Norul cu Pantaloni 

Prolog

Visând tolănit pe creierul moale,vi-i gândulprecum un lacheu dolofan pe-o slinoasă sofa;cu petecu-n sângele inimii mele plesnindu-l,sarcastic, obraznic, în râs îl voi lua până m-oi sătura.

În sufletul meu bătrâneţea loc n-are,giugiuleala senilă nu-şi află altoi.Învăluie lumea vocea mea tunătoare,frumuseţea-mi în floare �de ani douăş doi.�

Ce-mi tot umblaţi cu leşinături!Ce-i daţi voi dragostei, din lăute, lături!Ce-i gâdilă dragostei mocofanul timpanul!� �De v-aţi da peste cap, eu ştiu tumbe mai grele,buzele voastre nu-s la fel cu-ale mele.

Vino să-nveţi, din saloanele tale,vino, gingaşă poezie slujbaşă,din liga îngerilor, cu vestmântul tău moale,tu, ce te molfăi cu buze uscate,ca bucătăreasa prin cărţi de bucate.

Pot, de vreţi, să m-arăt de cărnuri turbat,nuanţat pot să fiu, ca şi cerul, pe gust la cuconi,pot să fiu dulcineunu bărbat,şi nu eu,ci un ireproşabilnor cu pantaloni!

Nu cred într-o Nisă de carnaval!Paiaţe v-arăt, jucându-le sforile �bărbaţi mai stătuţi ca un colţ de spital,şi femei mai uzate ca zicătorile.

1.

Credeţi cumva că vorbeşte-n delir fantezia?Astea-n Odesa s-au petrecut

şi s-or mai petrece...- Vin la patru, spuse Maria.� �Şi e opt.Nouă.Zece.

Seara posacădin fereastră-a fugit.Decembrie.Noaptea sinistră-i de pază.Candelabrele, dintr-un tavan gârbovit,Hohotesc şi nechează.

Nici nu mai sunt de recunoscut:un vlăjgan,găligancare geme pierdut...Ce vreaO hănănaie ca aia?Multe vrea hănănaia!

Că eşti bronzat ce-ar mai conta!,şi că nu-ţi vibra inima nici cât o bardă...Noaptea-i acum vibraţia taşi-n ceva feminin şi molaticar vreasă se piardă.

Eu,găliganul,stau la fereastră încovoiat,topesc geamul cu fruntea fierbinte pe geam.Am dragostea ei sau n-o am?Va fi dragostea mare �Sau un fleac, de-aruncat?

C-un asemenea trup, gânduri vane:şi-o dragoste mică e bine să ai,o drăgosteluţă încai...Nu-i plac claxoanele de camioane.Îi plac clopoţeii la tramvaiele cu cai.

Şi iarăşi în faţa pistruiată a ploii- în geamul de picuri tărcat �vârându-mi faţa de păgubaş,

aştept, împroşcatde tunetul fluxului vast din oraş.

Miezul nopţii cuţit � � din urmă, tiptil,iscusit,a lovit!Şi ceasu-al doisprezecelea, departe,bufni, ca pe-un butucun condamnat la moarte.

Ploaia cu şuier să intre încearcă,crispată de groazăla geam �şi urlă himerele parcăpe Notre Dame.

Ce, blestemato,nu ţi-e de-ajuns?Un strigăt îmi sfâşie buzele. Fierb.Şi ca un bolnav, de pe pat,pe ascuns,sareun nerv.

Abia s-a mişcat,şovăielnic balans,apoi, agitat,şi-n curândalergând,şi după el alţii la rând,ţopăie-n dans înverşunat.

Tencuielile-mi cad, petic cu petic.Ia-le şi cară-le!Nervii,mari, mici,saltă freneticdansul bezmetic,până când li se moaie picioarele!

Emulsie grea, de nămol, e noapte-n odaie.Privirile-n ea mi se-neacă, greoaie.Deodată, hotelul îşi iese din minţi,clanţele-i clănţăne

ca nişte dinţi.

Tu. Ai intrat. Cum s-ar face de zi.Frapantă ca un poftim, în sfârşit!� �Mănuşi de-antilopă fremătându-ţi:- Tu ştii...�mi-ai spus,mă mărit! �

- Mărită-te, zic,Nu-i nimic ��Nu mârâi ca ursul.Nu par întristat.Sunt calm cum e pulsulla un răposat.

Aşa îmi spuneai- mai ţii minte? �Jack London,�amor,pasiune ��Ei da,dar eu ştiam una: Băiete, aţinte!...� �Că, fiind o Giocondă mata,Gioconda se poate fura. �

Şi furată mi-ai fost �Şi ies iar să mă joc,luminându-ţi curbura sprâncenelor la al dragostei foc,în casa prădată de nenoroctrăind, haimana fără rost!

Mă aţii, ţi-e uşor:la tine-s mai puţine smaraldele smintelii,decât copeicile la un cerşetor...Că Pompeiu-a pieritsub Vezuviu-aţâţat,ai uitat?

Ei!Voi, domni,amatori de amor,de sacrilegii,de-a crimelor larmă,

văzut-aţi ceva mai îngrozitordecâtfaţa meacânde calmă?

Simt că nimic nu înseamnă-acest eu.� �Cineva dinlăuntrumi s-a smuls, a fost greu.

Alo,mama?Fiul dumitale e suav de bolnav!I-a luat inima foc.Mamă, nu-s glume.Spune surorilor,Liudei şi Oliei,că-i grav, că nu-i grav,dar el nu mai are ce face pe lume.

La lume se-ntoarce cu spatele:cuvintele luisunt scuipate din gurăşi azvârlite ca prostituateledintr-un bordel în flăcări şi zgură.

Dacă adulmeci �miroase-a prăjeală!Sunt chemate în grabăcăşti sclipitoare.Vin pompierii cu cizmelebocănitoare,dar arde o inimă!Nu se intră năvală.

Sunt singur, cu ochii în lacrimi,holbaţi cât butoaiele-or fi!�Mă sprijin pe coaste, mă ridic, în sfârşit:Voi sări! Voi sări! Voi sări! Voi sări!Dar din inima-n flăcărinu-i chip de sărit!

Pe-o deschizătură arzândă, pe gură,un sărut se iveşte carbonizat,căzând în gol, aruncându-se-n drum.Te cheamă,mamă!Biserica arde, stranele-s scrum.

Din ţeastăcuvinte şi numere ies, figurine,ca palizi copii din ruine.Spaima �fumegând, înălţată,vrea de bolţi să se-apuceca dintr-o Lusitanie torpilată� �nişte braţe năuce.

În căminele loroamenii tremură-amarsub incendiul cu sute de ochi de lumină.O, tu, ultim strigăt �măcardespre faptul că ard, prin secoli suspină!

2. 

Slăviţi-mă!Cu mine pe cei mari nu-i măsor.Peste tot ce-am făcut nihil pun.� �Nimic şi nicicând.Nu-i citesc. La ce bun?Cărţile?Ce sunt cărţile lor?

Despre cărţieu aşa credeam mai nainte:un poetdoar deschide guriţa inspirat heruvim,şi deodată pornesc dintr-însul cuvinte �poftim!

Dar nu, înainte de-a-ncepe-o cântare,ei caută, umblă,ba fac bătături de cât trebui să umble,�până când din nămolul inimii-apare

peştele timp licărind între umbre.

În timp ce fierb şi scârţie rimeşi privighetori şi iubiri în zeamă de lună,strada e-o limbă crispată-n întunecime �nu poate să strige, să spună.

Umflându-ne-n pene trufaşe,turnuri Babel înălţăm în oraşe:dar timpul mereu le doboară,şi-amestecă graiurişi fostele-oraşele ară...

Strada-n tăcere cu chin se-ndopa,un ţeapăn gâtlej unde strigătul zace:de-a curmezişu-i, bleojdite, rămaseră-aşatrăsuri costelive, taxiuri bondoace.

I-au ros, paşii, pieptul.Mai rea decât oftica le-a fost viermuiala.Oraşul o-nlănţuie cu-al beznelor vrej.Şi totuşi!Când strada în piaţă şi-a strigat îmbulzealace-i sta în gâtlej,m-am gândit:e pedeapsa din urmă,e Dumnezeu, jefuitul, fără-ndoială!Dar strada un răcnet o scurmă:- Haleală!� �

Spre-alde Krupp şi-alţi Kruppşori se încruntă oraşulzburlindu-şi sprâncenele-ameninţătoare;din gură- cuvintele-s moarte � cadavre se scot;numai două trăiesc şi se-ngraşă, îmi pare:unulcanalie,� �altulborhot.� �

Poeţii-o iau raznacând strada le iese nainteşi plâng cu sughiţuri, cu părul măciucă:

Cum poţi să mai cânţi�cu-aste două cuvintedespre amor,despre-o floare de rouă,despre-o duducă? �

După poeţivin miile-n goană:învăţăceişi prostituateşi antreprenori...Opriţi-vă!Domnilor!Nu cereţi pomană!Nu fiţi cerşetori!

Noi, cei robuşti, cu pasul de-un stânjen,cicloane,să nu-i ascultăm: să-i sfâşiempe-aceşti ghiftuiţi gratuiţi alipindu-se ghemla fiece pat de două persoane.

Să-i rugăm să ne-ajute, cu cuţitul la os,să le cerem oratorii şi imnuri?Lor, oare?Vom scrie noi înşine-acest imn tumultosdin fabrici şi laboratoare.

Ducă-se Faust în feerii de rachetepe parchetul ceresc cu mefisto-aşadar!Eu ştiu,pentru mine,decât cuiul din ghetefantezia lui Goethe nu-i mai groaznic coşmar!

Eu,gură de aur,ce vestesc viaţă nouă,celebrându-vă trupul,dând inimii stele- adevăr vă zic vouă �un mugur de viaţămai scump mi-e decât zămislirile mele.

Ascultaţide profetulagitator,Zaratustra ce tună din buzeele-obuze!Noi, chipuri-cearşafuri de sărman dormitor,cu buze-atârnând candelabre-meduze,

noi,ocnaşii oraşului leprozie-nchisoare,�unde lepra de aur şi noroi ulcerează,suntem mai puri ca azurul Veneţiei carede mări e scăldat şi de-a sorilor rază!

Doi bani nu contează la mine cuvintele,că nu-s oameni ca noi,cu vărsat de funingeni, în Ovidiu,-n Homer...eu ştiucă şi soarelele-ar întuneca zăcămintelesufletului nostru aurifer.

Nu-n rugi e nădejdea, ci-n muşchi şi în vine.De dania timpului nu mi-i!Oricaredin noiîn mâna lui ţinecurelele de transmisiune-ale lumii!

Golgote de auditorii-am urcatla Petrograd, Moscova, Odesa şi Kiev...la fel,mulţi osândindu-mă � � mulţi au strigat:- Răstigniţi-l,�Răstigniţi-l pre el! �

Dar mievoi, oameni,oricât m-a durut,dragi mi-aţi rămas peste toate,aşa cum, mut,câinele linge mâna care-l bate.

Generaţiei voastre

de batjocură-i sunt,anecdotă scabroasă,ce distrează bipede,dar eu vădpeste munţi şi prin vremi străbătândpe acela ce nimeni nu-l vede.

De-acolo unde priviri boante n-or trece,flămânzi, săltând capul peste ruini,purtând revoluţia-coroană de spini,te-apropii, tu, an şaisprezece.

Eu îi sunt precursorul hulit;mă aflaţi peste tot, la durere, la greu;pe fiece strop de lacrimă, eum-am răstignit.Nimic nu se poate ierta.Am ars ale inimii duioase consilii.Iar asta se cucereşte, ei da!mai greu decât mii de Bastilii.

Şi cândcu vestiri-răzvrătiri care ard,în întâmpinareieşi-veţi mântuitorului vostru în larg,sufletul meu- pânză-ntinsă-n catarg � sângerând mi-l voi smulgesă vă fie stindard.

3.

De ce,legănaţi pe-un fundalde lumină voioasăcogeamite pumni? De unde-acest lucru?Perdele de groazăpe creştet mi-apasă un gând: balamucul.

Dar �ca în naufragiul unui cuirasat,când oamenii-n spasmuri de moarteprin luminator se aruncă buluc,prin singuru-i ochi, şi-acela crăpat,se strecoară Burliuk.

Cu pleoape de sânge lăcrimând a rămas,proptitpe călcâiese ţine;şi, ciudat de duios pentr-un om gras,zise:- Bine!� �

E binecând galbena-ţi bluză e veselă, râdeşi-acoperă inima spre-a nu fi trecută-nrevistă! E bine, când ştii că te-aşteaptă un gâde,să strigi:- Beţi cacaua Van Houten!� �

Secundă bengală,sonorăşi pură,cu nimic n-aş schimba-o,nu-i nimic mai de soi...Dara lui Severianin buhăită figurăca un păhărel de lichior cu picior � �se-alungeşte din fumul ţigării de foi.

Poet să te chemi, de ce-ai cutezat,dumneata, pitpalac al muzei moderne?Astăzi,când noiavem de boxatatâtea ţeste!

Frământat doar de un gândeşti mata:de graţia jocului... Zău!?� �Te uită la mine cum mă distrez,eu �proxenetul de mahala,trişorsau mai rău!

Dintre voi,cofleciţii de dragoste-n sec,plângăreţii, prin secoli, la nesfârşit,

eu plec �punându-mi soarele ca pe-un monoclula ochiul zgâit.

În găteli fabuloasevoi străbate pământul,să plac şi să ard, alt nimic,evident, după mine purtându-lpe Napoleon, ca pe-un mops, în lănţic.

Pământul, în faţă-mi, se va oferica o femeie-nsetată, culcatăcu cărnurile în agitaţie;şi toate lucrurile-nsufleţite, deodată,din buzele lorvor ţâţâicu-admiraţie.

Dar iatăvântoaseşi noripe cer ridicară-o furtună barbară,de parcă muncitori albi se-mprăştie-n zorişi cerului grevă-i declară.

Sălbatece tunete prin nori vin de-a duradin nări uriaşe răsuflând până pier,iar bolta se strâmbă, parcă-i figuralui Bismarck, cancelarul de fier.

În poalele norilor încurcat,cinevaîntinse mâinile spre cafenea,cu feminitate, cu zâmbetul bun �caldă, gingaşă femeia păreaşi totodată afet de tun.

Veţi zice că soarelevine cumvadrăgăstos, de obraji cafeneaua s-o muşte?Ba vine din nou Galliffet care vreape răzvrătiţi să-i împuşte!

Hei, şomeri, moartea vrea să v-agaţe!luaţi bombă, cuţite sau piatră,iar dacă vreunul e fără de braţe

cu fruntea lovind să se bată!

Veniţi,flămânzeilor,năduşeli umilite,înăcriţi de-atâţia purici şi sărăcie!Veniţi,ca zilele-n sânge vopsitesărbători să ne fie!

Să-şi amintească lumea de ranace i-or cresta-o cuţite, topoare,lumea, grăsana,din care Rotschildşi-a făcut ţiitoare!

Pentru ca steaguri să se zbată mai tare,la sărbătorile noastre curateridicaţi, cât sunt stâlpii de felinare,trupurile însângerate!

I-am rugat,i-am tăiat,le-am spus vorbe de-ocară,am pândit câte unulsă-i vâr colţii în coaste.Pe cer Marseilleză de pară � �tresare, se stinge-a amurgului oaste.

Te dezlănţuie, tu, nebunie,nimic rău nu va fi!Vină şi noapteasă ne-mbuce oleacă,să ne-nghită apoi acătării...Vedeţi că nu-i cerul, e Iuda aici,cu pumnu-i de stele, arginţi ai trădării!

Noaptea a venit.Ca Mamai, la chef,instalându-şi şezutul peste oraş.Ne vinde-ntunericul ei uriaş,ca denunţătorul Azef.

Zgribulit, prin cârciumi m-afund,

stropesc cu vin sufletul şi faţa de masă;dintr-un colţ mă fixează cu ochiu-i rotundMaica-Domnului, privire adânc-dureroasă.

Şablon mâzgălit, la ce-ai da luminăbabei din cârciumă când s-a-mbătat?Golgoteanul în faţă scuipatva fi pururi de vinăBarabbas e cel preferat!

Poate că eu,omul de jos,nu-s ceva nou, la un loc cu cei răi.Dar poate suntcel mai frumosdintre toţi fiii tăi.

Pe muceziţiiîn bucurii,o moarte repede fă să-i destrame,să crească cei ce sunt azi copii,s-ajungă taţi,mame,

iar nou-născuţiica magii să aibă ani lungi,să vrea să cunoască pământuri şi stele;ei, cei de-atunci,boteza-vor pe pruncicu titlurile poeziilor mele.

Eu, ce maşinile Angliei cânt,poate aici pe pământ � �în Evanghelia cea mai de rând,al treisprezecelea-apostol eu sunt.

Când glasul îmi bubuieobscen şi ateu �poate că tocmai odrasla taîn ore de zi şi de noapte, mereu,Iisus poate-adulmecăîn sufletul meuparfumul florilor de nu-mă-uita.

4.

Maria! Maria! Maria!Dă-mi drumu-năuntru, Maria!Doar nu pot rămâne pe străzi!Nu vrei?Ce aştepţi? �Vrei gropi în obraji să se-adune,să vin consumat şi sfârşitcând, neputincios, fonfăit,îţi voi spune că suntuimitor de cinstit?� �

Maria,iubită,spinarea mi-arată de pe-acum gârbovită.

Cu patru etaje de guşi,cu ochii duşi,spălăciţi, bulbucaţi aşa am s-arăt�la ani patruzeci, de frecuş, de dureri,şi oamenii-or râde că ochii-mi mai văd,că dinţii-mi mai catăca pe-o chiflă uscată,mângâierea de ieri.

Jeluindu-şi trotuarele,cu băltoace mărunteploaia linge al străzii cadavru pavat,iar cu genele- da! � cu genele lor de ţurţuri cărunte,în lacrimi, burlanele- da! �ochii-n jos şi-au lăsat.

Lucesc de grăsime, întinşi pe-ndelete,pe perna trăsurii cochete,atleţi dolofaniplesnind pe de-a-ntregul;le curge, râu tulbure, osânza ca jegul �amestec de jimble,mixturi de cotlete.

Maria!

La ei în urechevreo şoaptă-ai lăsat?...Cerşeşte o pasărecu cântecul ei,cu glasu-i sonorşi flămând �iar eu sunt un om, om de rând,de ftizica noapte expectorat.Pe-un astfel de om, Maria, îl vrei?Dă-mi drumu-năuntru, Maria!Cu degete-n frigurivoi strânge de gât soneria!

Maria!Pe străzi văd islazuri barbare.Îmbulzeala mă strânge de gât,vânătăi mi-a făcut.Deschide!Mă doare!Uite, în ochi,pălăriile doamnelormi-au înfipt ace neîndurătoare.

A deschis...O, copilă!Că-mi mai zac pe grumaz femeile toate,cu pântece umede, tu te sperii, te miri?Spun pe faţă că-n viaţăam dus în spinaremari iubiri nentinate �mici, murdareiubiri.

Nu-ţi fie teamă,eu singurîţi spun �chipuri mii drăgălaşe lângă mine se bagă- îndrăgostitele de Maiakovski!... �dar astea-so dinastie întreagătronând pe inima unui nebun.

Vino, Maria!Lasă-te pradă fiorului rar,dă-mi gura şi farmecu-i care-o răsfaţă:

niciodată să trăiesc n-apucaipână-n mai,cam ajuns, cum trăit-am în viaţă,al o sutălea-aprilie doar.

Maria!Să stea Severianin s-acopere fileletrişând la sonete extaz,dar eu sunt din carne, din oase şi vlagă �eu trupul ţi-l cercum creştinii se roagă:pâinea cea de toate zilele�  dă-ne-o nouă azi.�

Maria!Numele tău pronunţându-l,mă tem ca poetultemător c-ar uitaun cuvântcare-n chin s-a născutnopţi de-a rândul.Voi păzi, voi iubitrupul tău,aşa cum soldatul- schilod,inutil, de pripas �îşi păzeşte piciorul rămas.

VreiMaria?Nu vrei!A-ha!deci, iar nenţeles,inima mea mi-o voi târî-otrist, pădureţ,ca un dulău lacrimogencare-şi târăştelaba-n coteţcălcată de tren.

Sângele inimii-ntipăreşte în drumpe tunicile albe-ale colbului, vesele flori.

Ca o Irodiadă acumîn jurul capului Botezătorului,soarele-n jurul pământuluiva dansa de o mie de ori.

Când, cu anii poveri, pentru mineva fi dansul mai greu,de sânge-or să fie potecile plinecătre casa tatălui meu.Voi ieşi-nnoroiat(din câte şanţuri am înnoptat)şi-alături de dânsul aşezându-mă eu,cu-o plecăciunela ureche voi spune:Ascultă-mă, domnule dumnezeu!�

Muindu-ţi întruna privirea blajinăîn norii matale de gelatină,plictiseli nu te-ncearcă defel?Ţi-aş instala în pomul cunoaşteriio boltă seninădrept carusel!

Mai omniprezent să fii tu,ţi-aş pune-n dulapuri vinuri alesecă şi sfântul Petru-ar dansa ki-ka-pupe mese.

Eve iarăşi să aiţi-aş aduce în rai,chiar noaptea asta ţi-aş aduce fireşte�dacă voia ta porunceşte �fetele de pe bulevarde şi chei...Vrei?

Nu vrei, pletosule?Dai din cap că-i de rău?Te-ncrunţi din sprâncene de zor?Ăsta cu aripi,din spatele tău,crezi tu că ştie ce-i aia amor?Am fost şi eu înger, cu-aripi poleite,o zăhărică de cofetărie;azi nu mai arunc la iepe-n copitevasul de Sevres, tortura mea vie.

Le-ai dat mâini tuturor, eşti divin,cap le-ai datla mamuţi şi la sluţi,dar de ce nu făcuşica făr-atâta chinsă săruţi, să săruţi, să săruţi!? �

L-am crezut ditai atotputernicpe-un semidoct mic şi strâmb.Eu, uite,în locul oricărui sfetniccustura mi-o scot din carâmb.

Ştrengari zburători!Ghemuiţi-vă-n rai!Nici puful din voi să rămâie!Sac de puf şi tămâie, te taiPână-n Alaska să miroşi a tămâie!

Lăsaţi-mă!Mintsau am poate dreptate,calm să mai fiu nu mi-e uşor.Iată �stelele decapitate,iată cerul, un abator.Cerule!Scoatepălăria ta veche!Vin eu!... Nu se aude nimic. Nici o silabă.Iar universul doarme pe-o labăcu căpuşele stelelor în imensa-i ureche.

1914-1915

(traducere: Cicerone Theodorescu)

Apucaţi viitorul de chică 

Viitorul, el singur, o să vină prea-ncet. Să-l aducem mai iute nu strică. Prinde-l, dar, de urechi, tineret! 

Pionierule, apucă-l de chică! Nu-i crăiasa din basme comuna, să visezi nopţi de-a rîndul la ea. Tu socoate, gîndeşte-te-ntruna, şi nici faptele mici nu uita. Comunismul nu-i numai pămîntul, numai munca din fabrici... E la masă, aci, şi-n familia ta şi-ntre-ai tăi, învăţîndu-l şi-n viaţa de fiece zi. Pot mitralierele frontul să-l ţină, războiul nu doar la atît se rezumă. Nici problema căminului nu ni-i străină: nici cu ea nu-i de glumă. Cel care în silă răspunde la toate, bîrîind toată ziua, scîrţîind fără spor, cel care sucombă-n cîntări leşinate, acela nu ştie ce e viitor. Problema căminului cine nu-şi pune se culcă-ntre flori de hîrtie; la poarta vieţii de mîine-o să sune zadarnic. Nu-l ştie. O şubă-i şi vremea - de-o ţii în odaie -mîncată de molia felului vieţii... Tu scutură-i vremii-nvechitele straie şi, tînăr, fii steag tinereţii! 

1925 

Atitudine faţă de domnişoară Traducerea: Leo Butnaru 

 În acea seară se decidea-vom ajunge sau nu amanţi?-era întuneric,nimeni nu ne vedea.Eu mă aplecai cu adevărat,şi, într-adevăr,aplecându-mă,i-am spus:"E foarte abrupt al pasiunilor abis-fiţi bună,feriţi-vă.A vă feri,

fiţi bună.E prea sus".

din vol. "Eu şi Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - Bucureşti - 2008

Batjocură 

Traducerea: Leo Butnaru 

 A coadă de păun voi desface fantezia într-un ciclu pestriţ,sufletul îl voi lăsa-n puterea unui neaşteptat roi de rime.Aş vrea iar să aud, cum în coloniţe de ziare s-or răsti leit ţâţcei carestejarului ce-i hrăneşte deavolnacu râtul rădăcinile au prins să i le râme.

din vol. "Eu şi Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - Bucureşti - 2008

Ei şi! 

Desface ochi cît baniţa Gazeta... Parcă muşcă. Ne mai împroaşcă graniţa miros de praf de puşcă. Aceste ştiri, cu miile, ne-nvaţă în furtună. Ni-s bune bucuriile, tristeţea nu e bună. Furtunile istoriei, oceanul cît l-or bate, cu vasele victoriei le-om spinteca pe toate. 1927 

Marşul pe stîngul 

În marşuri mulţimea să treacă! Prea vîntură vorbele boabe de mazăre... Clănţăii să tacă! Aveţi cuvîntul, tovarăşe Mausere� �În legile de la Adam mai crede vreunul, nătîngul? Mîrţoaga istoriei vom pune-o în ham. Stîng, stîng, stîngul! 

Porniţi ca vîntul, Bluze albastre! V-aşteaptă oceanele în canonadă. Au ruginit oare cuirasatele noastre în radă? Cînd leul britanic întruna mă mîrîie, nu, n-o să gîngur. Nu poate fi învinsă comuna. Stîng, stîng, stîngul! 

Trec prin munţii mîhnirilor oameni, spre platou-nsorit, uriaş, peste-o lume de molimi, şi tărîmuri de foame, trec milioanele-n marş. Ne-mpresură focul, urgia? Împreună cu voi, şi potopul înfrîngu-l! Nu poate fi învinsă Rusia. Stîng, stîng, stîngul! 

Ochi-vulturesc, te deschide înaltului! La sirenele vechi, noi n-avem urechi. Strîngeţi, voi degete,-ale proletariatului, gîtlejul orînduirilor vechi! 

Daţi bolta deoparte cu pieptul! Cu steaguri să-i umpleţi adîncul! Cine porneşte cu dreptul? Stîng, stîng, stîngul! 

1918 

Manual general pentru linguşitorii începători 

În orice instituţieexistă un lingău.Trăieşte lingăulşi nu-i merge rău.Iar tinerii noştri,cu ochii la el-să se-ncăputeze,ar face la fel.La-ncrederea şefuluiei cată cu jind...Când şeful e omnu-l câştigi linguşind!De pildă,deschide-i tu uşa,dar parcăe veche metoda,nici nu te remarcă;va fi energie-n zadar consumată-v-a credec-o facifiind pe statul de plată.Sau iatăşi altăprostească metodă:ca şefilor tăisă le-nchinicâte-o odă.Ei potsă se supere chiar:"cum se poatecă-n secţia voastră-i tot festivitate?"

Linguşeşte-aşadarmai dibaci,cu fineţe!Dar de undefineţela prima juneţe?De-asta, vezi,eu vă vincu acest ajutor:"Manualpentru tânărullinguşitor".Să zicem căşefulun raport o să ţie-expunecomoride birocraţie!O oră, ba două,şi iar dă să-nceapăducându-şila gurăpaharul cu apă,cândşeful se-audedeodată strigat:"Raportule timpula fi limitat!"Ridică-atunci glasulcu vuiet,ca marea,şi cheamă "la ordine"...toată-adunarea."Raportul?E-un astru prin bezne-nălţat.Eu cersă continue,fără timp limitat!"Fii sigur-cu-aşa înţelepte cuvinte,la şefi te remarci,te ţin minte.Sau:şeful tău arevreo mică lucrare.

Grăbeşte,citeşte-i-ofără suflare.Şi dă-ţi ochişoriiapoipeste capşi behăie dulcespre el,ca un ţap:"Citeam expozeul...Roman e!Sadea.Să scrieţi şi versurieu credc-aţi putea!Dar cum?"Anti-Duhring"nu-i dedumneavoastră?Nici eanu-i o carteprea proastă".Fii sigur,asemenea vorbe cântându-i,şi şefulla fel te notează,la rându-i.Iar de-l vezică se plimbăbeat criţă,în maşina poporului,lângă el cu-o fetiţă,prevenind calomnii,tu-n gazetă să scrii:"Sânt... economii...şi economii!Ce-i aiaeconomie?La dracu`!Dar cine susţine?Păi, bine,voi pe jos aţi vrea şeful să vină, săracu`,târând după sineservietele pline?"Pe scenele vieţiiaşa

vei urca,iar cei ce noteazăte-or aprecia.Dar cândlinguşireanu-i a voastră chemareşi glasulnu-şi punecăluş păcătosşi nu ocoliţice-i neruşinare-atunci procedaţinu aşa,ci pe dos!

Na-vă!Traducere de Leo Butnaru 

 Într-un ceas, de-aici în colo, într-o stradelă curatăpe oameni se va prelinge greţoasă-va grăsime,iar eu v-am deschis atâtea sipete cu versuri de mâine,eu - al nepreţuitelor cuvinte risipitor, mână-spartă.

Iată, dumneata, bărbat ce eşti, ai în mustăţi varză -odor din borşul nemâncat până la capăt, undeva;iată, dumneata, femeie ce eşti, pe chip ai groasă pudra,şi priveşti ca o stridie din găoacea obiectelor.

Voi toţi pe fluturaşul inimii poetului uriaş, cât oceanele,vă veţi înghesui, murdari, în galoşi sau fără galoşi.Glotaşii, înhăitaţii vor sălbătici, frământându-se furioşi,păduchele cu o mie de capete îşi va făta picioruşele.

Dar dacă astăzi eu, hun cam brutal,în faţa voastră n-am chef să mă strâmb, - iată,voi dori să scuip, şi-oi face-o-n mod ideal,eu - al nepreţuitelor cuvinte risipitor, mână-spartă.(1913)

* Eu şi Napoleon; Editura Ideea Europeană; Bucureşti; 2008

* Prefaţă, traducere şi note de Leo Butnaru

Tînăra gardă 

Globul rotească-se-ntruna, Apele curgă cuminte. Tînără gardă, tu, una, Goană, galop, înainte! Viaţa la pas nu ne place. Steagul în ropote du-l! Tineret, milioane, s-atace. 'Nainte! Şi tot nu-i destul. Regimente! Pe cărţi! În întreceri! Frămîntînd slove noi, nesătul, să semeni idei, să le seceri... 'Nainte! Şi tot nu-i destul. Ia cu-asalt piscul cel mai înalt, subsuoară să-l duci ca pe-un sul. Să-ţi freamăte sufletul cald, mai aprig! Şi tot nu-i destul. Universul - covor sau scrînciob - De stelele-molii mi-l scutură tare! Şi poruncă dă-ntregului glob: mai la stînga să zboare! 

1923 

Concluzie Traducerea: Leo Butnaru 

Iubirea nu o vor ruinanici certurile şinici orice depărtări.Ea e împlinităcumpănităverificată.Rostind solemn versu-ntraripatjur -iubesc neabătutşi cu adevărat!

din vol. "Eu şi Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - Bucureşti - 2008

Dăm toată atenţia tehnicii 

Comuna nu-ţi cere din mîini doar să dai, cu mîinile goale nu-nalţi noua vatră. Înalţi prin maşini al construcţiei strai de blocuri de piatră! Deci mătură boarfele capului sceptic. Mai sînt de cărat funingini, cu carul! Tu adu lumină cu becul electric, cu poezia, cu abecedarul. Pe-artişti îi slăvim şi ni-i luăm ca model... Dar tehnicii oare, dăm toată atenţia? Aşază-n prim-plan, slăveşte la fel şi munca, şi tehnica nouă, şi-nvenţia. Cu şoarecii-nvăţului vechi, la gunoi! Iar cu noua lozincă în desfăşurare, c-un nou mod de-a munci, cu maşinile noi, voi, slăviţi-l pe-Octombrie cel mare. 

1928 

Dar voi aţi putea? Traducerea: Leo Butnaru 

 Acoperii cotidiana hartă,brusc, izbind vopseaua din pahar;şi oglindii în blidul de piftieale oceanului fălci de barbar.

Pe solzii peştilor, lucioşi, de tablăcitii chemări de buze diafane.Dar voinocturne aţi putea cântala flautulînaltelor burlane?

din vol. "Eu şi Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - Bucureşti - 2008

Bluza fantelui Traducerea: Leo Butnaru 

 Îmi voi coase pantaloni negri, numaidecât,din catifeaua vocii mele, - se poate.Şi o bluză galbenă din trei arşini de-asfinţit.Pe bulevardul Nevski, pe dungile-i netede,voi hoinări cu pas de Don-Juan şi fante.

Pământul las` să ţipe, băbindu-se în tihnă,"Tu te duci să slujeşti primăverile verzi!"Îi voi arunca soarelui, obraznic râzând larg:"Pe netezişul asfaltului mi-i bine să graseiez!"

Au nu din motivul ca cerul e albastru, o!iar planeta mi-i iubită în această festivă curăţare,eu vă dăruiesc versuri, vesele, ca bi-ba-boşi încă ascuţite şi inutile, ca periuţele de dinţişi, ca periuţele de dinţi, ascuţite, fără căutare?!

Femeilor care-mi iubiţi carnea, şi tu,fetişcană ce mă priveşti ca pe un frate,aruncaţi cu zâmbetul în mine, poetul, -în loc de flori le voi coasă pe bluza-mi de fante!

(1914)

De oboseală 

Traducere de Leo Butnaru 

 Pământule!Cu zdrenţele buzelor mele pătate de aur străinlasă-mă să-ţi sărut creştetul ce cheleşte.Cu fumul pletelor peste pojarul ochilor de cositorlasă-mă să-nvălui ai mlaştinilor sâni căzuţi.Auzi tu? Suntem - doi,răniţi, hăituiţi de căprioare, -cabrează nechezatul cailor înşeuaţi de Moarte.Fumul de după case nu ne va ajunge din urmăcu lungile-i braţe lăboase,

înrăind cu pâcla sa ochii ce putrezesc definitivîn torenţialele flăcări.Sora mea!În azilurile de bătrâni ale veacurilor ce vinpoate că mama îmi vei găsi-o;aruncatu-i-am însângeratul corn cu cântece.Oricând, sare peste ogoarehândichiul, verde iscoadă,pre noi spre-a ne nevolnici definitivcu otgoanele drumurilor muradare.

(1913)

* Eu şi Napoleon; Editura Ideea Europeană; Bucureşti; 2008

** Traducere, prefaţă şi note de Leo Butnaru

De vorbă cu tovarăşul Lenin 

Cu vîltoarea-i năucă de treburi, de fapte, ziua trece,-i pe ducă, un ecou din ecou. În odaie e noapte: şi sînt singur cu Lenin - care se uită de sus, din tablou. El vorbeşte. Şi-i energic şi cald, sub zburlirea mustăţii mărunte, arcul buzelor mute... Văd. Cuvintele-i ard. Uriaşa lui frunte strînge-n desele cute uriaşul gîndirii umane stindard. Mii, din ţări şi meleaguri, parcă trec pe sub el cît pădurile, steaguri... şi cît holdele, braţe... Sar ca ars de pe scaun. Zboară, gîndul fidel - luminează, de dragoste. Plin de nesaţ e! Eu, tovarăşe Lenin, n-am să ies “la raport”...�  Cu-ochii-aprinşi mă prezint şi-ţi dau veste: Pînă-n gît sîntem prinşi din efort în efort, greu, tovarăşe Lenin, greu al dracului este, dar vor fi împlinite toate muncile-aceste. Dăm lumină şi haine celor mulţi, celor singuri, scoatem fier şi cărbune mult mai mult cît cunoşti. Dar alături de asta mai există, desigur, şi o pleavă diversă de canalii şi proşti. 

Oboseşti să te aperi şi să lupţi cu tîmpenii. De cînd nu mai eşti tu, mulţi ne-ar vrea sub papuc. Ticăloşii mai mişună, sînt sumedenii pe pămînt şi în juru-i, buluc. 

Un nămet de porecle, un torent de scursuri, birocratici şi răi, Tîrîtori pînă-n oase, os de chiaburi şi sectari şi beţivi şi lingăi, se proţăpesc, îşi scot pieptu-n afară, cu insigne pe piept, farisei şi mişei. Să le iei piuitul, nu e treabă uşoară - vom mai avea de furcă cu ei. 

Tovarăşe Lenin, pentru ani şi decenii-n uzinele noastre şi pe-ogoarele toate, în numele tău, tovarăşe Lenin, chibzuim, respirăm şi răzbim şi ne-om bate! � Vraf de treburi şi fapte, stins reflux de văpaie, ziua trece. Sînt la lucru, din nou. Şi e noapte-n odaie: şi singur sînt cu Lenin - care se uită de sus, din tablou. 

1929 

* poezia a fost scrisă la 20 ianuarie 1929, cu prilejul comemorării a cinci ani de la moartea lui Lenin

Cum am devenit câine Traducere de Leo Butnaru 

Păi, acesta e totalmente de nesuportat!De-a-ntregul, cum sunt, sunt muşcat de ură.Mă-nfurie nu astfel, precum vouă vi s-ar întâmpla:precum câinele la chipul lunii cu fruntea goală -m-aş prindela toate a urla.

Probabil, nervii...Voi ieşisă mă mai plimb,iar pe stradă nu mă voi calma, pe nimeni n-oi lăsa în pace.

Cineva mi-a strigat de seară bună.Trebuie să-i răspund, fireşte:Ea - mi-i cunoscută.Vreau.Simt -nu pot omeneşte.

Ce-i cu obrăznicia asta?Dorm, sau mi se pare?M-am pipăit:eram la fel ca altădatăchipul - acelaşi, cu care m-am obişnuit.Îmi linsei buza,iar de sub buză -un colţ mi s-a ivit.Faţa mi-o acoperii îndată, de parcămi-aş sufla nasul.Mă repezii spre casă, iuţindu-mi paşii.Ocolesc cu grijă postul de poliţie,dar, asurzitor, răsună dintr-o dată:"Vardiste!O coadă!"

Dau cu mâna şi - încremenesc!Pe asta,mai evidentă decât colţii,n-o observasem în nebună goană:de sub mantoumi se zburli o coşcogea coadăşi-mi flutură din urmămare, de câine, de dulău.

Acum, ce-i de făcut?Unul urlă şi gloata prinse a se aduna.Celui de-al doilea i se adaugă al treilea, al patrulea.Înghesuiră rău de tot o bătrânică.Ea, crucindu-se, despre diavol striga ceva.

Iar când, zburlindu-şi pe mutră mustăţile-măturoaie,năvăli gloata de haram,enormă,furioasă,eu mă pusei în patru labeşi prinsei a lătra:Ham! ham! ham!

* Eu şi Napoleon; Editura Ideea Europeană; Bucureşti; 2008

Dimineaţă Traducere de Leo Butnaru 

 Ploaia-ncruntată priveşte cruciş.Iar după grilaj-sumar anturaj-ale firelor de fierperine.Şi peelese sprijină lejerpicioarelerăsăritelor stele.Dar pieireafelinarelor,ţărilorîn coroane de gaz lampantpentru ochifăcu mai durerosbuchetul prostituatelor cu mers clătinatce înde ele nu-şi ascundgând duşmănos.Şi e sinistru-nglumiţa luiînţepătorul râset beteag-din galbene rozeotrăvitoarese răspândi-crescu-nzig-zag.Să urmăreascălarmăşi dramăplăcut i-i ochiului:sclav crucilorindiferent-tihnit-suferind,coşciugelesordidelor lupanare

zorii le-aruncă-n glastrăcu flăcări mistuitoare.

* Eu şi Napoleon; Editura Ideea Europeană; Bucureşti; 2008

** Traducere, prefaţă şi note de Leo Butnaru

Ordin de zi pe armata artei 

Tîndălească bătrînele boaite.Tîndăleala le roade.Pe baricadele inimii, haide,tovarăşi!Pe baricade...Comuniştii nu-şi lasă unghereşi punţi de retragere.Futurişti, viitorul vă ceresalturi mai agere!N-ajung locomotivele, smulge-leiureş zvîcnind ca din tun.Dacă în cîntec nu huruie fulgere,curentul electric la ce mai e bun?Inima ştiu cum vă bubuie vouă;gîfîie,fluieră caLocomotivele serie nouă -R,Şa,Şcia.N-ajung vipuşti colorate,nici soviete de deputaţi:ca să pornească armate,armatelor marşuri le daţi!Tobe, prin geamuri,cu căngile trage-le,pe străzi du pianul,să sune du-l,dar să se-audă în huiete ageretunetul.Degeaba trudeşti în uzine,Degeaba-n funingine zaci,

dacă holbezila fasturi străineochii buimaci.Zvîrliţi vechiturile proaste.Adevăruri-gunoaie-s cu lăzile.Pieţele - sînt palatele noastre.Peneluri - străzile.Filele vremiidesfăcînd din peceţi,tu revoluţiei glorie adă...Futurişti, toboşari şi poeţi,ieşiţi în stradă!

1918 

Marşul comsomolistului 

Comsomolist, în pas cadenţat! Umăr la umăr te-adună! Calcă, tovarăşe, mai apăsat. Marş al nostru, răsună! 

Uncheşului, muzica noastră-i e grea, a cobe răsune-i. În tinere rînduri, noi vom intra în amiaza comunei. 

Cine din voi pleacă fruntea şi cui? Dă-i minţii un ghiont mai departe. Pentru noi taină nu-i, în nici o grosime de carte. 

Nu tot ce e vechi este mort. Cît cepele, ochii la pîndă! Fă-ţi muşchii puternici prin sport! Fii gata de trîntă. 

Înoată prin cifre, ca peştele-n mare! E muncă-orice zi. Tu-nvaţă o muncă, oricare. Sînt mii meserii. 

Iar după ce gata sînt toate, fii vesel, să rîzi nu e rău. Şi nu zic să rîzi pe-nfundate! Să crape şi pietrele de hohotul tău. 

Se poate c-al anilor zbor să-l ia, între vulturi, pe tata. Eşti gata să fii un nou luptător? Fii gata! Fii gata! 

Şi tu, care ţii privirea in jos, ridic-o! Drept umărul ţine-l! Tovarăşe, vino voios între tineri! 

Comsomolist, în pas cadenţat! Umăr la umăr te-adună. Calcă, tovarăşe, mai apăsat. Marş al nostru, răsună! 

1923 

Luaţi aminte! Traducere de Leo Butnaru 

 Luaţi aminte!Dacă stelele sunt totuşi aprinse -înseamnă că cineva are nevoie de ele?Înseamnă că cineva ţine ca ele să existe?Înseamnă că cineva numeşte aceşti mici stropide scuipatperle?Şi, înfruntândprăfoasa furtună de-amiază,oarecine se rupe spre dumnezeu,temându-se să nu întârzie,şi plânge,îi sărută mâna osoasă,imploră -numaidecât să fie vreo stea în înalt! -se ploconeşte -n-ar putea suporta acest chin ne-nstelat!

După careumblă neliniştit,însă calm la-nfăţişare.Îi spune cuiva:"Că doar deja poţi suporta?Nu ţi-i teamă?Aşa e, se pare?!"Luaţi aminte!Dacă stelelesunt totuşi aprinse -înseamnă că cineva are nevoie de aşa ceva?Înseamnă că e necesarca în fiecare searăpeste acoperişuri să fie aprinsăbarem o singură stea?!

(1914)

* Eu şi Napoleon; Editura Ideea Europeană; Bucureşti; 2008

* Traducere, prefaţă şi note de Leo Butnaru

Nu mai înţeleg nimic Traducerea: Leo Butnaru 

 Intrai la frizer, spusei - liniştit:"Fiţi bun, pieptănaţi-mi urechile".Dintr-o dată netedul frizer s-a aricit,faţa i se alungi, ca ceaa unei pere coapte, fragile."Nebunule!Roşcovanule!" -tresăriră-săriră cuvintele.Între culmi, sudălmile agonizau ca-n vreme vecheşi în-de-lu-u-ngcapul cuiva chicotea,smulgându-se din gloată, ca o bătrână ridiche.

(1913)

din vol. "Eu şi Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - Bucureşti - 2008

Şi totuşi Traducerea: Leo Butnaru 

 Strada se prăbuşi ca o sifilitică.Râul - voluptate, salivare, pretinsă urâţenie.Lăsându-şi lenjeria pân-la ultima frunzăGrădinile s-au tolănit destrăbălate-n iunie.

De cum ieşii în stradă,cartierul arsca pe-o roşcată perucă mi-l apăsai pe cap.Oamenii sunt înspăimântaţi - în gura meamişcă din picioruşe un ţipăt nerumegat.

Dar nu voi fi judecat, nu voi fi lătrat -ca unui proroc, flori mi-or presăra pe urme.Chiar şi ăştia, căzuţii în nas, ştiu:eu sunt poetul vostru-anume.

Precum crâşma, groaznică mi-i judecata voastră!Printre case-n flăcări şi deplină risipireprostituatele duce-m-or pe braţe ca pe-o sfinţeniespre-a mă arăta domnului întru-dreptăţire.

Şi dumnezeu va plânge peste cărţulia mea!Nu cuvinte, ci tremur închegat în bulgări grei;apoi va alerga prin cer cu versurile-mi subsuoarăşi, sufocându-se, le va citi cunoscuţilor săi.

din vol. "Eu şi Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - Bucureşti - 2008

O palmă dată gustului public(I) Traducerea: Leo Butnaru

Cititorilor - Noul Dintâiul Surprinzătorul nostru manifest.

Doar noi reprezentăm chipul Timpurilor noastre.Pentru noi sună cornul timpului în arta cuvântului.Trecutul e sufocant. Academia şi Puşkin - mai neînţeleşi ca hieroglifele.

Să-i aruncăm pe Puşkin, Dostoievski, Tolstoi ş.a., ş.a. de pe Nava contemporanietăţii.Cel ce nu-şi va uita prima dragoste, nu o va cunoaşte pe ultima. Cine dintre lesne credulii şi-ar transforma ultima Dragoste în împarfumatul desfrâu al lui Balmont? Oare în aşa ceva să se oglindească cutezătorul suflet al zilei de azi? Care fricos, înspăimântat, nu ar cuteza să smulgă platoşa de mucava de pe fracul negru al cătanei Briusov?Dânşii să ne fie cei luminaţi de înzorirea nemaivăzutelor frumuseţi?Spălaţi-vă mâinile ce s-au atins de slinul cărţilor scrise de aceşti nenumăraţi Leonid Andreev.Toţi ăşti Maksim Gorki, Kuprin, Blok, Sologub, Avercenko, Ciornâi, Kuzmin, Bunin şi atâţi alţii alde ei nu au nevoie decât de o vilă pe mal de râu. De obicei, o atare recompensă destinul le-o oferă croitorilor.De pe înălţimile zgârâie-norilor privim spre nimicnicia lor!...Noi ordonăm să se respecte drepturile poeţilor:- De a-şi amplifica vocabularul prin cuvinte libere, spontane şi derivate(cuvântul-noutate).La o irezistibilă ură faţă de limbajul de până la ei.Îngroziţi, să îndepărteze de demna lor frunte Coroana meschinei glorii de doi bani, împletită din măturicele folosite pentru masaj la baie.Să stea pe stânca cuvântului "Noi" din mijlocul unui ocean de fluierături şi revolte.Iar dacă deocamdată şi în rândurile noastre se mai întâlnesc murdarele stigmate ale "bun-simţ"-ului şi "bonton"-ului vostru, peste ele deja tremură pentru prima oară fulguraţia Noii Frumuseţi Viitoare a Cuvântului Autotelic(suficient sieşi).

Moscova, 1912, decembrie

David Burliuk, Aleksandr Krucionîh, Vladimir Maiakovski, Viktor Hlebnikov.

din vol. "Eu şi Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - Bucureşti - 2008

O palmă dată gustului public(II) Traducerea: Leo Butnaru

Proclamaţie, 1913

În anul 1908 a apărut Juvelnicul juzilor. În el genialul - marele poet al contemporanietăţii - Velimir Hlebnikov a fost editat pentru prima oară. Belferii petersburghezi insinuau că "Hlebnikov e un nebun". Bineînţeles, dânşii nu au publicat nici una dintre lucrările celuia care reprezenta prin sine Renaşterea Literaturii Ruse. Ruşine şi dezonoare lor!...Timpul trecea... În anul 1913, V. Hlebnikov, A. Krucionîh, V. Maiakovski, B. Livşiţ, V. Kandinski, Nikolai Burliuk şi David Burliuk au publicat cartea: O Palmă Dată Gustului Public.Deja Hlebnikov nu mai era singur. În jurul său se adunase o pe scriitori care, chiar dacă mergeau pe căi diferite, erau uniţi de o singură lozincă: "Jos cu slova-mijloc, trăiască Cuvântul autotelic, suficient sieşi!" Criticii ruşi, aceşti negustoraşi, aceşti plozi mucoşi născuţi de şapte luni, care suflă zi de zi în ţurluiecele lor, groşi de obraz şi fără a fi în stare să înţeleagă frumuseţea, se revărsară într-o mare întreagă de indignare şi ură.

Nimic a mirării! - Oare chiar ei, cei educaţi încă pe băncile şcolii în spiritul poeziei descriptive, să înţeleagă Marile revelaţii ale Contemporanietăţii?

Toţi ăşti Izmailovy sâsâitori, Homunculuşi ce se hrănesc cu resturi de la masa realismului, - dezlănţuiţii ăştia Andreevy, Bloky, Sologuby, Voloşiny şi cei asemănători lor susţin (ce învinuire imundă!) că noi am fi ultimii dintre "decadenţi" - şi că nu am fi adus nimic în prozodie -nici măsuri, ritmuri, nici rime, nici ceva ce s-ar referi la prospeţimea cuvântului.Parcă au fost îndreptăţite în literatura rusă ordinile noastre - de a respecta Drepturile poeţilor:- de a-şi amplifica lexicul prin cuvinte libere, spontane şi derivate! - la o irezistibilă ură faţă de limbajul de până la ei!- de a îndepărta, îngroziţi, de demna lor frunte coroana meschinei glorii de doi bani, pe care voi o înjghebaţi din matrici folosite pentru masaj la baie!- de a sta pe stânca cuvântului "Noi" din mijlocul unui ocean de fluierături şi revolte!"

Pe verso au fost plasate textele:contra lui A.Puşkin - al lui Hlebnikov,M.Lermontov - al lui Maiakovski,S.Nadson - al lui Burliuk,N.Gogol - al lui A.Krucionîh.

din vol. "Eu şi Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - Bucureşti - 2008

Pentru istorie Traducerea: Leo Butnaru 

 După ce vor fi cu toţii-mpărţiţi, în rai şi iad,pe pământ s-or face totaluri -şi-o să iasăcă-n anul 1916din Petrograd dispăruse lumea frumoasă.

(1916)

*din volumul "Eu şi Napoleon"; Editura Ideea Europeană; Bucureşti; 2008

Tu 

Traducerea: Leo Butnaru 

Ai venit-preocupată

întreprinzătoare.Urletul,staturadupă ce le-ai cercetat,văzui pur şi simplu un băiat.Ai prins,ai luat la inimăşi pur şi simplute-ai dus să te joci-ca fetiţa cu mingeauşoară ca pana.Şi fiecare -ca o minune parcă aparte-unde doamna s-a îngropatsau unde fetişcana-de vie."Pe unul ca ăsta să-l iubeşti?Păi el se repede! Se-aruncă!Probabil, e un dresaj, o îmblânzire.Vede-se, e de la menajerie!"Iar eu jubilez.Nu mai este el-jugul!De bucurie uitând de sine,ţopăiam,săream ca un indian la cununie,de atâta despovărare ce mă înălţa,de-atâta veselie.

din vol. "Eu şi Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - Bucureşti - 2008

Secretul tinereţii 

Tineretul nu-înseamnă cei care� �  prin poiene dosite socot că rostul lor e - în urlete asurzitoare - să-şi clătească gîtlejul cu votcă. Tineretul nu-înseamnă cei care� �  vor pocite veşminte să poarte, primăvara, în nopţile clare, bătînd bulevarde... Nu, nu-nseamnă că-s tineri aceşti maimuţoi care-n zori roşcovane - 

tot ce clocotă-n vinele lor tinereşti irosesc în amor, după toane. Tinereţe e asta? ...Pospai! Că ai optsprezece-ani? Poţi să ai. Tineretul sînt cei care astăzi - la luptă venindu-le rîndul - le vor spune acelor ce-au căzut pentru ei: Noi schimba-vom pămîntul!...� � Tinereţe! Eşti numele, harul luptătorilor lumii, gata-n front să se-adune, aprinzînd viitorului farul unor zile mai bune. 

1928 

Versuri despre diferenţele de gust Traducerea: Leo Butnaru 

 Calul spuse,privind spre cămilă:"Ce corciturăgigantică, de cal, -să-i plângi de milă".

Cămila însăstrigă la rândul ei:"Parcă tu ai fi cal, tată?!Tupur şi simplu nu eştidecât o cămilă subdezvoltată".

Şi doar unul dumnezeucu barba şi pleata căruntăştia din cele făptuitecă de faptacestea erau animalede neamuri diferite.

din vol. "Eu şi Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - Bucureşti – 2008

Sarcini până peste cap 

Răuîn muncăse scufundăbietulPeteaKukuşkin.Sarcinileîl inundă,până peste cap îi vin.Uite-l,fuge ca un callasectorulcultural.E văzutadeseorişi la radio-amatori.Numai cât te-ntorcisau mişti,a ajunsşi la chimişti.Şi sărind,de la chimie,e la şah! Unde să fie?Le cam mutăla-ntâmplare-dă regină,ia pion(asta-i mica lui eroare!),darîncolo-icampion.Critică,zvârlind un "puah",meciul mondialde şah."Aliohin? Capablanca?Slabi... !"îşi spune tranca-fleanca."Zău,

nici nu pot înţelegece-l tot apără pe rege?Ăsta-i jocul?...Nu există!E-o mişcarenemarxistă!Eu,vă spun,nu m-aş jena -Vrei monarhul?Ia-ţi-l! Na!"La şedinţe,la discursuri-tot aleargărotofei,gâfâindde grijila cursuri,curg creioanele dintr-însul,număraivreo treizeş`trei!Ştiu că l-a bătut norocul!De şedinţe,lung alai,bătăturifăcupe loculce slujeşteca să stai.Trupul i s-a-mpuţinatca un abur comprimat.Capu-i un butoi pe roate,iar flăcăul se socoatecă-i grozav de ocupat.Ziua, anul, programate!Ştiinţific,ştii.sadea.Vot-după majoritate.Se abţinetot cu ea.Trece-un an.Raportul - jale.Pui lui Petea o-ntrebare:-Care-i fondul muncii tale

între-atâtea sarcini, care?Eldin ochidispreţ ţi-aruncăşi te-acoperăde blam:-Cândsă mă apuc de muncă,dacă-atâtea sarcini am?

Să dea socoteală! 

Tobe războinice-n lume dau sfoară.Zăngăne arme să-nceapă măcel.Rob după rob,În fiece ţarăe spintecat de oţel.Dar de ce -foame, frig,viaţă grea,şi-opărită cu sînge lumea-şi poartă jelania?Doar pentru căundeva,cineva,vrea şi Albania.Omul pe oameni îi muşcă-nrăit,lumea se năruie ca o baracă,doar pentru caprin Bosfor,gratuit,vase străine să treacă.Ciuntitvăd pămîntulca un trunchi fără braţe,strivit ca omida,gemînd ca dihania,doar pentru cacinevasă înhaţeMesopotamia.În numele cui, stăvilarul puhoaielorl-a spart ăst cizmoi, bădăranul?Dumnezeu?

Libertatea-i stăpînulrăzboaielor?Banul!Cînd,tu frunziş de pe creanga lor goală,tu mugurul bun, tu altoiul,cînd ai să-i chemi să dea socoteală:De ce războiul?

1917 

VouăTraducerea: Leo Butnaru 

Vouă, trăitori-târâtori dintr-o orgie-n alta, mai mare,cei cu vană în baie şi calde closete!Cum de nu vi-i ruşine nume propuse pentru decoraresă le citiţi în cloniţele din gazete?!

Ştiţi voi oare, nimicurilor, multe din carese gândesc cum să se ghiftuiască mai abitir, -poate că-n clipa aceasta rămâne fără picioareporucicul Petrov lovit de schije, nimerit sub tir?

Dacă el, adus la măcelul dement,rănit cum e, ar vedea deodată,cum voi cu buze unsuroase de la grasul cotletlui Severeanin* îi cântaţi slavă înaltă!

Vouă, amatori de femei şi mâncăruri, oricâte ar fi,aţi vrea viaţa altora să vă fie jertfită chiar azi?!Eu mai bine, la bar, curvelor le voi serviapă chioară cu ceva sirop de ananas!

* Severeanin(1887-1941) - poet, fondatorul egofuturismului rus.

Sîntem scriitori 

În stimă-altădată erau numai genii. Mulţimea ce poate să-ţi dea pentru vis? De pildă îl văd pe Turgheniev sosind la Paris. Cătîndu-şi ospeţele şi desfătările în societatea - zisă înaltă, el, scriitorul cu depărtările,� �  gîndea la zăpezile de altădată. De la moşie veneau bani frumoşi. Creioane, cu metri, consumînd - rob simţirii - dumnealui suspina :Ce frumoşi,�  ce proaspeţi erau trandafirii! � Astăzi aşa nu mai merge să scrii. Scriitorul îşi ia fapte vii. Scrie, ştiind ce anume. Ştie eroii ce-i sînt şi ce fac. Dacă-i un om, spune-i pe nume, De-i coropişniţă, vîr-o în ac! Nu flecăreli, nu distracţie cată, ci comunismul apropiat. Un singur lucru vrea fruntea înaltă: să scrie simplu şi-adevărat. Articolul e cartuşieră. Versul cartuş. Noi tragem la ziar, nu-n romane-galeră, în neisprăviţi, în duşmani, în intruşi. Romanele - cu staţiuni balneare perechi! - a odihnă adie, a scînteie nu scapără... Ziaristul, procuror a tot ce e vechi, construcţia noului apără. 

Eu, ziaristul, fiindcă munca-mi respect, în aşa fel aş scrie - în presa întreagă - încît la mine-n fereastră direct, duşmanul să tragă. Iar celui pe care proza roză-l îmbie să fîlfîie aripi prin meleaguri şi sfere, n-au decît să-i cultive trandafiri de hîrtie revistele-sere. 

La ziare să scrieţi! Nu zic cartea că-i rea, dar eu cu ziarul mă simt pe măsură... 

Iar arta lor pură, o fi artă sadea, la horticultură cu ea! 

1928 

Scripca şi ceva nervi Traducere de Leo Butnaru 

Scripca se iritase, implorând nervos,şi dintr-o dată izbucni în plâns,aşa, copilăreşte,încât bărbatul nu mai rezistă:"Bine, bine, fie!" - zise.Dar de fapt el obosise şi,fără-a asculta până la capătpretenţiile scripcii,o tuli pe-ardentul bulevard Kuzneţki, -valea!Orchestra privea nedumerită cumse tot bocea nervoasa scripcăfără cuvinte,fără ritmurişi doar de undevao farfurie tâmpăzăngăni-trăncăni:"Ce-o fi cu asta?""Oare cum se poate-aşa ceva?"Iar când heliconul -mutră de aramă - ,transpirat,strigă:"Proasto,plângăcioaso,şterge-ţi lacrimile!" -eu mă ridicaistrecurându-mă, clătinat, printre note şi,încovoiat de groaza pupitrelor,nu ştiu de ce strigai:"Doamne!" - aruncându-mă de gâtu-i de lemn:"Scripco, nu ţi se parecă ne-asemănăm fatal? -

pentru că şi euurlu -însă nu pot demonstra nimic!"Muzicanţii râd:"A intrat la apă!Veni la mireasa-i de lemn!Vai de capul lui!"Iar mie - în cot mi-i!Eu - sunt bun!Dânsa - e cea mai bunădintre suratele ei."Scripco, ştii ceva?Haide să trăim împreună!Ce zici mata?"

* Eu şi Napoleon; Editura Ideea Europeană; Bucureşti; 2008;* Prefaţă, traducere şi note de Leo Butnaru.

Să răspundă Traducerea: Leo Butnaru 

Bubuie, duduie toba războiului,cheamă fierul în cei vii a-l înfige.Din oricare ţarărob după robpeste-al baionetei oţeli-aruncat.De ce?Tremură pământulFlămând, dezbrăcat...

din vol. "Eu şi Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - Bucureşti – 2008

Lehamite Traducere de Leo Butnaru 

N-a fost să rămân acasă.Anenski, Tiutcev, Fet*.Iarăşi,de dor spre oameni îndrumat,mă ducla cinema, la cârciumă, la bufet.

Iată mesuţa.Înluminare.Speranţa încurajează inima prostului.Dar dacă-n curs de-o săptămânăatât de mult s-au schimbat ruşii,dragii,cu focul buzelor o să le ard obrajii.

Ridic atent ochii,scormonesc în grămada de veşminte."Înapoi,în-a-poi,Înapoi!"Strigă din inimă spaima ce,în frământ, iese deja pe faţă, disperată, plictisită.Dar n-o ascult.Văd,ceva mai la dreapta,nemaiştiută nici pe uscat, nici în adânc de ape,cuprinsă de mare străduinţă,se porăieşe cu un picior de viţelo preamisterioasă fiinţă.

Priveşti şi nu ştii: înfulecă sau nu înfulecă.Priveşti şi nu ştii: respiră sau nu respiră aceastăcurcubetă?Doi arşini de aluat roz fără chip!Barem de-ar fi avut vreun însemn explicativ, vreoetichetă.

Doar că i se clatină alunecător spre umeria obrajilor vălurare lucioasă.Inima-i năucită,foc şi pară."Înapoi, dară!"Ce altceva? Lasă!

Privesc în stânga.Casc gura mirat.Mă-ntorsei spre primul - el devenise altcumva:în comparaţie cu a doua pocitanieacesta, primul, -e curat Leonardo da Vinci reînviat.

Nu sunt oameni.Înţelegeţiurletul chinurilor de-o mie de zile nebune?Sufletul nu vrea mut să se ducă,dar cui ar avea a-i spune?

M-oi arunca la pământ,de piatră coaja obrajilorvoi roade-o până la sânge,asfaltul în lacrimi scăldându-l.Cu buzele istovite de jinduirea duioşiei, iată,cu o mie de săruturi voi acoperia tramvaiului mutră deşteaptă.

În casă-oi intra.M-oi lipi de tapete,potolindu-mi cu-ncetul sufletul, cugetul.Unde-ar exista o altă roză mai tandrăşi mai pentru ceai?N-ai vrea-anume ţiebălţatăsă-ţi citesc "Simplă ca mugetul"?

* - I. Annenski(1843-1912), F. Tiutcev(1803-1873), A. Fet(1820-1892) - importanţi poeţi ruşi.

* Eu şi Napoleon; Editura Ideea Europeană; Bucureşti; 2008

* Prefaţă, traducere şi note de Leo Butnaru

A la Heine Traducerea: Leo Butnaru 

Din ochi c-un fulger mă ţintii:"Te-am văzut -erai cu alta.Eşti cel mai josnic,cel mai ticălos..."-şi te-ai dezlănţuit,te-ai dezlănţuit,te-ai dezlănţuit, ocărându-mănemilos.

Dar eu, dragă, sunt un pici priceput,astfel că la o adicămai înceteaz-o cu bubuiturile dumitale.Odată ce fulgerul nu m-a răpus -de tunete nici atâtnu-mi mai e frică.

din vol. "Eu şi Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - Bucureşti – 2008

Ceva despre Petersburg 

Traducerea: Leo Butnaru 

De pe-acoperiş curg lacrimi în uluc,spre palma râului schiţând o hartă;iar în ceruri, buze ţuguiate sugdin vinete mamele ca de piatră.

Şi bolta - iată - limpede e, clară:spre ţărmul unde marea se arată,un beduin plouat mână-a povarăcămila Nevei, dublu cocoşată.

din vol. "Eu şi Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - Bucureşti – 2008

La ordinea zilei La voi, tineret, ni-i speranţă şi gînd -la voi, ce zidiţi viitorul, din trai fără noimă un cîntec făcînd, dînd boarfelor vechi cu piciorul! E greu, după ani, tot să-noţi în puhoi - zdruncinaţi or fi mulţi de-ncordare avană. Felul traiului ăsta mustind de noroi l-acoperă lintiţa cotidiană. Gelozii te mai tulbură - şi te scuzi: că eşti om! - te mai ţin ca pe jar răfuieli şi ponoase: ba ades, c-un pistol, c-un pumnal rezolvăm disputele noastre-amoroase. Nu aşa! Dacă vezi că rugina-i stăpîna peste dragostea voastră şi sfîrşitul că vine, n-ai decît: strînge dinţii, dar ei strînge-i mîna, spunîndu-i: - Cu bine! Cîţi nu visează: O căsuţă aş vrea!�  Şi-o grădiniţă, să mă desfete! Şi cufere pline şi camera mea şi portreţelul meu pe perete. � Fericire e asta? - Ba un vis de hălpău! Fiţi una cu clasa, voi inimi fierbinţi! Comuna înseamnă: ce-i al meu e şi-al tău, scăzînd, evident, periuţa de dinţi. Oare tot ca-n trecut, bucuroşi cînd e cazul, sau cînd, tot ca-n trecut, facem fiere, să-necăm în trăscău tot necazul - bucuria, în bere? Tu, cîntece nu băuturi să-mi aduci! Talazuri de cîntece în bolţi să se spargă! Mai spumoase ca berea şi ca vinul mai dulci, la inimă cîntecele-astea să meargă. 

Le-i fi tuturor, că munceşti, pildă fii-le-i, dar veşnic să ai Comuna în faţă! Aceasta-i problema la ordinea zilei: modul de viaţă. 

1926 

Iniţiatorii 

Reptilă lenoasă, sobol îngălat, timpul se tîrîie-n bot! Energie a muncii în ritm avîntat, fă-i vînt înainte timpului tot. Din fire noi viaţa ta se urzi - zi lucrătoare sau sărbătoare, înşiruie-ţi lanţ zi lîngă zi, flux disciplinat şi fără-ncetare. Problemă-i de ani, nu de veacuri, comuna. - Lîngă maşini, mai mulţi decît ieri, specialiştii sporească întruna: mecanici, strungari şi mineri. Lăcătuşi, tăietori facem faţă la greu respectîndu-ne-n muncă legămîntul cel mare. Iniţiatorii noi sîntem, promotorii mereu ai socialismului în desfăşurare. La tractoare, maşini şi vagoane daţi bătaie fierbinte; de înfumurările americane trecînd, să le-o luăm înainte. Pe şantiere, în industria grea, cu toate brigăzile în ritm avîntat, aripi dînd planului, vom măsura fiece pas c-un an cîştigat. 

1929 

Iadul oraşului Traducere de Leo Butnaru 

Iadul oraşului geamurile începu a le strica,în mai mici ieduleţe, sugând luminile.Diavoli roşcovani - automobilele - prinseră-a cabra,chiar în pâlnia urechii explodându-şi claxoanele.

Iar colo, sub firma cu scrumbie de Kerci,un bătrân doborât îşi căuta ochelarii, disperat,

şi izbucni în plâns, când în vârtejul serii reci,din fugă tramvaiul găvanele spre el şi-a-ndreptat.

În gropile dintre zgârâie-nori unde ardeau zăcăminteşi fierul trenurilor baricadase poarta de jos până susaeroplanul urlă, prăbuşindu-se-n prăpastia undesoarelui rănit îndelung ochiul i s-a scurs.

Şi tot atunci - boţind a felinarelor plapumă subţirea,noaptea făcu dragoste, biată şi dezmăţată,iar după aştrii străzilor pe undeva şontâcăiao lună ce nu mai trebuia nimănui, schilodită.

(1913)

* Eu şi Napoleon; Editura Ideea Europeană; Bucureşti; 2008

* Traducere, prefaţă şi note de Leo Butnaru

Noapte cu lună Traducerea: Leo Butnaru 

(peisaj)

Va fi şi luna.Dejapuţin chiar este.Dar, iat-o, plină atârnând în văzduh,peste creste.Probabil, astfel dumnezeu răscoleştecu o minunatălinguriţă de argintîn a stelelor zeamă de peşte.

din vol. "Eu şi Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - Bucureşti – 2008

Lui Ilici Cu toate sirenele bubuind spre potrivnici, cu toate tractoarele laolaltă-n efort, ascultă republica, tovarăşe Ilici, ieşind la raport... 

Acum cînd au smuls şi-alungară la dracu vechiul regim ciocoiesc, muncitorii cu secera, cu ciocanul, cu acul, ţie, îţi făgăduiesc: 

- Stîrpind tot ce-i putred şi josnic şi rău, vom face din muncă, sporind-o cu sete, din inima socialismului tău, temeiul uman al întregii planete! 

1930 

*poezia a fost scrisă cu ocazia comemorării a şase ani de la moartea lui Lenin

Poetul muncitor 

Se-aruncă poetului vorbe care nu-i plac: La strung te-aş proba!�  Ce-i versul? Un fleac! La muncă - eşti gingaş mata! � Dar, poate şi eu La muncă mă-nham cu dragoste, fără reproşuri. Şi eu sînt o fabrică. Doar coşuri nu am. Şi poate-i mai greu fără coşuri. Ştiu, nu vi-s dragi frazele mari. Tăiaţi la stejari, munciţi cu îndemn. Dar noi 

nu sîntem oare tîmplari şi sculptori de capete-adesea de lemn? 

E lucru de cinste-n năvod să prinzi peşti. Nu-i rău cînd nisetri sînt rodul! Dar şi truda poeţilor e drept s-o cinsteşti - nu peşti, inimi vii trag ei cu năvodul. E greu cînd - şerpi roşii ţîşnind din furnal - metalele-n şuier încep să cutreiere. Dar nu stăm nici noi ca trîntori pe-un mal! Cu raşpelul limbii, şlefuim creiere. Poetu-i mai mare - ori tehnicianul ce lumii i-aduce belşuguri şi spor? Amîndoi. Inimile sînt şi ele motoare. Sufletul e şi el un motor. Egali şi tovarăşi, acelaşi ni-i gîndul - proletari, trup şi suflet, care pot să se-ncumete numai ei, împreună înfrumuseţîndu-l, să urnească pămîntul în marşuri şi tunete. Cu diguri opri-vom furtuna flecară. La treabă! De-ajuns cu oratorii, adio! Afară palavragii, la moară vorbăreţii care mai bat apa-n piuă! 

1918 

Portul Traducerea: Leo Butnaru 

Cearşafurile apelor au fost sub burtă.Pentru valuri le sfâşia un alb dinte.Fusese urlet de sirene - de parcă la hurtăgoarne turnau amor şi pohtă ce minte.

Bărcile se lipiră de leagăne, la fiece intrare,lângă mamele mamelor minore.În urechile asurzitelor vapoareardeau cerceii de ancore.

(1912)

din vol. "Eu şi Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - Bucureşti – 2008

Iarăşi Petersburgul Traducerea: Leo Butnaru 

În urechi - căldicele petice de bal,iar dinspre nord - omătul cărunt -ceaţă, cu flămândă faţă de canibal,rumegă oameni negustoşi-pământ.

Orele suspendate, ca brutala-njurătură,după a cincea, a şasea atârnă, greoi.Iar din cer priveşte-o oarecare pociturămaiestuos, precum Lev Tolstoi.

din vol. "Eu şi Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - Bucureşti – 2008

În auto(mobil) Traducere de Leo Butnaru "Ce noapte fermecătoare!""Asta-i cea(arată spre duduie),care-a fost aseară, -ar fi chiar ea?"Spuseră pe trotuar:"Mai căse răsturnă peste şineceape care o ştii".Dintr-o dată, oraşul se scrânti.

Beat urcă pe pălării.Firmele-şi căscară mirareaprecum gura, spăimos.Scuiparăba "O",ba "S".Iar pe culme,unde se bocea întunecatşi oraşulurcase sfios,se verifică minuţios:greţosul "O"şi parşivul "S".

(1913)

* Eu şi Napoleon; Editura Ideea Europeană; Bucureşti; 2008

* Traducere, prefaţă şi note de Leo Butnaru

Licean sau constructor  Avea, mă-nţelegi, tăticuţulcopii-liceeni,nu orice copii!Chpiul, drăguţul,avea frunzuliţe-argintii.Liceul i-aşteaptă-merg, trap,şi-n capul tuns-nap-latină, cât vrei;cât vreiepopei.În cap,ca-ntr-o şură,încapşi gramatică,şi matematică,şi literatură."Lui Pitagora-n nădragitoate laturile-i bagi..."

"Iar Alexei, Gordei, Serghei,Matvei şi Gleb şi Eremei-tocesc pe brânci,citesc cât potCanossa, Barabarossa, tot..."Vin secolişi-alţi secolise duc de haram.Copiii-ntorc file,sugându-le seva.Ştiu tot ce-a-nduratcumătrul Adamşi tot ce-a făcutmadam Eva.Băgând pe-o urechepe alta le iese- nimic: apă chioară-n şuvoaie trecând-învaţă, pe-alese,ce n-a folosit nimănuia, nicicând.Ani irosiţi,căpăţânele pline."O, fraţi iubiţi,n-ar fi mai bine..."Codri de "unu"cu braţele-ntinse,şiruri de "zero", covrigi,cu toptanul.Fiulrepetălivid ca şofranul:"Cântă,zeiţă,mânia ce-aprinsepe-Achil peleianul..."Toceşte,s-ajungă- s-ar spune -la maturitate,la înţelepciune.Acumliceanul e mareşi-o diplomă are.Mai vesel la chip deodată,acum,ca un urs

se îmbată.Acumaliluiamaturitateşi diploma-amin,în scrin sânt păstrateşi nu le mai scoatedin scrin.Poveştişi gogoşişi-aiureală,totce li se dacu "de la - până la..."adicăopt anide toceală-cu grijă-ntr-un anvor uita.Şi chiardacă scrie:- "Ce-ai scris? prea-nvăţate?"- "Lui tantii-am scris ilustrate".Toceala-n stil vechi,cu profesorii mari,la ce-o folosiţi,liceeni-tocilari?Ai noştri-nvăţarăcu viaţa să-nceapă:nu trecprin liceucum trec câiniiprin apă,şi forţaacelei ştiinţeli-i razăce muncileomuluile uşurează.Lumină electrică,abur,maşină,tot carte înseamnă,şi-nveţi disciplină.Vrea

tineretulîn pas să se ţiecu tehnica nouăla ţesătorie.Duzinide duzinede ghemesă-ncapă-n cutii,iată nopţide probleme.Ca lăzile-apoisă se scurgăîn bandă,şi-aicie-o problemă interesantă.Aicisânt problemeleadevărate:lăzi mari,sau lăzi mici,ce să cate la sate?Muncindsă supunăa cifrelor gloată,din greule conduceo mână pătrată.Cu dinţiipe cifre,acesta-i războiulşi tinerii-l poartă-acătării -şi astaîn toiul"raţionalizării".Dar cifrelemusais-asculte!Şi munca-i mai micăşifire-s mai multe.Iar rubla,uimită,economisită,va facecu ochiu-i de argint,din buget,

spre-acest tineret.Năravul cel vechitot mai scoate corniţe.Ba încă şi azicâte-un nenease-nfoaie,ştiinţa făcând-o bucăţi,fărâmiţe,tocind-oca o ghionoaie.Da, cartea e carte.Da-mpinge-ocu creierulcât mai departe.Altminteri,cu biciulşi pe sus,de urechi,de-aici,pe-alde-d-ăştiaduceţi-i!Josliceenii cei vechi!Trăiascăconstructorii vieţii!

TÂNĂRUL Vladimir MAIAKOVSKI

Vladimir MAIAKOVSKI(1893-1930)

Traducere de Leo BUTNARU

S-a născut în localitatea Bagdadi din Gruzia într-o famile de dvoreni. Tatăl său activa în domeniul silviculturii. Studiază la gimnaziul din Kutaisi. După moartea tatălui, împreună cu mama şi cele două surori se stabilesc la Moscova (1906), unde urmează clasa a 4-a într-un gimnaziu clasic, dar, din cauza neachitării taxei de studii, în anul următor (1908), este exmatriculat. Preocupări marxiste, arest, 11 luni de închisoare. În detenţie, scrie un caiet cu versuri care îi este confiscat de gardieni. În 1911, se înscrie la Şcoala de arte plastice, face cunoştinţă cu David Burliuk (care îl consideră „genialul meu prieten”), organizatorul grupului futurist „Hileea”. Din cauza manifestărilor publice, în 1914 ambii sunt exmatriculaţi.Debutează în presă cu două poeme – în almanahul „O palmă dată gustului public” (1912). Peste un an, debutează şi editorial, cu volumul „Eu”. Urmează serviciul militar într-o unitate de autotransport (1915-1917). Este tot mai evident că futurismul său impetuos are un caracter romantic.Călătoreşte în Letonia, Franţa, Germania, – mai târziu – în Statele Unite ale Americii. Scrie impresii de călătorie, versuri, publicate în cărţi nu prea mari. Exegeţii creaţiei sale îi aseamănă opera unei piese în 5 acte: prologul – tragedia „Vladimir Maiakovski” (1913); primul act – poemele „Norul cu pantaloni” (1914-1915) şi „Flautul vertebrelor” (1915); actul doi – poemele „Război şi pace” (1915), „Omul”; actul trei – piesa „Misteriul buf” şi poemul „150 000 000”; actul patru – poemele „Iubesc” (1922), „Despre aceasta” (1923); actul cinci – poemul „E bine!” (1927), piesele „Ploşniţa” (1928-1929) şi „Baia” (1929-1930); epilogul – prima şi a doua introducere la poemul „În gura mare” (1928-1930) şi scrisoarea de dinaintea morţii (sinuciderii?) „Tuturora” (12 aprilie 1930). Celelate lucrări ale sale se încadrează, implicit, tipologic, în unul sau altul din aceste compartimente ale creaţiei unui autor cu adevărat atins de geniu. De altfel, ca şi Hlebnikov, Esenin – alţi doi mari poeţi ai avangardei, primul – totalmente devotat acestei fenomenologii, al doilea – episodic (imaginismul).

NOAPTE

Purpuriul şi albul aruncate-s, boţite,în verde împroşcau cu ducaţi din străinătăţi,iar negrelor palme-ale ferestrelor adunateli s-au împărţit galbene şi arzătoare cărţi.

Bulevardelor, pieţelor straniu nu li se paresă vadă togi albastre pe clădirile-nalte.Mai alergând, ca răni de galbenă culoare,flăcările prind gleznele-n brăţări bogate.

Gloata – o sprintenă şi bălţată pisică –înota, mlădiindu-se, de uşi ademenită;fiecare-ar fi vrut să târască puţin, adică,namila din râsul ca bolovanul, cotilită.

Simţind ale veşmintelor chemătoare labe,în ochi le-mboldii c-un surâs; şi-ameninţând infernalde-a bate-n tinichea, hohoteau progenituri arabe,peste frunte înflorindu-şi aripi de papagal.

(1912)

DIMINEAŢĂ

Ploaia-ncruntată priveşte cruciş.Iar dupăgrilaj –sumar anturaj –ale firelor de fierperine.Şi peelese sprijină lejerpicioarelerăsăritelor stele.Dar pei-rea felinarelor,ţărilorîn coroane de gaz lampantpentru ochifăcu mai durerosbuchetul prostituatelor cu mers clătinatce înde ele nu-şi ascundgând duşmănos.

Şi e sinistru-nglumiţa luiînţepătorul râset beteag –din galbene rozeortăvitoarese răspândi-crescu-nzig-zag.Să urmăreascălarmăşi dramăplăcut i-i ochiului:sclavcrucilorindiferent-tihnit-suferind,coşciugelesordidelor lupanarezorii le-aruncă-n glastrăcu flăcări mistuitoare.

(1912)

PORTUL

Cearşafurile apelor au fost sub burtă.Pentru valuri le sfâşia un alb dinte.Fusese urlet de sirene – de parcă la hurtăgoarne turnau amor şi pohtă ce minte.Bărcile se lipiră de leagăne, la fiece intrare,lângă mamelele mamelor minore.În urechile asurzitelor vapoareardeau cerceii de ancore.

(1912)

DIN STRADĂ ÎN STRADĂ

Strada,pi-aţa.Faţa

bulevardeloranilore mai dras-tică.A-dicăpeste caii de fierprin geamurile caselor alergătoaresăriră primele cuburi.Lebede ale gâturilor de colopotniţe-nalte,arcaţivă-n juveţele firelorde electricitate!Deja în cer girafa desenat-conturatăgata-i să-mpestriţeze ruginii smocuri.Pestriţ ca păstrăvul,fiulnereliefatei arături.Scamatorulşinele tragedintre fălcile tramvaiului,ascuns de cadranul turnului.Noi suntem cuceriţi!Căzi de baie.Duşuri.Ascensor.Dezleagă al sufletului corsaj.Palmele-ţi ard propriul trupşor.Strigă sau nu striga:”Eu nu am vrut!” –dur egaroulremuşcărilor.Vântul ghimposcoşuluiîi zmulgesmocul lânei fumuriu.Un felinar pleşuvlanguros îi scoatestrăzii ciorapulnegru-cărbuniu.

(1913)

EU

Pe caldarâmul sufletului meumăcinat de necunten merspaşii deliranţilorîmpletesc urmele frazelor dure cuşi fără-nţeles.Anume unde oraşelesunt spânzurateşi în ştreangul norilorîcremeniră ale turnurilor grumaji castrâmbe interjecţii –într-acolo mergsă bocesc de unul singurvardiştiirăstigniţi pe intersecţii.

2. Câteva cuvinte despre soţia mea

Pe a nemaiştiutelor mări depărtate plajetrece luna –soţia mea.Roşcovană amantă.După al ei echipajguraliv se-ntinde gloata de constelaţii pestriţ dungate.Se cunună cu al automobilelor garaj,se sărută cu chioşcurile ziarelor deocheate,iar trena căii lactee coafată-paje-mpodobită cu sclipitoare paiete.Cu mine însă cum rămâne?Celui ars de fiebră cobiliţa sprâncenelordin fântânile ochilor îi aduse recile găleţi.În mătasea lacurilor tu te legănai,coapsele-ţi cântau ca o vioară de chihlimbar.Pe plaiuri unde-i rău de-acoperiş,nu vei prinde pasărea măiastră.Mă înec în bulevarde, învăluit de tânga vânturatului nisipiş:

că aceasta este chiar fiica ta –melodia meaîn ciorapi ajuraţilângă cafenea!

3. Câteva cuvinte despre mama mea

Am mamă pe tapetele cu albăstriţe.Iar eu mă plimb pestriţ împăunat,Vârtejite pâlcuri de romaniţe, măsurând cu pasul, le chinui.Va prinde vântul a cânta la oboaie ruginoase,voi aştepta la geam,crezândcă voi vedea din nou norulce se aşează pe acoperişuri de case.Iar spre mama bolnavăse perindă freamătul noroduluide la pat până-n ungherul pustiu.Mama ştie –Astea-s vrafuri de gânduri dementece ies din al fabricei Şustov* acoperiş negriu.Şi când fruntea-mi încununată de pălăria de fetrugeamul ce se stinge o va-nsângera,voi spune,cu basul meu despicând urletul vântului:„Mamă,dacă mi se va face milăde glastra chinurilor tale,lovită de tocurile dansului de norizdrăngănit la banjo –cine ar fi să mângâie mâinile de aur,frânte de-o firmă-n vitrinele Avanţo?**...”________*Fabrica Şustov – a industriaşului N. Şustov, mare producător de coniacuri.**Vanţo – magazinul de articole de artă al lui B. A. Avanţo (nume rusificat după italienescul d’Avanzo).

Câteva cuvinte despre mine însumi

Îmi place să privesc cum mor copiii.

În lovitura râsetului aţi observat val înceţoşatîntins după tristeţe ca o trompă?Iar eu –în sala de lectură a străzilor –atât de des răsfoii al sicriului tom.Cu degete udemiezul nopţii mă pipăiape mine şi gardul putrezind de boalăşi cu stropii de ploaie pe chelia-cupolăalerga dement turnul de catedrală.Văd – Hristos a evadat din icoane,poala tunicii fluturând în vânti-o săruta, plângând, moina apostată.Strig, în price cu chirpiciul,înfigând frenetic cuţitul slovelorîn a cerului carne umflată:„Soare!Tatăl meu!Barem ţie-ţi fie milă, nu mă chinui!Anume sângele meu vărsat de tine curge drum-lung,prin lume se duce.Anume sufletul meuca petece de nori sfâşiaţipe fundalul cerului arsse vede pe-a clopotniţei ruginită cruce!Timpule!Barem tu, iconar şontâcăit,chipul mi-l schimonoseşte-n culoripentru capela de pocitanii a veacurilor.Eu sunt singur ca ultimul ochial omului ce se duce-n împărăţia orbilor!”

(1913)

Vladimir Maiakovski(1893 - 1930)

„Lenin 

           ca şi înainte 

                            pulsează în inimi şi tîmple 

 ca o vie, eternă, 

                        primăvară a lumii...“ 

„Haraşo!“ - „Poemul lui Octombrie“, Capitolul XVIII

 

Prezentare

Maiakovski, Vladimir Vladimirovici - poet şi dramaturg rus sovietic. Lirică impetuoasă, transpunînd în plan universal revolta individuală anti-burgheză a poetului, ce se impune prin structura formală dinamică, abruptă, prin uimitoarea construcţie a ritmurilor, prin folosirea tonului limbii vorbite şi a sugestivelor asociaţii metaforice. 

După începuturi influenţate de futurism (Fleita-pozvonocnik - „Flautul vertebrelor“, 1915; Oblako v ştanah - „Norul cu pantaloni“, 1915; Celovek -

„Omul“, 1917), a evoluat spre o lirică militantă - dominată de concepţia sa estetică, bazată pe ideea comenzii sociale -, închinată acţiunii, mişcării, vieţii intens revoluţionare (poemele 150.000.000, 1920; Vladimir Ilici Lenin, 1925; Haraşo! - „Poemul lui Octombrie“, 1927;Vo veş golos - „În gura mare“, 1930). Teatru satiric de mare virulenţă, în care predomină stilul publicistic (Misteriia-Buf - „Misterul buf“, 1918;Klop - „Ploşniţa“, 1928; Bania - „Baia“, 1929). A condus revistele Krokodil, Lef şi Novîi Lef.

 

PoeziiSă dea socoteală! 

Ei şi! 

Ordin de zi pe armata artei 

Sîntem scriitori 

Poetul muncitor 

Secretul tinereţii 

Marşul pe stîngul 

Dăm toată atenţia tehnicii

Marşul comsomolistului 

De vorbă cu tovarăşul Lenin 

Tînăra gardă  

Iniţiatorii 

Apucaţi viitorul de chică 

Lui Ilici 

La ordinea zilei

 

 

Să dea socoteală!

Tobe războinice-n lume dau sfoară.

Zăngăne arme să-nceapă măcel.

Rob după rob,

În fiece ţară

e spintecat de oţel.

Dar de ce -

foame, frig,

viaţă grea,

şi-opărită cu sînge lumea-şi poartă jelania?

Doar pentru că

undeva,

cineva,

vrea şi Albania.

Omul pe oameni îi muşcă-nrăit,

lumea se năruie ca o baracă,

doar pentru ca

prin Bosfor,

gratuit,

vase străine să treacă.

Ciuntit

văd pămîntul

ca un trunchi fără braţe,

strivit ca omida,

gemînd ca dihania,

doar pentru ca

cineva

să înhaţe

Mesopotamia.

În numele cui, stăvilarul puhoaielor

l-a spart ăst cizmoi, bădăranul?

Dumnezeu?

Libertatea-i stăpînul

războaielor?

Banul!

Cînd,

tu frunziş de pe creanga lor goală,

tu mugurul bun, tu altoiul,

cînd ai să-i chemi să dea socoteală:

De ce războiul?

1917

Ordin de zi pe armata artei 

Tîndălească bătrînele boaite.

Tîndăleala le roade.

Pe baricadele inimii, haide,

tovarăşi!

Pe baricade...

Comuniştii nu-şi lasă unghere

şi punţi de retragere.

Futurişti, viitorul vă cere

salturi mai agere!

N-ajung locomotivele, smulge-le

iureş zvîcnind ca din tun.

Dacă în cîntec nu huruie fulgere,

curentul electric la ce mai e bun?

Inima ştiu cum vă bubuie vouă;

gîfîie,

fluieră ca

Locomotivele serie nouă -

R,

Şa,

Şcia.

N-ajung vipuşti colorate,

nici soviete de deputaţi:

ca să pornească armate,

armatelor marşuri le daţi!

Tobe, prin geamuri,

cu căngile trage-le,

pe străzi du pianul,

să sune du-l,

dar să se-audă în huiete agere

tunetul.

Degeaba trudeşti în uzine,

Degeaba-n funingine zaci,

dacă holbezi

la fasturi străine

ochii buimaci.

Zvîrliţi vechiturile proaste.

Adevăruri-gunoaie-s cu lăzile.

Pieţele - sînt palatele noastre.

Peneluri - străzile.

Filele vremii

desfăcînd din peceţi,

tu revoluţiei glorie adă...

Futurişti, toboşari şi poeţi,

ieşiţi în stradă!

1918

Poetul muncitor 

Se-aruncă poetului vorbe care nu-i plac: 

„La strung te-aş proba! 

Ce-i versul? 

Un fleac! 

La muncă - eşti gingaş mata!“ 

Dar, poate 

şi eu 

La muncă mă-nham 

cu dragoste, fără reproşuri. 

Şi eu sînt o fabrică. 

Doar coşuri nu am. 

Şi poate-i mai greu 

fără coşuri. 

Ştiu, 

nu vi-s dragi frazele mari. 

Tăiaţi la stejari, munciţi cu îndemn. 

Dar noi 

nu sîntem oare tîmplari 

şi sculptori de capete-adesea de lemn? 

E lucru de cinste-n năvod să prinzi peşti. 

Nu-i rău 

cînd nisetri sînt rodul! 

Dar şi truda poeţilor 

e drept s-o cinsteşti - 

nu peşti, inimi vii trag ei cu năvodul. 

E greu cînd - şerpi roşii ţîşnind din furnal - 

metalele-n şuier încep să cutreiere. 

Dar nu stăm nici noi 

ca trîntori pe-un mal! 

Cu raşpelul limbii, şlefuim creiere. 

Poetu-i mai mare - 

ori tehnicianul 

ce lumii i-aduce belşuguri şi spor? 

Amîndoi. 

Inimile sînt şi ele motoare. Sufletul e şi el un

motor. 

Egali şi tovarăşi, 

acelaşi ni-i gîndul - 

proletari, trup şi suflet, care pot să se-ncumete 

numai ei, împreună 

înfrumuseţîndu-l, 

să urnească pămîntul în marşuri şi tunete. 

Cu diguri opri-vom furtuna flecară. 

La treabă! 

De-ajuns cu oratorii, 

adio! 

Afară palavragii, 

la moară 

vorbăreţii care mai bat apa-n piuă! 

1918

Marşul pe stîngul 

În marşuri mulţimea să treacă! 

Prea vîntură vorbele boabe de mazăre... 

Clănţăii 

să tacă! 

Aveţi cuvîntul, 

tovarăşe „Mausere“

În legile de la Adam 

mai crede vreunul, nătîngul? 

Mîrţoaga istoriei vom pune-o în ham. 

Stîng, 

stîng, 

stîngul! 

Porniţi ca vîntul, 

Bluze albastre! 

V-aşteaptă oceanele 

în canonadă. 

Au ruginit oare cuirasatele noastre 

în radă? 

Cînd leul britanic întruna 

mă mîrîie, 

nu, n-o să gîngur. 

Nu poate fi învinsă comuna. 

Stîng, 

stîng, 

stîngul! 

Trec prin munţii mîhnirilor 

oameni, 

spre platou-nsorit, uriaş, 

peste-o lume de molimi, 

şi tărîmuri de foame, 

trec milioanele-n marş. 

Ne-mpresură focul, urgia? 

Împreună cu voi, şi potopul înfrîngu-l! 

Nu poate fi învinsă Rusia. 

Stîng, 

stîng, 

stîngul! 

Ochi-vulturesc, te deschide înaltului! 

La sirenele vechi, noi n-avem urechi. 

Strîngeţi, 

voi degete,-ale proletariatului, 

gîtlejul orînduirilor vechi! 

Daţi bolta deoparte cu pieptul! 

Cu steaguri să-i umpleţi adîncul! 

Cine porneşte cu dreptul? 

Stîng, 

stîng, 

stîngul! 

1918

Marşul comsomolistului 

Comsomolist, în pas cadenţat! 

Umăr la umăr te-adună! 

Calcă, tovarăşe, mai apăsat. 

Marş al nostru, răsună! 

Uncheşului, muzica noastră-i e grea, 

a cobe răsune-i. 

În tinere rînduri, noi vom intra 

în amiaza comunei. 

Cine din voi pleacă fruntea şi cui? 

Dă-i minţii un ghiont mai departe. 

Pentru noi taină nu-i, 

în nici o grosime de carte. 

Nu tot ce e vechi este mort. 

Cît cepele, ochii la pîndă! 

Fă-ţi muşchii puternici prin sport! 

Fii gata de trîntă. 

Înoată prin cifre, ca peştele-n mare! 

E muncă-orice zi. 

Tu-nvaţă o muncă, oricare. 

Sînt mii meserii. 

Iar după ce gata sînt toate, 

fii vesel, să rîzi nu e rău. 

Şi nu zic să rîzi pe-nfundate! 

Să crape şi pietrele de hohotul tău. 

Se poate c-al anilor zbor 

să-l ia, între vulturi, pe tata. 

Eşti gata să fii un nou luptător? 

Fii gata! Fii gata! 

Şi tu, care ţii privirea in jos, 

ridic-o! Drept umărul ţine-l! 

Tovarăşe, vino voios 

între tineri! 

Comsomolist, în pas cadenţat! 

Umăr la umăr te-adună. 

Calcă, tovarăşe, mai apăsat. 

Marş al nostru, răsună! 

1923

Tînăra gardă 

Globul rotească-se-ntruna, 

Apele curgă cuminte. 

Tînără gardă, tu, una, 

Goană, galop, înainte! 

Viaţa la pas nu ne place. 

Steagul în ropote du-l! 

Tineret, milioane, s-atace. 

'Nainte! Şi tot nu-i destul. 

Regimente! Pe cărţi! În întreceri! 

Frămîntînd slove noi, nesătul, 

să semeni idei, să le seceri... 

'Nainte! Şi tot nu-i destul. 

Ia cu-asalt piscul cel mai înalt, 

subsuoară să-l duci ca pe-un sul. 

Să-ţi freamăte sufletul cald, 

mai aprig! Şi tot nu-i destul. 

Universul - covor sau scrînciob - 

De stelele-molii mi-l scutură tare! 

Şi poruncă dă-ntregului glob: 

mai la stînga să zboare! 

1923

Apucaţi viitorul de chică 

Viitorul, el singur, o să vină prea-ncet. 

Să-l aducem mai iute nu strică. 

Prinde-l, dar, de urechi, tineret! 

Pionierule, apucă-l de chică! 

Nu-i crăiasa din basme comuna, 

să visezi nopţi de-a rîndul la ea. 

Tu socoate, gîndeşte-te-ntruna, 

şi nici faptele mici nu uita. 

Comunismul nu-i numai pămîntul, 

numai munca din fabrici... E la masă, aci, 

şi-n familia ta şi-ntre-ai tăi, învăţîndu-l 

şi-n viaţa de fiece zi. 

Pot mitralierele frontul să-l ţină, 

războiul nu doar la atît se rezumă. 

Nici problema căminului nu ni-i străină: 

nici cu ea nu-i de glumă. 

Cel care în silă răspunde la toate, 

bîrîind toată ziua, scîrţîind fără spor, 

cel care sucombă-n cîntări leşinate, 

acela nu ştie ce e viitor. 

Problema căminului cine nu-şi pune 

se culcă-ntre flori de hîrtie; 

la poarta vieţii de mîine-o să sune 

zadarnic. Nu-l ştie. 

O şubă-i şi vremea - de-o ţii în odaie -

mîncată de molia felului vieţii... 

Tu scutură-i vremii-nvechitele straie 

şi, tînăr, fii steag tinereţii! 

1925

La ordinea zilei 

La voi, tineret, ni-i speranţă şi gînd -

la voi, ce zidiţi viitorul, 

din trai fără noimă un cîntec făcînd, 

dînd boarfelor vechi cu piciorul! 

E greu, după ani, tot să-noţi în puhoi - 

zdruncinaţi or fi mulţi de-ncordare avană. 

Felul traiului ăsta mustind de noroi 

l-acoperă lintiţa cotidiană. 

Gelozii te mai tulbură - şi te scuzi: că eşti om! - 

te mai ţin ca pe jar răfuieli şi ponoase: 

ba ades, c-un pistol, c-un pumnal rezolvăm 

disputele noastre-amoroase. 

Nu aşa! Dacă vezi că rugina-i stăpîna 

peste dragostea voastră şi sfîrşitul că vine, 

n-ai decît: strînge dinţii, dar ei strînge-i mîna, 

spunîndu-i: - Cu bine! 

Cîţi nu visează: „O căsuţă aş vrea! 

Şi-o grădiniţă, să mă desfete! 

Şi cufere pline şi camera mea 

şi portreţelul meu pe perete.“ 

Fericire e asta? - Ba un vis de hălpău! 

Fiţi una cu clasa, voi inimi fierbinţi! 

Comuna înseamnă: ce-i al meu e şi-al tău, 

scăzînd, evident, periuţa de dinţi. 

Oare tot ca-n trecut, bucuroşi cînd e cazul, 

sau cînd, tot ca-n trecut, facem fiere, 

să-necăm în trăscău tot necazul - 

bucuria, în bere? 

Tu, cîntece nu băuturi să-mi aduci! 

Talazuri de cîntece în bolţi să se spargă! 

Mai spumoase ca berea şi ca vinul mai dulci, 

la inimă cîntecele-astea să meargă. 

Le-i fi tuturor, că munceşti, pildă fii-le-i, 

dar veşnic să ai Comuna în faţă! 

Aceasta-i problema la ordinea zilei: 

modul de viaţă. 

1926

Ei şi! 

Desface ochi cît baniţa 

Gazeta... Parcă muşcă. 

Ne mai împroaşcă graniţa 

miros de praf de puşcă. 

Aceste ştiri, cu miile, 

ne-nvaţă în furtună. 

Ni-s bune bucuriile, 

tristeţea nu e bună. 

Furtunile istoriei, 

oceanul cît l-or bate, 

cu vasele victoriei 

le-om spinteca pe toate. 

1927

Sîntem scriitori 

În stimă-altădată erau numai genii. 

Mulţimea ce poate să-ţi dea pentru vis? 

De pildă îl văd pe Turgheniev 

sosind la Paris. 

Cătîndu-şi ospeţele şi desfătările 

în societatea - zisă înaltă, 

el, scriitorul cu „depărtările“, 

gîndea la zăpezile de altădată. 

De la moşie veneau bani frumoşi. 

Creioane, cu metri, consumînd - rob simţirii - 

dumnealui suspina :„Ce frumoşi, 

ce proaspeţi erau trandafirii!“ 

Astăzi aşa 

nu mai merge să scrii. 

Scriitorul îşi ia 

fapte vii. 

Scrie, ştiind ce anume. 

Ştie eroii ce-i sînt şi ce fac. 

Dacă-i un om, spune-i pe nume, 

De-i coropişniţă, vîr-o în ac! 

Nu flecăreli, nu distracţie cată, 

ci comunismul apropiat. 

Un singur lucru vrea fruntea înaltă: 

să scrie simplu şi-adevărat. 

Articolul e cartuşieră. 

Versul cartuş. 

Noi tragem la ziar, nu-n romane-galeră, 

în neisprăviţi, în duşmani, în intruşi. 

Romanele - cu staţiuni balneare perechi! - 

a odihnă adie, a scînteie nu scapără... 

Ziaristul, procuror a tot ce e vechi, 

construcţia noului apără. 

Eu, ziaristul, fiindcă munca-mi respect, 

în aşa fel aş scrie - în presa întreagă - 

încît la mine-n fereastră direct, 

duşmanul să tragă. 

Iar celui pe care proza roză-l îmbie 

să fîlfîie aripi prin meleaguri şi sfere, 

n-au decît să-i cultive trandafiri de hîrtie 

revistele-sere. 

La ziare să scrieţi! Nu zic cartea că-i rea, 

dar eu cu ziarul mă simt pe măsură... 

Iar arta lor pură, o fi artă sadea, 

la horticultură cu ea! 

1928

Secretul tinereţii 

„Tineretul“ nu-înseamnă cei care 

prin poiene dosite socot că 

rostul lor e - în urlete asurzitoare - 

să-şi clătească gîtlejul cu votcă. 

„Tineretul“ nu-înseamnă cei care 

vor pocite veşminte să poarte, 

primăvara, în nopţile clare, 

bătînd bulevarde... 

Nu, nu-nseamnă că-s tineri aceşti 

maimuţoi care-n zori roşcovane - 

tot ce clocotă-n vinele lor tinereşti 

irosesc în amor, după toane. 

Tinereţe e asta? ...Pospai! 

Că ai optsprezece-ani? Poţi să ai. 

Tineretul sînt cei 

care astăzi - la luptă venindu-le rîndul - 

le vor spune acelor ce-au căzut pentru ei: 

„Noi schimba-vom pămîntul!...“ 

Tinereţe! Eşti numele, harul 

luptătorilor lumii, gata-n front să se-adune, 

aprinzînd viitorului farul 

unor zile mai bune. 

1928

Dăm toată atenţia tehnicii 

Comuna nu-ţi cere din mîini doar să dai, 

cu mîinile goale nu-nalţi noua vatră. 

Înalţi prin maşini al construcţiei strai 

de blocuri de piatră! 

Deci mătură boarfele capului sceptic. 

Mai sînt de cărat funingini, cu carul! 

Tu adu lumină cu becul electric, 

cu poezia, cu abecedarul. 

Pe-artişti îi slăvim şi ni-i luăm ca model... 

Dar tehnicii oare, dăm toată atenţia? 

Aşază-n prim-plan, slăveşte la fel 

şi munca, şi tehnica nouă, şi-nvenţia. 

Cu şoarecii-nvăţului vechi, la gunoi! 

Iar cu noua lozincă în desfăşurare, 

c-un nou mod de-a munci, cu maşinile noi, 

voi, slăviţi-l pe-Octombrie cel mare. 

1928

De vorbă cu tovarăşul Lenin

[Poezia a fost scrisă la 20 ianuarie

1929, cu prilejul comemorării a

cinci ani de la moartea lui Lenin.]

Cu vîltoarea-i năucă de treburi, de fapte, 

ziua trece,-i pe ducă, un ecou din ecou. 

În odaie e noapte: şi sînt singur cu Lenin - 

care se uită de sus, din tablou. 

El vorbeşte. Şi-i energic şi cald, 

sub zburlirea mustăţii mărunte, 

arcul buzelor mute... Văd. Cuvintele-i ard. 

Uriaşa lui frunte strînge-n desele cute 

uriaşul gîndirii umane stindard. 

Mii, din ţări şi meleaguri, parcă trec pe sub el 

cît pădurile, steaguri... şi cît holdele, braţe... 

Sar ca ars de pe scaun. Zboară, gîndul fidel - 

luminează, de dragoste. Plin de nesaţ e! 

„Eu, tovarăşe Lenin, n-am să ies «la raport»... 

Cu-ochii-aprinşi mă prezint şi-ţi dau veste: 

Pînă-n gît sîntem prinşi din efort în efort, 

greu, tovarăşe Lenin, greu al dracului este, 

dar vor fi împlinite toate muncile-aceste. 

Dăm lumină şi haine celor mulţi, celor singuri, 

scoatem fier şi cărbune mult mai mult cît

cunoşti. 

Dar alături de asta mai există, desigur, 

şi o pleavă diversă de canalii şi proşti. 

Oboseşti să te aperi şi să lupţi cu tîmpenii. 

De cînd nu mai eşti tu, mulţi ne-ar vrea sub

papuc. 

Ticăloşii mai mişună, sînt sumedenii 

pe pămînt şi in juru-i, buluc. 

Un nămet de porecle, un torent de scursuri, 

birocratici şi răi, 

Tîrîtori pînă-n oase, os de chiaburi 

şi sectari şi beţivi şi lingăi, 

se proţăpesc, îşi scot pieptu-n afară, 

cu insigne pe piept, farisei şi mişei. 

Să le iei piuitul, nu e treabă uşoară - 

vom mai avea de furcă cu ei. 

Tovarăşe Lenin, pentru ani şi decenii-n 

uzinele noastre şi pe-ogoarele toate, 

în numele tău, tovarăşe Lenin, 

chibzuim, respirăm şi răzbim şi ne-om bate!“ 

Vraf de treburi şi fapte, stins reflux de văpaie, 

ziua trece. Sînt la lucru, din nou. 

Şi e noapte-n odaie: şi singur sînt cu Lenin - 

care se uită de sus, din tablou. 

1929

Iniţiatorii 

Reptilă lenoasă, sobol îngălat, 

timpul se tîrîie-n bot! 

Energie a muncii în ritm avîntat, 

fă-i vînt înainte timpului tot. 

Din fire noi viaţa ta se urzi - 

zi lucrătoare sau sărbătoare, 

înşiruie-ţi lanţ zi lîngă zi, 

flux disciplinat şi fără-ncetare. 

Problemă-i de ani, nu de veacuri, comuna. - 

Lîngă maşini, mai mulţi decît ieri, 

specialiştii sporească întruna: 

mecanici, strungari şi mineri. 

Lăcătuşi, tăietori facem faţă la greu 

respectîndu-ne-n muncă legămîntul cel mare. 

Iniţiatorii noi sîntem, promotorii mereu 

ai socialismului în desfăşurare. 

La tractoare, maşini şi vagoane 

daţi bătaie fierbinte; 

de înfumurările americane 

trecînd, să le-o luăm înainte. 

Pe şantiere, în industria grea, 

cu toate brigăzile în ritm avîntat, 

aripi dînd planului, vom măsura 

fiece pas c-un an cîştigat. 

1929

Lui Ilici

[Poezia a fost scrisă cu ocazia

comemorării a şase ani de la

moartea lui Lenin.]

Cu toate sirenele bubuind spre potrivnici, 

cu toate tractoarele laolaltă-n efort, 

ascultă republica, tovarăşe Ilici, 

ieşind la raport... 

Acum cînd au smuls şi-alungară la dracu 

vechiul regim ciocoiesc, 

muncitorii cu secera, cu ciocanul, cu acul, 

ţie, îţi făgăduiesc: 

- Stîrpind tot ce-i putred şi josnic şi rău, 

vom face din muncă, sporind-o cu sete, 

din inima socialismului tău, 

temeiul uman al întregii planete! 

1930

 

 

MIA  |  Secţiunea română  |  Literatură