167413016 mircea nedelciu gen 80

7/26/2019 167413016 Mircea Nedelciu Gen 80

http://slidepdf.com/reader/full/167413016-mircea-nedelciu-gen-80 1/18

Mircea Nedelciu

Proză Scurtă

Proiect: Proză scurtă românească

Profesor coordonator:Voinescu Laura

Studenţi:

Lepădătescu Anamaria Miriţă Georgiana

Universitatea Transilvania din Braşov 2013



2

Proză scurtă Mircea Nedelciu

Aventuri într-o curte interioară (1979)

Efectul de ecou controlat (1981)

Mircea Nedelciu a fost un scriitor român care a făcut parte din Generația ’80, acesta

fiind considerat unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai acestei generații și ai

postmodernismului în literatura noastră.

Generația ’80 cuprinde scriitorii care s-au format în jurul cenaclurilor universitare de la

București, precum Cenaclul de luni, care este condus de criticul și istoricul literar Nicolae

Manolescu, Junimea, care este condus de criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu,Universitas, condus de criticul Mircea Martin și în jurul revistelor studențești, precum

Amfiteatru și Convingeri comuniste de la București, Echinox de la Cluj, Dialog și Opinia

studențească de la Iași. Generația ’80 a apărut pe fondul unei crize a adevărului, manifestă

ostentativ refuzul compromisului, al minciunii politice și al canonului cultural impus de

ideologia și propaganda comunistă, aceasta promovând un realism al atitudinii față de real

(Mircea Nedelciu), având ca efect radicalizarea mentalității artistice și politice din

deceniul nouă. După perioada interbelică, scriitorii optzeciști constituie a doua generație cuvocație conștiință teoretică din literatura noastră. Aceștia fiind înzestrați cu talent și

cunoscând evoluția teoriilor literare în plan mondial, au determinat depășirea temelor și a

formulelor artistice ale deceniilor anterioare, impunând o schimbare fundamentală la

nivelul producerii și receptării textului literar la noi.

Proza Generației ’80 este reprezentată de scriitori, precum: Mircea Nedelciu,

Gheorghe Crăciun, Mircea Cărtărescu, Nicolae Iliescu, Cristian Teodorescu, Ioan Groșan,

Ștefan Agopian, Ion Bogdan Lefter. Aceasta se circumscrie postmodernismului.

Mircea Nedelciu este liderul incontestabil al prozatorilor Generației’ 80, unul dintre

cei mai valoroși prozatori postmoderni din literatura noastră română. Elementul comun

operei lui Mircea Nedelciu, de la declarațiile teoretice din interviuri, articole, până la proza

scurtă și romane, este reprezentat de rolul activ atribuit cititorului: Nedelciu acordă, într -

adevăr, o mare atenție receptării textului literar. Pentru el este adevărată aserțiunea

postmodernă că în literatura de azi, în triada autor- operă-receptor , accentual se



3

deplasează pe relația între ultimii doi termini. Cititorul devine, în această perspectivă, un

adevărat personaj al textului.1

Opera acestui scriitor cuprinde mai multe opere, și anume: Aventuri într-o curte

inter ioară (proză scurtă, apărută în anul 1979), Efectul de ecou controlat (proză scurtă,

apărută în anul 1981), Amendament la instinctul proprietății (proză scurtă, apărută în anul

1983, Ș i ieri va fi o zi (proză scurtă, apărută în anul 1989), Povestea poveștilor generației

’80 (1998), Zmeura de câmpie (roman, 1984), Tratament fabulatoriu (roman, 1986) și

Femeia în roșu (roman pe care l-a scris împreună cu Adriana Babeți și Mircea Mihăieș),

Zodia scafandrului (care este un roman neterminat, apărut în anul 2000).

Mircea Nedelciu are un sistem coerent de gândire bine articulat demonstrat de textele

teoretice, proza scurtă, romanele şi, nu în ultimul rând, de publicistică.

I

AVENTURI ÎNTR-O CURTE INTERIOARĂ

1979

*(Lepădătescu Anamaria)

Aventurile într-o curte interioară apăreau aproape fără niciun avertisment. Autor

necunoscut - deşi exista un mediu literar în care e îşi făcuse deja o mică faimă, și anume:cel studenţesc, cu amintita "Junime" şi cu Cenaclul de Luni al Centrului Universitar

Bucureşti, conduse de criticii şi profesorii Ovid S. Crohmălniceanu şi cunoscutul Nicolae

Manolescu. Dar pentru lumea literară "adultă", primul volum al lui Mircea Nedelciu este

într-adevăr o mare surpriză: la început ezitanţi, cronicarii revistelor culturale produc pînă la

urmă articole foarte laudative, appreciative. Astfel, despre carte se vorbeşte foarte mult şi i

se va acorda Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor. Toată lumea remarcă "noutatea"

vocii, a scriiturii, a demersului.Este limpede că autorul este unul extrem de talentat, că are vocaţie epică şi bun simţ

de observaţie, ochi pătrunzător şi ureche atentă, ca şi o anume uşurinţă în frazare, în

derularea poveştilor, ceea ce le dă un plăcut aer de firesc. De asemenea, la fel de evidentă

este şi "tehnologia" utilizată: structuri textuale complexe, decupaje ingenioase, alternanţe

de planuri şi de instanţe narative, jocuri de limbaj, înclinaţii ironice şi gust experimental .

Primul set de calităţi îi asigură o relativ bună primire din partea establishment-ului literar,

1 Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, Ed. Humanitas, București, 1999, p. 230.



4

care recunoaşte semnele "clasice" şi accesibile ale valorii, pe cînd al doilea îi atrage un

renume de autor sofisticat, dificil, dedat la excese "tehnice". Mircea Nedelciu însuşi

vorbeşte o vreme despre prozele sale ca despre rezultatele unei "inginerii textuale".

Volumul Aventuri într-o curte interioară este considerat extrem de important,

întrucât anticipează temele, motivele şi tehnicile narative din următoarele lucrări ale lui

Mircea Nedelciu.

Aventuri într-o curte interioară reprezintă una dintre cele mai bune cărţi de proză de la

sfârşitul anilor '70 a scriitorului Mircea Nedelciu. Acesta este familiarizat cu semiologia şi

cu ultimele achiziţii literare europene, are imaginaţie şi struneşte bine o seamă de procedee

scripturale. El este și un excelent observator, focalizându-și discursul în special asupra a

două categorii sociale, și anume: noua „intelighenţă" reprezentată de studenţi, candidaţi la

admitere, absolvenţi feneanţi sau în căutare de expediente şi de lumea „pălăriilor cenuşii",

format din muncitori navetişti, o umanitate care ţâşneşte din pendularea haotică între sat şi

oraş, o lume dislocată care putem observa că îşi caută identitatea. „Curtea interioară"

reprezintă o metaforă rafinată care trimite la cotidianul disecat.

Mircea Nedelciu, autorul Aventurilor într-o curte interioară este văzut ca un creator

de factură experimentală prin excelenţă, care nu se închistează într -o formulă epică

restrictivă.

Veritabil prozator postmodern, Mircea Nedelciu a excelat atât ca teoretician literar,cât şi ca autor de proză de imaginaţie, aceste două domenii fiind practic inseparabile în

cazul unui scriitor textualist prin excelenţă, așa cum a fost acesta.

Prozele scurte ale lui Mircea Nedelciu circumscriu o ingenioasă şi interesantă poetică

a banalului cotidian, în care personajele exersează mitul limbii comune.

Valeria Bilţ identifică tehnicile cinematografice din pr oza lui Mircea Nedelciu. Acesta

îşi asumă procedeele specifice neorealismului cinematografic, procedee aplicate în manieră

tipic postmodernă. Îndeosebi tehnicile utilizate de către regizorul francez Jean Luc Godardîl influenţează pe prozator încă din volumul Aventuri într-o curte interioară.

Proza scurtă intitulată Aventuri într-o curte interioară (1979) a lui Mircea Nedelciu a

apărut când autorul nu avea nici 29 de ani și era practic un necunoscut. Aceasta reprezintă

una dintre cele mai bune cărți de proză de la sfârșitul anilor ’70 şi este alcătuită din mai

multe povestiri care au următoarele titluri: Aventuri într-o curte interioară, Simplu progres,

8006 de la Obor la Dîlga, Cocoşul de cărămidă, Istoria brutăriei nr. 4(<<văzută cu

ochii>> d e către caporalul G.P., zis Bobocică), Un purtător de cuvânt , Excursie la câmp,



5

Cădere liberă în câmpul cu maci, Zgomote, locuri, interferenţe, O traversare, Marie-

France în Piaţa Libertăţii-transmisiune directă, Călătorie în vederea negaţiei.

În prima povestire, Aventuri într-o curte interioară, personajele sunt: Rolly, naratorul,

Nixon, Pictoru şi Americanu. Naratorul, care se afla într -o cofetărie, spune că în momentul

când Rolly s-a apropiat de el din spate a tresărit, deoarece, cu toate că acesta era acolo de

un sfert de oră, el nu i-a observant prezenţa. Rolly îl informa pe narator că Pictoru a plecat

de acasă şi că ai lui l-au dat dispărut, dar acesta nu-l credea. Tatăl Pictorului chiar a spus la

un moment dat că fiul lui are idei nelalocul lor numai de la Rolly şi de la narator. Rolly a

aflat de dispariţia acesstuia din ziar. În timp ce naratorul se uita în ziar pentru a se convinge

de spusele lui Rolly, acesta se amuza pe seama unui om care nu ştia să folosească telefonul

cum trebuie.

Un bărbat a început să le povestească lui Rolly şi naratorului despre fratele lui care

murise. El a început să facă acest lucru fără ca nimeni să -l roage. El vorbea “încet, cu pauze

lungi şi trăgea din ţigară”2. Bărbatul era foarte afectat de moartea fratelui său şi povestea

plin de întristare tot ce s-a întâmpat.

În această povestire, mai sunt Pictoru şi Americanu care la un moment dat se aflau

într –un cort împreună cu naratorul şi Rolly. Naratorul şi Americanu se aflau în cort, în

timp ce Pictoru şi Rolly stăteau afara, lângă cort, fără să facă nimic, deşi era foarte frig, era

viscol. Cei doi din cort doreau să asculte la muzică la aparatul de radio, dar acesta nufuncţiona cum trebuie, lucru care-l enerva foarte mult pe Americanu. Pictoru era o persoană

destul de comică, uneori având idei destul de ciudate. Acesta l-a întrebat chiar pe narator

cum îşi închipuie acesta că ar arăta un om cu două nasuri şi cu un singur ochi, adică o

persoană care în loc de fiecare ochi ar avea câte un nas şi în şoc de nas câte un ochi.

Naratorul i-a spus că o asemenea persoană ar arăta ca un ciclop, însă Rolly l-a contrazis,

spunându-i că el se gândea la cu totul şi cu totul altceva. În timp ce naratorul şi Americanu

stăteau în cort, bucuroşi că aparatul de radio a început să meargă cum trebuie, ceilalţi doierau afară şi stăteau şi se uitau peste câmpul acoperit de zăpadă.

Aceste personaje pe care le întâlnim în prima povestire sunt foarte frumoase şi bine

conturate. Dintre toate mi-a plăcut cel mai mult de Rolly, deoarece mi s-a părut a fi u

personaj destul de amuzant, plin de viaţă şi atent la detalii.

În cea de-a doua povestire intitulată Curtea de aer , personajele sunt: Calu, Giubi,

Mustaţă, nea Georgică. Aceştia erau colegi de cameră (de celulă) şi jucau FAZAN, un joc

2 Mircea Nedelciu , Aventuri într-o curte interioară, Editura Compania, Bucureşti, p. 27, 2003



6

foarte interesant şi atrăgător pentru multe persoane. În timp ce se jucau, ei parcă aşteptau

ceva şi această aşteptare era foarte grea şi neplăcută. Aflăm că una dintre glumele zilnice pe

care o avea nea Georgică era: “Câine aţi mai apărut şi voi, mă!”. Unele persoane îşi pot

păstra umorul în diferite circumstanţe, mai mult sau mai puţin plăcute. Un eveniment

important care se petrecea o dată la câteva zile era ieşire în curtea de aer, aceasta fiind

pentru cei de aici o surpriza foarte mare şi plăcută, ea era unul dintre puţinele evenimente

aşteptate în secret de aceştia. Calu, Giubi era destul de tineri.

În cea de-a treia povestire numită Simplu progres, cele mai importante personaje

sunt G.V., care este personajul principal al acestei povestiri şi S. care este şeful lui G.V. Lui

G.V. îi era foame. El se aflat într-o cofetărie pe nume Albinuţa şi bea o cafea care nu era

bună deloc, ea fiind lipsită de gust. Acesta era foarte gânditor, el încerca să -şi definească

relaţiile sale cu societatea. Alături de cofetărie se afla o altă prăvălie, unde se vindeau

dulciuri. Acolo se aflau două fete: una care vindea dulciurile şi o alta care se afla lângă

aceasta şi scria ceva sau verifica nişte acte, G.V. nedându-şi seama exact ce face fata acolo.

El o privea din când în când pe aceasta din urmă, acest lucru făcându -l fără să vrea, era un

gest involuntary din partea lui. Uneori se uita şi fata la el. G.V. o privea destul de atent, era

atent la detalii (“are părul foarte negru, o privesc multă vreme în punctul în care părul se

desparte în două într -un fel de scurtă cărare”)3.

G.V. era un tânăr muncitor, care provenea dintr -un mediu intelectual îmbâcsit. El seafla în conflict cu şeful său S.. Acesta îi pretindea lui G.V., întrucât are liceu, să se ocupe

el de ceilalţi muncitori şi să le influenţeze nivelul politic. Din cauza conflictului pe care l -a

avut cu şeful său, G.V. s-a prezentat mândru la acesta şi a decis să-şi dea demisia.

G.V. gândeşte despre femei următorul lucru: “Femeile îşi imaginează că dacă te-ai

uitat de două ori la una din ele, trebuie să -i devii credincios pe viaţă şi să nu mai vorbeşti cu o

alta”4. Părerea lui era una destul de concretă. Tot în acest timp, chinuit fiind de foame, îşi

aminteşte şi de prima lui iubită adevărată, pe care ar fi vrut atunci s -o ia de nevastă. Povestirea 8006 de la Obor la Dîlga îl are ca personaj principal pe Gioni Scarabeu (de

fapt Ion Caraba) din comuna Dîlga, Ialomiţa. Acesta avea 20 de ani şi era electrician la

I.C.M. I. Buc. El era cunoscut în sat şi sub numele de Ion a lu Scârbu. Alte personaje sunt:

Greta, Piti, nea Jenică Hoştea, coana Matilda care era mama lui Gioni, Ovid Petreanu,

colegul său.


4 Idem.



7

Tatăl lui Gioni era un om care bea cam mult şi soţia lui, coana Matilda fiind într-o

seară foarte supărată şi nervoasă refuză să-l primească în casă şi îi spune: “Să pleci, să te

duci unde oi şti, să nu te mai văd, mi-e scârbă de tine!”5. Această scenă s-a tot repetat seară

de seară şi oamenii din Dîlga i-au dat tatălui lui Gioni, porecla de “Scârbă”.

Gioni a fost îndrăgostit într -o perioadă când era la liceu de premianta clasei, lucur care

l-a motivate foarte mult să înveţe. El a reuşit să-şi surprindă profesorii la bacalaureat şi

aceştia i-au dat note foarte bune. Acesta s-a aflat atunci în culmea gloriei, însă mai târziu şi-

a dat seama că n-a fost chiar atât de îndrăgostit precum a crezut.

Povestirea Cocoşul de cărămidă are ca personaje pe: Andrei Grancea, tuşa Gherghina

lu Calafoc, Gore care era fiul lui Ion Calafoc, Mitu şi Gheorghe care erau tot fiii lui

Calafoc, Tudor care era nepotul preferat al său, Costache a lu Savu, prietenul lui Ion

Calafoc, batrânul Pym, Amalia care era fata lui Pym. Tudor avea 18 ani şi nu era prea

deştept. Gore era ziarist, avea 32 de ani şi era celibatar. Calafoc era foarte mândru de fiul

său, Gore.

Povestirea Istoria brutăriei nr. 4(<<văzută cu ochii>> de către caporalul G.P., zis

Bobocică) are personaje ca: G.P. (Bobocică), naratorul (cele mai importante personaje),

Teodorescu, Ionel al lui Bulgaru. Această povestire este una foarte interesantă.

O altă povestire este Un purtător de cuvânt . Aici personajele sunt: Costel, Mărioara

care este mama lui Costel, nea Grigore care este tatăl acestuia şi Veronica. Aceasta dinurmă a venit acasă la Costel să-l caute, dar acesta nu era, deoarece a fost la muncă în

schimbul de noapte, lucru ştiut atât de fată, cât şi de părinţii lui. Veronica este poftită în

casă să-l aştepte pe băiat. Părinţii acestuia erau foarte curioşi să afle cine este fata şi ce

treabă are cu fiul lor. Între timp a venit şi Costel şi i-a zis mamei lui că îi este foame, iar

aceasta se tot plimba, curioasă fiind să audă conversaţia dintre Veronica şi fiul ei. Aceştia s-

au pus să se odihnească şi între timp s-a întors acasă şi Grigore care le-a cerut carnetele de

note lui Niculae care era clasa a cincea şi lui Ştefan care era clasa a treia.Mai târziu s-au pus la masă toti patru şi Costel a spus că dacă va avea băiat îl va

boteza Grigore, imediat după ce a spus acest lucru făcând cu ochiul. Proza aceasta,

Povestirea Excursie la cîmp reprezintă o bucată revelatoare pentru tensiunile dintre viaţă şi

scriitură.

O altă povestire este Traversare. Personajele pe care le întâlnim aici sunt: G.B., Nae

D., Claudia.




8

Acțiunea începe în București în camera lui Nae D. din strada Armata Roșie (“unul din

bunii prieteni ai lui G.B.”6) în data de 10 octombrie 1975. O cameră foarte dezordonată

plină de ”fotografii porno din revistele italiene” si de mirosuri ciudate provenite de la

câinele proprietarului Gerovital.

G.B. se află in camera prietenului său Nae D., alături de Claudia, o fată din Constanța.

Acesta se trezeste cu greu la ora 5 dimineata pentru a merge la muncă, lăsând -o pe Claudia

singură şi spunându-i să încuie și să lase cheia la locul stabilit.

G.B. lucrea în comuna Nana din județul Ilfov unde ajungea cu ajutorul autobuzului

care pleca la ora 5.30.

Claudia este o fată din Constanța fostă recepționeră la hotelul ”Steaua de mare” din

Eforie Nord. Cei doi s-au cunoscut la fostul loc de muncă al Claudiei pe data de 5 iulie

1975. Au avut parte de o noapte de dragoste împreună după care G.B. i-a lăsat numărul de

telefon şi a plecat.

Pe data de 9 octombrie, Claudia l-a sunat și i-a spus că este la București și s-au dus la

camera din strada Armata Roșie.

Întorcându-se de la muncă G.B. își dă seama de sentimentele pe care I le poartă

Claudiei și este hotărât să i le împărtășească, dar când ajunge la locuința lui Nae D. găsește

atașat de cheie un bilețel. Ochii lui au remarcat urmatoarele cuvinte: ”Rolul tău s-a

terminat. Mulțumesc și la revedere!”7, iar cuvântul etichetă ”O TRAVERSARE”.

Ultima povestire din proza scurtă Aventuri într-o curte interioară este Călătorie în vederea

negaţiei. Personajul principal este O.P.. Tot aici mai avem ca personaje pe colonelul O.G.,

care era unchiul lui O.P. şi l-a înfiat pe acesta, Angela, G.. În toamna anului 1963, O.P. a

fost nevoit să aleagă între sat sau oraş, iar acesta a ales oraşul fără nici un fel de regre t.

Acesta de mic a fost un mic snob. Unchiul său era foarte mândru de el şi îi părea

foarte bine că l-a adoptat. O.P. a avut o copilărie foarte frumoasă, la sat, unde a trăit multe

moment frumoase, precum: cu ţurcă, cu scăldat şi pescuit în bălţile murdare ale Mostiştei,cu furat de cireşe din grădinile tăranilor mijlocaşi. Însă, cu toate acestea, el nu regreta

absolut deloc că a lăsat în urmă toate aceste lucruri. O.P. s -a maturizat mult prea repede. El

devenise un adolescent răsfăţat de la oraş. La vârsta de şase ani, acesta a văzut pentru prima

dată un avion adevărat.





9

Aventuri într-o curte interioar ă marchează o introspecţie a omului cufundat în

cotidianul banal, într-o nemişcare statuară care este fără scă pare. Scriitorul Mircea Nedelciu

este un important reprezentant al generaţiei textualiste, care este interesat de o absolută

unitate a senzaţiilor cu textul.

Mircea Nedelciu este un scriitor notabil şi îşi merită pe deplin renumele de „lider

incontestabil al generaţiei optzeci”.



10

Bibliografie (I) – Aventuri într-o curte interioară

Opera

1. Mircea Nedelciu , Proză scurtă, Editura Compania, Bucureşti, 2003.

Referinţe critice

1. Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, Ed. Humanitas, București, 1999.

2. Diniţoiu, Adina - Pro za lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în faţa politicului şi a

morţii, Editura Tracus Arte, 2011

3. Nedelciu, Mircea - Aventuri într-o curte interioară, Editura Compania, Bucureşti, 2003.

Surse web

1. http://www.crispedia.ro/Mircea_Nedelciu, 9.12.2012, ora 20:30.2. http://www.ugal.ro/doc/Rezumat_teza_Tofan_Onorica_Liliana.pdf , 9.12.2012, ora20:00.

http://www.crispedia.ro/Mircea_Nedelciu



http://www.ugal.ro/doc/Rezumat_teza_Tofan_Onorica_Liliana.pdf







11

II

EFECTUL DE ECOU CONTROLAT

1981

*(Miriță Georgiana)

În Efectul de ecou controlat autorul iese din text, apare ca personaj, apare un alt

„eu” şi încearcă să îl explice sau să îl „ascundă" pe autor, provocând cititorul să fie martor

la cunoaşterea mai de aproape a realităţii. Aici stilul lui I.L. Caragiale se pliază,

programatic, peste o lume mediocră şi veselă. În primele proze chiar observăm un spirit

uşor ludic ce se joacă cu rândul, ce îl modelează înspre vers, un ritm melodios „Nora-i încă

o copilă, şaişpe ani abia împlini, crede-n vise, în iubire, îşi doreşte cinci copii şi pe Doru îl

urmează. El e monitor de schi”8.

Prozele cuprind indicaţii de manipulare a magnetofonului - replay, play-back - dar

şi indicaţii de regie, privind unghiul din care este privită sau chiar filmată o scenă (Mesaje),

pentru că, după cum chiar el afirmă"După părerea mea, scriitorul trebuie să-şi adecveze de

fiecare dată stilul la ce anume povesteşte şi la scopul povestirii. Nu trebuie să fii prizonierul

unui singur stil. Asta te împiedică şi să gândeşti. Prin această mobilitate nu se pierde

identitatea scriitorului. Ea constă în altceva, în ceva mai profund. Ţin la adecvarea stilului,

nu la frumuseţea lui în sine. Prin adecvare prozatorul îşi poate controla mai binesemnificaţia, e mai răspunzător de ce spune. Nu se mai poate scuza că... stilul l -a obligat să

dea un anumit curs evenimentelor."9și astfel, „treptat, stridenţele începutului sunt mult

temperate, indicaţia „transmisie directă" primind mai degrabă rolul de trimitere

intertextuală către ansamblul prozei.” 10decât o trimitere la ideea de bază.

Adina Diniţoiu susţine că Efectul de ecou controlat „conturează tipologia

<scriitorului-scriptor> care își propune <să depăşească aporia limbajului>, să <iasă> din el,

să exercite asupra cititorului o <acțiune antimanipulatoare> “11

.

1. Nora sau balada zânei de la Bîlea-Lac

Povestea este una destul de scurtă ce se petrece prin 1970-1974, în perioada

construirii Transfăgărăşeanului. O poveste de dragoste cu final nefericit. Soldaţii mai

poposesc din când în când la Norica acasă pentru a se încălzi iar în schimb îi cară apă. Nora

8 Op cit. Pg 178

9

Rev. Scînteia tineretului, Bucureşti, 3, nov/ 1980, p.410

Crispedia.ro11

Revista cultura.ro



12

e ca şi capra neagră, un animal rar şi frumos, de o naturaleţe sălbatică. Nora, o elevă de 16

ani se îndrăgosteşte de Doru, un monitor de schi. Astfel ea se hotărăşte într -o zi să fugă cu

el. La prietenii lui, apoi Bârcaciu, Negoiu, Plaiu Foii, Podragu, Braşov şi tot mai departe. Îi

spală pentru prima dată haine şi ea e fericită. Apoi el refuză şi ea e tristă. Acum e prima

dată când el se răsteşte şi îi zice să îşi caute un serviciu. Aşa ajung la despărţire, dedusă de

către cititor, căci autorul nu scrie clar acest lucru. Într -o zi când era la librărie, unde lucra

vede un amic de-ai lui Doru, Nelu, care ajunge să doarmă la ea, din politeţea ei, dar pe care

îl respinge când îi face avansuri. „Îl respinse pe Nelu, brutal, cu o mână, pe Doru, în gând,

cu o ură nebună. Se ridică de pe pat dintr -o dată (...) cu furie aproape se aruncă spre grilaj,

animalul şi el mai prinse curaj (...) Nora o văzu pentru ultima oară (capră-neagră liberă)”12.

2. Christian voiajorul (transmisiune directă)

Christian, un om cu mustaţă, căruia îi place să bea Stella Artois, un jucător de tenis

cu figură leonină, în vârstă, care pozează pentru revista Life. El lucrează momentan la

hotelul C din staţiunea B, alături de standardista Luiza fascinată de el, electricianul Geza

îndrăgostit de ea, camerista Maria, recepţionera Gabi. Luiza, care lucrase pe şantier şi era o

femeie foarte modernă, avea peste tot poze cu un anumit bărbat cu mustaţă, pe nume

Christian. Christian din hotel, şef de sală într -un restaurant la Bruxelles, necăsătorit, fără

vicii, 66 de ani. Vine la bar şi doreşte o bere dar barmanul îi dă în schimb un cocktail.Alături se aşează Geza care bea o vodcă. El pleacă repede şi merge cu Luiza să îşi ducă

nepoţelele la grădiniţă. Electricianul este de-a dreptul fascinat de modul în care îşi

pregăteşte ea nepoţelele şi de feminitatea ei. Dar întorşi la restaurant Geza „a găsit-o pe

Luiza la aceeaşi masă cu Christian şi cu ghidul român al grupului, un anume Mircea

Nedelciu, care se lăuda că se simte ca acasă oriunde în ţara asta”13, o vede dansând cu

Christian şi realizează asemănarea izbitoare dintre acesta şi cel din pozele revistelor. Se

ridică brusc şi pleacă. Ulterior nici revista nu va mai publica.

3. Jenny sau balada preafrumoasei conţopiste

Jenny este secretară la primărie. Tatăl ei este concomitent filosof şi fizician. Jenny

este împreună cu Gelu. Dar mama lui nu o prea suportă, căci este orăşeancă modernă,

poartă fuste şi fumează. Gelu era student când a cunoscut-o pe Jenny, iar familia lui avea

speranţe pentru el. Şi când el îi zice că şi el crede la fel ca lumea din sat, „Draga mea, aici

12 Op. cit. Pg. 181, adnotaţie în original

13 Op. Cit. Pg. 192



13

în sat nimeni n-are să te placă... (...) Fiindcă fumezi, dai cu farduri pe obraz, mama plânge

de necaz”14, ea pleacă. Ulterior îşi dă demisia de la primărie şi se căsătoreşte cu Gelu dar

doreşte să se sinucidă chiar după nuntă însă nu reuşeşte.

4. Balada tânărului lup, Ion, fiul de geambaş

Ion fiul lui Ţică Geambaşul pleacă din oraşul S înapoi la Bucureşti pentru a-şi

termina facultatea. Acolo găseşte petrecere, ceva ce nu i se pare neobişnuit. Plecase şi din

cauza lui Edith, cu care trăise o scurtă poveste de dragoste, povestită ulterior. Apoi le zice

tovarăşilor de drum alături de care călătorea pe tren povestea tatălui său, geambaş, pasionat

de cai, pe care îi iubea şi îndrăgea fie că erau ai lui sau nu. Iar la destinaţie fiecare plecă în

drumul lui, toţi înjurând un anume Gras, inclusiv Ion, deşi nu îl cunoştea. Apoi se întinse

„Şi adormi. Visă o zi cu soare şi cineva de sus îi făcea semn c -o floare (...) <Băi tată, mi-am

luat doi cai frumoşi! >15”

5. Buzunare cu pumni, buzunare cu bomboane

Aceasta este povestea lui Radu, zisă de S, cu 9 ani mai mare, vărul său. Cum Radu

se bucura nespus la venirea unchiului Ică, cel cu camion, cel cu multe rude, cel ce fusese

comunist şi cel ce era acum dispreţuit din pricina aceasta. Cum rudele simulaseră o tăiere

de moţ pentru a-l atrage pe Ică acolo, care vine cu toate rudele, cu toţi fraţii, cu toţi verii, şicare pleacă la fel de repede, atrăgând privirea dură a tatălui când copilul de 5 ani vrea să

plece cu Ică. Radu ascultă cuminte până la un moment dat, dar apoi izbucneşte şi dispare de

pe banchetă, lăsându-l pe S, ducându-se pe peron unde „este surprins să găsească peronul

plin de bărbaţi purtând pălării cenuşii, maronii, negre şi serviete asemănătoare cu a lui”16după ce cu câteva minute în urmă era singur.

6. Mărturisirile doamnei Eva Zaiţevici către chiriaşul său Constantin Doamna Eva Zaiţevici este vecină şi proprietara lui Constantin, care vine exagerat

de des în vizită, care stă la vorbă deşi nu e poftită, care spune poveşti repetate de multe ori.

Constantin se trezeşte foarte greu şi trăieşte o adevărată aventură ca să treacă din dormitor

în bucătărie să facă o cafea pentru el şi iubita Veronica. După ce căzuse din pat şi spărsese

şi o veioză, reuşeşte să ajungă în baie unde „se împiedică de un lighean cu rufe muiate. Se

14

Op. Cit. Pg. 20015

Op. Cit. Pg. 21016

Op. Cit. Pg. 221



14

află iarăşi în patru labe, de data aceasta pe un ciment rece şi tare, care nu îi menajează

genunchii. Nu mai înjură, se ridică demn şi aprinde lumina.”17

Între timp se trezeşte şi ea, probabil din cauza zgomotelor cauzate de el. Vine şi doamna

Eva care începe să îi spună poveşti Veronicăi, care simulează interesul. Apoi pleacă imediat

pentru că Veronica avea examen, deşi era duminică. Veronica stă la examen iar Constantin

de vorbă cu un amic.

7. Efectul de ecou controlat

Cornelia vorbeşte cu o colegă şi ajunge încet, încet la bârfa de-a dreptul. Griguţă

este certat de către şeful său, care îi cere să scrie un raport „egzact” despre episodul beţiei

omologului lui Bencu, Fatache de la minister. Gregor Vranca, alias Grig sau Griguţă nu

prea ar vrea să facă, căci crede că e de rău, dar se vede încolţit şi nu are de ales. Chiar şi

Cornelia, soţia sa e de aceeaşi părere.

8. Greva de zel

Este o povestire cu o scriitură deosebită, ce nu se citeşte normal. Povestea lui Petre

Măinescu, cel cu un proiect ce necesită o ştampilă şi pe care inginerul şef nu i-o putea

obţine. Încearcă prin metode proprii, caută jurisconsultul dar nu îl găseşte. Inginerul îî zice

să înceapă proiectul aşa, fără aprobare, dar el nu vrea. Ulterior are probleme legale şirenunţă definitiv. Stând pe bancă mai târziu întreabă un vechi amic dacă îl recunoaşte, iar la

răspunsul negativ al acestuia, Petrică se ridică şi plecă. „Până când, într -o după-amiază de

iulie a anului 2049, a spus <Mă duc să mor! > Aşa cum ai spune mi-e sete sau mă duc puţin

până la toaletă.”18

9. Partidă de << Taxi – Sauvage > >

Great Bibi pleacă de dimineaţă să o ia pe Lolă de la facultate iar la întoarcere prietenii lui nu au pregătit nimic pentru mâncat. Bibi divorţase căci fusese înşelat de prea

multe ori. Împreună cu GV lucrează la un service, ca taximetrist. În ziua respectivă, deşi nu

câştigă nimic, Great Bibi cumpără un portbagaj de băutură şi îi cheamă să bea cu el. O ia şi

pe Lolă de la cămin cu intenţia clară de a o cere în căsătorie. Pe de altă parte, GV era tot

mai lacom după bani. În noaptea aceea, după ce află o poveste urâtă cu un copil ce moare

de hemofilie, vor să dea banii familiei, dar se răzgândesc. Tot în acea noapte Great Bibi

17 Op. Cit. Pg. 224

18 Op. Cit. Pg. 253



15

fuge cu Lolă, fără niciun ban şi cum şi povestitorul refuză banii, îi revin toţi lui GV, care se

simte însă exclus. Aşa că a trebuit să ia şi el jumătate din bani. Plecând să lase maşina auzi

un copil care striga o fetiţă „Cornelia”, ca pe fosta lui soţie, care era acum cu un asistent.

„Lucrul acesta mi s-a părut chiar INSUPORTABIL!”19

10. Mesaje (transmisiune directă)

O povestir e cu aspect de înregistrare de magnetofon, scriitorul Grand căruia ulterior

îi vor fi publicate operele, înregistrează acţiuni şi povestiri, o înregistrare cu instrucţiuni dar

şi indicaţii scenice. Observaţii scrise vizibil, cu majuscule. Povestea Iepei alezane împletită

cu povestea lui Nelu care se întâlneşte cu ea. Ea care are acum o fetiţă Emoke, pentru care

la finalul scenei cumpără jucării, cu riscul de a părea puţin penibil. Întâlnindu-se mai târziu

la vie, „ai întins mâna spre stânga şi ai dat de un perete. Pe urmă spre dreapta şi i-ai

descoperit trupul. Ţi-ai retras mâna şi ai început să te gândeşti la unde, de ce şi cu cine te

afli, <Emoke? > a zis ea. Pe urmă aţi făcut dragoste.20”

11. Târgul de animale mici, peşti de acvariu, păsări cântătoare...

Povestea reia idila lui Nelu cu Edith, explicând ceea ce cititorul nu şi-a explicat

anterior. Nelu o cunoaşte pe Edith, care se apropie surprinzător de mult de el şi care face

dragoste cu el la numai trei zile după ce s -au cunoscut, chiar în camera ei, în casa părinţilorei. Dintr-un motiv de orgoliu, amor propriu sau pur şi simplu că era îndrăgostit Ogaru, după

cum era poreclit Nelu, sau Oggi, cum îi zice Edith, vrea să îi cumpere fetei de ziua ei un

papagal Ara, căci observase cât îi plac aceste păsări. Cum nu găseşte „la urma urmelor, ea

nu are de unde să ştie că eu am umblat toată după-amiaza să caut un papagal pentru ea.21”,

îi duce un buchet de flori, arătând ca un ţărănuş ridicol şi timid. Dar o găseşte pe aceasta cu

un bărbat gol, aşa că lasă florile şi plecă fără să se uite înapoi, auzind doar vocea ei râzând

în spate „Prostuţule.”

12. Maistrul Ilie Ilie Razachie îşi dă concursul

Om de cultură, „el răspunde de bibliotecă şi de club, face şezători şi seri distractive,

face epigrame şi rosteşte toasturi la mese tovărăşeşti”22, plecat din Sovata, se întoarce în

1979 pentru o conferinţă de literatură. Aici vorbeşte cu multă patimă despre mai mulţi

19 Op. Cit. Pg 263 emfază în original

20

Op. Cit. Pg. 27621

Op. Cit. Pg. 28622

Op. Cit. Pg. 288



16

autori, printre care Sadoveanu, Coşbuc, face glume, zice epigrame, anecdote, fiind glumeţ

şi serios totodată. Bineînţeles, ca orice om care se respectă, are cărţi de vizită în dublu

exemplar. O dată în româna, o dată bilingv. Este foarte apreciat de către audienţa prezentă

în bibliotecă şi de bibliotecară.

13... (Claustrofobie)

Povestea fără titlu are rolul de a elucida poveştile spuse mai înainte prin prisma unui

aşa-numit Client. Un personaj ce este răpit de către grupul de personaje mai sus numite,

adică Nora (cunoscută sub numele de Ioana, Mariana, Jenny, Cornelia sau chiar Mihaela),

Ogaru (cunoscut şi ca Oggi, Nelu), Ion a lu Ţică Geambaşu (sau Radu sau Constantin),

Edith, Great Bibi, G.V . (sau Grig, Griguţă, Gregor Vranca), Veronica şi Pictoru. O poveste

pe care ei o repetau din când în când „unele dintre operele noastre se petrec în câte o

tribună sau peluză de stadion, precum în unele romane ale lui D.R. Popescu.23”. Când nu

mai dădeau semne literare, ocazional răpeau un trecător şi îl făceau părtaş (cu forţa) la arta

lor. O artă surprinzătoare de altfel, la fel de ciudată ca şi modul în care alegeau ei să o facă

cunoscută. Astfel îl ţ in prizonier timp de 12 zile, timp în care îi pun tot felul de filmuleţe cu

poveşti prezentate cititorului în cele 12 povestiri, un pic dezambiguizate acum la finalizarea

lecturii. „Reproduceri în pagini de proză realistă sau fotografii, sau filme pe 8mm sau

înregistrări pe bandă de magnetofon realizate de noi cu ocazia <înscenărilor> din exterior, precum şi operele de artă originale sunt prezentate pe rând şi non stop în faţa unui spectator

unic şi ocazional.24”

După ce este eliberat, în cea de-a doisprezecea zi, grupul merge să îl viziteze. Dar

portăriţa crează confuzie şi toţi cred că s-au sinucis. Așa că ei merg să îl caute la morgă, dar

ajunși la spital Clientul îi întâmpină cu foarte multă veselie, chiar îi îmbrăţişează și le cere

să îl primească în grupul lor, ceea ce ei primesc cu bucurie.

În concluzie, în Efectul de ecou controlat , personajele lui Mircea Nedelciu sunt

dintre cele mai diverse dar nu lasă senzaţia de profunzime, de personaje, marcante cu

personalitate, deşi, cum chiar ele zic, alcătuiesc un grup destul de deosebit „În ceea ce ne

priveşte, nu suntem decât o gaşcă pestriţă”25.

23

Op. Cit. Pg. 30424

Op. Cit. Pg. 30425

Op. Cit. Pg. 303



17

„Volumul Efectul de ecou controlat este considerat esenţial prin faptul că repune în

discuţie funcţiile literaturii, depăşindu-se vechile graniţe dintre diversele genuri şi specii

literare. Utilizând o scriitură de tip narcisiac, prozatorul instituie un joc al metamorfozelor

textuale ce ilustrează teoriile vremii despre naraţiune..”26

„La Nedelciu talentul, indiscutabil, e dublat de ambiţia de a -l face recunoscut în

sfere mai largi decât cercurile cărora li se adresează îndeobşte optzeciştii. De aici provine

una dintre trăsăturile frapante ale prozei sale – amestecul insolit de tehnicism şi de

sensibilitate faţă de gustul comun.”27

26

Nord literar.ro27

Dicţionarul general al literaturii române, p. 574



18

Bibliografie (II) – Efectul de ecou controlat

Opera

1. Nedelciu, Mircea - Proză scurtă, Editura Compania, Bucureşti, Anul 2003

Referinţe critice

1. Diniţoiu, Adina - Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în faţa politicului şi a

morţii, Editura Tracus Arte, 2011

2. Manolescu, Nicolae - Istoria critică a literaturii române, Editura Paralela 45, Bucureşti, 2008

Dicţionare

1. Dicţionarul general al literaturii române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti 2005

Referinţe critice în periodice

1. Revista Scînteia tineretului, Bucureşti, 3 / 1980, noiembrie

Surse web

1.http://www.crispedia.ro/Mircea_Nedelciu

2.http://atelier.liternet.ro/articol/480/Ion-Bogdan-Lefter/Mircea-Nedelciu-un-prieten.htmlarticol de Ion Bogdan Lefter accesat la 7 decembrie 2012

3.http://revistacultura.ro/nou/2012/01/mircea-nedelciu-si-„transmisiunile“-critice/ articol de

Adina Diniţoiu accesat la 7 decembrie 2012

4.http://www2.nordliterar.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=1114&Itemid

=9 articol de Gheorghe Glodeanu accesat la 7 decembrie 2012

167413016 mircea nedelciu gen 80

Documents