151744113 plante medicinale ce contin vitamine (1) copy

8/11/2019 151744113 Plante Medicinale Ce Contin Vitamine (1) Copy

http://slidepdf.com/reader/full/151744113-plante-medicinale-ce-contin-vitamine-1-copy 1/51

MINISTERUL EDUCAŢIEI NATIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „SF. VASILE CEL MARE”

FILIALA PLOIESTI

PROIECT DE CERTIFICARE A

CALIFICĂRII PROFESIONALE

DOMENIUL - SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA PROFESIONALĂ – ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

ÎNDRUMĂTOR

DR. CRISTESCU MARIOARA

ABSOLVENT

NAN CRISTINA

2013



TEMA PROIECTULUI

PLANTE MEDICINALE CE CONTIN VITAMINE



CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I- INTRODUCERE IN FITOTERAPIECAPITOLUL II- VITAMINELE- BAZE FARMACOLOGICE

CAPITOLUL III- PLANTE MEDICINALE CU CONTINUT DE VITAMINE

CAPITOLUL IV- PRODUSE FITOTERAPEUTICE PE BAZA DE PLANTE CU CONTINUT

ÎN VITAMINE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE



ARGUMENT

Vitaminele sunt substante organice necesare proceselor vitale.

Pentru ca exista in cantitati infime in alimentele de origine naturala, sunt considerate nutrimente

- precum proteinele, glucidele, lipidele, apa, mineralele - care actioneaza singure sau

interactioneaza cu altele. Totusi, vitaminele nu hranesc organismul, ci sunt catalizatoarele ce

provoaca si ajuta la realizarea numeroaselor functii: producerea energiei, metabolismul

hormonal, intarirea sistemului imunitar, cresterea celulara, asimilarea si digerarea alimentelor.

Din punct de vedere chimic, vitaminele sunt diferite. Ele pot fi amine, acizi sau alcooli. Dar nu

compozitia chimica ne indica faptul ca o substanta este vitamina, ci efectul ei fiziologic.

Vitaminele trebuie deci aduse prin alimentatie sau, in lipsa, prin medicamente. Toate sunt

continute in laptele matern, dar nu intotdeauna in cantitati suficiente (vitamina K, in special,trebuie sa faca obiectul unei suplimentari medicamentoase sistemice la nastere).

Structura chimica si rolul biologic al celor treisprezece vitamine cunoscute in zilele noastre (acid

folic, vitaminele A, B1, B2, B5, B6, B8, B12, C, D, E, K si PP) sunt foarte diferite. De altfel,

vitaminele actioneaza in doza mica, singure sau in mod sinergic, si nu au nici o valoare

energetica.

Importanta vitaminelor se explica prin faptul ca ele constituie suportul unui element subtil

(energetic si informational) pe care vegetalele il capteaza din aer si care este incorporat prin

fotosinteza (sinteza energiei clorofiliene). Radiatiile solare contin o energie subtila care este

inmagazinata in moleculele vitaminice.

Vitaminele nu mai sunt deci, fabricate in corpul uman. Este vorba despre o lege a economiei

interne a Naturii, astfel incat ceea ce regnul vegetal a facut in atata timp si cu atata energie

devine disponibil pentru animal si pentru om fara vreo cheltuiala energetica suplimentara.

Cu aceasta energie economisita, corpul poate sa sintetizeze noi hormoni, ce servesc la o aranjare

mai complexa si la transmiterea unei inteligente mai subtile si mai divine. In toate cazurile,

vitaminele sunt la baza acestei evolutii a inteligentei materiei, ele fiind utile transmiterii de

energie si de informatie de la regnul vegetal pana la cel uman. Acesta este rolul principal al

vitaminelor.



Acum intelegem de ce aportul suficient de vitamine prin alimentatie are efecte benefice asupra

organismului, in timp ce carenta in vitamine determina o scadere generala a functiilor vitale si o

diminuare a tonusului fizic. Organismul uman are nevoie sa fie in mod constant in relatie cu

Natura care-l inconjoara si aceasta relatie se stabileste si cu ajutorul alimentelor naturale,

sanatoase, bogate in vitamine.



CAPITOLUL I- INTRODUCERE IN FITOTERAPIE

DEFINITIE

Fitoterapia este o ramură a terapeuticii care utilizează plantele, respectiv preparatele din plante,

ca mijloace de prevenire şi tratare a bolilor.

Desigur, aceste plante sunt cunoscute ca plante medicinale. În limbajul popular plantele

medicinale mai sunt denumite şi "ierburi" sau "buruieni de leac". Totuşi, aceste denumiri nu se

referă doar la plantele ierboase în sensul mai strict al cuvântului, ci includ, de la caz la caz:

scoarţa, rădăcina, frunzele, seminţele, florile şi fructele unor plante.

Deşi la ora actuală există studii extrem de numeroase care fundamentează în mod ştiinţific

proprietăţile multor plante, mulţi dintre adepţii acestui gen de tratamente nu au o înţelegere

corectă asupra modului cum acţionează preparatele fitoterapeutice. Unii cred că for ma sauaspectul plantelor trădează destinaţia terapeutică a plantei respective. De exmplu, dacă aspectul

sau conturul unei frunze seamănă cu forma sau aspectul unui organ - poate ficat, poate stomac,

poate altceva - atunci planta respectivă este un leac potrivit pentru bolile acelui organ.

Utilizarea raţională a plantelor medicinale este o condiţie esenţială pentru folosirea lor fără

riscuri. Pentru a nu fi induşi în eroare de diverse curente cu pretenţii, mai mult sau mai puţin

ştiinţifice, reţineţi:

Efectele plantelor medicinale sunt supuse legii universale a cauzalităţii. Nici un efect nu

apare fără o cauză. Orice cauză este urmată de un efect

Efectele plantelor medicinale, ca de altfel şi al medicamentelor, se datorează principiilor

active prezente în plante. Aceste principii active sunt substanţe chimice, mai mult sau mai puţin

comp. Introduse în organism sau aplicate pe suprafaţa corpului, aceste principii acţionează

asupra celulelor, ţesuturilor, organelor, aparatelor şi sistemelor organismului, inducând efecte în

conformitate cu proprietăţile lor. Demplu, frunzele de mentă conţin uleiuri volatile, polifenoli,

taninuri şi flavonoide. Taninurile explică efectul antidiareic. Flavonoizii stimulează producerea

de bilă, au un efect antispastic şi favorizează evacuarea bilei. Aceste substanţe motivează

utilizarea mentei în afecţiunile biliare.

S-a constatat că numeroasele principii active dintr -o plantă se influenţează reciproc şi pot

determina efecte diferite decât cele la care ne-am aştepta la administrarea lor separată. Acţiunea



fitocomplor - cum au fost numite aceste principii active care acţionează împreună - se supune

aceleiaşi legităţi generale a cauzalităţii.

Pentru folosirea raţională a plantelor medicinale este importantă cunoaşterea compoziţiei

lor chimice, a concentraţiei principiilor active din ele, a modului de preparare şi de administrare.

O întreită regulă de aur în ce priveşte tratamentul bolilor, valabilă nu doar în cazul folosirii

plantelor medicinale ci şi al celorlalte mijloace de tratament, se poate formula astfel:

I. constataţi cauza bolii sau tulburării;

II. înlăturaţi această cauză;

III. asistaţi, susţineţi organismul în vederea refacerii lui.

Avantajele fitoterapiei

Fitoterapia se bucură de o enormă simpatie. Totuşi, încrederea exagerată în aceste mijloaceterapeutice, acceptarea şi utilizarea fără discernământ poate fi periculoasă. Iată de ce folosirea

responsabilă a remediilor din plante presupune cunoaşterea nu doar a avantajelor, ci şi a

posibilelor riscuri ale folosirii lor.

Cel mai frecvent amintite avantaje sunt:

remediile fitoterapeutice nu produc obişnuinţă,

nu dau reacţii adverse,

nu dau efecte nocive secundare,

sunt mai ieftine.

Adevărul este că argumentaţia folosită în apărarea fitoterapiei împleteşte realitatea cu idealizarea.

Nu despre toate remediile din plante se poate spune că nu au efecte adverse, că nu produc

obişnuinţă şi nici măcar că sunt mai ieftine.

Plantele medicinale au desigur avantaje reale faţă de multe medicamente de sinteză, şi anume:

• cu excepţia plantelor toxice, plantele medicinale nu prezintă un risc atât de crescut de

toxicitate cum prezintă multe dintre medicamentele de sinteză;

• cu puţine excepţii, plantele medicinale nu prezintă un risc serios de obişnuinţă cum

prezintă multe medicamente de sinteză;

• plantele medicinale nu au, în general, efecte adverse atât de importante şi frecvente cum au

medicamentele de sinteză;



• în sfârşit, plantele medicinale şi preparatele simple din plante medicinale sunt în general

mai ieftine decât medicamentele de sinteză

Dezavantajele fitoterapiei

Limitele aplicării preparatelor fitoterapeutice recunoscute de practicienii cu vederi echilibrate ar

fi următoarele:

• efectele se instalează mai lent;

• în ciuda numărului sporit de studii ştiinţifice despre plante efectuate şi publicate în ultimii

ani, există încă relativ puţine cercetări şi dovezi ştiinţifice indiscutabile care să constituie o bază

concretă pentru stabilirea indicaţiilor şi dozajelor;

• sunt mai puţin eficiente sau total ineficiente în tratamentul bolilor acute;

• de multe ori nu prezintă siguranţa unui dozaj adecvat, precis, deoarece cantitatea de principii active dintr-o plantă este variabilă şi este influenţată de o serie de factori greu

controlabili.

Aşa cum medicamentele cu constituenţi toxici prezintă riscuri, tot aşa şi plantele care

conţin principii active toxice prezintă riscuri. S-au raportat numeroase cazuri de intoxicaţii

datorate folosirii ierburilor medicinale. În ultimele decenii s-au identificat zeci de plante care

conţin substanţe cu acţiune toxică asupra ficatului, stomacului, intestinelor, sistemului nervos şi

sângelui. În cele mai multe cazuri, riscul este legat de depăşirea dozei terapeutice dar există şi

riscul obişnuinţei.

Reguli de siguranţă în fitoterapie

Atitudine echilibrată

Una dintre trăsăturile general umane este tendinţa spre simplificare. Ca urmare a acestei

tendinţe, omul este tentat să vadă toate lucrurile în alb şi negru. Această tendinţă se regăseşte şi

în atitudinea oamenilor faţă de remediile din plante. La o extremă, unii îmbrăţişează plantele

medicinale fără nici un discernământ, în timp ce alţii le resping fără să cântărească avantajele

reale pe care le oferă. Una dintre cele mai frecvente erori care poate să apară în acest context,

este convingerea că remediile din plante sunt lipsite de riscuri, deoarece sunt naturale. Adevărul

este că simpla origine naturală a unei substanţe folosită în scop terapeutic nu garantează lipsa ei

de nocivitate. Alte greşeli frecvente în folosirea preparatelor fitoterapeutice sunt: folosirea pe



durată nelimitată sau pe o durată foarte lungă; folosirea în cantităţi sau doze excesive; folosirea

nediscriminatorie, fără a ţine seama de potenţialul toxic al unor plante; aprovizionarea din surse

nesigure; aplicarea exclusivă a remediilor din plante, refuzul nejustificat al medicaţiei sau

intervenţiei recomandate de medic. Fitoterapia este un domeniu complex al medicinii, care

necesită, ca şi oricare altă ramură, o abordare nuanţată, echilibrată şi responsabilă. Pentru a putea

face acest lucru vă sugerăm câteva reguli importante.

Reguli pentru folosirea în siguranţă a plantelor medicinale

Pentru folosirea raţională a remediilor din plante şi pentru reducerea la minim a riscurilor, este

indicat să aveţi în vedere următoarele principii şi recomandări:

Regula nr. 1. Ceaiurile sau plantele medicinale nu trebuie considerate un panaceu (remediiuniversale, bune în toate bolile). Câteva plante care ar putea fi cel puţin nominalizate pentru un

top al panaceelor ar fi următoarele: aloe vera, ginseng, brusturele, coada calului, gălbenelele,

genţiana, salvia, tătăneasa şi, desigur, biterul suedez. Fiecare dintre plantele enumerate mai sus

au o valoare destul de bine definită în fitoterapie, însă, indiferent de cât de multe ar fi

proprietăţile lor, nu sunt totuşi nişte panacee. Într -una din cele mai populare cărţi europene

despre plantele medicinale se poate citi despre ierburile suedeze că ―alungă‖ durerea şi ameţeala,

cataracta, ochii injectaţi, pustulele, erupţiile, crustele din nas, durerile de dinţi, băşicile de pe

limbă, durerile de gât, crampele stomacale, gazele, constipaţia, durerile veziculei biliare,

hidropizia, durerile de urechi, hemoroizii, melancolia, depresiile, convulsiile, tuberculoza,

gonoreea, epilepsia, paraliziile, variola, erizipelul, cancerul... Cele 45 de efecte senzaţionale,

culminează cu punctul 46: "Cine ia zilnic aceste picături, dimineaţa şi seara, n-are nevoie de altă

doctorie. Pe scurt, ele gonesc absolut toate bolile. Trupul rămâne viguros, obrazul tânăr şi

frumos" (Sănătate din farmacia Domnului pag. 84.) Citatul de mai sus nu este menit să

discrediteze cartea în întregime, ci doar să ilustreze una din erorile fundamentale căreia putem

oricare să-i devenim victimă, de a considera un ceai sau un extract ca fiind un panaceu.

Regula nr. 2. Ceaiurile din plante nu trebuie folosite ca tratament de bază al unor boli severe.

Preparatele fitoterapeutice pot fi folosite în tratarea bolilor uşoare. În bolile severe se vor folosi

ca tratament adjuvant şi numai cu acordul medicului. Harry Hoxsey, a trăit în prima jumătate a



sec. XX, şi a fost un miner din M-ţii Apalaşi. El a susţinut că deţine o reţetă din ierburi care

vindecă tumorile canceroase. După 20 de ani a ajuns să patroneze 17 clinici pe tot teritoriul SUA,

în care se ofereau consultaţii în vederea internării la cea mai mare instituţie privată de tratare a

cancerului, situată în Dallas. Hoxsey a fost arestat de zeci de ori pentru şarlatanie, însă procurorii

n-au găsit nici o persoană care să se simtă înşelată. După procese nenumărate, activitatea lui a

fost stopată de oficialităţile medicale texane. Ironia soartei face ca Hoxsey să moară în urma unui

cancer de prostată. "Miracolul" nu se adevereşte în cazul inventatorului său. Totuşi, ierburile lui

Hoxsey continuă să fie cumpărate de herbaliştii din Texas.

Regula nr. 3. Fiţi conştienţi de toxicitatea unora dintre plantele medicinale şi folosiţi numai

ceaiuri fără constituenţi toxici.

Bojor şi Popescu, autorii unui volum de fitoterapie, încadrează plantele medicinale în treicategorii:

I. Plante cu acţiune foarte puternică, drastică. În această categorie intră pe de o parte plantele

care conţin alcaloizi, glicozide, peptide toxice sau saponozide hemolitice. Pe de altă parte, tot

aici intră şi plantele cu efecte narcotice şi stupefiante, din care se obţin heroina, haşişul,

mescalina, LSD-ul, nicotina etc.

II. Plante cu acţiune moderată care nu produc efecte nocive dacă sunt administrate correct, de

exemplu: anghinarea, anasonul, coada şoricelului, păducelul, valeriana etc.

I I I . Plante complet inofensive , lipsite de toxicitate, de exemplu: muşeţelul, măceşul, pătlagina,

nalba etc.

Listă limitată cu plante toxice: Arnica, carul zânelor (Arnica montana), Brânduşa de toamnă

(Colchicum autumnale), Cetina de negi (Juniperus sabina), Cânepa codrului (Eupatorium

cannabinum), Cucuta (Conium maculatum), Feriga (Dryopteris filix mas), Lăcrămioara

(Convalaria majalis), Laurul, ciumăfae (Datura stramonium), Mătrăguna (Atropa belladonna),

Măturicea, drobul (Sarothamnus scoparius), Măselariţa (Hyoscyamus niger), Mutătoarea

(Bryonia alba, Bryonia dioica), Nemţişori de câmp, pintenar (Delphinium consolida), Omagul

(Aconitum napellus), Popivnic, piperul lupului (Asarum europaeum), Rodul pământului (Arum

maculatum), Ruta, (Ruta graveolens), Ştirigoaia (Veratrum album), Vâscul (Viscum album),

Zârna (Solanum nigrum, Solanum dulcamara).



Listă cu exemple de plante cu risc de toxicitate fără beneficii dovedite : Angelica (Angelica

Archangelica), Dracila (Berberis vulgaris), Cornul secarei (Secale cornutum), Feriga (Dryopteris

filix-mas), Nucul (coaja), Cetina de negi (Juniperus sabina), ruta (Ruta graveolens),podbalul

(vezi în continuare), saschiul (Vinca minor).

Există şi plante utile cu posibile efecte adverse. Un exemplu grăitor este sunătoar ea, care are

numeroase efecte benefice recunoscute. O acţiune majoră, foarte puţin cunoscută este cea

antidepresivă. În acest caz se foloseşte în doze mari şi o perioadă lungă. Aici poate să intervină şi

un posibil efect nedorit, şi anume, reacţii de fotosensibilitate la expunerea la soare în timpul

tratamentului. Utilizarea este binevenită în condiţiile respectării măsurilor de precauţie.

Regula nr. 4. Folosiţi numai ceaiuri preambalate, standardizate; evitaţi ceaiurile a căror

provenienţă este dubioasă, vândute "la grămadă". Citiţi cu atenţie eticheta de pe ambalaj. Un ceainu devine sigur prin simplul fapt că se face reclamă la televizor în favoarea lui. O plantă sau un

tratament cu un extract din plante nu este neapărat eficient dacă există una sau două persoane

care dau asigurări despre faptul că ei personal s-au tratat şi s-au vindecat de o boală sau alta.

Apreciaţi cu grijă autenticitatea avizelor cu care sunt promovate anumite produse fitoterapeutice.

Regula nr. 5. Nu folosiţi mai mult de 1 – 2 ceşti de ceai în mod regulat. Efectele folosirii celor

mai multe ceaiuri în cantitate mare şi pentru un timp îndelungat sunt necunoscute. Pentru

folosirea în doze mari a unor preparate fitoterapeutice, consultaţi neapărat părerea unui specialist

cu vederi echilibrate, a cărui obiectivitate nu este distorsionată de interese materiale.

Regula nr. 6. Femeile însărcinate şi copiii mici trebuie să manifeste precauţie deosebită în

folosirea ceaiurilor medicinale, deoarece puţine dintre ele au fost testate pe deplin. Femeile

însărcinate trebuie să consulte medicul înainte de a folosi plante medicinale.

Regula nr. 7. Folosirea unui ceai medicinal în tratamentul unei anumite boli nu trebuie să

înlăture sfatul unui medic competent. Amânarea tratamentului medical de specialitate poate fi

periculoasă în cazul unor boli severe. Există numeroase cazuri în care, datorită lipsei de

informare sau unei mentalităţi exclusiviste, intervenţia chirurgicală sau radioterapia a fost evitată

şi a survenit decesul prematur sau evitabil.



Regula nr. 8. Atunci când se administrează concomitent cu medicamentele este foarte

importantă verificarea posibilelor interacţiuni sau influenţe nefavorabile. Unele plante pot

împiedica absorbţia unor principii active sau pot scădea efectele medicamentelor prin

modificarea metabolismului.

MODUL DE FOLOSIRE A PLANTELOR MEDICINALE

INFUZIA ( ceaiul )

Este forma cea mai obisnuita de extractie a substantelor active din plantele medicinale si consta

in tinerea plantei in contact cu apa clocotita timp de 15 minute.

Intr-un vas smaltuit sau portelan se pun1-2 lingurite din planta maruntita, peste care se toarna un

sfert de litru de apa clocotita. Vasui se acopera si se lasa 15 minute, amestecand din cand in

cand. Dupa trecerea acestui timp, ceaiul se strecoara si se indulceste dupa gust. In diabet si inunele afectiuni ale stomacului manifestate prin diaree, ceaiul se bea neindulcit.

Unele plante ca: florile de tei, musetel, frunzele de izma, de roinita etc. se prepara numai prin

infuzie, deoarece prin fierbere principiul lor activ ( uleiul volatil ) dispare.

DECOCTIA ( fiertura )

Este operatia prin care planta se amesteca cu cantitatea prescrisa de apa rece si se fierbe un timp

anumit. Decoctul se strecoara fierbinte si se completeaza cu apa la volumul cerut.

se iau 1-2 lingurite de planta maruntita si se pun intr-un vas smaltuit peste care se toarna circa

300 g apa rece. Frunzele, florile si planta intreaga se fierb 10-15 minute, iar cojile si radacinile se

fierb 30-40 minute. dupa fierbere decoctul se strecoara si se completeaza cu apa la 250 g .

In general, prin decoctie se prepara numai ceaiurile din plante al caror tesut este mai lemnos, asa

cum sunt radacinile si cojile.

MACERATIA ( plamadeala la rece )

Este folosita la prepararea extractelor apoase, vinurilor, tincturilor si oteturilor medicinale,

deoarece uneori principiile active se extrag printr-o sedere mai indelungata a plantelor in contact

cu dizovalntul.



Unele plante, ca radacina de nalba, semintele de in, se prepara numai prin macerare cu apa rece,

fara a se mai fierbe. In acest caz, radacina de nalba sau semintele de in se lasa in contact cu apa

rece timp de o jumatate de ora, apoi se strecoara, iar lichidul se indulceste dupa gust.

Plantele maruntite, ce urmeaza a fi supuse macerarii cu apa, vor fi spalate in prealabil.

Maceratiile se prepara numai la temperatura camerei (15-25 grade Celsius). In general, durata

macerarii la care dizolvantul este apa nu trebuie sa depaseasca 6-8 ore de preparatie, deoarece

microorganismele gasesc un mediu favorabil dezvoltarii lor. In timpul extragerii, se agita din

cand in cand. Dupa trecerea timpului indicat, maceratia se strecoara prin tifon sau vata, iar

lichidul obtinut se completeaza la cantitatea prescrisa.

Maceratiile apoase se prepara pentru cel mult 24 ore si se pastreaza la rece, in sticle de culoare

inchisa.

DIGESTIA (PLAMADEALA LA CALD)

Este tot o macerare a plantei cu un dizolvant oarecare. Spre deosebire de maceratie, digestia se

face la cald, la o temperatura de 40-60 grade Celsius. In acest mod se prepara unele uleiuri

medicinale, ca cele de sunatoare si musetel. Vasul in care se afla planta maruntita cu uleiul se

aseaza pe baia de apa fierbere si se tine timp de 2-3 ore, amestecand din cand in cand. Uleiul se

strecoara si se pastreaza in vase de capacitate mica la rece.

CATAPLASMA (OBLOJEALA)

Este un preparat de consistenta moale, care se obtine din planta macinata, amaestecata cu apa

pana ce se formeaza o pasta. Aceasta pasta se pune intre doua bucati de panza si se aplica pe

partea bolnava. In acest mod se prepara cataplasma de mustar, care se pregateste cu apa la

temperatura camerei si cataplasma de in, la care se foloseste apa fierbinte.

Prin unele din aceste metode, din plante se mai pot obtine o serie de preparate medicinale cum ar

fi tincturile, siropurile, vinurile, oteturile etc.

TINCTURILE MEDICINALE

Se obtin, in general, prin tratarea plantelor maruntite cu alcool de diferite concentratii. Ele sunt

solutii extractive alcoolice, mai concentrate decat ceaiurile. Se iau intern, cu picatura, in putina

apa sau zahar.



SIROPURILE MEDICINALE

Sunt solutii extractive apoase, la care se adauga zahar (640 g zahar la 360 g lichid).

In general, siropurle din plante medicinale se prepara dizolvand zaharul intr-o solutie de contine

substantele medicamentoase sau aromatice aflate in planta. Dizolvarea zaharului se face la rece

sau la cald. Siropul se prepara in vase smaltuite. Apa care se evapora in timpul fierberii se

competeaza cu apa fierbinte. Siropurile se strecoara firbinti prin tifon, direct in sticle uscate, de

capacitate mica, complet umplute si bine astupate. Dopurile se fierb in prealabil si se fixeaza

imediat ce sticlele au fost umplute, dupa care se parafineaza si se pastreaza la rece.

VINURILE MEDICINALE

Se prepara prin macerarea plantelor maruntite, folosindu-se 30-50 g planta pentru 1000 ml vin

vechi si de buna calitate. Macerarea se face la temperatura camerei. Dupa 7-8 zile se strecoara sise stoarce. Se lasa in repaus 24 ore, apoi se filtreaza printr-o panza deasa sau hartie de filtru. Se

adauga zahar dupa gust si se completeaza cu vin pana la un litru.

OTETURILE MEDICINALE

Se prepara prin macerarea plantelor maruntite in otet de vin, la temperatura camerei, timp de 7-8

zile. Dupa trecerea acestui timp, intregul continut se strecoara prin panza si se stoarce, iar

lichidul obtinut se completeaza cu otet pana la cantitatea initiala de la care s-a pornit. Pentru

prepararea oteturilor medicinale se folosesc plante aromatice in proportie de 5-10 g la 100 g otet.

Oteturile medicinale se intrebuinteaza numai extern.



CAPITOLUL II- VITAMINELE- BAZE FARMACOLOGICE

Vitaminele sunt substante chimice cu structura diversa care desi folosite în cantitati foarte mici,

au un rol esential în mentinerea proceselor celulare vitale. Lipsa lor în alimentatie provoaca

patologii de nutritie.Denumirea de vitamine provine de la cuvântul latin vita ceea ce înseamna

viata. Vitaminele se gasesc în cantitati mici în alimentele naturale, fac parte din biocatalizatori si

sunt factori alimentari indispensabili corpului.

Vitaminele sunt substante organice necesare pentru buna functionare a organismului.

Ele sunt introduse în organism prin intermediul alimentelor, unele fiind sintetizate si în

organism: vitamina K, vitamina D3, vitamina PP, biotina, vitamina B6 etc.

DenumireVitaminele prezinta mai multe denumiri:

1) Denumirea alfabetica, folosind literele mari ale alfabetului A,B,C,D,E,K, si diferiti indici în

cadrul unui tip de vitamina: D2- D7, Bl , B2, B6 etc;

2) Denumirea chimica care are la baza structura chimica a vitaminei: vitamina B6- piridoxina (

derivat de piridina), vitamina E- tocoferol (nucleu tocol) etc.;

3) Denumirea terapeutica dupa efectul farmacodinamic:

- vitamina A- vitamina antixeroftalmica,

- vitamina C- vitamina antiscorbutica,

- vitamina D- vitamina antirahitica,

- vitamina E- vitamina antisterilitate,

- vitamina PP- vitamina antipelagra,

- vitamina K- vitamina antihemoragica sau vitamina coagularii.

Clasificarea vitaminelor

Vitaminele au fost clasificate dupa solubilitate, în:

1) - vitamine liposolubile include: retinol (vitamina A), calciferolul (vitamina D), tocoferolul

(vitaminaE), filochinona (vitamina K);

2) - vitamine hidrosolubile includ: acidul ascorbic (vitaminaC), tianina (vitamina B),

riboflavina vitamina B2), piridoxina (vitaminaBó), acidul nicotinic, niacina (vitamina PP),



ciancobalamina (vitamina Bl2), acidul folie, folacina, acidul pantotenic (vitamina B3), biotina

(vitamina H).

Exista si vitaminoidele, acei factori biochimici lipsiti de functie enzimatica si anume:

- vitamina P

- mezoinozitolul

- colina

- acidul pangamic

- acidul alfa-lipoic

- unii acizi grasi nesaturati esentiali (vitamina F)

S-au identificat si compusi mai mult sau mai putin asemanatori structural cu vitaminele, capabili

sa diminueze activitatea vitaminelor, numiti antivitamine, unii având utilitati terapeutice.

Vitaminele pot fi active ca atare se pot gasi sub forma de provitamine (precursori inactivi), careîn organism sunt transformate în vitamine cum ar fi carotenoidele.

Reactii adverse

Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice distincte de cele biochimice.

Din punct de vedere al mecanismului de actiune, vitaminele pot fi:

-cu efect nuclear: actioneaza influentând transcriptia ADN si formarea unor proteine cu rol

biologic. Ex.: vitamina A si D;

-cu efect membranar, împiedicând actiunea unor radicali liberi la nivelul membranelor biologice.

Ex.: vitamina E;

-cu rol în transferul unor grupari cum ar fi: -C02, -CH3,-NH2. Ex.: vitamina Bl,B6, Bl2, biotina,

acidul pantotenic, acidul folie;

-cu rol în transferul de electroni. Ex.: vitamina PP, vitamina B2, vitamina K, vitamina C.

Vitamine liposolubile

Vitamina A (retinolul) asigura adaptarea ochiului la întuneric, normalizarea, cresterea si

reproducerea, mareste intergritatea pielii, mucoaselor, scheletului, dintilor, rezistenta

organismului la infectii, stimuleaza sinteza glicogenului în ficat si sporeste continutul

colesterolului în sânge, participa la sinteza hormonilor steroizi si sexuali.



Carenta vitaminei A scade adaptarea ochiului la întuneric cu aparitia hemeralopiei (orbul gainii),

provoaca îngrosarea pielii, uscarea corneei (xeroftalmie), mareste receptivitatea organismului la

infectiile aparatului respirator, tractului digestiv (faringite, bronsite, enterocolite), duce la retenta

cresterii copiilor, pot aparea malformatii congenitale.

Surplusul vitaminei A în organism micsoreaza pofta de mâncare, provoaca hiperestensia pielii.

Vitamina se gaseste în ficat, lapte, smântâna, unt, galbenus de ou. Ea poate patrunde în organism

sub forma de provitamina, numita caroten si în ficat se transforma în vitamina A. Sunt bogate în

retinol morcovul, urzica, varza rosie, salata verde, ardeii grasi, gogosarii, tomatele, ciresele,

caisele, prunele s.a. Carotenul se asimileaza mai bine în prezenta proteinelor si lipidelor.

Vitamina D (calcíferol) participa la absorbtia calciului si fosforului din intestin, la

depunerea calciului în dinti, mareste rezistenta organismului la infectii, normalizeaza

functionarea glandelor, tiroida, pancreas. Lipsa vitaminei D la copii provoaca rahizism, iar lamaturi - osteoporoza, osteomalacie. Administrarea dozelor mari de vitamina D, duce la

hipervitaminoza, ceea ce se manifesta prin depunerea sarurilor de calciu în organele interne,

hipercolesterinemie, inaperenta, voma. Vitamina d se gaseste în unt, frisca, smântâna,

galbenus de ou, untura de peste. Vitamina D se sintetizeaza în piele sub actiunea razelor

ultraviolete.

Vitamina E (tocoferol) îndeplineste un rol important în procesele de reproducere,

dezvoltarea embrionului, ea determina functionarea tesutului muscular si celui nervos, participa

la acumularea glicogenului în ficat. Carenta tocoferolului în organism provoaca hemoliza

eritrocitelor, tulburari de reproducere ca sterilitate la barbati si femei, malformatii congenitale,

avort, moartea intrauterina, hipogalactie la mama, tulburari musculare si nervoase. Vitamina E

contin ouale, ficatul, laptele, untul vegetal nerafinat, pâinea neagra s.a.

Vitamina K (fitomenadiona ) este importanta în procesul de coagulare a sângelui, micsoreaza

permeabilitatea capilarelor, favorizeaza procesul de regenerare a tesuturilor.

Lipsa ei duce la aparitia hemoragiilor musculare, cerebrale si apare mai des dupa tratamente

îndelungate cu antibiotice si sulfanilamide ce distrug flora intestinala, capabila de a sintetiza

vitamina K. Ea se afla în legume verzi (varza, spanac, cereale), tomate, galbenus de ou,

brânzeturi, ficat, carne, peste.



HIPOVITAMINOZA

Ingerarea unor cantitati insuficiente de vitamine provoaca hipo- sau avitaminoze, boli care

în cazuri grave se pot solda cu moartea.

Desi cantitatile de vitamine necesare organismului sunt mici, în cazul în care prin alimentatie sau

sinteza endogena nu sunt acoperite cerintele fiziologice, apare carenta, deficitul sau starea de

hipovitaminoza.

Ele pot aparea:

-datorita aportului redus: alimentatie dezechilibrata, lipsa poftei de mâncare;

-datorita absorbtiei necorespunzatoare: afectiuni hepatice, biliare, gastrointestinale

sau administrarea concomitenta a unor medicamente care scad absorbtia;

-datorita nevoilor crescute ale organismului: la femeia gravida, la femeia care

alapteaza, la copiii în crestere, la batrâni, în boli infectioase, hipertiroidism, la alcoolici, încursul tratamentelor cu unele medicamente.

INDICATII

Vitaminele se folosesc în doze mici profilactic sau pentru tratamentul hipovitaminozelor usoare,

dozele fiind totusi de 5-10 ori mai mari decât necesarul zilnic. In cazul hipovitaminozelor grave

ce îmbraca forma unor afectiuni cum ar fi: pelagra, scorbutul, rahitismul, beri-beri sunt necesare

doze mari de vitamine. Tot în doze mari, vitaminele se folosesc pentru prevenirea si tratarea unor

afectiuni nelegate de stari carentiale specifice.

Vitaminele în doze terapeutice sunt bine tolerate, putând apare reactii adverse severe, mai

ales la administrarea vitaminelor liposolubile în doze mari.

Microflora intestinala poate sintetiza unele vitamine în cantitati mici (B1,B2,PP) si altele - în

cantitati mari (B6,B12,K, biotina, acid lipoic, acid folie). Administrarea abuziva de antibiotice si

sulfanilamide provoaca disbacteoriozeii consecinte de hipovitaminoza K, grupul B s.a.

Pe langa lipo si avitaminoze, se evidentiaza forma subnormala de asigurare a organismului cu

vitamine, care se caracterizeaza prin dereglari biochimice. Aceasta forma este raspândita în unele

contingente ale populatiei sanatoase (copii, studenti, muncitori, vârstnici).

Forma subnormala de asigurare a organismului cu vitamine apare din cauza folosirii în

alimentatie cu precadere a produselor rafinate (pâinea alba, zahar), lipsite de vitamine, pierderii

vitaminelor în procesul de prelucrare culinara si pastrarii îndelungate a produselor alimentare, în



urma hipodinamiei cu scaderea poftei de mâncare si, prin urmare, consumul redus de produse

alimentare (sursa principala de vitamine).Asigurarea subnormal a organismului cu vitamine are

drept consecinta scaderea rezistentei organismului fata de infectii, sporirea actiunii substantelor

toxice, stres si alti factori nocivi. Din aceste considerente se recomanda vitaminizarea

suplimentara a populatiei cu poli vitamine (Undevit, Hexavit, etc).



CAPITOLUL III- PLANTE MEDICINALE CU CONTINUT DE VITAMINE

1.Cynehatis fructus : reprezinta fructele false recoltate de la specii de Rasa Canina (maces).

Macesul este o specie de plantă nativă în Europa, nord-vestul Africii și în vestul Asiei.

Este un arbust deciduu, cu o înălțime care variază între 1 și 5 metri. Tulpina este acoperită de țepi

mici, ascuțiți, sub formă de cârlig. Frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzulițe. Florile sunt de obicei

roz pal, dar există și plante cu flori albe sau roz închis. Au un diametru de 4-6 cm și sunt formate

din cinci petale. Fructul, numit măceașă, are o formă elipsoidă și este roșu sau portocaliu închis.

Cultivare și utilizare

Înmulțirea maceșului se poate face prin semințe, prin ramuri înrădăcinate obținute prin

desparțirea tufelor existente în flora spontană sau în cultură și prin marcotaj. Pentru obținerea

unei semințe apte de reproducere, se vor recolta fructele de maceș numai în stadiul de galben-

portocaliu, deci la început de maturizare.

Fructul este foarte bogat în vitamina C, conținând peste 2000 mg din această substanță la 100 de

grame de fruct. De aceea, este utilizat la producerea de siropuri, ceaiuri, dulcețuri, gemuri.

Varietatea Rosa canina 'Assisiensis' este singura care nu are spini pe tulpină.

Contine: carotenoide, flavonoide, glucide, acid ascorbic

Tratamente naturale pe bază de măceș

Măcesul (Rosa canina) este foarte apreciat în medicina naturistă, în special datorită complexului

de vitamine pe care îl conține: vitamina A, B1, B2, C, K, P, E.

Măceșul este un rezervor de vitamine pentru organismul uman. Ceaiul de măceșe tratează

intoxicațiile, diarea, afecțiunile hepatice, febra, viermii intestinali (în acest caz, și pul berea de



măceșe este foarte eficientă), palpitațiile. Afecțiunile rinichilor și ale vezicii urinare pot fi tratate

cu ajutorul ceaiului de semințe de măceș.

Elixirul de măceș este recomandat în tratarea bronșitei cronice și a tusei de bătrânețe.

Principalele utilizari ale macesilor cuprind:

- avitaminozele

- lipovitaminozele

- febra, intoxicatie,

- palpitatii, suferinte hepatice,

- diaree, viermi intestinali,

- fiind un remediu util in refacerea elasticitatii si permeabilitatii capilarelor.

Ceaiul din seminte de macese ajuta la tratarea afectiunilor rinichilor si vezicii urinare.

Se recomanda a nu se utiliza vas de metal la prepararea ceaiului, pentru a nu-si pierde aportul devitamina C.

Daca pacientul ia pe stomacul gol, dimineata un amestec din pulbere de macese (fara samburi si

peri) si miere de albine, va scapa de disconfortul provocat de viermii intestinali.

Tusea, in special cea de batranete si bronsita cronica poate fi tratata cu "elixirul de maces". In

continuare va este prezentat modul de preparare: se fierb in 150 g de miere si 1 l de vin, timp de

cinci minute 75 g de ramuri de maces (+ frunze si fructe). Dupa ce se strecoara, acest amestec se

va mai fierbe de trei ori timp de o luna.

Se recomanda a se bea de doua ori pe zi, 100 ml de elixir de macese. Aceasta cura dureaza doua

saptamani, putand fi reluata dupa alte doua saptamani de pauza.

2. Hippophae fructus : reprezinta fructele recoltate de la specia Hippophae rhamnoides (catina).



Contine: aproape toate vitaminele, carotenoide, ulei gras.

Ceaiul de catina este considerat un remediu excelent in tratamentul:

- bolilor de ficat, avitaminozei,

- pojarului dar si la tratarea urticariilor (ca uz extern).

Ceaiul de catina se prepara din fructe de catina, zdrobite. Daca alaturi de aceste fructe de catina

se adauga si fructe de maces, se va obtine un ceai foarte vitaminizant, care poate fi indulcit dupa

gust cu miere.

Catina este folosita ca tratament popular in vindecarea racelii. Astfel se prepara un amestec din

care se bea un pahar mic, cu scopul de a preveni raceala.

Acest amestec este alcatuit din 700-800 g de fructe de catina, bine zdrobite, peste care se toarna

aproximativ 5 l de apa si 1 kg de zahar tos. La prepararea acestuia este nevoie de un kg de fructe

de catina, bine zdrobite, peste care se adauga apa fiarta si racita si 1.5 kg de zahar.Fermentarea dureaza aproximativ 20 de zile, dupa care vinul se decanteaza.

Se administreaza în avitaminoze ca polivitaminizant.

3. Afinul

Afinul este un arbust ce creste adesea salbatic.

Proprietatile terapeutice ale afinului sunt cunoscute inca din cele mai vechi timpuri, fiind

recomandate pentru vindecarea:

- diareei, enteritei, dizenteriei, putrefactiei intestinale,

- diabetului (principiul activ al afinului, mirtilina (insulina verde),

- contribuie la diminuarea zaharului din sange), bolilor buco-faringiene, coronariene, cancere

(preventiv).



Afinul contine vitamina A, vitamina Csi P care au efect in inlaturarea starii de slabiciune.

Afinul mai trateaza:

- anorexia, arsurile, ateroscleroza, azotemiea, bronsita, coibaciloza, dermatite (diverse),

- insuficienta biliara, acuitatea vizuala, guta, hepatita, oxiuriaza,

- reumatismul, febra tifoida, dizenterie, uremie, viroze,

- varicele, arterita,

- hemoroizii (se recomanda a se efectua bai de sezut dupa fiecare scaun, a se urma o cura cu

produse din afin).

Frunzele si fructele afinului sunt componentele care se utilizeaza in medicina naturista.

Marmelada din fructe de afine se recomanda in tratarea diareei, dar si in cazul copiilor care

sufera de rahitism.

Sucul de afine are efect antidiareic, alaturi de afinata. Consumarea afinelor pe stomacul gol areun rol eficient in eliminarea oxiurilor. Ceaiul din frunze de afin, este recomandat pentru

cicatrizarea ranilor si pentru eliminarea "solzilor" de pe limba fumatorilor inraiti.

Tratamente naturale cu afin:

Ceaiul antidiareic din fructe de afin se recomanda a se bea de doua-trei ori pe zi.

Ceaiul pentru tratarea diabetului din frunze de afin se recomanda a se bea doua-trei cani pe zi,

neindulcit.

Pentru tratamente externe (clatitul gurii, contra faringelor, stomatitelor aftelor, tratarea

hemoroizilor, spalarea eczemelor), ceaiul se prepara dintr-o mana de afine fierte in 1 litru de apa,

pana cand cantitatea se reduce la jumatate.

Afinata se prepara din fructe zdrobite de afin si zahar, tinute intr-o damigeana o saptamana,

agitata de patru-cinci ori pe zi pentru un amestec complet. Dupa o saptamana la 1 kg de fructe, 1

kg de zahar se va adauga 1 l de alcool de 80º. Se lasa la macerat 10 zile, dupa care va fi

strecurata si se va pune in sticle inchise.

Pentru tratarea scorbutului, diareei, afectiunilor catarale, se recomanda a se lua inainte de fiecare

masa o lingurita de tinctura de afine, diluata intr-o jumatate de paharel cu apa. Aceasta tinctura

de afine se prepara prin macerarea a 100 g de afine in 1 000 ml de rachiu timp de doua

saptamani.



In tratarea convalescentei si a altor afectiuni este recomandata pudra din fructe uscate. Astfel

fructele se fac pudra cu ajutorul unei rasnite si se va administa un varf de cutit de trei ori pe zi.

Dupa ce se tine putin timp sub limba se bea putina apa.

4. Anasonul

Anasonul este o planta aromatica, ierboasa, cu frunze rare, cunoscuta si sub numele de badean.

Pentru a se dezvolta, aceasta planta are nevoie de lumina, soluri bogate si umiditate moderata.

Principalii constituenti sunt: vitaminele A, complexul B (B1 - B2), C; calciu, fosfor, potasiu,sulf, fier, esente aromatice.

Nu toate componentele acestei plante sunt utilizate in terapiile naturiste, prioritate acordandu-i-

se: bulbului, frunzelor, semintelor si radacinilor.

Efectele terapeutice ale anasonului sunt:

- tratarea insomniilor, asteniei nervoase, migrenelor, vertijurilor, reumatismului, tusei, tusei

convulsive,

- reglarea digestiei,

- cresterea poftei de mancare,

- stimularea lactatiei,

- ajuta la eliminarea mirosului neplacut al respiratiei,

- dar si tratarea afectiunilor intenstinale, urinare, respiratorii,

- precum si la eliminarea parazitilor intestinali.



Foarte indicat pentru sugari, este ceaiul din frunze de anason, care ajuta digestia, crescand

apetitul si calmand colicile intestinale si stomacale.

In continuare va sunt recomandate cateva tratamente naturale pe baza anasonului:

Infuzia din fructe de anason se prepara din 0.5 lingurite de fructe zdrobite de anason oparite cu

250 ml de apa clocotita. Se lasa la infuzat 15-20 de minute. Se bea fractionat, cate 1/2 cana

inaintea unei mese principale. Ceaiul de pastreaza scurt timp, anetolul fiind toxic!

Pentru eliminarea viermilor intestinali se recomanda a se bea dimineata pe stomacul gol, ceai

preparat din 10 g de fructe de anason zdrobite si oparite cu 100 ml de apa clocotita.

Pentru tratarea balonarii in forme grave se poate prepara ceai de anason si coada racului. Din

acest ceai se beau zilnic, doua-trei cani.

Deranjamentele stomacale si intenstinale, precum si racelile pot fi tratate cu ajutorul uleiului

eteric de anason.Dupa cum am afirmat si la inceputul acestui articol, anasonul este si o planta aromatica, fiind

folosit ca mirodenie pentru prepararea prajiturilor de Sfintele Sarbatori de Craciun.

Semintele de anason daca sunt consumate pot intensifica dorinta sexuala.

5- Coacazul

Coacazul este un arbust fructifer utilizat ca remediu natural in tratarea numeroaselor afectiuni.

Fructele si frunzele de coacaz sunt foarte apreciate pentru proprietatile lor terapeutice, si pentru

continutul de vitamina C si saruri de potasiu.

Consumate primavara (aproximativ 1 kg pe zi, timp de 3-6 zile), coacazele au un efect

binefacator asupra organismului, eliminand toxinele si revitalizandu-l.

Specialistii medicinei naturiste recomanda coacazul pentru tratarea si vindecarea:



- asteniilor, constipatiei, reumatismului,

- inflamarea cailor urinare, hipertensiune, guta,

- afectiuni hepatice, obezitate, remineralizare, convalescenta, artritism, arteroscleroza.

Consumul de fructe coapte de coacaz ajuta la revigorarea organismului si la indepartarea oboselii

psihice si fizice, in principal datorita continutului in vitamina C.

Coacazele consumate regulat imbunatatesc vazul si previn aparitia accidentelor vasculare.

Ceaiul de coacaz negru daca se bea timp de o jumatate de an in fiecare zi, este considerat un

remediu natural pentru tratarea si vindecarea:

- reumatismului,

- gutei,

- intoxicatiilor,

- menopauzei,- hipertensiunii,

- cistitei.

Frunzele de coacaz sunt un medicament important in tratarea intepaturilor de insecte.

Pulberea de coacaze poate fi utilizata in tratamentul migrenelor, reumatismului, celulitei,

oboselii, eliminarii de acid uric, astmului, artritei, edemelor.

6. Coada calului

Coada calului este o planta medicinala considerata un remediu natural excelent in tratarea

afectiunilor renale si ale vezicii.

Coada calului contine vitamina C, saruri minerale si este un bun:

- expectorant,

- remineralizant,



- neutralizant gastric.

Calitatile terapeutice ale plantei coada calului permit tratarea si vindecarea:

- durerilor reumatice,

- durerilor artritice,

- gutei,

- bolilor de piele,

- afectiunilor cailor urinare,

- pierderii memoriei,

- demineralizareii,

- hemoragiilor,

- tratarii afectiunilor degenerative ale articulatiilor,

- cistitei,- insuficientei cardiace.

Ceaiul de coada calului este recomandat in tratarea artrozei, oboselii, reumatismului,

decalcifiere, starea de nervozitate, celulita, diabet, retentie de apa.

Pulberea de coada calului ajuta in tratarea hemoroizilor, demineralizari, oboseala psihica, ulcer

stomacal.

Hemoroizii mai pot fi tratati prin aplicarea de comprese din planta coada calului, zdrobita bine.

Baile de sezut cu planta coada calului reprezinta un remediu natural pentru tratarea

reumatismului, starilor de nervozitate, afectiunilor rinichilor.

7. Fragul

Fragul este o planta perena, cunoscuta pentru proprietatile ei terapeutice inca din cele mai

indepartate timpuri.



- arteriosclerozei,

- constipatiei,

- reumatismului,

- curatarea oraganismului de toxine,

- curatarea tenului si

- prevenirea aparitiei ridurilor.

Ceaiurile din frag, atat din frunze de frag, cat si din radacini au efect benefic asupra:

- oboselii psihice,

- hepatitei,

- starilor de nervozitate,

- celulitei,

- constipatiei,- problemelor renale,

- transpiratiei abundente.

8. Ginsengul

Ginsengul este o planta extrem de utilizata in medicina naturista. Ginsengul are in natura trei

varietati: ginsengul coreean, ginsengul chinezesc si ginsengul siberian.

Ginsengul chinezesc este cel mai raspandit si cel mai des utilizat in terapiile naturiste.

Datorita vitaminelor pe care le contine (A, B1, B2, B5, B6, B12, D, E), dar si taninurilor,

acidului folic, principiilor amare, sarurilor minerale, steroidului care ajuta la intarirea sistemului

imunitar, ginsengul este recunoscut si apreciat pentru efectele lui asupra organismului uman.



Ginsegul duce la:

- cresterea capacitatii de aparare a organismului uman,

- normalizeaza functiile vitale ale organismului uman,

- elimina efectele stresului asupra organismului,

- impiedica hipertrofierea unor celule datorita unor hormoni pe care ginsengul ii produce.

Radacina de ginseng desi este scumpa, este cea mai utilizata in remediile naturale (in special

radacina de ginseng chinezesc).

Ginsengul este considerat un remediu excelent in tratarea urmatoarelor afectiuni:

- adenom de prostata,

- tuberculoza,

- afectiuni digestive,

- cancer,- impotenta,

- boli mentale,

- hipertensiune arteriala,

- imbatranire prematura,

- imunitate,

- rani,

- oboseala cronica,

- artrita,

- slabiciune generala,

- climacteriu,

- anemie,

- insomnie,

- avitaminoza,

- menopauza,

- indigestie,

- epilepsie,

- afectiuni nervoase,

- scleroza,

- afectiuni psihice,



- colesterol ridicat,

- infectii virale,

- afectiuni hepatice,

- tulburari ale circulatiei sanguine,

- stres,

- reface hormonii din organism.

Tinctura de ginseng preparata din radacini de ginseng maruntite, macerate in alcool este folosita

cu succes ca tonic sexual.

In acest sens se recomanda sa se ia 1 lingurita de tinctura de ginseng seara, in jur de ora 6 pm.

Aceasta isi va face efectul in doua ore.

!!Atentie!! In timpul tratamentului cu ginseng se recomanda a nu se consuma alcool, cacao, cafea

sau cola.

9. Leurda

Leurda este o planta care se dezvolta pe solurile bogate in humus si umede, si apare primavara

dupa ce zapezile se vor topi.

Denumirile populare ale leurdei sunt: ai-de-padure (ai-nume adus din popor, care inseamna

usturoi), afin de iunie, aliu, ai-ciorasc, aliu-de-iunie, ceapa vrajitoarelor.

Leurda are proprietatile usturoiului, dar puterea lui curativa este mult mai mare.

Aceasta contine ulei volatul, substante minerale si oligoelemente, vitamina C, complexul B, si

actioneaza ca antiseptic intestinal, bacterostatic, tonic, stimulent general al organelor difestive,

regleaza metabolismul lipidelor si glucidelor, vermifug, preventiv al cancerului, reechilibrant

glandular.



Leurda este recomandata in tratarea unor diverse afectiuni ca de exemplu:

- in tratarea hepatitei, gripei, racelii, arteriosclerozei,

- hipertensiunii arteriale, afectiuni ale pielii,

- in purificarea organismului, curatarea sangelui si

- alungarea toxinelor si a altor substante otravitoare pentru organismul uman;

- in tratarea colicilor,

- reglarea tractului digestiv si afectiuni ale ciclului menstrual,

- tratarea acneei, tenurilor cu pielea batrana si plina de rani, eczemelor.

Salata de leurda, preparata cu zeama de lamaie, ulei de masline si sare este vindecatoare pentru

persoanele care au colesterolul ridicat, utila si pentru tratarea varicelor si a hemoroizilor.

Alaturi de aceasta salata, daca se va utiliza si ceaiul si tinctura de leurda, se vor obtine efecte

benefice in cazul oxiurilor si limbricilor, care in urma acestui tratament, mor.Din leurda se poate prepara un elixir pentru ca barbatii sa fie readusi la o viata sexuala normala,

astfel vinul de leurda are efect asupra barbatilor inaintati in varsta, cu probleme sexuale.

Daca pacientul este diagnosticat cu gripa sau bronsita, leurda va avea un rol important in

eliminarea secretiei, usurand astfel respiratia.

Tratamente naturale cu leurda:

In tratarea persoanelor care sufera de diabet, boli de inima sau care au colesterolul ridicat, se

recomanda ceaiul de leurda, eliminandu-se totodata toxine, obtinandu-se astfel si un efect

antioxidant.

Pentru tratarea negilor, a eczemelor, ranilor deschise se utilizeaza sucul de leurda, ce se obtine

din bulbi striviti intr-un storcator. Acestia se amesteca cu putin ulei si se aplica peste negi sau

rani, fara sa se atinga pielea sanatoasa.

Acest tratament cu suc de leurda dureaza pana la vindecarea completa.

Vinul de leurda de care am amintit mai sus se prepara dintr-o mana de frunze de leurda maruntite

si fierte cu 250 ml de vin alb, de calitate buna. Dupa ce s-a adaugat putina miere si sirop pentru

un gust mai placut, vinul se pastreaza la rece si la intuneric. Seara, inainte de culcare, se bea,

inghititura cu inghititura 250 ml de vin.

Esenta de leurda este folosita pentru tratarea reumatismului. Esenta se obtine din filtrarea a 30 g

de frunze strivite, macerate timp de 10 zile in 250 ml de otet de vin.



10. Plamanarica

Plamanarica este o planta medicinala cunoscuta si sub numele de mierea ursului.

Proprietatile terapeutice ale acestei plante se datoreaza continutul de acizi (salicilic, galacturonic,

palmitic, miristic, stearic) si de vitamina C, caroten si saruri minerale bogate in mangneziu.

Toate acestea exercita asupra organismului uman o actiune diuretica, emolienta,

antiinflamatoare, reconstituanta, cicatrizanta, antidiareica, analgezica, fiind in acelasi timp si un

bun expectorant si antispastic bronhic.

Frunzele de plamanarica sunt considerate un remediu natural, in tratarea si vindecarea

afectiunilor cailor respiratorii, deoarece calmeaza tusea, raguseala si regleaza expectoratia.

Plamanarica mai este utilizata si in vindecarea bronsitelor, laringitelor, ulcerului duodenal,

reumatismului, diareei, afectiunilor renale, ulcerului gastric.La tratarea acestor afectiuni se recomanda a se bea, in fiecare zi, cate o cana de ceai cald, dupa

cele trei mese principale (o lingura de frunze de plamanarica la 250 ml de apa).

11.Spirulina Platensis - alga bruna



Alga Bruna este o alga marina care in timpul cresterii absoarbe si concentreaza in tesuturile

proprii multe minerale printre care si iodul, devenind astfel o sursa naturala a acestor

microelemente implicate in diferite procese metabolice.

Contine: carotenoizi, din care o mare pondere o are B carotenul precursor al vit. A, forma retinol.

Actiune antianemica si de crestere a capacitatii de aparare a organismului fata de infectii.



CAPITOLUL IV- PRODUSE FITOTERAPEUTICE PE BAZA DE PLANTE CU

CONTINUT ÎN VITAMINE

1) COENZIMA Q10 IN ULEI DE CATINA FORTE 30 mg (capsule moi)

Prezentare

Produse destinate suplimentarii dietei datorita calitatilor nutritionale si functionale ce rezulta din

asocierea intre coenzima Q10, uleiul de catina si lecitina, realizand o combinatie armonioasa cuactivitate sinergica intre coenzima Q10, sursa de energie celulara fara de care celula nu poate sa

traiasca, cu proprietati antioxidante deosebite, implicata in procesele de producere si stocare a

energiei din celulele organismului pentru desfasurarea normala a proceselor biochimice, uleiul de

catina, sursa naturala polivitaminica (bogata in vitamine A, E, C, P, intreg complexul B,

carotenoizi), de microelemente bioactive (fosfor, calciu, fier, magneziu, potasiu) si acizi grasi

esentiali, precum si lecitina, substanta naturala din grupul colinfosfolipidelor, constituient

important al membranelor celulare, implicata in metabolismul lipidelor la nivelul ficatului si un

sustinator important neuronal si cardio-vascular; materia prima activa (uleiul gras) - este obtinuta

printr-o tehnologie de presare la rece

Principii active

O capsula acoperita contine 30,00 mg coenzima Q10, 200,00 mg ulei de catina (Hippophae

oleum), 200,00 mg lecitina.

PRODUSUL NU CONTINE LACTOZA!

Indicatii

pentru completarea si normalizarea dietelor dezechilibrate (diete cu carente de proteine,

vitamine, microelemente, flavonoizi ori prin aport exagerat de lipide si glucide) in afectiuni

cardiovasculare (cardiopatie ischemica, hipertensiune arteriala, tulburari de ritm cardiac,

cardiomiopatii); pentru suplimentarea nutritionala in suprasolicitari fizice si activitati intelectuale

intense, pentru imbunatatirea capacitatii de concentrare si memorare; stres; in sportul de



performanta; profesii in medii toxice; afectiuni neurologice degenerative; afectiuni digestive si

ale glandelor anexe (ficat, pancreas); parodontopatii; osteoporoza; hipotiroidie; obezitate;

tulburari de menopauza; infertilitate; sindromul oboselii cronice; tonic excelent pentru

persoanele de varsta a treia, apatice; in curele de slabire.

Actiuni

antioxidanta, de imbunatatire a proprietatilor reologice ale sangelui, de crestere a contractilitatii

miocardului si a muschilor striati, antiaritmica, antiaterosclerotica, de incetinire a procesului de

imbatranire al organismului. Contribuie la intensificarea functiilor cerebrale, este energizant

celular; accelereaza tranzitul intestinal si previne senzatia de balonare; imunomodulatorie;

contribuie la mentinerea echilibrului hormonal; antianemica, detoxifianta, de crestere a

rezistentei la efort; de ameliorare a functiei reproductive; vitaminizanta.

Conditii de pastrareA se pastra la temperaturi sub 25Â°C, ferit de umiditate si lumina, in ambalajul original!

A nu se depasi doza zilnica recomandata!

A se citi recomandarile inainte de utilizare!

A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj!

A nu se lasa la indemana copiilor mici!

Administrare

60 - 120 mg de 2 ori pe zi, de preferat in cure de minimum 40 zile, de 3 - 4 ori pe an sau

permanent.

2) Uleiul de catina:



Recomandari:

Hipertensiune arteriala , Degeraturi , Cancer , Imbatranire Compozitie:o capsulă acoperită

conţine 240 mg ulei din fructe de cătină (Hippophae oleum) ale cărui principii active sunt extrase

printr-un procedeu original şi constituie un concentrat natural alimentar, 360 mg lecitină şi

excipienţi până la 621,7 mg.

Indicatii:Acţiune:

- tonifiant general, antianemic, vitaminizant; imunostimulator;

- stimulează sinteza proteinelor în ficat, agent protector împotriva cirozei hepatice; îmbunătăţeşte

funcţia de detoxifiere a ficatului şi asigură troficitatea celulei hepatice;

- trofic retinian;

- protector şi stimulator al regenerării măduvei hematogene;

- protejează şi stimulează regenerarea mucoasei tubului digestiv (protejează mucoasa gastrică

împotriva efectelor ulcerogene ale medicamentelor antiinflamatorii steroidice şi nesteroidice);

- protector coronarian (antiaterosclerotic, reduce nivelul lipidemiei, scade nivelul trigliceridelor

din sânge);

- încetineşte procesul de îmbătrânire prin captarea r adicalilor liberi superoxidici.

Asigură aportul optim de nutrienţi şi substanţe bioactive necesare în dietele care menţin

integritatea funcţiilor fiziologice ale organismului, favorizează încetinirea proceselor de

îmbătrânire şi prevenirea apariţiei cancerului; tonic general, ameliorează activitatea sistemului

imunitar, adaptogen (combaterea efectelor negative ale stresului); completează regimul dietetic

necesar în unele afecţiuni dermatologice (psoriazis, LED forme cutanate, dermatite atopice),

afecţiuni ORL cu componentă atrofică şi inflamatorie, afecţiuni cardiovasculare (fiind un bun

protector coronarian), afecţiuni ale aparatului digestiv (ulcer gastroduodenal, activitate deosebită

în hepatitele cronice, ciroză hepatică), recuperarea sistemului hematopietic după chimioterapie şi



iradiere, afecţiuni uro-genitale, afecţiuni neurologice şi psihice, în stagnarea şi regresul

diverselor afecţiuni oculare (hemeralopie, prezbitism, keratomalacie, miopie, astigmatism,

hipermetropie, glaucom, cataractă).

Contraindicaţii:

nu sunt semnalate până acum la dozele şi ritmul de administrare recomandate.

Precauţii:

în perioada de sarcină şi alăptare. Se vor respecta dozele şi ritmul de administrare recomandate.

La apariţia unor efecte nedorite se întrerupe administrarea produsului şi se recomandă

consultarea medicului sau farmacistului. mai putin Administrare:Adulţi: 1-2 capsule de 3 ori pe

zi (maxim 6 capsule pe zi ) timp de 1 lună, în cure de 2-3 ori pe an.

Copii peste vârsta de 3 ani: 1 capsulă de 2 ori pe zi, timp de 1 lună, în cure de 2-3 ori pe an.

La recomandarea medicului se pot modifica dozele menţionate.

3) Extravit-M:

-Contine extract total din fructe de maces.

-Are actiune biotrofica asupra organismului uman.

-Pentru obtinere s-au folosit tehnologii originale de fixare a vitaminelor, a provitaminei "A" si

oligoelementelor pe suport solid.

-Continutul foarte bogat in principii active naturale ca:-vitaminele hidrosolubile B1, B2, C si liposolubile A, D, E, F

-microelemente K, Mg, Ca, Fe, etc., insotite de flavone, taninuri, zaharuri , saruri ale acizilor

malic, fumaric, etc., produc o puternica actiune energizanta si de fortificare.

Indicatii:

-Produsul nu are toxicitate.



-Este o polivitamina ideala pentru pisici si caini.

-Folosirea a 1-2 comprimate pe zi face ca blana acestor animale sa capete un luciu deosebit.

Actiuni:

-In scopul intaririi actiunilor biotrofice generale ale acestuia asupra organismului uman, si

potentarii efectelor benefice produse de vitamina C si de celelalte componente, au fost incluse in

produs si zaharuri (glucoza, lactoza, maltoza, etc.).

Conditii de pastrare:

-Pastrarea se va face in loc uscat, ferit de lumina si caldura. .

Administrare:

-Administrarea produsului se va face de trei ori pe zi, cï¿½te 1-2 comprimate in timpul meselor.

4) Hiramnitam:Prezentare farmaceutica

- capsule gelatinoase continand ulei de catina (oleum Hippophaës) 300 mg si alfa-tocoferol

acetat 0,3 mg (flac. cu 90 buc.);

- colir continand ulei de catina 3,03 g, alfa-tocoferol acetat 9,7 mg, menadiona 10 mg, 0l.

Helianthi 6,15 g;

- flacoane cu spray continand ulei de catina 20 g si alfa-tocoferol acetat 20 mg.

Actiune terapeutica

Uleiul gras de catina este bogat in vitamine (indeosebi in carotenoide); capsulele, colirul si

spray-ul cu ulei de catina si adaos de alfa-tocoferol au proprietati antiinflamatorii si favorizeaza

procesele de reparare tisulara.

Indicatii si mod de administrare

Capsulele sunt recomandate ca medicatie adjuvanta in gastrite si ulcer; se administreaza oral cate

o capsula de 3 ori/zi (cu 1/2 de ora inainte de mese).

Colirul poate fi util in arsuri corneo-conjuctivale chimice sau fizice, in keratite si dupa anumite

interventii oftalmologice, plastice si reparatorii; se administreaza in instilatii conjunctivale.

Spray-ul este indicat in eriteme si arsuri cutanate superficiale; se pulverizeaza local, de la o

distanta de 25 -30 cm (ferind ochii). Pentru aplicarea locala este necesara respectarea conditiilor

de asepsie (cand este cazul).



5) Hofisan (capsule)

Prezentare

Capsule continand 0,5g amestec de cuticula de pipota de pasare prelucrata si stabilizata, coada

soricelului si patrunjel pulbere, tarate de grau si uleiuri volatile.

IndicatiiRecomandari: supliment alimentar care asigura aportul de nutrienti, enzime si substante bioactive

in regimul alimentar cu rol benefic pentru prevenirea formarii calculilor renali si biliari. In

regimul igieno-dietetic indicat in infectiile reno-urinare, in corectarea dismicrobismului intestinal

si tratamentul indigestiilor acute. Adjuvant in combaterea unor stari toxice si alergice.

Contraindicatii: nu au fost semnalate pana acum la dozele si ritmul de administrare recomandate.

Precautii: in sarcina si perioada de alaptare, copii pana la 12 ani. La aparitia unor efecte nedorite

se intrerupe administrarea produsului si se recomanda consultarea medicului sau farmacistului.

Actiuni

Produs destinat suplimentarii dietei pentru proprietatile antiseptice si antiinflamatoare la nivelul

aparatului digestiv si renal, de scadere a riscului de formare a calculilor biliari si renoureterali

(ajuta la dezagregarea si eliminarea acestora), reglator al motilitatii si functiilor tubului digestiv

si al colecistului, reglator al proceselor de digestie si absorbtie, efect hipocolesterolemiant si usor

hipoglicemiant, diuretic, depurativ.

Administrare

Produsul este un supliment alimentar si nu inlocuieste un regim alimentar variat si echilibrat.Adulti: 2 capsule de 3 ori pe zi cu jumatate de ora inaintea meselor; zilnic trebuie sa se consume

2-2,5 l de lichid. Administrarea se face timp de 3 luni, de 2-3 ori pe an cu 1 luna pauza intre cure.

6. Alga bruna



Administrare : 1 cps pe zi

Contraindicatii : afectiuni ale tiroidei, sarcina, lactatie, diaree.

Continut : 70 capsule

Indicatii : Recomandat in curele de slabire. Actiunea sa reechilibranta este de un real ajutor in

tratarea celulitei. Numeroasele substante active continute permit pielii afectate sa-si regaseasca

echilibrul natural

7. Complex ALFALFA - comprimate acoperite

Prezentare

cutie plianta continand 5 blistere (10 comprimate / blister).

Principii active

un comprimat contine 500 mg suc de lucerna (Medicaginis succus), 200 mg pulbere de tuberculi

de topinambur (Helianthi tuberosi tuber), 100 mg biomasa de spirulina (Spirulina platensis), 100

mg extract de lemn dulce (Liquiritiae radix) si excipienti (amidon de porumb,

polivinilpirolidona, stearat de magneziu, aerosil) pana la 1000 mg.

Indicatii



Produsul COMPLEX ALFALFA, sursa naturala de vitamine (A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, B12,

C, D, E, K), oligoelemente, aminoacizi, proteine usor asimilabile, caroten, flavonoide,

izoflavone, fitoestrogeni, enzime, saponine, fibre etc. este recomandat pentru completarea

necesarului de substante nutritive de care organismul uman are nevoie in mentinerea starii de

sanatate.

Actiuni

- poseda proprietati diuretice, antiinflamatoare, hipocolesterolemiante, antidiabetice,

antiulceroase, puternic detoxifiante, de reglare a poftei de mancare, estrogenice, usor laxative;

- restabileste si echilibreaza functiile metabolice ale unor tesuturi si organe;

- scade nivelul colesterolului „rau‖ (LDL) din sange, impiedica dezvoltarea aterosclerozei;

- ajuta stabilizarea nivelului glucozei din sange;

- imbunatateste sanatatea inimii si a vaselor sanguine, scade tensiunea arteriala;- asigura sanatatea ficatului, hepatoprotector;

- mentine sanatatea tubului digestiv prin combaterea tulburarilor digestive (indigestie, balonare,

digestie lenta, stare de greata), protejarea mucoasei gastro-intestinale, stimularea digestiei,

echilibrarea florei intestinale;

- prin continutul ridicat de vitamina K prezent in extractul de lucerna manifesta un rol deosebit in

coagularea sangelui (impiedica formarea cheagurilor de sange, opreste sangerarile);

- factor puternic detoxifiant prin aport bogat de fibre (in special inulina) facilitand eliminarea

metalelor grele, toxinelor si contaminantilor, stopeaza aparitia si dezvoltarea celulelor

canceroase;

- ajuta la eliminarea acidului uric, normalizarea echilibrului hidric, combaterea problemelor

urinare, retentia de apa in tesuturi;

- amelioreaza durerile musculare si articulare;

- inlatura efectele neplacute ale menopauzei (starea de iritabilitate, anxietate), atenueaza

bufeurile;

- ca antioxidant impiedica distrugerea ADN-ului celular, incetineste procesul de imbatranire

precoce;

- promoveaza sanatatea sistemului osos, ajuta la cresterea densitatii oaselor, combate

osteoporoza;



- ajuta la inlaturarea starilor de oboseala fizica si mentala, imbunatatirea capacitatii de munca,

cresterea vitalitatii;

- tonic sexual, tonic muscular, creste nivelul energetic al organismului.

Conditii de pastrare

Produsul este bine tolerat, fara contraindicatii semnalate pana acum la dozele si ritmul de

administrare recomandate.

In sarcina si perioada de alaptare, la copii pana la 3 ani numai la recomandarea medicului.

La aparitia unor efecte nedorite se intrerupe administrarea produsului si se recomanda

consultarea medicului sau farmacistului

Administrare

Adulti: cate 2 comprimate de 2-3 ori pe zi inainte de mesele principale sau la recomandarea

medicului; se administreaza cel mult 2 - 3 luni; se poate relua administrarea dupa o pauza deminim o luna.

Copii peste 3 ani: cate 1 comprimat de 2 - 3 ori pe zi inainte de mesele principale, numai la

recomandarea medicului.

Nu se administreaza concomitent cu preparatele anticoagulante.

Produsul este un supliment alimentar care nu inlocuieste un regim alimentar variat si echilibrat si

un mod de viata sanatos.

8. L-Carnitin Complex (capsule)

PrezentareO capsula contine: L-Carnitin (sub forma de tartrat) 400,00 mg; Coenzima Q10 10,00 mg;

extract uscat de catina (Hippophae fructus) pe suport 10,00 mg; extract de zmeur (Rubii idaei

fructus) pe suport 10,00 mg si excipienti (talc, aerosil) pana la 450,00 mg

Indicatii



Recomandari:

- produsul este ideal pentru suplimentarea dietei sportivilor in timpul antrenamentelor (inainte si

dupa competitii); la persoane cu activitate fizica si mentala intensa (solicitare psihofizica

semnificativa);

- supliment alimentar al dietei in curele de slabire rapida si la regimuri de dieta vegetariene

stricte si indelungate;

- supliment alimentar care ar trebui sa fie utilizat, pentru completarea dietei, de persoane cu

varsta peste 30-35 de ani, pentru stimularea activitatii miocardului, a activitatii metabolice si de

detoxifiere a celulei hepatice, pentru prevenirea degradarilor articulatiilor si stimularea

capacitatilor psiho-fizice ale organismului;

- pentru combaterea fenomenelor de imbatranire precoce care necesita aport alimentar adecvat si

practicarea de exercitii fizice si metode fizioterapice;- boli neuropsihice (boala Alzheimer, anorexie nervoasa, sindrom de oboseala cronica, tulburari

de memorie, sindrom Down);

-in dieta pacientilor cu diabet suspusi unui tratament de lunga durata al tulburarilor de echilibru

al glicemiei si de prevenire a complicatiilor vasculare si neurologice consecutive.

- in dieta pacientilor cu diabet supusi unui tratamentul de lunga durata al tulburarilor de echilibru

al glicemiei si de prevenire a complicatiilor vasculare si neurologice consecutive;

- in boli cardiovasculare in contextul fiziopatologic al dislipidemiilor si aterosclerozei

(cardiomiopatie dilatatorie, cardiopatie ischemica, recuperarea dupa infarct miocardic,

insuficienta cardiaca congestiva, aritmii, arterita obliteranta a membrelor inferioare cu

claudicatie intermitenta);

- in afectiuni hepatice (ciroza, hepatite cronice consecutive consumului excesiv de alcool,

steatoza hepatica);

- hipertiroidie;

- infertilitate masculina datorata astenospermiei (scaderea motilitatii spermatozoizilor);

- la mame suspectate de nastere prematura (asigura functionarea corespunzatoare si maturizarea

plamanilor copilului, scade riscul de moarte subita la nou-nascutii prematur);

- insuficienta renala cronica, pacienti dependenti de hemodializa;

Contraindicatii: nu au fost semnalate pana acum la dozele si ritmul de administrare recomandate.



Precautii: in sarcina si perioada de alaptare, persoane cu crize comitiale si la administrarea de

analeptice respiratorii numai la recomandarea medicului.

La aparitia unor efecte nedorite se intrerupe administrarea produsului si se recomanda

consultarea medicului sau a farmacistului.

Efecte secundare: in cazuri rare pot aparea tulburari digestive usoare, ameteli, un miros

dezagreabil de peste al pielii si parului (care dispare rapid dupa intreruperea administrarii).

Actiuni

Produsul este un supliment alimentar cu compozitie complexa care combina in mod armonios

proprietatile de activare metabolica si stimulare energetica ale L-Carnitinei si CoQ10 cu aportul

de vitamine, flavonoizi si microelemente prezente in extractele de catina, echinacea si zmeur .

- stimuleaza si mentine procesele metabolice si energetice ale organismului in parametri

fiziologici;- moduleaza mecanismele imunologice de rezistenta a organismului impotriva agentilor patogeni

si controlul imunologic al proliferarii si regenerarii celulare,

- are actiune cardioprotectoare;

-antioxidanta (potenteaza actiunea de combatere a efectelor nocive a radicalilor superoxidici si

de neutralizare a unor substante cu efect toxic din exterior sau rezultate in cursul proceselor

metabolice).

-antisenescenta (contribuie la incetinirea procesului de imbatranire;

- potenteaza activitatea contractila a muschilor striati si rezistenta la efort;

- amelioreaza metabolismul energetic al celulei nervoase din creier si transmiterea impulsurilor

nervoase.

- imbunatateste mobilitatea si numarul spermatozoizilor si amelioreaza calitatea acestora.

Conditii de pastrare

A se pastra la temperaturi sub 25 gr C, ferit de umiditate si luminca, in ambalajul original!

A nu se depasi doza zilnica recomandata!

A se citi recomandarile inainte de utilizare!

A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj!

A nu se lasa la indemana copiilor!

Produsul NU contine lactoza.

Termen de valabilitate: 2 ani.



Administrare

1 capsula de 2-3 ori pe zi, in timpul meselor principale sau la recomandarea medicului.

Produsul este un supliment alimentar si nu inlocuieste un regim variat si echilibrat.

9. Spirulina cu extract total de Catina (comprimate)

Prezentare

1 comprimat contine 500mg biomasa Spirulina Platensis, 354mg extract de catina concentrat

(Hyppophae rhamnoides) si excipienti pana la 950mg.

Indicatii

Recomandari: Trebuie retinut faptul ca acest supliment alimentar nu este menit sa inlocuiasca o

dieta echilibrata normala, ci este recomandat ca supliment alimentar complex care reprezinta

modalitatea optima de completare si normalizare a dietelor dezechilibrate (ori prin aport exagerat

de lipide si glucide, ori diete cu carente de proteine, vitamine, microelemente, flavonoizi).

Suplimentarea nutritionala este indicata si in functie de necesarul sporit specific pentru

persoanele care exercita profesii sau sporturi cu efort fizic si intelectual intens, profesii in medii

toxice, in perioada adolescentei, la persoane de varsta a treia sau in conditii de malabsorbtie, la

persoane care fumeaza si consuma in exces bauturi alcoolice. Produsul poate fi asociat ,

dovedindu-se util pentru dieta pacientilor cu: - afectiuni digestive (gastrite, ulcer gastric si

duodenal), hepatobiliare (hepatite cronice, ciroza hepatica), ca supliment nutritiv pentru

realizarea unei diete cu rol de protectie a celulei hepatice si efect depurativ (in procesele deeliminare a substantelor daunatoare hepatotoxice); - boli cardiovasculare (cardiopatie ischemica,

hipertensiune arteriala); - diabet zaharat tip II, obezitate; insuficienta corticosuprarenala; -

distonie neurovegetativa, suprasolicitare nervoasa, efort intelectual sustinut; - imbunatatirea

performantelor sportive prin aport sporit energetic si de nutrienti (compensarea carentelor de



calciu si magneziu (contine Ca si Mg organic asimilabil); - supliment in dieta indicata in unele

afectiuni oculare (retinopatii, glaucom, cataracta); - combate procesul de imbatranire precoce; -

adjuvant al dietei indicate pe langa masurile specifice ale profilaxiei infectiilor microbiene si

virale; - supliment alimentar adjuvant in cadrul masurilor de profilaxie a bolilor maligne; -

radioprotectie. PRODUSUL POATE FI UTILIZAT IN SPECIAL DE SPORTIVI SI IN MOD

DEOSEBIT PENTRU SPORTIVI DE PERFORMANTA SAU IN SPORTURILE CU

CONSUM MARE DE ENERGIE. Contraindicatii: - nu au fost semnalate pana acum la dozele si

ritmul de administrare recomandate. Precautii: La aparitia unor efecte nedorite se intrerupe

administrarea produsului si se recomanda consultarea medicului sau farmacistului.

Actiuni

Produs destinat suplimentarii dietei datorita calitatilor nutritionale si functionale care rezulta din

asocierea intre biomasa de alga Spirulina Platensis si extractul de Catina. Se realizeaza astfel ocombinatie armonioasa intre calitatile nutritionale si bioenergetice ale Spirulinei si proprietatile

vitaminizante si remineralizante ale extractului de Catina. Produsul rezultat este un supliment

alimentar ecologic care intervine in reglarea si echilibrarea principalelor functii metabolice si

imunologice ale organismului. Spirulina este o sursa bogata de proteine, contine o gama larga de

aminoacizi, acizi grasi saturati si nesaturati, polizaharide, vitamine hidrosolubile si liposolubile,

hormoni vegetali, enzime, microelemente si pigmenti activi biologic (ficocianine si

aloficocianine). Extractele din fructul de Catina sunt o reala sursa naturala polivitaminica (cea

mai bogata sursa de vitamine A, E, carotenoizi, vitaminele C, P si intreg complexul B),

microelemente bioactive (fosfor, calciu, fier, magneziu, potasiu) precum si acizi grasi esentiali.

Stimuleaza si normalizeaza schimburile de substante la nivel celular, restabileste si echilibreaza

functiile metabolice ale unor tesuturi si organe (hepatoprotectoare prin stimularea sintezei de

proteine, regenerarea celulei hepatice si normalizarea valorilor transaminazelor serice crescute).

Poseda o pronuntata activitate antioxidanta si de captare a radicalilor liberi superoxidici.

Stimuleaza productia de corticosteroizi, insulina, hormoni tiroidieni, adrenalina, noradrenalina.

Creste capacitatea de aparare a organismului fata de infectii cu germeni virali si bacterieni (atit

prin actiune antivirala/antibacteriana cat si prin stimularea raspunsului imun). Rol antitoxic prin

facilitarea eliminarii metalelor grele, toxinelor si radionuclizilor (care constituie factori de risc de

aparitie a neoplaziilor); stimuleaza hematopoeza, previne scaderea numarului de leucocite dupa

roentgenterapie, stimuleaza functiile macrofagelor, activitatea citotoxica NK si activitatea



fagocitara a polimorfonuclearelor, scade viteza de sedimentare a hematiilor; influenteaza pozitiv

metabolismul lipidelor prin actiunea hipolipemianta si hipocolesterolemianta. Stimuleaza

spermatogeneza, combate impotenta si frigiditatea; stimuleaza lactatia. Controleaza senzatia de

foame, ajuta procesele digestive.

Administrare

Produsul este un supliment alimentar si nu inlocuieste un regim alimentar variat si echilibrat.

Adulti: - 2 comprimate de 3 ori pe zi cu 30 minute inainte de mesele principale. Se poate

administra in cure prelungite si in paralel cu tratamentele conventionale recomandate de medic.

Copii peste 3 ani: 1 comprimat de 3 ori pe zi inainte de mesele principale; Sportivi: 2

comprimate de 4 - 5 ori pe zi inainte de mese. In timpul antrenamentelor se poate dubla doza.



CONCLUZII

„Importanta biologica a vitaminelor, declara Guggenheim, consta în functia lor de comfermenti

care le face în stare sa catalizeze procesele enzimatice ale tesuturilor vii.Viata normala nu poate

fi mentinuta daca organismul viu nu primeste, ca factor de nutritive vitaminele pe care nu le

poate sintetiza."

Organismul animal trebuie sa primeasca obligatoriu aceste elmente indispensabile prin

intermediul alimentelor.

Vitaminele se gasesc mai mult sau mai putin numeroase si în cantitate mai mare sau mai mica în

aproape toate vegetalele. Le cunoastem la majoritatea structura exacta si proprietatile. Stiind

aproape toate nevoile organismului sanatos sau bolnav pentru majoritatea vitaminelor cunoscute

în prezent este lesne raportându-se la tabelele întocmite pentru folosirea aceasta, de a ne adresa,

în orice moment, plantelor, fructelor si legumelor celor mai bogate în anumite vitamine.Terapeutica vitaminica detine si va pastra fara îndoiala pentru totdeauna ansamblul acestor

drepturi.

Totusi, cu exceptia cazurilor patologice, care tin de interventia medicului, ar fi zadarnica intentia

de a calcula în ansamblul vegetalelor ingerate, cantitatea de vitamine administrata în functie de

nevoile teoretice.

Totul se petrece ca si cum organismul ar stii sa utilizeze vitaminele pornind de la ratia alimentara

zilnica, treptat, pe masura nevoilor sale, compensând un deficit momentan, stocând în alte parti

vitaminele pe care nu le foloseste imediat.

Aducându-i zilnic noi vitamine naturale, putem sa ne ajutam la maxim organismul sa devina sau

sa ramâna ceea ce dorim sa fie.

In stadiul actual al cunostiintelor noastre ne gasim obligati, în privinta aceasta, ca si în multe

altele, de a-i arata încredere, de a-i recunoaste acea „inteligenta" pe care i-o intuim fara sa o

putem înca demonstra în întregime.

De altfel, daca organismul nostru n-ar avea mijloace de a se apara si de a se adapta, pentru un

timp mai mult sau mai putin îndelungat, am suporta ani în sir , simptome evidente, ingestia si

inhalarea a numeroase otravuri si totine, la care sunt expusi, de obicei locuitorii marilor orase.

Vitaminele sintetice nu se pot substitui vitaminelor naturale; numerosi autori au dat explicatii

asupra acestui subiect. Anumite afectiuni care n-au reactionat la doze importante de vitamine

sintetice au fost vindecate cu cantitati mult mai mici de vitamine naturale.



Alimente prea fierte, sterilizate si în genere saracite de vitamine care sunt total lipsite de

vitamine, se comporta, dupa anumiti autori, ca niste "anti-vitamine", pe care un adaos vitaminic

suplimentar nu ajunge totdeauna sa-1 neutralizeze.

Alimentele pentru a fi complet asimilate trebuie sa contina un ansamblu echilibrat cu care le-a

înzestrat natura. Un aliment lipsit de vitaminele lui nu poate fi asimilat sau, ca sa fie asimilat, va

trebui sa "se serveasca" de vitaminele necesare stocate în organism.

Rezervând zilnic un loc de seama cruditatilor în alimentatie, scrie A. Deglos, veti avea din belsug

toate vitaminele -A, B, C, D. etc. pâna la Z, toate cele descoperite pâna acum si cele ce mai

ramân înca de descoperit.

-Avitaminozele - adica împrejurarile în care suntem lipsiti total de anumite vitamine - sunt,în

vremea noastra, lucruri relativ rare, cel putin la popoarele care beneficiaza de un anumit nivel de

viata. Scorbutul si boala „ber i-beri" numai ating decât populatiile a caror hrana se bazeazaexclusiv pe orez, când autohtonii comit greseala de a înlocui orezul traditional cu orezul

decorticat, lipsit de vitamina B.

- Hipovitaminozele - deficitul de vitamine — sunt cu duiumul în civilizatiile noastre în care

alimentatia compusa adesea din conserve si din produse „ rafinate" este în realitate o capcana,

caci prea adesea aduce alimente devitalizate, lipsite de principiile vitale indispensabile, printre

care se afla vitaminele.

Hipovitaminozele exista, în tarile noastre în toate familiile.Unele sunt benigne, altele cu urmari

mai grave. De altfel, tulburarile provocate nu sunt totdeauna raportate la adevarata lor cauza.

Adultii sunt atinsi, dar în principal sufera copiii hraniti cu lapte smântânit, cu rasoluri lipsite de

vitamine. Ei platesc, bineînteles, un greu tribut acestor carente vitaminice.



BIBLIOGRAFIE

1. Avram M., ―Chimie organica‖,-Editura Zecasin, Bucuresti, 1995.

2. Cristea A. N., ―Tratat de farmacologie‖, Ed. Medicala, 2004 Bucuresti.

3. Dobrescu D., „Frarmacoterapie practica‖, Ed. Medicala Bucuresti, 1989.

4. Dumitrascu V., ―Farmacologie-Lucrari practice‖, Ed. De Vest, Timisoara, 2009.

5. Fulga I., „Farmacologie‖,Ed. Medicala, Bucure.ti, 2010.

6. Manolescu Em.,‖Farmacologie‖, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1984.

7. Stoescu V., ―Bazele farmacologice ale practicii medicale‖, Ed.Medicala Bucuresti, 2009.

151744113 plante medicinale ce contin vitamine (1) copy

Documents