vitamine refacut

28
1 VITAMINE Vitaminele sunt substante organice necesare pentru buna functionare a organismului. Ele sunt introduse in organism prin intermediul alimentelor, unele fiind sintetizate si in organism: vitamina K, vitamina D3, vitamina PP, biotina, vitamina B6, etc. Vitaminele prezinta mai multe denumiri: - Denumirea alfabetica, folosind literele mari ale alfabetului A, B, C, D, E, K, si diferiti indici in cadrul unui tip de vitamina: D2-D7, B1, B2, B6, etc; - Denumirea chimica care are la baza structura chimica a vitaminei: vitamina B6 - piridoxina (derivat de piridina), vitamina E - tocoferol (nucleu tocol), etc.; - Denumirea terapeutica dupa efectul farmacodinamic: vitamina A- vitamina antixeroftalmica, vitamina C-vitamina antiscorbutica, Vitamina D-vitamina antirahitica,vitaminaE-vitamina antisterilitate, vitamina PP-vitamina antipelaga, vitamina K- vitamina antihemoragica sau vitamina coagulairii. Vitaminele au fost clasificate dupa solubilitate in: - Vitamine liposolubile: A, D, E, K; - Vitamine hidrosolubile: complexul B, vitamina C. S-au identificat si compusi mai mult sau mai putin asemanatori structural cu vitaminele, capabili sa diminueze activitatea vitaminelor, numiti antivitamine, unii avand utilizari terapeutice. Vitaminele pot fi active ca atare sau se pot gasi sub forma de provitamine (precursori inactivi) care in organism sunt transformate in vitamine, cum ar fi carotenoidele. Desi cantitatile de vitamine necesare organismului sunt mici, in cazul in care prin alimentatie sau sinteza endogena nu sunt acoperite cerintele fiziologice apare carenta, deficitul sau starea de hipovitaminoza. Ele pot apare: - Datorita apotului redus: alimentatie dezechilibrata, lipsa poftei de mancare; - Datorita absorbtiei necorespunzatoare: afectiuni hepatice, biliare, gastro-intestinale sau administrarea concomitenta a unor medicamente care scad absorbtia; -Datorita nevoilor crescute ale organismului: la femeia gravida, la femeia care alapteaza, la copii in crestere, la batrani, in boli infectioase, hipetiroidism, la alcoolici,

Upload: oana-ilie

Post on 18-Dec-2015

101 views

Category:

Documents


15 download

DESCRIPTION

FARMACIE

TRANSCRIPT

20

VITAMINE Vitaminele sunt substante organice necesare pentru buna functionare a organismului. Ele sunt introduse in organism prin intermediul alimentelor, unele fiind sintetizate si in organism: vitamina K, vitamina D3, vitamina PP, biotina, vitamina B6, etc. Vitaminele prezinta mai multe denumiri: - Denumirea alfabetica, folosind literele mari ale alfabetului A, B, C, D, E, K, si diferiti indici in cadrul unui tip de vitamina: D2-D7, B1, B2, B6, etc; - Denumirea chimica care are la baza structura chimica a vitaminei: vitamina B6 - piridoxina (derivat de piridina), vitamina E - tocoferol (nucleu tocol), etc.; - Denumirea terapeutica dupa efectul farmacodinamic: vitamina A-vitamina antixeroftalmica, vitamina C-vitamina antiscorbutica, Vitamina D-vitamina antirahitica,vitaminaE-vitamina antisterilitate, vitamina PP-vitamina antipelaga, vitamina K-vitamina antihemoragica sau vitamina coagulairii. Vitaminele au fost clasificate dupa solubilitate in: - Vitamine liposolubile: A, D, E, K; - Vitamine hidrosolubile: complexul B, vitamina C. S-au identificat si compusi mai mult sau mai putin asemanatori structural cu vitaminele, capabili sa diminueze activitatea vitaminelor, numiti antivitamine, unii avand utilizari terapeutice. Vitaminele pot fi active ca atare sau se pot gasi sub forma de provitamine (precursori inactivi) care in organism sunt transformate in vitamine, cum ar fi carotenoidele. Desi cantitatile de vitamine necesare organismului sunt mici, in cazul in care prin alimentatie sau sinteza endogena nu sunt acoperite cerintele fiziologice apare carenta, deficitul sau starea de hipovitaminoza. Ele pot apare: - Datorita apotului redus: alimentatie dezechilibrata, lipsa poftei de mancare; - Datorita absorbtiei necorespunzatoare: afectiuni hepatice, biliare, gastro-intestinale sau administrarea concomitenta a unor medicamente care scad absorbtia; -Datorita nevoilor crescute ale organismului: la femeia gravida, la femeia care alapteaza, la copii in crestere, la batrani, in boli infectioase, hipetiroidism, la alcoolici, in cursul tratamentului cu unele medicamente. Vitaminele se folosesc in doze mici profilactic sau pentru tratamentul hipovitaminozelor usoare, dozele fiind totusi de 5-10 ori mai mari decat necesarul zilnic. In cazul hipovitaminozelor grave ce imbraca forma unor afectiuni cum ar fi: pelagra, scorbutul, rahitismul, beri-beri sunt necesare doze mari de vitamine. Tot in doze mari, vitaminele se folosesc pentru prevenirea si tratarea unor afectiuni nelegate de starile carentiale specifice.Vitaminele in doze terapeutice sunt bine tolerate, putand apare reactii adverse severe mai ales la administrarea vitaminelor liposolubile in doze mari.1. VITAMINE LIPOSOLUBILE VITAMINA AVitamina A este o vitamina liposolubila numita si vitamina antixeroftalmica. Formele sub care se gaseste vitamina A sunt: - retinolul (vitamina A1) si esterii retinolului; - 3-dehidro-retinolul (vitamina A2); - retinalul; - acidul retinoic; - precursori de vitamina A (provitamine) numiti carotenoide dintre care cel mai impotant este P-carotenul; - analogi de sinteza ai vitaminei A: tretinoin, izotretinoin, Retinolul, retinalul si acidul retinoic sunt compusi biologic activi, dar neechivalenti ca actiune. Surse de vitamina A Organismul nu sintetizeaza vitamina A, dar poate transforma provitaminele in vitamina A. Vitamina A provine din alimente, atat ca atare, cat si sub forma de provitamine. Contin vitamina A sau carotenoide: - Produse animale cum ar fi: ficatul, laptele integral, untul, branza, ouale, pestele si uleiul din ficat de peste; - Produse vegetale cum ar fi: fructele, rosiile, morcovii. Farmacodinamie. Rolurile vitaminei A Este necesara pentru formarea pigmentilor fotosensibili in retina si prevenirea nictalopiei (hemeralopiei)Vitamina A amelioreaza vederea crepusculara, carenta manifestandu-se prin tulburari de adaptare la intuneric (hemeralopie). Ea este necesara pentru formarea pigmentilor fotosensibili in retina, fiind componentul esential al rodopsinei. Este necesara pentru cresterea si diferentierea celulelor epiteliale, contribuind la reglarea troficitatii mucoaselor si tegumentelor Are proprietati anticanceroase, favorizand transformarea celulelor maligne in celule normale si inhiband cresterea tumorilor. Vitamina A incetineste sau chiar opreste evolutia celulelor premaligne in celule maligne invazive, induce diferentierea in celulele maligne pentru a forma celule normale si poate interfera cu mecanismele de aparare imuna ale gazdei. Este implicata in procesele imune si in apararea antimicrobiana, stimuland formarea de anticorpiEste necesara pentru cresterea oaselor si tesuturilor moi Este necesara pentru reproducere si dezvoltarea embrionaraIntervine in metabolismul steroizilor si sinteza colesteroluluiInfluenteaza functia tiroidei si glandelor sexuale. Este cofactor in sinteza mucopolizaharidelor, in activarea sulfatului, in dehidrogenarea hidroxisteroizilor si in functia enzimelor microzomale

Farmacoterapie Carenta vitaminei A poate fi datorata: - unor diete dezechilibrate (aport insuficient); - malabsorbiei (absorbtie redusa); - afectiunilor biliare si hepatice (tulburari de absorbtie si depozitare in ficat); - bolilor renale (eliminare crescuta); - hipertiroidiei (conversia carotenoidelor deficitara); - diabetului (conversia carotenoidelor deficitara); - deficitului proteic (diminua cantitatea de proteine transportoare). Manifestarile clinice ale carentei sunt: tulburari de vedere nocturna (hemeralopie), uscaciunea pielii si mucoaselor, hiperkeratoza, intarzierea cresterii si dezvoltarii cu tulburari de osificare, scaderea rezistentei la infectii, etc. Vitamina A se indica in prevenirea si tratarea stari de hipovitaminoza. Se mai indica intr-o serie de afectiuni muco-cutanate cum ar fi: dermatoze, xeroftalmie, conjunctivite, infectii si inflamatii ale cailor respiratorii superioare, tulburari digestive cronice. Poate fi folosita la cei cu hipertiroidie si la copii care prezinta intarzieri de crestere. Analogii de sinteza ai vitaminei A naturala au actiune asupra proliferarii si diferentierii tesuturilor, in special a epiteliilor. Astfel: - Tretinoinul sau acidul all-trans retinoic este folosit pentru tratamentul local al acneei. Poate fi folosit pe cale orala in doze mari pentru tratamentul leucemiei acute promielocitare in asociere cu chimioterapie. - Isotretinoinul sau acidul 13-cis retinoic este izomerul tretinoinului si se utilizeaza in tratamentul acneei grave nodulochistice, acneei rozacee grava si in tulburari de keratinizare rezistente la etretinat. Se administreaza oral sau cutanat. - Etretinatul, retinoid asemanator acitretinei se utilizeaza in tulburari congenitale de keratinizare, psoriazis, ihtioza si alte afectiuni dermatologice, avand avantajul unei durate lungi de actiune. Acesti compusi pot produce o serie de reactii adverse caracteristice, cel mai important de semnalat fiind riscul crescut de teratogenitate.

Farmacotoxicologie Reactiile adverse la vitamina A sunt doza dependente si apar la doze mari. Manifestarile clinice ale hipervitaminozei A sunt: - SNC - oboseala, iritabilitate, cefalee; - Aparat digesiv - anorexie, greata, voma; - La nivelul pielii si mucoaselor - piele uscata, pierderea parului, uscaciunea gurii, nasului; - La nivelul oaselor - ingrosarea oaselor lungi si incetinirea cresterii; - Sange - anemie aplastica, leucopenie; - Hepatic - stare icterica, hepatomegalie, cresterea enzimelor hepatice; - La nivel ocular - tulburari de vedere; - Efecte teratogene - excesul de vitamina in timpul sarcinii poate produce malformatii la fat. Farmacografie Necesarul zilnic recomandat de vitamina A este: - Copil pana la un an: 0,375 mg; -Copil 1-10 ani: 0,4-0,7 mg;- Barbati:1 mg;- Femei: 0,8 mg; - Femei insarcinate: 1,3 mg; - Femei care alapteaza: 1,2 - 1,3 mg; In terapie sunt folosii: retinolul sub forma de acetat sau palmitat pe cale orala sau parenterala. Pentru adulti se folosesc 25.000-50.000 u.i./zi sau 300.000 u.i../saptamana, iar pentru copii 2000-20.000 u.i./zi. Vitamina A mai poate fi aplicata local pe piele si mucoase sub forma de solutii si unguente. Uleiul de peste sau untura de peste (oleum jecoris) care contine vitamina A se foloseste in administrare orala. VITAMINA A FORTE (Biofarm , Romania ) Caps.moi 50.000 u.i. Ct. x 30 VITAMINA A BIOFARM ( Biofarm , Romania ) Pic. Orale, sol. 20 mg/ml cu 30.000 u.i./ml. Flacon 10 ml.

VITAMINA D Vitamina D (calciferolii), numita si vitamina antirahitica, este o vitamina liposolubila. In grupul vitaminei D sunt incluse 6 vitamine, de la D2 la D7. Cei mai impotanti compusi din grupul calciferolilor sunt: - ergocalciferol (D2), - colecalciferol (D3), - calcifediol - metabolit activ, - calcitriol - metabolit activ, - alfacalcidol, - un analog sintetic al vitaminei D, dihidrotahisterol.

Surse de vitamina D Colecalciferolul (vitamina D3) are origine endogena si exogena. El este sintetizat la nivelul pielii plecand de la 7-dehidro-colesterol (provitamina D3) care este convetit in vitamina D3 sub influenta razelor U.V. Ergosterolul, provitamina D2, preluat din alimente este transformat in ergocalciferol si apoi in colecalciferol. Vitamina D se gaseste in: ficat, peste gras, unt, lapte, branza, galbenus de ou. Farmacodinamie. Rolurile vitaminei D Vitamina D este implicata in homeostazia calciului si fosfatilor prin influentarea: - absorbtiei; - mobilizarii din oase; - eliminarii renale a acestora. La nivel intestinal Vitamina D (calcitriolul) stimuleaza absorbtia calciului si fosfatului, favorizand sinteza unor proteine numite calbindine care cresc pasajul calciului prin citosolul celulei digestive. La nivel renal Vitamina D activa (calcifediolul) creste retentia din urina a calciului si fosfatului prin cresterea reabsorbtiei acestora la nivelul tubilor renali proximali. La nivel osos Calcifediolul si calcitriolul paticipa la mineralizarea normala a oaselor. Cand valorile calcemiei scad, la nivel osos are loc o stimulare a resorbtiei osoase. La nivelul paratiroidelorLa nivelul paratiroidelor, calcitriolul inhiba sinteza parathormonului intr-un mod indirect, creste calcemia si inhiba expresia unei gene responsabila de sinteza sa. Prin toate aceste mecanisme calciul si fosforul sunt mentinuti la concentratiile plasmatice necesare pentru o activitate neuro-musculara normala, pentru o mineralizare osoasa optima, pentru eliberarea unor hormoni si neurotransmitatori, pentru coagulare, pentru un bun transport prin membrane si alte functii calciu dependente. Farmacoterapie Hipovitaminoza D poate sa apara: - Prin lipsa sau insuficienta expunerii la soare; - Prin aport insuficient prin alimente; - La persoanele cu malabsorbtie; - La cei cu afectiuni hepatice si biliare ce pot afecta absorbtia vitaminei; - La femei insarcinate si in perioada de alaptare; - La prematuri si in perioadele de crestere; - La cei cu toleranta (rezistenta) la vitamina D, datorata probabil unei deficiente genetice; - La persoanele ce folosesc timp indelungat medicatia anticonvulsivanta (fenobarbital, fenitoina), care prin efectul inductor enzimatic afecteaza metabolismul vitaminei; - La cei care folosesc doze mari de glucocorticoizi. Hipovitaminoza D imbraca forma de rahitism la copil si osteomalacie la adult. Ea poate determina hipocalcemie si hipofosfatemie. Vitamina D este folosita in prevenirea si tratamentul starilor carentiale (hipovitaminozei) D. Ea se indica in rahitism, osteomalacie, osteoporoza, hipocalcemie, hipoparatiroidie, tuberculoza cutanata. Farmacotoxicologie Administrarea in cantitati mari a vitaminei D poate duce la fenomene de hipervitaminoza, cu hipercalcemie si hipercalciurie, insotite de calcefieri ale tesuturilor moi de la nivelul inimii, rinichilor, vaselor de sange, plamanilor, ochilor. Manifestarile ce apar sunt: - Digestive: greata, voma, anorexie, diaree si constipatie; - Renale: poliurie, proteinurie, calculi renali; - Cardio-vasculare: hipertensiune arteriala, calcifierea arterelor, aritmii; - Oase, muschi: dureri musculare, intarzieri de crestere la copil, osteoporoza; - Nervoase: astenie, cefalee; - La fat: stenoza aortica, cu suprimarea activitatii paratiroidiene. Tratamentul acestei hipervitaminoze consta in oprirea vitaminei D, diminuarea calciului, aport de lichide, eventual glucocorticoizi.

Farmacografie Necesarul zilnic recomandat de vitamina D este: - Copil pana la un an: 0,0075 - 0,010 mg, -Copil 1-10 ani: 0,010 mg, - Barbati: 0,005 - 0,010 mg, -Femei: 0,005-0,010mg, - Femei insarcinate: 0,010 mg, - Femei care alapteaza: 0,010 . ULEI DE PESTE CU VITAMINA D ( Biofarm, Romania )Capsule moi: ulei de peste 300 mg ; Vitamina D2 200 u.i. (5mg).VITAMINA A + D2 ( Biofarm, Romania)Capsule gelatinoase: vitamina A 2750 u.i. ; Vitamina D2 550 u.i.

VITAMINA E Sub numele de vitamina E este desemnata familia tocoferolilor,cel mai active fiind -tocoferolul. Este o vitamina liposolubila, numita si vitamina antisterilitate, stabila la lumina si caldura in absenta oxigenului, dar care se oxideaza in prezenta oxigenului.

Surse de vitamina EVitamina E o gasim in urmatoarele produse: - Uleiuri de origine vegetala (ulei de soia); - Legume cu frunze verzi ; - Cereale integrale; - Ficat, carne; - Unt, lapte; -Oua; - Grasimi animale.

Farmacodinamie. Rolurile vitaminei E

Vitamina E indeplineste mai multe roluri in organism: are efect antioxidant in vitro si in vivo. Este implicata in metabolismul acizilor nucleici; Intervine in metabolismul seleniului; Intervine in activitatea glandelor sexuale; Are activitate antiagreganta plachetara; Intervine in functia imuna unde creste imunitatea mediata celular la varstnici. FarmacoterapieTinand cont de importanta data in ultima vreme stresului oxidativ in diferite afectiuni, vitamina E care este un antioxidant a fost testata intr-o serie de afectiuni cu rezultate mai mult sau mai putin semnificative: - Prevenirea aterosclerozei si de aici prevenirea accidentelor vasculare cerebrale de origine ateromatoasa, scaderea riscului de afectiuni coronariene; - Prevenirea cancerelor (in principal cancer de prostata la fumatori). Carenta de vitamina E care se poate instala in cadrul sindromului de malabsorbtie lipidica nu prezinta simptome specifice, putand apare: tulburari neurologice, tulburari musculare, fragilitate eritrocitara si anemie hemolitica la prematuri, scaderea activitatii suprarenalelor si hipofizei, cresterea riscului aterosclerotic. In acest context vitamina E este indicata pentru prevenirea si tratarea starilor carentiale la: - Cei cu malabsorbtie intestinala; - Femeile insarcinate si care alapteaza; - La prematurii hraniti artificial - La varstnici cu tulburari de circulatie periferica, etc.Pe langa toate acestea ea mai poate fi indicata: - Avort habitual, - Sterilitate, - Distrofii musculare, - Hepatita cronica, - Dermatoze, - Unele afectiuni neurologice.

FarmacotoxicologieDozele mari si tratamentele indelungate pot produce tulburari genitale cum ar fi: oligospermie, azospermie, involutia ovarelor, tulburari ale menstruatiei. Pot apare hemoragii, dureri de cap, oboseala, greata, tulburari de vedere.

FarmacografieNecesarul zilnic recomandat pentru vitamina E este: - Copii pana la un an: 3-4 mg; - Copii intre 1-10 ani: 6-7 mg; -Barbati: 10 mg; - Femei: 8 mg; - Femei gravide: 10 mg; - Femei care alapteaza: 11-12 mg. Doza terapeutica in administrare orala la adulti este de 50-200 mg/zi. Administrarea se poate face si parenteral, intramuscular, 1-2 mg/kg pe zi.

VITAMINA KVitamina K numita si vitamina antihemoragica sau vitamina coagularii, face parte din grupul vitaminelor liposolubile. In grupul vitaminei K intra mai multi compusi care au in comun nucleul 1,4-naftochinonic. Astfel au fost descrise: - vitamina K1 sau fitomenadiona, filochinona, - vitamina K2 sau menachinona, farnochinona, - vitamina K3 sau menadiona. Aceste trei vitamine sunt liposolubile, primele doua naturale, ultima de sinteza. Surse de vitamina KVitamina K1 este prezenta in produsele vegetale cum ar fi: frunzele verzi (spanac), tomatele, stigmatele de porumb, uleiurile vegetale. Vitamina K2 o gasim in produse animale cum ar fi carnea si pestele, dar este sintetizata si de flora intestinala la om. Farmacodinamie. Rolurile vitaminei KVitamina K este implicate in coagularea sangelui, intervenind in formarea unor factori ai coagularii - factorii II, VII, IX, X, cat si a unor factori anticoagulanti - proteina C si S. FarmacoterapieDesi organismul uman sintetizeaza-vitamina K, carente ale acestei vitamine pot fi intalnite in anumite situatii: - La nou nascut, datorita florei intestinale insuficient dezvoltata, aportului redus de vitamina prin laptele matern si trecerii reduse a vitaminei prin placenta; - Dupa administrarea orala timp indelungat a unor antibiotice si chimioterapice cu spectru larg care pot distruge flora saprofita (sulfamide, tetracicline); - La cei care primesc timp indelungat alimentatie parenterala; - Cantitate redusa de bila in intestin (icter mecanic, fistula biliara); - Sindrom de malabsorbtie; - Afectiuni hepatice in care nu se pot forma prefactorii coagularii (hepatita, ciroza, insuficienta hepatica severa); Carenta se manifesta prin sangerari de tip: echimoze, epistaxis, hemoragie digestiva, hematurie, sangerari post-operatorii, rar hemoptizie si hemoragii cerebrale. Reducerea nivelelor plasmatice ale vitaminei K determina o scadere a densitatii osoase si un risc crescut de fracturi. Astfel, tratamentul cu vitamina K se indica in: - Carenta vitaminei din cauzele prezentate mai sus; - Supradozarea anticoagulantelor orale, care sunt antivitamine K; - Diateze hemoragice; - Hipoprotrombinemii ce pot apare in tratamentele cu salicilati; - Supradozarea vitaminei A, care poate inhiba formarea vitaminei K de flora intestinala. Vitamina K nu este eficace in hemofilie (deficit de factor VIII, IX), purpura (tulburari de hemostaza, leziuni vasculare, deficiente ale trombocitelor), scorbut (carenta de vitamina C), anemie aplastica (afectarea maduvei hematoformatoare). Farmacotoxicologie Suplimentele cu vitamina K1 si K2 sunt bine tolerate. Doze de 90 mg/zi 24 de saptamani pot produce reactii alergice si disconfort gastric. Administrarea i.v. a vitaminei K1 poate determina alterarea senzatiei gustului, inrosirea fetei, transpiratie, bronhospasm, hipotensiune, tahicardie. De aceea administrarea i.v. trebuie sa se faca lent. Administrarea menadionei se evita la nou-nascuti prematuri si sugari fiindca poate da anemie hemolitica, hiperbilirubinemie, favorizand icterul nuclear. Farmacografie Necesarul zilnic recomandat de vitamina K este: - Copii pana la un an: 0,005 - 0,01 mg; - Copii intre 1-10 ani: 0,015 - 0,03 mg; - Barbati: 0,045 - 0,08 mg; -Femei: 0,045-0,065 mg; - Femei gravide: 0,065 mg; - Femei care alapteaza: 0,065 mg. Fitomenadiona se administreaza oral si parenteral. La adulti: 5-10 mg/zi i.v. in hemoragii obisnuite. In caz de supradozare a anticoagulantelor orale se administreaza 20-100 mg/zi.

2. VITAMINE HIDROSOLUBILEVITAMINA B1, TIAMINA, ANEURINAVitamina B1 este o vitamina hidrosolubila, termolabila, distrusa la 100 C. Au fost obtinuti si derivati tiaminici de sinteza printre care se numara: benfotiamina, bisbetiamina, fursultiamina, cetotiamina, cicotiamina, acetiamina, prosultiamina, octotiamina. Acestea au toate proprietatile vitaminice si farmacodinamice ale tiaminei. Surse de vitamina B1Este sintetizata de plante, microorganisme, alge si unele ciuperci. Omul nu poate sintetiza aceasta vitamina, pe care o preia din alimentele consumate cum ar fi: - Drojdia de bere; - Cereale nedecorticate; - Paine integrala; - Legume; - Nuci; - Carne de porc; - Organe animale: ficat, rinichi. Farmacodinamie. Rolurile vitaminei B1Vitaminei B1 este implicata in:- Transformarea glucidelor in lipide; - Favorizarea depunerii glicogenului in ficat; - Transformarea acidului piruvic in aminoacizi; - Sinteza acetilcolinei. De asemenea, vitamina B1 este implicata in transmisia sinaptica, moduland activitatea unor canale membranare. FarmacoterapieVitamina B1 se indica pentru prevenirea si tratarea carentelor acestei vitamine. Hipovitaminoza B1 imbraca mai multe forme printre care: - Beri-beri; - Sindrom Wernicke-Korsakoff; Deficitul de B1 in care se impune administrarea preparatelor cu vitamina poate avea diferite cauze: - Alcoolismul, ciroza si afectiunile gastro-intestinale in cadrul carora apare un proces de malabsorbtie; - Apotul insuficient la persoanele in varsta sau cele care sunt hranite parenteral; - Necesarul crescut la femeile insarcinate, care alapteaza, la copii in crestere, in hipetiroidism, infectii si afectiuni hepatice; - Aport crescut de glucide; - Consum de alimente care contin substante asa numite antitiamine: ceaiul, carnea unor pesti. Se mai poate administra in: nevrite, nevralgii, in reumatism, boli cardiace, diabet zaharat.

Farmacotoxicologie

Administrarea vitaminei B1 prezinta risc scazut de reactii adverse si supradozare, excesul eliminandu-se renal. Pot apare reactii nespecifice care nu sunt doza dependente cum ar fi: - Greata; - Anxietate; - Transpiratie; - Senzatii de caldura; - Reactii alergice la administrare parenterala, plecand de la uticarie, pana la insuficienta cardiaca si moarteFarmacografie Necesarul zilnic recomandat de vitamina B1, este: - Copii pana la un an: 0,3-0,4 mg; - Copii intre 1-10 ani: 0,7-1 mg; -Barbati: 1,2-1,5 mg; - Femei: 1,0-1,1 mg; - Femei gravide: 1,5 mg; - Femei care alapteaza: 1,6 mg.. Vitamina B1 se administreaza oral sub forma de clorhidrat: la adulti 30-100 mg/zi si la copii 5-20 mg. Ea poate fi administrata si parenteral s.c, i.m., i.v. 1-2 fiole pe zi. SICOVIT B1 ( Zentiva SA/Sicomed SA, Romania ),Sol. inj. 100 mg/2 ml .

VITAMINA B2, RIBOFLAVINA Vitamina B2 este o substanta sensibila la lumina, dar stabila la caldura. Are culoare galben portocalie in forma oxidata .

Surse de vitamina B2 Omul are nevoie de un aport exogen de vitamina B2 deoarece, desi vitamina este produsa de flora intestinala, ea nu se absoarbe la acel nivel. Vitamina B2 este sintetizata de plante si microorganisme. Principalele surse de vitamina sunt: - lactatele; - oul;- carnea, ficatul; - pestele; - cerealele integrale; - ciupercile; - legumele verzi; - drojdia de bere.

Farmacodinamie. Rolurile vitaminei B2

Vitamina B2 este importanta pentru: - procesul de crestere; - asigurarea integritatii epiteliilor; - protectia celulei hepatice de actiunea diferitelor toxice; - absorbtia lipidelor din tubul digestiv.

Farmacoterapie Vitamina B2 este indicata pentru a preveni si trata deficitul acestei vitamine, care se intalneste destul de rar, dar si pentru cazurile in care apar deficite complexe cu a altor vitamine din grupul B. Deficitul vitaminei se caracterizeaza prin cateva manifestari clinice cum ar fi: - La nivelul pielii si mucoaselor: buze uscate, stomatita, seboreea fetei, dermatite; - La nivelul ochiului: lacrimare, fotofobie, inflamarea corneei, scaderea acuitatii vizuale, favorizarea cataractei; - La nivel SNC: astenie, tremuraturi, pareze, depresie, amnezie, cefalee; - La nivel sanguin: anemie normocroma; Vitamina B2 se mai indica in: - tratamentul unor dermatite, eczeme, glosite, stomatite; - tratamentul unor keratite, irite, conjunctivite; - tulburari de crestere la copil; - neurologie; - insuficienta hepatica, avand efect hepatoprotector; - tratamentul unor anemii hipoproliferative din unele boli infectioase.

Farmacotoxicologie

Vitamina B2 este lipsita de toxicitate, neaparand reactii adverse nici la administrarea de doze mari.Farmacografie Necesarul zilnic recomandat pentru vitamina B2 este: - Copil pana la un an: 0,4-0,5 mg; -Copil 1-10 ani: 0,8-1,2 mg; -Barbati: 1,4-1,8 mg; - Femei: 1,2-1,3 mg; - Femei insarcinate: 1,6 mg; - Femei care alapteaza: 1,7-1,8 mg. In tratamentul diferitelor afectiuni se administreaza oral si i.m. pentru adulti 5-10 mg/zi si pentru copii 0,5-5 mg/zi. VITAMINA B3, VITAMINA PP Sub denumirea de vitamina PP sau factor pelagro-preventiv sunt cunoscuti acidul nicotinic (niacin) si nicotinamida (niacinamida). Ca si vitamine acesti doi compusi au comportare asemanatoare, dar ca agenti farmacologici sunt diferiti.

Surse de vitamina PP Vitamina PP este sintetizata de plante, animale si om. Ea se gaseste in: - Carne; -Oua; - Lapte; - Peste; - Legume; - Cereale integrale; - Drojdie de bere. In organism ea este generata plecand de la triptofan.

Farmacodinamie. Rolurile vitaminei PP Vitamina PP are efecte trofice pe tubul digestiv si SNC. Doze mari de acid nicotinic scad TG, LDL si VLDL, inhiband fluxul de acizi grasi liberi din tesutul adipos. Acidul nicotinic are si proprietati vasodilatatoare.

Farmacoterapie Carenta vitaminei PP poate fi rezultatul: - Deficitului alimentar; - Sindromului de malabsorbtie; - Alcoolismului cronic; - Tratamentului cu izoniazida, o antivitamina PP; - Neoplasmelor; - Hipertiroidismului, - Aminoaciduriei. Carenta acestei vitamine se manifesta prin tulburari: - Cutanate: piele aspra, dermatita; - Gastro-intestinale: diaree, stomatita, glosita, enterita, greata, voma; - Nervoase: dureri de cap, insomnii, depresie, tulburari de memorie si chiar dementa. Vitamina PP este indicata pentru a trata sau preveni carenta de acid nicotinic si pelagra. Poate fi folosita in tulburari cutanate si mucoase, in enterocolite, etc. Se prefera administrarea nicotinamidei, fiindca riscul de reactii adverse de tip vasodilatatie este mai redus. Se mai indica ca: - hipolipemiant in tratamentul diferitelor tipuri de dislipidemii; - in tulburari de circulatie periferica si cerebrala, inclusiv tulburari de circulatie retiniana si in sfera ORL. Farmacotoxicologie

Reactiile adverse produse de nicotinamida sunt mai reduse. La admnistrarea acidului nicotinic pot apare:- Senzatie de caldura;- Prurit;- Hipotensiune arteriala;- Tahicardie;- Greata, voma, diaree, dureri abdominale;- Hiperglicemie;- Hiperuricemie;- Cresterea bilirubinei serice.

FarmacografieNecesarul zilnic recomandat de vitamina PP este:- Copil pana la un an: 5-6 mg;-Copil 1-10 ani: 9-13 mg;-Barbati: 15-20 mg;-Femei: 13-15 mg;- Femei insarcinate: 17 mg;- Femei care alapteaza: 20 mg.Vitamina PP se administreaza oral dupa mese si parenteral: s.c, pentru adulti 6-100 mg/zi, iar pentru copii 25-100 mg/zi.

VITAMINA B5, ACIDUL PANTOTENIC Aceasta vitamina ca atare sau sub forma de pantotenat de calciu face pate din grupul vitaminelor hidrosolubile, fiind larg raspandita in diverse alimente, de unde si numele sau. Ea nu este sintetizata in organism, fiind introdusa in organism o data cu alimentele sub forma de coenzima A. Farmacodinamie. Rolurile acidului pantotenic Acidul pantotenic isi exercita rolul prin intermediul coenzimei A. Astfel el joaca un rol important: in ciclul Krebs; Pentru sinteza hidroxi-metil-glutaril coenzimei A (HMG-CoA), precursorul colesterolului; Pentru sinteza acetilcolinei; Pentru sinteza hormonilor steroizi; Pentru sinteza hemoglobinei.

Farmacoterapie Carenta acidului pantotenic este rar intalnita. Atunci cand apare este insotita de astenie, cefalee, acroparestezii, furnicaturi, senzatie de arsuri la nivelul membrelor, greata, voma, dureri epigastrice. Terapia cu acid pantotenic se indica in: - Policarente B; - Stomatite, glosite, colite, hepatite cronice; - Nevrita diabetica; - Sindromul picioarelor arzande (burning feet). Dexpantenolul, alcoolul acestui compus se indica pentru a evita albirea si caderea parului, pentru regenerarea epiteliilor cailor respiratorii si pentru cicatrizarea plagilor. Farmacotoxicologie Terapia cu acid pantotenic nu prezinta reactii nedorite.

Farmacografie Necesarul zilnic de acid pantotenic este de 4-10 mg. Pantotenatul de calciu se foloseste in far macoterapie oral, i.m., i.v. in doze de 0,5 g/zi pentru adulti si 0,25-0,5 g/zi pentru copii. Dexpantenolul se administreaza local de cateva ori pe zi sub forma de unguent, crema, solutie 2-5%.

VITAMINA B6, PIRIDOXINA, ADERMINA In natura, vitamina B6 se gaseste sub trei forme: piridoxina, piridoxal si piridoxamina. Cele trei forme au acelasi profil biologic.

Surse de vitamina B6 Vitamina B6 este larg raspandita in organismele vegetale si animale. In organismele vegetale predomina piridoxina, iar in cele animale piridoxalul si piridoxamina. Flora intestinala umana sintetizeaza de asemenea vitamina B6. Aceasta vitamina este prezenta in: - Carne (vita, porc, pui, peste); - Ficat; - Drojdie de bere; - Cereale integrale; - Polen; - Galbenus de ou; - Nuci; - Soia; Legume verzi. Prelucrarea alimentelor (fierbere, prajire, conservare, rafinare) duce la pierderi importante de vitamina B6.

Farmacodinamie. Rolurile vitaminei B6 Rolul principal al vitaminei B6 este in metabolismul aminoacizilor si substantelor proteice, cum ar fi metabolismul triptofanului, aminoacizilor cu sulf si hidroxiaminoacizilor, ea participand la reactii de : - Transaminare; - Decarboxilare; - Racemizare. Prin aceste reactii vitamina B6: - paticipa la formarea acidului y-aminobutiric (GABA), si de aici un usor efect sedativ;- paticipa la formarea histaminei, serotoninei, dopaminei, - este implicata in biosinteza hemului, asa se explica efectul benefic al acestei vitamine in unele forme de anemie; - este factor de crestere pentru microorganisme si intervine in dezvoltarea celulelor tumorale; - are o actiune usor anticoagulanta (la doze mari). Indicatii terapeutice Avitaminoza B6 nu a fost semnalata la om, deoarece cantitatea de vitamina produsa de flora intestinala si introdusa in organism prin intermediul alimentelor este suficienta. Carente de vitamina B6 au fost totusi observate in anumite situatii in care este necesara instituirea unei terapii cu vitamina: - Pelagra; - Insuficienta renala - Alcoolici; - Femei gravide; - Boli genetice; - Ciroza; - Sindrom de malabsorbtie; - Administrarea unor medicamente cum ar fi: izoniazida, cicloserina, hidralazinele, penicilamina, contraceptivele orale timp indelungat. Manifestarile clinice ale deficitului de vitamina B6 sunt reprezentate de dermatita seboreica, polinevrite, convulsii (mai ales la copii prin scaderea sintezei de GABA), anemie. Vitamina B6 poate fi prescrisa intr-o serie de afectiuni cum ar fi: - Pelagra (alaturi de vitamina B1, B2 si PP); - Anemii hipocrome microcitare; - Afectiuni cardio-vasculare: infarct, insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala, ateroscleroza; - Afectiuni cutanate si mucoase: dermatite, eczeme, acnee, glosite, stomatite; - Afectiuni neurologice si psihice: depresii, insomnii, epilepsie, encefalita, astenie, paraplegie spastica, nevrite, polinevrite; - Infectii, refacerea florei intestinale dupa antibiotice cu spectru larg; - Sarcina, varsaturi din sarcina; - Astm bronsic; - Hepatita epidemica; - Diabet zaharat; - Sindrom premenstrual. Farmacotoxicologie

Toxicitatea celor trei forme ale vitaminei B6 este redusa. Astfel pot apare functie de doza la o administrare indelungata - crampe musculare; - neuropatie periferica senzoriala severa, pierderea simtului pozitiei si vibratiilor, modificarea perceperii durerii, temperaturii, simtului tactil, pierderea reflexelor membrelor, parestezii. La administrare intravenoasa pot apare efecte sedative. Pot apare de asemenea fenomene de dependenta la administrarea indelungata a vitaminei B6.

Farmacografie Necesarul zinic recomandat pentru vitamina B6 este: - Copil pana la un an: 0,3-0,6 mg; -Copil 1-10 ani:1,0-1,4 mg;-Barbati:1,7-2,0 mg;- Femei: 1,5-1,6 mg; - Femei insarcinate: 2,2 mg; - Femei care alapteaza: 2,1 mg. Piridoxina sub forma de clorhidrat se poate administra oral, intramuscular si intravenos. Dozele recomandate sunt de 250 - 500 mg pe zi pentru adulti si 100 - 250 pe zi pentru copii. In voma din sarcina se administreaza 10-30 mg/zi i.v. SICOVIT B6( Zentiva , Romania )Compr. 250 mg. , Sol. inj. 50 mg/ml 2ml., Sol. inj. 250 mg/ml 5ml. VITAMINA B8, BIOTINA, VITAMINA H Biotina este o vitamina hidrosolubila, din grupul vitaminelor B. Surse de biotina Biotina este adusa in organism prin aport alimentar. Alimentele cu continut ridicat de biotina sunt: fructele, legumele, cerealele, carnea, ficatul, drojdia de bere. Ea este sintetizata si de flora intestinala umana. Farmacoterapie Carenta biotinei poate apare in cateva situatii cum ar fi: - Persoanele ce consuma timp indelungat oua crude (albus); - Bolnavii care sunt hraniti timp indelungat parenteral si care prezinta in acelasi timp si afectiuni intestinale; - Sugarii cu seboree; Carenta in biotina se manifesta prin tulburari dermatologice cum ar fi: dermatita exfoliativa, alopecie, glosita atrofica, tulburari neurologice: hipotonie, ataxie, retard psihomotor, precum si alte tulburari cum ar fi oboseala si anorexia. Aceasta vitamina poate fi indicata in: - Carenta vitaminica; - Ca adjuvant in terapia unor afectiuni muco-cutanate; Farmacotoxicologie La administrarea preparatelor cu biotina nu au fost inregistrate reactii adverse semnificative. Farmacografie Necesarul zilnic recomandat de biotina este de0,1-0,3 mg. in terapie biotina se poate administra oral si parenteral in doze de 5-10 mg/zi.

VITAMINA B12, COBALAMINELE, COBAMIDE Vitamina B12 face parte din grupul vitaminelor complexului B, vitamine hidrosolubile. Surse de vitamina B12 Organismul uman este dependent de sursele exogene de vitamina. Vitamina B12 este sintetizata de bacteriile anaerobe. Ea se gaseste de asemenea in lapte, oua, peste si in diferite organe, mai ales ficat. Tocmai de aceea, initial ea a fost obtinuta prin extractie din ficatul de bovine, astazi obtinandu-se in culturile de Streptomyces griseus, ca subprodus la fabricarea streptomicinei. Farmacoterapie Carenta de vitamina B12 este relativ rara, deoarece alimentatia pe baza de carne ofera cantitatea suficienta de vitamina. Ea poate totusi sa apart in diferite conditii: - Aport insuficient la cei cu regim vegetarian total - Absorbtie deficitara; - Defecte genetice in metabolismul celular al vitaminei B12; Carenta de vitamina B12 produce anemie pernicioasa sau anemie Biermer, care face pate din grupul anemiilor megaloblastice. Manifestarile clinice ale carentei sunt: - Sindrom anemic cu paloare, astenie; - Tulburari digestive cu greata, voma, balonari, tulburari de tranzit, uscaciunea gurii; - Neuropatie senzitiva bilaterala simetrica, cu parestezii si simptome spastice; Tinand cont de aceste aspecte, vitamina B12 se indica in: - Anemie megaloblastica datorata deficitului de vitamina B12; - Neuropatii la alcoolici, diabetici, pacienti cu scleroza in placi, nevralgii, sciatica, afectiuni psihiatrice; - Ciroza, hepatita; - Tulburari de crestere; - Stari de malnutritie. Farmacotoxicologie Vitamina B12 este bine tolerata. Poate produce hipokaliemie si reactii alergice. Ea nu trebuie administrata la cei cu tumori, fiindca poate favoriza evolutia acestora prin cresterea sintezei de ADN. Farmacografie Necesarul zilnic recomandat de vitamina B12 este: - Copil pana la un an: 0,0004 - 0,0005 mg ( 0,4-0,5 pig); - Copil 1-10 ani: 0,0009 - 0,0012 mg (0,9-1,2 fig); - Barbati: 0,0018 - 0,0024 mg (1,8-2,4 u.g); - Femei: 0,0018 - 0,0024 mg (1,8-2,4 u.g); - Femei insarcinate: 0,0026 mg (2,6 u.g); - Femei care alapteaza: 0,0028 mg (2,8 u.g.). Cianocobalamina si hidroxocobalamina se administreaza in general i.m. si s.c profund. Cianocobalamina poate fi administata si oral ca supliment alimentar singura sau in asociere cu vitamine si minerale. Sicovit B12 ( Zentiva, Romania)Sol.inj 50g ACIDUL FOLIC, ACIDUL PTEROILGLUTAMIC Acidul folic este o vitamina hidrosolubila din grupul vitaminelor B. Surse de acid folic Acidul folic este sintetizat de plante si microorganisme, dar nu este sintetizat de om. Sunt bogate in acid folic: - Vegetalele proaspete, nefierte; - Drojdia de bere; - Cereale integrale; - Carnea; - Ficatul.

Farmacoterapie Carenta in acid folic este consecinta unui aport scazut, unei absorbtii necorespunzatoare sau unei nevoi crescute. Ea poate apare la: - Cei cu rezectii intestinale; - La cei cu ciroza alcoolica si la alcoolici in general; - La femeile insarcinate, prematuri, nou-nascuti; - La hipertiroidieni; - Cancer cu evolutie rapida; - La cei ce fac tratament cu anticonvulsivante, datorita efectului inductor enzimatic al unora dintre acestea; Carenta se manifesta prin tulburari hematologice: anemie megaloblastica, tulburari neurologice, tulburari digestive, risc crescut de avort sau malformatii la fat .Acidul folic se utilizeaza: - in tratamentul carentelor; - in tratamentul anemiei megaloblastice. Atentie, deoarece tratamentul doar cu acid folic a unei anemii megaloblastice prin deficit de vitamina B12 poate produce imbunatatii hematologice, dar poate produce agravari neurologice; - La femei insarcinate pentru a reduce riscul de malformatii; - in prevenirea accidentelor cardiovasculare legate de hiperhomocisteinemie moderata.

Farmacotoxicologie Acidul folic este bine tolerat, formele injectabile fiind uneori mai putin bine tolerate.

Farmacografie Necesarul zilnic recomandat pentru acidul folic este: - Copil pana la un an: 0,065 - 0,08 mg; - Copil 1-10 ani: 0,15 - 0,2 mg; - Barbati: 0,3 - 0,4 mg; - Femei: 0,3 - 0,4 mg; - Femei insarcinate: 0,6 mg; - Femei care alapteaza: 0,5 mg.Administrarea se face in general oral 5-15 mg/zi intr-o priza, insa in stari acute se poate incepe cu administrare intramusculara 1-5 mg si apoi sa se continue cu administrarea orala.Acidul folic poate fi asociat in tratamentul anemiei megaloblastice cu preparate cu fier.

VITAMINA C, ACIDUL ASCORBIC Vitamina C este o vitamina hidrosolubila numita si vitamina antiscorbutica. Ea exista sub trei forme: - Forma redusa - acidul ascorbic, - Forma semiredusa, monooxidata - acidul mono-dehidroascorbic, - Forma oxidata - acidul dehidro-ascorbic.

Surse de vitamina C Vitamina C nu este sintetizata la om, ea provenind doar din apot exogen. Un continut ridicat de vitamina prezinta: citricele, rosiile, capsunii, varza, cartofi, ficatul. Uscarea, conservarea sau fierberea la temperaturi mai mari de 200 C pot duce la distrugerea vitaminei din aceste produse.

Farmacodinamie. Rolurile vitaminei C Vitamina C poseda cateva actiuni farmacologice, insa ea intervine ca si coenzima si agent reducator intr-o serie de procese biochimice. Astfel: Are efect antioxidant si uneori prooxidant Favorizeaza absorbtia digestiva a fierului transformand Fe3+ in Fe2+, creste incorporarea fierului in feritina, forma de depozit a acestuia si este implicata in hematopoieza Favorizeaza depunerea calciului in oase Participa la transformarea methemoglobinemiei in hemoglobina Scade permeabilitatea si creste rezistenta capilara, inhiba agregarea plachetara. Intervine in transformarea acidului folic in acid folinic Stimuleaza formarea glucocorticoizilor Are actiune antialergica Favorizeaza vindecarea ranilor Are rol in procesele de aparare imuna

Farmacoterapie

Vitamina C se foloseste pentru prevenirea sau tratamentul deficitului acestei vitamine. Carenta severa se numeste scorbut si este foate rar intalnita. Carenta medie este insotita de hematoame, hemoragii gingivale, iar carenta usoara de astenie, pierdere in greutate, cefalee, dureri osoase, tulburari hemoragice, scaderea rezistentei la infectii, anemie. Ea mai poate fi folosita : - in cursul starilor gripale si racelilor, in infectii pentru a stimula apararea organismului; - in stari astenice; - in anemie in asociere cu preparate cu fier; - in methemoglobinemie; - in diateze hemoragice, - in osteoporoza si fracturi; - in sarcina. A fost studiata relatia cancer-vitamina C, boli coronariene-vitamina C fara rezultate foarte clare in acest sens. Farmacotoxicologie Fiind o vitamina hidrosolubila ce se elimina usor, riscul de reactii adverse grave este redus. Vitamina C in doze mari poate da: - Tulburari digestive (in special diaree); - Hiperexcitabilitate si insomnii; - Cresterea riscului de formare a calculilor renali oxalici; - Eroziuni dentare la administrarea indelungata a formelor masticabile. Farmacografie Necesarul zilnic recomandat de vitamina C este: - Copii pana la un an: 30-35 mg; - Copii 1-10 ani: 40-45 mg; - Barbati: 50-60 mg; - Femei: 60 mg; - Femei insarcinate: 70 mg; - Femei care alapteaza: 90-95 mg. Vitamina C se poate administra oral, intramuscular, intravenos si chiar subcutanat. La adulti: 0,1-1 g/zi, la copii 0,05-0,3 g/zi functie de varsta. Vitamina C inta intr-o serie de preparate in asociere cu: - calciu, magneziu, fier; - lecitina; - vitamina E, alte vitamine; - substante analgezice-antipiretice, antihistaminice H1, pseudoefedrina, etc. in preparate pentru raceala si gripa.