Cand a implinit 16 ani Padmi a primit o scrisoare

cu trei zile inainte de a implini 16 ani Padmi a primit o scrisoare. Visase acest moment de nenumarate ori, scrisoarea in care era anuntata ca era acceptata ucenica in cea mai dorita ucenicie din regat. La Templu. Nu orisice templu pe care il gasesti in orice satuc sau oras ci la Templul Zeitei din capitala regatului unde maharajahul domnea cu o mana de fier. Multe lucruri se povesteau despre Templu si Padmi privind soarele care isi itea fata printre ramurile banianului din fata ferestrei sale ce arunca sclipiri rosiatice pe mobilele din camera se gandea la aceste istorioare. Cate sunt adevarate si cate sunt doar legende scornite de imaginatia mult prea bogata a oamenilor? Povesti siniste cu vrajitoare de temut. Povesti deochiate soptite de surorile si verisoarele ei cand credeau ca ea este prea mica ca sa priceapa ceva. Dar ea intelegea perfect aceste povestioare sinistre sau deochiate si de cele mai multe ori stia chiar mai multe decat povestitoarele insesi.

Dintodeauna Padmi fusese foarte precoce pentru varsta ei. Dar asta era o taina pe care numai mama si doica ei o cunosteau. Era neobijnuita in randul copiilor si la fel de neobijnuita in randul femeilor. Foarte inteligenta si din cale afara de intuitiva Padmi crescuse ascunzandusi cu grija talentele. Nici macar tatal ei nu stia nimic in afara de faptul ca era mai isteata decat surorile ei. De altfel el fiind seniorul local era un om foarte ocupat. Atributiile de lider, de judecator sau uneori chiar militare pe care le avea ii ocupau practic tot timpul lasand in grija mamei ei aproape toate atributiile casei. Pentru el Padmi era cel de-al saptelea copil pe care il daruise sotia sa.

Oficial femeie peste trei zile Padmi era deja curtata de petitorii diversilor pretendenti la mana ei din oras sau din provinciile inconjuratoare. Chiar saptamana trecuta primisera vizita unui sol din capitala. Dupa penele de paun ce ii impodobeau coiful era evident o solie de petitori regali si toate surorile ei incepusera sa spere. Vizita a fost insa foarte scurta si dupa parerea lui Padmi foarte umilitoare. Solul descalecase si se adresa direct fara pic de ceremonie sau respect tatalui sau. Vreau sa o consemneze pe Padmi pentru a fi prezentata ca optiune de casatorie cu vlastarul mostenitor al maharajahului. Vadit nemultumit Tatal sau plecase capul si ii invitase pe soli in salonul de oaspeti unde ii servi cu delicatese apoi trimise dupa ea. Cand cobaorase si fu prezentata soliei de petitori o batrana ridata isi dadu voalul la o parte de pe fata si o privii atent. Pdmi stiuse imediat cine este si ingheta de frica. Era prima sotie a maharajahului mama mostenitorului tronului acestuia si probabil femeia cu cea mai nefasta faima din regat. Sub privirea aceea hulpava si patrunzatoare Padmi se simtea ca o sclava scoasa la mezat sau si mai rau batrana se apropie si ii dadu jos voalul, ii atinse parul si chiar pielea cu mainile ei noduroase si uscate. Apoi satisfacuta de ceva zambii ca un tigru in prezenta prazii si fara sa zica nimic se intoarse isi stranse alaiul si se indrepta spre iesire. Inainte de a iesi din salon se oprii si ii spuse tatalui ei ceva la ureche apoi pleca. Cand se intoarse inapoi in incapere tatal ei era negru de suparare. Era acceptata si Padmi stia ca asta insemna nu numai onoare ci si un nesfarsit sir de probleme pentru ea si pentru familia ei.

Abandonand gandurile Padmi se uita direct in discul rosu stralucitor al soarelui. Daca privea direct si fix un lucru stralucitor putea sa vada lucruri ascunse vederii normale, sa vada viitorul ori scene care se petreceau la mari distante Apele realitatii se tulburara in cateva secunde si in fata privirii sale aparu un tanar care medita intr-o pestera. Cu trupul acoperit cu cenusa si inconjurat de cobre, tanarul era o priveliste nu tocmai placuta. Dar padmi era indragostita de el. Inima ei stia ca doar acest tanar va putea sa o umple total de iubire vreodata. Si cumva tainic stia ca si el o iubeste. De fiecare data cand il spiona mai mult, o umbra de zambet aparea in coltul buzelor sale. Padmi il botezase Sidi. El ii zambii si acum apoi se scufunda inapoi in meditatia pe care o facea iar ea se regasi in camera ei. Soarele iesise deja deasupra junglei si caldura sa placuta acum, anunta o alta zi torida si lunga.

Isi intrerupse sirul gandurilor si se ridica in fund inchise ochii si se darui pe sine si actiunile din ziua ce incepea lui Dumnezeu. Simtii cum este tainic imbratisata de El si ramase asa nemiscata o vreme bucurandu-se de prezenta Lui. Multi oameni faceau rugaciuni sau meditatii la aceasta ora si Padmi se simtii una cu ei si cu Dumnezeu. Era foarte riguroasa cu practica ei spirituala si intotdeauna dimineata incepea pentru ea astfel darauindu-se pe ea, actiunile si fructele actiunilor din acea zi lui Dumnezeu. Locuia singura in camera un lucru nespecific pentru o fata. Insa nimic nu i se putea ascunde lui Padmi iar micile boroboate ale surorilor ei erau dezvaluite imediat atragand si generand o multime de probleme. La cinci ani le deranja asa de tare pe surorile ei mai mari ca singura solutie fusese sa locuiasca singura.

Cineva se apropie de usa incaperii sale si dupa pasul greu Padmi o recunoscu pe Nana doica care ii fusese ca o umbra in fiecare zi de cand se nascuse. Durdulie cu miscarile gratioase ca ale unui elefant doica intra in incapere cu un fosnet de draperii. In joaca Padmi se prefacu ca doarme, dar femeia nu se lasa pacalita.

- Padmi! Nu te mai preface, stiu ca nu dormi. La ora lui Brahma am auzit cum ti s-a schimbat respiratia, in timp ce meditam. Si te-am auzit si cand te-ai ridicat sa-ti faci consacrarea zilei. Hai domnit-o jos din pat sa-ti povestesc ce s-a intamplat azi dimineata chiar inainte sa te trezesti. Phui era sa mor de sperietura. Padmi zambi smecher si deschise un ochi cu care o privi pe femeie.

- Vesti asa de dimineata si asa de importante ca te-au tulburat din meditatia ta de dimineata ce poate fi asa de important cand tu nu ai miscat niciodata in meditatia de dimineata?

- Vai, vai nici nu sti prin ce pericol ai trecut domnito in dimineata asta si acuma cand ma gandesc mi se strange carnea pe mine.

- Hai Nana spune odata ce a fost ca mi se lungesc urechile de atata curiozitate spuse razand Padmi.

- Nu rade domnit-o ca nu ma speriu eu asa de usor aici a fost un tigru. A sarit pe langa mine ca o naluca in noapte dar m-a atins cu coada cand era sa calce pe lampa mea cu ulei pe care o aprind in timp ce meditez dimineata. Apoi a intrat in camera ta si ti-a mirosit picioarele dupa care pana sa ajung eu acolo a disparut.

Padmi chicoti abia abtinandu-se sa nu izbucneasca in ras. Corpolenta femeii facea ca toata agitatia de care era cuprinsa in timp ce-I descria intamplarea de dis de dimineata sa arate ca un elefant care incerca sa danseze din buric la un balci.

- Nana, Nana ma faci sa mor de ras. Nu a fost tigru ci o tigroaica. Si nu mi-a mirosit picioarele ci a lasat in pat la picioarele mele o scrisoare apoi pana sa vi tu in camera s-a transformat in maimuta si a fugit pe fereastra.

- Copila, ce aiurezi tu acolo, sarii ca arsa femeia, tigru sau tigroaica ce o fi fost m-a speriat de moarte dar io nu am vazut nici o maimuta scrisoare ce scrisoare ? unde este, ce scrie in ea?

Apoi cunoscand talentele lui Padmi se linisti brusc. Padmi nu mintea niciodata. Fara nici o educatie in acest sens nimeni nu isi aducea aminte vreodata ca Padmi sa fi spus vreo minciuna. De asta surorile ei nu o voiau prin preajma.

- Unde e scrisoarea! Ce scrie in ea? Intreba doica cu o curiozitate devoratoare pe chip.

- Uite-o, ii intinse padmi papirusul legat tinut sul de un sarpe de aur cu ochi rubinii.

Inainte sa il atinga doica intelese ce era acel papirus si ochii I se umplura de lacrimi.

- Din ziua nasterii tale am stiut ca ele te vor dar speram ca dupa atatia ani in care nu au mai manifestat vreun interes fata de tine, te-au uitat.

Spirala de aur care inconjura pergamentul in forma de sarpe de aur cu ochii din rubine rosii era semnul cunoscut in tot regatul al unui mesaj de la templu. Doica ii inapoie papirusul nedesfacut.

- Doar tu il poti citii. Stiu ca scrisorile lor nu pot fi citite decat de destinatar si sunt periculoase pentru oricine altcineva ar vrea sa le citeasca. Sa citesti atenta o mai sfatui femeia. De obicei odata citita scrisoarea se distruge singura. Sa pastrezi cobra de aur. O sa ti se potriveasca ca o bratara pe mana si va fi semnul ca esti acceptata la templu.

Cu ochii mari de uimire si rasul inghetat pe fata Padmi muta de uimire lua papirusul din mana doicii sale si in momentul in care atinse cobra de aur aceasta se desfacu singura si ca un sarpe adevarat I se infasura in jurul incheieturii stangi apoi intepeni. Devenise din nou o banala bratara.

- De unde sti toate astea Nana?

- Candva am lucrat pentru una din ele. Apoi ea a plecat dintre noi

Fara sa mai zica nimic inca plangand femeia iesii din incapere si lasa draperiile sa cada in urma ei. Padmi isi cobora privirea pe scrisoarea din mainile ei si incepu sa citeasca.

Scumpa noastra Padmi Ea ne-a transmis ca te-I intors printre noi. Te asteptam pline de nerabdare la Templu in ziua de Tripura Sundari unde vei participa la Initierea in tainele adoratoarelor perfectiunii. De indata ce citesti aceasta scrisoare te vei duce la mama ta si ii vei arata cobra de aur. Ea va sti ce are de facut. Un fosnet de draperii o anunta ca cineva intrase in incapere. Surprinsa ridica privirea de pe scrisoare si isi vazu mama care o provea cu o expresie nemaintlnita. Parea ca se privea un sfant nu propria fiica pe care o crescuse timp de 16 ani.

- Deci este adevarat. Alerga inspre Padmi si o lua in brate. Ele te-au chemat

- Mama? Ce se intampla? Ii intinse scrisoarea dar chiar in timp ce isi misca bratul aceasta se transforma in cenusa si mana ii ramase goala.

- Scrisoarea este numai a ta, eu pot doar sa recunosc semnul lor si sa fac ceea ce am jurat sa fac cu mult inainte de a te naste.

O lua din nou in brate si de data asta Padmi simti pe gat lacrimile ei fierbinti. Se desprinse apoi si cu un gest se indrepta isi reculese intr-o fractiune de secunda fiinta si cu cel mai plat glas auzit de Padmi la mama ei acesta ii spuse Vino! Si o prinse de mana ajutand-o sa coboare din pat. Goala iesita de sub asternuturile de pat Padmi era o priveliste care ar fi taiat respiratia oricui. Mama sa si doica care revenise intre timp o privira ca pe un giuvaer nepretuit.

- Vino Padmi! Nu avem timp de pierdut. Solia Maharajahului va reveni chiar azi sa te duca la palatul sau din capitala pentru a te casatorii cu fiul sau. Asta nu trebuie sa se intample. Tu trebuie sa dispari inainte de a reveni solia de petitori si ei deja au anuntat ca ajung azi la amiaza.

- Mama, lucrurile par asa de ireale si se desfasoara asa de repede maharajahul ma vrea pe mine ca sotie a mostenitorului viitorul rege al tarii si eu regina lui? M-a ales pe mine si eu fug de asta?

- Of fiica mea sunt asa de multe de explicat si asa de putin timp. Uite hai sa te imbracam si intre timp iti explic pe scurt ceea ce stiu.

O trase spre cufarul cu haine, pe care il deschise si pe jumatate afundata in el incepu sa vorbeasca.

- Batrana care a venit sa te vada te-a ales. Sunt convinsa ca printul habar nu are cine esti de unde esti sau cu arati. Dar ea a simtit ca esti speciala in momentul in care te-a atins si cand a plecat i-a spus tatalui tau ca pleaca sa vada si celelalte fete dar ea stie ca a ajuns la capatul cautarii sale aici si ca tu esti alegerea cea mai buna pe care printul o poate face. Tonul cu care a vorbit cu tatal tau l-a facut sa inghete. Maraitul unui tigru care urmeaza sa iti sara in spate si sa te sfasie ar fi comparatia pe care tatal tau a folosit-o atunci.

- Oh... batrana m-a ingrozit si pe mine si senzatia ca m-a atins un tigru care isi alege prada am avut-o si eu mama.

- Uite, si in timp ce femeia se ridica din cufarul cu haine ii intinse o pereche de pantaloni bufanti verzi si o camasa alba.

Padmi se imbraca tacuta apoi se privi in oglinda. Hainele stateau pe ea mai degraba ca pe un tanar baiat decat pe o fata. Mama ei aparu in spatele ei si ii ridica parul intr-un fel de coc in crestetul capului. Apoi doica incepu sa-I infasoare rapid in jurul capului un turban. Doar sanii mai tradau in acest moment aparenta feminina a lui padmi dar doica ii intinse un fel de pieptar care odata imbracat si strans cu sireturile masca de bine de rau si acest amanunt.

- hai Padmi mai repede

maicasa o prinse de un cot si o trase inspre iesirea din incapere apoi pe trepte in jos. Cotira spre bucatarie apoi spre poarta servitorilor si iesira in curtea din spate a castelului. Aici in agitatia de dimineata a slugilor se indreptara spre grajduri de unde un argat scotea de darlogi doi cai gata insauati cu desagi de provizii pe ei. Argatul o ajuta pe Padmi sa urce in sa si apoi se intoarse spre mama ei.

- Hasi plecati chiar acum pe cel mai scurt drum spre capitala. Fara popas daca calariti zi si noapte ar trebui sa ajungeti poimaine dimineata. Te duci direct la templu si o lasi numai in grija uneia din cele zece preotese. Raspunzi cu capul de ea. Baga mana in una din cutele saariului ei si scoase o punga in care se auzi clinchetul monedelor pe care o inmana argatului.

- Cu o ultima privire pe care o arunca fiicei ei femeia spuse iute.

- Plecati

Padmi isi privi mama luung apoi Hasi lua caii de darlogi si se indrepta spre poarta castelului. Inainte de iesii pe poarta castelului care ii fusese casa timp de 16 ani mai privi o data inapoi si intelese ca viata ei intrase intr-o noua etapa. Ca o sageata in inima intelegerea faptului ca nu se va mai intoarce aici niciodata o facu sa se incovoaie in sa. Una din tintele de pe saua calului stralucii intens atinsa de razele soarelui si viziunea viitorului se revarsa asupra ei ca un uragan sfichiuind-o cu franturi de imagini si fragmente ale unui viitor sumbru plin de sange si moarte. Pana la amiaza niciunul din locuitorii orasului nu va mai traii iar palatul, palatul ei drag era doar o ruina fumegandaparintii.. frati si surorile toti erau morti si ea desi stia toate astea nu putea face nimic prinsa ca intr-o capcana asista neputincioasa la macelul si distrugerea nemiloasa a tot ceea ce iubise .

Cand se trezii afara era deja noapte. Caii se miscau agale prin jungla deasa ici colo departe in sus mai aparea cate un petec de cer instelat.

Hasi o privii incurcat.

- A trebuit sa va leg de cal ca sa nu cadeti domnisoara.

- Toti cei pe care i-am iubit au murit sopti ea.

Hasi se apleca si ii taie legaturile care o tineau in sa.

- Am vazut flacarile din oras se pare ca orasul a fost atacat de o armata foarte numeroasa care a distrus totul. Si apoi a incendiat orasul si castelul. Dar ma intreb cine a putut strecura o armata asa de numeroasa pe nesimtite asa de adanc in regat. Sa fie chinezii din nord? Nu prea cred ei nu sunt un neam de luptatori. Sau poate ca o fi fost o banda de lotrii sau .

- Nu te mai chinui Hasi nu au fost nici chinezii, nici lotrii si nici altcineva necunoscut. A fost vrajitoarea. Cand a plecat de la palatul tatalui meu avea o privire de tigru in prezenta prazii.

- Dar a spus ca se duce sa vada si fetele din tinuturile din jur pentru nunta mostenitorului regal. Si avea doar o escorta mica. Ca sa faca ce au facut cu orasul nostru era nevoie de cel putin o mie de osteni si de masinarii de razboi, cu care sa darame portile nu nu avea timp sa le aduca asa de repede din capitala si am fi aflat. Ceva nu este in regula, ceva imi scapa

Calul lui Hasi scoase un scurt fornait si isi ciuli urechile ascultand ceva atent in jur. Ca o naluca barbatul aluneca din sa, prinse ambii cai de darlogi si ii oprii pe marginea potecii.

- Se apropie cineva. E noapte si probabil inca nu ne-au vazut. Sa ne ascundem in tufisurile de pe marinea drumului si sa asteptam sa vedem cu cine avem de a face.

Se ascunsera in tufisuri si asteptara tacuti si cu urechile ciulite. Dura doar cateva minute pana ce pe poteca se auzira pasind copitele unor cai si niste voci aspre care discutau. Cand se apropiara putura chiar sa desluseasca conversatia. Erau trei barbati

- Vere de cat timp spunea vrajitoarea ca au plecat cei doi din oras?

- Spionul de la palat spunea ca au plecat ieri dis de dimineata si s-au indreptat spre jungla. Probabil fata a fost scoasa peste noapte din palat si cei doi se duceau sa o escorteze in vreo ascunzatoare

- Daca-I asa ar fi trebuit sa-I ajungem pana acum. Urmele cailor lor arata ca au mers la trap, iar noi am gonit caii pana aproape si-au dat suflarea pana la tabara din jungla. Si garnizoana de acolo a raportat ca doi calareti au trecut in dupamiaza asta pa langa ei pe drumul spre capitala.

- Urmele dispar si se abat de pe carare in jungla anunta cel ce mergea in fata. Si sunt foarte prospete cel mult un sfert de ora.

Se auzi un zaganit de arme cand cei trei isi scoasera armele din teci si descalecara. Apoi Padmi auzi un zgomot ciudat chiar langa ea se auzi ceva ca un fasait urmat de o plesnitura si inainte sa poata intoarce capul sa vada despre ce era vorba zgomotul se auzi din nou. Doi dintre talhari sa prabusira fara nici un zgomot cu gaturile strapunse de doua sageti. Cel de-al treilea se oprii uluit si incerca sa fuga. Padmi intorsese capul spre sursa ciudatului zgomot si si-l vazu pe Hasi aruncand un arc mic din mana duse iute mana la centura scoase un pumnal pe care il arunca spre ultimul talhar care tomai ajungea langa cal pregatinduse sa incalece si sa fuga. Gestul omului se intrerupse la jumatate cu bratele intinse cazu cu fata in jos cand pumnalul il lovii scurt in ceafa. Foarte rapid Hasi fu langa el si isi recupera pumnalul. Ii scoase hotului turbanul si apoi il lega fedeles. Padmi muta de uimire si oripilata de scena violenta la care asistase inmarmurise langa cai.

- De ce i-ai ucis?

- Pentru ca altfel m-ar fi ucis ei pe mine, si tu ai fi fost in drum spre vrajitoare.

- Si pe al treilea desi mort l-ai legat?

- Nu e mort doar ametit. Am aruncat pumnalul sa il loveasca cu manerul intr-un punct sensibil din ceafa. Isi va revenii imediat si o sa il faca sa ne spuna tot ce stie.

Hasi ascunse repede cele doua cadavre intr-o vagauna si ii acoperii cu bolovani si frunze. In finalul operatiunii daca nu ai fi stiut ce sa cauti ciudatul mormant era invizibil. Dupa modul in care carase cele doaua trupuri Padmi intelese ca Hasi nu era nici pe departe un argat. Forta si agilitatea acestui om erau mai degraba cele ale unui om cu un trecut militar indelungat iar indemanarea cu care il vazuse manuind armele conduceau spre acelasi rezultat. Fara sa se gandeasca Padmi ii spuse plina de obida.

- Esti un asasin! Nu stiu cum de mama a avut incredere in tine sa ma trimita la Templu.

- Ah domnita, replica Hasi zambind, maicata este cu mult mai periculoasa decat mine. Si oricum un simplu multumesc pentru ca mi-ai salvat viata se potrivea mai bine. Dar cine sunt eu sa dau lectii de buna purtare unei copile.

- Tot un asasin ramai pentru mine! Puteai sa ii ametesti pe toti trei, dar nu, tu ai ales sa ii ucizi. Cine iti da acest drept?

- Hi, hi, hi domnita,talentele mele sunt treaba mea. Iar modul de a rezolva lucrurile este tot alegerea mea. O sa ne miscam greu si cu un prizonier cu trei ar fi fost imposibil sa continuam drumul. Si cu tot respectul, domnita, o sa te rog sa incaleci. I-am promis mamei tale ca te duc in cel mai scurt timp la templu. Si asta am sa fac.

- Vrei sa spui ca te-a platit sa ma duci la templu. Esti un simplu mercenar.

- Ai mostenit-o pe mama ta. Si ea are o limba pe masura de ascutita. Dar si un suflet maret. Stiu ca si in tine inima pura este cea care se revolta. Esti exact ca mama ta. Niciodata nu era de acord cu pierderea oricarei vieti indiferent daca era prieten sau dujman. Dupa ce stapana ei m-a infrant ea a fost cea care m-a salvat de la moarte. Si nu s-a multumit numai cu atat. Ea a fost cea care mi-a daruit nu numai o noua viata ci si un suflet viu. Si pentru asta m-am legat sa o servesc pentru tot restul zilelor pe care le mai am de trait. Banii pe care mi i-a dat nu sunt o plata ci sunt pentru caii de schimb mancare haine si orice mai avem nevoie pe drumul spre Capitala. As murii oricand cu zambetul pe buze ca sa ii duc la indeplinire sarcinile.

Padmi incaleca in tacere. Scurtul discurs al lui Hasi ii dezvaluise crampeie dintr-un trecut al mamei ei pe care niciodata nu-l banuise. Hasi il ridica pe talhar si-l aseza chiar pe calul sau si ii lega picioarele pe sub sa ca sa nu cada. Incaleca si el si pornira la drum. Ceilalti doi cai ii urmara agale si ei.

Dupa vre-un ceas talharul dadu semne ca se trezeste. Vru sa-si pipaie ceafa dar constata ca mainile ii erau legate. Mormai o injuratura si se indrepta cat putu in sa. Hasi ii facu semn lui Padmi sa taca.

- O sa platiti scump faptul ca ne-ati atacat. Vrajitoarea o sa va jupoaie de vii.

- Eh vrajitoarea este departe si aici in mijlocul junglei nu avem de ce sa ne temem de ea.

- Fraierilor, tabara armatei sale este la nici un ceas de aici. La ceasul asta cred ca deja s-a intors in tabara dupa ce-au ars orasul. Si daca nu dam nici un semn o sa ne caute. Se opinti iar in sa. De fapt cred ca ne cauta deja.

- Ce pacat ca nu o sa va gaseasca nimeni, rase Hasi apoi isi strunii calul alaturi de cel al talharului.

Brusc talharul se mai opinti o data si reusii sa isi elibereze o maina, fulgerator scoase la iveala un mic pumnal cu care incerca sa-l loveasca pe Hasi. Dar experimentatul Hasi il astepta deja. Ii prinse mana intr-o stransoare ca de menghina si pumnalul talharului scapa. Iar in secunda urmatoare sabia lui Hasi se oprii la gatul lui.

- Inca o miscare si te alaturi complicilor tai pe lumea cealalta.

Ca un sarpe talharul sa lasa sa cada de pe cal agata pumnalul de pe jos isi elibera picioarele si printre picioarele calului lui Padmi se facu nevazut in jungla. Mult mai silentios dar la fel de rapid Hasi fu pe urmele lui.

-Stai aici. Ma intorc repede.

-Nu-l ucide! Ii striga fata. Dar Hasi disparuse in jungla.

Auzul antrenat al lui Hasi ii spunea fara gres unde fugea talharul. Si urmarirea era mai mult palpitanta pentru el decat tensionata. De ani de zile nu mai simtise placerea vanatorii de oameni prin jugla si savura ocazia pe care viata i-o scosese in cale. Jungla se rarea semn ca se apropiau de margine. Zgomotul fugarului se puierdu intrun muget rasunator de elefant suprapus peste un racnet uman curmat la jumatate de un sunet straniu ca si cum un urias ar fi strivit o insecta. Hasi incetini si se stracura precaut printre arbusti. Privelistea pe care o vazu il infurie putin si il facu sa zambeasca aproape simultan. Fugarul nimerise peste o turma de elefanti care se speriasera si il calcasera in picioare fara mila. Elefantii inca il mai striveau dar omul murise deja. Si uite asa placearea si rafinamentul vanatorii este stricata de interventia fortei brute. O ultima privire spre turma de elefanti ii smulse o expresie uimita. Desii era noapte ochii lui antrtenati nu se inselasera, unul din elefanti era alb. Abandona urmarirea si se intoarse la Padmi. Fata ii arunca o privire ucigasa..

- Nu te uita asa la mine, aveam de gand sa-l capturez viu dar a nimerit chiar sub picioarele elefantilor...

- Asta este o scuza jalnica si sa sti ca moartea celor trei te va urmarii tot restul vietii. Ramai un ucigas cu sange rece. Chiar nu inteleg cum a putut mama sa ma dea pe mana unuia ca tine...

- Stapana stia foarte bine ce face... cand te-a dat pe mana mea. Raspunse iritat Hasi. Ce fel de fiinta esti tu de nu poti sa vezi ca tocmai te-am salvat de la moarte?

Tacerea adanca ii cuprinse pe restul drumului pana spre dimineata. Cei trei cai ramasi fara calareti ii urmau indeaproape parca intreband muteste unde le-au disparut stapanii. Hasi le auzea copitele pe drum si se simtea teribil de incurcat. Desii replicase aspru spusele fetei nu ramasera fara effect in sufletul lui. ai imbatranit Hasi, altadata nu ai fi ezitat sa ucizi o armata iar acum iti pare rau ca unui prost de trei talhari trimisi sa te ucida.

Jungla ramasese de ceva vreme in urma lor. Drumul serpuia acum printre pasuni si ogoare cultivate semn ca se aflau aproape de un sat. In lumina zorilor ici colo se puteau vedea taranii care isi incepeau lucrul. Drumul nu mai era pustiu. Cirezi de vite erau manate in strigatele blande ale pastorilor. Padmi privea peisajul si saluta in modul ei obijnuit inceputul zilei. Chiar daca era pe cal inchise ochii si se lasa topita amestecata in fluxul misterios al vietii ce o inconjura de pretutindeni. Dupa cateva minute deschise ochii si vazu pe marginea drumului un barbat. Era gol pusca dar asta nu era ceva neobijnuit. Trupul acoperit de cenusa, parul crescut salbatic probabil nepieptanat de ani, si mai ales ochii aceia vii a caror privire parea sa te strapunga pana in cele mai ascunse unghere ale sufletului revela oricui ca omul era un sfant. Cand ajunse in dreptul lui se barbatul ridica brusc in picioare si se adresa lui Padmi...

- Copila nu te indoi de Dumnezeu niciodata. Si niciodata nu incerca sa faci dreptate in locul lui. Fulgerele lui Indra vor strapunge gaturile demonilor cu chip de om iar talpile lui Airavata (elefantul alb al lui Indra) vor fi mormantul celor ce fug de pedeapsa Lui. Chiar daca ai scapat de Indra nu poti scapa de zeita care pazeste lumea. ... Iar TU si de data asta indrepta mana spre Hasi ai face bine sa te grabesti demonii au prins de veste unde mergeti. Nu va mai cauta in regat ci va asteapta acolo. Dar sa nu uitati cobra de aur va fi inghitita in pantecele cel mare al lui Ganesha si multe lucruri pretioase zac nevazute inauntrul lui, dar nu le tulburati.

De parca nimic nu s-ar fi intamplat sfantul se aseza din nou pe marginea drumului si inchise ochii.

- Exact ce ne lipsea un nebun care sa ne spuna cimilituri. Si sa imi dea sfaturi despre itinerar. Hei tu nu avem nevoie ...

Cuvintele lui Hasi se oprira la jumatea propozitiei, pe marginea drumului unde fusese batranul sfant nu mai era nimic. Dar nici nu mai era nevoie Padmi intelese ambele mesaje si le traduse pragmaticului Hasi.

- Batranul avea dreptate. Am considerat ca sunt mai buna decat Dumnezeu, sit e-am judecat fara sa incerc sa inteleg. Iar cand elefantul alb l-a straivit pe cel de-al treilea bandit te-am judecat si mai aspru.

- Stai asa de unde stiai ca era in turma un elefant alb?

- Nu stiam dar spusele batranului descriu lupta de azi noapteasa cum am vazut-o eu. In lumina lunii sagetile tale au fost ca doua fulgere care le-au strapuns banditilor gaturile. Iar un om care nuntreste uciderea altuia este un demon cu chip de om. Acum ca tu confirmi ca elefantul care l-a strivit pe al treilea este alb totul se leaga.

- Nu inteleg nimic. Cobra de aur??? Pantecele lui Ganesha??? Lucruri nevazute???

- Cobra de aur este bratara de la mana mea... mai departe... nu stiu... probabil ca vom gasi indicii pe drum...

- Ha! Un batran nebun te-a facut sa ai incredere in judecata lui. Cu mine cum ramane. Eu ar trebui sa fiu cel care te duce la templu nu un batran nebun care apare si dispare tam nesam in mijlocul drumului si toarna cimilituri cu galeata.

- Hasi iti multumesc ca mi-ai salvat viata azi noapte.

Sinceritatea simpla fara ascunzisuri din aceasta propozitie il inmarmuri pe durul barbat. femeile astea te scot din minti si pe cand stai cazut la pamant in loc sa te ucida cu demnitate iti zambesc matern si te fac sa te simti ca se joaca cu tine ca si o maimuta cu un fruct. N-au nici o logica. Cel putin nu una care sa poata fi inteleasa de mine.

- Si pe unde ar trebui sa o apucam domnita pe drumul spre capitala?

- Of Hasi! Pe drumul cel mai scurt. Dar vom avea nevoie de o noua deghizare cat mai repede.

- Lasa asta in seama mea. Nici maicata nu te-ar recunoaste dup ace te deghizez eu. Am nevoie doar de niste mici ingrediente care se gasesc de cumparat la orice piata, ca de exemplu piata de care ne apropiem acum de pe partea dreapta a drumului.

Deja se auzea harmalaia ce caracteriza orice piata din orice tinut. Vanzatori si vanzatoare care urlau cat ii tineau bojocii despre calitatea extraordinara a produsului pe care il vindea care era bineinteles superior celor similar care sevindeau de concu-renta de alaturi. In doar cateva minute agitatia pietei ii invalui si vrand nevrand aflara ca granele lui cutare sunt mai bune pentru ca au fost binecuvantate de Durga, altele erau binecuvantate de Kali altele de Tara ca unele camile aveau cocoase mai rotunde ca altele si asta garantat le facea sa reziste mai mult fara apa in desert (noroc, ca stapanii lor oamenii nu rezistau decat cateva zile) iar altele aveau copitele mai late sau picioarele mai lungi, ca gainile unuia fac oua mari ca cele de gasca (de parca pentru asta nu erau la fel de bune niste gaste) ca laptele unuia este dulce ca mierea si mierea era de culoarea aurului (care garantat o facea mai dulce ca a vecinului) si o multime de trucuri de targoveti pestriti a caror singura tinta erau banii cumparatorilor si nu neaparat calitatile presupuse sau nu ale marfurilor lor. Hasi si Padmi treceau printre ei pana ajunsera la un loc de popas invecinat pietei. Aici Hasi lega caii de un protap.

- O sa cumpar cat pot de repede ce am de cumparat si revin. Dupa care disparu in multime.

Padmi astepta cuminte facandu-si de lucru langa cai. La un moment dat se apropie de ea un barbat urmat de doua slugi.

- Hei baiete de unde ai caii astia???

Padmi nu isi dadu seama la inceput ca omul i se adresa ei abia cand strainul ajunsese foarte aproape de ea intelese fa acesta vorbea cu ea.

Omul se protapii in fata ei si vorbi din nou.

- Da tu baiete de unde ai caii acestia?

- Din jungla, spuse cu o voce cat mai joasa.

- Caii astia sunt ai mei. Au fost furati de la hanul meu de catre trei barbati cam dubiosi care au inoptat ieri la noi. Dimineata cand m-am trezit grajdarul era mort, si imi lipseau trei cai.

- Domnule daca astia sunt caii dumneavoastra puteti sai luati inapoi. Cat despre hotii se pare ca au murit. Uite-l pe insotitorul meu. Va va lamurii el mai bine.

Intradevar in spatele celor trei neauzit aparuse Hasi. Desii nimic nu trada exterior asta Padmi mai mult simti ca barbatul era pregatit de lupta.

- Hasi, acesti domni afirma ca, acesti trei cai sunt furati de la hanul lor.

- Caii i-am gasit in jungla. Posesorii lor de azi noapte sunt pe cealalta lume. Dar de unde stiu eu ca sunt caii vostrii? Intreba Hasi.

- Mainile celor doua slugi zvacnira spre hangerele de la brau. Dar stapanul lor ii opri printr-un gest.

- Acesta este sigiliul casei mele, si le arata un inel cu un Ganesha stilizat. Daca veti privii caii veti vedea ca sunt insemnati cu acelasi semn pe crupa.

- Scuzele noastre pentru neincredere, dar trebuia sa ne asiguram ca nu dam caii pe mana altcuiva decat a stapanilor lor de drept. Puteti lua caii sunt ai vostrii.

- Scuze acceptate, nici eu nu as fi procedat altfel. Rosti strainul in timp ce argatii dezlegara caii si ii luara de darlogi. Daca aveti nevoie de mancare hrana sau un loc de odihna sunteti invitati la hanul meu Cioplitorul in piatra. L-am numit asa deoarece fiul meu este cel mai renumit sculptor din tinut. Sa va ocroteasca zeii ca m-ati scos dintr-un mare necaz. Fiul meu tocmai a terminat o statuie pentru palatul regal si fara caii astia nu puteam sa o trimitem sa ajunga la timp pentru sfintirea din ziua de Tripura Sundari. Toata munca fiului meu din ultimul an ar fi fost in van.

- Deci o trimiteti in capitala?? Se pomenii Padmi intreband.

- Da este o statuie a lui Ganesha pentru templul familial al regelui. O adevarata capodopera, dar pe care nimeni nu o va putea privii decat dupa ce va fi sfintita de marea preoteasa de la Templu si de Gurul personal al regelui.

- Venim cu dumneavoastra la han. Chiar as avea nevoie de un pic de odihna. Hasi...!

- Nu mai era nevoie de nici o pregatire batranul luptator dezlagase dj caii si se apropia.

- Numele meu este Baurit. Hanul meu este la doua strazi de aici dar voi veti fi oaspetii casei mele care este la marginea satului.

- Baurit isi iubea fiul. Intr-un anume sens il idolatriza. Fiul meu este un sculptor inspirat de zei. In tot regatul nu o sa gasiti unul mai bun ca el. Statuile lui sunt extraordinare.

- Cand o sa plece statuia spre capitala. Intreba Padmi?

- In maxim un ceas.

- Vrem si noi sa ajungem in capitala. Putem insotii convoiul?

- Bineinteles. Convoiul poate pleca prin gratia voastra. Noi eram la piata in cautare de cai. Dar cai invatati cu atelaje mari pentru statui nu se gasesc nicaieri in sat. Oricum o sa mergem in cea mai mare viteza. O sa calatorim zi si noapte. Regele a aranjat cai de schimb peste tot, nu o sa fim opriti la nici un punct de control si o sa ajungem intr-o zi si o noapte

Padmi zambi in sinea ei. Batranul avusese dreptate. Nu se facuse inca amiaza si dj se aflau in goana cailor pe drumul spre capitala. La locuinta lui Baurit mancasera bine, si chiar avusera timp sa se odihneasca o ora. Acum in goanna cailor lumea pe care o cunostea disparea cu repeziciune in urma. Statuia era inchisa intr-o lada plina cu paie indesate astfel ca hurducaturile drumului nu o afectau. Spre seara schimbara caii la o garnizoana langa un oras apoi continuara. Pentru o fata de la tara viteza cu care se miscau era dea dreptul ametitoare. Se lungii in caruta langa statuie si puse mana stanga pe lada uriasa. Se pare ca adormii asa pentru ca avu un vis tare ciudat. Bratara cobra de la mana se descolacii si patrunse in lada prin crapatura dintre doua scanduri. Padmii vedea prin ochii cobrei cum aceasta se apropie de statuie ii intra in gura si apoi surpriza se afla intr-o incapere mica ticsita cu o multime de podoabe de aur si pietre petioase. Cobra iesii din gura stauii si se tara pe pantecele statuii unde gasii un nasture de piatra straniu ce avea o gaura cu o forma inconfundabila. Era forma unui locas pentru o cheie. Cobra se intoarse si se infasura pe mana fetei. Padmi se trezi agitata. Zorii mijeau pe cer spre est cand atelajul ajunsese la ultimul punct de control in apropiere de capitala. Caii erau pregatiti si in timp ce acestia erau schimbati Padmi intelese complet profetia sfantului. Un ostean se apropie de surgiul carutei si ii spuse.

- Pana la oras ai ai doua ore de mers. Pana la sfintire mai sunt douasprazece ore. Hai intra sa mananci o mancare buna tocmai se serveste masa de dimineata la noi. Surgiul se intoarse spre Hasi.

- Eu o sa raman o ora pe aici cu ostenii sa manac. Daca vreti ma asteptati daca nu puteti continua singuri.

- Multumim facu Hasi pe ursuzul credeam ca te grabesti sa ajungi. Noi o sa mergem mai departe. Ne grabim sa ajungem in capitala. La revedere.

Coborara amandoi si in aparenta se indreptara spre drum. La prima curba insa se oprira si se ascunsera. De cum surgiul se indeparta de caruta ei se apropiara prin partea opusa. Folosind un pumnal Hasi desprinse o scandura mai lata de pe o laterala a lazii si se strecurarara cu greu in paiele ca inveleau statuia. Hasii trase scandura la loc cu atta forta incat si cuiele isi reluara lacasurile firesti nalasand nici o urma a intruziunii lor. Ajunsera langa pantecele imens al statuii si padmii isi apropie bratara de catarama. Cobra de aur se descolacii imediat si intra in lacasul cheii. Se auzii un imperceptibil clic si Hasii reusii cu niste eforturi supraomenesti sa deschida ascunzatoarea din pantecele statuii. Padmi se strecura inauntru si proptii un pocal de aur in deschizatura. Cu mare efort se strecura inauntru si Hasi. Apoi lua pocalul din deschizatura si aseza capacul la loc. Cobra inchise incuietoarea catarama si apoi se strecura inauntru prin gura statuii. Asteptara parca o eternitate pana cand simtira hurducaturile specifice deplasarii carutei.

>>>>>>>>>>

Cand atelajul ajunsese la poarta de est a cetatii capitala un strajer insotit de o silueta invesmantata in mantie cu capul acoperit de o gluga se apropiara de surgiu.

- Ce aduci aici? Intreba strajerul portii.

- Statuia regelui. Uite aici documentele... nimeni sa nu ma opreasca pana la palat.

- Silueta ascunsa in mantie urca langa surgiu. Sunt aici sa te ghidez prin cetate. Te asteptam de acu o saptamana...

- De poarta se apropia un grup de soldati. La vederea lor silueta ascunsa se incorda. Soptii aproape imperceptibil

- Hmm... garda personala a regelui, apoi tare: Misca caruta asta daca ne ajung soldatii aia niciunul nu mai vede ziua de maine.

Surgiul nu astepta un al doilea imbold. Cateva racnete si pocnete din bici si caruta se puse in miscare foarte repede. In viteza gluga insotitorului misterios cazu pe spate dezvaluind o femeie intre doua varsete, foarte frumoasa si cu aerul acela inconfundabil al oamenilor invatati sa conduca. Fata ei nu trada nici o umbra de frica.

- Prima la dreapta, pe strada asta drept inainte.

- Ma scuzati majestate dar drumul asta nu duce la palatele regale... pare ca ne indreptam spre Templu...

- Esti perspicace surgiule... asa este ne indreptam spre templu, statuia asta a ta a inghitit o prietena de a mea... ca sa spunem asa...

- Cred ca ne urmaresc niste calareti...

- Mana mai tare ... lasa calaretii in seama mea...

Cu o agilitate nebanuita femeia sari deasupra pe lada si incepu sa gesticuleze ciudat in aer... urmaritorii incepura aproape imediat sa se confrunte cu o serie de ghinioane care ii incetineau facand distanta dintre ei sa creasca din ce in ce mai mult. Baloti de matase se rostogoleau din senin pe drum, caii se impiedicau in te miri ce, haturile sau scarile si chiar seile se rupeau, ba chiar la un moment dat un calaret care insista sa se apropie se trezii cu o gaina care literalmente se izbii de fata lui intr-un nor de pene si cotcodaceli.

Stapana ne apropiem de templu ce fac, pe unde intru? Aoleu.... calea este blocata de arcasi,.. se pregatesc sa traaga

- Zambind femeia se intoarse langa el si il saruta pe ureche soptandu-i

- Nu-ti fie teama dragul meu nici o sageata nu ne va atinge... condu caruta direct spre intrarea principala in templu.

Aproape ametit de incantarea surgiul ignora amenintarea din fata si vazu cum sagetile trase se opreau parca in zbor si cadeau pe jos apoi in cateva secunde trecura peste si prin liniile de soldati ce le barau drumul.

- Acuma franeaza dragule ii soptii in ureche senzuala voce a femeii...

Tocmai patrunsera sub arcadele immense ce strajuiau intrarea principala in templu. In spatele lor soldatii ce le barasera calea ii priveau cu ura rece isi ridicara arcurile sa trimita inca o salva de adio dar ciudat se auzi un plesnet sec si toate corzile arcurilor pleznira deodata. In curtea interioara a templului noua femei ce pareau surorile insotitoarei din caruta se indreptara spre caruta care in incercarea disperata de a se opri se rasturna. Lada se rostogoli odata apoi imensa grutate a statui o sfarama. Intr-un mod straniu statuia ajunsese in picioare in mijlocul curtii. Lada si paiele in care fusese ambalata zaceau imprastiate pe traseul de la caruta la statuie. In cateva secunde cele zece femei inconjurara stauia si ingenuncheara. Isi ridicara bratele spre cer si incepura o incantatie monotona in cor. Aparut parca din mantia fluturanda a uneia din cele zece femei un batran gol acoperit cu cenusa pasii in cercul format de femei. Se apropie de statuie si puse mana dreapta in dreptul inimii acesteia. Nu spuse nimic dar intreaga curte a templului era plina de prezenta lui. Incet din gura statuii o cobra de aur se tara sprea catarama de pe pantecele statuii. Odata ajunsa isi introduce coada in gaura cheii si deschise trapa secreta. Batranul facu un pas inapoi si rostogolindu-se dea valma cazura afara Padmi, Hasi, si o multime de pietre pretioase si ornamente de aur si un pocal. Cu gesturi precise batranul lua de jos pietrele pretioase si ornamentele si le aseza la lacasurile lor de pe suprafata statuii. Cand termina statuia avea un coif de aur, tinea un pocal, avea inele si tot felul de podoabe pe mani si picioare, iar ochii sclipeau de parca ar fi fost vii cu lumina reflecatata de diamante. Cu o voce tunatoare batranul poruncii statuii...

- RIDICATE... SI URMEAZA-MA!!!

Statuia se ridica si il urma pe batran afara din templu. La intrare fu incadrata de o multimede curiosi care asteptasera respectuoasi desfasurarea ritualului. Curand statuia era insotita de un adevarat alai ce devenea tot mai numeros in fiecare clipa. Sub o ploaie de flori si de grane sfintite statuia pasea in urma batranului zguduind casele pe langa care trecea in drum spre palatul regal.

Dupa ce multimea se indeparta de Templu pe urmele statuii cele zece femei ramasera nemiscate un timp. Hasi Padmi si surgiul carutei erau singurii care mai ramasesera in piata asistandu-le.

Ca la un semn femeile se ridicara, se inclinara respectuos spre o prezenta nevazuta din central cercului dupa care se indreptara spre cei trei. Cea invesmantata in mantie care condusese caruta spre templu se apropie de Padmi se inclina si rosti:

- Ne bucuram sa te revedem. Stim ca esti obosita si tulburata de cele intamplate dar o sa ti se ofere ocazia sa intelegi. Noi suntem cele zece preotese adoratoare ale Perfectiunii Divine. Bine ai venit la Templu. Mari conduo intr-o camera de oaspeti si ajut-o sa se odihneasca.

Padmi simtea ca i se taie respiratia si ca pamantul ii fuge de sub picioare. O fata care se apropiase de ea o sprijini so o ajuta sa intre in una din aripile administrative ale templului. O conduse pana intr-o incapere plina de lumina ce comunica cu o mica gradina. Aici fata o ajuta sa se dezbrace si o spala si o imbaie, ii aduse niste haine curate si o aseza intr-un pat. Padmi adormii aproape imediat.

Molfuz si simtindu-se tradat Maron, surgiul carutei ce adusese statuia in oras se plimba fara nici un tel pe strazile capitalei. Cand si cand la rastimpuri de pe strada mare ce lega templul de palatal regal uralele multimii ajungeau pana la el purtate de vant. Dupa ce asistase la minunea ritualului de sfintire a statuii ramasese singur in piata interioara a templului. Se simtise folosit si abandonat ca o unealta ce devenise nefolositoare. Trezirea din vraja preotesei il lasase in lumea reala care ... pur si simplu era asa de URATA. Mirosul fetid si umed ce il inconjura pe stradutele mahalalei parea ca ii completeaza tabloul despre lume derulat de mintea lui. Fara sa isi dea seama ajunsese pe marginea raului in aval de locul sacru de imbaiere rituala al cartierului. Departe in susul raului o forma uriasa se indrepta spre mijlocul raului. Odata ajunsa acolo statuia se apleca ridica in palmele de piatra facute caus apa tulbure a raului si o oferii soarelui. Desii nimeni nu putea vedea asta in cateva secunde apa devenii limpede ca si un cristal, iar statuia isi lasa bratele in jos pana in dreptul pieptului. Apoi protejand ca pe o comoara nepretuita apa din palme pasii incet incet afara din rau. Cateva picaturi de apa sfintita cazura nevazute in rau... Multimea urla in extaz apoi ca un singr trup oamenii navalira in apa. Maron se aseza pe marginea raului doar vag constient de spectacolul ce se desfasura in zare. Aproape complet absorbit in starea sa de uitare nu auzi si nici nu observa cum dupa un timp mai sus cu zece metrii de el tacuta ca o umbra o silueta se arunca in undele raului. Pleoscaitul apei nu il facu sa isi ridice ochii cu care isi privea picioarele ce dispareau in apa tulbure... si ca o vraja picioarele devenira din ce in ce mai clar vizibile si dupa aproape o jumatate de ora Maron intelese ce se petrecuse in aval cand statuia intrase in rau pentru baia rituala. Prin apa limpede ca un cristal putea vedea clar fundul apei aflat la cinci metrii sub el. La inceput nu realiza ce vedea, parea o umbra unduitoare purpurie ce il privea de sub unde cu o expresie plina de tristete... apoi intelese... era o zeita a raului ce se intrupase pentru el ca rasplata pentru ajutoarul ce il oferise de dimineata... fara sa ezite Maron sari in apa sa isi intalneasca zeita... purtati incet de undele raului cei doi se privira in ochi prin apa limpede si cristalina a raului. Traiau amandoi o uimire atat de intense incat mintea lor ramasese undeva departe.. si oricum nimanui nu ii pasa de asta. Apoi ca intr-o vraja rupta el intinse mana sa o atinga. Stia ca nu este permis muritorilor sa ii atinga pe zei dar in acele moment tot ceea ce stia era foarte departe izolat intr-un ungher al constiintei sale de unde doar asista la ceea ce se intampla... mana zeitei pe care o atinse nu parea deloc ireala... era pictata cu hena in.. modelele complicate ale mireselor hinduse... apoi ea ii prinse mana si cu un gest brusc il impinse departe de ea. Rupt din vraja pe care o traise din nou cateva secunde Maron fu invadat de ceva care ii readuse aminte unde era. Ca o despartire dura de ceva foarte frumos fu brusc constient de nevoia de aer si oricat ar fi vrut sa mai ramana mainile si picioarele ghidate de un tainic imbold il propulsara inapoi la suprafata. Alte trupuri trecura vijelios pa langa el sarind in apa plonjand in adanc. Ii prinsera zeita de maini si fortat o ridicara la suprafata... Moron inca zapacit si la limita rezistentei psihice incepu sa isi piarda constiinta... cand se trezii era purtat pe brate strapungand incet multimea. Langa el zeita inconstienta si ea era purtata in aceeasi directie. Lesina din nou... si se trezii la picioarele uriasei statui. Privirea lui zari un batran care tocmai ii turnase cateva picaturi de apa in gura zeitei. Apoi o apasa brusc pe piept si in uralele multimii Ea deschise din nou ochii. Cand privirile li se intalnira din nou amandoi fura socati parca un fior forte puternic ii ardea in interior pe coloana vertebrala... si lumea era asa de VIE... batranul ii privi foarte atent prt de cateva clipe apoi le prise mainile si ... incepu incantatiile clasice si atat de cunoscute oricui ale ritualului de casatorie... un domn se desprinse cu greu din multimea aflata aproape in delir si se indrepta spre batranul ce savarsea ritualul casatoriei. La scurt timp fu urmat de un alt barbat intrte doua varste... ajunsera aproape de batran care tocmai terminase consacrarea celor doua finite pentru uniunea mistica a doi zei... brusc se intoarse spre cei doi si glasul lui tuna acoperind si amutind multimea...

- Ce vreti tu cel care iti vinzi propria fiica, si tu cel care crezi ca poti cumpara cu bani puritatea inimii...?

- Aceeasta... este fiica mea... spuse primul barbat balbainduse vizibil socat de duritatea din vocea batranului...

Cel de-al doilea barbat mult mai experimentat sari repede in ajutorul primului.

- Aceasta femeie este a mea, este sortita sa fie sotia mea...

- Sotia ta... bubui din nou glasul batranului... sau averea ta... tu nu o iubesti pe fiinta aceasta te casatoresti cu ea doar pentru banii de zestre. Se intoarse apoi spre tatal fetei si continua... priveste-ti viitorul ginere. Nu pare deloc surprins de faptul ca fiica ta a vrut sa se sinucida. Fiica ta este doar mijloul prin care vrea sa ajunga la banii tai. Apoi ea este chiar mai bine sa dispara... ca astfel sa isi poata cheltui zestrea in bordelurile unde este un obijnuit al casei si la jocurile de noroc. Nu-i asa Charos din Varnasi spuse batranul intorcandu-se spre celalalt barbat. Barba si hainele de soi nu te pot ascunde de ochii Zeitei pe care ai necinstit-o si de palosul lui Kali nu o sa scapi. Ai dj o sotie, o a doua ar fi o necinste in fata zeilor...

Netulburat parca de nimic batranul se intoarse la oficierea ritualului.

- Vietile voastre s-au sfarsit in rau... acum si aici incepeti o noua viata prin gratia zeitei Tripura Sundari. Ea a fost cea care v-a oferit aceasta noua viata.

- Barbate cine este cea pe care o ti de mana?

- Este zeita intrupata pentru mine... rosti Maron iar adevarul si transfigurarea din cuvintele sale nu lasau nici o urma de indoiala ca era convins de asta.

- Femeie cine este barbatul pe care il tii de mana?

- ... este un zeu coborat din ceruri sa ma salveze... de la ceva mai rau ca moartea... continua ea abia auzit....

In multime chiar in primele randuri o femeie isi acoperii repede fata. Iar ochii ei scanteietori lucira crud.

- Charos iubitule in sfarsit ne regasim... si mana i se stranse pe stiletul aflat bine ascuns in faldurile sari-ului.

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Umilit, demascat si redus la tacere Charos incerca sa se strecoare afara din multimea absorbita de ceea ce se intampla langa statuie. Tacuta ca o umbra o femeie il urma discret... barbatul iesii din multime si cu pas grabit se indrepta spre una din mahalalele ce margineau stravechiul oras. Se oprii in fata unui han unde intra intr-o mica curte interioara. Urmaritoarea lui se oprii la oaresce distanta de han. Cunostea foarte bine zona, pentru ca si ea lucra si locuia foarte aproape de locul respectiv. Chiar in spatele Hanului cu acces la o alta straduta ingusta se afla un bordel binecunoscut in mahala si chiar in oras. Iar clientii hanului erau discret sau nu si clientii bordelului. Putini stiau ca patronii celor doaua stabilimente erau frati. Iar si mai putini stiau ca exista un al treilea frate, oaia neagra a familiei. Acesta fusese plecat in urma cu vreo zece ani la Varnasi unde pus pe capatuiala rapida sucise mintile unei tinere de familie buna cu care se casatorise. Dar caracterul lui de risipitor pusese repede stapanire pe banii noii familii pe care ii tocase impresionant de rapid la bordeluri si jocuri de noroc. In incercarea de a mai stoarce niste bani de la socrul sau isi necinstise proaspata sotie pe care o trimisese acasa pe motivul ca nu fusese primul barbat din viata ei. Desii era o minciuna sfruntata biata femeie fusese aproape omorata in bataie de familia ei si apoi aruncata pe un maidan unde o lasasera sa o manance cainii vagabonzi. O lege a firii insa mai presus de vrerea lor facuse ca acei caini care erau sortiti sa o omoare sa ii linga de fapt ranile si sa o incalzeasca noaptea. Iar dupa cateva zile o caravana care trecea pe acolo o lua cu ea. Caravana era de fapt un bordel ambulant iar o femeie parasita si abandonata in groapa de gunoi era mana cereasca. Acolo Piri pe noul ei nume de curtezana incepuse o noua viata o viata in care clocise razbunarea in fel si chip. Zece ani petrecuti in poate treizeci de bordeluri in care cutreierase tot regatul. La inceput fusese foarte greu. Barbatii isi descarcau cu brutalitate frustrarile acumulate. Fusese batuta, violata, sau amandoua impreuna de zeci de ori. Indurase totul fara sa cracneasca cu un singur gand RAZBUNARE. Incet invatatse de la colegele de breasla si uneori chiar de la barbati trucuri care ii garantau oarescum siguranta. Dar femeia care o salvase si in final o transformase in ceea ce era acum o ridicase cu mult deasupra conditiei sale. Era patroana de bordel si o cumparase doar pe ea numai pentru a-i reda imediat libertatea. "nimeni nu te poate forta sa fi daruita in ceea ce faci, dar daca accepti sa continui o vei face ca o fiinta libera. Femeia aceea o invatase totul, de la stiinta fardurilor si a parfumurilor, la controlul deplin al starii interioare si la stapanirea deplina a artei amoroase." Cand aflase ce poveste trista avea si cum isi cauta sotul ca sa se razbune, femeia o chemase la ea intr-o seara. Cuvintele ii erau vi inca in amintirea ei "Singura diferenta intre un animal si un om, este iubirea. Constinta existentei iubirii este poarta prin care sufletul trece de la animal la om. Fara indoiala fostul tau sot a fost un monstru. Iar ca o regula nescrisa a vietii cei ce vaneaza si omoara monstrii sfarsesc prin a devenii ei insisi niste monstrii. Tot ceea ce ai invatat de la mine este o imvatatura imperfecta in lipsa iubirii. Iar in aceasta privinta inima ta otravita de ura pe care o porti pentru acest om este o limita peste care nu poti trece. Imi pare rau dar colaborarea noastra se incheie aici. Daca accepti ti-am gasit un loc in oras unde poti lucra libera contra unei parti din veniturile tale. Ca o exceptie o sa iti pastrezi clientii tai dar o parte din veniturile de la ei vor ramane stabilimentului unde vei lucra iar o parte imi va revenii, partea ta va fi o treime, oricum la clientii pe care ii ai si cu educatia ta nu iti va lipsi nimic. Daca vreodata renunti din toata inima la aceasta preocupare prosteasca intre noi doua relatia poate sa continue pana atunci tine minte: Zeitele pot alege in anumite conditii sa fie monstrii dar monstrii nu pot alege sa fie zeite." Femeia aceea tinuse la ea si dupa ani de colaborare Piri simtea ca ii fuge pamantul de sub picioare de necaz ca trebuise sa se desparta de ea. Cumva amintirea sotului ei o alungase din singurul loc care il simtea ca o casa. Focul razbunarii ce ardea mocnit in sufletul ei o mistui reaprins de acest incident ce avusese loc cu cateva luni in urma. Razbunarea ei avea sa fie crunta pentru asta. Il cautase cu o asiduitate de nestavilit pe Charos. Pana cand in sfarsit il gasise. Zeii il scosesera in cale, iar ea nu va rata aceasta sansa. Acum cand era asa de aproape de realizarea planurilor ei se simtea incordata ca un arc gata sa plesneaca. Apoi planul ii devenise clar in minte. Ocolii cladirea hanului pana ajunse in fata bordelului din spate. Aici intra si se indrepta cu pasi siguri spre o odaie laturalnica dar care putea supraveghea intreaga curte. Inauntru o femeie tuciurie cu falduri de grasime sub barba se intoarse lenes spre ea.

- Piri ratacitoareo pe unde mi-ai umblat...???

- Am fost in oras sa vad minunea... ai auzit? O statuie se plimba chiar acum pe strazile orasului indreptandu-se spre palatul regal...

- Ieah... deci din cauza asta nu am nici un client astazi... au tulit-o toti sa vada o piatra ce se plimba prin oras... si pe nesimtite au taiat-o si fetele.... bine ca ai venit tu cu vestile ca altfel trebuia sa fac efortul de a merge sa vad unde au disparut toti... dupa cum spuneam clienti ioc.... asa ca o sa pot savura in liniste bomboane... dar fetele alea ar trebui sa pescuiasca niste clienti cand vin inapoi altfel stapanul o sa fie foarte suparat... n-am incasat nici o para chioara astazi... a si daca tot ai venit ar fi bine sa dai o raita prin han poate totusi nu au fugit toti dupa pietre plimbarete...

Piri ii arunca din mers o moneda pe care grasana o inhata cu o agilitate nebanuita din zbor... apoi cu un gest reflex o musca sa vada daca nu este falsa. Vorbaria neincetata a femeii o urmari pret de cateva minute in timp ce se indrepta spre discretul culoar ce facea legatura intre cele doua stabilimente. Isi zari barbatul care tocmai urca spre odaia sa. In mod ostentativ traversa curtea hanului si sariul ei purpuriu cu clopotei isi facu efectul scontat.

- Hei tu... vin-o incoace... oprit la jumatatea treptelor barbatul o astepta.

Se indrepta spre el si cand ajunse langa el isi ridica privirea si ochii li se intalnira. Fata ii era partial ascunsa de un voal dar Piri era sigura ca barbatul nu ar fi recunoscut-o nici daca l-ar fi invitat in patul ei. Cand se privea in oglinda era si ea surprinsa de diferenta. Intre fata inocenta de acum zece ani si femeia care era acum diferentele erau uluitoare. Era mai plinuta, parul era vopsit si aranjat diferit, machiajul si cel mai important starea ei interioara atenua mult asemanarile daca barbatul si-ar fi pus intrebari.

- Am avut o zi foarte urata astazi. Mi-ar prinde bine o companie agreabila care sa ma inveseleasca.

- Sunteti un obijnuit al casei vad ca v-ati prins rapid ce cautam pe aici... surase ea. Si aproape se trada. La auzul vocii ei barbatul avu o vizibila tresarire. Scuzati-ma domnule daca v-am socat... Probabil ca am fost prea directa Capul plecat, voce umila atitudine de fetita inocenta. ceva din interiorul ei ii soptea tainic ce are de facut.

Barbatul isi revenii si masca tresarirea continuind-o cu o intoarcere brusca si continuarea drumului spre odaie. Nu acum, nu poate pleca asa. L-am cautat si ateptat prea mult... parca auzind-o Charos intoarse capul pe jumatate peste umar si ii spuse...

- Ei vii sau tre sa chem pe altcineva...?

- Sunt pe urmele tale, noi femeile ne miscam mai incet si hainele astea nu ne prea ajuta sa fim rapide.

- Eh asta asa este, dar va ajuta sa fiti frumoase ceea ce este o compensare mai mult decat profitabila.

- Da, pentru barbati. In timp ce urca facu un semn cunoscut slugilor de la han si in cateva secunde in urma lor urca un baiat ce ducea pe cap o tava cu bautura si prajiturele. Meniul era cunoscut pentru asemenea ocazii si slugile stiau ce au de facut, platourile erau pregatite din timp. Cand ajunse sus pe balconul de unde se intra in camera lui Piri ii veni o idee...

- Dupa o zi asa de grea nu ai vrea mai bine sa te relaxezi pe deplin in camera mea? Acolo ai fi la adapost de ochi si urechi indiscrete si hangiul nu se va supara ca ii deranjez afacerea.

- Ah fratele meu nu o sa ma alunge pentru atata lucru.. iar dupa o clipa de gandire continua... dar ai dreptate mai bine vin eu in spate linistea de dincolo m-ar ajuta sa ma relaxez mai usor. bineinteles daca imi pot permite acest lux.

- Oh nu stiam ca sunteti fratele proprietarului hanului... daca asa stau lucrurile sigur o sa va puteti permite...

Un ranjet de lup aparu pe fata arsa de soare a barbatului.

Femeia plec capul i mna ei atinse ca din ntmplare locul unde bine ascuns ntr-un fald al sariului avea stiletul i... i simii inima tresrind. Cteva secunde, n timp ce se ndrepta spre camera ei prin culoarul secret ce lega cele doua stabilimente, n femeie se ddu o btlie crncen. Acesta era brbatul pe care se jurase c o s-l ucid, dar tot acesta era i brbatul fa de care simise prima dat atingerea pasionala a dragostei. Din adncuri netiute nici mcar de ea irumpeau la suprafata contiinei sentimente, sentimente care fuseser blocate de ani de zile, sentimente care nu trebuiau s existe...

Revinoi femeie proast. sta i monstrul care i-a nenorocit viaa. TREBUIE S MOAR!!! ajunser deja pe balconul care ducea la camera ei i voit o ocoli... pajul care purta platoul cu prjituri neateptndu-se la acea continuare nefireasc a drumului se oprise. Charos aflat chiar n urma biatului i cu ochii lipii lacom de femeie clc efectiv pe biat i amndoi se prbuir. Pe jos era un talme balme de nedescris. Cei doi erau literalmente tvlii n resturi de prjitur iar Charos pe deasupra se tiase la piept n cioburile unui pahar. Cnd se ridic n picioare expresia de pe faa lui era aa de nefericit c Piri aproape izbucni n rs. Se reculese rapid cu abilitatea antrenat a curtezanelor de a face fa situaiilor neprevzute i nainte s gndeasc ceva se pomeni ajutndu-l pe brbat s se ridice... ns dup ce ocul surprizei trecu brbatul se smulse, srii n picioare i mna i zvcni spre cingtoarea de la old de unde scoase un cuit i voi s se arunce asupra biatului. Sesiznd pericolul Piri acion rapid. Cu o voce de leoaic strig la biat:

- Netreebnicu-le uite ce ai facut! Dispari imediat din calea mea! ngrozit biatul nu atept un al doilea impuls i spl putina rapid. nainte ca Charos s poat reaciona n vre-un fel se ntoarse spre brbat i ngenunche n faa lui i cu vocea femeii disperate ncepu s se jeleasc...

- Oh stpne merit s mor... omori-m acum. Femeia l prinse de mna narmat pe brbat i i propti singur lama n zona gtului. Repetase scena asta de zeci de ori cu zeci de brbai. Lama era ntr-un colier de la gtul ei, brbatul nu ar fi putut-o rnii nici din greeal. i ca toi brbaii dinaintea lui Charos i trase cu un gest nervos mna narmat. Nici un brbat nu va accepta s fac un lucru impus de femeie. Dar astfel i tiase calea de a fugii dup slug i ctigase timp. Paznicii eunuci ai bordelului aprur tcut n spatele lui Charos. Dar Piri i voia rzbunarea doar pentru ea... interveni rapid.

- A fost o nenelegere, spuse ea n timp ce se ridica i i ndrepta inuta.

-Scuzai-m domnule, permitei-mi s m revanez pentru acest incident. Cu permisiunea dumneavoastr o s v conduc n baie unde vei fi splat si hainele dumneavoastr curate.

Vznd ezitarea brbatului plus...

- Totul n contul casei... bineneles.

Eunucii se fcur nevzui, i Charos fu vizibil uurat. Piri care l privea atent mai plus o dat...

- Apoi dac stpnul mai dorete poate s m viziteze... i zmbii cu subneles.

- Vizita la tine n camer tot din partea casei? ntreb brbatul ncercnd s trag foloase de pe urma incidentului anterior...

Piri se felicit n gnd reuise din nou. Brbaii tia sunt aa de previzibili. Ei i egourile lor. Gdil orgoliul, fi umil apoi zmbeste fermector i or s uite orice. Leciile protectoarei sale se dovedeau o dat n plus extrem de folositoare.

- Permitei-mi s v fac cunoscut ospitalitatea REAL a acestei case. Apoi stpnul va hotr dac va fi mulumit sau nu... avnd n vedere c suntei fratele patronului sunt sigur c o s neleag...

- La naiba femeie, nu sunt un srntoc i frate-miu nu tre s-mi plteasc distraciile. Apoi cu voce cobort i nici nu a vrea s afle c am fost pe aici. Dar a aprecia mult dac tu ai fi cea care m mbiaz. Asta m-ar ajuta mult i s uit de incidentele zilei astea nefaste.

Piri stia s recunoasc o negociere indirect.

- Sunt un pic tulburat dup toate astea nu tiu dac pot dar sunt sigur c slugile de la spltor i fac foarte bine treaba. i eu trebuie s mi refac machiajul i s m pregtesc...

- Hmm. Ok. Dar dup baie o sa vin direct n camera ta si m atept la un tratament regesc... am multe de uitat pe ziua de azi.

Femeia zmbi dar voalul i ascusnse faa. Clienii erau splai de eunuci. Iar acestia erau constienti ca sunt slugi la bordel. Spalarea clientilor era completa, nu existau exceptii... Muli lei deveniser mieluei dup baie. Apoi i veni o nou idee. Dup ce erau bine curatati de eunuci clienii erau poftii s se mbieze n bazin. Dar acum nu era nici un alt client iar n bazin clienii intrau goi, fara haine, fr arme. O oportunitate perfect pentru... Inima i zvcni iar.

- Vino!

Ascunzndui tulburarea dar cu inima btnd nebunete se ndrept spre bi. Doi eunuci negrii supraponderali l preluar pe Charos care fcea fee fee. Se vedea clar c nu era obijnuit cu astfel de atenii. Piri se strecur direct n camera bazinului cu ap btu din palme i imediat apru o fetican care o ajut s se dezbrace de complictele veminte. Trupul ei gol se afund n mica piscin din centrul ncperii. Slujnica se apropie i Pirii i opti cteva instruciuni. Fata zmbi apoi dispru dup o draperie. Se rentoarse curnd cu o tvi pe care se aflau cteva sticlue cu uleiuri de masaj i stiletul. Apoi dispru din nou dup draperie. Dup un timp Charon intr n ncpere, cu un gest rapid femeia ls stiletul s cad la fundul apei.n timp ce se ntorcea spre el. Cu un zmbet provocator se adresa barbatului.

- Baia asta era asa de mbietoare c pur i simplu nu am putut rezista tentaiei. Sper c nu deranjez.

- S m deranjezi ct mai des aa. Spuse brbatul dup care intr n ap i se apropie de ea. Dar elanul i se oprii la jumtatea gestului. Pentru prima dat Charon i privea faa descoperit i era evident tulburat. Femeia nu atept. Se apropie de el i-l ntreb..

- Nu-mi spune... seamn cu o fost iubit de-a ta...

- ... d..aa.. dar de unde tii?

- Ei... ti tu ... Zmbi provocator. proast-o. acum ce te faci. Dac te recunoate totu se duce de rp. Apoi cu voce tare:

- Mi se spune destul de des asta... Ba c seamn cu fosta lui iubit,... ba c seamn cu nevast-sa care a murit... ba ca art leit ca prima lui dragoste... n timp ce vorbea se apropie de barbat i chiar ncepu s-l ating sau s se frece cu trupul provocator de el. Mie nu-mi place asta... comparaiile cu alte femei nu i au locul aici... Aici suntem doar eu i tu... pe celelalte sau ceilali mai bine ii lsm afar... Minile ei experte l cuprinser n mbriare i i masau gtul... ceafa... umerii...

- Semeni cu...

Degetul ei i se aez tandru pe buze..

- Sssst.. Ne place ca aici ntre aceti perei s fie o oaz n timp. Fr trecut i fr viitor... snii i se presau deja de piepul brbatului iar corpurile mai aproapiate nu puteau fi...

- Ai nite mini de aur... sopti el... vrjit i treptat ptruns de relaxarea plcut pe care masajul femeii goale de lng el i-o producea. ncet gu gesturi stilate i experte femeia il conduse pe marginea bazinului unde pe o banc anume sculptat l ntinse. Se aez lng el i unse minile cu ulei i rencepu s-l maseze. Curnd brbatul pe jumtate adormit de transa masajului gemea de plcere. Minile ei alunecau experte pe muchii brbatului. Cu ochii nchii Piri l vedea prin palmele care presau, ntindeau, ciupeau sau mngiau corpul brbatului. Ici colo denivelri nefireti dezvluiau cicatrici mai mici sau mai mari. Ajuns la mini descoperii cu uimire la ncheieturi cicatricile specifice ale sinucigailor, spatele purta stigmatele inconfundabile ale biciului antebraele umerii i pieptul aveau ici colo cicatricile clasice ale cuitelor sau sabiei, dar ceea ce o uimi cel mai tare era neobijnuita vigoare a acestui trup. Brbatul deii nu era mthlos emana for fizic, nu avea aproape nici un pic de grsime pe el iar muchii erau bine reliefai. Dar mai era ceva, ceva... ceva ce nu trebuia s fie. Amintiri ce o chinuiau dintr-un trecut ce nu trebuia s existe... nu acum, nu aici... corpul ei o trda n cel mai neateptat mod... n timp ce l atingea simea rspunsul corpului ei... snii i deveniser mai fermi cu aureolele erecte, minile deveneau tot mai ndrznee i pe nesimite se trezii fercndui snii de corpul brbatului gemnd uor ca un suspin... el se ntoarse pe spate i ea l nclec... minile i semnalau cum dorina ia locul relaxrii n trupul brbatului...

Ca preluat de o contiin ce nu era a sa Piri nelese c planul ei nu va fi deloc uor. Pe de o parte brbatul arta mai degrab ca un lupttor de circ dect a negustor, iar cicatricile artau c nu era deloc strin de mnuirea armelor... pe de alt parte simea cum o parte din ea i dorea s fie cu acest brbat aa cum nu putuse s fie cndva... n interiorul ei era o furtun de contrarii pn cnd brusc fu nfrnt de revrsarea propriei energii sexuale care o copleii...

Dac pn atunci brbatul nu fcuse nic un gest acum trezit de dorin ncepuse s o ating. i o atingea bine, chiar foarte bine... cu o ultim sclipire de contiin treaz ea l prinse de mn si aproape dezbracat l tr n camera ei. Energia dorinei i ntuneca simurile iar brbatul i rspundea din ce in ce mai incitat la rndul lui... o ridic n braele lui puternice i o lipii cu spatele de zid n timp ce buzele lui le frmntau pe ale ei iar ntregul lui corp era lipit de al ei susinnd-o cu presiunea lui n aer. Odat eliberate din nou minile brbatului rencepur alternativ s o mngie, s o strng slbatic din cnd n cnd dansnd pe trupul ei din ce n ce mai nfierbntat... ncepu s-i mping lingamul n ea presnd ritmic mai tare... i mai tare... n intrarea n yoniul ei... expert, aproape din instinct isi contract puternic muchii de la intrarea vaginului... i plcea prea mult tipul asta de stimulare n care brbatul o considera total expus i la cheremul lui dar ea controla precis i instinctiv penetrarea nici un barbat nu va ti mai bine dect tine ce i doreti n momentele astea... i aminti ea cuvintele salvatoarei, protectoarei i mai ales profesoarei sale...

Ca un fior amintirea femeii o readuse total n simiri... era ea si nu era ea... ntr-o ciudat contientizare prea c asist neimplicat la dezlnuirea pasional a trupului ei. Scuturat puternic de iminena orgasmului relax treptat muchii i fu penetrat luuung, ncet, ritmic i profuund... nu lsa amnuntele astea pe seama brbatului Si cand lingamul lui o patrunse complet contract din nou muchii blocndul n interiorul ei savurand constienta placerea iminentei orgastice. Sedus de exprimarea extazului ei barbatul isi intetii miscarile. Ii elibera brusc lingamul relaxandusi complet corpul si asemeni unui val ce se izbeste de o stanca orgasmul ii exploda in trup. Orgasmului ii scutura trupul in convulsii ritmice cand fu invadata de o prezenta interioara atat de vie si de intensa incat parea ca tot corpul era ars din interior. Parea ca in loc de sange prin vene ii curgea metal topit si asta nu era tot. Toate simturile ei erau intr-o stare de alerta maxima. Limba ii cazu afara din gura intredeschisa si incepu sa rada. Era ca si cum intr-un fel orgasmul se continua printr-un ras ce ii scutura trupul. Era sprijnita cu spatele de peretele de langa intrare... auzi clar respiratia grea a eunucului ce trecea prin dreptul ei pe coridor... cu o miscare fluida si spontana scoase mana pe usa si ii subtiliza tacut iataganul de la sold... barbatul ridica ochii spre ea si fu ingrozit de ceea ce vedea... ii simtii socul reverberand in corp pana in lingam. Inainte ca el sa poata reactiona il imobiliza in ea din nou. Rasul ii scutura fiinta si ochii ei il pironeau cu o forta irezistibia. Ca un fulger de lumina iataganul cobora spre gatul barbatului. Putea efectiv sa miroase, sa guste, sa vada, sa simta si sa auda simultan groaza barbatului cand lama ii despica carnea si vertebrele despartindui capul de trup. Inainte sa cada prinse capul insangerat al barbatului si il privii din nou in ochi. Intr-o fractiune de secunda ii vazu intreaga viata... si... zambi. Alte maini izvorate din corpul ei deschisera pieptul barbatului si acolo infasurat in jurul inimii lui gasira sarpele. Fara ezitare il smulsera inainte sa poata musca mortal gazda si si-l azvarlii in gura lacoma care-l devora incantata... mainile inchisera la loc trupul si evenimentele se derulara in sens invers. Iataganul se misca inapoi, capul se lipi la locul lui, limba ii reintra in gura, aseza neauzita iataganul in teaca eunucului de pe hol si... era scuturata convulsiv de orgasmul fara inceput si fara sfarsit... intr-un tarziu deschise ochii si isi dadu seama ca este in pat. Se ridica in fund si sprijinindu-se de o perna incepu sa-l priveasca. Eliberata de povara dorintei de razbunare iubirea din inima ei irumpse cu o forta coplesitoare. Dupa cateva secunde barbatul se ridica si el si se sprijini de perete. Ochii lui erau limpezi si o priveau asa cum isi dorise sa o priveasca inca de acum zece ani. Se privira asa o buna bucata de vreme... nici unul nu indraznea sa vorbeasca ca sa nu strice vraja momentului.

- Tu esti! Sopti el transfigurat si cu o infinita tandrete o imbratisa din nou.

Ea ii puse un deget pe buze ...

- Sssst... vino... iubeste-ma...

Se lasa pe spate cu picioarele desfacute. Barbatul ezita inca asa ca incepu incet sa se mangaie singura... isi ridica unul din sani si isi linse usor sfarcul in timp ce il privea pe sub sprancene provocator. Incet cobora cu mainile mangaindu-se pe coaste pe abdomen apropiindu-se sovaitor si incet de yoni. Cand isi atinse labiile tresarii si gemuu usor. Barbatul tresarii si el aproape in acelasi timp. NU ai pierdut nimic aici! Ce surpriza placuta. Faptul ca el nu ejaculase in dezlantuirea aceea orgastica era uimitor. Ma te-a ajutat... Erectia lingamului lui ii pulsa in ritmul batailor inimii, cand se apropie din nou de ea... Era atata savoare in ochii lor incat nici unul nu indraznea sa ii inchida... miscarile trupurilor li se sincronizara in acea armonie savuroasa care erupea din inimile lor... tacut constiinta unica ce era insasi centrul fiintei lor se expansiona extatic... placerea ce deveni orgasm se izbii ca un suvoi de foc de aceasta constiinta care se umplu de ea primind-o fara oprelisti... vibrand la unison traiau insasi taina ultima a existentei ce li se revela cu o intensitate coplesitoare... **************************

Padmi deschise ochii si constata ca se afla intr-o incapere din aripa stanga a Templului. Sunetul clopotului ce o trezise se auzii din nou si din nou. dar mai era ceva. Ascuns in ecoul clopotului mai era un zgomot. Vesminte frecate de piatra. Zgomotul venea dinspre fereastra incaperii. Baaaaaaaannnnng.

Un alt dangat al clopotului. Si o umbra intunecata se salta peste marginea ferestrei si sarii in camera. Liniste din nou, Baaaaaaaannnnng. Si iar zgomote de pasi apropiindu-se de pat. Intrusul era un barbat complet imbracat in negru. Ingrozita Padmi deslusii cu greu o a doua silueta in spatele primeia. Doua luminite rubinii sclipira scurt. Se auzii un clinchet metalic si cataratorul se prabusii. - Hasii intra si adu niste lumanari... se auzi o soapta suava de femeie.

- L-ai dovedit stapana? veni raspunsul tot soptit

- Da. A fost simplu. Cobra mea l-a muscat de gat. A cazut ca un lemn inainte sa realizeze ce i s-a intamplat. - E mort?

- Hasi... de ce crezi ca am insistat sa ma ocup eu de el? Bineinteles ca nu e mort. Veninul cobrei l-a paralizat. Ah Padmi te-ai trezit. Scuze pentru incident. Dar trebuia sa vad daca stie unde stai. Acum stim ca avem un sarpe printre noi.- Un sarpe cu limba lunga... mustaci Hasi.

Padmi simti o miscare pe mana stanga. speriata o ridica si apuca sa vada cum cobra de aur se infasura la locul ei redevenind o bratara... cu o fata uimita privi la femeie apoi la mana ei apoi iar la mana femeii unde o bratara identica arunca sclipiri in odaie.

- Ce se intampla? intreba Padmi.

- Cobra ta te-a trezit, a simtit si ea pericolul, si probabil se pregatea sa te apere in caz de nevoie.

Neauzita o tanara intra in incapere si puse langa pat un vas cu apa curatat si un bol cu uleiuri de baie apoi la fel de neauzita se retrase si disparu pe coridor. Revenii dupa cateva clipe cu un prosop si niste haine lejere.

- Ma, pot incepe imbaierea fetei? Timpul este scurt si ritualul va incepe cu sau fara ea...

- Da, grabeste-te. Hasi ia trupul si du-l in pivnita si inchide-l in o camera fara lumina. Ne vom ocupa de el mai tarziu. Eu o sa plec sa ma intalnesc cu surorile mele. Deja ma asteapta. Tanara fata o ajuta pe Padmi sa se imbaieze murmurand in continuu o incantatie nedeslusita. Poate apa calda, poate mirosurile uleiurilor de baie poate mainile acelea cunoscatoare care o ajutau sa se spele avura un efect calmant asupre ei. La finalul baii fata o ajuta sa se imbrace in vesmintele lejere pe care le aduse. apoi o trase usor de mana.- Hai domnita sa ne grabim, cred ca femeia de la tatuajele cu hena s-a plictisit de moarte asteptandu-ne.Iesira pe coridor si la capatul acestuia coborara doua nivele, traversara o curte interioara si intrara intr-o incapere mica. Mirosul de hena si multimea de instrumente nu prea lasa loc de interpretare cu privire la utilizarea incaperii. mai intai pielea mainilor ii fu nmuiat cu un unguent special apoi cu dexteritatea data de ani de practica fiecare palma ii fu acoperita cu complexele tatuaje ale mireselor. Urma fata unde fu accentuat conturul buzelor sprancenelor si al ochilor...-Sa nu atingi nimic pana nu se usuca tatuajele... ii spuse femeia cand iesea din nou in curtea interioara. Se grabira de aceasta data indreptandu-se spre intrarea in templu... Urcara rapid treptele de piatra si inainte de a intra ii fura din nou spalate picioarele... fata care o insotise isi impreuna mainile in dreptul pieptului si se inclina soptind - Namaskar... Namaskar... Namas...

Usa templului se inchise inapoia ei si se gasi intr-o bezna aproape totala. O lumanare se aprinse si dezvalui o femeie cu pielea neagra, vitala si goala. Razand salbatic ii intinse un vas ciudat semisferic plin ochi cu un lichid rubiniu aproape negru. O voce din interiorul ei ii spuse ca trebuia sa nu piarda nici macar o picatura din lichidul din ciudatul vas. Femeia neagra facu o pirueta si acum avea un palos de calau in mana. Urland salbatic se avanta inspre ea. Padmi vru sa fuga dar femeia neagra se afla intodeauna intre ea si usa templului. La un moment dat zari o grota intunecata la celalalt capat al incaperii si fara ezitare patrunse inauntru. intr-o bezna totala era intr-un tunel foarte ingust prin care abia incapea sa se strecoare. Hainele ii alunecara la picioare si isi dadu seama ca femeia neagra ii taiase legatura din jurul gatului ce sustinea hainele. Vru sa le ridice si fu cat pe ce sa verse vasul. Un raset lungubru se auzi in spatele ei si intelese ca era urmarita. Cu frica in san si simturile alerte la maximum incepu din nou sa inainteze prin straniul tunel. Ce-a fost asta. Simtise ca o parere cum peretele tunelului o atinsese ca o mangaiere... Din nou De data asta nu i se paruse ceva de dincolo de peretele tunelului o mangaiase din nou. Rasul femeii negre se suzi din nou de data asta foarte aproape. Trebuia sa inainteze. Frica ii obliga picioarele sa se miste. Si la fiecare pas peretii tunelului se frecau de ea, o mangaiau, o ciupeau, incercau sa o opreasca. Urmaritoarea ei era deja chiar in spatele ei. Ii simtea respiratia in ceafa. Isi dubla eforturile de a inainta. Tunelul era acum o viermuiala continua. Neobrazate creaturi ale intunericului o atingeau cu nerusinare peste tot in cele mai intime si sensibile locuri. Iar trupului ei ii placeau aceste atingeri. Chiar cauta atingerea din peretii tunelului intunecat. Atingerile nu mai erau o piedica la inaintare. De fapt nici nu mai voia sa inainteze, uitase de tot si de toate, betia placerii pe care i-o provocau atingerile din tunel ii comvulsiona salbatic corpul. Totusi bratul care ducea vasul cu lichid ramanea nemiscat parca nu facea parte din trupul sedus de placere. Cu o atingere inghetata simtii lama urmaritoarei ei presandu-i tot mai tare ceafa, iar rasul sardonic al femeii ii ingheta sangele in vene amintindu-i brutal sorta care o astepta daca zabovea pe drum. Se puse in miscare din nou. Dar si tunelul se lipise efectiv de ea. Era ca si inghitita fortat intr-un ocean al atingerilor. Dar nu se mai lasa sedusa de el. Era frumos dar cupa din mana si amintirea lamei de pe gatul ei o motivau suficient sa inainteze. Ajunse se sa inteleaga instinctiv miscarile tunelului, si sa inainteze in ritmul lui. Observase ca daca se oprea tunelul o cotropea cu placeri seducatoare, daca incerca sa se grabeasca sa scape atingerile si mangaierile deveneau lovituri sau muscaturi. Exista un ritm lent ca un dans hipnotic pe o muzica murmurata, mai mult ca o soapta sau o parere. Corpul ei cunostea acest ritm dar nu se putea abandona corpului, care era prea usor sedus de placeri. In mijlocul pasiunii descoperii treptat in centrul fiintei ei locul acela in care exteriorul si interiorul erau in echilibru si se fixa acolo. Inaintarea prin tunel era acum simpla. Oricata placere exista in corpul ei centrul fiintei ei era mereu calm si neabatut. Brusc tunelul se largii si ramase surprinsa de una singura in bezna. Corpul sedus inca de placere cauta senzatia din nou si din nou dar senzatiile disparusera. Dupa betia si bogatia paroxistica la care ajunsesera senzatiile, brusca lor disparitie o lasasera intr-un vid unde nu mai exista nimic. Ca un sarpe indoiala isi facu loc in mintea ei. Am murit. Uriasul gol senzorial in care se afla acum nu putea fi acceptat sub nici o forma de minte. Incerca sa mearga din nou dar lipsa senzatiilor aproape o facura sa cada de pe picioare. Se retrase din nou in centrul interior al fiintei si de acolo in liniste se reevalua. Existau senzatii care ramesera simtea contactul palmei cu bolul cu lichid si vag contactul talpilor cu pardosela. Si mai era ceva. Abia simtit pe degetul mijlociu de la mana stanga o picatura de lichid se scurgea incet. Langa urechea ei simtii apropierea caldurii unui corp iar pe coloana simti cum atingerea inghetata a palosului urca spre gat. O soapta cruda guturala i se auizi in ureche:

-In clipa in care picatura pe care ai risipit-o atinge podeaua si capul tau o va atinge. Inainteaza!!! Apoi iar rasul acela ce iti baga groaza in suflet. Nu stiu incotro vru sa zica dar uitase de mult sa vorbeasca si nici un sunet nu ii iesii de pe buze. Cu infinita grija sterse marginea vasului si instinctiv ridica mana deasupra capului. Miscarea insa puse picatura de lichid in miscare si simti cum aceasta cade de pe mana un vajait al lamei se auzi in spatele ei apoi o senzatie calda pe frunte. Picatura cazuse pe fruntea ei si acum se prelingea incet printre sprancene pe nas. Incepu din nou sa mearga bucuroasa de aceasta gratie. Atentia indreptata acum in doua locuri simultan sub presiunea iminentei morti facea ca intreaga fiinta sa ii vibreze. Totusi continua sa inainteze prin bezna. Parea ca trecusera ani pana cand o voce de data asta masculina i se adresa. Oprestete cu grija si inchide ochii. Fi foarte atenta sa nu scapi vasul. Sa nu deschizi ochii pana nu ti se cerea aceasta.

Urma o pauza scurta dupa care fu invadata de culoarea rosie la inceput apoi portocalie din ce in ce mai aprinsa. Cu ultima farama de constiinta Padmi se bucura scapase de intuneric.

Dupa cateva minute de tacere in care putea auzi fosnetul miscarilor in jurul ei, aceeasi voce masculina i se adresa:

Incet cu grija deschide ochii.

Prima raza de lumina care patrunse in ochii ei o sageta ca un cutit. Trupul ii tresari puternic dar reusii sa se echilibreze fara sa mai verse din vas. Picatura de pe nas insa aluneca sprintara pe varful nasului. Cu grija Padmi duse vasul la buze si picatura de lichid cazu inapoi in vas.

In jurul ei se auzii un murmur dar Padmi nu se lasa distrasa. Privii atenta in jurul ei. Se afla intr-o uriasa incapere ce adapostea in centrul ei un bazin stelat. In fata ei se afla un batran imbracat in portocaliu. Desii era goala nu se simtea deloc rusinata. Nu era singura fata carese afla in acesta ipostaza. Erau zece in total si ca o stihie neobosita printre ele femeia neagra le privea. Dar ochii femeii negre exprimau acum altceva cu totul neasteptat. Nici macar mama ei nu o privise vreodata cu atata iubire. In stanga tuturor fetelor aparu o alta silueta in negru. O femeie, care le conduse inspre bazinul din centrul incaperii unde fura asezate in cerc pe niste mici piedestaluri sculptate in forma de lotus. Vasele cu lichid fura si ele asezate intrun lacas special sapat in piedestal. Batranul guru se apropie de bazin si ridica palma dreapta apoi murmura formula sacra de binecuvantare a apei din bazinul central. Repeta operatiunea de sapte ori apoi se retrase. Asistentele in negru se apropiara de bazin si umplura cate un recipient cu apa binecuvantata si le asezara in fata fiecareia dintre ele. Apoi in fata fiecareia fu asezata o tava neagra. In final fiecare din ele fu acoperita cu un voal negru. Un tipat strident care electriza atmosfera marca trecerea la urmatoarea etapa a ritualului. O muzica ritmata lent si adanc incepu sa se auda din ce in ce mai tare acompaniata de recitarea unor mantre in cor. Ritmul incepu sa se inteteasca la fel si recitarea mantrelor... mai rapid si mai rapid ... si mai rapid pana cand iuresul mantric si ritmul tobelor parea ca se confunda intr-un suvoi neintrerupt si aproape imposibil de urmarit. Si iar tipatul acela strident care puse capat brusc dezlantuirii sonore. In centrul bazinului se afla acum un barbat intins pe spate ca un cadavru. Cocul din crestetul capului precum si cobrele ce erau infasurate pe gatul mainile si picioarele barbatului dar mai ales tridentul sugerau ca el este Shiva principiul distrugator din manifestare. Femeia neagra era in picioare langa el calcand cu piciorul drept pe piepul lui. Cu o voce sonora declama... Toate jiva-urile care se nasc in manifestare din mine se nasc. Dar clipele lor in manifestare sunt numarate. Si niciunul nu va traii nici cu o clipa mai mult decat hotarasc eu. In final tot eu sunt cea care le va devora cadavrele. Oriunde ai fugii de mine nu te poti ascunde. Deci nu te teme sa traiesti. Viata este darul meu pe care trebuie sa-l primesti. Traieste cu pasiune. Nu ezita sa iubesti. Iubirea este darul meu pe care trebuie sa-l daruiesti. Iubeste cu pasiune. Dar mai ales nu ma uita niciodata. Eu ofer daruri nenumarate celor merituosi si tot eu le smulg din mainile celor care nu sunt vrednici de ele. Nu fac diferenta intre demoni, oameni sau zei. Toti imi sunt mie supusi si viata lor este in mana mea. Shiva insusi este un cadavru sub piciorul meu. Cu dragoste de mama ii voi veghea si ocroti pe toti copii mei ce se supun ordinii divine. Cu pofta vesnic nesatioasa ii voi devora pe cei ce o incalca. Eu sunt Kali stapana timpului zeita dragostei si a mortii zamislitoarea si devoratoarea tuturor creaturilor manifestarii.Muzica reincepu dar acum ritmul si mantrele erau monotone fara schimbari bruste. Asistentele ridicara vasele cu apa din fata fiecarei fete. Zeita rosti solemn. Acesta este trecutul... Asistentele incepura sa toarne apa din vas incet in tava, acesta este viitorul... intre trecut si viitor existenta ta curge neincetat. Nu privi inapoi nu privi inainte concentreazate doar asupra acestei curgeri. Este secretul pe care Eu l-am ascuns in manifestare. Traieste fiecare clipa a vietii tale la intensitate maxima. Nu se stie poate va fi ultima. Si nici o scuza nu te va apara de mania Mea daca mi-ai irosit darul vietii. Dupa un timp asistentele ridicara cupele cu lichid rosu deasupra tavii pline cu apa si tacut le inamanra fiecarei fete facandu-le semn sa toarne lichidul in tava. Aceasta este iubirea pe care sunteti menite sa o daruiti. Padmi incepu sa toarne picatura cu picatura lichidul in tava cu apa, apoi gradual mari debitul asteptand ca vasul sa se goleasca. Dar vasul nu se golea. Parea ca cu cat mai mult turna cu atat mai mult se umplea. Ajunsese sa intoarca cupa cu totul peste cap si din ea curgea un suvoi navalnic greu de stapanit de lichid rosu. Tava ei se revarsase peste margini si lichidul curgea acum in bazinul cu apa. Padmi isi privii vrajita mana in care se afla cupa si fascinatia curgerii o absorbi total. Intr-un tarziu isi ridica ochii spre asistenta ei care o privea cu ochii mariti de uimire. In fata ei se afla acum femeia neagra care se aseza langa ea.

Te asteptam de mult de foarte de mult zeito. Binecuvanteaza-ne Mare Iubita. In lumea asta pot patrunde doar prin biunecuvantarea ta, si ritualul e menit sa ma trezeasca, asa ca sa continuam asa cum a fost prorocit... raspunse o voce din inima lui Padmi.

Stralucitoare ca o nestemata o lacrima de bucurie se prelinse din ochiul central al femeii negre in tava cu apa rosie. Lichidul rosu curse inapoi in tava cu apa si apoi inapoi in cupa. Apoi Padmi puse cupa inca plina in lacasul ei.

- Acolo unde iubirea curge Divinul este prezent. Fiti binecuvantate fice ale mele. Acum va daruiesc mantra mea secreta. Folosindu-va de ea ca de un vehicul puteti oicand padrunde in realitatea mea intima. Sincron asistentele asezara varfurile degetelor de la mana dreapta in mijlocul fruntii fiecarei fete. Femeia neagra trecu pe la fiecare si le sopti in ureche mantra.Se intoarse apoi in centru unde vorbi din nou. Mantra Mea este secreta. Si in constiintele voastre este ca o samanta gata sa rodeasca. Udati-o cu devotiunea voastra zilnic si va rodii. Neglijati-o si va muri. Ca o samanta care este lasata la soare isi va pierde puterea daca o dezvaluiti celor ce nu o merita. Iar cei care o merita o vor primi oricum. Dar fiti avertizate Karma ca si sabia are doua taisuri. Folositi acest dar cu discernamant si intelepciune si va veti inalta. Risipitil si va va distruge. Iar in finalul, care este inexorabil, in fata mea veti da socoteala pentru el.

In tacerea care urma asistentele le soptira incet la ureche fiecareia dintre ele cum se foloseste mantra. E simplu. Pentru inceput mantra se repeta in minte pana cand mintea rezoneaza cu ea. Semnul este ca poti auzii un sunet foarte fin la inceput in care mantra vibreaza. Apoi acest sunet este ascultat pana cand se pierde rezonanta cu mantra, dupa care repetitia mentala a mantrei se reia pana o auzi iar apoi o asculti din nou si tot asa...Meditatia care urma fu o experienta pe care Padmi stia ca nu o va uita niciodata ....>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Shani isi privea sotul... inca nu-i venea sa creada ce i se intamplase. Era in camera nuptiala a palatului tatalui ei impreuna cu zeul ... sotul ce ii fusese daruit si era foarte nedumerita. Mama ei devenise femeie in aceasta camera, surorile ei mai mari devenisera femei aici cand se maritasera. Incaperea era de o frumusete rapitoare. Ea insasi starea pe asternuturile de dantela mai albe ca laptele. Era imbracata cu un vesmant sumar mai mult decat provocator iar el... se plimba de colo colo prin incapere acordandui o atentie minima. Macinat de nu se stie ce ganduri sau probleme Maron nu facea ceea ce se astepta de la el. Era tarziu in noapte si spre est deja zorii mijeau... era noaptea nuntii ei, noaptea in care totul trebuia sa fie perfect dar ca si cum ziua de dinainte supsese in ea toate evenimentele posibile noaptea era teribil de goala. Avea patru surori mai mari si o mama care trecusera prin aceasta noapte si aveau ce povesti. Iar relatarile lor nu fusesera deloc goale... In coltul cel mai indepartat al mintii ii incoltii o idee. Nastrusnica dar oricum nu avea ce pierde... Inchise ochii si isi imagina ca este iar la picioarele lui Ganesha. Odata stabilizata imaginea il ruga sa o ajute sa iasa din impas... Ganesha din mint