113_rez-ro

8
REZUMAT al tezei de doctorat CERCETĂRI PRIVIND STUDIUL COMPARATIV ÎNTRE TRITICUM AESTIVUM ŞI TRITICUM DURUM DIN ZONA OLTENIEI Grâul durum (grâul pentru macaroane – Triticum turgidum (L.) Thell ssp. turgidum conv. Durum (Desf). MK) este o plantă monocotiledonată din familia Gramineae, tribul Triticeae şi genul Triticum. Pentru producţia comercială şi consumul uman este a doua specie de Triticum ca importanţă, după grâul comun (Triticum aestivum L.) După grâul comun, grâul durum se cultivă pe cele mai întinse areale în: Portugalia, Spania, Franţa, Italia, Grecia, Bulgaria, Turcia, Iran, Irak, Egipt, Libia, Algeria, Maroc, Etiopia. Suprafeţele întinse ocupă în sudul Ucrainei, în Transcaucazia, Turkestan, Kazahstan. Pe suprafeţe mai restrânse se întâlneşte în Pakistan, India şi China. De asemenea, se cultivă pe suprafeţe mari în Canada, Statele Unite ale Americii, Mexic, America Centrală, Argentina, Uruguay, Peru. Sporadic se cultivă şi în alte ţări, inclusiv România În Asia de Vest şi Asia de Nord, după orez, cultura grâului durum este cea mai importantă, producţia lui fiind în această zonă aproape o dată şi jumătate din producţia obţinută în Europa mediteraneeană (Srivastava şi colab., 1983). În Oltenia, cultura grâului durum – cunoscut sub denumirea de arnăut de toamnă – este veche, cu o întrerupere posibilă şi parţială în ultimii ani ai cooperativizării. S-au utilizat primele soiuri ameliorate, străine şi româneşti: 1

Upload: popescu-dragos

Post on 09-Nov-2015

5 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

carte

TRANSCRIPT

  • REZUMAT al tezei de doctorat

    CERCETRI PRIVIND STUDIUL COMPARATIV NTRE TRITICUM AESTIVUM I TRITICUM DURUM

    DIN ZONA OLTENIEI

    Grul durum (grul pentru macaroane Triticum turgidum (L.) Thell

    ssp. turgidum conv. Durum (Desf). MK) este o plant monocotiledonat din

    familia Gramineae, tribul Triticeae i genul Triticum. Pentru producia

    comercial i consumul uman este a doua specie de Triticum ca

    importan, dup grul comun (Triticum aestivum L.)

    Dup grul comun, grul durum se cultiv pe cele mai ntinse areale

    n: Portugalia, Spania, Frana, Italia, Grecia, Bulgaria, Turcia, Iran, Irak,

    Egipt, Libia, Algeria, Maroc, Etiopia. Suprafeele ntinse ocup n sudul

    Ucrainei, n Transcaucazia, Turkestan, Kazahstan. Pe suprafee mai

    restrnse se ntlnete n Pakistan, India i China. De asemenea, se cultiv

    pe suprafee mari n Canada, Statele Unite ale Americii, Mexic, America

    Central, Argentina, Uruguay, Peru. Sporadic se cultiv i n alte ri,

    inclusiv Romnia n Asia de Vest i Asia de Nord, dup orez, cultura grului

    durum este cea mai important, producia lui fiind n aceast zon aproape

    o dat i jumtate din producia obinut n Europa mediteraneean

    (Srivastava i colab., 1983).

    n Oltenia, cultura grului durum cunoscut sub denumirea de arnut

    de toamn este veche, cu o ntrerupere posibil i parial n ultimii ani ai

    cooperativizrii. S-au utilizat primele soiuri ameliorate, strine i romneti:

    1

  • Miciurinka, Rubej, Apulicum 233, Topaz, Rodur (Ilicevici tefania i colab.,

    1988)

    n ultimii ani, rile care cultiv cele mai mari suprafee sunt Canada,

    SUA, Australia, China, Rusia, cu suprafee de 2-3 milioane ha fiecare

    anual. De asemenea n Europa, pondere mai mare n cultur are aceast

    specie de gru n ri ca Italia, Turcia, Spania i Frana (n sud).

    n lume, suprafaa medie anual cultivat cu gru durum este de

    aproximativ 18 milioane ha, cu o producie medie de circa 30 milioane t

    (International grains Council, 2002). Uniunea European (n special Italia,

    Spania i Grecia) este cel mai mare productor cu circa 8 milioane t pe an

    n medie. Canada este al doilea productor (4,6 milioane t pe an) urmat de

    Turcia (4 milioane t) i USA (3,5 milioane t).

    Producia medie mondial este n general sczut, 1200-1400 kg/ha

    deoarece grul durum se cultiv, de regul n zone mai aride i n principal

    n cultur neirigat. Producii superioare mediei mondiale se realizeaz n

    rile dezvoltate ca SUA i Canada, unde produciile medii anuale variaz

    ntre 1500-2100 kg/ha.

    Accentul n selecia soiurilor de gru se pune ntotdeauna pe trei

    aspecte: stabilitatea produciei, rezistena la boli i calitatea de panificaie

    Bobul de gru conine multe componente din care cele mai

    importante sunt proteinele i albuminele. Pentozele i lipidele joac de

    asemenea un rol esenial n calitatea de panificaie precum i ali factori

    cum sunt ncolirea n spic i duritatea bobului.

    Complexitatea noiunii de calitate de panificaie i numrul de gene

    implicate, face ca alegerea genitorilor n programul de ameliorare s fie

    2

  • primordial. Primele generaii n care este disponibil o anumit cantitate

    de smn este n F6.

    Principalii indici de calitate ai grului destinai panificaiei, asupra

    crora vom insista sunt urmtorii:

    coninutul de impuriti (%); coninutul de ap al boabelor; masa a 1000 boabe; masa hectolitric; sticlozitatea; coninutul de protein; coninutul de gluten; indicele de cdere (Falling Number); proprietile reologice (farinograma); indicele de sedimentare (test Zeleny).

    Cercetrile au avut ca scop studiul comparativ al soiurilor de gru

    comun de toamn i al soiurilor de gru durum de toamn n dou variante

    de fertilizare pe luvosolul de la imnic, pentru nsuirile de panificaie.

    Au fost testate 25 soiuri de gru : 14 gru comun i 11 gru durum, la

    2 nivelul de fertilizare (tabelul ) :

    o a = fertilizat cu N100P40 (ngrminte complexe n toamn + uree n primvar)

    o b = fertilizat cu N40P40 (ngrminte complexe n toamn) o Pe durata testrii s-au fcut determinri att n cmp ct i n

    laborator.

    n cmp s-au efectuat urmtoarele observaii:

    o - numrul de plante rsrite/m2;

    3

  • o - talia media a 10 plante o - data nspicatului exprimat n zile de la 01.01 la nspicat o - numrul de spice/m2; o - producia - s-a recoltat suprafaa de 5 m2/repetiie i s-a adus

    la umiditatea STAS.

    n laborator

    o - masa a 1000 de boabe determinate prin cntrirea a 2 probe a cte 500 de boabe luate din smna recoltat de pe parcel;

    o - numrul de boabe/spic determinat la probe de 25 de spice; o - greutatea boabelor/spic determinat la probe de 25 de

    spice;

    o - masa hectolitric determinat prin metoda samovarului; o - coninutul de gluten umed

    o - indicele de deformare

    o - indicele de sedimentar

    Pentru a determina rspunsul la secet a cultivarelor testate, pentru

    fiecare cultivar s-a calculat: o TOL (indicele de toleran) diferena ntre producia n condiii

    de stres (Ys) i producia n condiii normale (Yp). o MP (producia medie) - ca medie a produciei n condiii de stres

    Ys i producia n condiii normale Yp.

    o GMP (producia geometric) cu formula YpYs. o SSI (indicele de sensibilitate la stres) - exprimat prin relaia [1-

    Ys/Yp]/SI unde SI este intensitatea secetei i este estimat ca

    4

  • YpYs1 unde Ys= producia medie a tuturor genotipurilor

    evaluate n condiii de stres ; Yp= producia medie a tuturor

    genotipurilor evaluate n condiii de normale.

    o STI = indicele de toleran la stres [ ]2/. YpYsYp Pentru a determina semnificaia diferenelelor ntre grupe de valori la

    grul comun i la grul durum s-a folosit testul t.

    Cele mai importante dintre rezultatele obinute sunt prezentate mai jos.

    Testul t aplicat pentru aprecierea semnificaiei diferenelor ntre

    numrul de plante rsrite/mp la grul comun i cel al grului durum,

    sugereaz c la varianta fertilizat normal diferena de 35 de pl/m2 este

    semnificativ, iar la varianta fertilizat cu doz de azot redus, diferena de

    50 pl/m2 este foarte semnificativ.

    Soiurile de gru durum testate la imnic au fost mai tardive dect

    soiul Dropia i n general fa de majoritatea soiurilor de gru comun

    existente n acest experiment. Diferena de 4 zile dintre mediile precocitii

    soiurilor celor dou specii, dup calculul testului t, a fost caracterizat ca

    fiind foarte semnificativ.

    n fiecare dintre anii de testare, soiurile de gru durum au prezentat

    valori minime i maxime mai mari dect la soiurile de gru comun, cele mai

    apropiate valori fiind n anul 2007 cnd seceta instalat a micorat decalajul

    existent ntre soiuri i implicit ntre specii. Se observ c niciunul dintre

    soiurile de gru durum nu a nspicat naintea unui soi de gru comun, astfel

    5

  • c n anul 2006 diferena a fost de 6 zile, n 2007 de 2 zile, iar n 2008 de 5

    zile.

    Diferena de talie de 6 cm ntre media soiurilor de gru comun i cea

    a soiurilor de gru durum, la varianta fertilizat cu N100P40 i de 4 cm ntre

    media soiurilor de gru comun i cea a soiurilor de gru durum, la varianta

    fertilizat cu N40P40, prin calculul testului t au fost caracterizate ca fiind

    foarte semnificativ, n medie pe 3 ani.

    La ambele variante de fertilizare, n medie, diferenele de numr de

    spice/m2 ntre grul comun i grul durum au fost foarte semnificative.

    Aceste rezultate arat c grul durum au manifestat o capacitate de a

    forma spice mai redus n condiiile de la imnic.

    n condiiile de la imnic, grul comun are o capacitate de a forma

    spice mai mare dect cea de la grul durum. Acest aspect se reflect n

    produciile mici obinute de ctre grul durum n medie pe 3 ani, n acest

    experiment. Producia medie la grul durum a fost practic egal la ambele

    nivelurile de fertilizare (2182 kg/ha, respectiv 2155 kg/ha), ceea ce

    sugereaz c n condiiile climatice manifestate la imnic, grul durum nu

    reacioneaz pozitiv la aplicarea unei doze mai mari de azot, practic nu

    valorific ngrmintele aplicate n primvar.

    Diferena ntre producia medie a soiurilor de gru comun i a celei a

    soiurilor de gru durum, la ambele variante de fertilizare (1306 kg/ha,

    respectiv 862 kg/ha), prin calculul testului t, a fost caracterizat ca foarte

    semnificativ.

    Diferenele extrem de reduse ntre media numrului de boabe/spic,

    media greutii boabelor/spic, media masei a 1000 de boabe i media

    6

  • greutii hectolitrice, att la varianta fertilizat cu N100P40 ct i la varianta

    N40P40, nu au fost semnificative.

    n condiii de fertilizare normal, diferena de 1,3% ntre coninutul de

    gluten umed la gru durum i cel de la gru comun este nesemnificativ.

    Odat cu reducerea dozei de azot aceast diferen de 4,4% devine foarte

    semnificativ, grul durum reacionnd mult mai bine.

    Diferena de 7,5 mm ntre indicele de deformare la gru durum i cel

    de la gru comun, n condiii de fertilizare normal, a fost distinct

    semnificativ. Odat cu reducerea dozei de azot aceast diferen scade

    devenind de 5,5%, dar se pstreaz tot distinct semnificativ.

    La varianta fertilizat normal, diferena ntre indicele de sedimentare

    la gru comun i cel de la gru durum a fost foarte semnificativ, prin

    calculul testului t (d = 13). Odat cu reducerea dozei de azot aceast

    diferen se pstreaz dar este mai mic (d =7) i devine distinct

    semnificativ.

    Grul durum, indiferent de nivelul de fertilizare, are o capacitate de

    deformare a glutenului i o capacitate de sedimentare mai pronunate

    dect cea a grului comun.

    Reprezentarea simultan a unui indice mic i a unei producii mari n

    condiii normale conduce la identificarea genotipurilor tolerante la secet n

    contextul schimbrilor climatice i implicit la apariia unei frecvene mrite a

    anilor secetoi. Au fost evideniate 2 grupe de puncte foarte bine conturate,

    dup cum urmeaz:

    o -soiurile de gru comun; indice 4000 kg/ha

    7

  • o -soiurile de gru durum; indice