NEVOIA DE A ACŢIONACONFORM PROPRIILOR CONVINGERI Şl VALORI,

DE A PRACTICA RELIGIADefiniţie:

A acţiona conform propriilor convingeri/credinţe şi valori este o necesitate a individului de a face/exprima gesturi, acte conforme formaţiei sale, de bine şi de rău, de dreptate, de urmare a unei ideologii.

I. Independenţa în satisfacerea nevoiiNu există fiinţă umană izolată. Ea este în interacţiune constantă cu ceilalţi indivizi, membri ai societăţii, şi cu

viaţa cosmică sau Fiinţa supremă/absolută.Această interacţiune scoate în evidenţă experienţa vieţii lor, convingerile, credinţele şi valorile propriei fiinţe

şi, pe de altă parte, dezvoltarea personalităţii.Căutarea unei concepţii unificatoare despre lume, care să ne ajute să vedem viaţa în ansamblu şi să găsim o

semnificaţie în fiecare parte a ei este la fel de veche precum omenirea. Acest rol l-au jucat religiile antice, precum şi credinţele cu o orientare teologică din timpurile ulterioare. Antropologii constată că şi în culturile contemporane primitive există concepţii despre lume, prin care se interpretează experienţele oamenilor şi le sunt ghidate activităţile.

Cultura apuseană a fost, de asemenea, influenţată într-o asemenea măsură de ştiinţă şi de tehnologie, încât unii afirmă, în prezent, că noi deţinem o concepţie ştiinţifică sau tehnologică despre lume: ştiinţa şi utilizările ei ne conturează modul de a gândi şi dau o nouă dimensiune vieţii noastre.

Căutarea perenă a unei concepţii despre lume este o căutare a unei vieţi care să fie mai degrabă bună decât rea, o căutare a unui scop al existenţei, spre a acoperi un gol, o căutare a ceva care promite mai curând speranţă, decât disperare.

Concepţiile despre lume diferă în această privinţă. Unele sunt mai optimiste, iar altele mai pesimiste. Unele sunt profund etice, iar altele doar incidental morale. Nu toate satisfac în mod egal şi în acelaşi fel dorinja omenească, însă toate exprimă o profundă nevoie umană.

Concepţia despre lume este necesară ca un ghid al gândirii. O lume plină de lucruri la care ne putem gândi şi în care se află o mulţime de idei şi teorii, cu privire la tot ce există sub soare, ne obligă să fim selectivi. însă concepţia despre lume mai este necesară şi pentru a ne călăuzi acţiunile, cum trebuie să hotărăşti între nenumăratele lucruri care trebuie efectuate şi printre nenumăratele locuri în care trebuie să te duci, numeroasele genuri de acţiuni şi numeroasele vocaţii posibile.

Este necesară o concepţie despre lume pentru a clasifica activităţile posibile şi pentru a stabili priorităţi pentru anumite acţiuni, în cadrul unei activităţi concrete(decizii cu privire la carieră, decizii morale, modul de utilizare a timpului, viaţa de familie etc).

Nici o societate nu poate trăi fără un set de standarde asupra cărora s-a căzut de acord; dragostea, grija, onestitatea, integritatea, încrederea, iertarea, libertatea alegerii, iată numai o parte dintre acestea.

Factorii care influenţează satisfacerea nevoiiFactori biologici- Gesturile şi atitudinile corporale: permit pacientului să îşi satisfacă această nevoie, în funcţie de convingerile proprii, de apartenenţa religioasă sau de amândouă.Factori psihologici- Căutarea, cercetarea sensului vieţii şi morţii: fiinţa umană caută de milenii sensul vieţii şi al morţii; urmărirea acestui obiectiv face individul să realizeze gesturile şi ritualurile care răspund credinţelor/convingerilor şi valorilor sale.- Dorinţa de a comunica cu Fiinţa supremă sau cu cosmosul: fiinţa umană, în esenţa şi spiritul său, se simte legată de Fiinţa superioară sau energia cosmică şi înfăptuieşte acţiuni care îi permit această comunicare.- Emoţiile: emoţiile şi impulsurile individului îl determină să realizeze activităţi umanitare, religioaseFactori sociologici- Cultura: toate societăţile vehiculează, prin tradiţiile lor, credinţe şi valori faţă de practicile religioase sau de aplicarea ideologiilor umanitare; unele societăţi permit o practică religioasă specifică, în timp ce altele aderă la practici religioase complet diferite; cultura şi istoria popoarelor influenţează în mare măsură fiinţele umane şi relaţiile lor cu Fiinţa supremă sau relaţiile lor cu ceilalţi.- Apartenenţa religioasă: influenţează în mare măsură acţiunile pe care le înfăptuieşte individul, pentru a-şi satisface nevoile; pe parcursul socializării copilului, părinţii joacă un rol important în obişnuirea cu credinţe şi valori legate de o apartenenţă religioasă; adultul este, de asemenea, influenţat de normele sociale faţă de apartenenţa religioasă; cu toate acestea, există o anumită alegere de a adera sau nu la o religie, în funcţie de convingerile personale.

La persoanele vârstnice, practica religioasă se intensifică sau reapare, dacă a fost abandonată ulterior. Astăzi, în lume sunt cunoscute:

- creştinismul, cea mai răspândită religie pe glob- islamismul, prezent în Orientul Apropiat şi Mijlociu

- budismul, întâlnit la popoarele asiatice- hinduismul, practicat de hinduşi- mozaismul (iudaism), religia evreilor

Manifestări de independenţă

Credinţe- convingeri personale ale individului fată de realitate- asistarea la ceremonii religioase- folosirea obiectelor religioase (şirag de mătănii, imagini)

Religie- formă a conştiinţei sociale, caracterizată prin credinţa în fiinţe, forje supranaturale- observarea regulilor unei religii

- parcurgerea scrierilor religioase, spirituale sau umanitareRitual, rit

- ansamblul de ceremonii religioase proprii unei religii- apartenenţa la grupuri religioase sau umanitare

Spiritualitatea- ansamblul de credinţe şi practici proprii sufletului- timp de rugăciune şi meditaţie- gesturi şi atitudini corporale

Morală- ansamblu de reguli de conduită şi valori considerate valabile într-o societate- participarea la fapte de caritate- participarea la fapte de umanitate- angajarea într-o acţiune socială, umanitară sau creativă

Valori- ansamblul de credinţe şi aptitudini care reflectă nu numai ceea ce este dorit, dar, în aceeaşi măsură, ceea ce este benefic individului; de exemplu frumuseţea, adevărul, binele

Libertatea- posibilitatea de a acţiona conform propriilor credinţe sau dorinţe; individul are libertatea deplină de acţiune

şi sănătate mentală optimă (adaptat)

Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei- determină pacientul să-şi exprime propriile convingeri şi valori- planifică, împreună cu pacientul, activităţi religioase- îl informează despre serviciile oferite de comunitate- mijloceşte desfăşurarea unor activităţi conforme cu dorinţele şi credinţele bolnavului

II. Dependenţa în satisfacerea nevoiiDe fiecare dată când această nevoie nu este împlinită pot apărea probleme de dependenţă:

1. Culpabilitatea2. Frustrarea3. Dificultatea de a acţiona după credinţele şi valorile sale4. Dificultatea de a participa la activităţi religioase5. Nelinişte faţă de semnificaţia propriei existenţe

Codul etic al profesiei medicale prevede:- îngrijirea bolnavului fără diferenţe de rasă, credinţă, ideologie, culoare;- păstrarea secretului profesional şi a confidenţelor făcute de bolnav.

Surse de dificultate

Surse de ordin fizic- lezare fizică- dezechilibre- supraîncărcare- durere- surmenaj

Surse de ordin psihologic- tulburări de gândire

- anxietate- stres- pierdere, separare - divorţ, doliu- situaţii de criză - anestezie, bariere lingvistice, spitalizare- pierderea imaginii şi a respectului de sine, pensionare

Surse de ordin sociologic- conflicte sociale- eşecuri- contradicţii cu familia şi societatea

Lipsa cunoaşterii- lipsa de cunoaştere a situaţiilor, a atitudinilor celorlalţi- insuficienta cunoaştere de sine şi a mediului

Diagnostice de nursing aprobate de NANDA (1990) Alterări ale sistemului personal de valori■ Situaţii conflictuale spirituale

Probleme de dependenţă

1. CulpabilitateaSentimentul dureros, resimţit ca urmare a contrazicerii propriilor convingeri şi valori, motiv pentru care

individul se simte vinovat.Orice om este susceptibil de a fi confruntat cu situaţii în care iniţiativele luate sau evenimentele nefericite îi pot

provoca un sentiment de culpabilitate.Gradul, frecvenţa şi raţionalizarea acestui sentiment depind, în mare parte, de experienţele trăite şi de

educaţia primită în copilărie.Culpabilitatea este un sentiment fundamental şi nemotivat, care se manifestă în surdină, în afara cunoaşterii

adevăratei sale semnifiicaţii. Mai multe situaţii pot cauza sentimente de culpabilitate: boala, pierderea stimei şi a respectului, anxietatea, conflictele sociale.

Manifestări de dependenţă

Sentiment de culpabilitate- amărăciune- autopedepsire- autoacuzare- mania de a se scuza inutil- înţelegerea bolii ca o pedeapsă- sentiment de a fi nedemn- poziţie curbată- mişcări lente

Manifestări de depresie- manifestări de furie împotriva lui Dumnezeu- plâns- insomnie- bâlbâială

Manifestări de anxietate- tahicardie- tegumente reci, umede- hiperventilaţie- furie- mânie

- Intervenţiile asistentei -

Pacient cu sentiment de culpabilitateOBIECTIV: Pacientul să-şi păstreze imaginea pozitivă de sineINTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME Şl DELEGATE

- încurajează bolnavul să-şi exprime sentimentele în legătură cu problema sa- facilitează satisfacerea convingerilor sale- acţionează pentru recâştigarea stimei de sine a bolnavului- planifică, împreună cu bolnavul, activităţi care să-i dea sentimentul utilităţii

OBIECTIV: Pacientul să fie echilibrat psihicINTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME Şl DELEGATE

- îl pune în legătură cu persoane dorite, apropiate- administrează, la nevoie, medicaţie antidepresivă, tranchilizante (la indicaţia medicului)

2. FrustrareCondiţia individului care se simte refuzat sau îşi refuză satisfacerea unei nevoi.Obstacolele în îndeplinirea gesturilor sau a actelor conforme părerii personale de bine, rău sau dreptate şi

dificultatea de a participa la activităţile religioase dau individului sentimentul de frustrare.Manifestări de dependenţă

Senzaţia de pierdere a libertăţii de acţiune- activităţi (acţiuni) oferite de normele sociale, ce nu pot fi însă folosite de individ, datorită nivelului cultural scăzut, a carenţelor educative etc; aceasta îl determină la izolare sau devianjă (agresivitate)- acţiuni contrare dorinţelor individului

Sentiment de inutilitate- amărăciune, tristeţe- plâns

Supunere la un regim- tratament nedorit- medicaţie- alăptare

Incapacitatea de a exercita practici religioase- incapacitatea de a citi documente religioase, de a participa la activităţile grupului sau de apartenenţă, de a urma exigenţele propriei religii- absenţa locurilor sau a modalităţilor de practicare- căderea la pat- constrângeri fizice- deficit audio-vizual- efecte secundare ale unei medicaţii

Tulburări de gândire- confuzie- dezorientare- halucinaţii

Ingrijorare faţă de sensul propriei sale existenţe- grijă faţă de semnificaţia suferinţei sale- grijă faţă de sensul vieţii şi al morţii- preocupare pentru credinţe şi valoarea lor

- Intervenţiile asistentei -Pacient cu sentimentul de frustrare

OBIECTIV: Pacientul să-şi recapete încrederea în sineINTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME Şl DELEGATE

- ajută bolnavul să identifice cauza frustrării- îl încurajează să-şi exprime sentimentele şi nevoile- îl asigură de confidenţialitate şi îi păstrează secretele

Pacientul să aibă o stare psihică bună- comunică des cu bolnavul, arătându-se plină de solicitudine- caută modalităţi de practicare a religiei (citirea unor documente religioase)- administrează la nevoie medicaţie sedativă

Rolul asistentei în susţinerea spirituală a pacientuluiSă aprecieze importanţa credinţei pentru fiecare pacient, în funcţie de stadiul său de dezvoltare:

- credinţa influenţează modul de viaţă, atitudinea, sentimentele pacientului faţă de boală şi moarte- copilul mic rus cunoaşte sensul binelui sau al răului, credinţa spirituală; spune rugăciuni înainte de culcare, imitându-i pe părinţi- preşcolarul pune întrebări despre religie şi începe să creadă într-o fiinţă supra-umană; doreşte să afle semnificaţia sărbătorilor şi ritualurile acestora- şcolarul şi adolescentul învaţă despre religie, urmează practici religioase, decide dacă acceptă religia familiei sau se converteşte în funcţie de experienţa personală- adultuldedică mai mult timp practicilor religioase

Să sesizeze şi să clarifice impactul credinţei religioase asupra îngrijirilor de sănătate:- restricţii asupra dietei alimentare- restricţii la administrarea de medicamente, vaccinuri, sânge- refuzul unei intervenţii chirurgicale sau al altor proceduri terapeutice- refuzul unui transplant- neacceptarea avortului- neacceptarea internării în spital şi a tratamentului în timpul unor sărbători- descurajarea eforturilor de prelungire a vieţii- dorinţa de a sta lângă pacientul muribund şi a îndeplini anumite ritualuri

Să identifice persoanele care au nevoie de asistenţă spirituală:- pacienţii singuri, care au puţini vizitatori- cei care-şi exprimă frica, anxietatea- pacienţii care vor fi supuşi unor intervenţii chirurgicale- pacienţii care trebuie să-şi schimbe modul de viaţă după boală sau intervenţia chirurgicală- pacienţii care suntpreocupaţi de relaţia între religie şi sănătate- pacienţii a căror boală are şi implicaţii sociale- muribunzii- cei care prezintă manifestări de dependenţă în satisfacerea nevoii

Să faciliteze satisfacerea nevoii spirituale:- să permită vizita preotului- să-i permită pacientului citirea cărţilor religioase- să informeze pacientul asupra posibilităţii de participare la serviciul religios din cadrul unităţii spitaliceşti- să i se răspundă la întrebări referitoare la subiecte religioase- să se marcheze evenimentele religioase (Paşti, Crăciun), utilizând decor adecvat şi alte facilităţi permise- pacientul să fie ajutat să-şi exprime disconfortul spiritual

Educaţia pacientului:- în cazul unui conflict între doctrina religioasă şi recomandările terapeutice,

pacientul să fie informat despre necesitatea promovării sănătăţii