Curs 10

Organizarea si planificarea activitatii de recuperare neuro-motorie

Datorita continutului planul terapeutic reprezinta cea mai importanta veriga din

activitatea de recuperare a afectiunilor neurologice. Contine si esaloneaza in timp atit

obiectivele, pe termen scurt si cele de perspectiva, ce trebuiesc indeplinite, cit selectarea

mijloacelor utilizate in activitatea de recuperarea ; kinetoterapia, electroterapia, masajul,

ergoterapia si terapia ocupationala.

Prima etapa in elaborarea programului de recuperare o reprezinta studiul foii de

observatie pentru a afla datele personale ale pacientului (virsta, sex ocupatie, nivel de instruire,

antecedente personale si heredocolaterare), diagnosticul principal si diagnosticele secundare,

istoricul bolii, examenul clinic si examenul neuromotor.

Urmatoarea etapa este reprezentata de stabilirea restantului functional, prin tehnicile

de evaluare si testare, conditie sine qua non, necesara elaborarii planului therapeutic.

I.Planul terapeutic

Contine obiectivele specifice ce trebuiesc indeplinite. Ele trebuie sa fie in strinsa

concordanta cu diagnosticul, stadiul de evolutie al afectiunii si cu restantul functional actualizat,

astfel incit sa se asigure individualizrea tratamentului prescris, continuitatea si ritmicitatea lui.

Obiectivele se definesc si sint specifice pentru o etapa terapeutica. Pentru celelalte

etape terapeutice, ele vor fi modificate in functie de evolutia afectiunii.

Astfel daca in stadiul acut al afectiunii obiectivele sint specifice activitatii la pat,

determinate, in general, de imobilizare, si au caracter profilactic , in celelalte etape terapeutice

ele se modifica, de la o etapa terapeutica la alta, de la un stadiu de evolutie la altul, , in functie

de evolutia afectiunii. Astfel redobindirea autonomiei de deplasare si a capacitatii de

autoservire, mentinerea abilitatilor fizice si intelectuale dobindite devin obiective principale in

stadiul de covalescenta sau cel sechelar.

II.Program de etapa

1

Contine enumerarea mijloacelor utilizate in activitatea de recuperare, kinetoterapia,

electroterapia si masajul, zonele de aplicare, dozarea si gradarea lor, in ordinea metodica de

aplicare.

1. Kinetoterapia

Este cel mai important mijloc therapeutic in recuperarea afectiunilor neurologice care

foloseste si individualizeaza exercitiul fizic, activ sau pasiv .

In acest context se vor descrie exercitiile fizice pasive si active, scopul lor si maniera de

executie.

Kinetoterapia pasiva- Kp- se va explica maniera de executie a mobilizarilor pasive, in

functie de scopul propus; cresterea mobilitatii articulare, relaxarea si alungirea grupelor

musculare, spacificindu-se articulatiile sau grupele musculare pe care se va pune

accentul.

Exemplu:

Kp - mobilizari pasive ale M.S. dr. cu accent pe articulatia cotului si a miinii.

- mobilizari passive ale M.I. dr. cu accent pe articulatia genunchiului si gleznei

Kinetoterapia activa – Ka- Se vor specifica:

a. pozitiile fundamentale, dupa pozitia centrului de greutate, raportata la

suprafata de sprijin. Asfel vor fi descriese pozitiile fundamentale:

-joase, la salteaua de gimnastica,

-medii, din asezat pe canapea, pe scaun

-inalte, stind, stind la scara fixa la bare paralele, etc..

b. tipul de exercitiu fizic; de tonifiere, de relaxare, de coordonare, de echilibru

c. conditiile de executie si utilizarea dotarilor specifice: scara fixa, scripete,

saci cu nisip, planseta de gimnastica etc.

Exemplu:

Ka - exercitii fizice de mers, coordonare si echilibru, executate la bare paralele cu

pasirea peste obstacole.

- exercitii mers executate la bare paralele: mers genunchii ridicati, mers cu pasi

adaugati, mers cu spatele.

2

- exercitii fizice de mobilitate, adresate M.S., executate la scripete, cu accent pe

articulatiile umarului si cotului.

2. Electroterapia

Se va descrie modalitatea de aplicare a procedurilor specificindu-se:

a. tipul procedurii in functie de mijlocul utilizat; diferitele forme de curenti de

joasa si medie frecventa, ultra-sunete, termo- terapie, bai galvanice patru

celulare.

b. localizarea zonelor tratate, aplicarea electrozilor si polaritatea lor, cind este

cazul.

c. durata procedurii, in minute.

d. numarul de sedinte si ritmicitatea lor; zilnic, la doua, trei zile, in functie de

prescriptie.

3. Masajul

Se specifica:

a. tipul de masaj, segmentar sau general,

b. zona tratata si efectul urmarit: decontracturant/relaxant, tonifiant/stimulator,

circulator,

c. vibromasaj

d. durata si numarul de sedinte

Exemplu:

Masaj dorso-lombar relexant + m. vibrator - 15 + 4 min. x 10 sedinte

III.Programul de sedinta

Contine descrierea amanuntita a exercitiilor fizice active dupa metodologia descrisa:

a. Pozitia initiala P.I. – pozitia din care se va executa exercitiul

b. Pozitia kinetoterapeutului, raportata la pacient. P.K. – deosebit de importanta

deoaarce astfel se va optimiza efortul depus de pacient, prin facilitarea sau ingreuerea

conditiilor de executie a exercitiilor fizice si se va asigura, in cazul exercitiilor cu grad

ridicat de dificultate, reeducarea pozitiei sezind, mers,etc., siguranta in executie.

3

c. Descrierea miscarilor ce compun exercitiul

d. tipul de contractie musculara.

e. Dozarea si gradarea efortului, pentru fiecare exercitiu.

Mentionez ca programul de kinetoterapie este un program dinamic care se modifica

periodic, de la o atapa terapeutica la alta. Datorita evolutiei starii de sanatate a pacientului,

acesta poate suferi modificari, uneori de la o zi la alta. In aceste cazuri programul se va modifica

prin eliminarea unor exercitii, care nu mai corespund starii prezente, datorita progreselor sau

regreselor inregistrate in evolutia afectiunii, si se vor adauga altele noi sau se va renunta la cele

cu grad de dificultate neadegvat.

4