1nr. 10/2005

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

Mi-a plãcut cuvântul Sfântului Pãrinte adresat tinerilor la Köln,ºi, gândindu-mã cã nu toþi au ascultat sau au în faþã textulacestei predici, ar fi bine sã o prezint în linii mari.

Tema predicii a fost Euharistia, Taina Tainelor, care neredescoperã în fiecare zi, ca ºi în ocazii speciale, cãile frumoaseºi centrale de trãire a credinþei, cum ar fi adoraþia, jertfa,misiunea pe lângã semenii noºtri. „În faþa Sfintei Ostii, în careIsus s-a fãcut pentru noi pâine, care din interior ne susþine ºi nehrãneºte vieþile (cf. Ioan 6,35), am început ieri searã pelerinajulnostru interior de adoraþie. În Euharistie, adoraþia trebuie sãdevinã uniune. La celebrarea euharisticã, ne gãsim în acea “orã”a lui Isus, de care vorbeºte Evanghelia lui Ioan. Prin Euharistie,aceastã “orã” a lui Isus devine ora noastrã, prezenþa Sa înmijlocul nostru. ... El îi mulþumeºte lui Dumnezeu nu doar pentrumarile lucrãri din trecut; îi mulþumeºte pentru propria sa slãvire,care se va realiza prin Cruce ºi Înviere, vorbindu-le discipolilorîn cuvinte ce rezumã Legea ºi Profeþii: “Acesta este trupul meu,jertfit pentru voi. Acest potir este Noul Legãmânt al Sângeluimeu.” El împarte apoi pâinea ºi potirul, ºi le cere sã repetecuvintele ºi gesturile Sale din acel moment, în amintirea Sa.”

Sfântul Pãrinte spune cã adoraþia este un pelerinaj interiorcare duce la comuniunea cu Cel Prezent în Sfânta Tainã, cu celcare se jertfeºte în Celebrarea Euharisticã ºi care ne dã misiuneasã mergem spre fraþii noºtri spre a le arãta, în diferite feluri,cele care ne-au transformat pe noi, precum pâinea ºi vinul aufost transformate în Trupul ºi Sângele lui Cristos. „Ceea ce dinexterior este violenþã brutalã, din interior devine un act al uneiiubiri care se dãruieºte total. Aceasta este transformareasubstanþialã care s-a realizat în Cenacol ºi care a fost destinatãpentru a genera un proces de transformare ce conduce în finalla transformarea lumii, pânã acolo încât Dumnezeu sã fie totulîn toate (cf. 1 Corinteni 15,28). ... Pâinea ºi vinul devin Trupul ºiSângele sãu. Însã transformarea nu trebuie sã se opreascã înacest punct, ci, dimpotrivã, de aici trebuie sã înceapã cuadevãrat. Trupul ºi Sângele lui Cristos ne sunt date ca noiînºine sã ne transformãm la rândul nostru. Noi înºinetrebuie sã devenim Trupul lui Cristos, de acelaºi sângecu El. Cu toþii mâncãm aceeaºi pâine, iar aceastaînseamnã cã noi devenim una. Adoraþia, am mai spus-o, devine uniune. Dumnezeu nu se mai aflã doar înfaþa noastrã, ca unul care este total Altcineva. Esteînãuntrul nostru ºi noi suntem în El. Dinamica sa nepãtrunde ºi din noi cautã sã se rãspândeascã în alþii,sã se extindã în întreaga lume, pentru ca iubirea Sa sãdevinã cu adevãrat mãsura dominantã a lumii.”

Revenind la imaginea Cinei de Tainã, Sfântul Pãrintene îndeamnã sã participãm la „ora” lui Isus prin respectareaDuminicii, care înseamnã prezenþã la Sfânta Liturghie: „Dragiprieteni! Uneori, la prima vedere, ar putea pãrea incomodãincluderea în programul de duminicã a Liturghiei. Dar cu puþinefort veþi constata cã tocmai aceasta dã un centru corespunzãtortimpului liber. Nu vã lãsaþi convinºi sã nu participaþi la Euharistiaduminicalã, ºi ajutaþi-i ºi pe alþii sã o descopere. Aceasta pentrucã din Euharistie þâºneºte bucuria de care avem atâta nevoie,ºi trebuie sã învãþãm sã o înþelegem tot mai profund, trebuie sãînvãþãm sã o iubim. Sã ne angajãm în acest sens - va merita

“Pelerinajul nostru interior de adoraþie”“Pelerinajul nostru interior de adoraþie”“Pelerinajul nostru interior de adoraþie”“Pelerinajul nostru interior de adoraþie”“Pelerinajul nostru interior de adoraþie”din predica Sfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-leadin predica Sfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-leadin predica Sfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-leadin predica Sfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-leadin predica Sfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea

efortul! Sã descoperim bogãþia interioarã a liturgiei Bisericii ºiadevãrata ei mãreþie: nu celebrãm noi pentru noi, ci însuºiDumnezeul cel viu pregãteºte pentru noi o sãrbãtoare. Cuiubirea pentru Euharistie, veþi redescoperi ºi SacramentulReconcilierii, prin care bunãtatea milostivã a lui Dumnezeu nepermite mereu un nou început pentru viaþa noastrã.”

Cât de legate sunt Tainele între ele, ºi cu câtã forþã, Euharistiane trimite la Spovadã, Sacramentul Reconcilierii! Parcurgânditinerarul pelerinajului interior de adoraþie, trecem ºi prin „staþia”Pocãinþei care ne ajutã sã ne uitãm la noi, la starea noastrã, dar ºila alþii, la starea lor, la nevoile ºi provocãrile lor. În Spovadãdescoperim iertarea fãrã margini a Fiului lui Dumnezeu, iar înEuharistie puterea sa de dãruire, de jertfã. „Cine l-a descoperit peCristos trebuie sã îi conducã pe alþii la El. O mare bucurie nu poatefi pãstratã pentru sine. Trebuie sã o transmitem mai departe.”

Spre finalul predicii sale, Sfântul Pãrinte deplânge un fenomenalarmant din timpurile noastre: „În multe pãrþi ale lumii existãastãzi o stranie uitare a lui Dumnezeu. Se pare cã toate ar mergela fel ºi fãrã El. Dar în acelaºi timp existã ºi un sentiment defrustrare, de nemulþumire legat de toþi ºi toate. ªi se ajunge la aexclama: “Nu se poate ca aceasta sã fie viaþa!”. Cu adevãrat nu.ªi astfel, împreunã cu uitarea lui Dumnezeu, existã un fel de nouãexplozie a religiei. Nu doresc sã discreditez toate manifestãrileacestui fenomen. Poate exista chiar ºi bucuria sincerã adescoperirii. ªi totuºi, ca sã spunem adevãrul, religia devineaproape un produs de consum. Oamenii aleg ceea ce le place,ºi existã unii care ºtiu sã scoatã profit din aceasta. Însã religiaconstruitã în stilul “fã tu singur” în final nu ne ajutã. Este comodã,dar în momentele de crizã rãmânem singuri. Ajutaþi-i pe oamenisã descopere adevãrata stea care ne indicã drumul: Isus Cristos!”.

Dupã ce recomandã Catehismul Bisericii Catolice ºi sintezaacestuia, Sfântul Pãrinte, revenind la tema predicii sale,„Euharistia”, spune: „”Pentru cã este o singurã pâine, noi, ceimulþi, suntem un singur trup” (1 Corinteni 10,17). Prin aceasta

doreºte sã spunã: deoarece îl primim pe acelaºi Domn ºi Elne strânge la un loc ºi ne atrage în El, ºi noi între noi suntemuna. Acest lucru trebuie sã se vadã în viaþa fiecãruia dintrenoi. Trebuie sã se arate în capacitatea de a ierta. Trebuiesã se manifeste în sensibilitatea faþã de nevoile celorlalþi.Trebuie sã se manifeste în disponibilitatea de a împãrtãºi.Trebuie sã se manifeste în angajamentul faþã de semeni,atât cei care sunt aproape cât ºi cei care sunt departedin punct de vedere fizic, pe care tot apropiaþi trebuie sã

îi considerãm. ... ªtiu cã voi, ca tineri, aspiraþi la lucruri mari,cã doriþi sã vã implicaþi în construirea unei lumi mai bune.

Demonstraþi acest lucru oamenilor, demonstraþi-l lumii, careaºteaptã tocmai aceastã mãrturie din partea discipolilor lui IsusCristos ºi care, mai ales prin intermediul iubirii voastre, va puteadescoperi steaua pe care noi o urmãm. Sã mergem înainte cuCristos ºi sã ne trãim viaþa ca adevãraþi adoratori ai luiDumnezeu! Amin.

Deºi ºtim cã Sfântul Pãrinte nu va citi niciodatã ceea ce amscris aici, îi mulþumesc din tot sufletul cã ne-a adresat acestcuvânt de luminã pentru acum ºi pentru viitor. Sfânta Fecioarãsã ne ajute sã rãmânem statornici în „pelerinajul nostru interiorde adoraþie”.

nr. 10/2005 2

„...Cãci am vãzut steaua lui la rãsãrit„...Cãci am vãzut steaua lui la rãsãrit„...Cãci am vãzut steaua lui la rãsãrit„...Cãci am vãzut steaua lui la rãsãrit„...Cãci am vãzut steaua lui la rãsãritºi am venit sã ne închinãm lui”ºi am venit sã ne închinãm lui”ºi am venit sã ne închinãm lui”ºi am venit sã ne închinãm lui”ºi am venit sã ne închinãm lui”

(((((MateiMateiMateiMateiMatei 2, 2) 2, 2) 2, 2) 2, 2) 2, 2)

Cãlãuziþi de stea, lumina credinþei noastre, ne-am început pelerinajul, marþi, 9august 2005. Curaþi sufleteºte, am participat la Sfânta Liturghie celebratã de Pr.Daniel Bulai în Catedrala Sf. Iosif din Bucureºti. La sfârºitul Liturghiei am primitbinecuvântarea Arhiepiscopului nostru, dr. Ioan Robu, ºi am pornit, asemeneacelor trei magi, spre locul unde aveam sã-l adorãm pe Cristos.

Cei 150 de pelerini au fost împãrþiþi în trei autocare: roºu (responsabil - Pr. DanielBulai), galben (responsabil - Pr. Vasile Ciobanu), albastru (responsabil - Sr. Veronica).Ajunºi la destinaþie, tinerii au fost repartizaþi la diferite parohii din Arhidieceza deMünster. Iatã poveºtile lor...

Autocarul roºuAutocarul roºuAutocarul roºuAutocarul roºuAutocarul roºuDrumul pânã în Germania a fost destul de lung sau mai lung decât cel de la

întoarcere. Acest lucru s-a datorat, probabil, ºi faptului cã eram cu toþii destul denerãbdãtori sã ajungem în Bösel, Garrel, Saterland, oraºe pe care nu le cunoºteamdeloc ºi pe care doar ni le imaginaserãm.

Pelerinii din autocarul roºu au fost cazaþi în Bösel ºi în Petersdorf. Trebuie sãrecunoaºtem cã toþi eram puþin speriaþi; nu ºtiam cum ne vom înþelege cu gazdelenoastre atâta timp cât noi vorbeam doar limba englezã. Temerile noastre au fostspulberate în scurt timp pentru cã, îndatã ce am intrat în „sala de primire”, toþine-au întâmpinat spunându-ne: „Bine aþi venit!”. La masã, fiecare legumã, fiecarefruct avea un bileþel pe care era scrisã denumirea în limba românã. Chiar dacãulterior am vorbit în englezã, câteva cuvinte în germanã am învãþat totuºi. Primasearã s-a scurs destul de repede, fiecare a fãcut cunoºtinþã cu familia la careurma sã-ºi petreacã urmãtoarele patru zile.

Ziua care ºi-a lãsat adânc amprenta asupra noastrã a fost aceea a „implicãriiîn viaþa socialã”. Am putut participa la diverse activitãþi, precum cãlãritul ºi trasul laþintã. Interesantã a fost ºi demonstraþia fãcutã de pompierii din localitate carene-au arãtat cum se desfãºoarã o intervenþie a lor.

Comicã ni s-a pãrut ºi denumirea jocului preferat din þinut („boule”), datoritã

Ziua mZiua mZiua mZiua mZiua mondiondiondiondiondialã aalã aalã aalã aalã ao so so so so sãrbããrbããrbããrbããrbãtoaretoaretoaretoaretoare

O istorie care a fO istorie care a fO istorie care a fO istorie care a fO istorie care a fãããããcutcutcutcutcutînconjurul lumii -înconjurul lumii -înconjurul lumii -înconjurul lumii -înconjurul lumii -

Ziua MZiua MZiua MZiua MZiua Mondialã a ondialã a ondialã a ondialã a ondialã a TTTTTineretuluiineretuluiineretuluiineretuluiineretuluiÎn întreg pontificatul sãu, Papa Ioan

Paul al II-lea a manifestat o simpatiedeosebitã faþã de tineri, iar aceºtia au fostîncântaþi de carismaticul Papã care, pentruei, a inventat Ziua Mondialã a Tineretului.Aceasta este mãrturia clarã cã Ioan Paulal II-lea - Papa tinerilor, Papa care a rãmastânãr în ciuda trecerii anilor ºi a suferinþelorfizice – a dãruit tinerilor cea mai mare partedin energia ºi din opera sa de Pãstor alBisericii Universale. “Voi sunteþi speranþaBisericii! Voi sunteþi speranþa mea!”.Despre aceste cuvinte adresate tinerilor laînceputul pontificatului sãu se poate spunecã nu au fost doar artificii de retoricã. Eleconþineau un proiect pastoral foarte precis,pe care Ioan Paul al II-lea l-a parcurs cutinerii, cu o iubire nesfârºitã, pânã la sfârºit.

Sãmânþa a fost aruncatãSãmânþa a fost aruncatãSãmânþa a fost aruncatãSãmânþa a fost aruncatãSãmânþa a fost aruncatãRoma, începutul anilor ‘80; o stradã în

apropierea Bazilicii Sfântul Petru. Aici, labiserica San Lorenzo, câþiva tineri se adunãcu regularitate pentru a se ruga împreunãºi pentru a se îmbogãþi reciproc, simþindmereu cã au de dãruit ºi de primit de lacei care au aceleaºi preocupãri, aceleaºinãzuinþe, aceleaºi gânduri de viitor. Demulte ori li se alãturã Episcopul germanPaul-Josef Cordes, Vicepreºedinte alConsiliului Pontifical pentru laici.

Papa Ioan Paul al II-lea proclamã anul1983-1984 An Sfânt Jubiliar, la 1500 de anidupã evenimentul morþii ºi Învierii lui Isus.Cu acest prilej se are în vedere ºiorganizarea de manifestãri pentru tineri.ªi totul prinde viaþã în urma disponibilitãþiicu care tinerii din lumea întreagã rãspundla invitaþia Papei de a participa la o întâlnire„de rugãciune, de împãrtãºire, de dialogºi de bucurie”.

În biserica San Lorenzo, punctul deîntâlnire a tinerilor din Roma, se încearcãdin rãsputeri ca aceastã primã întâlnireinternaþionalã sã se transforme într-unobicei care sã se repete. În demersul lor,tinerii sunt susþinuþi de Monseniorul Cordes.

În 1984, mai mult de 300. 000 de tinerivin la Roma, în Duminica Floriilor, pentru“Jubileul Internaþional al Tinerilor”. Nu estedeloc uºor sã fie asiguratã cazarea pentrutoþi participanþii. În timp ce la Roma seinterzice, în ultimul moment, construireaunei enorme tabere de corturi, mai binede 6000 de familii se pun la dispoziþiaorganizatorilor, deschizându-ºi inimile ºicasele pentru a-i primi pe tineri. La

Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)

Köln - 2005: entuziasm, credinKöln - 2005: entuziasm, credinKöln - 2005: entuziasm, credinKöln - 2005: entuziasm, credinKöln - 2005: entuziasm, credinþãþãþãþãþã ºººººi universalitatei universalitatei universalitatei universalitatei universalitateDragã prietene,Am avut marea bucurie de a participa, pentru a cincea oarã, la Zilele

Mondiale ale Tineretului. Pãstrez în minte trei idei esenþiale, culese din întreagaexperienþã a tinerilor prezenþi în Germania în luna august 2005.

Oriunde priveai, aveai ocazia sã descoperi entuziasmul tinerilor. Limba,cultura, culoarea pielii erau “depãºite”. Toþi aveau un mod cât mai original dea împãrtãºi bucuria tinereþii prin cântece, dansuri ºi voie bunã.

Orice ai fi încercat sã faci, la un moment dat, totuºi, te opreai ºi aveai ocaziaca prin rugãciune, catehezã ºi Sf. Liturghie sã intri într-o altã lume... în lumeacredinþei! Zgomotul, preocupãrile exterioare, prieteniile se blocau ºi Cristosdevenea centru de atracþie.

Am fost martorul unui fenomen universal. Tineri care nu se mai vãzuserãniciodatã, la Köln erau fraþi. Tineri care aparþineau unor istorii diferite, înGermania au format o familie. Tineri care au parcurs drumuri atât de „personale”în viaþã, în jurul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea au simþit cã fac parte dinBiserica lui Cristos.

Personal, întrezãresc roade frumoase dupã întâlnirea din Germania, atâtîn Biserica noastrã localã din Arhidieceza de Bucureºti, cât ºi în BisericaUniversalã a lui Cristos!

PrPrPrPrPr. D. D. D. D. DANIEL ANIEL ANIEL ANIEL ANIEL BULAIBULAIBULAIBULAIBULAI

SUFL

ET T

ÂNÃR

´LA

SU

FLET

TÂN

ÃR

´LA

SUFL

ET T

ÂNÃR

´LA

SU

FLET

TÂN

ÃR

´LA

SUFL

ET T

ÂNÃR

´LA

ZM

T Z

MT

ZM

T Z

MT

ZM

T -

KÖLN

200

5 -

KÖ

LN 2

005

- K

ÖLN

200

5 -

KÖ

LN 2

005

- K

ÖLN

200

5

3nr. 10/2005

tinetinetinetinetineretulretulretulretulretului - Köln 2005ui - Köln 2005ui - Köln 2005ui - Köln 2005ui - Köln 2005a cra cra cra cra credinedinedinedinedinþeiþeiþeiþeiþei

asemãnãrii fonetice cu un anumitcuvânt din românã (cu care n-are nicio legãturã).

Nici spiritul creator nu a fost uitat,unii dintre noi împodobind cu hârtiecreponatã crucea purtatã ulterior înprocesiunea Sfintei Liturghii ce aîncheiat acea zi frumoasã.

În urmãtoarea zi ne-am îndreptatspre Cloppenburg, unde am fostprimiþi cu cãldurã de tinerii a treiparohii: „Sf Andrei”, Sf Augustin” ºi „SfIosif”. Am cântat împreunã, ne-am

rugat ºi, cel mai important, am participat la Adoraþie. Reprezentanþii fiecãrei þãriau cântat în semn de mulþumire.

Am mers apoi la Oldenburger Land, un loc de pelerinaj al Sfintei Fecioare Mariadin Betleem. La amiazã am urmãrit un musical: „Crossing the line” care evoca unmoment din 1936, când regimul nazist a interzis crucea, ca simbol, în orice instituþiede stat. Preoþii ºi laicii s-au opus acestui ordin ºi au celebrat o liturghie în semn deprotest. Graþie intervenþiei unor oameni curajoºi, ordinul a fost revocat peste doarcâteva luni. Dupã acest musical extraordinar, am vizitat Muzeul Satului dinCloppenburg.

Ziua a fost destul de lungã, iar cina a fost mai mult decât binevenitã, mai alescã ne-am reunit pelerini din câteva state participante (Mexic, Argentina, Polonia).Dupã cinã, Sfânta Liturghie a fost celebratã de Arh. de Munster, dr. ReinhardLettmann. Toatã aceastã zi petrecutã în Cloppenburg a avut ca moto cuvinteleSfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea: „Sã construim o civilizaþie a iubirii ºi aadevãrului”.

Duminicã, ultima zi petrecutã cu gazdele noastre, a fost una deosebitã. Ne-am adunat pe un stadion pentru a juca „Joc fãrã frontiere”. S-au format mai multeechipe care sã poarte aceeaºi costumaþie, în funcþie de denumire: „pãpuºele”,„pãdure”, „fotbaliºti”, „puºcãriaºi” etc. Cea mai frumoasã a fost bãtaia în ºi cuspumã, la care echipa românilor a ieºit învingãtoare.

La finalul acestui joc, tinerii din Arhidieceza de Bucureºti au prezentat unprogram artistic din care nu au lipsit dansurile moderne, dansurile populare, orisceneta „Sã schimbãm lumea”. Astfel, am încununat cele patru zile petrecute înBösel, Saterland ºi Garrel.

Urmãtoarea zi ne-am luat rãmas bun de la gazde, cu promisiunea cã o sãþinem legãtura ºi cã ne vom vedea în România.

ROXANAROXANAROXANAROXANAROXANA ROTROTROTROTROTARUARUARUARUARU

Autocarul galbenAutocarul galbenAutocarul galbenAutocarul galbenAutocarul galben

Am plecat de la Catedrala Sf. Iosif împreunã cu celelalte douã autocare. Îndrum spre Germania am vizitat, timp de 8 ore, Viena. Ajunºi la destinaþie, în primãfazã am fost cazaþi în zona Saterland, împãrþiþi fiind în trei parohii: Sedelzberg,Ramsloh ºi Scharell. În aceeaºi searã, dupã ce am participat la o Liturghie solemnã,am fost întâmpinaþi cu o petrecere de bun venit. În cea de a doua zi am mers lagrãdiniþa din Scharell, unde am vopsit cãsuþe de joacã, am ajutat la grãdinãrit,

Colosseum, tinerii se roagã Calea SfinteiCruci, iar la Bazilica Sfântului Petruparticipã la Liturghia prezidatã de SfântulPãrinte. Aceste manifestãri au un ecouimpresionant. În ajunul Duminicii Floriilor,Papa, adresându-li-se tinerilor, spune: “Cespectacol minunat constituie, în decorulacestei Pieþe, adunarea voastrã! Cine aspus cã tineretul de azi a pierdut simþulvalorilor? ªi oare este adevãrat cã nu sepoate conta pe tineri?”. Atunci Ioan Paulal II-lea a încredinþat tinerilor lumii unsimbol: o imensã cruce din lemn care, maitârziu, avea sã devinã “Crucea ZileiMondiale a Tineretului”. Pe cruce suntscrise aceste cuvinte: ”Purtaþi-o în lumeaîntreagã ca semn al iubirii lui Cristos faþãde omenire ºi spuneþi tuturor cã nu existãmântuire decât în Cristos mort ºi înviat”.Acest mesaj este, de fapt, adevãratasemnificaþie a Zilei Mondiale a Tineretului,care valoreazã mai mult decât multelecuvinte care ar încerca sã explice origineaºi scopul Zilei Mondiale a Tineretului.Crucea a strãbãtut pânã acumaproximativ 90.000 de kilometri.

Anul tineretuluiAnul tineretuluiAnul tineretuluiAnul tineretuluiAnul tineretuluiSã contezi pe tineri!? Aceasta este

provocarea pe care Sfântul Pãrinte ºi-oasumã în mod personal ºi propune caastfel de întâlniri sã se repete. Tinerii de labiserica San Lorenzo ºi Consiliul Pontificalpentru Laici susþin acest proiect. Când, în1985, Organizaþia Naþiunilor Uniteproclamã un “An internaþional altineretului”, la Roma toþi sunt de acord: estenevoie de o altã întâlnire a tinerilor dinlumea întreagã cu Papa.

Mai mult de 250. 000 de tineri acceptãinvitaþia Papei de a se întâlni la Roma, înDuminica Floriilor. Cu puþin înainte, pe 31martie, Ioan Paul al II-lea publicã oscrisoare adresatã tinerilor, în caresubliniazã responsabilitatea faþã de viitorpe care trebuie sã ºi-o asume toategeneraþiile: “De profilul momentului actualsunt responsabili adulþii. De la voi aºteptsã vã asumaþi responsabilitatea pentruceea ce, într-o zi, va deveni actualitateîmpreunã cu voi, ºi care acum este încãviitor”. Dupã o sãptãmânã de la întâlnireacu tinerii, Sfântul Pãrinte anunþa,surprinzãtor pentru toþi, instaurarea ZileiMondiale a Tineretului.

În mesajul pascal “Urbi et orbi” din 7aprilie 1985, spunea: “Duminica trecutãm-am întâlnit cu sute de mii de tineri ºi amºi acum întipãritã în inimã imagineaentuziasmului lor plin de veselie. Dorind caaceastã minunatã experineþã sã se poatã

SUFLET TÂN

ÃR ´LA SU

FLET TÂNÃR ´LA

SUFLET TÂN

ÃR ´LA SU

FLET TÂNÃR ´LA

SUFLET TÂN

ÃR ´LA ZMT

ZMT

ZMT

ZMT

ZMT - KÖ

LN 2005

- KÖLN

2005 - KÖ

LN 2005

- KÖLN

2005 - KÖ

LN 2005

nr. 10/2005 4

într-un cuvânt ne-am implicat social. A treia zi, dis-de-dimineaþã, ne-am îndreptatspre Cloppenburg, unde a avut loc o întâlnire regionalã. Ziua s-a încheiat cu oSfântã Liturghie celebratã de Arhiepiscopul Diecezei de Münster, dr. ReinhardLettmann. Ziua urmãtoare, fiind duminicã, am început-o cu o slujbã religioasã înparohia Sedelzberg, iar apoi am mers la un club vânãtoresc (Schutzenverein).Dupã aceea am vizitat un punct turistic din zona de nord ºi am mâncat cu toþiiprãjituri la moara de vânt din Scharell. În cea de a cincea zi ne-am luat rãmas bunde la familiile gazdã ºi, împreunã cu ceilalþi pelerini români, ne-am îndreptat spreDüsseldorf.

BIANCA DASCABIANCA DASCABIANCA DASCABIANCA DASCABIANCA DASCA

Autocarul albastruAutocarul albastruAutocarul albastruAutocarul albastruAutocarul albastruTraseul grupului Albastru a avut o dublã dimensiune. Mai întâi a parcurs acelaºi

drum ca ºi celelalte grupuri ºi, în Köln, a participat la aceleaºi activitãþi ca ºi ceilalþitineri români. Însã am fost cu toþii de acord cã cea mai frumoasã parte dinpelerinajul nostru a fost perioada petrecutã alãturi de familiile catolice din Garrel,Arhidieceza de Münster. Momentele trãite aici vor rãmâne în sufletele noastre cadovadã puternicã a existenþei omeniei, prieteniei sincere între creºtini, indiferentde naþionalitate, culturã, nivel de trai, dovadã a existenþei unitãþii întru Cristos. Pentrucã, într-adevãr, ceea ce ne-a adus împreunã în aceastã circumstanþã nu a fostaltceva decât credinþa noastrã comunã. Aceasta a fost mijlocitoarea întâlnirii dintretinerii români ºi familiile unui sat din nordul Germaniei.

Cred cã mai multe detalii despre aceste momente minunate ar fi binevenite.Ajunºi in Garrel, am trãit mai întâi emoþia cunoaºterii familiilor gazdã ºi a tinerilordin parohia lor. Câte doi sau câte patru, am fost cazaþi la familiile din sat, disponibilesã ne gãzduiascã, ºi am plecat cãtre casele “noastre”.

Impresiile împãrtãºite seara, la petrecerea de bun venit organizatã de parohiagazdã, au fost uimitor de asemãnãtoare: “E super!”, “Familia mea are patru (trei,doi) copii.”, “ Casa în care stau eu e sigur cea mai frumoasa!” ºi multe alte remarci.Încã din prima zi am avut ocazia sã gustãm din mâncãrurile traditionale, ºi sã leobservãm obiceiurile, dintre care cel mai evident a fost plãcerea lor pentru bere...

A doua zi, pe care au numit-o “Implicarea în viaþa socialã” a fost o premierãpentru tinerii noºtri. Împreunã cu familiile din Garrel am plecat cãtre un sat vecin,Nikolausdorf, ºi am ajutat la construirea unei “maºinãrii de noroi”, cum a numit-ovicarul satului, în curtea unei grãdiniþe pentru copii. Uimitor, dar fetele au cãratpatru remorci cu nisip, cu ajutorul roabelor. Mai voinici, bãieþii au sãpat un ºanþlung prin care sã treacã conducta de apã cãtre maºinãria din groapa cu nisip.Atmosfera creatã de glumele mexicanilor, gãzduiþi ºi ei în Garrel, de cânteceleromâneºti, de râsetele colorate ale nigerienilor, a lãsat în sufletele tuturor imagineaplãcutã a armoniei dintre oameni, sãdind în fiecare dintre noi speranþa cã paceaeste posibilã ºi pe Pãmânt. Ziua a fost Ãncununatã cu celebrarea Sfintei Liturghiiîn curtea grãdiniþei. Mai târziu, gazdele au pregatit pentru noi o petrecere în aerliber, cu muzicã, cartofi prãjiti, cârnaþi ºi bere. Ne-am bucurat cã am putut sã nesimþim bine ºi alãturi de tinerii germani din Garrel, ceva mai timizi decât românii,mexicanii sau nigerienii.

Chiar dacã puþin obosiþi, a doua zi ne-am trezit cu toþii pentru a ne îndreptacãtre Cloppenburg, undene-am întâlnit cu tineri dinmai multe sate ale regiunii,pentru a participa la SfântaLiturghie. Înainte de aceastaam fãcut un pelerinaj pânã labiserica Sfântul Augustin,unde am luat ºi masa.

Ziua petrecutã numai înfamilia gazdã a fost pentrumulþi cea mai frumoasã. Uniiau mers la piscinã, alþii s-auplimbat cu barca pe un lac

repeta în urmãtorii ani, instituind ZiuaMondialã a Tineretului în Duminica Floriilor,îmi confirm convingerea: tinerii vor avea omisiune dificilã, dar entuziasmantã - (...) sãfacã sã se nascã structuri noi, inspirate deadevãr, solidaritate ºi pace”.

Mesajul sãu de Crãciun, adresatColegiului Cardinalilor, întãreºte cele spusela Paºti: în fiecare an, în Duminica Floriilor,va fi celebratã Ziua Mondialã a Tineretului.

Primele întâlniriPrimele întâlniriPrimele întâlniriPrimele întâlniriPrimele întâlniriÎn felul acesta a luat naºtere o istorie

care avea sã continue triumfal în ochiiîntregii lumi. În Duminica Floriilor din 1986,la Roma, se celebreazã oficial prima ZiMondialã a Tineretului. În 1987, tinerii lumiiîl întâlnesc pe Sfântul Pãrinte în Argentina,la Buenos Aires. Aici, Papa le spune unlucru pe care avea sã-l repete denenumãrate ori în mesajele adresate lor:“Aº vrea sã repet ceea ce am spus încãdin prima zi a pontificatului meu: voi sunteþisperanþa Papei, voi sunteþi speranþaBisericii”. În anul 1989, 600.000 de tineri îlîntâmpinã pe Papã în Spania, la Santiagode Compostela. În 1991, un milion ºijumãtate de tineri se adunã laCzestochova, în Polonia. Dupã cãderea“cortinei de fier”, aceastã întâlnire esteprima posibilitate care se oferã tinerilor dinEuropa de Est sã participe în mod liber lao astfel de manifestare. Aici, Papa lespune: ”Vechiul continent se bazeazã pevoi, tineri din Europa Orientalã ºiOccidentalã, în reconstruirea acelei “casecomune” de la care aºteptãm un viitor desolidaritate ºi de pace... Pentru binelegeneraþiilor viitoare, trebuie ca nouaEuropã sã fie construitã având la bazãacele valori spirituale care constituienucleul tradiþiei sale culturale”.

În 1993, 500.000 de mii de tineri acceptãinvitaþia Papei de a se întâlni în SUA, laDenver. Pe fundalul impozant al RockyMountains, tinerilor le sunt adresateurmãtoarele cuvinte: ”Nu vã sufocaþiconºtiinþa! Conºtiinþa este adevãrata inimãºi sanctuarul unei persoane, locul în caresuntem noi singuri cu Dumnezeu... Sã nuvã fie fricã sã ieºiþi din stilul vostru de viaþã,comod ºi comun, ºi sã rãspundeþiprovocãrii de a-l face cunoscut pe Cristosîn metropolele moderne...”.

În 1995, la Manila, în Filipine, are loc ceamai mare manifestare a Zilei Mondiale aTinerilor. Participã 4 milioane de tineri care-lovaþioneazã pe Sfântul Pãrinte atunci cândvorbeºte despre iubirea faþã de aproapele:”Sunteþi în stare sã vã dãruiþi timpul, forþele ºitalentul pentru binele celorlalþi? Sunteþi în

Ziua moZiua moZiua moZiua moZiua mondialã a ndialã a ndialã a ndialã a ndialã a tineretului -tineretului -tineretului -tineretului -tineretului -

SUFL

ET T

ÂNÃR

´LA

SU

FLET

TÂN

ÃR

´LA

SUFL

ET T

ÂNÃR

´LA

SU

FLET

TÂN

ÃR

´LA

SUFL

ET T

ÂNÃR

´LA

ZM

T Z

MT

ZM

T Z

MT

ZM

T -

KÖLN

200

5 -

KÖ

LN 2

005

- K

ÖLN

200

5 -

KÖ

LN 2

005

- K

ÖLN

200

5

5nr. 10/2005

stare sã iubiþi? Dacã da, atunci Biserica ºisocietatea pot sã se aºtepte la lucruri maride la fiecare dintre voi”.

În 1997, la Paris, un milion de tineri suntalãturi de Papã care le cere sã fie omãrturie vie: ”Dragi tineri, drumul vostru nuse terminã aici. Timpul nu se opreºte la ziuade azi. Mergeþi pe strãzile lumii, rãmânânduniþi cu Biserica lui Cristos!”.

Drumul spre GermaniaDrumul spre GermaniaDrumul spre GermaniaDrumul spre GermaniaDrumul spre GermaniaÎn Anul jubiliar 2000 este organizatã ºi

o sãrbãtoare a tinerilor. Cu aceastã ocazie,aproape douã milioane de tineri seîntâlnesc la Roma, iar dintre aceºtia, 12.000sunt germani. În culise se vorbea dejadespre o Zi a Tinerilor celebratã înGermania. La Roma, Sfântul Pãrinte lespune celor prezenþi: ” Gândul meu seîndreaptã ºi cãtre tinerii din alte Biserici ºiComunitãþi ecleziale, care sunt aici; ... ZiuaMondialã a Tineretului sã fie o ocazieulterioarã de cunoaºtere reciprocã ºi derugãciune comunã la Duhul Sfânt, care sãimplore deplina unitate a tuturorcreºtinilor!”. La acest eveniment participãºi Asociaþia Tineretului Catolic dinGermania. În 2002, 3000 de tineri germaniparticipã, la Toronto, în Canada, la ZiuaMondialã a Tinerilor, moment carereuneºte peste 800.000 de persoane. Lasfârºitul acestei impresionante manifestãri,Papa spune: “Vreau sã anunþ oficial cãurmãtoarea Zi Mondialã a Tineretului seva desfãºura în 2005 la Köln, în Germania.În impunãtoarea Catedralã din Köln esteveneratã memoria celor trei Magi, Înþelepþiiveniþi din Orient urmând steaua care i-acondus la Cristos. Ca pelerini, drumulvostru cãtre Köln începe astãzi. Cristos vãaºteaptã acolo pentru a celebra cea de-aXX-a Zi Mondialã a Tineretului. Sã vãînsoþeascã Fecioara Maria, Mama noastrã,în pelerinajul credinþei” (Toronto, 28 iulie2002).

În Duminica Floriilor din 2003, tineriicanadieni încredinþeazã Crucea ZileiMondiale a Tineretului prietenilor lorgermani. În Duminica Floriilor din 2005,Crucea ajunge la Berlin, dupã o cãlãtorieprin 26 de þãri europene. Din DuminicaFloriilor 2005, Crucea Zilei Mondiale aTineretului ºi-a început “pelerinajul dereconciliere” prin Germania ºi, în a douajumãtate a lunii august, a ajuns la Kölnpentru celebrarea celei de-a XX-a ZiMondiale a Tineretului. La Köln, unde s-atrãit o nouã paginã a unei istorii de succescare dureazã de douã decenii, istorie atinerilor lumii ºi a unui Papã care a intratdeja în istorie.

CRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICAN

din apropiere, alþii au mâncat, printre povestiri si râsete, o îngheþatã uriaºã, alþiiau cãlãrit sau au vizitat fermele uriaºe ale gazdelor. S-au schimbat numere detelefon, adrese de e-mail, cadouri, s-au plãnuit ºi alte vizite în Germania ºi chiarîn România. Seara, împreunã cu familiile lor, toþi tinerii români s-au întâlnit înPetersdorf pentru a le oferi germanilor un spectacol de mulþumire pentru toateclipele frumoase pe care le-au trãit alãturi de comunitatea lor.

Cu sincere regrete în suflet, unii chiar cu lacrimi în ochi, în dimineaþa urmãtoarene-am luat la revedere ºi am plecat cãtre Köln, locul în care aveam sã întâlnimînca 800.000 de tineri din lumea întreagã veniþi ºi ei pentru Cristos, pentru a damãrturie lumii de credinþa lor.

CRISTINA NICACRISTINA NICACRISTINA NICACRISTINA NICACRISTINA NICA

Aºadar, iatã-nedin nou la drum... dedata aceasta spremarea atracþie atuturor... Köln. Pentrucã era 15 august,s ã r b ã t o a r e aAdormirii MaiciiDomnului, ne-amoprit la Münsterpentru a participa laSfânta Liturghie alãturide alþi tineri din Mexic,

Polonia, Spania, Argentina, Italia.Dupã acest moment unic de unitate în credinþã, ne-am reluat cãlãtoria. Cele

trei grupuri de români au fost cazate împreunã în Düsseldorf, la ªcoala “SfântulPetru”.

Pe parcursul celor cinci zile, în funcþie de programul la care am vrut sãparticipãm, am mers fie la Köln, fie la Bonn, fie am rãmas în Düsseldorf. Dacã laaceste programe nu ne întâlneam niciodatã toþi românii, cert este cã la catehezebiserica devenea neîncãpãtoare.

Catehezele au fost þinute de PS Virgil Bercea ºi PS Cornel Damian. Foarteimpresionant a fost ºi faptul cã toþi tinerii români au participat la Liturghie atât în ritgreco-catolic cât ºi în rit romano-catolic. Ne-am rugat împreunã ºi l-am adorat peIsus.

A urmat o zi semnificativã pentru mulþi dintre pelerini. Ne-am întâlnit cu SfântulPãrinte Benedict al XVI-lea. În aºteptarea Sanctitãþii Sale, tinerii din întreaga lumeau cântat, au aplaudat, i-au scandat numele, a fost un adevãrat spectacol.

Un alt moment emoþionant a fost vizitarea Domului din Köln unde ne-am simþitmai aproape de Magi, primii oameni care l-au cãutat pe Isus ºi l-au recunoscutca Rege al Universului. Pe înserate am participat la Calea Sfintei Cruci, “o povestea speranþei pentru oamenii tuturor timpurilor”.

Am încheiat pelerinajul pe un câmp dedicat Sfintei Fecioare Maria, Marienfeld.Aici, ne-am adunat tineri din întreaga lume ºi, alãturi de Papa Benedict alXVI-lea, am participat la o noapte de veghe sub cerul înstelat.

Duminicã dimineaþa ne-am trezit înfriguraþi. Amparticipat cu toþii la Liturghia solemnã celebratã deSfântul Pãrinte, atingându-ne astfel scopul: ne-amînchinat lui Cristos ºi i-am încredinþat inimile noastre.

Îi mulþumim Domnului cã am ajuns cu bine acasãºi ne înãlþãm rugãciunea cãtre Ceruri: “Doamne, fieca strãlucirea gloriei tale sã ne lumineze, sã necãlãuzeascã prin întunericul acestei lumi, sã ajungemla slava Împãrãþiei Tale.”

Pentru a citi mai multe impresii ale participanþilorla ZMT, Köln 2005, sunteþi invitaþi sã accesaþi site-ulwww.tic.ro

- o sãrbã- o sãrbã- o sãrbã- o sãrbã- o sãrbãtoare a crtoare a crtoare a crtoare a crtoare a credinþeiedinþeiedinþeiedinþeiedinþei

SUFLET TÂN

ÃR ´LA SU

FLET TÂNÃR ´LA

SUFLET TÂN

ÃR ´LA SU

FLET TÂNÃR ´LA

SUFLET TÂN

ÃR ´LA ZMT

ZMT

ZMT

ZMT

ZMT - KÖ

LN 2005

- KÖLN

2005 - KÖ

LN 2005

- KÖLN

2005 - KÖ

LN 2005

Pagini realizate de ROX

AN

A RO

TPagini realizate de RO

XA

NA

ROT

Pagini realizate de ROX

AN

A RO

TPagini realizate de RO

XA

NA

ROT

Pagini realizate de ROX

AN

A RO

TARU

ARU

ARU

ARU

ARU

nr. 10/2005 6

20 augustPapa Benedict

al XVI-lea a trecutcu bine primaprobã a pontifi-catului sãu, beneficiind joi de o primiretriumfalã la Köln ºi reuºind sã se ridice laînãlþimea aºteptãrilor numeroºilor peleriniprezenþi la Zilele Tineretului, în ciudafaptului cã atitudinea sa e mai rezervatãdecât cea a carismaticului sãupredecesor, Ioan Paul al II-lea. “600.000de persoane pentru a-l celebra pe pop-star”, scria ieri cotidianul regional“Rheinische Post”, în timp ce “FrankfurterAllgemeine Zeitung” observa cã papagerman “a avut o întoarcere triumfalãacasã. Entuziasmul tinerilor care l-auprimit la Köln nu avea nimic cu oaclamaþie de comandã. Ea era autenticã,emoþionantã, contagioasã”.

Punctul forte al primei zile a vizitei înGermania a fost o scurtã croazierã peRin, în timpul cãreia a fost aclamat depeste o sutã de mii de tineri adunaþi pemalul apei. Trecerea vasului pe care seafla Papa a fost salutatã cu aplauze ºiscandarea numelui sãu în forma italianã“Benedetto! Benedetto!”, aºa cum sefãcea pe vremuri ºi cu numelepredecesorului sãu.

22 augustLa mesa de ieri,

prima slujbã “demase” oficiatã deBenedict al XVI-lea,

au asistat peste 600 de prelaþi ºinumeroase personalitãþi politice, printrecare cancelarul german GerhardSchroeder ºi predecesorul sãu, HelmutKohl. În predica rostitã, Suveranul Pontif adenunþat “boom-ul religios” ce atransformat religia în “produs de consum”din care fiecare ia ceea ce îi place, fãcândaluzie la proliferarea sectelor, chiar ºi îninteriorul cultelor creºtine. Sâmbãtã seara,în discursul sãu, Papa a abordat aceeaºitemã, subliniind cã nu trebuie sã nefabricãm “un Dumnezeu personal, un Isuspersonal”. Benedict al XVI-lea a insistat înfaþa tinerilor ca slujba de duminicã sãdevinã “centrul” vieþii lor, provocândaplauzele publicului. “Este frumos cã astãzi,în numeroase culturi, duminica este o ziliberã sau cã împreunã cu sâmbãtaconstituie ceea ce numim weekend-ul liber.Cu toate acestea, acest timp liber este goldacã Dumnezeu nu este prezent”, aafirmat Papa.

Colegiul Sf. Iosif laColegiul Sf. Iosif laColegiul Sf. Iosif laColegiul Sf. Iosif laColegiul Sf. Iosif laEcouriEcouriEcouriEcouriEcouridespre întâlnirea tinerilordespre întâlnirea tinerilordespre întâlnirea tinerilordespre întâlnirea tinerilordespre întâlnirea tinerilorde la Köln în mass-mediade la Köln în mass-mediade la Köln în mass-mediade la Köln în mass-mediade la Köln în mass-media

Cu toate cã a trecut ceva timp de la întoarcerea noastrã din Germania, trãimîncã ºi acum acele clipe de bucurie maximã, în preajma atâtor persoane pecare le-am cunoscut ºi care ne-au facilitat plecarea în acest pelerinaj, cu ocaziaZilei Mondiale a Tineretului.

A fost o experienþã bogatã atât din punct de vedere spiritual cât ºi uman.Sã-l simþi ca pe un frate pe cel de lângã tine, de altã naþiune ºi rasã, sã împarþi

cu el aceeaºi condiþie de viaþã, sã mãnânci împreunã cu el, sã reuºeºti sã comunicicu el chiar ºi numai printr-un zâmbet, consider cã e o bogãþie extraordinarã cese face simþitã doar acolo unde e prezent Dumnezeu.

În aceastã trãire a bucuriei, ne îndreptãm din nou gândul nostru de mulþumirecãtre toþi binefãcãtorii noºtri, mai cu seamã cãtre Domnul Werner, Domnul Directoral ºcolii din Koblenz, unde am fost cazaþi o sãptãmânã, Domnul Norman ºi cãtre

toþi ceilalþi binefãcãtori dinGermania.

Desigur, nu putem uitabinefãcãtorii din Ungaria ºiamintim aici pe pr. ªerbanMihai, un preot cu spiritmisionar ºi o deschidereextraordinarã spre toþi pelerinii,pe Domnul Primar din parohiade la Zomba care, spremirarea noastrã, ne-a gãzduitºi hrãnit într-un mod aparte –slujindu-ne precum Cristos. Ademonstrat acest lucru prinhrana gãtitã special de elpentru noi. Un cuvânt demulþumire aducem ºi familiilorcare ne-au gãzduit în Ungaria.

Mulþumindu-i luiDumnezeu pentru aceºtibinefãcãtori, îl rugãm sã-ibinecuvânteze!

SrSrSrSrSr. MARGARET. MARGARET. MARGARET. MARGARET. MARGARETAAAAA

Wie schnell vergeht die Zeit. Einige Tagesind schon vergangen seitdem wir inDeutschland waren.

Wir erleben auch jetzt noch die grössteFreude neben den Menschen, die wirkennengelernt haben, und uns geholfenhaben, diese Reise mit dem ZielWeltjungendtag zu machen.

Es war wirklich eine sehr schöne Erfahrung.In dieser Freude möchten wir uns

bedanken bei dem Herrn Werner, bei demHerrn Direktor der Schule von Koblenz, wo wiruns eine Woche sehr wohl gefühlt haben, beidem Herrn Normann aber auch bei allenunseren Wohltätern von Deutschland.

Wir vergessen auch nicht die Wohltäter vonUngarn, besonders den Pater Mihai ªerban,ein sehr lieber offener Pater, den Bürgermester,der selbst für uns das Essen vorbereitet hat. Erhat uns wie Christus gedient.

Wir danken auch den Familien, bei denenwir zwei Nächte übernachtet haben.

Gott segne sie alle!

SUFL

ET T

ÂNÃR

´LA

SU

FLET

TÂN

ÃR

´LA

SUFL

ET T

ÂNÃR

´LA

SU

FLET

TÂN

ÃR

´LA

SUFL

ET T

ÂNÃR

´LA

ZM

T Z

MT

ZM

T Z

MT

ZM

T -

KÖLN

200

5 -

KÖ

LN 2

005

- K

ÖLN

200

5 -

KÖ

LN 2

005

- K

ÖLN

200

5

7nr. 10/2005

22 augustPeste un milion de tineri romano-

catolici din toatã lumea, care ºi-au petrecutnoaptea pe un câmp de lângã oraºul Köln,au participat, ieri, la slujba în aer liberoficiatã de Papa Benedict al XVI-lea,transmite Associated Press.

În mesajul sãu, Suveranul Pontif apledat pentru revenirea la originileadevãratului creºtinism, cerând tinerilorprezenþi sã nu se lase atraºi de ateism saude aºa-zisa nouã spiritualitate, “o religiepe care fiecare ºi-o creazã dupã bunulplac”. Mesajul, calificat de unii dreptconservator, s-a dorit totodatã un apel laconsolidarea religiei, “într-o lume care l-auitat pe Dumnezeu”. Slujba de ieri a marcatîncheierea vizitei de patru zile efectuatã dePapa Benedict în Germania, cu ocaziaZilelor Mondiale ale Tineretului, evenimentiniþiat de predecesorul sãu, Ioan Paulal II-lea. (I.B.)

23 augustPrima cãlãtorie în strãinãtate a Papei

Benedict al XVI-lea s-a încheiat cu o slujbãcelebratã la Köln, în Germania, la care auasistat aproximativ 800.000 de oameni.Suveranul Pontif a criticat, în faþa sutelorde mii de catolici care au participat la ZileleMondiale ale Tineretului, ceea ce el a numit“religia de consum”... “Nu trebuie fabricatun Dumnezeu al fiecãruia, un Isuspersonal”, a mai spus, în predica sa,Benedict al XVI-lea, întrerupt adesea deaplauzele credincioºilor veniþi din peste 190de þãri pentru a-l asculta. Slujba deduminicã ar trebui sã devinã baza vieþiispirituale a fiecãruia, a mai spus SuveranulPontif, pledând pentru creºterea roluluiBisericii Catolice în viaþa comunitãþilor depretutindeni. Asemenea Papei Ioan Paulal II-lea, iniþiatorul Zilelor Mondiale aleTineretului, Benedict al XVI-lea a anunþatcã, în 2008, manifestarea se va desfãºurala Sydney, în Australia. Colaborarea pentrupacea dintre religii a fost tema centralã aunei întrevederi a Papei cu reprezentanþiicomunitãþilor musulmane din Germania,în cadrul cãreia Benedict al XVI-lea acondamnat dur toate formele de terorism,inclusiv cele comise în numele religiei.Papa, care ºi-a exprimat deja speranþa dea vedea cele trei religii monoteistesusþinând împreunã cauza pãcii, a fãcutapel la respingerea “ranchiunii” ºi a“intoleranþei” care stau la bazaterorismului.

Pentru mulþi dintrenoi, Întâlnirea Mondia-lã a Tineretului a fost celmai aºteptat evenimental anului. Între 16 ºi 21august, Germania afost gazda unui milionde tineri pelerini veniþidin toate colþurile lumii,uniþi de motto-ulîntâlnirii: “Am venit sãne închinãm Lui”.Asemenea magilor,am mers la întâlnirea cu Isus Cristos, pentru a-i oferi daruri de preþ: credinþa,speranþa ºi iubirea noastrã.

În acele zile am trãit o experienþã profundã ºi vie a unitãþii pe care o conferãcredinþa în Cristos, unitate în care particularitãþile noastre culturale se însumaupentru a-i da relief. Cu toþii eram pregãtiþi sã învãþãm de la ceilalþi ºi sã îi învãþãmpe alþii despre cultura noastrã.

Cel care a mediat aceastã întâlnire a fost Sfântul Pãrinte Papa Benedict alXVI-lea. Când ne-am hotãrât sã plecãm în pelerinaj, am sperat sã îl întâlnim pePapa Ioan Paul al II-lea, singurul papã pe care îl cunoscusem vreodatã. Cu toateacestea, l-am primit cu entuziasm ºi cãldurã pe noul Suveran Pontif.

Vorbind oceanului de tineri care scandau într-un glas numele sãu alãturi decel al lui Ioan Paul al II-lea ºi afiºând un zâmbet sfios, dar cald, Papa Benedict alXVI-lea a reuºit sã iasã din umbra predecesorului sãu ºi sã îºi dezvãluiepersonalitatea. Discursurile sale ne-au arãtat cã ºi Papa Benedict este un pelerinal pãcii ºi al unitãþii. Dupã cuvintele pline de cãldurã ºi dragoste pe care ni le-aadresat nouã, tinerilor, am fost convinºi de faptul ca noul papã nu ne vadezamãgi.

În urma acestei întâlniri, asemenea magilor, am plecat “pe un alt drum”:credinþa noastrã în Cristos este mai puternicã, iar încrederea noastrã în noulpãstor al Bisericii, Papa Benedict al XVI-lea, a crescut. Suntem convinºi cã,asemenea lui Ioan Paul al II-lea, acesta va pãstra un loc mare în inima sa pentrunoi, tinerii din toate colþurile lumii.

Va mulþumim, Sfinte Pãrinte!ANA MONICA OLANA MONICA OLANA MONICA OLANA MONICA OLANA MONICA OLTEANUTEANUTEANUTEANUTEANU

Întâlnirea de la KölnÎntâlnirea de la KölnÎntâlnirea de la KölnÎntâlnirea de la KölnÎntâlnirea de la Köln

SUFLET TÂN

ÃR ´LA SU

FLET TÂNÃR ´LA

SUFLET TÂN

ÃR ´LA SU

FLET TÂNÃR ´LA

SUFLET TÂN

ÃR ´LA ZMT

ZMT

ZMT

ZMT

ZMT - KÖ

LN 2005

- KÖLN

2005 - KÖ

LN 2005

- KÖLN

2005 - KÖ

LN 2005

nr. 10/2005 8

19 august “Benedetto! Benedetto!” au strigat, cu

un entuziasm de nedescris, miile depelerini - tineri, dar ºi vârstnici - prezenþila aeroportul Köln-Bonn pentru a asistala sosirea Papei Benedict al XVI-lea... Cuocazia primului sãu discurs susþinut pepãmânt natal dupã alegerea sa înfruntea Bisericii Catolice, Suveranul Pontifa mulþumit “Providenþei Divine, care i-apermis reîntoarcerea în patrie pentru aparticipa la Zilele Mondiale Catolice aleTineretului”, iniþiate de predecesorul sãu,Papa Ioan Paul al II-lea. În uralele,aplauzele ºi valurile “la ola” schiþate dezecile de mii de mâini ale tinerilorprezenþi, Papa “Bene” le-a spus: “Suntfericit cã mã pot afla în mijlocul vostru,sã vã fiu sprijin, cu voia Domnului, pecalea credinþei ºi sã trezesc speranþa însuflete”.

22 AugustBenedict al XVI-lea a ales Zilele

Tineretului pentru a oferi lumii primelesemne cã doreºte sã imprime papalitãþiimarca propriei personalitãþi. Sâmbãtã, ela surprins adresându-se extrem de directºi de sincer liderilor religioºi musulmani,pe care i-a avertizat cã poartã o uriaºãresponsabilitate în educarea credincioºilorºi combaterea terorismului. El a numitterorismul “pervers ºi crud” ºi a avertizatcã viitorul depinde de dialogul dintrecreºtini ºi musulmani, care nu poate firedus la un adaos opþional.

Ieri, Papa Benedict ºi-a confirmatreputaþia de “gardian al credinþei” pe careºi-o construise în vremea când eracardinalul Joseph Ratzinger. El a denunþattransformarea religiei în “produs deconsum” prin apariþia sectelor New Age,a unor noi miºcãri religioase orientale ºi aunor curente protestante ºi catolice “dincare unii ºtiu sã tragã profit”.

22-23 AugustUn milion de tineri în jurul Urmaºului

lui Petru pe imensa esplanadã dinMarienfeld. Un milion de lumini ce

“Sã nu uitãm niciodatã:“Sã nu uitãm niciodatã:“Sã nu uitãm niciodatã:“Sã nu uitãm niciodatã:“Sã nu uitãm niciodatã:simpla dorinþã de Dumnezeu este deja începutul credinþei”simpla dorinþã de Dumnezeu este deja începutul credinþei”simpla dorinþã de Dumnezeu este deja începutul credinþei”simpla dorinþã de Dumnezeu este deja începutul credinþei”simpla dorinþã de Dumnezeu este deja începutul credinþei”

Roger Schutz, devenit fratele Roger,fondatorul Comunitãþii din Taizé, s-a nãscut la12 mai 1915, într-o micã localitate din Elveþia. În1940 se hotãrãºte sã se stabileascã în Franþa,þara de origine a mamei sale. Aici, profundmarcat de ororile celui de-al II-lea RãzboiMondial, cumpãrã în mica localitate Taizé o casãmodestã, cu intenþia de a pune bazele uneicomunitãþi monastice dedicatã reconcilierii. În1952 scrie prima ediþie a Regulii de la Taizé, careva deveni loc de rugãciune ºi de dialog.

De la începutul primãverii ºi pânã toamnatârziu,tineri de pe toate continentele ajung laTaizé. Toþi sunt în cãutarea unui sens al vieþii.Mergând la Taizé, întreprind un pelerinaj interiorcare-i va încuraja sã construiascã relaþiiprofunde de încredere între persoane. În unele

sãptãmâni de varã, mai mult de 5000 de tineri din 75 de þãri se unesc în rugãciunela Taizé, într-o aventurã comunã a credinþei. Aventura continuã dupã întoarcereala casele lor: se concretizeazã prin aprofundarea vieþii interioare ºi prindisponibilitatea de a-ºi asuma o responsabilitate, aceea de a transformaPãmântul într-un loc în care sã se poatã trãi cu demnitate.

La Taizé, tinerii sunt primiþi de o comunitate de fraþi care ºi-au dedicat întreagaviaþã urmãrii lui Cristos ºi slujirii fraþilor. Cei prezenþi la Taizé sunt reuniþi de trei oripe zi de rugãciunea comunã de laudã adusã lui Dumnezeu, prin cântece ºiprofunde momente de tãcere.

Protestant, laureat în teologie, Roger Schutz – fratele Roger ºi-a consacratviaþa reconcillierii între creºtini, mai ales întâlnirii între catolici ºi protestanþi. Înciuda apartenenþei protestante, a înclinat mereu spre o reconciliere între Bisericiîn jurul ministerului petrin al Papei.

Fratele Roger rãmâne unul din protagoniºtii renaºterii religioase în rândultinerilor, alãturi de alþi fondatori, cum ar fi Chiara Lubich ºi don Giussani ºi de altepersonalitãþi, ca Maica Tereza de Calcutta, de care era legat printr-o puternicãprietenie spiritualã.

Pãrintele Enzo Bianchi a spusdespre fratele Roger, prietenul sãuvreme de 40 de ani: „A fost, cusiguranþã, omul cel mai carismatic alcelei de-a doua jumãtãþi a secoluluitrecut. Un creºtin pasionat de Cristos.Un om cu capacitate vizionarã.Primul care, într-un oarecare sens, ainiþiat zilele tineretului dând viaþãConsiliului tinerilor, în anii ’70. Sfârºitulenigmatic ºi violent al fratelui Rogerîncoroneazã o viaþã consumatãpentru Bisericã ºi pentru sãracii lumii.Cunoscându-l pe el, pot sã spun cãam cunoscut un sfânt: cu siguranþãtoþi cei din generaþia mea, dar ºi ceidin generaþiile care vor veni, se vorsimþi mai sãraci fãrã acest maremãrturisitor al lui Cristos”.

CRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICAN

La Köln tinerii s-au rugatLa Köln tinerii s-au rugatLa Köln tinerii s-au rugatLa Köln tinerii s-au rugatLa Köln tinerii s-au rugat

SUFL

ET T

ÂNÃR

´LA

SU

FLET

TÂN

ÃR

´LA

SUFL

ET T

ÂNÃR

´LA

SU

FLET

TÂN

ÃR

´LA

SUFL

ET T

ÂNÃR

´LA

ZM

T Z

MT

ZM

T Z

MT

ZM

T -

KÖLN

200

5 -

KÖ

LN 2

005

- K

ÖLN

200

5 -

KÖ

LN 2

005

- K

ÖLN

200

5

9nr. 10/2005

strãlucesc în întunericul unei seri carepare sã nu aibã sfârºit. Un milion de inimicare bat la unison cu inima Papei ºi cuinima Bisericii. A XX-a Zi Mondialã aTineretului s-a încheiat la Köln cu vegheade rugãciune de sâmbãtã seara ºi cusolemna Celebrare Euharisticã deduminicã dimineaþa. S-a încheiat cu ounanimã mãrturie de credinþã ºi debucurie adusã de noile generaþii de pecele cinci continente. S-a încheiat subsemnul misiunii pe care Benedict alXVI-lea a încredinþat-o tinerilor planetei:aceea de a fi autorii “adevãratei revoluþii”care schimbã lumea cu forþa Iubirii. Esterevoluþia “sfinþilor”, nu a celor violenþi. Esterevoluþia celor care, ca ºi magii,înainteazã “cu picioarele pe pãmânt”. Acelor care pornesc la drum pentru a urmasteaua. A celor care îngenuncheazãpentru a-L adora ºi apoi se întorc acasãtransformaþi, conºtienþi cã dupã aceaîntâlnire sunt “diferiþi”. Au învãþat “stilul luiDumnezeu”. Iatã-i, tinerii “adevãrului, aidreptãþii, ai bunãtãþii, ai iertãrii, aimilostivirii. Tinerii celui de-al treileamileniu”.

“Am emoþii pentru aceastã întâlnire cutinerii. O întâlnire extraordinarã a tinerilorde diferite culturi uniþi în cãutareaadevãrului, uniþi sub semnul lui Cristos.Aceºti tineri sunt forþa pãcii în lume”. Suntcuvintele Sfântului Pãrinte rostite cu puþinînainte de plecarea spre Köln. Este vorbadespre prima cãlãtorie în strãinãtate aPapei Ratzinger ºi despre prima vizitã înþara natalã, dupã alegerea sa pe Scaunullui Petru. Programul cãlãtoriei Pontifului îºimenþine caracterul pastoral ºi nu seconfigureazã în vizitã de stat, în ciudaîntâlnirii pe care o va avea cu preºedintelegerman, Horst Köhler, ºi cu cancelarulGerhard Schroeder.

Aflat la Köln, Papa a evitat chestiunilearzãtoare legate de morala creºtinã, decelibatul preoþilor ºi de accesul femeilorla ordinul sacru (preoþie). Cu toateacestea el a fãcut o impresie deosebitã,printr-o apariþie plinã de umilinþã, fãrãurmã de vanitate. În felul acesta acâºtigat credibilitate ºi a cucerit inimiletinerilor.

Funeraliile Fratelui RogerFuneraliile Fratelui RogerFuneraliile Fratelui RogerFuneraliile Fratelui RogerFuneraliile Fratelui RogerMarti, 23 august. O zi de varã târzie. Ploua uºor,

iar atmosfera de tristeþe care domnea la Taizéînaintea înmormântãrii fratelui Roger pãrea cã seaccentueazã. Mai multe mii de persoane erauînscrise de luni de zile sã participe la programulobiºnuit de întâlniri, dezbateri ºi rugãciune. Printreei aproape 400 de români. Ca niciodatã, locul eraîmpânzit de indieni, australieni ºi filipinezi: grupurivenite imediat dupã Zilele Mondiale ale Tineretuluiîn acest loc unde tineri din întreaga lume se întâlnescºi se roagã împreunã, indiferent de confesiune. În

afara oaspeþilor prevãzuþi, alte câteva mii au venit doar pentru funeralii. Printrepersonalitãþile importante s-a numãrat ºi preºedintele Germaniei, Horst Köhler.Din partea României, Adrian Lemeny, Secretar de Stat pentru Culte, a venit sãaducã mesajul primului ministru Cãlin Popescu Tãriceanu.

Pentru mulþi era încã de neconceput ceea ce se întâmplase cu doar osãptãmânã în urmã. Dintre cei prezenþi, doar voluntarii permanenþi asistaserãmarþi, 16 august, la asasinarea fratelui Roger. Unul dintre ei recunoºtea cã nu arealizat imediat ce s-a întâmplat. În bisericã s-a auzit un þipãt puternic, câþivafraþi l-au scos pe cel rãnit, apoi un altul a continuat rugãciunea la care participaupeste 2000 de tineri. Doar ceva maitârziu li s-a spus: fratele Roger amurit în urma unui atac. Nici atuncinu au înþeles imediat. Sau nu au vrutsã înþeleagã: ar fi putut suferi un ataccardiac, un atac cerebral. Situaþiaînsã a fost repede lãmuritã. FrateleRoger a murit asasinat. Fraþii au fostasaltaþi de întrebãri: cine l-a omorât?de ce? de unde venea?. Ei au dat laînceput un singur rãspuns: era vorbade o femeie cu probleme mintale. Nuconta de unde venea. Putea fi de oriunde. Faptul cã a fost vorba de o româncãs-a aflat însã foarte curând. S-a aflat ºi numele ei. Fratele Joâo, responsabil cugrupurile de români, era foarte afectat, ºtiind cât de jenaþi se simþeau româniiprezenþi la Taizé. ªi nu numai ei. A þinut sã sublinieze faptul cã românii sunt iubiþila Taizé, acum poate mai mult ca oricând.

Slujba de înmormântare a fratelui Roger a fost o reafirmare, în spiritul instituitde fondatorul comunitãþii, a dorinþei de pace ºi înþelegere între comunitãþilecreºtine. A fost o Liturghie celebratã de cardinalul Kasper, preºedintele ConsiliuluiPontifical pentru Promovarea Unitãþii între Creºtini, în care lecturile au fost cititede pastori protestanþi iar în încheiere, preoþi ortodocºi au slujit în româneºte.S-au rostit rugãciuni pentru cel mort ºi, în biserica luminatã de mii de lumânãri,pe care tinerii le aprindeau unii de la alþii, la fel ca la Paºti, a rãsunat un minunat„Cristos a înviat”, cântat în româneºte. Apoi, sicriul a fost dus la cimitirul din sat,însoþit pe ultimul drum doar de fraþi ºi de familiile lor.

În cuvântul rostit de fratele Alois, actualul superior al comunitãþii de la Taizé,el a þinut sã se roage pentru Luminiþa Solcan, spunând: „Dumnezeu al Bunãtãþii,încredinþãm iertãrii tale pe Luminiþa Solcan, care într-un gest bolnav a pus capãtvieþii fratelui nostru Roger. Cu Cristos cel Rãstignit, spunem: Tatã, iartã-o pe ea,cã nu ºtie ce face.”

„Fratele Roger a rostit adesea aceste cuvinte: Dumnezeu este unit cu fiecareDumnezeu este unit cu fiecareDumnezeu este unit cu fiecareDumnezeu este unit cu fiecareDumnezeu este unit cu fiecarefiinþã umanã, fãrã excepþiefiinþã umanã, fãrã excepþiefiinþã umanã, fãrã excepþiefiinþã umanã, fãrã excepþiefiinþã umanã, fãrã excepþie. Aceastã încredere a purtat ºi va purta vocaþia. Aceastã încredere a purtat ºi va purta vocaþia. Aceastã încredere a purtat ºi va purta vocaþia. Aceastã încredere a purtat ºi va purta vocaþia. Aceastã încredere a purtat ºi va purta vocaþiaecumenicã a comunitãþii noastre”, a reafirmat plin de speranþã fratele Alois.ecumenicã a comunitãþii noastre”, a reafirmat plin de speranþã fratele Alois.ecumenicã a comunitãþii noastre”, a reafirmat plin de speranþã fratele Alois.ecumenicã a comunitãþii noastre”, a reafirmat plin de speranþã fratele Alois.ecumenicã a comunitãþii noastre”, a reafirmat plin de speranþã fratele Alois.

ANCA BERLOGEAANCA BERLOGEAANCA BERLOGEAANCA BERLOGEAANCA BERLOGEA

pentru sufleul Fratelui Rogerpentru sufleul Fratelui Rogerpentru sufleul Fratelui Rogerpentru sufleul Fratelui Rogerpentru sufleul Fratelui Roger

SUFLET TÂN

ÃR ´LA SU

FLET TÂNÃR ´LA

SUFLET TÂN

ÃR ´LA SU

FLET TÂNÃR ´LA

SUFLET TÂN

ÃR ´LA ZMT

ZMT

ZMT

ZMT

ZMT - KÖ

LN 2005

- KÖLN

2005 - KÖ

LN 2005

- KÖLN

2005 - KÖ

LN 2005

nr. 10/2005 10

FamilieFamilieFamilieFamilieFamilieºi ºcoalãºi ºcoalãºi ºcoalãºi ºcoalãºi ºcoalã

Am intrat în luna septembrie, lunãîn care se auresc pãdurile ºi se deschiddin nou porþile ºcolilor. Pentru noi,pãrinþii, emoþii puternice, pentru copiiºi regretul cã vacanþa a fost preascurtã.

Încredinþând copiii în mâinileDomnului, pornim împreunã, pãrinþi- dascãli – copii, la un nou drum înacest an ºcolar. Sucesul copiilordepinde de colaborarea directã ºicontinuã între ºcoalã ºi pãrinþi.

Dacã noi, pãrinþii, avem datoriasã verificãm calitatea temelor, þinutaºi vocabularul copiilor noºtri, ºcolii îirevine misiunea CEA MARE de a letrezi copiilor curiozitatea cunoaºteriiºi de a le antrena conºtiinþa, de a-iresponsabiliza ºi a-i ajuta sã seformeze ca viitori adulþi în societate.

Nu este suficientã doar educaþiadin punct de vedere informaþionaldupã curriculum-ul ºcolar, ci ºi oeducaþie moral-creºtinã care are oinfluenþã majorã asupra unui caracterîn formare.

“Iubeºte-þi aproapele ca pe tineînsuþi” ne-a învãþat Isus, iubind copiii,oferindu-le afecþiune; dascãlii pãtrundmult mai uºor în sufletul elevilor. Dorimca ºcoala sã fie “o altã familie”, caresã considere elevii nu doar un obiectde lucru, nici simpli trecãtori, ci o marede inimi care bat în acelaºi ritm cudascãlul.

Copiii au nevoie de severitate,dar ºi de înþelegere ºi prietenie.Oferind prietenie, dobândeºtiprietenie, iar o relaþie bazatã peafectivitate ºi prietenie dã,întotdeauna, rod.

Suntem pãrinþii unui elev în clasaa VI-a, a Colegiului Romano-Catolic“Sf. Iosif”, ºcoalã care promoveazãvalorile creºtine ºi le oferã elevilorgaranþia pregãtirii lor ºcolare ºispirituale.

Conºtienþi de misiunea noastrã,ca pãrinþi, “suntem gata” sã începemnoul an ºcolar.

Le urãm tuturor copiilor multsucces ºi dascãlilor, prin putereaDuhului Sfânt, sã primeascã toateharurile pentru îndeplinirea misiunii lor.

Adrian si Liliana SimionAdrian si Liliana SimionAdrian si Liliana SimionAdrian si Liliana SimionAdrian si Liliana Simion

Adoraþia, cale spre IsusAdoraþia, cale spre IsusAdoraþia, cale spre IsusAdoraþia, cale spre IsusAdoraþia, cale spre IsusAlãturi de tineri, întâlnirea cu Sfântul

Pãrinte de la Köln a fost urmãritã de ceiinteresaþi de pretutindeniâ, de pãrinþi ºi decomunitãþile creºtine. Care ar fi, pãrinteFabian, sensurile lui legate de realitateafamiliei?

În discursul þinut episcopilor, pe 21august la Köln, Sfântul Pãrinte PapaBenedict spune: „Asistenþa pastoralã atinerilor ºi a vocaþiilor este, în definitiv, legatãde cea a familiei. Nu spun nimic nou atuncicând observ cã familia de astãzi seconfruntã cu numeroase probleme ºidificultãþi. Vã îndemn cu cãldurã sã nu vãdescurajaþi ci sã mergeþi înainte cuîncredere în angajamentul vostru desprijinire a familiei creºtine. Scopul pe careîl urmãrim este sã ne asigurãm cã cuplurilecãsãtorite pot sã îºi îndeplineascã în moddeplin misiunea, în special pe cea deevanghelizare a copiilor ºi tinerilor”.

Îndemnul adresat episcopilor de asprijini familia creºtinã este legat denecesitatea “noii evanghelizãri”. Nu-i vorbade a vesti o altã Evanghelie, ea rãmânemereu una ºi aceeaºi. Noutatea este datãde prezenþa Duhului Sfânt, Duh al Tatãlui ºial Fiului, unicul în stare sã schimbe inimilecelor care îl cautã. Rusaliile coincid cuieºirea Bisericii din cenacol spre Ierusalim,ºi mai apoi spre lumea întreagã. Putemcompara întâlnirea de la Köln, ca de altfelºi celelalte întâlniri ale tinerilor cu Papa, cuo ieºire din Cenacol.

Se pot prefigura consecinþe imediate,pe plan spiritual, în abordarea realitãþilorfamiliei?

Încãrcãtura simbolicã a acestor întâlniridoar istoria ne-o va putea arãta. Laînceputurile celui de-al treilea mileniu seva afla ºi pelerinajul Sfântului Pãrinte PapaBenedict al XVI-lea ºi al sutelor de mii detineri din toate colþurile lumii la Sanctuarulcare adãposteºte moaºtele (relicvele) celortrei Magi. Sfântului Pãrinte îi place sã-iasemene magilor. Ca ºi aceºtia, ºi tinerii îlcautã pe Acela cãruia sã i se închine. PapaRatzinger vrea sã vinã în întâmpinareaacestei cãutãri.

„Am venit sã ne închinãm Lui”, tematicaZilelor Mondiale ale Tineretului este, înfond, o invitaþie adresatã fiecãruia dintrenoi. Ea pare sã spunã cã doar atitudineaadoratoare duce la o întâlnire profundãcu Dumnezeu. Prin adoraþie, omul esteeliberat de falsa dorinþã de putere, de falsadorinþã de posesie. Prin adoraþie, omul

poate dobândi adevãrata libertate.Modele de persoane adoratoare suntsfinþii despre care Papa spune: „Sfinþii ºifericiþii au fost persoane care nu au cãutatcu insistenþã propria fericire, ci pur ºisimplu au dorit sã se dãruiascã, pentrucã au fost atinºi de lumina lui Cristos. Eine aratã astfel drumul pentru a ajungela fericire, ne aratã cum sã fim persoanecu adevãrat umane (…) Sfinþii suntadevãraþii reformatori. Acum doresc sãexprim aceasta într-un mod ºi mairadical: doar de la sfinþi, doar de laDumnezeu vine adevãrata revoluþie,schimbarea decisivã a lumii”.

În omilia din 21 august, recurgând lanuanþele cuvântului “adoraþie”, în greacãºi latinã, Sfântul Pãrinte spune: „Cuvântulgrec este proskynesis. El se referã lagestul supunerii, al recunoaºterii luiDumnezeu ca fiind adevãrata noastrãmãsurã, a cãrui normã acceptãm sã ourmãm. Înseamnã cã libertatea nu estedoar a ne bucura de viaþã, în totalãautonomie, ci a ne orienta dupã mãsuraadevãrului ºi a binelui, pentru a deveniastfel noi înºine adevãraþi ºi buni. Oputem accepta pe deplin atunci cândfacem al doilea pas pe care Ultima Cinãni-l propune. Cuvântul latinesc pentruadoraþie este ad-oratio - contact gurã lagurã, sãrut, îmbrãþiºare ºi, deci, în fondiubire. Supunerea devine uniune, pentrucã Cel cãruia ne supunem este Iubire”.

O supunere iubitoare - iatã rolul,scopul, menirea adoraþiei. Supunereaiubitoare este atitudinea care trebuie sãcaracterizeze relaþia noastrã cuDumnezeu, cu aproapele. Ajutorul în aeduca la o supunere iubitoare nu esteoare marele sprijin pe care pãstorul îlpoate da familiilor, soþilor creºtini? Încazul copiilor ºi tinerilor, de unde ar puteasã înveþe ºi sã-ºi însuºeascã aceastãsupunere dacã nu, înainte de toate, dela pãrinþi, de la unitatea vieþii lor?

Anul „Euharistiei ºi al familiei” ne-adeschis câteva perspective. Adoraþiaprelungitã, cu participarea familiilor, încâteva dintre parohiile noastre, este unînceput. Noua evanghelizare trebuie sãînceapã de la întãrirea acestui þesut vitalpentru Bisericã ºi societate, care estetocmai familia. Vocaþia se naºte ºi secultivã mai întâi în familie. „Laboratorele”sunt doar locuri unde aceasta irupe.

(A.C.)(A.C.)(A.C.)(A.C.)(A.C.)

UN

IVER

SUL

FU

NIV

ERSU

L F

UN

IVER

SUL

FU

NIV

ERSU

L F

UN

IVER

SUL

F AM

ILIEI

AMILI

EIAM

ILIEI

AMILI

EIAM

ILIEI

11nr. 10/2005

Euharistia nu este o afacere personalã a preotului pentrucã el celebreazã, el predicã, el se împãrtãºeºte la fiecareLiturghie. Euharistia este a Bisericii, a întregii comunitãþi. PrinCelebrarea Euharisticã, între Cristos, Capul Bisericii, ºi celelaltemembre ale sale se realizeazã un raport de comuniune, deviaþã. Termenul comuniune a devenit unul dintre numelespecifice ale sacramentului Euharistiei, iar ideea centralã adocumentelor Conciliului Vatican II este aceea cã Biserica estechematã sã promoveze prin Euharistie atât comuniunea cuDumnezeu, cât ºi comuniunea cu credincioºii.

VVVVVoi sunteþi prietenii mei…oi sunteþi prietenii mei…oi sunteþi prietenii mei…oi sunteþi prietenii mei…oi sunteþi prietenii mei…Noutatea raportului dintre Isus ºi ucenici este fãcutã

cunoscutã chiar de Mântuitorul, atunci când declarã, înEvanghelia Sfântului Ioan: „Voi sunteþi prietenii mei dacã faceþiceea ce vã poruncesc. Nu vã mai numesc servitori, pentru cãservitorul nu ºtie ce face stãpânul lui. Însã v-am numit pe voiprieteni pentru cã toate câte le-am auzit de la Tatãl vi le-amfãcut cunoscute” (In 15,14-16). Saltul calitativ de la slugã la prietense realizeazã prin primirea,aprofundarea ºi aplicarea înviaþã a Cuvântului lui Isus. Încalitate de prieteni, apoi, prinsacramente ºi mai ales prinEuharistie, se ajunge lacomuniunea intimã cuDumnezeu Treime ºi lacomuniunea dintre credincioºi,dupã cum ne învaþã Sfântul PãrinteIoan Paul al II-lea în enciclica Ecclesiade Eucharistia, la numãrul 34.

De aici derivã niºte consecinþe practice care pot sã ajuteviaþa spiritualã a fiecãrui creºtin.

Prima consecinþã este aceea sugeratã de acelaºi SfântPãrinte, la numãrul 34 din enciclica amintitã mai sus: „Estenecesar sã cultivãm în inimi dorinþa constantã dupãsacramentul Euharistiei – ºi continuã citând-o pe Sfânta Terezaa Pruncului Isus – Când nu primiþi împãrtãºania la Liturghiape care o ascultaþi, împãrtãºiþi-vã în mod spiritual, cãci esteceva foarte avantajos…; astfel, veþi imprima în voi o iubireadâncã faþã de Domnul nostru” (Drumul desãvârºirii, cap. 35).

A doua consecinþã este nevoia de îmbunãtãþire aparticipãrii noastre la celebrãrile euharistice. O participare maiconºtientã, mai activã ºi mai rodnicã trebuie sã ne conducãspre trecerea de la o prezenþã din obligaþie la o prezenþã diniubire, de la o prezenþã monotonã ºi plictisitoare la o prezenþãmereu vie ºi dinamicã, ce face sã creascã în noi apropiereade Dumnezeu ºi de confraþi.

În sfârºit, trebuie sã depãºim ideea cã Euharistia este doarun mijloc prin care putem sã obþinem niºte haruri cu totulspeciale. Euharistia nu este doar atât. Ea este o tainã, un misterde mântuire care se celebreazã ºi care se trãieºte, atât încadrul comunitãþii reunite în bisericã, cât ºi în afara ei. De aiciºi nevoia de a ne deschide cu iubire faþã de fraþii noºtri. Nevoiade a fi preocupaþi de trebuinþele lor materiale ºi spirituale.Nevoia de a ne simþi apostoli în mijlocul lumii, pentru a faceca mântuirea sã cuprindã spaþiul ºi timpul în care trãim.

Iubiþi fraþi ºi surori !Iubiþi fraþi ºi surori !Iubiþi fraþi ºi surori !Iubiþi fraþi ºi surori !Iubiþi fraþi ºi surori !Am auzit de atâtea ori aceastã formulã de adresare încât

se poate întâmpla ca ea sã treacã pe lângã urechile noastre,fãrã sã pãtrundã în noi ºi fãrã sã atingã în vreun felsensibilitatea inimii noastre. ªi totuºi, încã din momentulprimirii Botezului, am fost încorporaþi în Bisericã ºi am devenit,faþã de ceilalþi, frate ºi sorã. La Botez, însã, eram fratele sausora mai micã a Bisericii. Cu trecerea timpului ºi cuparticiparea la viaþa sacramentalã a Bisericii, dimensiuneafraternã din noi a trebuit sã se dezvolte ºi sã creascã ºi sãavem faþã de ceilalþi, care fac parte din Bisericã, adevãratesimþãminte fraterne.

Ce facem atunci cu zicala româneascã: „Sângele apã nuse face!”, nu mai este valabilã? Ba da, rãmâne valabilã, dar,trebuie sã fie înþeleasã în mod corect.

Când trateazã despre porunca a patra a lui Dumnezeu,Catehismul Bisericii Catolice vorbeºte despre întâietatea pe careo au cei din familie faþã de ceilalþi din jurul nostru. Astfel cãîntotdeauna pãrinþii, fraþii, surorile, bunicii, unchii, mãtuºile,

veriºorii ºi celelalte rude vor fi primii faþãde care vom avea obligaþii ºi

responsabilitãþi, atât de ordin materialcât ºi spiritual. Legãturile de rudenie

motivate de apartenenþa la ofamilie nu trebuie însã sã nurecunoascã ºi sã nu promovezelegãtura de rudenie ce se naºte,în plan spiritual, datoritãapartenenþei la familia lãrgitã aBisericii. Viaþa supranaturalãsãditã în noi prin Botez ºi

alimentatã apoi de sacramente, mai ales de Euharistie, facesã creascã în noi legãtura de rudenie spiritualã, întrucât estevorba de aceeaºi viaþã divinã care ne uneºte.

„Eu sunt viþa, voi sunteþi mlãdiþele” (In 15,5), ne spune Cristos.În calitate de mlãdiþe, primim de la El seva vieþii dumnezeieºtiºi suntem transformaþi de El în adevãraþi fraþi ºi surori. Într-unmod cu totul privilegiat, acest lucru se petrece în Euharistie, lacare participãm în calitate de fraþi ai Sãi. Acolo, în CelebrareaEuharisticã, ne jertfim împreunã cu Cristos Tatãlui, spre gloriaLui, acolo cu toþii suntem rãscumpãraþi prin misterul morþii ºiînvierii lui Isus, acolo cu toþii participãm la acelaºi ospãþ divin alTrupului ºi Sângelui lui Cristos, care ni se oferã ca hranã.

Fraternitatea care se naºte din încorporarea noastrã înmisterul rãscumpãrãrii este mult mai adevãratã ºi maiprofundã decât aceea a apartenenþei, pe linie biologicã, lao anumitã familie. Înþelegem acest lucru din cuvintele lui Isus:„Frate pe frate va da la moarte ºi tatã pe fiu. Copiii se vorridica împotriva pãrinþilor ºi-i vor ucide. ªi veþi fi duºmãniþide toþi din cauza numelui meu” (Mt 10,21-22). Apartenenþaucenicului ºi a noastrã la Cristos ne separã, pe de o parte,de cei care nu sunt ai lui Cristos, fie chiar fraþi ºi surori desânge ºi ne uneºte, pe de altã parte, mai profund, cupropriile noastre rude ºi cu acele rude dobândite prinîncorporarea în Bisericã.

PrPrPrPrPr. VENIAMIN AENêOAEI. VENIAMIN AENêOAEI. VENIAMIN AENêOAEI. VENIAMIN AENêOAEI. VENIAMIN AENêOAEI

Euharistia, intimitate cu Cristos ºi cu fraþiiEuharistia, intimitate cu Cristos ºi cu fraþiiEuharistia, intimitate cu Cristos ºi cu fraþiiEuharistia, intimitate cu Cristos ºi cu fraþiiEuharistia, intimitate cu Cristos ºi cu fraþii

ANU

L PAN

UL P

ANU

L PAN

UL P

ANU

L PASTORAL LU

NÃ D

E LUN

ÃASTO

RAL LUN

à DE LU

NÃ

ASTORAL LU

NÃ D

E LUN

ÃASTO

RAL LUN

à DE LU

NÃ

ASTORAL LU

NÃ D

E LUN

Ã

nr. 10/2005 12

Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Sancta Maria Sancta Maria Sancta Maria Sancta Maria Sancta Maria Scurt istoricScurt istoricScurt istoricScurt istoricScurt istoric

Aflatã în plin centru al capitalei, lakilometrul 0 al României, bisericaSancta Maria Gratiarum estecunoscutã, în þarã ºi în lume, subnumele de Bãrãþia. Existenþa bisericiiromano-catolice Bãrãþia esteconsemnatã, în scrierile de demult,încã de la începutul secolului alXIV-lea când, în jurul anului 1321, seconstruieºte o bisericã din lemn încare slujeau fraþi misionari, de undeºi numele de Bãrãþia (slv. brat sau ung.barat înseamnã frate). Devastatã deincendii, cutremure, dar mai ales deinundaþii, biserica Bãrãþia a fostreconstruitã tot de atâtea ori, prin

osârdia ºi daniile fãcute de întreprinzãtorii bogaþi. Frecventeleincendii devastatoare distrug din temelii Bãrãþia astfel cã, în anul1629, se ridicã o nouã bisericã. Mai târziu, documentele vremiiconsemneazã numele bogatului negustor veneþian Locadello care,pe cheltuialã proprie, reconstruieºte biserica Bãrãþia, în anul 1637.Cu timpul, însã, inundaþiile ºi apa freaticã atacã vechile temelii,aºa încât anul 1677 marcheazã prãbuºirea aproape totalã abisericii. Abia în anul 1716 se obþine permisiunea domnitoruluiªtefan Cantacuzino de a reclãdi biserica, dar acesta cere ca “turnulsã nu se înalþe prea sus pentru a nu-i supãra pe turci”.

Biserica ºi Turnul Bãrãþia au fost renovate ºi în anul 1952, prineforturi proprii ºi prin vânzarea mai multor proprietãþi dobânditeîn secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea. În anul 1979, s-a fãcutrestaurarea casei parohiale ºi a Turnului Bãrãþiei. În septembrie1998 s-au început lucrãrile de consolidare, renovare ºi modernizarea clãdirii fostei ºcoli din incinta Bãrãþiei, lucrãri care prevãdextinderea ºi crearea unui complex ce va cuprinde birouri, ogrãdiniþã, sãli de catehezã ºi de conferinþe, un club ºi spaþiinecesare bunei funcþionãri a unei parohii. De comunitatea Bãrãþiaaparþin circa 1200 de familii catolice, cu 2000 de credincioºi, dintrecare: comunitatea românã cu 544 de familii, numãrând 1060 decredincioºi; comunitatea maghiarã cu 400 de familii ºi 730 decredincioºi; comunitatea germanã cu180 de credincioºi.

Hramul bisericii se celebreazã la 8septembrie, în sãrbãtoarea NaºtereaPreasfintei Fecioare Maria. Paroh estepãrintele Tarciziu ªerban, ajutat fiind înmunca pastoralã de Monseniorul IlieSociu ºi de preoþii Alexandru Cobzaru,Antal Pal ºi Vasile Ciobanu.

Atraºi de iubirea Maicii DomnuluiAtraºi de iubirea Maicii DomnuluiAtraºi de iubirea Maicii DomnuluiAtraºi de iubirea Maicii DomnuluiAtraºi de iubirea Maicii DomnuluiAstãzi, dupã mai bine de ºase secole de atestare

documentarã, parohia romano-catolicã Bãrãþia duce o intensãviaþã spiritualã, comunitãþile românã, maghiarã ºi germanãformând o mare familie.

Domnul Sorin Vegheº este legat de parohia Bãrãþia din anul1976, când s-a cãsãtorit în biserica acestei parohii. „Sunt ardelean,spune domnul Vegheº; m-am nãscut ºi am trãit nouã ani într-olocalitate de pe lângã Fãgãraº. Venind în Bucureºti, legãtura cubiserica s-a rupt, iar educaþia atee din ºcoalã, din liceul ºi din ºcoala

militarã s-a lipit de mine.Aºa cã, atunci când m-amcãsãtorit, eram fãrã credinþãdar în acelaºi timp tolerantfaþã de cei credincioºi; amacceptat, de dragul soþiei,sã facem cãsãtoriareligioasã ºi tot de dragul eiam venit în fiecare duminicã

la bisericã, pentru a o însoþi în calitate de ºofer. Însã, atmosfera dinbisericã ºi predicile preoþilor m-au fãcut sã urmãresc cu interes cese întâmplã la liturghie, dar nu conºtientizam încã valoareaparticipãrii la celebrarea euharisticã. Treptat, am început sãredescopãr ce înseamnã credinþa în Dumnezeu… deci, pentrumine, parohia Bãrãþia înseamnã redescoperirea credinþei care,alãturi de cãsãtorie, este cel mai important lucru din viaþa mea”.Soþia domnului Vegheº, Rozalia Vegheº, adaugã: „Legãtura strânsãa familiei noastre cu Biserica ºi cu preoþii acestei comunitãþi s-arealizat prin copiii noºtri. Avem trei copii care s-aunãscut unul dupã altul ºi, pentru cã sunt atât deapropiaþi de vârstã, au primit împreunã PrimaSfântã Împãrtãºanie ºi Mirul. Toþi preoþii þineau laei ºi aºa Biserica a devenit pentru noi a doua casã”.

Pãrintele Alexandru Cobzaru, care cunoaºtefoarte bine familia Vegheº, þine sã adauge:„Bãrãþia, cred, având ca patroanã ºi protectoarepe Sfânta Fecioarã Maria, atrage lumea din totBucureºtiul pentru cã toþi simt iubirea ei de mamã”.

Doamna Lucia Elisabeta Manulea este înscrisãîn aceastã parohie din anul 1984 când a primit olocuinþã în zonã, locuinþã pe care o considerã undar din partea Preasfintei Fecioare Maria care i-adat posibilitatea de a fi mai aproape de aceastãbisericã închinatã ei. „Am început sã activezsporadic, spune doamna Manulea, pentru cãeram asistent medical ºi eram mereu la lucru. Cuceilalþi credincioºi m-am cunoscut, mai întâi, dupãlocurile pe care le ocupam în bãncile din bisericã;de multe ori ne pãstram locuri unii altora fãrã camãcar sã ne cunoaºtem dupã nume, apoi ne-am cunoscut maimult când am început sã ne rugãm împreunã, de pildã, Rozariulviu. Cuvântul care ni se potriveºte cel mai bine este, în opinia mea,comuniune. Suntem împreunã – români, germani ºi maghiari –dar ne simþim o comunitate în care etnia sau limba nu împiedicãbuna înþelegere dintre noi ºi întrajutorarea”.

Comuniune în limba maternãComuniune în limba maternãComuniune în limba maternãComuniune în limba maternãComuniune în limba maternãDin comunitatea maghiarã am vorbit cu domnul Árvay Zsolt

care a venit în Bucureºti odatã cu terminarea liceului, în anul 1952,ºi care participã la Sfânta Liturghie de la biserica Bãrãþia de 53 deani. „Comunitatea maghiarã din Bucureºti, spune domnul Zsolt,s-a format din muncitorii maghiari, veniþi la lucru aici, ºi cred cã unsfert din Bucureºti este construit de unguri. Încã din anul 1933,Bãrãþia apare în documente ca fiind filiala bisericii Sfânta Elena,construitã pentru maghiarii din Bucureºti. Comunitatea maghiarãdin Bucureºti înseamnã foarte mult pentru mine, continuã domnulZsolt, este ceva vital pentru noi toþi, suntem în elementul nostru datfiind cã Sfânta Liturghie se celebreazã în limba noastrã. Este ocomunitate eterogenã; majoritatea sunt secui ºi existã un strat

13nr. 10/2005

DIN

VIAÞA PD

IN VIAÞA P

DIN

VIAÞA PD

IN VIAÞA P

DIN

VIAÞA PAROH

IEIARO

HIEI

AROH

IEIARO

HIEI

AROH

IEI

a Gratiarum Gratiarum a Gratiarum Gratiarum a Gratiarum (((((BãrãþiaBãrãþiaBãrãþiaBãrãþiaBãrãþia)- Bucureºti)- Bucureºti)- Bucureºti)- Bucureºti)- Bucureºtisubþire de intelectuali. Estedinamicã, se ajutã unul pecelãlalt ºi sunt unii care vin dela o distanþã destul de mare,din celãlalt capãt alBucureºtiului”. Pãrintele AntalPal, pãstorul comunitãþiimaghiare ne spune:„Comunitãþile din diasporatrãiesc, parcã, mai bine, mai mult, comuniunea cu Dumnezeu ºi cuaproapele. Aceastã comuniune stã la baza comunitãþii maghiare dinBucureºti ºi o ajutã sã se descurce în viaþa de zi cu zi”.

În dulcea ºi frumoasa limbãÎn dulcea ºi frumoasa limbãÎn dulcea ºi frumoasa limbãÎn dulcea ºi frumoasa limbãÎn dulcea ºi frumoasa limbãa primelor rugãciuni…a primelor rugãciuni…a primelor rugãciuni…a primelor rugãciuni…a primelor rugãciuni…

Doamna Paula Fonosch, membrã a comunitãþii germane, vinede 40 de ani la Bãrãþia; dumneaei îºi aminteºte: „Pe vremuri, adicãînainte de cel de al doilea rãzboi mondial, comunitatea germanã a

fost puternicã, activã ºi numeroasã. Dupã rãzboi,odatã cu instaurarea comunismului, mulþi germaniau fost deportaþi; zece mii numai din Bucureºti, dintreaceºtia întorcându-se doar un sfert; alþii, mulþi lanumãr, au emigrat, aºa încât, în prezent, media devârstã a comunitãþii este între 70 ºi 90 de ani. Dupãrevoluþie, am încercat sã ne adunãm la SfântaLiturghie ºi prin intermediul Asociaþiei germanilorcatolici”. Tot doamna Fonosch ne spune cã în prezent,în urma cãsãtoriilor mixte, nu se mai poate vorbidespre o etnie germanã „curatã” ºi citeazã o zicalãgermanã care spune: „Undeva, în familie, existã uncâine lup”, adicã bunica, mama sau tata au fost etnicigermani. „Fiind destul de înaintatã media de vârstã amembrilor comunitãþii germane, participarea laSfânta Liturghie s-a redus, fiecare preferând sãmeargã la biserica din zona în care locuieºte”, nemai spune doamna Fonosh. Pãrintele Vasile Ciobanu,responsabil cu pãstorirea acestei mici turme, nevorbeºte conform cifrelor: „Pe hârtie apar în jur de180 de etnici germani dar mulþi nu se mai pot deplasa

sau preferã biserica cea mai apropiatã de locuinþã, iar eu încerc, înmãsura în care pot, sã-i vizitez acasã. În aceastã muncã sunt ajutatde Asociaþia germanilor catolici ºi de doi, trei voluntari. Comunitateagermanã încearcã sã-ºi pãstreze legãtura vitalã cu limba maternãprin intermediul cultului, accesul spre religiozitate, spre Dumnezeu,realizându-se aºa cum au învãþat în copilãrie, în limba germanã. Însânul comunitãþii germane au apãrut ºi persoane noi; nu sunt mulþi,este vorba de trei familii, plus doi diplomaþi, dar acest 10% din afaracomunitãþii este un semn de speranþã. Cât priveºte generaþia de mâinea comunitãþii germane nu sunt perspective, poate cã s-ar putea lucracu copiii diplomaþilor, dar este un domeniu dificil; mulþi vin, stau doisau trei ani ºi apoi pleacã”.

O comunitate închegatã, solidarã,O comunitate închegatã, solidarã,O comunitate închegatã, solidarã,O comunitate închegatã, solidarã,O comunitate închegatã, solidarã,în care rugãciunile ºi meditaþiile sunt la ele acasãîn care rugãciunile ºi meditaþiile sunt la ele acasãîn care rugãciunile ºi meditaþiile sunt la ele acasãîn care rugãciunile ºi meditaþiile sunt la ele acasãîn care rugãciunile ºi meditaþiile sunt la ele acasã

Pãrintele paroh, Tarciziu ªerban, ne spune: „În jurul bisericii Bãrãþias-a constituit o comunitate destul de solidã, iar acest lucru se datoreazãparohilor care au lucrat aici ºi care ºi-au lãsat o amprentã profundã.Amintirea mea nu coboarã foarte departe, m-aº opri la pãrinteleFrancisc Zudor care a lucrat mulþi ani în aceastã parohie, iar oamenii

ºi-l amintesc ca pe un mare predicator ºi apropiat lor; i-au urmatapoi pãrintele Alexandru Suceu, ªtefan Tãtaru, Victor Iacobec,Alexandru Cobzaru, Alois Ilieº. Trebuie sã amintesc ºi câtevanume de vicari importanþi care au rãmas în amintireaoamenilor: pãrintele Lucian Farcaº, cu catehezele sale binepregãtite la care participau mulþi tineri din Bucureºti; pãrinteleMihai ªerban care a reuºit sã apropie cele douã comunitãþi,românã ºi maghiarã; pãrintele Vincenþiu Pal ºi alþii.

Venind ca paroh în aceastã comunitate, am gãsit-o bineînchegatã, cu persoane care au un simþ al comunitãþii, un simþal parohiei ºi care trãiesc alãturi în ritmul parohiei; în al doilearând trebuie sã menþionez faptul cã existã o moºtenire despiritualitate ºi de liturgicã, adicã anumite grupuri de rugãciunepe care nu pot decât sã le încurajez, cum este, de exemplu,Rozariul viu, grupul mamelor care se roagã pentru copii ºi soþi,grupul scapularului… Este de asemenea o solidaritate în sânulacestei comunitãþi care se manifestã mai ales de sãrbãtori, deCrãciun sau de Paºte, în întrajutorarea persoanelor aflate îndificultate; trebuie sã menþionez ºi aportul unor congregaþiireligioase care se implicã în viaþa parohialã: Fiicele caritãþii alesfântului Vincenþiu de Paul ºi Surorile carmelitane misionare.Pe lângã pregãtirea de la Prima Sfânta Împãrtãºanie, de laSfântul Mir ºi catehezele de sâmbãtã, gândul meu este caBãrãþia sã devinã, poate, ºi un mini-oratoriu unde tinerii sã se

întâlneascã ºi pentru altceva,nu doar pentru catehezã, deexemplu, sã putem oferimeditaþii la limba englezã, lamatematicã sau la altediscipline, cum s-a fãcut dejaanul trecut, sã putem oferimomente de destindere. Lainimã îmi stã ºi formarea unuiCaritas parohial, aºa cum

ne-a încurajat de mai multe ori Înalt Preasfinþitul Ioan Robu.Cât priveºte tema anului pastoral, Euharistia ºi familia, aº vreasã amintesc douã iniþiative pe care le-am avut ºi care merg încontinuare. În amintirea întâlnirii familiilor cu Preasfinþitul CornelDamian, unde o parte din ele au reuºit sã se exprime pe oanumitã tematicã, în fiecare primã duminicã din lunã, dupãLiturghia de la ora 11, pentru 50 de minute, ne întâlnim în salade catehezã unde discutãm pe o temã legatã de familie, cumar fi de exemplu: televizorul în familie, rugãciunea în familie,educaþia copiilor. Noi, preoþii, punctãm doar câteva lucruri ºiapoi îi lãsãm sã se exprime, sãse ajute… Aºa s-a nãscut acelgrup de rugãciune al mamelorcare au probleme cu copiii saucu soþii, grup care se întâlneºteîn fiecare primã vineri din lunã.Tot în prima vineri din lunã, pelângã adoraþie ºi consfinþire laInima lui Isus, avem ºi oconsfinþire a familiilor, nerugãm ºi pentru rezolvareaproblemelor din familii,oamenii vin cu un soi deacatiste în care fiecare îºi spunepãsul”.

PrPrPrPrPr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI

nr. 10/2005 14

Din ArhidiecezãDin ArhidiecezãDin ArhidiecezãDin ArhidiecezãDin Arhidiecezã

Grupul scoutiºtilor exploratori de la Catedrala Sfântul Iosifdin Bucureºti a petrecut împreunã cu lupeþii ºi exploratoriidin Bacãu o sãptãmânã de neuitat în campusul organizat laînceputul lunii august la Timiºul de Sus.

Cele ºase zile petrecute împreunã au fost pentru toþi oexperienþã unicã ºi de neuitat. Viaþa în comun în mijloculnaturii, buna dispoziþie, veselia, dar ºi rugãciunea i-au ajutatpe participanþi sã se apropie, sã se cunoascã între ei, sãdevinã prieteni ºi sã-ºi doreascã sã se mai întâlneascã ºi cu

alte ocazii. În campus,

scoutiºtii au fostîmpãrþiþi în squadrileºi împreunã auurmat un programdistrctiv ºi edu-cativ.Toþi participanþii auîncercat sã urmeze

VVVVVara îara îara îara îara împreunãmpreunãmpreunãmpreunãmpreunãla Bla Bla Bla Bla Brezoirezoirezoirezoirezoi

Ca în fiecare varã, ºi anul acesta ungrup de zece tineri italieni din diferitepãrþi ale Italiei, însoþiþi de douã surori dincongregaþia Sfintei Familii din Nazaretau fost prezenþi în oraºul Brezoi timp dedouã sãptãmâni (29 iulie – 9 august).Au luat contact cu realitatea localã, auvizitat bolnavi, bãtrâni, familii nevoiaºeºi au organizat diferite activitãþi cu copiiºi tineri din oraº, indiferent deconfesiune.

( a consemnat ( a consemnat ( a consemnat ( a consemnat ( a consemnat ROBERT VÃCARU ROBERT VÃCARU ROBERT VÃCARU ROBERT VÃCARU ROBERT VÃCARU )))))

Primul meu campusPrimul meu campusPrimul meu campusPrimul meu campusPrimul meu campuscercetãºesccercetãºesccercetãºesccercetãºesccercetãºesc

“PRIMUL MEU CAMPUS! ... Emoþii,bucurie, curiozitate. Toate mã fãceau sãaºtept cu sufletul la gurã momentul încare vom ajunge la destinaþie: PârâulRece.

Era pentru prima datãcând urcam pe munte cu unrucsac în spate. Akela ºiBaghera ne încurajau pline devoie bunã. Ele trecuserã demult de primele încercãricercetãºeºti. Când am ajuns,bucuria a fost mare pentru toþispiriduºii. Stãteam lângã o mãnãstire decãlugãri Franciscani. Ce poate fi maifrumos decât sã-þi petreci timpul alãturide prieteni, sã te joci ºi sã te poþi ruga înliniºte?!

Am învãþat multe lucruri acolo: amînvãþat sã fim uniþi, sã ne ajutãm unii pe

alþii, sã ascultãm ºi toate acestea sã leîmpletim cu credinþa noastrã ºi curugãciunea.

Dupã o zi de joacã, de drumeþii ºialte distracþii, venea momentul cândtrebuia sã participãm la Sfânta Liturghie;ne adunam gândurile ºi trãiam alãturi

de Cristos ºi de Sfânta Fecioarã.Duhul Sfânt cobora peste noi ºine umplea de înþelepciune, nelumina mintea ºi inima. Eraumomentele cele mai frumoase.În mijlocul pãdurii, larugãciune, ne uneam cuCristos.

Toate acestea le voi pãstraîn inima mea de SPIRIDUª.

Acestea sunt comorile mele pe carele voi pãstra cu sfinþenie tot restul vieþii.

Le mulþumesc celor care au fãcutposibilã aceastã poveste frumoasãtrãitã de noi acolo.“

PANÃ LEONARD ANDREI PANÃ LEONARD ANDREI PANÃ LEONARD ANDREI PANÃ LEONARD ANDREI PANÃ LEONARD ANDREI – 10 ani– 10 ani– 10 ani– 10 ani– 10 ani

Campus ScoutCampus ScoutCampus ScoutCampus ScoutCampus Scout

exemplul sfântuluiGheorghe, patronulexplora-torilor ºi s-au strãduit sãdevinã adevãraþicavaleri ai meseirotunde, ghidaþi deistoria regelui Arthur.

Pe perioadaîntâlnirii, la marecinste au fost olimpiada care a cuprins ªtafeta ºi Duelul, Marelejoc, dar ºi lecþiile de orientare cu ajutorul busolei, drumeþia pemunte pânã la cascada Tamina. De asemenea, gustate de toþiparticipanþii au fost serile petrecute la lumina focului de tabãrã,buna dispoziþie fiind creatã prin cântece, jocuri ºi scenete.

Latura spiritualãa fost pregãtitã ºiasiguratã de pãrin-tele Dominic Soare ºide pãrintele Iacob,care au însoþit celedouã grupuri laTimiºul de Sus.

Chiar dacã înultima searã ploaiaa încercat sã striceatmosfera frumoasãºi prieteneascã,

nimeni nu s-a descurajat ºi s-a profitat din plin de ultimilemomente petrecute împreunã. O experineþã frumoasã ºi deneuitat, pe care cu toþii ar vrea oricând sã o retrãiascã.

EXPLORAEXPLORAEXPLORAEXPLORAEXPLORATORIITORIITORIITORIITORII

15nr. 10/2005

Aproape de final…Aproape de final…Aproape de final…Aproape de final…Aproape de final…În octombrie 2003 viaþa comunitãþii

parohiale catolice din Slobozia a fost însufleþitãde o nouã speranþã: sponsorii italieni s-audecis sã susþinã financiar un proiect destinateducãrii ºi formãrii umane ºi creºtine, proiectiniþiat de surorile din congregaþia „SuoreMaestre Dorotea. Fiicele Inimilor Sfinte: Isus ºiMaria” . Astfel a apãrut ideea construiriioratoriului „Giovanni Antonio Farina” . De atunciºi pânã acum nu au lipsit ofurile, necazurile,surprizele de tot felul, dar, speranþa înfiripatãcu doi ani în urmã devine, peste puþin, realitate.Construirea oratoriului este în faza finalã. Preot,animatori, surori, voluntari – nimeni nu a ezitatsã dea o mânã de ajutor, pentru ca apoiîmpreunã sã se poatã bucura de noua„cucerire” a parohiei lor.

VVVVValuri de inundaþii, valuri de generozitatealuri de inundaþii, valuri de generozitatealuri de inundaþii, valuri de generozitatealuri de inundaþii, valuri de generozitatealuri de inundaþii, valuri de generozitateMisterul pãcatului, misterul rãscumpãrãriiMisterul pãcatului, misterul rãscumpãrãriiMisterul pãcatului, misterul rãscumpãrãriiMisterul pãcatului, misterul rãscumpãrãriiMisterul pãcatului, misterul rãscumpãrãrii

Recentele iniþiative de colectare de bunuriºi bani pentru cei sinistraþi au dovedit, o datãîn plus, cã suferinþa ne face solidari. Rezultatelecolectelor au fost de folos pentru refacerea,mãcar în parte, a ceea ce s-a pierdut. Vãmulþumim pentru generozitatea arãtatã ºiDumnezeu sã vã rãsplãteascã din belºug cudarurile sale!

Evenimentele dezastruoase din þaranoastrã, din Europa ºi din lume, ar puteaconstitui un semnal de alarmã pentru noitoþi. ªtim ºi credem cã omul a fost aºezatde Creator ca administrator al creaþiei; deaceea, direct sau indirect, este rãspunzãtorpentru ceea ce se întâmplã în jurul lui.Sfânta Scripturã ne prezintã, încã dinprimele ei pagini, Misterul Iubirii Divinecãruia i se rãspunde prin pãcat. Pãcatul omului nu aafectat doar relaþia sa cu Dumnezeu, dar a marcat ºi odezordine în relaþiile interpersonale ºi în relaþiile acestuiacu mediul înconjurãtor. Misterul Rãscumpãrãrii omului ºia universului afectat de pãcat este opera Fiului luiDumnezeu, dar noi toþi suntem chemaþi sã ne asociemla aceastã lucrare. Tradiþia creºtinã dã mãrturie despremodul în care omul s-a impl icat în opera derãscumpãrare prin caritate, acte de pietate, acte depenitenþã ºi prin postul creºtin.

Ar trebui sã facem ceva mai mult în aceastãprivinþã. Prin generozitatea arãtatã la colecte noiam fãcut deja primul pas. Am putea ca fiecaredintre noi sã ne facem un examen de conºtiinþãºi sã eliminãm din viaþã tot ce nu concordã cuidentitatea de creºtin. Ar trebui sã intensificãmrugãciunea, sã abordãm cu mai mult curajactele de penitenþã, sã revalorificãm postul. Înacest sens propun ca în toate parohiile ºicomunitãþile cãlugãreºti, începând cu data de15 septembrie, sã se facã o novenã de ispãºirepentru pãcatele noastre ºi ale poporului nostru.În cadrul acestei novene, postind, sã ne rugãmcu toþii, acasã ºi la bisericã, ºi sã-i cerem luiDumnezeu iertare ºi milostivire, ca þara noastrãsã fie feritã de orice calamitate. La toate SfinteleLiturghii din parohii ºi comunitãþi cãlugãreºti,

rugãciunea universalã sã fie cea din timpul Postului Mare, iar lasfârºit sã se recite împreunã cu poporul Psalmul Miserere (preotulspune un verset ºi poporul repetã).

Încredinþãm Preacuratei Fecioare Maria pe toþi cei careau suferit de pe urma inundaþiilor ca ºi dorinþa noastrã de aface mai mult ºi mai bine pentru noi ºi pentru cei din jurulnostru.

Cu binecuvântare,+ Ioan Robu+ Ioan Robu+ Ioan Robu+ Ioan Robu+ Ioan Robu

Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiArhiepiscop Mitropolit de BucureºtiArhiepiscop Mitropolit de BucureºtiArhiepiscop Mitropolit de BucureºtiArhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Femeia între a conduce ºi a slujiFemeia între a conduce ºi a slujiFemeia între a conduce ºi a slujiFemeia între a conduce ºi a slujiFemeia între a conduce ºi a slujiN-o sã fac o pledoarie a femeii de astãzi; o sã împãrtãºesc doar câteva

din aspectele care sunt oportune ºi necesare sã le dezvoltãm. Toate acesteelemente le-am aprofundat ºi discutat printr-o sesiune de formareintitulatã: “Femeia creºtinã în poziþie de conducere”, sesiune organizatãde surorile FCJ ( Însoþitoarele Credincioase ale lui Isus) din România ºiAnglia, la Broadstairs.

“Femeia creºtinã în poziþie de conducere” a atras un grup de lucrutânãr, creºtin ºi entuziast din România, Anglia, Polonia, Irlanda ºi Malta.

Purtând mesajul creºtin, iatã calitãþile pe care le poþi recunoaºte într-ofemeie aflatã în poziþie de conducere: capacitatea de a empatiza;capacitatea de a fi spontan; a avea iniþiativã; a determina calitãþile în ceilalþi;capacitatea de a asculta; a proteja pe cei vulnerabili; a împãrtãºicompasiune; a accepta toate diferenþele ºi personalitãþile; a fi sincer,deschis ºi o persoanã de acþiune; a investi în capacitãþile celorlalþi; a ficoerent ºi constant în scopurile propuse; capacitatea de a comunica ºide a organiza ; capacitatea de a reprezenta persoanele ; capacitateade a cultiva modul de exprimare a opiniei.

Foarte important consider a fi legãtura cu tine însãþi ºi cu Dumnezeu.Ca sã asculþi trebuie sã fii în legãturã cu tine, ca sã schimbi pãrerea enecesar sã asculþi din nou.

Înveþi astfel sã vorbeºti mai puþin ºi sã asculþi mai mult, sã reflectezimai mult la ceilalþi când iei decizii, sã reacþionezi cu discernãmânt, sã fii înpace când greºeºti, sã realizezi cã e important sã investeºti cel mai multîn ceea ce pot face persoanele din jurul tãu.

GGGGGABI LUNGUABI LUNGUABI LUNGUABI LUNGUABI LUNGU

nr. 10/2005 16

Micuþa carte dedicatã de Surorile Caritãþii fondatoarei lor,Sf. Ioana Antida ThouretSf. Ioana Antida ThouretSf. Ioana Antida ThouretSf. Ioana Antida ThouretSf. Ioana Antida Thouret (1765-1826), ne spune o poveste plinãde tâlc: anume cã sfinþenia înfloreºte ºi aduce roade în vremuritulburi, iar încãpãþânarea nu e întotdeauna blamabilã.Vremurile tulburi sunt reprezentate de revoluþia francezã ºide Marea Teroare care a urmat, iar încãpãþânarea IoaneiAntida ne trezeºte admiraþie: refuzul net de a participa laliturghii oficiate de preoþi „juraþi“ (care depuseserã jurãmântde credinþã faþã de republicã), excepþionala solidaritate cupuþinii preoþi rãmaºi fideli Romei, neobosita activitateclandestinã – aducerea unui preot la cãpãtâiul muribunzilorfiind în acele condiþii o adevãratã aventurã, grija constantãde a oferi hranã, ajutor ºi mângâiere celor sãraci. ªi, maipresus de toate, lupta cu sau fuga de autoritãþile agresiv-atee. Povestea Ioanei Antida seamãnã cu un film poliþist acãrui moralã este una biblicã: micul David îl învinge peputernicul ºi înfricoºãtorul Goliat. O femeie singurã ºi (aparent)neajutoratã se luptã cu autoritãþile revoluþionare animate dedorinþa de a distruge Biserica, de a suprima credinþa, de aînchide institutele religioase, de a-i persecuta ºi chiar ucidepe preoþi. Dar Ioana Antida nu e niciodatã singurã; laavertismentele prietenilor îngrijoraþi cã-ºi pune viaþa înprimejdie, ea rãspunde mereu: „Dumnezeu este cu mine“.La Besançon, Surorile Caritãþii cuceresc inima sãracilor, aduclumina iubirii evanghelice în spitale ºi în închisori. Operafondatoarei creºte vãzând cu ochii: surorile „supei sãracilorºi ºcolilor elementare“ sunt tot mai numeroase ºi la fel deentuziaste. Ordinul trece graniþele Franþei, surorile ajungândºi la Napoli. Dar ambiþii prea omeneºti o împiedicã sã sebucure de roadele muncii sale: este înlocuitã din funcþia deSuperioarã a Stãreþiei din Besançon, iar uºa „casei sale“ nu ise va mai deschide niciodatã. Se întoarce la Napoli, unde va

LEC

TURI

LEC

TURI

LEC

TURI

LEC

TURI

LEC

TURI O viaþã în iubire:O viaþã în iubire:O viaþã în iubire:O viaþã în iubire:O viaþã în iubire:

Sf. Ioana Antida ThouretSf. Ioana Antida ThouretSf. Ioana Antida ThouretSf. Ioana Antida ThouretSf. Ioana Antida ThouretEd. Piemme, f.a.; 92 p.Ed. Piemme, f.a.; 92 p.Ed. Piemme, f.a.; 92 p.Ed. Piemme, f.a.; 92 p.Ed. Piemme, f.a.; 92 p.

ºi muri la 24 august 1826.Partea a doua a

volumului reuneºtecâteva gânduri ale SfinteiIoana Antida pentrusurorile sale, dar ºi pentrunoi, cei de astãzi: desprecalea de urmat, despretimp, despre credinþã,speranþã ºi dragoste,despre rugãciune ºiiertare, despre sãraci,despre Isus Cristos,despre comunitate,Bisericã ºi misiune, despre bucurie, despre perfecþiune,sfinþenie ºi despre Slava lui Dumnezeu, toate superb ilustratecu icoane, peisaje sau instantanee fotografice.

«Cred fãrã tãgadã cã voi putea face totulcu ajutorul Tãu ºi cu harul Tãu;cred de asemenea cã nu pot face nimic fãrã Tineºi cã sunt doarnevolnicie, pãcat ºi neºtiinþã»

«În Cer sã cãutaþi comoara statornicã,iar nu pe acest pãmânt de nefericire,pe care trecem ca niºte umbre pieritoare.Cerul!Iatã unde veþi duce inimile voastre!»

scria Sf. Ioana Antida, iar opera sa de iubire în numele luiCristos strãluceºte ºi astãzi, dupã douã secole, pe toatemeridianele globului.

ANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARU

JubileuJubileuJubileuJubileuJubileu10 ani de la apariþia publicaþiei „Viaþa consacratã”10 ani de la apariþia publicaþiei „Viaþa consacratã”10 ani de la apariþia publicaþiei „Viaþa consacratã”10 ani de la apariþia publicaþiei „Viaþa consacratã”10 ani de la apariþia publicaþiei „Viaþa consacratã”

În 1991 a avut loc, dupã 43 de ani de întrerupere datoratã regimuluicomunist, prima întâlnire a reprezentanþilor institutelor cãlugãreºti care ausupravieþuit în clandestinitate – ºi s-a ajuns la concluzia cã este necesarãeditarea unei publicaþii a vieþii consacrate din þara noastrã. Acest deziderats-a putut realiza, însã, numai dupã stabilirea Misionarilor CongregaþieiCuvântului Divin (Verbiþii) în România. Cu atribuþiile de coordonator ºiredactor responsabil a fost investit pãrintele Gianfranco Maronese,superiorul verbiþilor, care, de la început ºi pânã acum, când putem citi al25-lea numãr al publicaþiei „Viaþa consacratã”, s-a dedicat acestui apostolatcare cere spirit de orientare printre prioritãþile Bisericii, talent jurnalistic ºitimp.

Buletinul „Viaþa consacratã” este apreciat ºi de numeroºi intelectualilaici, cadre universitare, medici, profesori.

„Viaþa consacratã” – Ad multos annosAd multos annosAd multos annosAd multos annosAd multos annos ! ! ! ! !GHEORGHE FODORGHEORGHE FODORGHEORGHE FODORGHEORGHE FODORGHEORGHE FODOR

Confrater piarist, secretar adjunct C.S.M.R.Confrater piarist, secretar adjunct C.S.M.R.Confrater piarist, secretar adjunct C.S.M.R.Confrater piarist, secretar adjunct C.S.M.R.Confrater piarist, secretar adjunct C.S.M.R.

17nr. 10/2005

PAG

INA

MICU

LUI PRIN

ÞPA

GIN

A M

ICULU

I PRINÞ

PAG

INA

MICU

LUI PRIN

ÞPA

GIN

A M

ICULU

I PRINÞ

PAG

INA

MICU

LUI PRIN

Þ

GGGGGââââânnnnndddddãããããccccceeeeellllluuuuulllll nnnnnuuuuummmmmiiiiittttt

„„„„„OOOOOccccchhhhhiiiiiuuuuulllll

DDDDDooooommmmmnnnnnuuuuullllluuuuuiiiii“““““

Copile dragã,Am sã-þi povestesc cum, alungatã de nemiloasa cãldurã

ce asediazã în lunile de varã cetatea de pe malurile Tibrului,mi-am gãsit adãpost în inima unuia sau altuia din parcurileromane, la umbra primitoare a vreunui copac bãtrân, curamuri lungi ºi frunziº stufos.

În astfel de locuri, departe de zgomot, de praf ºi de fum,natura îþi îngãduie sã-i deschizi porþile comorilor de frumuseþeºi de înþelesuri adânci, îmbiindu-te sã le descoperi ºi sã ieiaminte. ªi, în vreme ce-mi lãsam privirea sã cutreiere prinascunziºurile plantelor, zãresc un gândãcel prins în capcanaþepoasã a unui cactus. Are culoarea focului ºi-i încondeiat cudesene de nuanþa abanosului, ce-i dau un aspect de ofrumuseþe rar întâlnitã în neamul insectelor.

Curios este cã dumnealui, gândãcelul cu pricina, poartãcomplicata denumire ºtiinþificã lygaeus equestris însã,

popular, este cunoscutcu numele de Ochiul-Domnului ºi tare aº vreasã ºtiu de ce. E drept cãpe spinare are desenatun cerc de culoarealaptelui care, pe fundalulnegru, ar putea da ideeaunui ochi, dar nu suntconvinsã, aºa cã nu-mirãmâne decât sã scotgândãcelul dintre spini,

sã-i cer sã-mi dezlege misterul numelui ºi sã-mi explice dece merg ei, de obicei, uniþi câte doi, trei sau chiar câte patru.Zis ºi fãcut; odatã eliberat dintre þepi, am aflat povestea pecare mã grãbesc sã þi-o spun ºi þie.

Se istoriseºte cã la începuturi, gândãceii roºii cu desenenegre formau un popor cumsecade, harnic ºi unit care, însã,cu timpul, uitând de învãþãtura Creatorului, a început sã sedezbine, împãrþindu-se în clanuri tot mai nemulþumite ºi mairãzboinice, între care domnea cumplita lege a talionului, carespune „ochi pentru ochi…”, ceea ce înseamnã sã rãspunzila un rãu ce þi s-a fãcut cu acelaºi fel de rãu. Ba mai mult, încazul insectelor din poveste, legea „ochi pentru ochi…” nuera doar un fel de a descrie rãzbunarea sau plata cu aceeaºimonedã, ci era aplicatã în adevãratul înþeles al cuvântului,gândãceii scoþându-ºi ochii unii altora în lupte ce pãreau anu se mai sfârºi. Azi aºa, mâine aºa, pânã la urmã ajunserãa fi un popor fãr’ de vedere care orbecãia în întunericulsemãnat de urã, lãcomie ºi trufie.

Povestea s-ar fi sfârºit aºa dacã, printre micile vieþuitoareînveºmântate de roºu ºi negru, n-ar fi rãmas câþiva gândãceineatinºi de rãutate, þinuþi departe de luptele prosteºti în caresemenii lor s-au lãsat asmuþiþi din dorinþa de a lua înstãpânire ceea ce nu le aparþinea de drept. ªi, fãrã a arãtacu picioruºele spre mulþimea celor orbi ºi pãcãtoºi, gândãceiicumsecade s-au dovedit a fi buni pânã la capãt, dând oaripioarã de ajutor aproapelui aflat la necaz, însoþindu-i pecei cu privirea întunecatã ºi purtându-le de grijã. Aºa se facecã umblã legaþi unul de altul, gândãceii fãrã de vedere fiindcãlãuziþi de cei care au avut înþelepciunea de a-ºi pãstra

aprinsã lumina ochilor.Rãmâne acum de lãmurit

misterul numelui Ochiul-Domnului care, gândeºti tu, nu sepotriveºte deloc unor insecte cuastfel de apucãturi. Aflã însã cã,dupã ce a rãmas oarbã,„gândãcimea” a înþeles cã legea„ochi pentru ochi…” le-a adusnumai rãu ºi cã ar trebui sã seîntoarcã la izvoarele iubirii cu careau fost creaþi. S-au cãit, au cerutiertare Creatorului pentru a nu fifost demni de iubirea Lui ºi s-au

hotãrât sã înlocuiascã legea talionului cu cea a buneiînþelegeri ºi a respectului. Tot atunci ºi-au schimbat ºi numele,zicându-ºi Ochiul Domnului pentru a le aminti celorlaltevieþuitoare, ºi mai cu seamã oamenilor, cã privirea luiDumnezeu este guvernatã de legea iubirii, a iertãrii ºi aîndurãrii, nu de cea a ochiului pentru ochi…care, dacã ar fifost aplicatã, ar fi transformat Terra într-o planetã a luminilorstinse.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

“Isus vine la tine! Iatã un adevãr care-i cuprinde pe toþi: pe copii ºi pe tineri, pe cei careau mulþi ani ºi pe cei care au ani foarte mulþi. Tuturor le este spus acest adevãr dar, înmanualul acesta, copiii sunt cei chemaþi sã punã în inima lor aceastã veste bunã: Isus vinela tine!”.

„Isus vine la tine!” - manualul de religie pentru clasa a II-a, mai precis pentru copiii care sepregãtesc sã primeascã Prima Sfântã Împãrtãºanie, este prima lucrare realizatã de ComisiaDiecezanã pentru Catehezã. Grafica deosebitã, stilul dinamic ºi jocurile propuse vor asigura,cu siguranþã, succesul acestei cãrþi ºi vor face mai atractivã însuºirea primelor noþiuni decatehism.

Cartea a apãrut la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti.

Manual pentru Prima Sfântã ÎmpãrtãºanieManual pentru Prima Sfântã ÎmpãrtãºanieManual pentru Prima Sfântã ÎmpãrtãºanieManual pentru Prima Sfântã ÎmpãrtãºanieManual pentru Prima Sfântã Împãrtãºanie

nr. 10/2005 18

Calitatea socialCalitatea socialCalitatea socialCalitatea socialCalitatea socialããããã a apostolatului feminin a apostolatului feminin a apostolatului feminin a apostolatului feminin a apostolatului femininAlãturi de catehezele adresate tinerilor, exerciþiile spirituale

cu doamnele de caritate provenind din familii bucureºtene,care l-au ajutat în opera de la sanatoriul St. Vincent de Paul,edificã apostolatul feminin. Partea femininã a familiei gãseºteîn aceste cateheze resurse înalte pentru propria estimare, unnou mod de a-ºi descoperi ºi privi vocaþia, cu ecouri beneficeîn viaþa propriei familii ºi în viaþa publicã.

Cateheze publicate în 1923 cu titlul «La Visite des Pauvres»,conferinþe grupate în «l’HeureSainte», 1928; «la Présence de Dieu»,«La souffrance» , «La Liturgie duProchain», 1932: parcurgându-le,descoperim preþul pe careMonseniorul Ghika îl dãdea calitãþiicredinþei, iar dacã ne gândim laspecificul feminin, în modul de aprimi ºi de a transmite valorilesacre, începând cu valoarea vieþii,descoperim cât de profundpsiholog este Monseniorul Ghika.El însoþeºte apostolatul feminin spre valori de excelenþã, încele mai mãrunte gesturi din cotidian.

Copiii ºi familiaritatea cu miracolulCopiii ºi familiaritatea cu miracolulCopiii ºi familiaritatea cu miracolulCopiii ºi familiaritatea cu miracolulCopiii ºi familiaritatea cu miracolulCopiii au fost interlocutori predilecþi ai Monseniorului Ghika

prin familiaritatea lor de credinþã cu Providenþa. Cu ochi decopil, credinþa în miracol nu este superstiþie, ci puritate. În viaþade familie, marcatã de provocãri, de dificultãþi, câteodatã derupturi grave, este nevoie ºi de credinþa în miracol.

Monseniorul Ghika credea în miracol ca semn alProvidenþei. Printre episoadele acestui apostolat estecunoscutã, de exemplu, o întâlnire pe care a avut-o într-ostaþie de tramvai cu un copil care, confundându-l cu MoºCrãciun, l-a chemat acasã, unde pãrinþii nu se înþelegeau.Monseniorul vine cu un dar pentru copil, dar ºi pentru pãrinþi.

Monseniorul GhikaMonseniorul GhikaMonseniorul GhikaMonseniorul GhikaMonseniorul Ghika: : : : : “Cãsãtoria este o” stare” prin care bãrbatul ºi femeia pot ajunge“Cãsãtoria este o” stare” prin care bãrbatul ºi femeia pot ajunge“Cãsãtoria este o” stare” prin care bãrbatul ºi femeia pot ajunge“Cãsãtoria este o” stare” prin care bãrbatul ºi femeia pot ajunge“Cãsãtoria este o” stare” prin care bãrbatul ºi femeia pot ajungela sfinþenie, fiind pur ºi simplu un soþ bun ºi o soþie bunã”la sfinþenie, fiind pur ºi simplu un soþ bun ºi o soþie bunã”la sfinþenie, fiind pur ºi simplu un soþ bun ºi o soþie bunã”la sfinþenie, fiind pur ºi simplu un soþ bun ºi o soþie bunã”la sfinþenie, fiind pur ºi simplu un soþ bun ºi o soþie bunã”

Cãsãtoria: “un sacrament care se reînnoieºte în fiecare zi”Cãsãtoria: “un sacrament care se reînnoieºte în fiecare zi”Cãsãtoria: “un sacrament care se reînnoieºte în fiecare zi”Cãsãtoria: “un sacrament care se reînnoieºte în fiecare zi”Cãsãtoria: “un sacrament care se reînnoieºte în fiecare zi”(continuare din nr(continuare din nr(continuare din nr(continuare din nr(continuare din nr. trecut). trecut). trecut). trecut). trecut)

Un dar nepreþuit adus acestei familii dezbinate ºi fãrã credinþã:convertirea. Cazul bucureºtean - din peisajul luminos al«micului Paris» dintre cele douã rãzboaie mondiale - esteprecedat de altele, dintre care mai cunoscut este cel petrecutla o periferie sumbrã a marelui Paris, în cartierul «roºu» Villejuif,acolo unde Vladimir Ghika ºi-a început slujirea ca preot. Princopii a adus miracolul credinþei în familiile care trãiau într-ocruntã mizerie, nu doar materialã, ci în primul rând spiritualã.

Un posibil patronUn posibil patronUn posibil patronUn posibil patronUn posibil patronal apostolatului laiciloral apostolatului laiciloral apostolatului laiciloral apostolatului laiciloral apostolatului laicilorMonseniorul Ghika ºi-a început

vocaþia de slujire ca laic. A fostprimul laic care a fãcut studii deteologie ºi filozofie, iar ideile ºiconvingerile sale prefigureazã temeale Conciliului Vatican II, cum ar fiapostolatul laicilor în Bisericã prinpecetea Botezului.

Îl venerãm, deci, ºi ca un posibilpatron ceresc al activitãþii laice, în

faþa cãreia se deschid orizonturi bogate de apostolat.Figura Monseniorului Ghika evocã o primãvarã a Bisericii,

care a înflorit în comunitãþile noastre, în prima jumãtate asecolului trecut. La adãpostul acestei grãdini spirituale,familiile au rezistat apoi asaltului comunismului ateu care,urmãrind destrãmarea valorilor, viza în primul rând familiaca pãstrãtoare a acestora.

Pe Monseniorul Ghika îl celebrãm. Cauza beatificãrii saleuneºte rugãciunile noastre personale ºI pe ale familiilor.Spiritualitatea sa este foarte actualã ºi îl simþim prezent,veghind asupra noastrã, asupra familiilor ºi comunitãþilornoastre, în speranþa de a reconstrui o civilizaþie creºtinã.

MARINA FARAMARINA FARAMARINA FARAMARINA FARAMARINA FARA(“T(“T(“T(“T(“Tema familiei în spiritualitatea Monseniorului Ghika”,ema familiei în spiritualitatea Monseniorului Ghika”,ema familiei în spiritualitatea Monseniorului Ghika”,ema familiei în spiritualitatea Monseniorului Ghika”,ema familiei în spiritualitatea Monseniorului Ghika”,

Familia creºtinãFamilia creºtinãFamilia creºtinãFamilia creºtinãFamilia creºtinã, www, www, www, www, www.ProFamilia.ro).ProFamilia.ro).ProFamilia.ro).ProFamilia.ro).ProFamilia.ro)

erudite personalitãþi ale epocii sale, iarîn calitate de pedagog, profesor, rector,duhovnic, director spiritual nu aveapereche.

A acordat o atenþie deosebitãsolemnitãþilor ºi ceremoniilor religioasesau ocazionale de la Catedralã,organizãrii vieþii parohiale, ºi a înzestratcatedrala, în 1930, cu orga Wegenstein,„una din rarele, prea rarele mândrii alecapitalei României”, dupã cum seexprima, în 1933, ziarul Epoca. A fostcofondator al Buletinului Parohial înlimbile germanã ºi francezã, precum ºial Revistei Catolice.

Rãmâne în istoria Bisericii locale caun ministru smerit al altarului, printr-oviaþã exemplarã în modestie ºisimplitate, umil pânã la desãvârºire.

DrDrDrDrDr. . . . . DÃNUÞ DOBOªDÃNUÞ DOBOªDÃNUÞ DOBOªDÃNUÞ DOBOªDÃNUÞ DOBOª

S-a nãscut la 18 octombrie 1865, laViena ºi a murit la 30 decembrie 1932,la Bucureºti. A rãmas în istoria Bisericiilocale drept cel mai important paroh alCatedralei Sfântul Iosif, cel mai mareistoric catolic român din toate timpurile,un adevãrat „pãrinte” al presei catoliceromâneºti, unul dintre cei mai talentaþipianiºti ºi organiºti pe care i-a avutBiserica noastrã. A fost apreciat încã dintimpul vieþii drept una din cele mai

ParohulParohulParohulParohulParohulCarol AunerCarol AunerCarol AunerCarol AunerCarol Auner

din arhiva Doamnei Oana Seceleanu

19nr. 10/2005

SOCIAL

SOCIAL

SOCIAL

SOCIAL

SOCIAL

Reþele de solidaritateReþele de solidaritateReþele de solidaritateReþele de solidaritateReþele de solidaritateInundaþiile din aceastã varã au afectat o mare parte a þãrii,

dupã unele estimãri numãrul gospodãriilor complet distrusefiind de circa 800, fãrã a mai vorbi de cele avariate într-o mãsurãmai micã sau mai mare. În prag de toamnã ºi presaþi de nevoiaunei coordonãri eficiente a efortului de pregãtire pentru iarnã,Confederaþia Caritas România a organizat luni, 29 august, lasediul din Bucureºti, o întâlnire de lucru la care au participatreprezentanþi ai mai multor organizaþii ºi instituþii: AmbasadaAustriei, Caritas Austria, Caritas Bucureºti ºi Caritas Iaºi, CruceaRoºie Românã, Patriarhia Românã ºi World Vision România.

Din prezentãrile participanþilor a reieºit o mare varietate deiniþiative, de la distribuirea de alimente, medicamente ºimateriale de urgenþã (Caritas, CruceaRoºie, Patriarhia Românã, World Vision),la campanii de vaccinare (PatriarhiaRomânã), ºi pânã la reconstrucþia saureabilitarea de locuinþe (toþi participanþii,cu excepþia Crucii Roºii). Un proiectîndrãzneþ, ºi pentru care iniþiatorii - WorldVision - au solicitat colaborarea tuturorparticipanþilor, constã în deschiderea uneicampanii de educare pentru prevenireadezastrelor, ºtiut fiind cã o bunã parte a

catastrofelor naturale ar putea fi prevenite sau mãcar atenuateprintr-o mai mare atenþie faþã de protejarea mediului. Multealuviuni ºi aluncecãri de teren se produc din cauza defriºãrilorexcesive, ºi o parte din viiturile acestei veri nu s-ar fi produsdacã albiile rîurilor nu s-ar fi blocat cu gunoaie (obiceiulromânului de a “duce de râpã”, cum spun moldovenii, lucrurilecare nu mai trebuie...). Pe linia aceluiaºi efort de prevenire sesitueazã ºi principiul adoptat de multe dintre organizaþii de anu încuraja reconstruirea sau reabilitarea acelor locuinþe carese aflã în zone predispuse la inundaþii. A fost solicitat în acestsens sprijinul autoritãþilor locale, ºi, în cazurile fericite, au fostobþinute terenuri noi, sigure, în schimbul celor afectate.

Revenind la proiectele de intervenþie imediatã, toþiparticipanþii au atras atenþia asupra crizei care s-ar putea instala

odatã cu venirea iernii, dat fiind cã numaiun foarte mic numãr din gospodãriileafectate au fost reabilitate pânã la oraactualã. De comun acord, cei prezenþi auhotãrât sã organizeze o nouã întâlnire,la care vor participa ºi autoritãþile, în adoua jumãtate a lunii septembrie, timpîn care vor cãuta alternative pentruorganizarea de adãposturi temporare deiarnã (clãdiri dezafectate, containere,locuinþe mobile etc.).

LIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHL

Cu toate cã elevii erau de mult timp in vacanþã, centruleducaþional Sf. Faustina, din cadrul Spitalului Marie Curie, aavut toatã vara porþile larg deschise.

Cãrþile, caietele ºi cataloagele ºcolii au stat cuminþi înpupitrele lor, lãsând jocul, voia bunã ºi divertismentul sã fiesuverane peste micuþii pacienþi.

Camerele de joacã au puterea de a-i reîntoarce înuniversul copilãriei chiar ºi pe cei care nu pot pãrãsi patul desuferinþã, prin prezenþa în salonul lor a educatoarelor dincadrul centrului.

Nimic nu este maiminunat decât a schimbalacrimile cu zâmbete,tristeþea cu bucuria ºideznãdejdea cu speranþa.

În decursul verii,bãtrâna Elada s-a mutat înSpitalul Budimex, iar

Flacãra Olimpicã s-a aprinspentru toþi copiii internaþi.

Olimpiada s-a desfãºurat în“douã sesiuni” de-a lungullunilor iunie, iulie ºi august,cuprinzând spectacole, jocuri,chiar ºi întreceri sportive ºiconcursuri distractive.

Moº Crãciun a cedat loculUrsuleþului Tedy care, cu

VVVVVara împreunã la Spitalul ara împreunã la Spitalul ara împreunã la Spitalul ara împreunã la Spitalul ara împreunã la Spitalul Marie CurieMarie CurieMarie CurieMarie CurieMarie Curiemãrinimie, a împãrþit tuturor copiilor daruri, iar participanþilorla “Jocurile Olimpice” diplome de merit.

Mulþi copii vor mai rãmâne luni de zile pe paturile desuferinþã ºi speranþã, alþii câteva zile sau sãptãmâni, iar uniidintre ei, din pãcate, nu se vor mai întoarce niciodatã acasãdecât pentru cãlãtoria cea mare.

Sfânta Faustina, patroana spiritualã a centruluieducaþional, ne-a învãþat sã-l rugãm pe Isus ca prin patimilesale îndurerate sã se îndure de noi ºi de lumea întreagã.

Aici, în Spitalul Marie Curie, este un mic Sanctuar alMilostivirii, iar cadrele didactice din centrul educaþional aumisiunea apostolicã de a ºterge lacrimile, de a oferi iubire,aºteptând cu bucurie rãsplata zâmbetului de pe chipulneprihãnit al copiilor.

Prof. Prof. Prof. Prof. Prof. LILIANA SIMIONLILIANA SIMIONLILIANA SIMIONLILIANA SIMIONLILIANA SIMION

nr. 10/2005 20

CON

CILIU

CON

CILIU

CON

CILIU

CON

CILIU

CON

CILIU Biserica este Trupul lui Cristos trimis „cãtre popoare” [= ad

gentes]. Este Capul acestui Trup, Domnul, cel care a fãcutaceastã trimitere dupã învierea sa: „Mergeþi ºi faceþi ucenicila toate popoarele...” (Mt 28,19-20). Aceastã trimitere aBisericii, însã se înscrie într-una mai profundã: cea a trimiteriilui Cristos în lume de cãtre Tatãl.

Dar oare, numai pentru cã Isus a spus aceste cuvinte, esteBiserica misionarã ? Decretul despre activitatea misionarã aBisericii, promulgat la Conciliul Vatican II, chiar de la nr. 2, spunecã totul se înscrie într-un plan dumnezeiesc care curge „dinînsuºi izvorul iubirii”, din iubirea Tatãlui care ne-a creat ºi ne-achemat la o viaþã de comuniune între noi ºi cu El. Iar acestplan, care vizeazã ca El, Tatãl, sã fie cunoscut ºi iubit de toþi, serealizeazã printr-un mijloc special: Fiul sãu. Iar Fiul, la sfârºitulzilelor sale printre noi, dupã ce a împlinit toate câte i-au fostdate de Tatãl, dupã moartea ºi Învierea sa, s-a înãlþat la cer,lãsând ca de acum înainte planul Tatãlui sã fie continuat deTrupul sãu, asupra cãruia l-a trimis pe Duhul Sfânt.

Biserica continuã ceea ce Domnul a început, are în eaenergia de viaþã a Duhului: nu poate sã nu fie misionarã! ªinu numai pentru un secol sau douã,ci pânã la sfârºitul istoriei, cãci Tatãlvrea ca toþi oamenii sã fie mântuiþi (nr.7). Este specific pentru Bisericã (nr. 9),sã-ºi desfãºoare apostolatul întreprima venire a Domnului ºi cea de-adoua, la sfârºiul timpurilor. Acest timp,între cele douã veniri, este chiar timpulei, timpul Bisericii.

Ce anume înseamnã însã«misiune»? Iatã câteva elemente:vestirea Evangheliei, celebrareasacramentelor (în special a Euharistiei),preþuirea ºi valorificarea a tot ceea ceeste „adevãr ºi har” la diferite popoare,asumarea ºi purificarea oricãrei „bune seminþe” din inima ºisufletul oamenilor, din riturile locale, din culturile particulare(toate elementele sunt enumerate la nr. 9). De ce acest efort?Pentru cã numai ceea ce a fost asumat poate fi oferit Tatãlui,numai printr-o dilatare cu adevãrat universalã a respiraþieiBisericii se poate ajunge la acea plinãtate pe care o gustãmacum în mod parþial ºi precar, dar care, în Împãrãþia definitivã,

Ad GentesAd GentesAd GentesAd GentesAd Gentes

va fi trãitã pe deplin de toþi. Care este, deci, obstacolul principalal misiunii? Nu împotrivirea oamenilor sau persecuþiile, cistagnarea efortului Bisericii. Este suficient sã citim nr. 24-27(despre spiritualitatea misionarã) ºi sã sesizãm cât de insistentrepetã Conciliul „trebuie”, în sens de dinamicitate, decontinuitate a misiunii.

Ce anume i-a impresionat mai mult din acest document,pe observatorii necatolici de la Conciliu? Faptul cã, în Decret,se subliniazã cã, pentru o adevãratã misiune faþã de lume,dezbinarea creºtinilor este obstacol ºi scandal. Unitate deci,

pentru misiune. Este ceea ce scria Dr.Lukas Vischer, secretarul ComisieiCredinþã ºi Constituþie, observator laConciliu din partea ConsiliuluiEcumenic al Bisericilor:

Printre cele patru texte promulgatela finele celei de-a patra sesiuni aConciliului, mi se pare cã Decretuldespre activitatea misionarã a Bisericiiare o importanþã specialã. Elsubliniazã cu tãrie cã Biserica Catolicãtrebuie sã fie gata de a colabora cucelelalte Biserici, comunitãþi eclezialeºi cu diferite organisme. Aceastaînseamnã cã unitatea ºi misiunea sunt

indisolubil legate între ele ºi cã scandalul divizãrii trebuie sãfie depãºit în vedea mãrturiei creºtine1 .

PrPrPrPrPr. . . . . CORNELIU BEREACORNELIU BEREACORNELIU BEREACORNELIU BEREACORNELIU BEREA

1 Citat în J. le Guillou, «Décret sur l’action missionnaire de l’Eglise, “AdGentes”», în Concile Œcuménique Vatican II, vol. IV, Paris 1966, 68-69. Decretula fost promulgat la 7 decembrie 1965. Autorul se referã în special la nr. 12 alDecretului.

Un an ºcolar dãruit lui Isus, pentrua-l cunoaºte ºi iubi mai mult * Cu sfântulIoan, ucenicul preaiubit, primind-o camamã pe Maria, Maica Milostivirii *Pentru cei care vor sã-ºi adânceascãcredinþa ºi sã trãiascã Evanghelia * Optluni de formare personalã ºi creºtinã *alãturi de Fraþii Sfântul Ioan laMãnãstirea Sfânta Familie * de pe 27

septembrie a.c. pe 8 mai 2006 * pentrutineri între 18-30 de ani *

Înscrieri tel.: 0788 596 378„Dacã nu ºtii în ce port vrei sã ajungi,

nici un vânt nu este favorabil“.(Seneca)

ªcoala Vieþii: o banalitate? onecesitate? o experienþã?

Opt luni din viaþã în care nu se

Comunitatea Sfântul Ioan - Mãnãstirea Sfânta FamilieComunitatea Sfântul Ioan - Mãnãstirea Sfânta FamilieComunitatea Sfântul Ioan - Mãnãstirea Sfânta FamilieComunitatea Sfântul Ioan - Mãnãstirea Sfânta FamilieComunitatea Sfântul Ioan - Mãnãstirea Sfânta Familie

ªcoala Vieþii 2005-2006ªcoala Vieþii 2005-2006ªcoala Vieþii 2005-2006ªcoala Vieþii 2005-2006ªcoala Vieþii 2005-2006întâmplã nimic deosebit ºi totuºi seschimbã ceva. Nu câºtigi nimic ºi totuºiai ceva în plus. Opt luni de viaþãobiºnuitã ºi, în acelaºi timp, total diferitã.

În concluzie, ªcoala Vieþii vrea sã fieun timp de dãruire, un timp în careîncerci sã dai tot ce ai mai bun dinnimicul tãu, un an în care poþi gãsirãspuns la multe întrebãri, un an dupãcare viaþa îþi pare, parcã, nouã, deºi esteaceeaºi.

EMANUELEMANUELEMANUELEMANUELEMANUEL(((((ªcoala Vieþii 2004-2005)ªcoala Vieþii 2004-2005)ªcoala Vieþii 2004-2005)ªcoala Vieþii 2004-2005)ªcoala Vieþii 2004-2005)

21nr. 10/2005

OA

MEN

I AI CRED

INÞEI

OA

MEN

I AI CRED

INÞEI

OA

MEN

I AI CRED

INÞEI

OA

MEN

I AI CRED

INÞEI

OA

MEN

I AI CRED

INÞEI

Semnul dragosteiSemnul dragosteiSemnul dragosteiSemnul dragosteiSemnul dragosteiÎn lectura a doua a duminicii a XXIII dpa, sfântul

Pavel ne îndeamnã : Sã nu datoraþi nimãnui nimic,Sã nu datoraþi nimãnui nimic,Sã nu datoraþi nimãnui nimic,Sã nu datoraþi nimãnui nimic,Sã nu datoraþi nimãnui nimic,în afarã de a vã iubi unii pe alþii, cãci cine-ºi iubeºteîn afarã de a vã iubi unii pe alþii, cãci cine-ºi iubeºteîn afarã de a vã iubi unii pe alþii, cãci cine-ºi iubeºteîn afarã de a vã iubi unii pe alþii, cãci cine-ºi iubeºteîn afarã de a vã iubi unii pe alþii, cãci cine-ºi iubeºteaproapele a împlinit legea aproapele a împlinit legea aproapele a împlinit legea aproapele a împlinit legea aproapele a împlinit legea (((((RmRmRmRmRm 13,8). Or capitolul 18 13,8). Or capitolul 18 13,8). Or capitolul 18 13,8). Or capitolul 18 13,8). Or capitolul 18al Evangheliei sfântului Matei, din care se citeºte înal Evangheliei sfântului Matei, din care se citeºte înal Evangheliei sfântului Matei, din care se citeºte înal Evangheliei sfântului Matei, din care se citeºte înal Evangheliei sfântului Matei, din care se citeºte înaceastã duminicã un mic fragment (18,15-20),aceastã duminicã un mic fragment (18,15-20),aceastã duminicã un mic fragment (18,15-20),aceastã duminicã un mic fragment (18,15-20),aceastã duminicã un mic fragment (18,15-20),trateazã, sub diferite unghiuri, împlinirea acesteitrateazã, sub diferite unghiuri, împlinirea acesteitrateazã, sub diferite unghiuri, împlinirea acesteitrateazã, sub diferite unghiuri, împlinirea acesteitrateazã, sub diferite unghiuri, împlinirea acesteiiubiri. El acordã o atenþie deosebitã la douã teme:iubiri. El acordã o atenþie deosebitã la douã teme:iubiri. El acordã o atenþie deosebitã la douã teme:iubiri. El acordã o atenþie deosebitã la douã teme:iubiri. El acordã o atenþie deosebitã la douã teme:prioritatea de care trebuie sã se bucure cei mici ºiprioritatea de care trebuie sã se bucure cei mici ºiprioritatea de care trebuie sã se bucure cei mici ºiprioritatea de care trebuie sã se bucure cei mici ºiprioritatea de care trebuie sã se bucure cei mici ºislabi, ºi iertarea reciprocã. Chiar înainte deslabi, ºi iertarea reciprocã. Chiar înainte deslabi, ºi iertarea reciprocã. Chiar înainte deslabi, ºi iertarea reciprocã. Chiar înainte deslabi, ºi iertarea reciprocã. Chiar înainte defragmentul propus spre meditare, Isus a povestitfragmentul propus spre meditare, Isus a povestitfragmentul propus spre meditare, Isus a povestitfragmentul propus spre meditare, Isus a povestitfragmentul propus spre meditare, Isus a povestitparabola oiþei pierdute, parabolã pe care o încheiaparabola oiþei pierdute, parabolã pe care o încheiaparabola oiþei pierdute, parabolã pe care o încheiaparabola oiþei pierdute, parabolã pe care o încheiaparabola oiþei pierdute, parabolã pe care o încheiacu cuvintele: cu cuvintele: cu cuvintele: cu cuvintele: cu cuvintele: TTTTTot astfel Tot astfel Tot astfel Tot astfel Tot astfel Tatãl vostru din ceruri nu vreaatãl vostru din ceruri nu vreaatãl vostru din ceruri nu vreaatãl vostru din ceruri nu vreaatãl vostru din ceruri nu vreasã se piardã nici unul dintre micuþii aceºtia sã se piardã nici unul dintre micuþii aceºtia sã se piardã nici unul dintre micuþii aceºtia sã se piardã nici unul dintre micuþii aceºtia sã se piardã nici unul dintre micuþii aceºtia (18,14).(18,14).(18,14).(18,14).(18,14).Aceastã grijã este de-acum înainte încredinþatãAceastã grijã este de-acum înainte încredinþatãAceastã grijã este de-acum înainte încredinþatãAceastã grijã este de-acum înainte încredinþatãAceastã grijã este de-acum înainte încredinþatãucenicilor : nu îngãduiþi ca vreunul dintre fraþii voºtriucenicilor : nu îngãduiþi ca vreunul dintre fraþii voºtriucenicilor : nu îngãduiþi ca vreunul dintre fraþii voºtriucenicilor : nu îngãduiþi ca vreunul dintre fraþii voºtriucenicilor : nu îngãduiþi ca vreunul dintre fraþii voºtrisã se piardã. Aceastã grijã va fi un semn al dragosteisã se piardã. Aceastã grijã va fi un semn al dragosteisã se piardã. Aceastã grijã va fi un semn al dragosteisã se piardã. Aceastã grijã va fi un semn al dragosteisã se piardã. Aceastã grijã va fi un semn al dragosteicu care Dumnezeu ne iubeºte.cu care Dumnezeu ne iubeºte.cu care Dumnezeu ne iubeºte.cu care Dumnezeu ne iubeºte.cu care Dumnezeu ne iubeºte.

PrPrPrPrPr. . . . . TARCIZIUTARCIZIUTARCIZIUTARCIZIUTARCIZIU ªERBAN ªERBAN ªERBAN ªERBAN ªERBAN

pic

.. pic

.. pic

ãtu

ri de

Re

ve

laþie

... p

ic .. p

ic .. p

icã

turi d

e R

ev

ela

þie...

pic

.. pic

.. pic

ãtu

ri de

Re

ve

laþie

... p

ic .. p

ic .. p

icã

turi d

e R

ev

ela

þie...

pic

.. pic

.. pic

ãtu

ri de

Re

ve

laþie

...

Orice schimbare în structura unui popor însemnã, de fapt,o schimbare de mental ºi se realizeazã cu foarte multedificultãþi. Marile transformãri profunde, le-aº numi dementalitate, au necesitat multã trudã ºi s-au impus cu greu ºidupã multã caznã. Este foarte greu sã schimbi modul de a fi ºide a gândi al unui popor. Este mult mai uºor sã continui cuaceleaºi obiceiuri ºi moravuri care nu afecteazã cu nimiccomoditatea unui popor, decât sã te implici ºi sã dai o altãtraiectorie vieþii ºi activitãþii de fiecarezi. Sã ascultãm o parabolãminunatã din paginile VechiuluiTestament, în care este ridiculizatãposibilitatea de a alege un rege.Este una din cele mai frumoasepagini pãstrate în cadrul Bibliei, eaeste o mãrturie a spiritului creatoral acesteia:

”Copacii au plecat odatã sãungã un rege care sã stãpâneascãpeste ei. Au zis mãslinului: Fii regepeste noi! Mãslinul însã le-arãspuns: Sã mã lipsesc eu oare deuntdelemnul meu, întru care se cinstesc zeii ºi oamenii, ºi sãmã duc sã domnesc peste copaci?

Atunci copacii i-au spus smochinului: Vino tu ºi fii rege pestenoi! Dar smochinul le rãspunde: Sã mã lipsesc eu oare dedulceaþa mea ºi de preagustoasele mele roade, ºi sã vin sãdomnesc peste copaci?

Atunci copacii au grãit cãtre viþã: Vino tu ºi fii regele nostru!Însã viþa le-a rãspuns: Sã mã lipsesc eu oare de mustul meu,care înveseleºte pe zei ºi pe oameni, ºi sã vin sã domnescpeste copaci?

Atunci copacii s-au îndreptat cãtre mãrãcine: Vino tu ºi fiiregele nostru! Mãrãcinele a rostit cãtre copaci: dacã voiþi sãmã ungeþi ca rege al vostru, veniþi ºi adãpostiþi-vã la umbramea, iar de nu, foc sã izbucneascã din mãrãcine ºi sã mistuiecedrii Libanului! (Jud 9,8-15).

Avem în faþa noastrã o fabulã în sensul clasic al cuvântului.Copacii sunt poporul, adicã noi toþi. În felul acesta, mãslinul,smochinul, viþa-de-vie reprezintã tot ce este mai de preþ în cadrulsocietãþii ebraice. În schimb, ºi acest lucru este ºtiut de cãtretoþi, mãrãcinele, dispus sã accepte sã fie uns rege fãrã nici ocondiþie prealabilã, trebuie sã ne dea de gândit. El îi invitã petoþi sã se odihneascã la umbra sa, pe care, de fapt, el nu oare. Acesta a fost mesajul profund pe care ni-l transmiteaceastã parabolã.

A fost greu, foarte greu, ca poporul sã accepte un regecare sã-l conducã. ªi, totuºi, timpurile s-au schimbat foarte mult.Poporul a devenit mai matur ºi mai rãspunzãtor de propria-isoartã. Nu a fost uºor deloc ca poporul, în totalitatea sa, sã-laccepte ca rege, dar el totuºi s-a impus ºi a domnit pestetriburile israelite. Pe de altã parte, este un lucru ºtiut de toþi, celce întârzie, pe acela îl pedepseºte însãºi viaþa. Saul, cel dintribul lui Benianim, despre care Biblia ne vorbeºte în cartea1Sam 9-22. 28. 31, este cel ales de Dumnezeu, sã conducã, sã

Saul, Saul, Saul, Saul, Saul, primul rege în Israelprimul rege în Israelprimul rege în Israelprimul rege în Israelprimul rege în Israel”Samuel a spus cãtre tot poporul:

Uitaþi-vã la acela pe care l-a ales Domnul, cã nu este nici unul la fel cu el în tot poporul.Atunci întreg poporul a strigat cu bucurie ºi a zis: Trãiascã regele!”

(1Sam 10,24).

domneascã ºi sã apere poporul de vrãjmaºii sãi. El a fost regepeste Israel între anii 1030-1010 îC. Mulþimile s-au strâns în jurulsãu încã de la început ºi l-au ovaþionat în strigãte de bucurie:„Trãiascã regele!” Profetul Samuel se deplaseazã personalºi-l unge rege la Ghilgal, oraº situat pe malurile Iordanului,care trebuia sã aminteascã Israelului cã în acest oraº au popositºi au pãºit pentru întâia oarã pe Pãmântul Fãgãduinþei subconducerea viteazului Iosue, urmaºul lui Moise.

Regele Saul nu a fostîntotdeauna la înãlþime, a comisnenumãrate greºeli ºi s-aîndepãrtat de voinþa Domnului;pentru aceasta el ºi-a atras mâniadivinã. Poporul a fost martor la toateacestea, de aceea profetul Samuels-a apropiat încetul cu încetul detânãrul David pe care, mai târziu, l-a uns rege punându-l în locul luiSaul devenit între timp nevrednic.Lui Dumnezeu i-a pãrut rãu cã i-afãcut o aºa de mare cinste. Putereal-a zãpãcit pur ºi simplu pe regele

Saul, fãcând din el o victimã neputincioasã. Este o regulã dedreptate în viaþã. Dumnezeu ne dãruieºte harul ºi lumina sa,pentru ca noi sã ducem la bun sfârºit misiunea pe careDumnezeu ne-a încredinþat-o. El aºteaptã de la noi sã ne facemîn toate datoria! Este trist, atunci când noi nu rãspundem lachemarea Domnului. Ne înºelãm pe noi înºine ºi-l înºelãm ºipe Dumnezeu prin tot ceea ce facem. Astfel s-a comportatregele Saul, de aceea a avut un sfârºit atât de trist.

Mons. VMons. VMons. VMons. VMons. VLADIMIR PETERCÃLADIMIR PETERCÃLADIMIR PETERCÃLADIMIR PETERCÃLADIMIR PETERCÃRector al Institutului TRector al Institutului TRector al Institutului TRector al Institutului TRector al Institutului Teologic eologic eologic eologic eologic Sfânta TSfânta TSfânta TSfânta TSfânta Terezaerezaerezaerezaereza

nr. 10/2005 22

Doctrina socialã a Bisericii în serDoctrina socialã a Bisericii în serDoctrina socialã a Bisericii în serDoctrina socialã a Bisericii în serDoctrina socialã a Bisericii în serviciulviciulviciulviciulviciulomului modernomului modernomului modernomului modernomului modern

Este tema întâlnirii care a avut loc pe 23 august laRimini. Cardinalul Renato Raffaele Martino, PreºedinteleConsiliului Pontifical pentru Dreptate ºi Pace, a afirmat încadrul acestei manifestãri cã temele prioritare alecomunitãþii umane moderne sunt apãrarea vieþii, alibertãþii religioase, a pãcii ºi a drepturilor omului. Apãrareavieþii din momentul conceperii ºipromovarea ei este “de o importanþãfundamentalã pentru acþiunea creºtinilorîn viaþa socialã”, a precizat CadrinalulMartino.

Savino Pezzotta, Secretarul general alCISL (Sindicatul Catolic Italian), a scos înevidenþã faptul cã “implicarea creºtinã nupoate sã fie ceva privat. Credinþa nu poate fi separatã deviaþã: credinþa este cea care cere ºi o dimensiune publicã.Ca sindicalist, nu se poate reduce munca la dimensiuneaeconomicã sau politicã. Munca este orientatã cãtre odihnãºi nu cãtre retribuþie ºi succes, aºa cum se gândeºte înmod obiºnuit”. Din acest punct de vedere, a încheiatvorbitorul, “doctrina socialã a Bisericii este capabilã sãrepunã în discuþie toate problemele”.

Sfânta ScripturãSfânta ScripturãSfânta ScripturãSfânta ScripturãSfânta Scripturãîn viaþa Bisericii Catoiceîn viaþa Bisericii Catoiceîn viaþa Bisericii Catoiceîn viaþa Bisericii Catoiceîn viaþa Bisericii Catoice

Pentru a marca 40 de ani de lapromulgarea documentului conciliar “DeiVerbum”, aprobat cu puþin timp înaintede încheierea Conciliului Vatican II în1956, Consiliul Pontifical pentruPromovarea Unitãþii Creºtinilor, condus de Cardinalul Kasper ºiFederaþia Biblicã Catolicã organizeazã între 14 ºi 18 septembrie,la Roma, conferinþa biblicã internaþionalã pe tema “SfântaScripturã în viaþa Bisericii”. Vor participa peste 400 de persoanedin 98 de þãri, organizatorii estimând cã la eveniment vor fiprezenþi ºi reprezentanþi din alte Biserici ºi religii. Conferinþa îºipropune sã dezbatã problemele ºi provocãrile fundamentale alesecolului XXI, abordând biblic diverse aspecte precum contextuleclezial, dialogul ecumenic, dialogul cu diferitele culturi ºi religii,cu societatea ºi cu lumea.

Printre temele care vor fi dezbãtute se numãrã ºi: exegeza;catehismul ºi liturgia; dialogul ecumenic; relaþia cu evreii; dialogulinterreligios; provocãrile ridicate de noile miºcãri religioase;problema tot mai gravã a fundamentalismului; valorile religioaseîn contextul secular; dreptatea ºi pacea într-o lume globalizatã.

Participnaþii se vor bucura de privilegiul unei întâlniri privatecu Papa Benedict al XVI-lea.

Preºedintele Conferinþei Bisericilor EuropenePreºedintele Conferinþei Bisericilor EuropenePreºedintele Conferinþei Bisericilor EuropenePreºedintele Conferinþei Bisericilor EuropenePreºedintele Conferinþei Bisericilor Europenea vizitat Româniaa vizitat Româniaa vizitat Româniaa vizitat Româniaa vizitat România

Pastorul Jean-Arnold de Clermont,Preºedintele Conferinþei BisericilorEuropene a început, pe 29 august, ovizitã în România. Unul din scopurileacestei vizitei este observarea moduluiîn care vor decurge pregãtirile pentrucea de-a treia Adunare EcumenicãEuropeanã care se va desfãºura în 2007la Sibiu. “Am venit în România ca sãdemarãm pregãtirea Adunãrii din 2007a reprezentanþilor Bisericilor Catolice,Protestante, Vechi-Catolice, Anglicane,

Ortodoxe, sã ne adunãm aiciºi, împreunã, sã descoperimceea ce este comun înrãdãcinile spirituale alecredinþei noastre. Adunareade la Sibiu va fi cea de a treiaAdunare EcumenicãEuropeanã. Prima a avut loc în anul1989, în Elveþia, la Basel, într-o þarãmajoritar protestantã; a doua în 1997,la Graz, într-un context majoritar catolic;era necesar ca a treia sã aibã loc

într-un context ortodox.Acesta a fost primul motivcare a determinat alegereaRomâniei ca loc pentru ceade-a treia AdunareEcumenicã Europeanã. Acumtrebuie luat în considerare ºifaptul cã, aºa cum sperãm cutoþii, în 2007, România vadeveni membrã a Uniunii

Europene; în al doilea rând, Sibiul va ficapitala culturalã a Europei în anul2007: cele douã elemente au fosthotãrâtoare în alegerea României ºi aSibiului ca loc de întrunire.”

ONG fac coaliþie pentru imigranþiONG fac coaliþie pentru imigranþiONG fac coaliþie pentru imigranþiONG fac coaliþie pentru imigranþiONG fac coaliþie pentru imigranþiLa începutul lunii

septembrie, la Bruxelles,o coaliþie a 13 ONG- uricare se ocupã deproblema emigranþilor ºia refugiaþilor ºi-aexprimat preocupareapentru actuala politicã a

Uniunii Europene referitoare la recluziunea ºi expulzareaimigranþilor care nu au acte în regulã ºi a celor cãrora le esterefuzat dreptul de azil.

Coaliþia organizaþiilor care funcþioneazã în colaborare cuBiserica ºi care susþin drepturile omului, a cerut ParlamentuluiEuropean ºi Statelor membre sã ia în considerare câteva

principii comune care sã asigure faptul cã preocedurile deexpulzare vor respecta în mod deplin demnitatea individului.

Atât recluziunea cât ºi expulzarea ar trebui sã fie ultimamãsurã la care sã se recurgã în problema imigranþilor.

Caroline Intrand care a reprezentat Comisia Bisericilorpentru emigranþi în Europa a explicat: “Detenþia ºi expulzareasfideazã în mod serios drepturile omului ale celor interesaþi.Dupã o muncã susþinutã a Consiliului Europei asupra acestuisubiect, am sperat din partea Comisiei Europene cã vaelabora un ajutor centrat pe drepturile omului. Se pare, totuºi,cã propunerile recente dau prioritate unei presupuse“eficienþe” referitoare la aspectele tehnice aleexpulzãrii....Aceasta ar putea avea un serios efect negativasupra drepturilor celor care trebuie sã înfrunte expulzarea”,a concluzionat vorbitoarea.

ªTIRIªTIRIªTIRIªTIRIªTIRI Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN ºi EUSEBIU PÎRÞACPagini realizate de CRISTINA ªOICAN ºi EUSEBIU PÎRÞACPagini realizate de CRISTINA ªOICAN ºi EUSEBIU PÎRÞACPagini realizate de CRISTINA ªOICAN ºi EUSEBIU PÎRÞACPagini realizate de CRISTINA ªOICAN ºi EUSEBIU PÎRÞAC

23nr. 10/2005

Sfântul Pãrinte este alãturiSfântul Pãrinte este alãturiSfântul Pãrinte este alãturiSfântul Pãrinte este alãturiSfântul Pãrinte este alãturide populaþia Europei lovite de inundaþiide populaþia Europei lovite de inundaþiide populaþia Europei lovite de inundaþiide populaþia Europei lovite de inundaþiide populaþia Europei lovite de inundaþii

La încheierea Audienþei Generale din 24 august, Papa Benedict alXVI-lea ºi-a manifestat “apropierea spiritualã” faþã de populaþia Europei,afectatã de inundaþii ºi de incendii. Sfântul Pãrinte a evocat aceste dramecare “din nefericire, au provocat victime ºi daune imense. Multe familiiau rãmas fãrã case ºi mii de persoane trebuie sã înfrunte situaþii tragice”.“În timp ce invoc de la Dumnezeu fericirea veºnicã pentru cei ce ºi-aupierdut viaþa, îi asigur de rugãciunea mea pe toþi cei încercaþi de acestegrave evenimente, având convingerea cã vor fi susþinuþi de solidaritateacomunã”.

Au fost amintite situaþiile tragice provocate de inundaþii sau incendiiºi mãsurile care s-au luat pentru a rezolva, mãcar parþial, aceste dezastreîn România, Austria, Elveþia, Germania, Bulgaria, Portugalia, Spania,Franþa.

ªtirile negative facªtirile negative facªtirile negative facªtirile negative facªtirile negative facpiaþãpiaþãpiaþãpiaþãpiaþã

Atunci când seîntâmplã un evenimenttragic, presa se comportãîn mod furibund. Agenþiilede informaþii încearcã sãscoatã în evidenþãamãnunte cât maiinteresante pentru public.ªi nu este vorba doar de a informa cu privire laeveniment, ci de un efort, exagerat uneori, dea acapara cititorii sau spectatorii speculândgustul, tot mai mult cultivat în ultima vreme,pentru morbid ºi negativ. Chiar dacã, în acelaºitimp cu evenimentul negativ, apare în lume uneveniment pozitiv, adesea este dat uitãrii, sautrecut cu vederea, spre a fi prezentat pe scurt.Papa, conºtient fiind de faptul cã acest mod dea prezenta ºtirile afecteazã uneori ºi presacatolicã, s-a adresat ziariºtilor, înainte de apleca la Köln, sugerându-le sã fie pozitivi înrelatãrile lor ºi sã participe ca adevãraþi creºtinila acest moment: „Încercaþi sã scrieþi lucrurifrumoase. Sã facem împreunã un pelerinaj peurmele celor Trei Magi”.

Adoraþia nu este un lux, ci o prioritate,Adoraþia nu este un lux, ci o prioritate,Adoraþia nu este un lux, ci o prioritate,Adoraþia nu este un lux, ci o prioritate,Adoraþia nu este un lux, ci o prioritate,A spus Sfântul Pãrinte în discursul de duminicã, 28 august, þinut la

Castel Gandolfo. “...tinerii, comunitãþile ºi Pãstorii trebuie sã fie mereuconºtienþi de o realitate fundamentalã a evanghelizãrii: acolo undeDumnezeu nu ocupã primul loc, acolo unde nu este recunoscut ºi adoratca Binele Suprem, nu se mai þine cont de demnitatea omului. A-l ajutape omul contemporan sã “descopere” chipul autentic al lui Dumnezeu,care ni s-a revelat în Isus Cristos, este o prioritate. Astfel, omenireatimpului nostru va putea, la fel ca Magii, sã se prosterne în faþa Lui ºisã-L adore... Adoraþia nu este un lux, ci o prioritate”.

Cazare pentru studenteCazare pentru studenteCazare pentru studenteCazare pentru studenteCazare pentru studenteCongregaþia Surorilor Oblate Asumpþioniste din strada

Zeletin, numãrul 13 (lângã parohia romano-catolicã Sfinþii„Petru ºi Paul”) oferã cazare tinerelor studente dornice sãgãseascã o atmosferã favorabilã trãirii vieþii de credinþã.Informaþii suplimentare se pot obþine la numãrele de telefon021/233 01 46; 021/233 01 45 sau pe adresa de e-mail:oa_prov_romania@yahoo.fr

GGGGGrãdiniþa rãdiniþa rãdiniþa rãdiniþa rãdiniþa AAAAAveveveveveComunitatea Surorilor Oblate Asumpþioniste anunþã cã

în cadrul grãdiniþei Ave care funcþioneazã în incintaMãnãstirii “Sfânta Treime”, de pe strada Zeletin, nr.13, dinCartierul Bãneasa (lângã parohia romano-catolicã “SfinþiiPetru ºi Paul) va fi înfiinþatã, începând cu anul ºcolar 2005-2006, ºi o grupã mijlocie care va funcþiona cu programprelungit. Vor fi primiþi copii de 4 ºi 5ani.

Activitatea va începe pe data de 19 septembrie.Pentru înscrieri, informaþii sau detalii ne puteþi contacta

telefonic, la numerele 021/233 01 46; 021/233 01 45 saupe adresa de e-mail: oa_prov_romania@yahoo.fr

Centrul de Comunicaþii SocialeCentrul de Comunicaþii SocialeCentrul de Comunicaþii SocialeCentrul de Comunicaþii SocialeCentrul de Comunicaþii Socialeal Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºtial Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºtial Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºtial Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºtial Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti

Pr. Francisc Ungureanu, Pr. Liviu Bãlãºcuþi, Cristina ªoican,Anca Mãrtinaº-Giulimondi, Roxana Rotaru, Eusebiu Pîrþac Redactor coordonator Redactor coordonator Redactor coordonator Redactor coordonator Redactor coordonator Actualitatea CreºtinãActualitatea CreºtinãActualitatea CreºtinãActualitatea CreºtinãActualitatea Creºtinã: : : : : Marina Fara

VVVVVersiunea on-line (wwwersiunea on-line (wwwersiunea on-line (wwwersiunea on-line (wwwersiunea on-line (www.arcb.ro): .arcb.ro): .arcb.ro): .arcb.ro): .arcb.ro): Pr. Bernard NoghiuFotografiiFotografiiFotografiiFotografiiFotografii: Serviciul Foto-Video AngelusCoperþiCoperþiCoperþiCoperþiCoperþi: Adriana Rãcãºan, Marius Bulai

ConsultantConsultantConsultantConsultantConsultant: Veronica ZybaczynskiTTTTTehnoredactareehnoredactareehnoredactareehnoredactareehnoredactare: Mircea Rãºchitor

Corectori: Corectori: Corectori: Corectori: Corectori: Roberta Nãstase, Ruxandra RãºchitorPr. Cazimir Budãu

Redacþia ºi administraþia:Redacþia ºi administraþia:Redacþia ºi administraþia:Redacþia ºi administraþia:Redacþia ºi administraþia:str. G-ral Berthelot 19, 010164, Bucureºti, Sectorul 1,

Tel.: 021/201 54 11, Fax: 021/201 54 81actualitateacrestina@arcb.ro

actualitateacrestina@yahoo.comTTTTTipar:ipar:ipar:ipar:ipar:

Tipografia Everest 2001 S.R.L. Bucureºti,Tel./fax: 021/433 07 01, Dir. Tehnic: Dan AbrahamAbonamenteAbonamenteAbonamenteAbonamenteAbonamente: 120 000 lei/6 luni, 240 000 lei/1 an

la Librãria Sfântul Iosif: str. G-ral Berthelot 19, 010164Bucureºti, Sectorul 1, pentru Petres Tereza

ISSN 1221-7700

ANGELUS COMMUNICAANGELUS COMMUNICAANGELUS COMMUNICAANGELUS COMMUNICAANGELUS COMMUNICATIONSTIONSTIONSTIONSTIONS

Redacþ iaRedacþ iaRedacþ iaRedacþ iaRedacþ ia

Mulþumim credincioºilor parohiei Mulþumim credincioºilor parohiei Mulþumim credincioºilor parohiei Mulþumim credincioºilor parohiei Mulþumim credincioºilor parohiei Jesus the Divine WJesus the Divine WJesus the Divine WJesus the Divine WJesus the Divine Wordordordordorddin Huntingtown, Mardin Huntingtown, Mardin Huntingtown, Mardin Huntingtown, Mardin Huntingtown, Maryland - USA, pentru sprijinul financiaryland - USA, pentru sprijinul financiaryland - USA, pentru sprijinul financiaryland - USA, pentru sprijinul financiaryland - USA, pentru sprijinul financiaracordat Centrului de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopieiacordat Centrului de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopieiacordat Centrului de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopieiacordat Centrului de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopieiacordat Centrului de Comunicaþii Sociale al ArhiepiscopieiRomano-Romano-Romano-Romano-Romano-CCCCCatolice de Bucureºti. atolice de Bucureºti. atolice de Bucureºti. atolice de Bucureºti. atolice de Bucureºti. În special mulþumimÎn special mulþumimÎn special mulþumimÎn special mulþumimÎn special mulþumimfamiliei Kenlon ºi, totodatã, doamnei Sharon Litton ºifamiliei Kenlon ºi, totodatã, doamnei Sharon Litton ºifamiliei Kenlon ºi, totodatã, doamnei Sharon Litton ºifamiliei Kenlon ºi, totodatã, doamnei Sharon Litton ºifamiliei Kenlon ºi, totodatã, doamnei Sharon Litton ºifamiliei ei. Dumnezeu sã-i binecuvânteze!familiei ei. Dumnezeu sã-i binecuvânteze!familiei ei. Dumnezeu sã-i binecuvânteze!familiei ei. Dumnezeu sã-i binecuvânteze!familiei ei. Dumnezeu sã-i binecuvânteze!

WWWWWe are greatfull for the financial support ofe are greatfull for the financial support ofe are greatfull for the financial support ofe are greatfull for the financial support ofe are greatfull for the financial support offered byfered byfered byfered byfered bythe the the the the JJJJJesus the Divine Wesus the Divine Wesus the Divine Wesus the Divine Wesus the Divine Wordordordordord Parish from Parish from Parish from Parish from Parish from Huntingtown, Huntingtown, Huntingtown, Huntingtown, Huntingtown,MarMarMarMarMaryland - USAyland - USAyland - USAyland - USAyland - USA. Special thanks to Kenlon family and,. Special thanks to Kenlon family and,. Special thanks to Kenlon family and,. Special thanks to Kenlon family and,. Special thanks to Kenlon family and,also, to Sharon Litton and her familyalso, to Sharon Litton and her familyalso, to Sharon Litton and her familyalso, to Sharon Litton and her familyalso, to Sharon Litton and her family. . . . . God bless God bless God bless God bless God bless themthemthemthemthem!!!!!

nr. 10/2005 24

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII

Padre (pãrintele) Pio s-a nãscut la 25 mai 1887, la Pietrelcina,în provincia Benevento (Italia), într-o casã umilã de oamenisãrmani. Tatãl sãu se numea Orazio Forgione, iar mamaGiuseppina. A doua zi dupã naºtere, a fost dus la bisericuþadin sat, Sfânta Ana, ºi a fost botezat cu numele de Francesco.Din nefericire, cunoaºtem extrem de puþine lucruri din copilãriasa. Copilul pare sã fi fost tãcut ºi timid. Jocurile gãlãgioase aletovarãºilor sãi nu-l atrãgeau; prefera singurãtatea. Era gãsitplângând cu lacrimi fierbinþi, dupã ce cineva înjura în prezenþalui. Se ascundea în colþurile casei pentru a se ruga nestingheritºi dupã placul inimii.

Un copil timid ºi plãpând,Un copil timid ºi plãpând,Un copil timid ºi plãpând,Un copil timid ºi plãpând,Un copil timid ºi plãpând,destinat unei slujiri sublimedestinat unei slujiri sublimedestinat unei slujiri sublimedestinat unei slujiri sublimedestinat unei slujiri sublime

În luna octombrie a anului 1902, tânãrulFrancesco a mers cu tatãl sãu la Morcone,aproape de Benevento, cerând sã fie primit înmãnãstirea capucinilor. Aici îmbracã hainacãlugãreascã ºi primeºte numele de Pio, fratelePio din Pietrelcina. Nici din timpul noviciatuluinu cunoaºtem decât frânturi disparate,provenite de la pãrinþii sãi. Acest novice micde staturã, palid ºi slab, nu mãnâncã zile ºinopþi la rând. Constrâns de sfânta ascultaresã mãnânce, vomitã alimentele. SfântaÎmpãrtãºanie îi este de ajuns. La Venafro, timpde 21 de zile, nu trãieºte decât cu Euharistia.Într-o zi, maestrul de novici îi interzice SfântaÎmpãrtãºanie. Puþin a lipsit sã moarã. Dupã unan, îngrijorat de chipul sãu palid ºi decearcãnele de la ochi, tatãl sãu voia sã-l ia înapoi acasã, darpãrintele gardian s-a împotrivit energic. Singurul punct delicatdin viaþa lui Padre Pio era sãnãtatea sa ºubredã: avea crizeneaºteptate de febrã, care spãrgeau termometrele mãnãstirii.Când îºi va face serviciul militar, Padre Pio va da mult de furcãmedicilor. Febra îl va cuprinde des; face pocãinþã, vegheazã,noaptea are de luptat cu diavolul. Pãrintele spiritual al lui PadrePio a tras, din aceste dueluri nocturne cu diavolul, o concluziesimplã, ºi anume cã micuþul novice era destinat pentru lucrurimari. Din pricina sãnãtãþii, îndatã dupã depunerea voturilor,superiorii l-au trimis în satul natal, pentru a se restabili.

Francesco din Pietrelcina devine Padre PioFrancesco din Pietrelcina devine Padre PioFrancesco din Pietrelcina devine Padre PioFrancesco din Pietrelcina devine Padre PioFrancesco din Pietrelcina devine Padre PioA fost sfinþit preot în Domul din Benevento, la 10 mai 1910.

Visul vieþii sale întregi se realiza, în sfârºit, iar familia lui PadrePio ia parte la bucuria sa. Superiorii l-au lãsat în continuare laPietrelcina, din motive de sãnãtate. Concetãþenii sãi ar fi preferatsã fie mai puþin sfânt. Într-o zi s-au plâns protopopului cã„Liturghia lui Padre Pio nu se mai terminã, nu putem sã stãmtoatã ziua în Bisericã, nici sã lãsãm ogoarele nelucrate”. Laaltar, tânãrul preot pierdea noþiunea timpului.

Soldat în trupele auxiliare,Soldat în trupele auxiliare,Soldat în trupele auxiliare,Soldat în trupele auxiliare,Soldat în trupele auxiliare,dar în prima linie pe frontul lui Dumnezeudar în prima linie pe frontul lui Dumnezeudar în prima linie pe frontul lui Dumnezeudar în prima linie pe frontul lui Dumnezeudar în prima linie pe frontul lui DumnezeuÎncepe primul rãzboi mondial; la 24 mai 1915, Italia declarã

rãzboi Austro-Ungariei, iar Padre Pio, în vârstã de 28 de ani,este chemat la arme. Iatã-l, deci, schimbându-ºi rasa cu ouniformã prea largã pentru trupul sãu firav. Contemporaniisãi ne spun despre el cã, îmbrãcându-ºi uniforma, avea oînfãþiºare caraghioasã ºi stângace. Superiorii sãi militari,vãzându-l atât de nepriceput ºi stângaci, dar ºi blând ºi extremde smerit, l-au destinat la muncile cele mai ingrate ºi mai

23 septembrie – Sfântul Padre Pio din Pietrelcina23 septembrie – Sfântul Padre Pio din Pietrelcina23 septembrie – Sfântul Padre Pio din Pietrelcina23 septembrie – Sfântul Padre Pio din Pietrelcina23 septembrie – Sfântul Padre Pio din Pietrelcinapuþin dorite. Fãcea de planton, mãtura, era ordonanþã ºi…oarecum calul de bãtaie al tuturor. Cel mai greu îi cãdeau, înpromiscuitatea cazãrmii, glumele ºi libertatea decomportament ale camarazilor sãi (se afla printre trupeleauxiliare, nu pe front, unde pâlpâia permanent aripa solemnãa morþii), dezmãþul de-a dreptul fãrã perdea, limbajul presãratcu trivialitãþi, înjurãturi ºi blesteme, toatã aceastã laturã tristã,deplorabilã a vieþii militare, cãreia îi erau supuse trupele înrezervã, îl fãceau sã sufere îngrozitor. Dumnezeu aveaplanurile sale pentru Padre Pio, care trebuia sã cunoascã ceeste pãcatul, ºi asta nu din cãrþi, ci vãzându-l de aproape, în

toatã monstruoasa lui neruºinare, ca o sfidarela adresa dreptãþii divine. ªi nu numai cãajunge sã cunoascã pãcatul, ci învaþã totodatãsã-i iubeascã pe pãcãtoºi.

Purtãtor al rãnilor lui IsusPurtãtor al rãnilor lui IsusPurtãtor al rãnilor lui IsusPurtãtor al rãnilor lui IsusPurtãtor al rãnilor lui IsusÎn focul încercãrii, acest contemplativ, încetul

cu încetul, devine apostol. Libertatea i-a venitsub forma unei boli, pentru cã i s-a acordat unconcediu de convalescenþã, petrecut mai întâila Foggia, apoi la Pietrelcina. Revenind la Napoli,s-a îmbolnãvit din nou ºi a fost trimis iar înconcediu, pentru 6 luni. De data aceastasuperiorii l-au trimis la San Giovanni Rotondo.Aici, în ziua de 20 septembrie 1918, Padre Pioprimeºte stigmatele. În afarã de rãnile de lapicioare ºi de la mâini, Padre Pio avea, în coastadreaptã, o ranã adâncã, ce sângera abundent.Lenjeria, ciorapii, totul era pãtat de sânge. ªi,

lucru nemaipomenit, sângele acestor rãni nu se închega ºirãspândea o mireasmã plãcutã. Vestea s-a rãspândit imediat.Padre Pio continua sã spovedeascã în biserica Sfânta Maria aHarurilor. Afluenþa a devenit atât de mare, încât a fost necesarsã fie trimiºi jandarmii pentru a menþine ordinea. Toþi voiau sã-l vadã, sã asiste la Liturghia lui.

Stigmatele nu sunt simple decoraþii…Stigmatele nu sunt simple decoraþii…Stigmatele nu sunt simple decoraþii…Stigmatele nu sunt simple decoraþii…Stigmatele nu sunt simple decoraþii…Împins din toate pãrþile, ocupat pânã peste cap, sleit de puteri,

devorat de mii de ochi ca o specie rarã, Padre Pio se iniþia înaceastã viaþã de martiriu pe care, începând de atunci, nu vaînceta s-o ducã. Aºa cum spusese, în timpul serviciului militar,aceste stigmate nu sunt simple decoraþii! Padre Pio a fost supusunor examene clinice extrem de minuþioase ºi toate organelesale au trecut prin analize foarte riguroase. Lucru curios, nu s-amai gãsit nici una din vechile sale afecþiuni pulmonare, nici unsimptom al vreunei boli organice, psihice sau nervoase, iardiagnosticul a fost cã „acest gen de leziuni” scapã ºtiinþei. PadrePio a devenit pescar de oameni prin preoþia sa, asociat Pãtimiriiprin stigmatele sale; el se afla în serviciul sufletelor ºi aceastaera singura raþiune a existenþei sale. Ca ºi sfântul paroh de Ars,cu care Padre Pio avea unele trãsãturi comune, el era, în înþelesulstrict al cuvântului, „prada pãcãtoºilor”.

Padre Pio a fost ridicat la cinstea altarelor de Sfântul PãrintePapa Ioan Paul al II-lea în ziua de 16 iunie 2002. Tot atunciPapa a stabilit data oficialã a sãrbãtorii Sfântului Padre Pio, pe23 septembrie, ziua morþii sale.

Prezentare de PrPrezentare de PrPrezentare de PrPrezentare de PrPrezentare de Pr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI

În realizarea acestei pagini m-am folosit în mod special de carteaAdevãratul chip al lui Padre Pio, scrisã de Maria Winowska ºi tradusã în limbaromânã de pãrintele Claudiu Dumea. Cartea a apãrut la Editura ArhiepiscopieiRomano-Catolice de Bucureºti.