1nr. 10/2004

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

Când începe luna octombrieCând începe luna octombrieCând începe luna octombrieCând începe luna octombrieCând începe luna octombrie, îmi vin în minte câteva lucruri legatede acest timp: luna Rozariului, Sfânta Tereza ºi începutul cursurilorpentru studenþi.

RozariulRozariulRozariulRozariulRozariul, devoþiune faþã de Maica Domnului ºi ajutor pentru a meditaEvanghelia, care descrie viaþa Rãscumpãrãtorului, este cunoscut nunumai de preoþi, cãlugãri ºi cãlugãriþe, dar ºi de mulþi credincioºi, îndiferite feluri.

Am vãzut rugându-se Rozariul pe Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea,pe fostul preºedinte al Italiei, Scalfaro; am vãzut femei ºi bãrbaþi dinparohiile noastre purtând rozariul în mânã, am vãzut de asemeneatineri, copii ºi oameni în vârstã care, dacã nu þineau rozariul în mânã, acasã, pe drum, în bisericã, parcã ar fi lipsitceva din tabloul lor. Am cunoscut ºi credincioºi care þin rozariul la cutie, ca sã fie acolo, ca un fel de talisman, pecare nu-l ating niciodatã, decât poate atunci când ºterg praful. Am vãzut orbi rugându-se Rozariul, dar ºi vãzãtoricare nu vãd ce înseamnã aceastã rugãciune. ªi mã vãd pe mine însumi, cu ºi fãrã rozariu în mânã, rugându-mãprin el Maicii Domnului, vorbind sau scriind, ca acum, despre Rozariu. În fond am vãzut ºi vãd cã, în linii mari,Rozariul este parte mare din rugãciunea Bisericii, este expresie de dragoste încrezãtoare în Maica Domnului, fiedin partea celor care îl þin în mâini, spre rugãciune, zilnic sau sporadic, fie din partea celor care-l þin „la adãpost”…Fiecare în felul lui. Dar felul Bisericii este acesta: roagã-te Rozariul, cinsteºte-o pe Sfânta Fecioarã, mediteazãmisterele vieþii lui Cristos.

Rozariul este ca un lanþ care te leagã spre libertatea invocãrii lui Dumnezeu, prin salutul adresat MameiCereºti. Este sprijin pentru a merge drept, ancorã spre liniºtire sufleteascã, armã de pocãinþã, cântec de laudã ºimulþumire, strigãt de speranþã, de durere, de cãutare disperatã, rugãciune spusã din preocupãrile inimii, privindla Isus care se naºte, lumineazã, suferã ºi este preamãrit. Rozariul este rugãciunea tuturor fiilor Bisericii care, aºacum sunt, aºa îl spun. Iar Fecioara Mamã de Dumnezeu îi binecuvânteazã pe toþi, vestind, prin puterea ei demijlocire, nemãrginita iubire a lui Dumnezeu.

Amintindu-mi de Sfânta TAmintindu-mi de Sfânta TAmintindu-mi de Sfânta TAmintindu-mi de Sfânta TAmintindu-mi de Sfânta Terezaerezaerezaerezaereza, mã gândesc la evlavia atâtor credincioºi, a noastrã a tuturor, faþã de aceastãsfântã, de farmecul pe care-l exercitã în lumea credinþei, de faptul cã este ºi patroana Institutului nostru teologic.

Anul acesta, Institutul Anul acesta, Institutul Anul acesta, Institutul Anul acesta, Institutul Anul acesta, Institutul Sfânta TSfânta TSfânta TSfânta TSfânta Terezaerezaerezaerezaereza, confruntându-se cu grave probleme financiare, începe sã-ºi suspende,treptat, activitatea, ducând mai departe, desigur, seriile de studenþi care sunt înscriºi la Institut. Nu s-ar fi ajuns laacest moment de crizã dacã, acum doi ani, atunci când era posibil, am fi intrat cu Institutul nostru la UniversitateaBucureºti. În primãvarã, am încercat sã trecem cu Institutul la Universitate, dar fãrã succes, invocându-se, atât dinpartea Ministerului Educaþiei ºi Învãþãmântului, cât ºi a Universitãþii, acelaºi motiv: lipsa banilor.

Nu vreau sã mai scriu acum despre toate aspectele acestei istorii; sper sã am altã ocazie. Vreau, însã, sã spercã toate se vor aranja în timp ºi cã vom ieºi mai maturi din aceastã crizã. Institutul Sfânta Tereza îºi va gãsi formade existenþã ºi va supravieþui.

Le doresc studenþilor ºi profesorilorLe doresc studenþilor ºi profesorilorLe doresc studenþilor ºi profesorilorLe doresc studenþilor ºi profesorilorLe doresc studenþilor ºi profesorilor care încep noul an academic, tot harul ºi binecuvântarea.Regina Sfântului Rozariu ºi Sfânta Tereza sã vã ocroteascã ºi sã vã dea curaj, încredere ºi seninãtate în munca

de zi cu zi!

Octombrie 2004Octombrie 2004Octombrie 2004Octombrie 2004Octombrie 2004

nr. 10/2004 2

Nu întotdeauna ne este uºor sã vorbimdespre preferinþele noastre. În primul rând

pentru cã de multe ori nu gãsim curajul ºi încrederea de avorbi despre noi înºine ºi despre „comoara” inimii noastre.Apoi, pentru cã preferinþele trãdeazã cel mai adesea egoismuldin noi, mãrginirea ºi parþialitatea care ne înrobesc. Cel maiadesea, a-þi exprima o preferinþã echivaleazã cu a recunoaºteimplicit ºirul nesfârºit de realitãþi ºi chipuri, de locuri ºi de situaþiipe care nu le suferim, în care nu vrem sã fim ºi cu care nuvrem sã ne identificãm. Existã, într-adevãr, preferinþe careexclud practic tot restul ºi în cele din urmã îl secãtuiesc peom, fãcând din el un sclav. Preferinþa poate fi succedaneuliluzoriu al neputinþei noastre de a iubi.

Existã însã ºi preferinþe care,bine alese, îl elibereazã pe om,deschizându-l în faþa lumii întregi ºiînaintea lui Dumnezeu, îmbogãþindu-l ºitransformându-i pentru totdeauna viaþa.Un astfel de om care are rarul curaj de anumi ceea ce iubeºte este Sfântul PãrintePapa Ioan Paul al II-lea, iar Sfântul Rozariueste „rugãciunea lui preferatã”. Lunaoctombrie ne oferã prilejul de a meditanu doar misterele Rozariului, ci ºi misterulacestei legãturi cu totul speciale pe carePapa o are cu aceastã rugãciune:

„La 29 octombrie 1978, la numaidouã sãptãmâni de la alegerea înscaunul lui Petru, deschizându-miîntr-un fel sufletul, m-am exprimat astfel:„Rozariul este rugãciunea meapreferatã. O rugãciune minunatã!Minunatã în simplitatea ºi înprofunzimea ei. [...] De fapt, pe fundalulcuvintelor Bucurã-te, Marie, prin faþaochilor sufletului trec principaleleepisoade ale vieþii lui Isus Cristos. [...] În acelaºi timp inimanoastrã poate sã cuprindã în aceste decade de Rozariu toatefaptele care alcãtuiesc viaþa individului, a familiei, a Bisericiiºi a omenirii; întîmplãri personale ºi întîmplãri ale aproapeluiºi, în mod deosebit, ale acelora care ne sunt mai apropiaþi, lacare þinem mai mult. Astfel, simpla rugãciune a Rozariuluibate ritmul vieþii noastre”1.

Tot în luna octombrie, de data aceasta a anului 2002, IoanPaul al II-lea a anunþat douã gesturi simbolice pe care aveasã le sãvârºeascã în curînd: semnarea Scrisorii apostolicedespre Rozariu ºi proclamarea „Anului Rozariului” 2002-2003.Se poate spune, aºadar, cã acest moment privilegiat al anuluipune constant în luminã preferinþa Papei pentru rugãciuneanumitã de-a lungul timpului „Psaltirea Sfintei Fecioare”.

Însã o astfel de preferinþã constituie în acelaºi timp pentruSfântul Pãrinte prilejul de a afirma încã o datã cã „centrulcredinþei noastre este Cristos, Mântuitorul omului”. De fapt,Rozariul nu este altceva decît prilejul de a-l contempla peCristos cu Maria2 . ªi tocmai în acest sens, pentru a potenþa

Rozariul, rugãciunea preferatãRozariul, rugãciunea preferatãRozariul, rugãciunea preferatãRozariul, rugãciunea preferatãRozariul, rugãciunea preferatãa Papei Ioan Paul al II-leaa Papei Ioan Paul al II-leaa Papei Ioan Paul al II-leaa Papei Ioan Paul al II-leaa Papei Ioan Paul al II-lea

densitatea cristologicã a Rozariului, Papa a reþinut oportunca alãturi de misterele tradiþionale de bucurie, de durere ºide slavã sã fie introduse ºi misterele de luminã, caremediteazã asupra unor momente cruciale ale vieþii publice alui Isus Cristos: 1. Botezul în Iordan; 2. Autorevelarea sa lanunta din Cana; 3. Vestirea împãrãþiei lui Dumnezeu cuinvitaþia la convertire; 4. Schimbarea la faþã ºi 5. InstituireaEuharistiei, expresie sacramentalã a misterului pascal:

„Aceastã integrare a noilor mistere, fãre a prejudicia niciun aspect esenþial al structurii tradiþionale a Rozariului,urmãreºte sã ne facã sã o trãim, în spiritualitatea creºtinã, cuun interes reînnoit, ca pe o adevãratã introducere înprofunzimea inimii lui Cristos, abis de bucurie ºi de luminã,

de durere ºi de slavã”3 .Într-adevãr, dacã este recitat cum se

cuvine ºi dacã este meditat fiecaremister al sãu în parte, atunci Rozariuldevine o expresie a acelei iubiri care nuoboseºte sã se întoarcã la persoanaiubitã cu efuziuni care, deºi suntasemãnãtoare ca manifestare, suntmereu noi datoritã sentimentului care leînsufleþeºte:

„Un lucru este clar: dacã repetarearugãciunii Bucurã-te, Marie seadreseazã direct Mariei, împreunã cuea ºi prin ea actul de iubire se îndreaptã,în definitiv, spre Isus. Repetiþia sealimenteazã din dorinþa unei conformãritot mai depline cu Cristos, adevãratul„program” al vieþi creºtine. Sfîntul Paul aenunþat acest program prin cuvinteînflãcãrate: „Pentru mine a trãiînseamnã Cristos ºi a muri este uncâºtig” (Fil 1,21). ªi iarãºi: „nu mai trãiesceu, ci Cristos trãieºte în mine” (Gal 2,20).

Rozariul ne ajutã sã creºtem în aceastã conformare pânã laatingerea sfinþeniei4 ”.

În concluzie, existã preferinþe care trãdeazã neputinþanoastrã de a iubi, însã existã totodatã ºi preferinþe care neînvaþã ºi ne permit sã iubim mai mult, sã iubim „totul în toate.”Preferinþa Sfîntului Pãrinte pentru Rugãciunea Rozariului faceparte dintre acestea din urmã. Sã ne rugãm cu stãruinþãRozariul în luna octombrie a acestui an pentru ca preferinþapapei sã poatã deveni ºi preferinþa noastrã...

PrPrPrPrPr. . . . . MARIUS TALOº MARIUS TALOº MARIUS TALOº MARIUS TALOº MARIUS TALOº SJ SJ SJ SJ SJ

1 Angelus: Insegnamenti di GiovanniPaolo II, I (1978): 75-76, în ROSARIUM VIRGINISMARIAE (RVM), Scrisoare apostolicã asuveranului pontif Ioan Paul al II-lea cãtreepiscopat, cler ºi credincioºi despre Rozariu,2002 (trad. rom. Ed. Presa Buna Iaºi, 2002), 1.

2 RVM, cap. I, nn. 9.3 RVM, cap. II, nn. 19.4 RVM, cap. III, nn. 26.

3nr. 10/2004

În perioada 16-18 septembrie, Academia Românã a organizatîn cadrul Seminarului internaþional “Penser l’Europe” o întâlnireîntre oameni de ºtiinþã, oameni politici ºi reprezentanþi ai diferitelorculte, pe tema “Religii ºi culturi europene”, având ca subiecte:creºtinismul ºi Europa, frontierele Europei, minoritãþile din Europa.Au participat preºedinþi ai unor academii naþionale europene,ambasadori, cercetãtori. Arhiepiscopul Ioan Robu, care este ºiacademician, a fost prezent la aceastã dezbatere cu o prelegereîn limba francezã: L’Eglise catholique et la nouvelle Europe,(Biserica Catolicã ºi noua Europã). Pornind de la Îndemnulapostolic Ecclesia in Europa, în care Papa Ioan Paul al II-leaaminteºte patrimoniul creºtin al continentului nostru, ÎPS Robudetaliazã cele trei direcþii de participare ale Bisericii Catolice laproiectul comun european: continuând sã vesteascã misterul luiCristos; în mod ecumenic – deci împreunã cu toþi creºtinii; în dialogcu celelalte religii, mai ales cu iudaismul ºi islamul.

“Mulþi europeni din ziua de azi cred cã ºtiu ce estecreºtinismul, dar nu-l cunosc în mod real. Deseori, noþiunifundamentale ale credinþei nu mai sunt cunoscute. Numeroºibotezaþi trãiesc ca ºi cum Cristos nu ar exista: sunt repetategesturi ºi semne ale credinþei, mai ales în pratica de cult, daraceste semne nu corespund nici unei veritabile cunoaºteri aconþinutului credinþei, nici unei adeziuni personale faþã de Isus.Marilor certitudini ale credinþei li s-a substituit, în cazul multora,un vag sentiment religios, total neangajant; forme deagnosticism ºi de ateism practic se rãspândesc, contribuind laagravarea îndepãrtãrii dintre credinþã ºi viaþã (…). Marile valoricare au inspirat puternic cultura europeanã au fost separatede Evanghelie, pierzându-ºi astfel sufletul ºi profunzimea ºilãsând câmp liber unor numeroase devieri.” “Isus trebuiepredicat în integralitatea sa: nu numai ca model etic, dar înainte

de toate ca Fiul lui Dumnezeu, uniculMântuitor al tuturor, care trãieºte ºiacþioneazã în Biserica sa.”

În afarã de aprofundarea ecumenicã este nevoie de undialog interreligios “profund ºi inteligent, mai ales cu iudaismulºi islamul”, “în vederea cunoaºterii ºi îmbogãþirii reciproce”. Dinpãcate, este foarte rãspânditã indiferenþa, la acest capitol,“deseori bazatã pe concepte teologice inexacte ºi impregnatede relativism religios”. În privinþa raportului cu islamul, episcopiicatolici europeni afirmã cã acesta trebuie purtat “cu prudenþã,cunoscându-se clar posibilitãþile ºi limitele, menþinândîncrederea în planul de mântuire al lui Dumnezeu, care îicuprinde pe toþi fiii sãi. Trebuie sã fim conºtienþi, printre altele,de divergenþa notabilã existentã între cultura europeanã, careare profunde rãdãcini creºtine, ºi gândirea musulmanã. Înprivinþa aceasta, creºtinii care trãiesc în contact zilnic cumusulmanii trebuie pregãtiþi sã cunoascã islamul în modobiectiv ºi sã ºtie cum sã rãspundã confruntãrilor; o astfel depregãtire trebuie sã-i priveascã în mod special pe seminariºti,pe preoþi ºi pe toþi agenþii pastoralei. (…) Se înþelege cã Biserica,atunci când cere instituþiilor europene sã promoveze libertateareligioasã, îºi asumã datoria de a aminti cã reciprocitatea îngarantarea libertãþii religioase trebuie sã existe ºi în þãrile cutradiþie religioasã diferitã, în care creºtinii sunt în minoritate.”

“Gândindu-mã la intrarea României în Europa – a încheiatArhiepiscopul Robu – doresc sã le spun ºi sã le repet fraþilor creºtiniai þãrii noastre: rãmâneþi fideli lui Cristos în credinþa voastrã! Purtaþide suflul credinþei noastre sã participãm la creºterea dimensiuniispirituale a Europei, rãmânând deschiºi dialogului ºi iubirii faþãde fraþii noºtri care nu împãrtãºesc aceeaºi credinþã.”

ACTUALITACTUALITACTUALITACTUALITACTUALITAAAAATEA CREºTINÃTEA CREºTINÃTEA CREºTINÃTEA CREºTINÃTEA CREºTINÃ

Prezentul ºi viitorul EuropeiPrezentul ºi viitorul EuropeiPrezentul ºi viitorul EuropeiPrezentul ºi viitorul EuropeiPrezentul ºi viitorul Europei

Academia Românã a fost, la 21septembrie, gazda ºi mentorul unuisimpozion prin care s-a deschis seriamanifestãrilor dedicate unui importanteveniment: împlinirea unui sfert de mileniude la întemeierea învãþãmântuluiorganizat cu predarea exclusivã în limbaromânã.

În octombrie 1754, la Blaj - oraºul numitmai apoi de Eminescu «Mica Romã» -episcopul Bisericii Române Unite cu Roma,Petru Pavel Aron, a reuºit sã înfiinþezeprimele ºcoli româneºti: una de obºte –primarã, una latineascã – gimnaziu ºi oºcoalã de preoþi – liceu superior.

De aici, prin urmare, pe unde au trecut

250 de ani250 de ani250 de ani250 de ani250 de anide învãþãmânt românescde învãþãmânt românescde învãþãmânt românescde învãþãmânt românescde învãþãmânt românesc

reprezentanþii ªcolii Ardelene, unde s-atipãrit Biblia lui Samuil Micu (1795), de«unde a rãsãrit soarele românilor» (cumse exprima Heliade Rãdulescu în 1848) ºiunde a înflorit spiritul rezistenþei unormartiri: Ioan Suciu, Vasile Aftenie,Alexandru Todea º.a., blãjenii s-au dovedita fi primii noºtri conaþionali, românieuropeni, având acces la spiritul ºi cultura«Europei luminilor» - întemeietori deînvãþãmânt românesc.

Aniversarea din 2004 a acestor instituþiide învãþãmânt, de educaþie civicã ºipatrioticã, de conºtiinþã româneascã, ºcolinumite pe drept cuvânt «fântâni aleharurilor», a oferit unor reprezentanþi deastãzi ai culturii române (acad. EugenSimion, acad. Rãzvan Theodorescu, P.S.Virgil Bercea, poetul Ion Brad) prilejul fericitde a evoca pagini de istorie ce transmitmesaje de dreptate, moralã ºi patriotism.

S-a amintit faptul cã învãþãmântulromânesc s-a fundamentat pe filierãcatolicã, pe aceeaºi cale prin care ªcoalaArdeleanã a afirmat cu putere conºtiinþaoriginii latine a limbii ºi poporului nostru, aunitãþii sale lingvistice, spirituale, culturale.

A fost remarcatã însemnãtatea ºcoliloriezuite în formarea unor români, ºcoliînfiinþate dupã ºi ca urmare a Conciliuluide la Trento (1545-1563), în perioada deavânt a Reformei Catolice (Contrareformei).Atunci, nu numai ardeleni, ci ºi moldovenica binecunoscuþii Grigore Ureche ºi MironCostin, dar ºi fiii unor boieri munteni caUdriºte Nãsturel, cumnatul lui MateiBasarab, au ales sã urmeze ºcoli iezuite,atât în strãinãtate, cât ºi în þarã.

Simpozionul din 21 septembrie 2004,cadru select de evidenþiere a meritelorBisericii Române Unite cu Roma în istoriaºi cultura poporului român, a fost unadevãrat regal de care s-au bucurat nunumai cei familiarizaþi cu sesiunileacademice, ci ºi profesori, studenþi, elevi.

Prof. Prof. Prof. Prof. Prof. DANIEL LUCADANIEL LUCADANIEL LUCADANIEL LUCADANIEL LUCA

nr. 10/2004 4

Au trecut anii, dar îmi aduc aminte de zilele în care eramdisperatã ºi Dumnezeu nu m-a pãrãsit. Nu meritam ajutorulSãu, dar L-am implorat ºi El a fost cu mine!

În toamna anului 2002 aveam 31 de ani. Soþul meu, cucare eram cãsãtoritã de trei ani, brusc s-a schimbat. A devenitfoarte tãcut, obosit, lipsit de chef...

Într-o noapte i s-a fãcut rãu; am chemat Salvarea iardimineaþa ne-am prezentat la Spitalul Municipal.Aici a fost vãzut de trei medici. Diagnostic: clinic,perfect sãnãtos. Ne-am întors acasã, dar noapteaam chemat din nou Salvarea. Într-un târziu aapãrut ºi aceasta. A fost diagnosticat cu comãdiabeticã cu cetoacidozã severã ºi l-au internat laTerapie intensivã. Nu m-au lãsat sã rãmân cu el.Eram disperatã, singurã, faþã în faþã cu destinul.Mã gândeam la ce era mai rãu. Imploram ajutorullui Dumnezeu. Aºa cã am plecat la bisericã. Eramfoarte confuzã ºi derutatã. Nu-mi venea sã credcã lãsasem în spital un muribund ºi când mã voiîntoarce... era foarte posibil sã gãsesc un cadavru.Am încercat sã vorbesc cu Pãrintele, dar cred cãnici nu auzeam ce spunea. Doar atât... are Dumnezeu grijã...Am ieºit de la el ºi am intrat în bisericã, locul în care denenumãrate ori în viaþã am gãsit sprijin ºi soluþii.

În bisericã era liniºte. Acum însã, nu puteam sã mã rog.Cred cã era pentru prima oarã în viaþã când aºteptam caDomnul sã facã o minune, pe care eu nu puteam sã i-o cer.ªtiam doar cã Dumnezeu nu o sã mã lase.

M-am întors la spital. Soþul meu ieºise din comã. L-au þinutcinci zile ºi apoi l-au trimis acasã, însã a rãmas insulino-dependent.

Întorºi acasã, eram fericitã. Îi mulþumeam Domnului cãtrãieºte, dar în acelaºi timp îmi era ºi foarte milã de el.

La scurt timp, am constatat cã tot nu se simþea bine. Aºa cãpeste douã sãptãmâni am început alte investigaþii. În urmaunui prim consult, m-a chemat doctorul de o parte ºi mi-a spus:„posibil cancer digestiv; dar este bine cã nu sunt prinºiganglionii“.

Cazuri ºi necazuriCazuri ºi necazuriCazuri ºi necazuriCazuri ºi necazuriCazuri ºi necazuriîn lumina credinþeiîn lumina credinþeiîn lumina credinþeiîn lumina credinþeiîn lumina credinþei

Trebuie sã vã descriu ce am simþit? Cred cã nu! Am plecatamândoi acasã, el neºtiind nimic, doar cã sunt necesare alteinvestigaþii, o tomografie – nimic grav. Seara, m-am dus labisericã. ªtiam cã trebuie sã fac ceva. Nu ºtiam ce, dar aveamnevoie de ajutor. ªi era singurul loc de unde puteam sã-lprimesc. Spre deosebire de prima datã, acum însã, încercamsã mã resemnez. Facã-se voia ta, Doamne. Dar voi lupta! ªiunica mea armã era rugãciunea.

În viaþã, deviza mea a fost: punct. ªi de la capãt. Dar acummã simþeam responsabilã de viaþa acestui om ºi credeam cutãrie cã pot face ceva. ªi am încercat: pentru început am ceruto Liturghie pentru sãnãtatea soþului meu.

Între timp, am fãcut ordine în gândurile mele, într-un modcu totul personal ºi am început sã-L vizitez peCristos zilnic primind ºi Sfintele Taine. Cea maimare parte a zilei o petreceam în rugãciune, pelângã Liturghia zilnicã ºi Rozariul întreg (cumisterele de bucurie, durere ºi slavã, atunci).Seara, mã retrãgeam în camera mea la discuþiipersonale cu Dumnezeu. Îl imploram sã mãajute dar nu ºtiam cum. Lãsam asta la latitudineaLui, dar aveam o încredere desãvârºitã cãDumnezeu n-o sã mã lase.

De copil am fost foarte apropiatã de Cristos.Mi-aduc aminte de timpurile în care bunica mãducea la bisericã sã-L vizitãm pe Isus. Am învãþatsã-L iubesc ca pe Unicul prieten împreunã cu care

traversezi viaþa ºi am traversat multe încercãri. De fiecare datãînsã, mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu a fost cu mine.Aºa simþeam ºi acum. Nu voiam sã-L ispitesc pe Dumnezeudar îl imploram fierbinte, zi de zi, ceas dupã ceas.

ªi ajutorul lui Dumnezeu nu s-a lãsat aºteptat! Într-oduminicã, a venit Pãrintele la noi ºi i-a dat Maslul, iar câtevaore mai târziu am mers la spital pentru tomografie. Surprizã!Diagnosticul a fost total schimbat: peritonitã cu un abces de800mL!!!! Diagnosticul era grav, dar eu ºtiam cã a fost unMIRACOL.

A urmat o perioadã de patru luni de zile de suferinþe fizicemultiple, cu o intervenþie chirurgicalã în douã etape. DarDomnul îi dãruise viaþa ºi a rãmas cu noi, depãºind cu succesºi aceastã încercare.

„Cereþi, ºi vi se va da; Cãutaþi, ºi veþi afla; Bateþi, ºi vi se vadeschide.“ (Lc, 11,9-10)

IZABELLA TILEAIZABELLA TILEAIZABELLA TILEAIZABELLA TILEAIZABELLA TILEA

…rutinã…rutinã…rutinã…rutinã…rutinãChiar dacã ai avut sau nu concediu,

e greu sã te trezeºti dis de dimineaþã ºis-o iei de la capãt… ºi din nou.

Ai douã posibilitãþi: sã-þi continuirutina ºi sã te târâi sau sã transcenzi, sãintri în aceastã autodepãºire în fiecarezi, doar aºa ajungi mai sus sau creºti,depinde câþi ani ai sau pe unde eºti…

Azi m-am trezit cu bucurie ºi cu „haisã facem treabã”, aºa mã îndemn ca sãfiu viu ºi ca viaþa de la serviciu sau deacasã sã nu-mi fure zâmbetul. Nu fac

lucruri mari sau deosebite, sunt lucrurizilnice pe care le face tot omul: un fax,un telefon, la computer, rapoarte,anchete… închid, „la revedere”, „poftãbunã”, „ne vedem mâine”… din nou sprecasã. ªi iau metroul sau maºina ºi amajuns. Mai trebãluiesc ceva, mãnânc cegãtesc, mai deschid televizorul ºi adormcu lumina aprinsã…

Aºa se scurg zilele… E varã, etoamnã deja ºi parcã a ºi trecut un altan. Pentru multã lume este aºa. ªi n-aºvrea ca rutina sau cotidianul sã ne facãurâþi sau triºti. Eu cred mult cã pot trãialtfel acum ºi mâine. Mâine e la fel, doar

cã mâine poate mã întorc mai nervossau mai obosit. Vorbe… fiecare le ºtiepe-ale lui…

Într-o zi m-am întors de la muncã ºiam stat pe o piatrã uitându-mã în zare:Cum trãiesc? Care e sensul a ceea cefac? M-am oprit ºi am început sã mã rog:întâi lent, apoi încet, apoi în gând… ºiam privit la Dumnezeu… atunci L-amvãzut uitându-se la mine.

Fac aceleaºi lucruri, dar acum altfel,pentru cã Dumnezeu dã sens oricãreidimineþi ºi oricãrei seri, pânã ºi rutineiãsteia de care m-am agãþat…

GABI LUNGUGABI LUNGUGABI LUNGUGABI LUNGUGABI LUNGU

NE

SCRI

U C

ITIT

ORI

IN

E SC

RIU

CIT

ITO

RII

NE

SCRI

U C

ITIT

ORI

IN

E SC

RIU

CIT

ITO

RII

NE

SCRI

U C

ITIT

ORI

I

5nr. 10/2004

Centrul de Comunicaþii Socialeal Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti

Pr. Francisc Ungureanu, Pr. Liviu Bãlãºcuþi,Anca Mãrtinaº Giulimondi, Cristina ªoican, Eusebiu Pîrþac

Redactor coordonator Actualitatea Creºtinã: Marina Fara

Versiunea on-line (www.arcb.ro): Pr. Bernard Noghiu

Serviciu fotografic: Adriana Rãcãºan, Pr. Francisc Doboº

Consultant: Veronica Zybaczynski

Tehnoredactare: Mircea Rãºchitor

Grafica coperþi: Adriana Rãcãºan

Corectori: Roberta Nãstase, Pr. Cazimir Budãu

Redacþia ºi administraþia:str. G-ral Berthelot 19, 010164, Bucureºti, Sectorul 1,

Tel./Fax: 021/201 54 11E-mail:actualitateacrestina@arcb.ro

Tipar:Tipografia Everest 2001 S.R.L. Bucureºti, Tel./fax: 021/255 11 18

Dir. Tehnic: Dan Abraham

Abonamente: 120 000 lei/6 luni, 240 000 lei/1 anla Librãria Sfântul Iosif: str. G-ral Berthelot 19, 010164 Bucureºti,

Sectorul 1, pentru Petres Tereza

ISSN 1221-7700

Mulþumim credincioºilor Mulþumim credincioºilor Mulþumim credincioºilor Mulþumim credincioºilor Mulþumim credincioºilor care susþin financiar operacare susþin financiar operacare susþin financiar operacare susþin financiar operacare susþin financiar operaCentrului de Comunicaþii Sociale. Le respectãm dorinþaCentrului de Comunicaþii Sociale. Le respectãm dorinþaCentrului de Comunicaþii Sociale. Le respectãm dorinþaCentrului de Comunicaþii Sociale. Le respectãm dorinþaCentrului de Comunicaþii Sociale. Le respectãm dorinþade a rãmâne anonimi, dar nu-i uitãm în rugãciunilede a rãmâne anonimi, dar nu-i uitãm în rugãciunilede a rãmâne anonimi, dar nu-i uitãm în rugãciunilede a rãmâne anonimi, dar nu-i uitãm în rugãciunilede a rãmâne anonimi, dar nu-i uitãm în rugãciunilenoastre. Domnul sã-i rãsplãteascã cu binecuvântarea sa!noastre. Domnul sã-i rãsplãteascã cu binecuvântarea sa!noastre. Domnul sã-i rãsplãteascã cu binecuvântarea sa!noastre. Domnul sã-i rãsplãteascã cu binecuvântarea sa!noastre. Domnul sã-i rãsplãteascã cu binecuvântarea sa!

Dând curs invitaþiei Institutului Secular Cruzadas de SantaMaría din Madrid, am pornit la drum spre Spania.

Pentru cineva care a visat, timp de ºapte ani, sã fie pelerinpe drumul spre Santiago de Compostela, este un vis împlinit,care a adus cu sine dovada cã acest pelerinaj îþi poate schimbaviaþa ºi îþi dãruieºte o inimã nouã!

Am strãbãtut drumul de Nord, pornind din Ribadeo,localitate aflatã pe þãrmul mãrii Cantabrice ºi, timp de nouãzile, cu o inimã de pelerin, ºi nu cu o atitudine de turist, ammers prin munþii ºi dealurile Galiciei.

Când porneºti într-un astfel de pelerinaj este foarteimportant cine este alãturi de tine ºi în ce mod îþi petreci totacest timp dedicat convertirii interioare.

Noi am fost pe deplin binecuvântaþi deoarece acestpelerinaj, fiind organizat de persoanele consacrate aleInstitutului Secular Cruzadas de Santa Maria, a purtat amprentaºi carisma acestora, prin programul spiritual din care nu alipsit, în nici o zi, celebrarea Sfintei Liturghii, prilejul de spovadã,cateheza, meditaþiile, o orã de mers în tãcere, având astfeloportunitatea de a ne face un examen de conºtiinþã.

Când ajungi în Santiago de Compostela, dupã ce împlineºtitoate cerinþele unui pelerinaj fãcut într-un an Jubiliar, începândcu Sfânta Liturghie, trecerea pe sub poarta sfântã, pânã lacelebra îmbrãþiºare a statuii Apostolului, realizezi cã trãieºti unvis împlinit, care nu ar fi avut aceeaºi valoare spiritualã dacãdrumul parcurs pânã aici nu þi-ar fi schimbat viaþa ºi inimapentru totdeauna.

Din Santiago de Compostela am plecat spre Gredos, unsat în munþii provinciei Castilla y León, unde am participat, timpde opt zile, la exerciþii spirituale în tãcere, dupã metoda SfântuluiIgnaþiu de Loyola.

Aceste exerciþii spirituale, în tãcere ºi fãrã a-l privi pe celãlalt,fac parte din programul spiritual al Institutului Secular Cruzadasde Santa María. Acest Institut Secular a fost fondat de cãtrepreotul iezuit Tomás Morales, care pânã la moartea sa, la 1octombrie 1994, ºi-a trãit viaþa de misionar printre laici, pemãsura visului sãu: salvarea sufletelor, în special ale tinerilor,prin intermediul Sfintei Fecioare.

La aceste exerciþii spirituale ne-au ajutat ºi îndrumat, prin

Un curcubeu deasupra inimiiUn curcubeu deasupra inimiiUn curcubeu deasupra inimiiUn curcubeu deasupra inimiiUn curcubeu deasupra inimii- din jurnalul unui pelerin-- din jurnalul unui pelerin-- din jurnalul unui pelerin-- din jurnalul unui pelerin-- din jurnalul unui pelerin-

meditaþiile susþinute, preotul Juan Antonio Martinez Camino,secretarul Conferinþei Episcopale Spaniole ºi Lydia JiménezGonzalez, Directoarea acestui Institut din anul 1971.

Fiecare suflet are propriul dialog cu Dumnezeu, nu se poatetranscrie, este un limbaj divin care are un alfabet unic ºiirepetabil. Aºadar, nici eu nu pot reda toate trãirile spiritualeale acestui pelerinaj interior, dar vã pot invita sã vã rugaþineîncetat ca Dumnezeu sã vã ajute sa trãiþi împlinirea; chiardacã pelerinajul exterior nu va avea acelaºi peisaj, importanteste drumul parcurs ºi dorinþa arzãtoare de a primi din partealui Dumnezeu o inimã nouã!

Oricare ar fi greutãþile drumului, sã rãmânã mereudeasupra inimii, ca un curcubeu: „Iubeºte-L pe DomnulDumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu ºi din totcugetul tãu” (Mt 22, 37-38).

IRINA ISÃCESCUIRINA ISÃCESCUIRINA ISÃCESCUIRINA ISÃCESCUIRINA ISÃCESCU

NE SC

RIU C

ITITORII

NE SC

RIU C

ITITORII

NE SC

RIU C

ITITORII

NE SC

RIU C

ITITORII

NE SC

RIU C

ITITORII

nr. 10/2004 6

UN

IVER

SUL

FU

NIV

ERSU

L F

UN

IVER

SUL

FU

NIV

ERSU

L F

UN

IVER

SUL

F AM

ILIEI

AMILI

EIAM

ILIEI

AMILI

EIAM

ILIEI Familia ºi ºcoalaFamilia ºi ºcoalaFamilia ºi ºcoalaFamilia ºi ºcoalaFamilia ºi ºcoala

Al cui eºti?Al cui eºti?Al cui eºti?Al cui eºti?Al cui eºti?Ce frumos ar fi dacã ºcoala ar fi întotdeauna o prelungire

a familiei! Realitatea pare a fi diferitã în aºa-zisa “societatede tranziþie”. Prea multe probleme ca sã ne mai gândim lalegãtura dintre familie ºi ºcoalã. O serie de dificultãþi sunt denaturã economicã. ªtim bine cã mulþi dintre pãrinþi au muncitpoate din greu ºi pe bani puþini pentru fiii lor. Mulþi dintre eiau pus în balanþã grija pentru cele zilnice cu dorinþa ca fiii lorsã fie învãþaþi ºi sã o ducã mai bine. Dar greutãþile pãrinþilornu sunt departe nici de cele ale dascãlilor. Recentele lorrevendicãri salariale, la începutul acestui an ºcolar, sunt ovãditã confirmare a situaþiei lor precare. Zicãtoarea “cine arecarte are parte” nu pare sã mai fie atât de grãitoare. Altelesunt criteriile prin care cineva îºi poate “face parte”. Cinstea ºiomenia, pe care doritorul de carte le-ar pune la mare preþ,ca valori ale unei vieþi cu adevãrat frumoase, sunt prea desînlocuite în mod brutal de o serie de “oportunisme”. De fapt,nu mai conteazã prea mult cine eºti, dar ce ai.

Sã redescoperim dialogulSã redescoperim dialogulSã redescoperim dialogulSã redescoperim dialogulSã redescoperim dialogulO ºcoalã bunã ar trebui sã insiste pe latura fiinþei. Ar trebui

sã dea rãspunsuri la întrebarea “cine sunt?”. Sã ne gândimla tipica întrebare pe care, în lumea satului un trecãtor o punecopilului aflat la drum: “al cui eºti?”. Cred cã ºcoala trebuie sãajute elevul, studentul, sã dea un rãspuns acestei întrebãri.Dar întrebarea nu se poate naºte decât din dialog.

O insistenþã exclusivã asupra instrucþiei introduce copilulsau tânãrul în sfera lui “a avea”. A intra în posesia unorcunoºtinþe nu este totdeauna ºi o adevãratã cunoaºtere.Acumularea de informaþii riscã de-atâtea ori sã poarte lamonolog. Adevãrata cunoaºtere este comunicabilã ºi invitãla dialog.

Dialogul, ce vine de la grecul dia-logos, ºi care, într-otraducere aproximativã, ar însemna cuvânt în doi, estemodalitatea de mult intuitã de marii pedagogi (de exemplu,maieutica lui Socrate) prin care se poate ajunge la veritabilacunoaºtere. Doar când cuvântul profesorului, învãþãtorului,

prinde viaþã ºi în elev, în student, ºi-l îmbogãþeste cu atributeale fiinþei ca omenia ºi cinstea, ne aflãm pe calea cea bunã.

Dialogul trebuie sã se extindãDialogul trebuie sã se extindãDialogul trebuie sã se extindãDialogul trebuie sã se extindãDialogul trebuie sã se extindãºi la relaþia ºcolii cu familiaºi la relaþia ºcolii cu familiaºi la relaþia ºcolii cu familiaºi la relaþia ºcolii cu familiaºi la relaþia ºcolii cu familia

Dacã definim familia drept “comunitate de viaþã ºiiubire”(Gaudium et spes 48) ne dãm seama cã ºcoala, caprelungire a familiei, ar trebui sã fie un loc în care copiii ºitinerii noºtri învaþã sã-l iubeascã ºi sã-l preþuiascã pe celãlalt(semenul, aproapele), care uneori este atât de diferit de sine.

Iatã de unde se naºte exigenþa unui dialog sincer ºi deschisîntre pãrinþi ºi profesori. Atâta timp cît ar persista ruptura sauexistenþa paralelã între ºcoalã ºi familie, ºi ºcoala ar fi doarun loc de «parcare a copilului», ºi nu o instanþã educativã caresã implice efortul comun dascãli/pãrinþi, ne-am afla în faþaunui situaþii paradoxale: pe de o parte pãrinþii sunt în stare sãdea totul pentru fiii lor, dar, pe de altã parte, poate prea desaceastã jertfã se rezumã la sfera materialã, neglijând tocmaiceea ce este esenþial, ºi anume educaþia.

Este adevãrat cã mulþi pãrinþi sunt preocupaþi de grijaprecumpãnitoare faþã de “pâinea cea de toate zilele”, oconstantã a societãþii de tranziþie, dar aceasta nu justificãdeclinarea responsabilitãþii educative doar în favoarea ºcolii.Dar atenþie ºi la ce se interpune în drumul dintre ºcoalã ºicasã: strada, televiziunea ºi alte realitãþi ce pretind sã fieeducative…

Ar fi de luat în consideraþie ºi misiunea educativã a Bisericii.ªi în acest caz este necesarã o colaborare cu pãrinþii, ba maimult, trebuie apreciatã ºi “mãsura” deschiderii acestora laCuvântul Evangheliei. Pe de altã parte, aceiaºi pãrinþi, gatasã dea totul fiilor, renunþã la dialogul cu ºcoala ºi, chiar dacãnu totdeauna în mod voit, la transmiterea valorilor comuniunii,iubirii, omeniei, cinstei…, care ar fi sarcina conjugatã a familieiºi a ºcolii… Bisericii….

Îmi permit sã închei aceastã consideraþie cu un îndemnadresat deopotrivã pãrinþilor ºi dascãlilor. Or fi multe problemeºi chiar necazuri, dar în sufletul unui copil, al unui tânãr, seascunde speranþa zilei de mâine. Dragi das

cãli ºi dragi pãrinþi, arãtaþi prin colaborarea vostrã cã vreþica flacãra speranþei sã nu se stingã, ci sã ardã ºi mai puternic.

Un sfârºit de sãptãmânã cu familiileUn sfârºit de sãptãmânã cu familiileUn sfârºit de sãptãmânã cu familiileUn sfârºit de sãptãmânã cu familiileUn sfârºit de sãptãmânã cu familiileÎn perioada 17-19 septembrie, un grup de ºapte familii din parohia

Sfânta Elena, împreunã cu pãrintele Francisc Trefaº, s-au aflat la Sinaia.Acest sfârºit de sãptãmânã pentru familii a fost posibil mulþumitãgenerozitãþii surorilor Însoþitoarele credincioase ale lui Isus - participanteºi ele la întâlnire - ºi animaþiei competente a familiilor Elena ºi EugenGhelner din parohia Cioplea ºi Elena ºi Florin Ardelean din parohia SfântaCruce, precum ºi familia Cornelia ºi Aurel Vesea din Oradea. Pe bazaunei metode deja experimentate, care are drept obiectiv o progresivãdeschidere spre dialog a cuplului conjugal, cei prezenþi au putut sãaprofundeze trãinicia vieþii lor de cuplu ºi de familie. Ce poate fiîntr-adevãr demn de luat în seamã este cã metoda le oferã soþilorposibilitatea de a citi istoria vieþii lor, care este ºi istoria dragostei lor reciproce, la lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Soþii creºtinipot descoperi cã între «viaþa de zi cu zi» ºi ceea ce aparþine «strict» lui Dumnezeu nu existã o separare ci o continuã împletire.Ca preot, gãsesc cã aceastã «micã revelaþie» îi ajutã pe cei cãsãtoriþi sã fugã de tendinþa de a separa «afacerile zilnice» de viaþade credinþã. Îi ajutã sã înþeleagã cã tocmai faptele, gesturile, cuvintele zilnice sunt expresie ºi a credinþei, ba chiar sunt, înaintede toate, rod al credinþei, dacã ele construiesc binele cuplului ºi al familiei.

Tainica revãrsare a harului cãsãtoriei cuprinde timpul ºi spaþiile vieþii conjugale ºi ale vieþii de familie.

7nr. 10/2004

ANU

L PAN

UL P

ANU

L PAN

UL P

ANU

L PASTORAL LU

NÃ D

E LUN

ÃASTO

RAL LUN

à DE LU

NÃ

ASTORAL LU

NÃ D

E LUN

ÃASTO

RAL LUN

à DE LU

NÃ

ASTORAL LU

NÃ D

E LUN

Ã

Chiar la începutul scrisorii Familiaris consortio SfântulPãrinte Ioan Paul al II-lea spune cã “taina cãsãtoriei ºi familieiconstituie una din valorile cele mai preþioase ale omenirii”. Înaceeaºi scrisoare, Papa cere episcopului, în calitatea sa deprim responsabil în diecezã cu pastoraþia familiei, ca “înmisiunea sa de tatã ºi pãstor, sã aibã deosebitã grijã de acestsector, fãrã îndoialã prioritar, al pastoraþiei” (nr. 73 ). În aceastãopticã se explicã ºi încredinþarea pe care episcopul o poateda unor persoane: preoþi, cãlugãri, laici, dar ºi cuplurilorcãsãtorite, pentru a-i fi colaboratori apropiaþi în activitatea cufamiliile.

În acest cadru se înscrie ºi scrisoarea din 11 iunie 2004,pe care episcopii diecezei noastre, Înaltpresfinþitul Ioan Robuºi Preasfinþitul Cornel Damian, au expediat-o pãrinþilor parohiºi preoþilor din diferitele congregaþii ce lucreazã pe teritoriulArhidiecezei de Bucureºti, ºi în care se cereau pãreri cu privirela situaþia familiilor diecezei. Cele 15 rãspunsuri primite aratã,aproape în unanimitate, importanþa capitalã a familiei pentruBiserica noastrã localã, dar ºi pentru societate. Din conþinutulscrisorilor se pot vedea atât preocupãrile pãstorilorcomunitãþilor noastre parohiale pentru situaþia actualã afamiliei în general ºi a familiilor catolice în special, cât ºi omare dorinþã de a ºti cum s-ar putea veni în ajutorul acestora.

Iniþiative pastoraleIniþiative pastoraleIniþiative pastoraleIniþiative pastoraleIniþiative pastoraleCel ce vã scrie aceste rânduri vã poate spune cã nu existã

nici un artificiu miraculos care ar putea sã remedieze de îndatãdificultãþile întâmpinate de familii, dar, în faþa transformãrilorpe care le suferã, familia nu se poate rãmâne cu braþeleîncruciºate. Acest fapt ar putea fi ºi o comunã constatare acelor 15 scrisori. De aici ºi o serie de iniþiative care ar putea sãstea la baza unui proiect pastoral. Le vom clasifica în douãcategorii. Din prima, le amintim pe cele cu caracterorganizatoric: instituirea unor comisii mixte între preoþi ºi laici,

de preferinþã cupluri ce auprimit taina cãsãtoriei, unala nivel diecezan ºi altele lanivel decanal, care sã seocupe cu grija pastoralã afamiliilor ºi care sã sereuneascã periodic;înfiinþarea unui consiliupentru familii; constituireaunor grupuri de catehezã pentru familii în parohii; celebrareaunei liturghii în care sã fie invitate acele cupluri ºi familii ajunsela aniversãri importante: 10, 20, 25, 35, 40 º.a.m.d. ani decãsãtorie; organizarea unor sfârºituri de sãptãmânã dedicatefamiliilor, cu un program bine stabilit, la care sã participepersoane pregãtite pe o anume tematicã; constituirea unorgrupuri parohiale care sã vizeze persoanele ce se aflã îndificultate (bãtrânii, bolnavii) sau familiile în dificultate nu

numai economicã, dar ºi de convieþuire;vizita regulatã (una la trei ani) ºi de mailungã duratã a episcopilor în parohii.

A doua categorie de iniþiativepriveºte educaþia credincioºilor la viaþade familie. Dintre ele amintim: o listã cuteme care sã fie abordate în decursulAnului familiei; sublinierea sfinþenieiSacramentului Cãsãtoriei, acomplementaritãþii dintre viaþa decãsãtorie ºi viaþa consacratã, a misiuniispecifice a celor cãsãtoriþi ºi a preoþilor.Una dintre propuneri pare a fi deosebitde importantã: predicile duminicale ºinu numai, sã conþinã referinþe lasfinþenia cãsãtoriei, la misiunea soþilorîn viaþa Bisericii. Unele sugestii privescmai îndeaproape viaþa spiritualã afamiliilor: încurajarea rugãciunii în viaþa

de cuplu ºi în viaþa de familie, ºtiind cã familia este ”Bisericãdomesticã”; propunerea unor lecturi ca hranã pentru viaþalor spiritualã; cunoaºterea tainei Euharistiei care este izvorulºi culmea întregii vieþi a Bisericii.

Ca toate aceste iniþiative sã poatã deveni realitate, pãstoriicomunitãþilor noastre vor fi sprijiniþi îndeaproape. Desensibilitatea preoþilor faþã de problematica familiei depindeîntr-o bunã mãsurã ºi continua reînnoire a vieþii în parohiilenoastre.

Proiect pastoralProiect pastoralProiect pastoralProiect pastoralProiect pastoralPentru ca ajutorul sã nu fie doar teoretic, anul pastoral 2004-

2005, dedicat Euharistiei ºi Familiei, va cunoaºte trei momentedeosebite. Vizita Mons. Renzo Bonetti, consilier al SfântuluiPãrinte pe probleme de famile, în 10-12 noiembrie în Diecezanoastrã ºi în Dieceza de Iaºi; organizarea unei Sãptãmâni pentrufamilii în luna martie a anului 2005, centratã pe temaspiritualitãþii vieþii de familie; o bunã pregãtire a sãrbãtorii CorpusDomini, care este ºi centrul anului Euharistic, pe care SfântulPãrinte îl va deschide în luna octombrie a acestui an.

Pagini realizate de PrPagini realizate de PrPagini realizate de PrPagini realizate de PrPagini realizate de Pr. F. F. F. F. FABIAN MÃRIUÞABIAN MÃRIUÞABIAN MÃRIUÞABIAN MÃRIUÞABIAN MÃRIUÞResponsabil diecezan cu pastoraþia familiilorResponsabil diecezan cu pastoraþia familiilorResponsabil diecezan cu pastoraþia familiilorResponsabil diecezan cu pastoraþia familiilorResponsabil diecezan cu pastoraþia familiilor

EpiscopiiEpiscopiiEpiscopiiEpiscopiiEpiscopiiºi grija faþã de familieºi grija faþã de familieºi grija faþã de familieºi grija faþã de familieºi grija faþã de familie

nr. 10/2004 8

SUFL

ET T

ÂNÃR

SUFL

ET T

ÂNÃR

SUFL

ET T

ÂNÃR

SUFL

ET T

ÂNÃR

SUFL

ET T

ÂNÃR

PrimiiPrimiiPrimiiPrimiiPrimiipaºi...paºi...paºi...paºi...paºi...

„Sã lãsãm aceastã lume un pic mai bunã„Sã lãsãm aceastã lume un pic mai bunã„Sã lãsãm aceastã lume un pic mai bunã„Sã lãsãm aceastã lume un pic mai bunã„Sã lãsãm aceastã lume un pic mai bunãdecât am gãsit-o!”decât am gãsit-o!”decât am gãsit-o!”decât am gãsit-o!”decât am gãsit-o!”

ROBERT BADEN-POWELLROBERT BADEN-POWELLROBERT BADEN-POWELLROBERT BADEN-POWELLROBERT BADEN-POWELL,,,,,întemeietorul Scoutismuluiîntemeietorul Scoutismuluiîntemeietorul Scoutismuluiîntemeietorul Scoutismuluiîntemeietorul Scoutismului

Scoutismul este o metodã pedagogicã, un stil de viaþã, o miºcare internaþionalã.Scout-ul este o aventurã care are ca prim obiectiv educaþia globalã, în care toþi suntegali; toþi sunt una, indiferent de sex, religie sau clasã socialã. Educaþia se face înfamilie, dar viaþa normalã depãºeºte totdeauna graniþele mediului familial. De aceeaeste nevoie de o educaþie pentru societate, o educaþie prin diversitate, o educaþie prin

credinþã, o educaþie pentru solidaritate, mai bine zis, o educaþie globalã. Scout-ul se ocupã de formarea copiilor ºi a tinerilor, având unprogram ºi o metodã specificã. O constantã a acestei metode este „educaþia prin jocuri”. Firesc pentru copii, jocul este o atracþie, poatechiar irezistibilã, fãrã intervenþia pãrinþilor; de aceea metoda Scout cautã sã-ºi însuºeascã aceastã dorinþã normalã, sã o preia îndimensiunile ei ºi sã o fructifice cu mijloace adecvate. [...]

Lângã Rucãr, într-un loc numit Sãtic, ºapte tineri de la Catedrala Sfântul Iosif , s-au arãtat dornici sã cunoascã acest mod de viaþã,iar primii lor paºi în Scout au fost fãcuþi într-un cadru simbolic, în junglã, reprezentând un Haitic. Ei au fost Lupeþi, gata oricând sã plecela vânãtoare. Lupeþii reprezintã prima ramurã în Scout ºi manualul dupã care sunt iniþiaþi este Cartea Junglei de Rudyard Kipling.Motto-ul lor este: „Vom face tot posibilul!”. La nivelul acestei ramuri stau la bazã câteva direcþii de activitate: formarea religioasã (sãmergem cu Dumnezeu), natura ºi viaþa în aer liber, formarea fizicã, dezvoltarea simþurilor, abilitãþi manuale, formarea socialã (sã fimatenþi cu alþii). În acest Campus, Lupeþii au urmãrit Legea Haiticului, care exprimã reguli ce-iajutã în Marele Joc al propriei creºteri: Lupetul gândeºte despre alþii ca despre sine; Lupetulconvieþuieºte cu bucurie ºi sinceritate în Haitic. Pãrintele Dominic Soare a fost asistentul nostruspiritual, mereu aproape de sufletul ºi preocupându-se de formarea noastrã religioasã. Lupeþiiau învãþat sã împartã totul, bucurii ºi tristeþi, prin cântece ºi jocuri, lucrând în echipe, ajutândla gãtit... Mulþumim tuturor celor care ne-au ajutat sã organizãm acest campus, celor care nesusþin. Vom face tot posibilul sã parcurgem acest drum în noul spirit, Spiritul Scout...

În încheiere, Akeela, conducãtorul haiticului vã spune „Vânãtoare plãcutã”.MONICA PETREAMONICA PETREAMONICA PETREAMONICA PETREAMONICA PETREA

Suntem la începutul unui nou an pastoral pentru tineri. Acumse fac programe, se gândesc temele de catehezã, se formeazãgrupurile de lucru. Totul se calculeazã cu prudenþã ºi înþelepciune.

Pastoraþia tineretului nu este o muncã uºoarã. De aceea, îndrumul activitãþilor mele, la începutul anului pastoral 2004-2005,am pus o întrebare unor tineri ce lucreazã direct cu mine la CentrulDiecezan pentru a descoperi în rândurile lor un nivel al maturitãþii.Întrebarea a fost aceasta: Ce înseamnãpentru tine a lucra cu tinerii? ªi, iatãcâteva rãspunsuri:

A lucra cu tinerii nu este deloc uºor.Pentru mine este un efort, dar un efortcare meritã depus. Când lucrez cu tineriipot învãþa din experienþele lor, dinsuccesele ºi insuccesele lor. Pot sã arãttinerilor cum, la rândul meu, mi se aratã un drum cãtre ceva maibun, drumul cãtre o conºtiinþã curatã, drumul cãtre un viitorpromiþãtor. Când lucrez cu tinerii ajung la o satisfacþie spiritualãºtiind cã pot ajuta pe cineva sã devinã mai bun, (Emanuel Enãºcuþ)(Emanuel Enãºcuþ)(Emanuel Enãºcuþ)(Emanuel Enãºcuþ)(Emanuel Enãºcuþ).

A lucra cu tinerii este un drum. Mereu un nou început, demulte ori prea dificil, dar cu multe bucurii, succese ºi realizãri. Decând lucrez cu tinerii am învãþat cã celãlalt trebuie pus în centrulatenþiei, deºi existã dorinþa sã ocup eu acest loc. Tinerii formeazãun trup armonios ºi împreunã suntem chemaþi sã ajungem labogãþia supremã care este Cristos (Cristina Petrencic)(Cristina Petrencic)(Cristina Petrencic)(Cristina Petrencic)(Cristina Petrencic).

Pentru a rãspunde la aceastã întrebare aº vrea sã amintesccuvintele care au rezonanþã mereu în inima mea: “““““orice aþi fãcutunuia din fraþii mei mai mici, mie mi-aþi fãcut” (Mt. 25,40). Acestecuvinte ale lui Isus îmi dau un motiv sã stau lângã fraþii mei tineripentru a merge împreunã spre aceeaºi Împãrãþie care ne-a fostpromisã. Aº vrea sã le urez tinerilor ca în fiecare zi sã descopere

privirea plinã de gingãºie pe care Dumnezeu o are pentru fiecaredintre noi. Eu am înþeles-o ºi atunci când lucrez cu tineri(Sr(Sr(Sr(Sr(Sr. Cornelia). Cornelia). Cornelia). Cornelia). Cornelia)!

În primul rând, pentru mine, a lucra cu tinerii nu înseamnã aconduce, ci înseamnã a sluji. Acest lucru l-am învãþat de la ceimai mari, iar acum realizez cã a sluji este esenþial în lucrul cutinerii. Pentru mine a lucra cu tinerii este cea mai bunã modalitate

prin care lucrez în primul rând cu mine,mã formez ca om, prin sacrificii ºirenunþãri. Mã gândesc cã noi, cei carelucrãm cu tinerii, nu trebuie sãordonãm, ci trebuie ca noi sã fim unmodel de urmat. În acelaºi timp,trebuie sã fim disponibili ºi sã ajutãmpentru a ajunge împreunã la un þel

comun cu valorile morale ºi spirituale ale Bisericii (Adrian Farcaº)(Adrian Farcaº)(Adrian Farcaº)(Adrian Farcaº)(Adrian Farcaº).M-am bucurat când am primit aceste rãspunsuri ºi vreau sã

mulþumesc, prin ei, tuturor tinerilor din echipa diecezanã, tineriloranimatori din parohiile Arhidiecezei ºi tuturor celor care, motivaþide idealuri creºtine, se implicã la zidirea sufleteascã a tinerilor. Înrãspunsurile de mai sus se pot vedea dãruirea, dialogul ºimaturitatea. Sunt trei cuvinte cheie care ilustreazã încrederea,deschiderea ºi creºterea. Mãrturisesc cã, lucrând cu tinerii, defapt admir cum lucreazã Dumnezeu ºi cum este atât de prezentprintre noi. Mã simt dator în conºtiinþã sã spun tuturor cã meritãsã lucrezi cu tinerii, meritã sã „pierzi timpul” cu ei, meritã sãinvesteºti fãrã rezervã în ei. Am citit odatã o frazã, într-o carte a luiToth Tihamer, pe care nu o pot uita: „copacii bãtrâni nu prea semai dau îndoiþi; toatã speranþa noastrã este în aceea cã familiileviitorului, mai religioase decât cele de azi, se vor forma din tineretulactual crescut în iubirea lui Cristos.”

Meritã sã lucreziMeritã sã lucreziMeritã sã lucreziMeritã sã lucreziMeritã sã lucrezicu tinerii!cu tinerii!cu tinerii!cu tinerii!cu tinerii!

PrPrPrPrPr. . . . . DANIEL BULAIDANIEL BULAIDANIEL BULAIDANIEL BULAIDANIEL BULAIResponsabil diecezan cu pastoraþia tineretuluiResponsabil diecezan cu pastoraþia tineretuluiResponsabil diecezan cu pastoraþia tineretuluiResponsabil diecezan cu pastoraþia tineretuluiResponsabil diecezan cu pastoraþia tineretului

9nr. 10/2004

PAG

INA

MICU

LUI PRIN

ÞPA

GIN

A M

ICULU

I PRINÞ

PAG

INA

MICU

LUI PRIN

ÞPA

GIN

A M

ICULU

I PRINÞ

PAG

INA

MICU

LUI PRIN

Þ

IIIIInnnnniiiiimmmmmããããã

ddddde e e e e cccccooooopppppiiiiilllll

Afost odatã… Aºa încep poveºtile cu Fãt-Frumosºi zâne, împãraþi ºi Ilene Cosânzene. Tot cu „a fostodatã” încep ºi poveºtile adevãrate ale unor copii

care, de-a lungul istoriei, au fost uciºi în rãzboaie ºi acteteroriste. Mã întrebi de ce? Din urã, rod otrãvit al disperãrii, alfanatismului, lãcomiei ºi orgoliului prostesc, al invidiei ºi altrufiei. Rod al unor minþi rãtãcite în întunericul lipsei deDumnezeu.

1942-1945: lagãrul de exterminare de la Auschwitz(Polonia); 6 august 1945: bomba atomicã de la Hiroshima(Japonia); 2003-2004: rãzboiul din Irak; 1 septembrie 2004:actul terorist într-o ºcoalã din Beslan (Osetia). Sunt doar câtevaexemple de locuri ºi date legate de ucideri ale pruncilornevinovaþi. Zilnic, pe glob, alþi copii, mulþi la numãr, înceteazãde a mai bucura lumea cu gânguritul ori cu râsul lor zglobiu.

Ce poþi face tu? Parcã te vãd ridicând din umerineputincios, în timp ce mã întrebi. Nici nu-þi închipui cât demulte poþi face, copile dragã. Multe minuni ºi împãciuiri întrepopoare au fost îngãduite de Bunul Dumnezeu pentru cã aufost cerute de copii ca tine, care n-au loc de urã în sufletul lor.

Uite, îþi dau ca exemplu pe cei trei copilaºi de la Fatima(Portugalia), cãrora li s-a arãtat Preasfânta Fecioarã Maria, îndata de 13 mai 1917. Cu un an mai înainte, pe 9 martie 1916,Germania declarase rãzboi Portugaliei. Erau, aºadar, timpurigrele, de lupte care semãnau moarte ºi teroare, când MaicaDomnului s-a arãtat celor trei pãstoraºi portughezi: Lucia (10

Desene din inimã de copil; ANDREI COZMA, clasa a IVDesene din inimã de copil; ANDREI COZMA, clasa a IVDesene din inimã de copil; ANDREI COZMA, clasa a IVDesene din inimã de copil; ANDREI COZMA, clasa a IVDesene din inimã de copil; ANDREI COZMA, clasa a IV-a-a-a-a-a

ani), Francisc (9 ani) ºi Iacinta (7 ani). Le-a cerut sã se roageRozariul în fiecare zi ºi le-a promis cã rãzboiul va lua sfârºit,dacã lumea se va întoarce la Dumnezeu ºi va înceta sã-lsupere. ªi aºa a fost. Rãzboiul s-a încheiat graþie minunii MaiciiDomnului care a ascultat rugãciunea celor trei copilaºi ºi acelor mari, care le-au urmat exemplul.

Mult îi este plãcutã Mamei cereºti rugãciunea copiilor ºimai ales Rozariul spus de cei mici, împreunã cu pãrinþii lor.

Multe haruri pot fi dobândite astfel, dar mai ales darul pãciiîn inimi, în familii ºi în lume.

Copile dragã, oferã lumii pacea inimii tale! O bobiþã deRozariu (cu un „Bucurã-te Marie”) pentru un copil care suferãsau care a plecat la Domnul, o alta pentru pãrinþii care plângpentru pierderea copiilor lor ºi o a treia pentru inimile împietritede urã, pentru ca Bunul Dumnezeu sã le redea inima pe careau avut-o în copilãrie.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

nr. 10/2004 10

Dupã ce Sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi-a penouã ani de viaþã împreunã cu surorile carmelitanLisieux (oraº din nord-vestul Franþei), la moartea eidintre cãlugãriþe se întrebau nedumerite: „Ce s-ar scrie în cronica mãnãstirii despre aceastã multtânãrã cãlugãriþã?”(vã amintim cã Sfânta Tereza doar 24 de ani).

ªi asta pentru cã ea nu fãcuse vreodatãextraordinar ºi nu a avut nici o responsabilitate impodar a îndeplinit extrem de bine fiecare element aaustere specifice regimului carmelitan. Plecând aceastã caracteristicã a Sfintei Tereza a Prunculupatroana Parohiei romano-catolice Sfânta TerezaParohia Bellu) din Bucureºti, pãrintele paroh Iosif Imbîºi defineºte parohia ca pe una „obiºnuitã”. „Este o paterezianã, continuã pãrintele, în care preoþii ºi credise strãduiesc sã fie fideli în cele mai mici lucruri, tinzmaturitatea creºtinã prin trãirea Evangheliei, cãsfinþenia în ritmul obiºnuit al vieþii de fiecare zi. Sigur ne rugãm ºi aici se uneºte trecutul, prezentul ºi viitorugãm pentru cei care sunt rãposaþi, care sunt trBisericii, ne rugãm pentru copii ºi tineri, care sunt vBisericii, ne rugãm ºi pentru prezentul Bisericii, dar cnu facem ceva neobiºnuit”.

Tot „o parohie terezianã” o considerã ºi unul enoriaºii acestei comunitãþi, domnul Vasile Gheorghene spune: „Prima datã când am venit aici nu ºtiamnimic despre Sfânta Tereza. Am fost adus în acparohie de un prieten, pentru cor, apoi, citind Istorisuflet - cartea ei - am fost cucerit de ea. Sfânta Terezaajutat sã trecem peste toate nereuºitele ºi am devenuniþi ºi mai puternici. Dupã 20 de ani îmi dau seameste de minunat sã faci parte dintr-o comunitate, îeºti cunoscut ºi þi se spune pe nume. Când îþi spune cpe nume, nu numai preotul, dar ºi prieteni, parînfãptuieºte acea iubire a lui Dumnezeu, desprevorbeºte Sfânta Tereza a Pruncului Isus”.

La La La La La Sfânta TSfânta TSfânta TSfânta TSfânta Terezaerezaerezaerezaereza, mai bine ca acasã, mai bine ca acasã, mai bine ca acasã, mai bine ca acasã, mai bine ca acasãChiar dacã pãrintele paroh Iosif Imbriº

caracterizeazã parohia, cu modestie, num„obiºnuitã”, pentru credincioºi ea are ceva care ieobiºnuit, ceva aparte. De exemplu, domnul Anton Mcare de aproape 30 de ani face parte ºi participã înconstant la activitãþile care se desfãºoarã în parohia Tereza, spune: „parohia este locul unde mã siîntr-o familie, aº putea spune cã uneori mã simt madecât acasã. Îmi place, continuã domnul Mosoia, mîn care se desfãºoarã Sfânta Liturghie ºi acest lucrca biserica sã fie mai primitoare, sã te relaxezi ºi aºmai liniºtit, dar, din nefericire, acest lucru se întânumai în interiorul ei. Odatã ieºiþi din bisericã, parne mai recunoaºtem. Este o lipsã pe care am încero remediem într-un fel, adunându-ne într-o organprin care sã ne cunoaºtem mai bine, dar se pare cãacum nu a dat rezultate…”. Domnul Aurel Simioncare este de doar 7 ani în aceastã parohie, estoptimist ºi citeazã un proverb strãvechi: „omul sfilocul”. Comunitatea din parohia Sfânta Terezacaracterizatã, în opinia domnului Aurel Simionesfiind plinã de cãldurã ºi mângâiere sufleteascã; do

Parohia Sfânta Tereza a fost înfiinþatã pedata de 1 august 1975, dupã ce a fost maiîntâi filialã a Catedralei Sfântul Iosif ºi apoi

filialã a parohiei Bãrãþia. Biserica a fost construitã înperioada 1935-1937 pe terenul cimitirului Bellu catolicºi a fost sfinþitã la 1 noiembrie 1936, de cãtreÎPS Alexandru Cisar, Arhiepiscop de Bucureºti. De laînfiinþarea parohiei, numãrul credincioºilor a crescutodatã cu extinderea cartierelor din sectoarele 4 ºi 5 ale

ScurtScurtScurtScurtScurtistoricistoricistoricistoricistoric

capitalei. Parohia numãrã aproximativ 1540 defamilii, cu 4620 de credincioºi, dintre care 17familii cu 64 de credincioºi în filialele: Jilava, 1Decembrie ºi Adunaþii Copãceni. Hramul bisericiieste Sfânta Tereza a Pruncului Isus (1 octombrie),iar parohul actual este pãrintele Iosif Imbriºcã.

Pe raza parohiei activeazã: MisionareleCaritãþii, Congregaþia lui Isus ºi Centrul deasistenþã socialã.

Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Sfânta TSfânta TSfânta TSfânta TSfânta Terezaerezaerezaerezaereza,,,,,Bucureºti, cu adevãratBucureºti, cu adevãratBucureºti, cu adevãratBucureºti, cu adevãratBucureºti, cu adevãrat

terezianãterezianãterezianãterezianãterezianã

11nr. 10/2004

este, în aceastã privinþã, numãrul mare de credincioºi prezentla toate liturghiile celebrate în aceastã bisericã. Un alt atu alacestei parohii, subliniat tot de domnul Simionescu esteurmãtorul: „preotul îºi face timpîºi face timpîºi face timpîºi face timpîºi face timp sã rãmânã cu enoriaºii dupãSfânta Liturghie ºi sã discute cu ei, se intereseazã de problemelepe care le au acasã, existã o interdependenþã între preot ºienoriaº”. Doamna Cristina Iozefina Paradoschi ne spune cã,de când s-a nãscut, chiar dacã meseria sau ºcoala au purtat-o prin alte pãrþi, când a avut posibilitatea tot în aceastã parohie

s-a întors pentru cã, spune dânsa: „ aceastãparohie are un farmec aparte, e casa meade-a doua. Este o comunitate unitã, ocomunitate receptivã. Este suficient ca pãrintelesã ne cearã ceva ºi noi nu aºteptãm sã nespunã de douã ori; este o comunitate deschisã,dacã cineva vine cu o iniþiativã, comunitateareacþioneazã imediat; pentru aceasta sunt ºimulþi voluntari”. Am rugat-o pe doamna LucicaLaslãu, sacristanã de patru ani în aceastãbisericã, sã ne spunã cum se vede comunitateaSfintei Tereza din sacristie. „Este o comunitatedornicã de a-ºi manifesta iubirea faþã deDumnezeu, cred cã suntem comunitatea ceamai gãlãgioasã din Bucureºti, pentru cã la nicio altã bisericã nu am auzit sã se rãspundã aºade prompt ºi tare la liturghie”, ne povesteºteinterlocutoarea noastrã. Doamna Laslãu faceparte ºi din grupul persoanelor care,în fiecare zi de joi, se adunã împreunãcu parohul acestei comunitãþi pentrua petrece o orã de rugãciune. Ea estebucuroasã cã poate sã-ºi petreacãtimpul alãturi de Isus ºi alãturi debisericã. La fel de bucuroasã este ºidoamna Veronica Petre, care vinderevista noastrã, dar ºi multe alte cãrþisau reviste. Ea ne spune, referindu-sela obiectul muncii sale: „aici esteprezent Cuvântul lui Dumnezeu, înfiecare revistã sau cãrticicã, aºa îlpredic eu pe Isus…”.

Stând de vorbã cu doamna AidaBãtrânu am aflat cã va fi reluatã ora depregãtire pentru reglementareanaturalã a fertilitãþii, care va avea loc odatã la douã sãptãmâni. Referitor lacomunitate, ºi doamna Bãtrânu sesimte „ca acasã”.

DIN

VIAÞA PD

IN VIAÞA P

DIN

VIAÞA PD

IN VIAÞA P

DIN

VIAÞA PAROH

IEIARO

HIEI

AROH

IEIARO

HIEI

AROH

IEI

etrecutne dinuneleputeat preaa trãit

cevartantã,

al vieþiide la

ui Isus,a (saubriºcã,arohiencioºiiând lautândcã aicirul, nerecutulviitorulred cã

dintree, carem maiceastãia unuia ne-anit maima câtn carecinevarcã see care

ãããããcã îºiind-ose din

Mosoia,n modSfântaimt caai binemodulru faceºa eºtiâmplãrcã nurcat sãnizaþie,ã pânãnescu,te mainþeºte

a estecu, caovada

Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Sf. TSf. TSf. TSf. TSf. Terezaerezaerezaerezaereza, o familie ºi nu o instituþie, o familie ºi nu o instituþie, o familie ºi nu o instituþie, o familie ºi nu o instituþie, o familie ºi nu o instituþieAceastã parohie „obiºnuitã” are la ora actualã unul dintre

cele mai active grupuri de tineri. Ce îi determinã pe aceºti tineri sãstea împreunã? Ne spune Patricia Maria Luiza Stroe: „E bine cândte întâlneºti cu alþi tineri, când se fac diferite activitãþi, dar îmi plãceamai mult când se fãceau grupuri de rugãciune…”. GabrielPetrescu, alias „Trompeþel”, organist ºi dirijor, îºi aminteºte cu tristeþecã, în perioada comunismului, în ciuda dificultãþilor, comunitateaa fost mai rodnicã. „Fãceam multe lucruri frumoase, spune el, ºi

cu tinerii ºi cu copiii. Noi am cunoscut parohiaca o familie ºi nu ca o instituþie ºi asta a contatfoarte mult, de exemplu în noaptea de Paºtistãteam ºi curãþam biserica de cearã fãrãsã ne oblige cineva; era bucuria noastrã cãputem ajuta. Acum s-au mai schimbatlucrurile, parcã nu ne mai ajunge timpul, darºi acum mergem în vizitã la spital, deexemplu, la Budimex, cu corul de copii. Oaltã calitate a acestei parohii este corul. Ceare special acest cor? Ne rãspunde tot„Trompeþel”: „Am reuºit sã ne formãm unanumit stil, un anumit repertoriu; am adunatfoarte multe cântece din multe locuri, atât dinstrãinãtate cât ºi de pe la noi ºi aºa amdezvoltat modul nostru de a cânta. Avemchiar ºi o nouã colecþie de cântece, dar carenu este încã publicatã”. Dar sã revenim la

preocuparea cãlugãriþelor carmeli-tane, care nu nu-ºi puteau imaginace se va scrie în cronica mãnãstiriidespre Sfânta Tereza. Nedumerirealor a fost spulberatã când superioarale-a destãinuit însemnãrile pe careTereza le-a fãcut într-un caiet intitulatIstoria primãverii unei mici flori albe,însemnãri care au fost publicate subtitlu Istoria unui suflet, pentru cã înaceste pagini puteau descoperi tainaºi frumuseþea unei vieþi trãite îniubirea lui Dumnezeu. La fel ºi noi,stând de vorbã cu aceºti oameni, amdescoperit o „tainã” sub crustaobiºnuinþei, posibilitatea de atransforma în acte de iubire cereascãchiar ºi cele mai simple ºi banaleacþiuni. Iubire aducãtoare de pace ºibucurie în inimi ºi între oameni.

PrPrPrPrPr. . . . . LIVIU BÃLúCUÞILIVIU BÃLúCUÞILIVIU BÃLúCUÞILIVIU BÃLúCUÞILIVIU BÃLúCUÞI

nr. 10/2004 12

CÃ

RÞI

PEN

TRU

NEU

ITC

ÃRÞ

I PE

NTR

U N

EUIT

CÃ

RÞI

PEN

TRU

NEU

ITC

ÃRÞ

I PE

NTR

U N

EUIT

CÃ

RÞI

PEN

TRU

NEU

ITA

REA

REA

REA

REA

RE

Scrisoare cãtre prieteniScrisoare cãtre prieteniScrisoare cãtre prieteniScrisoare cãtre prieteniScrisoare cãtre prieteniÎngãduiþi-ne sã vã dãm, la începutul anului euharistic, câteva veºti

despre noi ºi Mãnãstirea noastrã. Dupã cuvântul sfântului apostolIoan, Pãrintele nostru, vã împãrtãºim astfel câteva gânduri ºi dorinþeale celor ºase cãlugãri ai dumneavoastrã din Bucureºtii Noi, precumºi câteva activitãþi la care sunteþi invitaþi sã luaþi parte sau mãcar sãle purtaþi în rugãciune.

Douã realitãþi ºi taine stau în centrul activitãþilor nostre din anulºcolar care începe: EuharistiaEuharistiaEuharistiaEuharistiaEuharistia ºi FamiliaFamiliaFamiliaFamiliaFamilia. Ascultând glasul DuhuluiSfânt ºi al pãstorilor noºtri, am ales aceste douã puncte principale,ca sã le adâncim în trãirea, meditaþiea ºi rugãciunea zilnicã, sã levestim ºi sã le descoperim celor pe care-i întâlnim. Sfânta Euharistieeste celebratã în fiecare zi la ora 9h00 ºi adoratã în Sfântul Sacramentîn fiecare searã de la ora 18h30 (uneori ºi noaptea), în cadrul uneiveghi de rugãciune, dar poate vã întrebaþi în ce fel trãiesc cãlugãriitaina familiei ? Ea nu ne este strãinã, cãci este «taina lui Cristos ºi aBisericii» (Efeseni 5,32). Mai mult, de când lãcaºul nostru de rugãciunepoartã numele de Mãnãstirea Sfânta Familie, ne simþim chemaþi într-un mod deosebit sã trãim aici porunca iubirii lui Cristos, între noi ºifaþã de toþi cei pe care-i gãzduim. Dupã cum ºtiþi, mai ales cei carene-aþi vizitat în ultima vreme, ºantierul s-a terminat, iar mãnãstirea– construitã, amenajatã, vopsitã ºi înfrumuseþatã – stã gata sã vãprimeascã pentru un timp de liniºte, de rugãciune ºi de reculegere.Dorinþa noastrã este ca toþi cei care rãmân un timp sub acoperiºulnostru sã-l descopere mai adânc pe Cristos ºi iubirea lui pentru ei.

În aceastã luminã, vã anunþãm ºi diferitele întâlniri prin care vremsã-l vestim pe Cristos ºi adevãrul sãu. În fiecare luni ºi sâmbãtã seara,va avea loc o conferinþã la ora 20h30, de cele mai multe ori despreo carte din Vechiul sau Noul Testament, pentru a descoperi din ce înce mai mult bogãþia Cuvântului lui Dumnezeu, cel care ne dã viaþãprin Duhul Sfânt. În fiecare lunã, într-o zi de sâmbãtã, vom abordaun subiect în cadrul unei sesiuni de conferinþe pe teme filozofice,teologice, sau spirituale, cãutând în primul rând nu ºtiinþa, ciînþelepciunea. Înþelegerea familiei, Duhul Sfânt în viaþa Bisericii,Familia ºi Euharistia, Dezvoltarea persoanei prin munca ºi activitãþilesale, iatã câteva din subiectele pe care le vom aprofunda, dupãputerile noastre.

Douã cuvinte în mod special pentru tineri. Vom continua ce amînceput anul trecut, ºi anume, «cineclubul»: vã vom invita din când încând sã privim un film împreunã. Ce credeþi, ne putem apropia oarede Dumnezeu la cinematograf ? În orice caz, scopul noastru estefoarte precis: vrem sã ne folosim de aceastã artã a luminii ºi a imaginiipentru a ne trezi ºi înainta în cãutarea adevãrului ºi înþelegerea lumiiîn care trãim. Al doilea anunþ este pentru cei între 18 ºi 30 de ani:«ªcoala Vieþii» îºi redeschide porþile, pentru cei care doresc sã-ºidãruiascã opt luni din viaþã ca sã-l descopere mai adânc ºi sã-lurmeze mai îndeaproape pe Cristos. Nu este o pregãtire pentrumãnãstire, ci un timp de formare creºtinã ºi umanã, alãturi deFecioara Maria ºi de ucenicul preaiubit al lui Isus. Veniþi ºi vedeþi !

Toate activitãþile noastre le vom afiºa la începutul fiecãrei luni laCatedrala Sfântul Iosif, iar când vom gãsi un suflet dispus sã ne ajuteºi un pic competent în domeniu, le vom publica ºi pe internet.

Un cuvânt de încheiere ? TTTTToate acestea vi le scriem pentru caoate acestea vi le scriem pentru caoate acestea vi le scriem pentru caoate acestea vi le scriem pentru caoate acestea vi le scriem pentru cabucuria noastrã sã fie deplinã ! (1 Ioan 1,4)bucuria noastrã sã fie deplinã ! (1 Ioan 1,4)bucuria noastrã sã fie deplinã ! (1 Ioan 1,4)bucuria noastrã sã fie deplinã ! (1 Ioan 1,4)bucuria noastrã sã fie deplinã ! (1 Ioan 1,4) ªi dupã cuvânt, mairãmâne tãcerea rugãciunii noastre ºi a Euharistiei.

Comunitatea Sfântul Ioan, Mãnãstirea Sfânta FamilieComunitatea Sfântul Ioan, Mãnãstirea Sfânta FamilieComunitatea Sfântul Ioan, Mãnãstirea Sfânta FamilieComunitatea Sfântul Ioan, Mãnãstirea Sfânta FamilieComunitatea Sfântul Ioan, Mãnãstirea Sfânta FamilieStrStrStrStrStr. Jiului 35-37, Bucureºti 1, T. Jiului 35-37, Bucureºti 1, T. Jiului 35-37, Bucureºti 1, T. Jiului 35-37, Bucureºti 1, T. Jiului 35-37, Bucureºti 1, Tel/Fax : 021 - 222 59 37el/Fax : 021 - 222 59 37el/Fax : 021 - 222 59 37el/Fax : 021 - 222 59 37el/Fax : 021 - 222 59 37

bucuresti@stjean.combucuresti@stjean.combucuresti@stjean.combucuresti@stjean.combucuresti@stjean.com

”Cum poate revelaþia, împlinitã în triplul exodal lui Isus, sã îi vorbeascã crizei produse dedezechilibrul falselor certitudini ale ideologiei ºidureroasei absenþe a motivelor de a spera înceva mãreþ, caracterist icã nihi l ismuluipostmodern? Rãspunsul la aceastã întrebare nupoate sã nu atragã atenþia asupra creºtinilorcãrora, angajaþi sã trãiascã ºi sã lucreze înaceastã lume în schimbare li se cere astãzi, maimult decât oricând, sã de socotealã de speranþacare e în ei, cu blândeþe ºi respect faþã de toþi(cf. 1Pt. 3,15), fãcând loc pentru pãtrunderea ºiprezenþa Celuilalt.”

Bruno Forte rãspunde, în aceastã carte, laîntrebarea atât de frecventã în lumea noastrã:“Cine sunt creºtinii ºi ce rol au în lumea modernãsau postmodernã, aºa cum mulþi definesctimpul nostru. Bruno Forte, nãscut la Napoli în1949, hirotonit preot în 1973, doctor în teologieîn 1974 ºi în filosofie în 1977, este în prezentpreºedintele Facultãþii de teologie din Italia deSud (Napoli). A efectuat îndelungi stadii decercetare la Tubingen ºi Paris. Membru înComisia Teologicã Internaþionalã, a þ inutprelegeri ºi conferinþe în multe universitãþieuropene ºi americane. Anul trecut aconferenþiat pentru preoþii Arhidiecezei deBucureºti ºi pentru studenþii Institutului TeologicRomano-Catol ic din Bucureºt i . A þ inut ºinumeroase cicluri de exerciþii spirituale în lumeaîntreagã. Anul acesta a fost invitat de Papa IoanPaul al II -lea sã predice exerciþiile spirituale dinPostul Mare la Vatican.

Cartea poate fi cumpãratã direct sau princomandã la adresa: Librãria “Sf. Iosif”, str. G-ralBerthelot, nr. 19, sect. 1, 70749-Bucureºti; tel.021/3144341; sau prin e-mail :arcb_sf.iosif@rdslink.ro, Responsabil: TerezaPetreº.

PrPrPrPrPr. BERNARD NOGHIU. BERNARD NOGHIU. BERNARD NOGHIU. BERNARD NOGHIU. BERNARD NOGHIU

EsenþaEsenþaEsenþaEsenþaEsenþaCreºtinismuluiCreºtinismuluiCreºtinismuluiCreºtinismuluiCreºtinismului

13nr. 10/2004

ÎND

RUM

AR MED

IAÎN

DRU

MAR M

EDIA

ÎND

RUM

AR MED

IAÎN

DRU

MAR M

EDIA

ÎND

RUM

AR MED

IATICTIC TICTICTIC

Nu-i aici un loc de teoretizare a genului gazetãresc cel mairãspândit, care este ºtirea. Definiþii, evaluãri, raportãri se gãsesccu prisosinþã în manualele ºi tratatele care alcãtuiesc literaturarecentã de analizã media. Litera legii, ºi în cazul acesta, estedepãºitã de spiritul sãu, de spiritual fenomenului mediatic.

Recunoaºtem cã principalul criteriu actual al ºtirii estesenzaþionalul. Conjugat cu viaþa acceleratã, orice senzaþional deazi este sortit mâine desuetudinii, pentru cã hrana ºtirilor seingurgiteazã repede. Adicã fãrã a se permite rãgazul de a-i simþiadevãratul gust.

Un public pe care îl definea Caragiale...Un public pe care îl definea Caragiale...Un public pe care îl definea Caragiale...Un public pe care îl definea Caragiale...Un public pe care îl definea Caragiale...... cu mai bine de un secol în urmã, ilustreazã fenomenul

actual: lipsa de reacþie în faþa evenimentelor le transformã peacestea în simple artificii de spectacol. Iatã un text din publicisticadramaturgului, oglindind acest adevãr: “Trecem pe lîngãabsurditate, ºi nu ridicãm mãcar o sprînceanã revoltatã; auzimneghiobia (...) vedem impostura ºi ticãloºia, ºi zîmbim frumos, cala întîlnirea celor mai bune cunoºtinþe.

De cîte ori ºi la cîþi dintre noi nu ne paresocietatea noastrã, cînd o privim încomplexul ei de activitate, ca un ciudatteatru!

Piesa nu se mai ºtie deloc; o cîrcãrealãca vai de capul ei ºi al nostru, al privitorilor;tragedie, te face sã rîzi; comedie, sã plîngi.

De ce? Fiindcã rolurile au fost distribuited-a-ndoasele ºi piesa se joacã fãrã nici oprobã serioasã... Dar cum poate merge unaºa teatru? Cu decor! Cu mult decor! Custrãlucit decor ºi cu toba mare! Orbeºti ochii,asurzeºti urechile, ca sã nu mai încapãpretenþii de înþeles...

Într-un aºa splendid teatru de lux nu epermisã nici cea mai slabã reflexiune dedezaprobare, nici cîtuºi de palidã glumãasupra vreunui grav ºi demn istrion: claca,bine organizatã, imediat ar aplauda (...).”

( I..Caragiale, “Despre lume, artã ºi neamul românesc”Antologie alcãtuitã de Dan C. Mihãilescu, Humanitas, 1994).

Am spune astãzi, având experienþa de libertate care ne-aînsufleþit reacþia dupã decembrie 1989, cã exerciþiul mediatic –domeniu în care ne-am aliniat rapid la standardele lumii libere –ne-a produs, ca pretutindeni, dezinhibarea, dar în acelaºi timps-a instalat, imperceptibil, un gen de blazare în faþa grozãviilorderulate mediatic ca un spectacol.

ªi totuºi, publicul face ºtireaªi totuºi, publicul face ºtireaªi totuºi, publicul face ºtireaªi totuºi, publicul face ºtireaªi totuºi, publicul face ºtireaDin punct de vedere creºtin (nu neapãrat pentru cã pagina

aceasta este a unei reviste creºtine, ci pentru cã ne place sã nedefinim creºtini) este surprinzãtoare mentalitatea în care ne-amtrezit din nou, fãrã voie, a neparticipãrii la ceea ce i se întâmplãaproapelui. Dar, în acelaºi timp, aceastã pasivitate este de rãuaugur, pentru cã trec pe lângã noi, astfel, destule evenimentecare ne privesc direct, ameninþându-ne prezentul ºi viitorul, ºi caresunt validate prin propria noastrã lipsã de reacþie. Exemple suntmulte. Dacã ar fi sã gãsesc unul, este suficient sã deschid un ziar.Chiar am în faþã o ediþie mai veche a “Jurnalului naþional”, 21

septembrie; îl rãsfoiesc ºi gãsesc pe a doua paginã o ºtire, printrealtele (poziþionatã dupã: veºti despre circulaþia cu tirurile, ucraineniiluaþi la întrebãri în privinþa deciziei cu Insula ªerpilor, mizerie ºimâncare alteratã în ºcolile - internat , reduceri de toamnã la tarifeleprostituatelor în Bacãu, ordonanþã în Camera Deputaþilor privindprelungirea sezonului rece, stabilitã de Guvern). ªtirea la caremã refer, de departe cea mai percutantã dacã privim la realitateafamiliei, nu a avut nici o reacþie pânã acum. Iatã textul:

“Liber la avort pentru tinerele «cu consimþãmânt»Adolescentele ºi tinerele care au capacitate de consimþãmânt

au dreptul la întrerupere voluntarã de sarcinã în condiþii desiguranþã, fãrã consimþãmântul pãrinþilor sau al tutorilor legali,au decis ieri deputaþii care au dezbãtut raportul de mediere lalegea privind sãnãtatea reproducerii ºi reproducerea umanãasistatã medical. Proiectul mai prevede cã înaintea întreruperiisarcinii persoana care doreºte acest lucru trebuie sã fie consiliatãasupra riscurilor avortului. În cazul în care nu face acest lucru,

medicul riscã o amendã între 3 ºi 5milioane de lei. Raportul de mediere va fisupus marþi votului final.”

Chiar dacã în propria noastrã familienu s-ar pune problema unor astfel desituaþii, comunicarea între generaþiifuncþionând, educaþia de asemenea, nepriveºte ºi pe noi realitatea din spateleacestei decizii legislative, realitatea familiilorcare trãiesc tragica rupturã între generaþii,ce face ca vârstele vulnerabile (în cazulacesta adolescenþii) sã fie confiscate deforþa instituþionalã care eticheteazã opracticã nocivã drept un bine.

Lipsa de pasivitate faþã de nenorocireaaltora este, dupã cum se ºtie, un semn alfamiliei autentice, care subzistã prinsolidarizare cu celelalte, aflate în nevoie, ºise manifestã prin reacþii. În schimb, lipsade reacþie poate însemna ori o stare

narcisistã a familiei închisã în zidurile cãminului propriu, ori o“defecþiune” de funcþionare a acestei interioritãþi, fiecare membrufiind absorbit de propriile preocupãri. ªi suntem astfel aliniaþipublicului descris mai înainte prin textul lui Caragiale.

Rolul Mass Media este sã slujeascã. Deci e un nonsens caputerea care i se recunoaºte în zilele noastre sã degenereze spreînstãpânire. Mass media nu poate exista fãrã public. Un publicpasiv, în fotoliul de teatru surprins de Caragiale, condamnã ºtireala instrument regizoral. Dacã, în schimb, publicul trãieºte realitateaexprimatã de cuvinte ºi imagini ºi reacþioneazã, atunci estecreatorul comunicãrii de care are nevoie: un serviciu mediaticconform misiunii sale autentice, nobile, de a sluji.

Acestea nu sunt simple teorii. Publicul real nu este cel reprodusîn masa cifrelor de “audienþã” sau a sondajelor oportuniste.Publicul eºti tu, este ea, este el, suntem noi, sunt eu... Urmãrindnenorocirea altora etalatã în ºtirea de ultimã orã, chiar ºi dacãspunem în gând o rugãciune pentru cei în cauzã, este bine. ªtimcã este o fireascã ºi fericitã reacþie.

MARINA FARAMARINA FARAMARINA FARAMARINA FARAMARINA FARA

ªtirea – pâinea cea de toate zilele a ziaristuluiªtirea – pâinea cea de toate zilele a ziaristuluiªtirea – pâinea cea de toate zilele a ziaristuluiªtirea – pâinea cea de toate zilele a ziaristuluiªtirea – pâinea cea de toate zilele a ziaristului

Foto: Foto: Foto: Foto: Foto: Deasupra noastrãDeasupra noastrãDeasupra noastrãDeasupra noastrãDeasupra noastrã, bronz, autor Alberto Ceppi, 1971, bronz, autor Alberto Ceppi, 1971, bronz, autor Alberto Ceppi, 1971, bronz, autor Alberto Ceppi, 1971, bronz, autor Alberto Ceppi, 1971

nr. 10/2004 14

Mãrturia pãrintelui DanielAnge despre MonseniorulVladimir Ghika, apãrutã înnumãrul din 16 iulie 2004 alpublicaþiei France Catholique– a cãrei prezentare amînceput-o în ediþia anterioarãa Actualitãþii creºtine - faceîn continuare obiectul inte-resului pe care credincioºiibucureºteni (Arhidieceza, carea deschis cauza lui debeatificare), alãturi decredincioºii români depretutindeni, îl manifestã faþã

de acest mare apostol provenit din rândurile lor.Dacã în deceniile de tãcere în care comunitatea catolicã

a supravieþuit în foarte mare mãsurã datoritã alimentuluispiritual lãsat de aceºti apostoli martiri ºi de discipolii lor, figuraMonseniorului Ghika era reperul unui sfânt, având putereamiraculoasã de a ajuta sufletele, - dupã eliberarea dedictaturã, dupã câºtigarea libertãþii, este cât se poate dejustificatã dorinþa de a-i pãstra ºi a-i cinsti memoria. ªi de apromova ridicarea sa la cinstea altarelor.

Pãrintele Daniel Ange, fiu spiritual alMonseniorului Ghika, a participat lacelebrarea la Bucureºti, la 17 mai, a celor50 de ani care s-au scurs de la martiriulMonseniorului.

În partea a doua a gândurilor saledespre Monseniorul Ghika, adresatecititorilor francezi, Daniel Ange evocãmarea “pasiune” care înflãcãraapostolatul social atât de intens cãruia is-a dedicat Monseniorul:

“... sã-i ajute pe toþi, pe fiecare, sã“... sã-i ajute pe toþi, pe fiecare, sã“... sã-i ajute pe toþi, pe fiecare, sã“... sã-i ajute pe toþi, pe fiecare, sã“... sã-i ajute pe toþi, pe fiecare, sãiubeascã Iubirea, atât de puþin ºi de rãuiubeascã Iubirea, atât de puþin ºi de rãuiubeascã Iubirea, atât de puþin ºi de rãuiubeascã Iubirea, atât de puþin ºi de rãuiubeascã Iubirea, atât de puþin ºi de rãuiubitã... Întriubitã... Întriubitã... Întriubitã... Întriubitã... Într-o noapte de intimitate cu-o noapte de intimitate cu-o noapte de intimitate cu-o noapte de intimitate cu-o noapte de intimitate cusfântul Bernard, el simte cã trebuie ‘sãsfântul Bernard, el simte cã trebuie ‘sãsfântul Bernard, el simte cã trebuie ‘sãsfântul Bernard, el simte cã trebuie ‘sãsfântul Bernard, el simte cã trebuie ‘sãlanseze o cruciadã pentru a eliberalanseze o cruciadã pentru a eliberalanseze o cruciadã pentru a eliberalanseze o cruciadã pentru a eliberalanseze o cruciadã pentru a eliberasufletele prizoniere lipsei de credinþã’.sufletele prizoniere lipsei de credinþã’.sufletele prizoniere lipsei de credinþã’.sufletele prizoniere lipsei de credinþã’.sufletele prizoniere lipsei de credinþã’.Lipsa de credinþã: oare nu este aceastaLipsa de credinþã: oare nu este aceastaLipsa de credinþã: oare nu este aceastaLipsa de credinþã: oare nu este aceastaLipsa de credinþã: oare nu este aceastacea mai tragicã mizerie?cea mai tragicã mizerie?cea mai tragicã mizerie?cea mai tragicã mizerie?cea mai tragicã mizerie?

Celor mai sãraci, el le va dezvãlui, cuCelor mai sãraci, el le va dezvãlui, cuCelor mai sãraci, el le va dezvãlui, cuCelor mai sãraci, el le va dezvãlui, cuCelor mai sãraci, el le va dezvãlui, cudelicateþe, sensul adânc al suferinþei,delicateþe, sensul adânc al suferinþei,delicateþe, sensul adânc al suferinþei,delicateþe, sensul adânc al suferinþei,delicateþe, sensul adânc al suferinþei,pentru a o face sã devinã mântuitoare;pentru a o face sã devinã mântuitoare;pentru a o face sã devinã mântuitoare;pentru a o face sã devinã mântuitoare;pentru a o face sã devinã mântuitoare;pe cei mai superficiali îi va conduce lape cei mai superficiali îi va conduce lape cei mai superficiali îi va conduce lape cei mai superficiali îi va conduce lape cei mai superficiali îi va conduce laesenþial.”esenþial.”esenþial.”esenþial.”esenþial.”

Chiar înainte de închisoarea în cares-a petrecut momentul martiriului,Monseniorul Ghika a avut parte de diferiteeºecuri. La Auberive, într-o fostãînchisoare mizerã, neputinþa de adesãvârºi, de a consacra o comunitate de

Monseniorul GhikaMonseniorul GhikaMonseniorul GhikaMonseniorul GhikaMonseniorul Ghika “Cel mai mic act de iubire de Dumnezeu ºi de iubire“Cel mai mic act de iubire de Dumnezeu ºi de iubire“Cel mai mic act de iubire de Dumnezeu ºi de iubire“Cel mai mic act de iubire de Dumnezeu ºi de iubire“Cel mai mic act de iubire de Dumnezeu ºi de iubirea aproapelui ne dãruie o pregustare a vieþii de dincolo”a aproapelui ne dãruie o pregustare a vieþii de dincolo”a aproapelui ne dãruie o pregustare a vieþii de dincolo”a aproapelui ne dãruie o pregustare a vieþii de dincolo”a aproapelui ne dãruie o pregustare a vieþii de dincolo”

Purtãtorul VPurtãtorul VPurtãtorul VPurtãtorul VPurtãtorul Veºtii Buneeºtii Buneeºtii Buneeºtii Buneeºtii Buneslujire, sub patronajul spiritual al Sfântului Ioan, a fost unadintre cele mai dureroase experienþe sufleteºti aleMonseniorului Ghika. Daniel Ange dezvãluie faptul cã în acelemomente, locuind într-o celulã a închisorii dezafectate,Monseniorul a vãzut în imposibilitatea transformãrii acestuiedificiu al durerii într-unul al slujirii, un plan superior al luiDumnezeu, care îi cerea martiriul, dar altundeva... Pe firulacestui gând din dialogul sãu cu Dumnezeu, el avea sãaleagã, peste mai mulþi ani, sã rãmânã dincolo de cortinade fier, într-o Românie prizonierã a terorii comuniste.

A fost martorul lui Cristos în cel mai cumplit loc al suferinþei– acela al depersonalizãrii, al agresiunii totale asuprademnitãþii umane. Contemplând cuvintele, gesturile,rãspunsurile Monseniorului în aceastã experienþã limitã, faþãde puterea totalitarã aflatã în exerciþiul maxim de forþã, DanielAnge îi descoperã figura de profet:

“Privirea de foc, barba mare, albã, umerii dezgoliþi, el“Privirea de foc, barba mare, albã, umerii dezgoliþi, el“Privirea de foc, barba mare, albã, umerii dezgoliþi, el“Privirea de foc, barba mare, albã, umerii dezgoliþi, el“Privirea de foc, barba mare, albã, umerii dezgoliþi, elpare un profet care irumpe din viaþa de dincolo. Judecãtoriipare un profet care irumpe din viaþa de dincolo. Judecãtoriipare un profet care irumpe din viaþa de dincolo. Judecãtoriipare un profet care irumpe din viaþa de dincolo. Judecãtoriipare un profet care irumpe din viaþa de dincolo. Judecãtoriiîmpietresc.”împietresc.”împietresc.”împietresc.”împietresc.”

Apoi, confirmarea divinã a acestei realitãþi, înalte,spirituale, nevãzute de iluzoria atotputernicie a stãpâniriipãmânteºti. Intrarea Monseniorului în sinistra închisoarese petrecea.. .” în sãrbãtoarea lui Cr is tos-Rege,” în sãrbãtoarea lui Cr is tos-Rege,” în sãrbãtoarea lui Cr is tos-Rege,” în sãrbãtoarea lui Cr is tos-Rege,” în sãrbãtoarea lui Cr is tos-Rege,

25 octombrie 1953...”25 octombrie 1953...”25 octombrie 1953...”25 octombrie 1953...”25 octombrie 1953...”Cuvintele lui Dostoievski sunt cât se

poate de elocvente; aici, Daniel Ange leaminteºte, pentru a întãri în conºtiinþacelor de azi nevãzutul mister desperanþã, pe care îl poartã crucea,deasupra tuturor tribulaþiilor: “Dacã“Dacã“Dacã“Dacã“DacãDumnezeu este izgonit de pe pãmânt,Dumnezeu este izgonit de pe pãmânt,Dumnezeu este izgonit de pe pãmânt,Dumnezeu este izgonit de pe pãmânt,Dumnezeu este izgonit de pe pãmânt,noi îl vom întâlni sub pãmânt. Oameninoi îl vom întâlni sub pãmânt. Oameninoi îl vom întâlni sub pãmânt. Oameninoi îl vom întâlni sub pãmânt. Oameninoi îl vom întâlni sub pãmânt. Oameniai subteranei, sã mergem înainte; dinai subteranei, sã mergem înainte; dinai subteranei, sã mergem înainte; dinai subteranei, sã mergem înainte; dinai subteranei, sã mergem înainte; dinmãruntaiele pãmântului, vom intona luimãruntaiele pãmântului, vom intona luimãruntaiele pãmântului, vom intona luimãruntaiele pãmântului, vom intona luimãruntaiele pãmântului, vom intona luiDumnezeu ºi bucuriei un imn tragic.Dumnezeu ºi bucuriei un imn tragic.Dumnezeu ºi bucuriei un imn tragic.Dumnezeu ºi bucuriei un imn tragic.Dumnezeu ºi bucuriei un imn tragic.TTTTTrãiascã Dumnezeu ºi bucuria sa! Îlrãiascã Dumnezeu ºi bucuria sa! Îlrãiascã Dumnezeu ºi bucuria sa! Îlrãiascã Dumnezeu ºi bucuria sa! Îlrãiascã Dumnezeu ºi bucuria sa! Îliubesc!“iubesc!“iubesc!“iubesc!“iubesc!“

Înainte de a pleca din Bucureºti, spreParis, pãrintele Daniel Ange a vizitatînchisoarea Jilava, care “a fost castelul“a fost castelul“a fost castelul“a fost castelul“a fost castelulregal de pe urmã”regal de pe urmã”regal de pe urmã”regal de pe urmã”regal de pe urmã” al MonsenioruluiGhika : acolo a mângâiat cu prisosinþãsuferinþe, a trezit sentimentul pentruDumnezeu, a fãcut convertiri puternice.

Pentru Daniel Ange nu a fost o simplãvizitã, ci o împãrtãºire din bucuria Învierii,bucurie pe care nu a exprimat-o încuvinte, ci a celebrat-o. Împreunã cu treipreoþi (ortodox, greco-catolic ºi romano-catolic), în locul în care s-a petrecutmartiriul Monseniorului...”...am cântat cu”...am cântat cu”...am cântat cu”...am cântat cu”...am cântat cutoatã puterea vocilor noastre Ttoatã puterea vocilor noastre Ttoatã puterea vocilor noastre Ttoatã puterea vocilor noastre Ttoatã puterea vocilor noastre TroparulroparulroparulroparulroparulÎnvierii.”Învierii.”Învierii.”Învierii.”Învierii.”

MARINA FARAMARINA FARAMARINA FARAMARINA FARAMARINA FARAFoto din colecþia Daniel AngeFoto din colecþia Daniel AngeFoto din colecþia Daniel AngeFoto din colecþia Daniel AngeFoto din colecþia Daniel Ange

DANIEL ANGEDANIEL ANGEDANIEL ANGEDANIEL ANGEDANIEL ANGE

15nr. 10/2004

SOCIAL

SOCIAL

SOCIAL

SOCIAL

SOCIAL

Caritas: noi strategiiCaritas: noi strategiiCaritas: noi strategiiCaritas: noi strategiiCaritas: noi strategiiCa un ecou al multelor activitãþi din vara care a trecut

(dar care parcã tot mai stãruie în aer...), ºi ca un preludiual proiectului pentru aceastã toamnã - acela de a stimulaformarea de noi Caritasuri parohiale -, aº dori sãsemnalez aici un eveniment petrecut nu de mult la noi îndiecezã. Este vorba de un curs de formare pentru lucrãtoriiCaritas, organizat la Sinaia de Caritas Bucureºti ºi finanþatde Confederaþia Caritas România. Formatori au fost P.Virginio Colmegna, directorulCaritasului Milano, ºi ing. PaoloMoreiro, preºedintele fundaþieiPepino Vismara, Italia. Au participatreprezentanþi din diecezele deBucureºti, Iaºi, Chiºinãu. Seminarula fost alcãtuit din patru moduletematice însoþite de grupuri dedezbateri. Cele patru teme au fost:1. Caritas diecezan -misiune ºiviziune; 2. Proiectarea activitãþilorsociale ºi susþinerea lor; 3. Strategiaunui Caritas Diecezan; 4. Cum seorganizeazã cu persoane ºi serviciio structurã socialã.

Experienþã, înþelepciune ºi umorExperienþã, înþelepciune ºi umorExperienþã, înþelepciune ºi umorExperienþã, înþelepciune ºi umorExperienþã, înþelepciune ºi umorChiar dacã titlurile pot pãrea puþin anoste, dezbaterile

nu au fost deloc astfel, ci s-au referit la aspecte foartepractice, la probleme de zi cu zi, pe care vorbitorii le-autratat cu profesionalism, dar ºi cu înþelepciune ºi umor.Menþionãm cã Don Virginio, de 11 ani director al CaritasuluiMilano, mai este printre altele ºi animator al uneicomunitãþi pentru resocializarea “boschetarilor” - poziþiepentru care îi trebuie într-adevãr multã înþelepciune ºiumor -, în timp ce ing. Moreiro, un tatã care mai bine de16 ani ºi-a crescut cei trei bãieþi fãrã fãrã fãrã fãrã fãrã televizor, lucreazãpart time în industrie ºi part time ca voluntar pentruproiecte de dezvoltare socialã (seminarul de la Sinaia fiindunul dintre ele). Interesant ºi faptul cã dl. Moreiro estepreºedintele unei fundaþii pe care bunicul sãu a înfiinþat-o îna doua jumãtate a vieþii sale, deoarece a considerat cãatinsese un grad suficient de bunãstare ºi cã îºi putea permiteca tot cîºtigul viitor sã-l doneze în scopuri de binefacere...

“Azi, cine nu lucreazã împreunã,“Azi, cine nu lucreazã împreunã,“Azi, cine nu lucreazã împreunã,“Azi, cine nu lucreazã împreunã,“Azi, cine nu lucreazã împreunã,lucreazã în pierdere”lucreazã în pierdere”lucreazã în pierdere”lucreazã în pierdere”lucreazã în pierdere”

O culturã a vieþii comunitareO culturã a vieþii comunitareO culturã a vieþii comunitareO culturã a vieþii comunitareO culturã a vieþii comunitareAm reþinut de la acest seminar câteva idei de folos, nu

numai lucrãtorilor Caritas, ci ºi nouã tuturor. În lumea de azi,oamenii au condiþii de trai mai bune decât în trecut, ºi totuºi,paradoxal, au mai puþinã încredere în viitor. În aceastã lumeangoasatã, creºtinul este chemat sã construiascã o culturã avieþii comunitare, a ospitalitãþii ºi a speranþei. În aceastã lumetot mai divizatã ºi mai solitarã, creºtinii sunt chemaþi sã lucrezeîmpreunã, pentru cã “astãzi, spunea don Virginio, cine nu

lucreazã împreunã, lucreazãîn pierdere”. Argumentulirevocabil îl constituieexemplul primelor comu-nitãþi creºtine, unde “nu eranici unul care sã ducã lipsã”(Faptele Apostolilor). ªiasemenea diaconilor dinprimele comunitãþi, rolulCaritasului se concretizeazãîntr-un program compus dincinci verbe: sã asculte sã asculte sã asculte sã asculte sã asculte pe ceisãraci, sã obsersã obsersã obsersã obsersã observeveveveve cauzaproblemelor ºi posibilitãþilede rezolvare, sã formezesã formezesã formezesã formezesã formezesufletele în spiritul caritãþii, sãsãsãsãsã

promoveze promoveze promoveze promoveze promoveze Vestea cea Bunã ºi demnitatea umanã, sãsãsãsãsãcoordonezecoordonezecoordonezecoordonezecoordoneze în spirit de slujire generoasã iniþiativele celor carese dedicã gratuit fraþilor lor.

Cu o metaforã foarte frumoasã, don Virginio a descrisrolul Caritasului drept “inima gânditoare a Bisericii”. Iarseminarul de la Sinaia a fost un prim pas pentru a apropiarealitãþile noastre de azi, cu toatã sãrãcia, dar ºi cu totelanul lor, de acest nobil ideal.

Discuþiile pe marginea temelor propuse au fost multeºi interesante, prilej pentru o mai bunã cunoaºterereciprocã. Surpriza întâlnirii a reprezentat-o chiar...surpriza oaspeþilor care nu se aºteptau sã gãsescã - citezexact cuvintele lor - “structuri diecezane atât de bineorganizate ºi cu atât de multe activitãþi”. Un lucru care i-abucurat pe participanþi, ºi care i-a fãcut sã se întoarcãacasã mai siguri de misiunea lor ºi cu o viziune mai clarconturatã, drept pentru care considerãm cã seminarulºi-a atins din plin scopul.* (L.G.)(L.G.)(L.G.)(L.G.)(L.G.)

Creºtini mai politici ºi mai evangheliciCreºtini mai politici ºi mai evangheliciCreºtini mai politici ºi mai evangheliciCreºtini mai politici ºi mai evangheliciCreºtini mai politici ºi mai evangheliciÎn mesajul sãu pentru Sãptãmâna

Socialã Francezã, organizatã la Lille înperioada 23-26 septembrie, Papa IoanPaul al II-lea a subliniat importanþaimplicãrii creºtinilor în politicã ºi le-a amintitdatoria de a fi mereu coerenþi cuEvanghelia.

Acest an s-au împlinit o sutã de ani dela prima ediþie a acestei iniþiative de reflecþiesocialã în contextul întâlnirii ºi al schimbuluide experienþe în lumina Evangheliei. În1904, doi laici catolici francezi,întreprinzãtorul Marius Gonin ºi profesorulAdéodat Boissard, au început sã facã

cunoscutã doctrina socialã a Bisericii,începând de la Enciclica Rerum Novarum,a Papei Leon al XIII-lea ºi sã aplice aceastãînvãþãturã în contextul social modern.

„Vã invit sã nu vã sustrageþi de lamisiunea voastrã în acest domeniu, sãcãutaþi mereu coerenþa cu Evanghelia,Tradiþia divinã ºi apostolicã ºi MagisteriulBisericii” a spus Papa în mesajul sãu.

nr. 10/2004 16

CON

CILIU

CON

CILIU

CON

CILIU

CON

CILIU

CON

CILIU «Cu Decretul conciliar despre Ecumenism, Biserica

Catolicã Romanã recunoaºte nu doar faptul separãrii întrecreºtini ºi scandalul ce derivã din aceasta, ci ºi miºcareaecumenicã, în care Biserica a voit sã intre. În acest sens,Decretul este mai mult decât un text: este un act»1 .

Considerat pe bunã dreptate ca cel mai important actecumenic al Conciliului, Decretul a fost proclamat solemnla 21 noiembrie 1964, în sãrbãtoarea Prezentãrii Mariei laTemplu. Cu doar câteva zeci de ani mai înainte, puþini catoliciºtiau ceva concret despre ecumenism. Fãrã sã fi intrat înConsiliul Ecumenic al Bisericilor, Biserica Catolicã definea înmod oficial poziþia ei cu privire laaceastã miºcare.

Conciliul se prezenta «ecumenic»deci, în douã sensuri: cel originar, princonvocarea tuturor episcopilor catolici;cel recent, modern, prin angajareaefectivã ºi universalã pentru unitate.

Ioan al XXIII-lea adresase«comunitãþilor separate o invitaþie lacãutarea unitãþii pe care o dorescatâtea suflete în orice parte apãmântului». Instituirea unui Secretariatspecial pentru Unitatea Creºtinã a fostpasul urmãtor, iar iniþiativelecardinalului Bea, preºedintele acestuisecretariat, au fãcut ca la Conciliu sãparticipe ºi observatori necatolici, careau influenþat în modul lor documenteleemanate. La fiecare dintre cele trei marisesiuni conciliare au participat circa 60de observatori, atât protestanþi, cât ºiortodocºi.

În Decretul despre Ecumenism (numit UnitatisRedintegratio, dupã cuvintele de început, adicã «Restabilireaunitãþii»), trei direcþii tematice par sã orienteze conþinutul: 1)principiile pe care Biserica le respectã în privinþa unitãþii ei;2) activitãþile ce se pot desfãºura în acord cu aceste principii;3) valorile pe care le au fraþii separaþi împreunã cu noi, valorice ne fac sã sperãm într-o completã unitate într-o zi2 .

În esenþã, existã un singur ecumenism, al cãrui ideal esteunitatea de credinþã. Ne diferenþiem doar dupã felul în careconcepem aceastã unitate. În ceea ce priveºte Conciliul,acesta afirmã cã ecumenismul constã «în activitãþile ºiiniþiativele care se nasc ºi fac eforturi în vederea promovãriiunitãþii creºtinilor, potrivit diverselor necesitãþi ale Bisericilorºi condiþiilor timpului» (Unitatis Redintegratio, nr.4).

Suntem îndemnaþi – mai ales la numerele 4 ºi 5 – sãavem o atitudine ecumenicã. Concret, se afirmã:

a. Cel mai puternic factor de unitate este reînnoirea vieþiide credinþã ºi de sfinþenie în Bisericã.

b. Sã ne rugãm pentru unitate, pe cât posibil împreunãcu fraþii separaþi.

c. Cercetarea teologicã sã expunã adevãrul lui Cristos înmod clar ºi integral, explorând bogãþiile teologice ale fraþilor,mãrturisind împreunã dogmele fundamentale (UnitatisRedintegratio, nr. 6-12).

Unitatis RedintegratioUnitatis RedintegratioUnitatis RedintegratioUnitatis RedintegratioUnitatis RedintegratioUn lucru frapeazã în capitolul III al Decretului: sunt

subliniate valorile pe care le posedã fraþii separaþi. OareConciliul nu-i elogiazã în mod exagerat pe ne-catolici?

Pãrinþii conciliari ne învaþã aici sã privim cu nepãrtinirela darurile revãrsate în afara graniþelor vizibile ale Bisericiinoastre. Aceste valori (vestigia Ecclesiae, în document)împing spre unitate. Zece secole de separare au generatignoranþã, prejudecatã, neîncredere. Conciliul recunoaºtecel puþin trei mari valori: secolele de unitate; liturgia; viaþamonahalã.

Concluzia Decretulului e semnificativã. Sã lucrãm pentru

unitate cu toatã puterea; efectul acestor eforturi se bazeazãînsã pe speranþa rodirii harului:

Conciliul doreºte stãruitor ca iniþiativele fiilor Bisericiicatolice sã meargã mânã în mânã cu iniþiativele fraþilordespãrþiþi, fãrã a se pune vreun obstacol în caleaProvidenþei ºi cu deschidere totalã faþã de inspiraþiileviitoare ale Duhului Sfânt. Pe lângã aceasta, Conciliuldeclarã cã este conºtient de faptul cã nãzuinþa sfântãde a-i împãca pe toþi creºtinii în unitatea Bisericii luiCristos, una ºi unicã, depãºeºte puterile ºi capacitateaomului. De aceea el îºi pune întreaga speranþã înrugãciunea lui Cristos pentru Bisericã, în iubirea Tatãluifaþã de noi, în puterea Duhului Sfânt. “Iar speranþa nuînºealã pentru cã iubirea lui Dumnezeu s-a revãrsatîn inimile noastre prin Duhul Sfânt ce ne-a fost dat”(Rom 5, 5).3

PrPrPrPrPr. CORNELIU BEREA, Misionarii . CORNELIU BEREA, Misionarii . CORNELIU BEREA, Misionarii . CORNELIU BEREA, Misionarii . CORNELIU BEREA, Misionarii VVVVVerbiþierbiþierbiþierbiþierbiþi

1 T.F. Stransky, «Il Decreto sull’ecumenismo», în J.M. Miller, ed., Lateologia dopo il Vaticano II, Brescia 1967, 471.

2 Cfr. C. Boyer, «Il Decreto sull’ecumenismo del Concilio EcumenicoVaticano II», Unitas, XX, ianuarie-martie 1965, 5-8.

3 Unitatis Redintegratio, nr. 24. Cursivul nu se aflã în textulConciliului. Ne-am permis sã o facem numai pentru a motiva celeafirmate în concluzia articolului de faþã.

1964: Papa Paul al VI-lea ºi 1964: Papa Paul al VI-lea ºi 1964: Papa Paul al VI-lea ºi 1964: Papa Paul al VI-lea ºi 1964: Papa Paul al VI-lea ºi PPPPPatriarhulatriarhulatriarhulatriarhulatriarhulAthenagoras al Constantinopolului,Athenagoras al Constantinopolului,Athenagoras al Constantinopolului,Athenagoras al Constantinopolului,Athenagoras al Constantinopolului,

moment istoric al ridicãrii anatemelor din 1054moment istoric al ridicãrii anatemelor din 1054moment istoric al ridicãrii anatemelor din 1054moment istoric al ridicãrii anatemelor din 1054moment istoric al ridicãrii anatemelor din 1054

17nr. 10/2004

OA

MEN

I AI CRED

INÞEI

OA

MEN

I AI CRED

INÞEI

OA

MEN

I AI CRED

INÞEI

OA

MEN

I AI CRED

INÞEI

OA

MEN

I AI CRED

INÞEI

Iosif ºi fraþii sãiIosif ºi fraþii sãiIosif ºi fraþii sãiIosif ºi fraþii sãiIosif ºi fraþii sãi„Iosif, pe patul de moarte, datoritã credinþei a reamintit„Iosif, pe patul de moarte, datoritã credinþei a reamintit„Iosif, pe patul de moarte, datoritã credinþei a reamintit„Iosif, pe patul de moarte, datoritã credinþei a reamintit„Iosif, pe patul de moarte, datoritã credinþei a reamintit

ieºirea fiilor lui Israel ºi a dat dispoziþii în privinþaieºirea fiilor lui Israel ºi a dat dispoziþii în privinþaieºirea fiilor lui Israel ºi a dat dispoziþii în privinþaieºirea fiilor lui Israel ºi a dat dispoziþii în privinþaieºirea fiilor lui Israel ºi a dat dispoziþii în privinþaosemintelor sale!” (osemintelor sale!” (osemintelor sale!” (osemintelor sale!” (osemintelor sale!” (Evr Evr Evr Evr Evr 11,22).11,22).11,22).11,22).11,22).

Istoria lui Iosif este plinã de urcuºuri ºi coborâºuri. Pe el îl iubeaIacob mai mult decât pe toþi ceilalþi fraþi ai sãi, de aceea viaþa luiîncepe cu o întâmplare tristã care-i va influenþa întreaga-i viaþã.De fapt, toatã istoria lui Iosif, cuprinsã în cap. 37-50 din carteaGenezei, este atât de emoþionantã, parcã s-a fi desfãºurat aievea.Viaþa lui începe cu un vis, pe care nu se sfiieºte sã-l relatezefraþilor sãi: „S-a întâmplat cã noi legam snopii în mijlocul câmpuluiºi iatã cã snopul meu s-a ridicat ºi a stat în picioare, iar snopiivoºtri, stând jur-împrejur, s-au închinat snopului meu!” (Gen 37,7).A mai avut un vis! Se fãcea cã soarele ºi luna ºi unsprezece stelese închinau înaintea mea!” (Gen 37,9). Pentru fraþii lui Iosif visul afost un motiv de rãzbunare; plini de rãutate ºi invidie, i-au hotãrâtmoartea, pentru cã ei se temeau cã odatã Iosif ajuns mare, vaface cu ei ceea ce va voi. Atunci unul dintrefraþii sãi a fost de o altã pãrere: ”Sã nu vãrsaþisânge! Aruncaþi-l în fântâna aceea din deºert,dar mâna sã n-o întindeþi asupra lui, cãci cefolos avem dacã ne vom ucide fratele nostruºi vom ascunde sângele lui?” (Gen 37,22).Aºadar, l-au aruncat pentru moment înfântâna fãrã apã, cãci era perioadasecetoasã, iar tunica sa cea lungã ºi cumâneci, pe care Iosif o purta de obicei, aureþinut-o ei. Din întâmplare, trecu pe acolo ocaravanã de ismailiþi, care se afla în drum spreEgipt ºi care l-au cumpãrat pe Iosif. Ei îl vorvinde mai departe lui Putifar, mai marele dintresupraveghetorii lui Faraon, regele Egiptului.Fraþii sãi au luat tunica lui Iosif, au înjunghiatun ied, au înmuiat-o în sângele lui ºi audus-o bãtrânului Iacob rãmas acasã, care vãzând-o, a exclamatplin de durere: „E tunica fiului meu! O fiarã sãlbaticã l-a mâncat!Iosif a fost sfâºiat, a fost sfâºiat!”

Iatã o istorie tristã în care un frate cade victima rãzbunãriicelorlalþi fraþi. Este o istorie tristã care, din pãcate, se repetã subochii noºtri ºi astãzi, cãci ºi astãzi existã fraþi care se ridicã împotrivafratelui lor. ªi astãzi existã pãrinþi care stau ºi plâng, cãci suntminþiþi ºi torturaþi de copiii lor. Viaþa lui Iosif, departe de pãmântulnatal ºi printre strãini, a fost grea ºi plinã de încercãri, însã ”Domnulera cu Iosif ºi a revãrsat asupra-i mila sa dãruind-i trecere înainteamai-marelui temniþei!” (Gen 39,21). Iosif a fost chiar întemniþat defemeia Faraonului, dar ºi-a pãstrat demnitatea ºi conºtiinþa ºi înacele momente grele pentru el. Într-o zi a tãlmãcit visele a doidregãtori ai Faraonului. În cele din urmã Faraonul însuºi are unvis neobiºnuit, iar pentru tãlmãcirea sa se va adresa tot lui Iosif.Este vorba de celebrul vis, despre cele ºapte vaci grase ºi celeºapte vaci slabe, la care se adaugã ºi un doilea, cel cu cele ºaptespice frumoase ºi pline de rod ºi cele ºapte spice seci. Iosif, înaintede a tãlmãci visul, îi spune Faraonului: „Nu eu, ci Dumnezeu vada rãspuns pentru liniºtea lui Faraon!” (Gen 41,16). Iosif a prevestitFaraonului cã dupã ºapte ani roditori, se vor abate asupraEgiptului alþi ºapte ani de secetã ºi lipsuri. Drept recompensã,Faraon îl numeºte pe Iosif cu cuvintele: „Iatã, eu te pun astãzipeste tot pãmântul Egiptului!” (Gen 41,41).

Dumnezeu îl rãsplãteºte pe Iosif pentru cã ºi-a pãstrat

întotdeauna cinstea, tãria de caracter, corectitudinea, sinceritateaºi spiritul de dreptate. Cu alte cuvinte, dupã noapte vine zi, dupãîntuneric vine luminã, dupã furtunã vine vreme bunã, dupã zilede încercare vin zile de bucurie. Iosif a înaintat pe culmilerespectului ºi recunoaºterii din partea celorlalþi oameni, pentrucã Dumnezeu, Cel sfânt ºi atotputernic, era cu el. Marile caracteres-au cãlit întotdeauna în focul încercãrilor. Lumea de astãzi nuduce lipsã de oameni culþi, duce însã mare lipsã de oameni decaracter ºi de oameni ai credinþei, spunea odinioarã un mareom de stat.

Istoria lui Iosif nu se sfârºeºte cu numirea sa ca dregãtor înaltla curtea lui Faraon. Între timp, ne povesteºte istoria, ºi asupraPalestinei s-a abãtut o foamete nãprasnicã, aºa încât bãtrânulpatriarh Iacob, împovãrat de ani ºi de griji, se zbãtea în tot felulde nevoi. Ogoarele nu au mai rodit de mult iar foametea i-adeterminat pe cei zece fraþi ai sãi sã plece în Egipt în cãutare dehranã. Cel mai mic însã, Beniamin, a rãmas acasã cu tatãl lui,bãtrânul Iacob. Ajunºi în Egipt, situaþia fraþilor avea sã seînrãutãþeascã dintr-o datã. Iosif i-a recunoscut fãrã ca ei sã

bãnuiascã ceva. De aceea, fãrã sã le spunã,Iosif le-a încãrcat desagii cu grâu, dar laplecare va reþine pe unul dintre fraþii sãi dreptgaranþie pentru fratele mai mic rãmas cu tatãlsãu. Iosif a cerut fraþilor sãi sã-l aducã în Egiptºi pe fratele rãmas acasã. Atunci el le-arezervat fraþilor sãi o mare surprizã: : : : : „Eu suntIosif! Spuneþi-mi, tatãl meu mai este încã înviaþã? Fraþii lui nu puturã sã mai rãspundã,ci stãteau înmãrmuriþi în faþa lui! (Fac 45,3).Vãzând cã vorbele sale le-au tãiat respiraþia,Iosif a adãugat: „Vã rog, apropia-þi-vã, demine!... nu mai fiþi triºti, nici sã nu vã fie ruºinecã m-aþi vândut, fiindcã Dumnezeu m-atrimis pe mine înaintea voastrã sprepãstrarea vieþii!... Deci nu voi m-aþi trimis aici,ci Dumnezeu... grãbiþi-vã ºi aduceþi pe tatãlmeu ºi spuneþi-i: «Vino la mine, nu zãbovi!»”

(Fac 45,5.7.9). La aflarea veºtii, bãtrânului Iacob nu-i venea sãcreadã cã fiul sãu iubit trãieºte. Atunci se sculã ºi spuse rãspicat:„Mã voi duce sã-l vãd pe fiul meu înainte de a muri!”. Cu inimaplinã de durere ºi cu sufletul încrezãtor, Iacob plecã la un drumlung ºi obositor. Momentul reîntâlnirii lor cu Iosif a fost de-a dreptulemoþionant, când acesta le-a descoperit tot secretul, pe care einu-l ºtiau. Dupã aceea, însuºi Faraonul l-a primit pe Iacob ºi fiiisãi în Egipt. Aceºtia s-au aºezat în partea de nord a Egiptului, îndelta Nilului, un þinut foarte mãnos ºi nu departe de graniþeleIsraelului.

Iosif i-a fãgãduit cu jurãmânt lui Iacob cã, atunci când va muri,va avea grijã de el ºi-l va duce înapoi în pãmântul Palestinei pentrua fi înmormântat împreunã cu pãrinþii sãi, patriarhii Abraham ºiIsaac. Iosif ºi-a þinut cuvântul dat ºi l-a dus ºi l-a îngropat pepatriarhul Iacob alãturi de pãrinþii sãi.

Dumnezeu rãsplãteºte mereu pe cel care-i rãmânecredincios. În ciuda tuturor dezamãgirilor, a insucceselor, în ciudafaptului cã a rãmas singur în viaþã, Iosif nu ºi-a pierdut cumpãtulºi-a învins, cãci Dumnezeu era cu el. ªi mai învãþãm ceva: nu sepoate ca un gest nobil sã rãmânã neobservat în viaþã. Maidegrabã sau mai târziu, adevãrul va ieºi la suprafaþã. Trebuie sãdãm doar dovadã de credinþã vie ºi vom învinge cu siguranþãtoate neajunsurile vieþii.

Mons. Mons. Mons. Mons. Mons. VLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃ,,,,,Rectorul Institutului Rectorul Institutului Rectorul Institutului Rectorul Institutului Rectorul Institutului Sfânta TSfânta TSfânta TSfânta TSfânta Terezaerezaerezaerezaereza

nr. 10/2004 18

ªTIRIªTIRIªTIRIªTIRIªTIRI Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞACPagini realizate de EUSEBIU PÎRÞACPagini realizate de EUSEBIU PÎRÞACPagini realizate de EUSEBIU PÎRÞACPagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC

În aceastã toamnã, Mariusªopterean - regizor de film ºi ºefulcatedrei de regie de film a Universitãþiide Teatru ºi Film, Bucureºti - a fostnumit în juriul Signis la Festivalul deFilm de la Veneþia, festival care s-adesfãºurat între 2 ºi 11 septembrie.

ANCA BERLOGEAANCA BERLOGEAANCA BERLOGEAANCA BERLOGEAANCA BERLOGEA

Orã de rugãciuneOrã de rugãciuneOrã de rugãciuneOrã de rugãciuneOrã de rugãciuneJoi, 23 septembrie, în biserica parohiei Cioplea din Bucureºti a avut loc ora de

rugãciune lunarã a preoþilor din decanatele de Bucureºti Sud ºi Nord. Gazdaacestei adunãri de rugãciune a fost pãrintele paroh de Cioplea-Bucureºti, VeniaminAenãºoaie. Tema orei de rugãciune a fost: Euharistia ºi pastoraþia familiei. Laaceastã întâlnire a fost prezent Arhiepiscopul Mitropolit de Bucureºti Ioan Robu ºinumeroºi preoþi din decanate. Cu aceastã ocazie s-a dezbãtut ºi tema propusãpentru noul an pastoral ºi modul în care tematicile alese ar putea sã se corelezemai bine cu anul liturgic. In acelaºi timp, s-au propus modalitãþi de implicare aunui numãr cât mai mare de familii, din fiecare parohie a Arhidiecezei, în pastoraþiafamiliilor. A fost un moment de orientare pentru noul an pastoral, urmând sã sefinalizeze structura pe subiecte de catehezã ºi organizare a acesteia, cu ajutorulfamiliilor implicate direct în catehezã. (www.arcb.ro)

Specialiºtii în bioeticã condamnãSpecialiºtii în bioeticã condamnãSpecialiºtii în bioeticã condamnãSpecialiºtii în bioeticã condamnãSpecialiºtii în bioeticã condamnã

Lansare de carteLansare de carteLansare de carteLansare de carteLansare de carteSub auspiciile Inspectoratului ªcolar al Municipiului Bucureºti ºi

Primãriei Generale a Capitalei, Cercul de Istorie al ColegiuluiRomano-Catolic „Sfântul Iosif ” Bucureºti a lansat, în ziua de 24septembrie, volumul trei al cãrþii Romanitate - Românitate -Universalitate.

Lucrãrile simpozionului au avut loc în amfiteatrul ColegiuluiRomano-Catolic Sfântul Iosif din ªoseaua Olteniþei nr. 7. Au fostinvitaþi sã participe: ministrul Educaþiei ºi Cercetãrii, primarul general,însoþit de primarii de sector ºi numeroºi profesori universitari. Volumuleste un omagiu adus învãþãmântului catolic din România.

Un grup compusdin reprezentanþii a 35de centre ºi instituþii debioeticã din întreagalume condamnãextinderea practiciieutanasiei la copii,

reacþie suscitatã de o lege olandezã. Federaþia internaþionalãa centrelor ºi institutelor de bioeticã a fãcut apel la UniuneaEuropeanã pentru a interveni ºi a proteja drepturile omului.

Festivalul de FilmFestivalul de FilmFestivalul de FilmFestivalul de FilmFestivalul de Filmde la Vde la Vde la Vde la Vde la Veneþiaeneþiaeneþiaeneþiaeneþia

este un spaþiu care a devenit comun pentru cei carefrecventeazã Catedrala, de la care a împrumutat

numele, dar, în ultimul timp, a devenit un spaþiu cu mult mai primitor. Chiar dacã„firma” a rãmas aceeaºi, interiorul este proaspãt. Dupã lucrãrile de consolidare ºi

reamenajare a noului spaþiu, librãriabeneficiazã acum de o suprafaþã dublã.Efectul este vizibil: posibilitatea de a etalamai multe produse; facilitarea unei servirimoderne ºi elegante. Nu rãmâne decâtsã îi treceþi pragul în timpul programuluicare a rãmas neschimbat: Luni-Vineri8,30-18, Sâmbãta – închis, Duminica8,30-13. O noutate este, însã, numãrul detelefon la care puteþ i suna pentrucomenzi ºi pentru a-i felicita pe cei cares-au pus în serviciul nostru: 2015457.

Declaraþia este o reacþie faþã de acordul magistraþilorolandezi, care permit practica eutanasiei în cazulnou-nãscuþilor ºi a copiilor pânã la 12 ani. Organizaþiainternaþionalã a arãtat, în mod clar, cã nimeni nu poate sãabuzeze de viaþã, pentru cã aceasta este “un bunfundamental pentru persoana însãºi ºi pentru societate”.“Credem cã Europa va interveni legitim pentru a împiedicao astfel de interpretare a drepturilor omului, sancþionândastfel de atitudini”, au declarat reprezentanþii federaþiei debioeticã.

Librãria Librãria Librãria Librãria Librãria Sfîntul IosifSfîntul IosifSfîntul IosifSfîntul IosifSfîntul Iosif

19nr. 10/2004

Noi numere de telefonNoi numere de telefonNoi numere de telefonNoi numere de telefonNoi numere de telefonLa Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti s-au schimbat

numerele de telefon: 201 54 00 ºi 201 54 01 sunt numerele la care vãrãspunde operatorul pentru a face legãtura cu cel cãutat; pentru a sunala Cancelaria parohialã puteþi forma ºi noul numãr - 201 54 06. Dintrebirourile mai importante amintim: Secretariatul Arhiepiscopiei -201 54 07 (fax: 201 54 83), Biroul Personal (Mons. Sociu Ilie) - 201 54 22,Secretariatul Naþional pentru Educaþie Catolicã (SNEC) - 201 54 70,Contabilitatea - 201 54 03, Serviciul Juridic - 201 54 18 ºi RedacþiaActualitatea Creºtinã - 201 54 11. Unele dintre vechile numere pot fi utilizateîn continuare, dar nu pentru mult timp.

Evenimente în ArhidiecezãEvenimente în ArhidiecezãEvenimente în ArhidiecezãEvenimente în ArhidiecezãEvenimente în ArhidiecezãÎn ziua de 4 octombrie, sãrbãtoarea Sfântului

Francisc de Assisi, va avea loc hramul ºi sfinþireanoului altar al bisericii din Târgoviºte ºi hramulnoii parohii din cartierele Crângaºi ºi Militari.

Tot pe 4 octombrie, se va deschide anuluniversitar 2004-2005 la Institutul Teologic Romano-Catolic Bucureºti. Liturghia Solemnã de deschiderese va celebra la orele 10.30.

27 septembrie: a XXV27 septembrie: a XXV27 septembrie: a XXV27 septembrie: a XXV27 septembrie: a XXV-a zi mondialã a turismului-a zi mondialã a turismului-a zi mondialã a turismului-a zi mondialã a turismului-a zi mondialã a turismului„Sportul ºi turismul. Forþe vii pentru înþelegere reciprocã, culturã ºi dezvoltare

socialã” este tema Zilei Mondiale a Turismului, ajunsã la a 25-a ediþie ºipromovatã de Organizaþia Mondialã a Turismului.

Europa, Biserica ºi emigranþiiEuropa, Biserica ºi emigranþiiEuropa, Biserica ºi emigranþiiEuropa, Biserica ºi emigranþiiEuropa, Biserica ºi emigranþiiÎntâlnirea anualã a Comisiei CCEE pentru migraþie ºi a directorilor naþionali

pentru grija pastoralã a migranþilor a avut loc anul acesta în centrul pastoralal diecezei de Mechelen (Malines), Belgia, în perioada 17- 19 septembrie.

Speranþe pentru Anul EuharisticSperanþe pentru Anul EuharisticSperanþe pentru Anul EuharisticSperanþe pentru Anul EuharisticSperanþe pentru Anul Euharistic17.09.2004: Papa Ioan Paul al II-lea s-a întâlnit

cu 130 de Episcopi recent numiþi, printre care ºi Episcopul Auxiliar de Bucureºti,Cornel Damian. Prelaþii au participat la un seminar organizat de Congregaþiilepentru Episcopi, respectiv pentru Bisericile Orientale. Cu aceastã ocazie, SfântulPãrinte ºi-a exprimat speranþa cã apropiatul An Euharistic îi va ajuta pe credincioºisã redescopere importanþa acestui sacrament. “Îmi pun mari speranþe cã AnulEuharistic, ce va începe la 10 octombrie, odatã cu deschiderea CongresuluiEuharistic Internaþional, va constitui o ocazie providenþialã de înþelegere maiprofundã a importanþei centrale a sacramentului euharistic în viaþa ºi activitateafiecãrei Biserici locale”, a spus Papa.

һtefanһtefanһtefanһtefanһtefancel Mare -cel Mare -cel Mare -cel Mare -cel Mare -

puntepuntepuntepuntepunteîntreîntreîntreîntreîntre

OrientOrientOrientOrientOrientºiºiºiºiºi

Occident”Occident”Occident”Occident”Occident”În perioada

30 septembrie- 31 octombrie,

la Muzeele Vaticane se desfãºoarãexpoziþia “ªtefan cel Mare - punte întreOrient ºi Occident”. Evenimentul are locsimultan cu iniþiativele întreprinse la niveleuropean pentru celebrarea a 500 deani de la moartea domnitorului român.

La deschiderea expoziþiei vorparticipa Arhiepiscopul de Bucureºti Dr.Ioan Robu ºi Preºedintele României, IonIliescu.

de la Vde la Vde la Vde la Vde la VAAAAATICANTICANTICANTICANTICAN

Parohia în EuropaParohia în EuropaParohia în EuropaParohia în EuropaParohia în EuropaÎn data de 25 septembrie, Episcopul Cornel Damian a participat la

manifestãrile organizate de comunitatea din Fermo, Italia. La invitaþiaArhiepiscopului de Fermo, Italia, ÎPS Gennaro Franceschetti, ºi a primaruluioraºului, Dr. Saturnino Di Ruscio, Preasfinþitul Cornel a þinut o conferinþã petema „Parohia în Europa”. Discursul a adus în luminã atât istoria zbuciumatãa Bisericii locale române, cu dificultãþile întâmpinate în timpurile grelecomuniste, cât ºi situaþia actualã a vieþii parohiale în România. Evocând vizitaîn cripta Catedralei, unde Arhiepiscopul Franceschetti i-a prezentat relicvelemultor sfinþi din Biserica primarã, Preasfinþitul Cornel a spus: „în Italia aveþi oBisericã de Sfinþi în timp ce noi avem o Bisericã de Martiri”. Istoria de suferinþãa credincioºilor catolici români a miºcat auditoriul italian, ca ºi mãrturiavocaþiei, ca mãrturisire a credinþei sub dictatura comunistã, a pãrinteluiGabriel Popa care l-a însoþit pe Episcopul Cornel. Tinerii italieni, prezenþi laîntâlnire, au adus ºi ei mãrturia lor de credinþã ºi de viaþã în comunitateaparohialã, completând astfel imaginea Bisericii vii, animate de entuziasmultineresc ºi de înþelepciunea istoriei.

nr. 10/2004 20

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII

În aºternut de paieÎn aºternut de paieÎn aºternut de paieÎn aºternut de paieÎn aºternut de paieEra în îndepãrtatul an 1182 când, în oraºul Assisi, din Italia,

se nãºtea Francisc, primul fiu al unui bogat negustor de stofe– Pietro Bernardone – ºi al doamnei lui, o franþuzoaicã penume Pica. Sigur te-ai fi aºteptat ca Francisc sã fi venit pelume într-un aºternut mãtãsos, cã doar tatãl sãu fãcea comerþcu stofe scumpe, dar n-a fost aºa. Francisc s-a nãscut înaºternut de paie, asemenea Pruncului Isus. Cum aºa?! Ei bine,Pica, aflatã de câteva zile în chinurile facerii, fu sfãtuitã de unmisterios pelerin, aflat ca din întâmplare în Assisi, sã meargãîn staulul vitelor pentru a naºte, spunându-i cã „doar acolova auzi þipãtul nou-nãscutului”. ªi aºa a fost, dupã cumprevestise pelerinul pe care nimeni nu-l mai vãzuse nici pânãatunci ºi nici de atunci încolo.

„Fiu de bani gata”„Fiu de bani gata”„Fiu de bani gata”„Fiu de bani gata”„Fiu de bani gata”Micuþul Francisc a crescut lipsit

de griji. Era un copil vesel, jucãuººi foc de poznaº. Nu ºtia ceînseamnã foamea, sãrãcia orisuferinþa. Aºa se face cã, ajungândla vârsta tinereþii, era cum am zicenoi astãzi „fiu de bani gata”, carenu avea decât o grijã: sã risipeascãcât mai mulþi bani în companiaprietenilor cu care, de altfel, erafoarte generos.

Ambiþii deºarteAmbiþii deºarteAmbiþii deºarteAmbiþii deºarteAmbiþii deºarteLa 22 de ani nu avea decât un

vis: sã ajungã cavaler. Cu acestgând a plecat la rãzboiul dintreAssisi ºi Perugia ºi tot pentru a-ºiîmplini aceastã ambiþie decise, unan mai târziu, sã se înroleze înarmata contelui Gaultier deBrienne, convins cã astfel va ficonsacrat cavaler ºi va ajunge,dupã cum îi era dorinþa, un mareprincipe.

Alãturi de alþi voluntari dinAssisi, Francisc luã drumul Italiei meridionale, pentru a sealãtura armatei lui Gaultier de Brienne. Înnoptarã la Spoleto,o localitate din Umbria dar, în timpul somnului, lui Francisc îifu dat sã audã vocea Domnului, care i-a cerut sã se întoarcãla Assisi.

Alt omAlt omAlt omAlt omAlt omªi, dând ascultare lui Dumnezeu, Francisc se întoarse

acasã unde, cum era de aºteptat, nu fu primit cu onoruri, cicu batjocurã, fiind considerat un dezertor. Dar el era alt om;

Francisc de Assisi,,,,, cavaler în armata lui Cristos

4 octombrie4 octombrie4 octombrie4 octombrie4 octombrie: Sfântul Francisc de Assisi, a cãrui viaþã,: Sfântul Francisc de Assisi, a cãrui viaþã,: Sfântul Francisc de Assisi, a cãrui viaþã,: Sfântul Francisc de Assisi, a cãrui viaþã,: Sfântul Francisc de Assisi, a cãrui viaþã,plinã de sfinþenie ºi minuni, a arãtat lumii o caleplinã de sfinþenie ºi minuni, a arãtat lumii o caleplinã de sfinþenie ºi minuni, a arãtat lumii o caleplinã de sfinþenie ºi minuni, a arãtat lumii o caleplinã de sfinþenie ºi minuni, a arãtat lumii o calede a-l urma pe Isus Cristos.de a-l urma pe Isus Cristos.de a-l urma pe Isus Cristos.de a-l urma pe Isus Cristos.de a-l urma pe Isus Cristos.

în adâncul inimii lui se deschideau noi ferestre, lãsând sãintre o luminã caldã ºi puternicã, pe care nu o mai cunoscusepânã atunci. Contempla minunile naturii asemenea unuicopil, descoperind astfel calea rugãciunii. Sufletul i se ºlefuiadin zi în zi, asemenea unui cristal de mare preþ, în care aveasã strãluceascã lumina divinã, în toatã splendoarea ei.

Aproape cã era de nerecunoscut; tânãrul cãruia odinioarãîi plãcea atât de mult sã se înconjoare de nobili, îi preferaacum pe cei sãraci. Nefericiþii care trãiau din mila lumiideveniserã preocuparea lui: cei pe care-i asculta, îi mângâiaîn suferinþã ºi-i miluia cu inimã largã.

„Reconstruieºte casa mea,„Reconstruieºte casa mea,„Reconstruieºte casa mea,„Reconstruieºte casa mea,„Reconstruieºte casa mea,ameninþatã de ruinã!”ameninþatã de ruinã!”ameninþatã de ruinã!”ameninþatã de ruinã!”ameninþatã de ruinã!”

Aceasta a fost cererea pe careDumnezeu i-a fãcut-o lui Franciscîn biserica Sfântul Damian.Francisc era îngenuncheat în faþacrucifixului bizantin de la altar, pecare era pictatã imaginea lui Isus,când auzi aceastã cerere-îndemn.Hotãrât sã împlineascã cerereaDomnului, care se referea laBiserica vie, ºi nu la ziduri, Franciscdecise sã înceapã reconstrucþia cuel însuºi.

ªi astfel, renunþând de bunãvoie la toate bunurile materiale,Francisc se însoþi pentru tot restulvieþii cu „Doamna Sãrãcie”. În hainãasprã, de culoarea cenuºii, încinscu o sfoarã, desculþ ºi purtând pecap glugã. Aºa se prezenta acumFrancisc, devenit cavaler al luiCristos, cel ales sã reconstruiascãcasa Domnului, dar nu cu pietre ºiciment, ci cu focul Cuvântului ºi cuputerea exemplului.

Viaþa lui a numãrat 44 de ani,fiind declarat sfânt la doi ani dupãmoarte.

Sol al Regelui Suprem, Isus Cristos, Sfântul Francisc afondat trei ordine religioase ºi a purtat lumii mesajul pãcii ºial binelui, din Assisi ºi pânã-n Þara Sfântã, Siria ºi Egipt.

Sfântul Francisc de Assisi – cel care a purtat în trupul sãurãnile Mântuitorului ºi cãruia i s-a arãtat Isus Cristos ºi SfinþiiPetru ºi Paul; cel care a predicat cuvântul Domnului pânã ºipãsãrilor – sã-þi fie þie, cititorule, model ºi cãlãuzã.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Foto: Assisi, Bazilica Foto: Assisi, Bazilica Foto: Assisi, Bazilica Foto: Assisi, Bazilica Foto: Assisi, Bazilica Sf. ClaraSf. ClaraSf. ClaraSf. ClaraSf. Clara,,,,,Crucifixul care i-a vorbit lui Francisc ( în biserica Crucifixul care i-a vorbit lui Francisc ( în biserica Crucifixul care i-a vorbit lui Francisc ( în biserica Crucifixul care i-a vorbit lui Francisc ( în biserica Crucifixul care i-a vorbit lui Francisc ( în biserica Sf. Damian Sf. Damian Sf. Damian Sf. Damian Sf. Damian )))))