1

30 martie 2010 – şedinţă comună

S U M A R

1. Alocuţiunea domnului Dominique

Strauss-Khan, directorul general al Fondului

Monetar Internaţional.

2.

2

S T E N O G R A M A

şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului,

din ziua de 30 martie 2010

Şedinţa a început la ora 12,45.

Lucrările au fost conduse de domnul senator Mircea-Dan

Geoană, preşedintele Senatului, asistat de domnul senator Cristian

David, secretar al Senatului, şi de domnul deputat Valeriu Ştefan

Zgonea, secretar al Camerei Deputaţilor.

Din prezidiu a făcut parte doamna deputat Roberta Alma

Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Bună ziua, stimate colege şi stimaţi colegi!

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Vă invit să vă ocupaţi locurile în sala de plen reunit.

3

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Daţi-mi voie să declar deschisă şedinţa comună a plenului

Senatului şi Camerei Deputaţilor consacrată vizitei în România a

domnului Dominique Strauss-Kahn, director general al Fondului

Monetar Internaţional şi a delegaţiei care-l însoţeşte.

Doresc ca înainte să-l invităm pe domnul Dominique Strauss-

Kahn să se adreseze în faţa plenului reunit al Parlamentului României

să menţionez faptul că domnul Dominique Strauss-Kahn este o

personalitate extrem de influentă şi de recunoscută pe plan

internaţional, cu o carieră politică, academică şi profesională

excepţionale, fost ministru al finanţelor şi industriilor în guverne

succesive ale Franţei, un om care a influenţat gândirea politică şi

economică a ţării din care provine. Şi, din momentul în care a preluat

conducerea Fondului Monetar Internaţional, într-un moment de criză

financiară şi economică globală fără precedent, a reuşit să reinventeze

această instituţie şi să o reaşeze printre instituţiile de prim rang la

nivelul arhitecturii structurilor internaţionale în acest moment.

De asemenea, din punct de vedere al României, prezenţa

domniei sale confirmă faptul că ţara noastră a avut, începând cu 1975,

o relaţie importantă cu Fondul Monetar, inclusiv după Revoluţia din

1989, şase programe de tip stand-by cu Fondul Monetar au fost

demarate, unul singur a fost dus la bun sfârşit.

Suntem astăzi în derularea unui program fără precedent ca

dimensiune financiară şi consecinţe economice şi sociale.

De asemenea, aş vrea să menţionez faptul că domnul

Dominique Strauss-Kahn a reuşit, în această perioadă, să asigure un

4

răspuns pe care Uniunea Europeană şi Comisia Europeană le-au căutat

pentru a-şi proteja ţările membre din zona euro şi din zona noneuro,

iar implicarea Fondului Monetar, pe lângă un efort special din partea

Uniunii Europene în sprijinul Greciei, reprezintă o reconfirmare a

rolului important şi uneori indispensabil al Fondului Monetar într-o

astfel de situaţie.

Aş dori, de asemenea, să salut prezenţa în plenul nostru a

domnului guvernator al Băncii Naţionale a României, domnul Mugur

Isărescu, care a reprezentat, în această perioadă grea, un punct de

sprijin şi aş vrea să recunoaştem contribuţia Băncii Centrale a ţării

noastre.

În aceste condiţii, într-un moment social, politic şi economic

în continuare foarte complex, într-o serie de condiţionalităţi care sunt

de foarte multe ori constrângătoare, doresc să salut în numele meu şi

în numele nostru, împreună cu doamna preşedinte Roberta Anastase,

prezenţa unui lider care influenţează această perioadă şi care pentru

noi, pentru români, indiferent de preferinţele politice, reprezintă un

punct de sprijin şi un punct de neocolit.

În aceste condiţii, doresc să vă încurajez să-l primim cu

căldură pe domnul Dominique Strauss-Kahn, directorul general al

Fondului Monetar Internaţional, şi să-l invit, în numele dumneavoastră

şi al nostru, să se adreseze plenului reunit al celor două Camere ale

Parlamentului României.

Domnule director general,

Vă invit să vă adresaţi Parlamentului României. (Invitaţie

adresată în limba franceză.) (Aplauze.)

5

Domnul Dominique Strauss-Kahn:

Domnule preşedinte,

Onoraţi membri ai Parlamentului României,

Este o plăcere şi o onoare de a avea şansa în această zi să

adresez câteva cuvinte Parlamentului.

Însă, înainte de a o face, vreau să-mi cer scuze, din două

motive.

Primul, pentru că nu pot să ţin acest discurs în limba română.

Îmi pare rău, dar româna mea nu e deloc bună.

Al doilea motiv. Intenţionasem să petrec mai mult timp cu

dumneavoastră şi doream iniţial să plec din România mâine, ceea ce-

mi dădea mai mult timp să vă răspund la întrebări. Însă au apărut două

probleme. Prima: faptul că, după ce am hotărât organizarea acestei

întâlniri, s-a hotărât ca la New York, mâine, să aibă loc o întâlnire

foarte importantă şi este vorba despre contribuţia comunităţii

internaţionale pentru Haiti şi trebuie neapărat să ajung la această

întâlnire. Apoi, m-am gândit că este posibil să plec cu avionul de la

ora 5 şi iată că astăzi se întâmplă ca British Airways să fie în grevă,

aşa că trebuie să plec mai devreme.

Deci, una peste alta, toate aceste motive fac ca timpul

petrecut cu dumneavoastră să fie scurt, aşa că n-o să am ocazia să

ascult remarcile dumneavoastră. Îmi cer scuze, însă nu pot să îmi

gestionez timpul altcumva.

Azi dimineaţă, m-am întâlnit şi am fost onorat să mă

întâlnesc cu domnul preşedinte Băsescu, cu domnul prim-ministru

Boc şi cu ministrul de finanţe, Sebastian Vlădescu şi, de asemenea, cu

6

guvernatorul Băncii Naţionale, domnul Mugur Isărescu.

Dar, în afară de aceasta, am avut şansa să mă întâlnesc cu

tineri, cu studenţi de la Academia de Studii Economice şi cred că a

fost o întâlnire foarte utilă, cel puţin din punctul meu de vedere, nu

ştiu care-i părerea lor. Pentru că aceşti tineri reprezintă viitorii lideri ai

ţării dumneavoastră. Am încercat să le explic cu ce ne ocupăm noi şi

să ascult întrebările lor.

E nevoie să ne plecăm urechea către membrii noştri şi nu

doar către liderii politici, nu numai către mediul de afaceri, ci să îi

ascultăm şi pe tineri.

E nevoie să înţelegem mai bine cum se simt aceşti tineri, ce

cred ei despre susţinerea FMI-ului pentru ţări ca a dumneavoastră.

Aşa că voi încerca să abordez trei probleme în faţa

dumneavoastră. Prima priveşte situaţia curentă în criza economică

financiară globală. Apoi, care sunt paşii ce trebuie făcuţi în continuare,

inclusiv pentru România şi apoi câteva cuvinte despre rolul FMI.

Să începem cu situaţia în care ne aflăm aici, acum. Ştiţi

datele. Sunt semnele unei reveniri. O revenire care apare mai curând

decât ne aşteptam şi asta este vestea cea bună. Vestea cea rea este că

această revenire este o revenire pe mai multe paliere. În anumite părţi

ale lumii, cum ar fi Asia, revenirea e mai rapidă, Statele Unite se află

undeva la jumătate şi avem nevoie de date suplimentare, datele din

trimestrul I al acestui an, şi Europa, care rămâne în urmă. Revenirea se

întâmplă şi în Europa, însă ritmul nu este foarte rapid.

Noi credem că, în Europa, va exista o creştere de 1-2% în

2010, ceea ce nu reprezintă suficient de mult.

7

Primul lucru pe care vreau să-l subliniem este faptul că,

indiferent că revine această creştere economică, nu trebuie să ne

culcăm pe lauri. Acesta ar fi primul lucru.

Al doilea, ştiţi foarte bine că rata şomajului este încă foarte

ridicată şi că urmează să se ridice în lunile ce urmează. Există o

întârziere, un decalaj între reluarea creşterii economice şi vârful

şomajului. Uneori acest decalaj durează între şase şi opt luni sau chiar

mai mult. Ce înseamnă acest lucru? Chiar dacă avem de-a face cu

creşterea economică, vor exista încă oameni care-şi vor pierde slujbele

în lunile ce vor veni. Şi înţeleg foarte bine cât de dificil este să explici

poporului că lucrurile se îmbunătăţesc, ceea ce este real şi trebuie să

construim încrederea şi, pe de altă parte, să explici oamenilor că îşi

pierd slujba sau şi-o vor pierde în zilele ce vor veni.

Sunt lucruri greu de înţeles de oameni şi este dificil şi din

punctul dumneavoastră de vedere ca aleşi, dar aceasta este realitatea.

Dar asta înseamnă că vom susţine diversele economii până când

mediul va fi suficient de sigur pentru a şti că nu ne vom întoarce în

recesiune.

Al doilea motiv pentru care nu trebuie să ne culcăm pe lauri

este, aşa cum ştie toată lumea, că această criză a început în Statele

Unite şi, dintre multele învăţăminte ale crizei, unul important este

faptul că avem nevoie de reglementare, de supraveghere a sistemului

financiar. S-au făcut multe, experţi, băncile centrale, naţionale

lucrează împreună la aceste reglementări.

Însă, iarăşi apare o contradicţie, aproape la fel cu cea legată

de şomaj. Contradicţia înseamnă că e nevoie de timp pentru noi

8

reglementări. Vorbim despre Basel II, care reprezintă de fapt un set de

norme pentru sectorul bancar. Însă a durat 12 ani pentru a se construi

acest Basel II.

Or, noi n-avem la dispoziţie 12 ani. Oamenii din diverse ţări,

inclusiv din România, cer ca ritmul acesta să se accelereze. Cer

guvernelor să reglementeze mai bine sectorul financiar şi nu doresc să

aştepte prea multă vreme.

Care este consecinţa? În multe ţări, inclusiv în Statele Unite,

aţi văzut propunerile Guvernului american, guvernul propune diverse

lucruri care sunt logice. Însă Uniunea Europeană propune altceva şi

asta e logic. Problema este că aceste două sisteme nu se potrivesc între

ele şi asta creează provocări la nivel global. Dacă provocările sunt

globale şi răspunsurile trebuie să fie globale.

Când se va scrie istoria acestor vremuri, una dintre trăsăturile

fundamentale, sunt sigur, va fi să se spună aşa: a fost o cooperare fără

egal între ţări şi de aceea am evitat o criză care putea să fie la fel de

adâncă ca marea perioadă de depresiune economică.

Însă, forţa politică a existat până anul trecut, forţa aceasta a

colaborării, în care toţi liderii, începând cu China, până la Angela

Merkel, până la Barack Obama, au conlucrat, fiindcă toată lumea a

înţeles că nu exista o altă cale, nu puteam avea fiecare soluţia noastră

la criză.

Însă, ne interesează o soluţie comună, acest moment cu recuperarea

iată că se pierde. Şi este un risc important, pentru că rezolvarea

problemelor din sectorul financiar are nevoie de consens politic. Un

consens politic care să fie cel puţin la fel de important ca cel pe care l-

9

am atins în punctul maxim al crizei. Deci, datorită creşterii şomajului,

datorită faptului că avem nevoie de consens politic, din nou nu e cazul

să ne culcăm pe lauri.

Bineînţeles, în diverse ţări criza a fost suportată în diverse

moduri. În Europa Centrală, începând cu Polonia, pe de o parte, care a

fost aproape imună la această criză, mergând până în Ţările Baltice,

Ungaria, România unde criza a avut un impact important asupra

majorităţii oamenilor. De unde vine diferenţa? De ce, între ţări care

arată aproximativ la fel, ca Polonia, România, Ungaria şi altele, de ce

există aceste diferenţe majore? Mai ales, pentru că politicile

economice dinainte de criză şi instituţiile care puteau să rezolve criza

nu au aceeaşi calitate.

Acesta este un nou învăţământ al crizei, şi anume că politicile

contează, că ceea ce facem nu reprezintă o evitare a crizei, dar ne ajută

să atenuăm efectele unei crize.

Însă, să privim lucrurile la un nivel mai larg, la nivel

european. Acolo este un alt învăţământ şi aş vrea să insist asupra

acestuia câteva minute, pentru că dumneavoastră sunteţi cei care

creează legile, şi nu doar legile pentru România, ci şi cei care

influenţează legea la nivel european. Celălalt învăţământ pe care l-am

tras este acela că atunci când eşti în ape liniştite, instituţiile europene

funcţionează, dar când apele sunt tulburi atunci, evident, apar

slăbiciunile instituţiilor europene la lumină. Iar cadrul în care

conlucraţi cu toţii nu este astăzi suficient de puternic pentru a face faţă

unei crize ca aceasta.

De aceea, dacă am un singur mesaj, ca director general FMI,

10

pentru ţările care sunt membre ale FMI-ului şi pentru dumneavoastră,

acest mesaj este că a venit timpul să folosim această criză pentru a

remodela instituţiile europene. Şi pentru a face acest lucru există trei

priorităţi, după părerea mea. Prima este chiar evidentă. Avem nevoie

de o transformare totală a arhitecturii financiare europene. Comisia,

Parlamentul European lucrează în acest moment pe noi reglementări şi

pe un nou nivel de supraveghere.

După părerea mea însă nu e suficient. Nu e suficient pentru

că trebuie să şi prevenim, şi, prevenirea unei crize, evident, este utilă,

însă avem nevoie de instrumente pentru a gestiona o criză şi a rezolva

o criză în momentul în care apare o criză, indiferent cât de preventiv ai

acţionat.

Evident, nici unul dintre dumneavoastră nu aţi putea spune că

nu va mai exista o criză financiară. Indiferent de supraveghere, de

reglementare, de măsurile preventive care există pentru a aborda

problemele din sectorul financiar, peste trei ani, peste cinci ani, peste

zece ani va exista o altă criză financiară.

Aşa că la nivel european e nevoie de mai mult decât de

reglementare şi supraveghere. E nevoie de o autoritate de decizie

europeană. Înţeleg că e foarte dificil, e o provocare majoră din punct

de vedere tehnic şi politic, însă e ceva fezabil. După părerea mea este

absolut necesar să existe un astfel de organism în cadrul Uniunii

Europene. Aceasta a fost prima prioritate.

A doua prioritate, este clar că foarte mulţi ani aţi putut să

economisiţi, totuşi nu s-au făcut destule. Uniunea Europeană trebuie

să lucreze cu dumneavoastră mai îndeaproape, dar nu sunt suficiente o

11

singură monedă şi o singură bancă centrală, trebuie şi coordonare

economică. Asta este foarte clar astăzi, şi probleme precum cele din

Grecia care cred eu că vor fi depăşite cu ajutorul Uniunii Europene, ei

bine, aceste probleme provin din faptul că există o monedă unică în 16

ţări, dar nu există o politică economică unică şi ele nu se coordonează

în cadrul politicilor lor economice şi nici nu există o modalitate de a

ne aştepta ca o monedă unică să funcţioneze în toate statele membre

dacă nu avem o politică economică consecventă.

Ideea este să evităm producerea altor crize în Europa, în zona

euro şi, cum facem acest lucru? printr-o politică coordonată într-un

mod mult mai bun. Deci, este foarte uşor de construit o astfel de

uniune monetară, dar trebuie să avem în vedere şi viitorul.

Pe termen scurt, problema este aceea de a combate şomajul şi

de a restimula creşterea, dar, pe termen lung, problema adevărată este

aceea a competitivităţii. Ştiţi foarte bine că acum eu ocup un loc unde

obţin informaţii, întâlnesc oameni din toată lumea. Şi, ceea ce mi se

pare ciudat, este că, deşi mă simt european, există riscul ca Uniunea

Europeană şi orice membru al acestei uniuni în 10 ani de acum

înainte, sau poate chiar în 20 de ani, să existe o luptă, o competiţie, o

concurenţă adevărată, precum şi o inovaţie sporită, o creştere sporită

în Asia, în America, în America Latină, iar riscul este ca Uniunea

Europeană să fie dată la o parte, să nu mai poată să ţină pasul cu

aceste evoluţii. Dar noi putem să schimbăm lucruri împreună, putem

să facem ceva.

Riscul ca Europa să fie marginalizată în următorii 20 de ani

este un risc adevărat. Se scriu foarte multe în ziare, se scriu foarte

12

multe lucrări, profesorii universitari scriu foarte multe lucrări, despre

cum vor evolua lucrurile, despre cum va evolua China, despre cum va

fi concurenţa economică, însă realitatea este cu totul alta. Ce vrem noi

să facem? Noi, ca Uniune Europeană, vrem să facem parte din acest

joc în 10-20 de ani sau ne propunem să acceptăm că acest joc va

implica o trenare a lucrurilor în această parte a lumii, în Europa adică.

Uniunea Europeană trebuie să stea la masă cu ceilalţi jucători, dar

trebuie să aducă şi o miză. Trebuie să sporească rolul şi greutatea

instituţiilor europene. Trebuie să ne reîntoarcem la competitivitate şi

trebuie să ne reîntoarcem până la urmă la creştere, ceea ce nu este

tocmai ce vedem în urma acestei crize. Deci, cum se aplică toate

aceste idei României? În marea majoritate a ţărilor din această zonă,

guvernele au luat hotărâri dure, ceea ce se aplică şi României, iar

Parlamentul României a luat nişte decizii dure.

Ţara dumneavoastră practic a înregistrat nişte progrese

remarcabile, economice, sociale în ultimii 20 de ani, creşterea şi-a luat

avânt, s-au înregistrat evoluţii pozitive în multe alte domenii şi toate

aceste elemente combinate au dus la creşterea venitului pe cap de

locuitor. A crescut standardul de viaţă al majorităţii românilor. A

crescut foarte mult acest standard de viaţă, dar apoi a venit criza. A

venit criza şi bineînţeles că această criză are mare nevoie de finanţare

externă pentru a putea să fie depăşită, nu numai în România, dar şi în

alte ţări din Europa Centrală şi de Est.

Ei bine, în momentul în care te bazezi foarte mult pe influxul

de capital şi îţi vine o criză, atunci ai probleme. Aceasta a fost situaţia

cu multe alte ţări aflate în curs de dezvoltare, pentru ca atunci când te

13

bazei pe influxul de capital sau pe bani care vin din alte surse, te expui

unor riscuri. Ce faci dacă acest flux se opreşte? Şi de multe ori acest

flux de capital se opreşte foarte brusc şi atunci te expui, cu adevărat,

unui mare risc.

Economia este supusă unei mari presiuni, ca şi toată ţara.

Deci, practic, trebuie să luăm nişte decizii mai dure şi sunt sigur că

dumneavoastră aţi luat deciziile corecte. Nu v-a fost uşor deloc să luaţi

aceste decizii care au impact mare cu privire la costuri, la costurile

sociale. Dar eu sunt convins că în lipsa acestor decizii, situaţia

românilor ar fi mult mai dificilă. Dumneavoastră aţi solicitat sprijinul

comunităţii internaţionale, inclusiv FMI şi Uniunea Europeană. Şi eu

cred că acest ajutor a şi venit. Ştim cu toţii de acel pachet de 20 de

miliarde, 13 au venit direct de la FMI, restul de la Uniunea Europeană,

Banca Mondială şi alte agenţii internaţionale şi cred că a fost foarte

înţeleaptă contractarea rapidă a acestor bani. Cu cât vine mai repede

sprijinul internaţional, cu atât este mai bine, şi exemplul Ungariei este

foarte clar din acest punct de vedere.

Exemplul României este şi el foarte clar, şi unii pot să

considere că acest gen de sfat este foarte important. Şi anume, nu e

bine să întârzii atunci când ai nevoie de ajutor. Trebuie să profiţi

imediat de acest ajutor, nu trebui să aştepţi prea mult. Aţi fost

înţelepţi, aţi recurs rapid la acest ajutor care sunt sigur că vă va ajuta

foarte mult.

Pe de altă parte, aţi beneficiat şi de alte iniţiative, cum ar fi

iniţiativa de coordonare a Băncii Europene. Dumneavoastră aţi fost

prima ţară aflată în curs de dezvoltare din Europa care aţi valorificat

14

această oportunitate. Deci aş vrea să închei aici cu câteva cuvinte

privitoare la rolul FMI.

Ei bine, cu siguranţă că aveţi şi dumneavoastră opinie

personală cu privire la FMI. Unora le place FMI, altora poate nu le

place atât de mult această instituţie şi eu sunt obişnuit cu acest gen de

opinii diferite. Există oameni care chiar au nişte păreri foarte proaste

despre FMI şi poate că au nişte motive foarte bune. Pentru că, ca orice

altă instituţie, FMI a trebuit să înveţe. Şi noi am învăţat din greşelile

pe care le-am făcut în trecut. Pentru acest motiv există, practic, o

caricatură a FMI-ului ca o persoană care dă sfaturi proaste, care face

nişe propuneri dureroase. Această caricatură care a existat este acum

de domeniul trecutului. FMI s-a schimbat.

Să nu ne îmbătăm cu apă rece. FMI este încă FMI. Dar am

revenit pe calea cea bună şi la ora actuală în lume suntem capabili să

facem lucrurile în mod diferit faţă de cum le făceam în trecut.

În principiu, facem două tipuri de lucruri. Oferim consultanţă,

şi cred că este cinstit să recunoaştem că atunci când FMI a cerut acel

stimul fiscal, a făcut-o pentru că am simţit că aveam să ne confruntăm

cu această criză, şi am fost criticaţi pentru această solicitare. Ni s-a

spus: criza nu va fi atât de profundă, de ce cere FMI stimulente

financiare, de ce se solicită restrângerea cheltuielilor, reducerea

cheltuielilor? Dar, uite că nu am putut să scăpăm de această presiune,

această depresie financiară. Şi lucrurile ar fi fost mai rele dacă n-ar fi

existat anumite măsuri.

Unii dintre dumneavoastră vă puteţi aminti de faptul că noi

am fost foarte criticaţi pentru că am fost prea pesimişti, chiar dacă

15

după câteva luni oamenii au fost de acord că am avut nişte opţiuni

corecte. Am exercitat nişte opţiuni corecte şi am fost foarte norocoşi

să putem să reunim toate ţările din lume, sau majoritatea acestora, să

le ajutăm să înţeleagă importanţa stimulentului fiscal şi să acţioneze

toate în mod consecvent. Şi acest lucru a fost implementat la nivel

global. Este acel stimulent de 2% pe care l-am solicitat, şi acesta este

unul dintre marile motive, nu singurul, dar unul dintre marile motive

pentru care am evitat o recesiune şi mai profundă.

Pe de altă parte, noi nu oferim doar consultanţă, ci şi resurse

– 80 de miliarde de dolari care constituie cel mai mare împrumut pe

care l-am oferit vreodată, în special în această parte a lumii. Dar de ce

sunt oameni care au şi păreri proaste despre FMI? Din păcate, nu am

timp să fac un sondaj în rândul ascultătorilor. Este pentru că toată

lumea ştie de acele condiţionalităţi, acele condiţii pe care le impune

FMI o dată cu acordarea împrumuturilor.

Dumneavoastră ştiţi aceste lucruri. Legiuitorii dumneavoastră

ştiu aceste lucruri. Ştim cu toţii că aceste condiţionalităţi sunt foarte

importante. De ce? Pentru că FMI-ul este un fel de doctor. Când eşti

bolnav chemi doctorul. Dar dacă nu eşti bolnav nu chemi doctorul. Şi,

dacă te simţi bine, dacă se simte bine o ţară nu solicită niciodată

participarea sau vizita FMI. Dar când venim, în calitate de doctori,

într-o ţară care nu se simte prea bine, facem două lucruri.

În primul rând, vă dăm un medicament, ca orice doctor, dar,

pe de altă parte, ca orice doctor, noi avem şi alte instrucţiuni.

Medicamentul este banul pe care vi-l dăm. Dar, dacă nu vă schimbaţi

comportamentul, nu vă faceţi bine. Aşa spunem şi noi. Deci, nu este

16

suficient numai să vă dăm banii, pentru că dacă cheltuiţi acei bani, veţi

reveni la punctul de plecare. Boala nu va trece. Şi de aceea sunt

necesare schimbări comportamentale, cum ar fi, ştiu eu, politici fiscale

mai bine echilibrate, mai bine gândite. Toată lumea are deficite,

probleme fiscale, dar se pot remedia. Deci, aceste condiţionalităţi

încearcă să vă aducă pe calea cea bună.

Şi noi nu suntem nişte doctori răi, dar unii aşa ne percep, ca

pe nişte doctori care dau un medicament care să vindece doar

simptomul, nu şi cauza acestuia. Dar noi facem mai mult de atât.

Poate că şi dumneavoastră consideraţi că atunci când noi spunem că

atunci când mergem într-o ţară nu mergem din propria iniţiativă, nu

ciocănim la uşa nimănui, ci aşteptăm să fim chemaţi. Deci, venim într-

o ţară şi vedem că aveţi un deficit de 10% care nu este sustenabil.

Datorită istoriei, a competitivităţii, a vecinătăţii, a mediului, a

economiei, noi facem nişte recomandări pentru ca ţara respectivă să

revină pe calea cea bună. Apoi, este opţiunea ţării respective să aleagă

măsurile pe care le propunem noi. Acest gen de cheltuială poate să fie

scăzută, o altă cheltuială poate să fie crescută, nu sunt opţiunile

noastre, sunt opţiunile ţărilor unde mergem. Şi eu am fost în Guvernul

ţării mele. Dumneavoastră sunteţi acum la conducerea acestei ţări,

poate veţi continua să fiţi la conducerea ţării, veţi merge la televizor şi

veţi spune: va trebui să facem cutare şi cutare, chestii care sunt

dureroase, dar nu e vina mea, aşa ni s-a spus de la FMI.

Suntem obişnuiţi cu acest gen de afirmaţii, face parte din

activitatea noastră, dar nu noi suntem cei care aleg măsurile.

Dumneavoastră sunteţi cei care le aleg.

17

Măsuri cum ar fi reducerea salariilor în sectorul public sau

decizia de a se construi mai puţine drumuri şi poduri sau de a creşte

impozitul pe venit, toate astea sunt decizii luate de Guvern. Noi

propunem nişte măsuri, dar nu impunem nimic şi se poate glumi.

Deci, se poate spune că FMI-ul ne va da mai puţini bani decât ne-a

promis pentru că nu am făcut nu ştiu ce. Dar, banii care vin înseamnă

că ţara respectivă este pe drumul cel bun, implementând nişte măsuri

care sunt alese până la urmă de guvernul local. Deci nu trebuie ca

această responsabilitate a luării acestor măsuri să revină exclusiv FMI.

O altă problemă care a afectat multe ţări în cadrul crizei a fost

un nou tip de condiţionalitate, aşa numita condiţionalitate socială. Ei

bine, ideea este că atunci când încerci să revii dintr-o criză, cea mai

grea problemă revine celor mai vulnerabili, celor mai săraci oameni.

Deci, trebuie o aşa numită plasă de siguranţă, nişte măsuri speciale, de

natură să-i ajute pe oamenii aceia să reziste crizei. În ţări diferite,

Ungaria, Pakistan, am spus, ei bine, da, modalitatea corectă de a

reveni pe calea cea bună ar fi să avem, de exemplu, la anul, un deficit

de 8%. Vom hotărî împreună asupra unui deficit de 8,5%, dar acel

0,5% va fi utilizat special pentru finanţarea programelor dedicate

categoriilor vulnerabile. Cam aşa facem lucrurile.

Şi eu cred că această modalitate de a vedea lucrurile este

foarte utilă. Dacă vrem ca programele să fie eficiente, atunci

programele trebuie să fie îndrăgite de populaţie, asta credem noi, dar

ele trebuie să fie şi dureroase în acelaşi timp. Şi cetăţenii noştri trebuie

să fie practic autorii acestor programe. Şi în România, împreună cu

Guvernul, am luat diverse măsuri importante pentru reducerea

18

cheltuielilor sociale ale crizei, cum ar fi protejarea celor mai prost

plătiţi angajaţi din sectorul public, a pensionarilor cu cele mai mici

pensii: pe de altă parte, am încurajat investiţiile în aceste reţele de

siguranţă de natură să ajute cetăţenii. Există şi alte măsuri care vor fi

implementate mai târziu în cadrul acestui an. Acestea sunt doar câteva

exemple.

Noi impunem nişte condiţii, dar aceste condiţii de natură

socială sunt până la urmă impuse şi implementate de Guvernul ţării

dumneavoastră.

Şi aş vrea să închei cu doar câteva cuvinte acum.

Mesajul meu principal de astăzi, dacă îmi daţi voie, este

acela că este momentul ca ţările europene să se reangajeze pe calea

coordonării şi integrării. Nu există nici o altă modalitate de a construi

viitorul. Poate să existe anumite mici câştiguri în interiorul unor ţări,

în relaţiile dintre ţările europene, dar acele câştiguri nu vor oferi ceea

ce aveţi dumneavoastră nevoie în viitor şi ceea ce va fi necesar

generaţiilor viitoare.

Trebuie, este necesară o integrare şi o integrare superioară,

doar aşa putem să mergem mai departe cu construirea Uniunii

Europene, doar aşa putem să evoluăm, trebuie să consolidăm

coordonarea politicilor economice. Ce înseamnă asta? Fortificarea

instituţiilor din domeniu, extinderea beneficiului prosperităţii şi păcii

asupra tuturor oamenilor din Uniune, şi ăsta este ultimul meu cuvânt.

Această instituţie, FMI, a fost înfiinţată în 1944 şi cei care au

fost fondatorii acestei instituţii au avut un singur gând, şi anume că

dezastrele economice generate de război şi de moarte pot să fie

19

evitate. Şi putem să consolidăm pacea, dar dacă vrem pace, stabilitatea

economică nu este suficientă. Este o necesitate.

De aceea a fost creat acest FMI, pentru a asigura binele la

nivel mondial, nu numai pentru stabilitatea economică, dar pentru că

în spatele stabilităţii economice se află pacea şi, dacă există pace,

acum, în Uniunea Europeană, şi dacă a dispărut acest război istoric

împotriva Europei şi dacă nici nu ne mai putem imagina că poate să

existe un război între europeni, se datorează faptului că există această

stabilitate economică, această pace care se extinde la nivel global şi

care a fost construită de această Uniune Europeană. Şi noi putem să

oferim această stabilitate financiară întemeiată pe pace şi care poate să

încurajeze pacea, această instituţie este instituţia dumneavoastră.

Dumneavoastră sunteţi factorii de interes, dumneavoastră sunteţi cei

care trebuie să construiască această Uniune Europeană integrată. De

aceea, am fost foarte onorat şi foarte fericit de faptul că m-am putut

adresa dumneavoastră în această dimineaţă şi vreau să vă asigur că

FMI va fi întotdeauna alături de dumneavoastră, va încerca

întotdeauna să vă ajute să faceţi faţă provocărilor viitorului.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc.

Doresc să mulţumesc domnului Dominique Strauss-Kahn.

În Franţa presa îl apelează cu un acronim deja foarte

cunoscut - DSK, să-i mulţumesc în numele nostru pentru această

prezentare despre un Fond Monetar Internaţional modificat. Cred că

intervenţia domniei sale nu se substituie unui dialog viguros al

20

Parlamentului României cu Guvernul naţional cu privire la politica

economică şi calea de urmat.

De asemenea, aş vrea să îi mulţumesc pentru prezentarea

legată de evoluţiile la nivel european şi global. A fost, sunt convins, o

prezenţă care va lăsa urme şi care ne va îndemna pe toţi să reflectăm

cu privire la nevoia de schimbare şi de lecţii învăţate.

Aş dori să adresez şi eu, la rândul meu, ca preşedinte de

şedinţă, scuzele pentru programul extrem de strâns al oaspetelui

nostru.

Într-adevăr, greva de la British Airways este reală, este într-o

presiune de timp extraordinară şi aş dori, de asemenea, să salut

prezenţa în plenul nostru a distinsei soţii a domnului Dominique

Strauss-Kahn, Anne Sinclair, o binecunoscută personalitate a lumii

publice şi mediatice din Franţa. (Aplauze.)

Şi, aş dori, de asemenea, să mulţumesc, în numele

dumneavoastră, şi echipei de profesionişti din Fondul Monetar

Internaţional care, indiferent de momentele mai grele sau mai bune, a

încercat să ajute România în momente foarte dificile.

Cu acestea, mulţumim încă o dată domnului Dominique

Strauss-Kahn pentru prezenţă şi pentru această intervenţie deosebită şi

vă rog să ne permiteţi o scurtă pauză pentru a-l conduce pe oaspetele

nostru.

Ne vom reîntoarce pentru agenda plenului nostru reunit.

Vă mulţumesc.

Ne revedem în câteva minute. (Aplauze.)

21

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,30.