BAZELE SISTEMELOR DE OPERARE

După cum am văzut, interfața sistemelor de operare este de două tipuri:

Tip Linie de Comandăsunt scrise ca la o mașină de scris;

Tip Interfață Graficăpe filosofia Arată și apasă

Cel mai răspândit tip la nivelul utilizatorului obiși a modului intuitiv de folosire. Pe lângă comunicarea om-mașină numite elemente de controlelemente grafice de decor, fără acțiune asupra sistemului sau aplicației.

1. Modificatori de tastaturăAcestea sunt taste speciale, care nu au efect decât în combina

altele două. Se numesc modificatori, deoarece prin folosirea lor se schimbă actastei cu care fac pereche. De exemplu, dacă scriem un text în Notepad textul pe care îl scriam. Dacă însă se apasă

Tasta SHIFTpunctuație și alte simboluri semne pe ele

Tasta CTRL (prescurtare de la „comenzi care altfel seurmează. De exemplu, combina

Tasta ALT (prescurtare de la „anumite comenzi des folosite. Cea mai cunoscută combinaînchide fereastra activă în acel moment.

Tasta WIN este singura care accare se deschide și prin acționare cu mouseacționează și ca modificator. De exemplu,

Rețineți! Am vorbit de modificatorimodul în care se acționează acești modificÎntâi identificăm poziția celor 3 butoane. Apoi apăsați, apăsăm și eliberăm tasta principală

1

BAZELE SISTEMELOR DE OPERARE

sistemelor de operare este de două tipuri:

Tip Linie de Comandă (CLI = Command Line Interface) unde comenzile șină de scris;

ță Grafică (GUI = Graphical User Interface) bazată pe ferestre de aplicași apasă (Point and Click).

Cel mai răspândit tip la nivelul utilizatorului obișnuit din zilele noastre este cel dei a modului intuitiv de folosire. Pe lângă ferestre de aplicație sau de dialog, el folose

elemente de control: butoane, meniuri, liste, casete textțiune asupra sistemului sau aplicației.

Modificatori de tastatură Acestea sunt taste speciale, care nu au efect decât în combinație cu o altă tastă sau

deoarece prin folosirea lor se schimbă acțiunea tastei cu care fac pereche. De exemplu, dacă scriem un text în Notepad și apăsăm tasta textul pe care îl scriam. Dacă însă se apasă + , textul deja scris va fi salvat pe disc.

SHIFT se utilizează pentru a scrie cu litere mari, sau pentru a accesa ție și alte simboluri de pe tastele numerice sau alte taste care au două rânduri de

semne pe ele.

(prescurtare de la „Control”) se utilizează pentru a lansa mai rapid anumite comenzi care altfel se pot declanșa pe o cale mai ocolită, după cum vom vedea în cele ce

. De exemplu, combinația de mai sus, CTRL+S care de obicei salvează pe disc.

(prescurtare de la „Alternate”) este o altă modalitate de a face anumite comenzi des folosite. Cea mai cunoscută combinație cu această tastă este închide fereastra activă în acel moment.

este singura care acționează de una singură: deschide meniul sistemului de operare, și prin acționare cu mouse-ul a butonului START din stânga barei de aplica

ționează și ca modificator. De exemplu, WIN+D minimizează toate ferestrele în bara de aplica

Am vorbit de modificatori la începutul descrierii elementelor de control din interfești modificatori. Să luăm exemplul combinației

ția celor 3 butoane. Apoi apăsăm modificatorul (sau modificatorii)ți, apăsăm și eliberăm tasta principală (ultima din combinație), după care eliberăm

În acest capitol vom învăţa despre:

Structura ferestrelor de aplica

Generalităcontrol grafice

Categorii de elemente de control

Operarea din tastatură

) unde comenzile și rezultatele

) bazată pe ferestre de aplicație și

din zilele noastre este cel de-al doilea datorită simplității , el folosește elemente grafice în

casete text și altele, pe lângă

ție cu o altă tastă sau

, va fi adăugată litera „s” la , textul deja scris va fi salvat pe disc.

sau pentru a accesa semnele de sau alte taste care au două rânduri de

”) se utilizează pentru a lansa mai rapid anumite pe o cale mai ocolită, după cum vom vedea în cele ce

care de obicei salvează pe disc.

este o altă modalitate de a face mai accesibile ție cu această tastă este ALT+F4 care

de una singură: deschide meniul sistemului de operare, din stânga barei de aplicații. Ea

minimizează toate ferestrele în bara de aplicații.

la începutul descrierii elementelor de control din interfețele grafice pentru ției CTRL+ALT+DELETE.

apăsăm modificatorul (sau modificatorii) și ținându-i eliberăm și modificatorii.

În acest capitol vom învăţa despre:

Structura ferestrelor de aplicație

Generalități asupra elementelor de control grafice

Categorii de elemente de control

Operarea din tastatură

Greșeala frecventă este încercarea de-a apăsa concomitent cele două sau trei taste. Acest lucru poate duce la apăsarea tastei principale cu o fracțiune de secundă înainteaca și cum am fi apăsat doar tasta principală.

2. Structura generală a unei ferestreStructura de bază cu care se lucrează

Ferestrele de aplicatoată activitatea legată de acesta;

Ferestrele de dialogefectuăm operații sau stabilim parametrii necesari programului. Acestea sunt de obicei îelementele de control pe care le vom studia în acest capitol

Să luăm pe rând elementele enumerate în figura de mai sus:

Simbolul sau Pictogramagrafică a aplicației, sau – însă lipsească.

Bara de titlu este toată banda din partea de sus a ferestrei, care conși titlul acesteia iar în partea dreaptă o secvende Windows, titlul era la mijlocul barei. Începând cu Windows 95 titlul este în stânga, imediat după simbol – ca în figură.

Meniul de sistem se deschide prin aca ferestrei și opțiunea de închidere forțată a acesteia, tastatură, cu ajutorul combinaprin combinația din tastatură se poat

Butonul de minimizareaplicații. Prin apăsarea pe butonul din bara de aplicații, minimizare.

Butonul de maximizaredintr-un pătrat în două pătrate aproape suprapuse apăsarea acestuia, fereastra revine la dimensiunea ini

Butonul de oprire sau de fereastra de pe ecran. Nu se recomandă deoarece pot rămâne elemente folosite de aplicafost eliberate.

Chenarul ferestrei poate fi folosit în majoritatelaturile pe o direcție iar colțurile pe două direcții. Există și ferestre, de obicei de dialog,

2

a apăsa concomitent cele două sau trei taste. Acest lucru poate duce la apăsarea țiune de secundă înaintea modificatorului sau modificatorilor. A

m fi apăsat doar tasta principală.

Structura generală a unei ferestre Structura de bază cu care se lucrează pe o suprafață grafică este fereastra. Aceasta

Ferestrele de aplicație sunt cele deschise când lansăm un program toată activitatea legată de acesta;

Ferestrele de dialog sunt ferestre auxiliare deschise de o aplicații sau stabilim parametrii necesari programului. Acestea sunt de obicei î

elementele de control pe care le vom studia în acest capitol.

Să luăm pe rând elementele enumerate în figura de mai sus:

Pictograma (în alte traduceri) din colțul stânga-sus al ferestrei este în cazul ferestrelor de dialog – a scopului acesteia

este toată banda din partea de sus a ferestrei, care conține pe lângă pictograma din stânga i titlul acesteia iar în partea dreaptă o secvență de trei butoane prezentate mai jos.

de Windows, titlul era la mijlocul barei. Începând cu Windows 95 titlul este în stânga, imediat după

se deschide prin acționarea simbolului cu mouse-ul. Conși opțiunea de închidere forțată a acesteia, ALT+F4. Acest meniu se poate deschide

tastatură, cu ajutorul combinației ALT+SPACE. Există ferestre de dialog care nu au pictogramă, dar ția din tastatură se poate totuși deschide acest meniu.

Butonul de minimizare șterge fereastra de pe ecran, păstrând-o doar ca aplicații. Prin apăsarea pe butonul din bara de aplicații, aceasta revine la starea de dinainte de

imizare extinde fereastra pe tot ecranul; în această stare butonul îun pătrat în două pătrate aproape suprapuse și capătă rolul de buton de restaurare

apăsarea acestuia, fereastra revine la dimensiunea inițială. sau de ieșire forțată, la acționarea sa cu mouse-ul va opri programul

fereastra de pe ecran. Nu se recomandă deoarece pot rămâne elemente folosite de aplica

ferestrei poate fi folosit în majoritatea cazurilor pentru schimbarea dimensiunilor acesteia ție iar colțurile pe două direcții. Există și ferestre, de obicei de dialog,

a apăsa concomitent cele două sau trei taste. Acest lucru poate duce la apăsarea . Aceștia nu mai au efect! Este

a poate fi de două tipuri:

un program și în ele se desfășoară

sunt ferestre auxiliare deschise de o aplicație cu ajutorul cărora ții sau stabilim parametrii necesari programului. Acestea sunt de obicei încărcate de

sus al ferestrei este o reprezentare acesteia. În ultimul caz, poate chiar

ține pe lângă pictograma din stânga rei butoane prezentate mai jos. La primele versiuni

de Windows, titlul era la mijlocul barei. Începând cu Windows 95 titlul este în stânga, imediat după

onține opțiuni de manevrare Acest meniu se poate deschide și din

. Există ferestre de dialog care nu au pictogramă, dar

o doar ca aplicație pornită în bara de aceasta revine la starea de dinainte de

extinde fereastra pe tot ecranul; în această stare butonul își schimbă aspectul buton de restaurare. Prin

ul va opri programul și va șterge fereastra de pe ecran. Nu se recomandă deoarece pot rămâne elemente folosite de aplicație care nu au

a cazurilor pentru schimbarea dimensiunilor acesteia – ție iar colțurile pe două direcții. Există și ferestre, de obicei de dialog, cu dimensiune

3

fixă. La versiunile mai vechi de Windows, chenarul mai gros e redimensionabil iar cel de un singur punct, nu.

Spațiul de lucru din interiorul ferestrei este organizat în mod diferit pentru fiecare aplicație sau dialog. El conține elementele de control pe care le vom studia în acest capitol.

3. Tipuri de cursoare Toată lumea înțelege prin cursor acel element grafic pe care-l

manevrăm cu mouse-ul și cu ajutorul căruia acționăm de obicei elementele de control. Puțini știu însă că există 3 tipuri de cursoare:

Cursorul grafic sau indicatorul [Pointer] este cel menționat mai sus, folosit cu mouse-ul pentru majoritatea operațiunilor specifice în mediul grafic. El își schimbă aspectul conform operațiunii pe care poate s-o facă în locul unde a fost plasat. În figura alăturată, de exemplu, simbolul din colțul stânga sus este cel mai uzual – de selecție sau acționare a unui element – iar linia de jos conține cursoarele specifice redimensionării unei ferestre.

Cursorul de text [Caret] marchează printr-o linie verticală care clipește locul unde vor fi introduse în text următoarele caractere pe care le apăsăm pe tastatură. Schimbarea poziției acestuia se poate face prin click cu mouse-ul pe noua poziție dorită, sau din tastatură prin deplasarea spre aceasta cu ajutorul tastelor-săgeți.

Cursorul de evidențiere [Focus] ne indică prin chenar punctat sau selecție totală elementul de control din fereastra activă asupra căruia putem acționa din tastatură:

chenar punctat în jurul textului chenar punctat în jurul elementului accentuat

elementul accentuat și cursor de text element accentuat și selecție totală Dacă acționăm cu mouse-ul un element de control, Focusul se mută pe acesta, ca în cazul cursorului de text. Poziția lui se poate schimba din tastatură prin parcurgerea elementelor în ordinea stabilită de programator:

■ înainte prin apăsarea tastei TAB; ■ înapoi prin apăsarea SHIFT+TAB.

De obicei, ordinea de parcurgere se stabilește în ordinea de scriere: de la stânga la dreapta, apoi de sus în jos.

4

4. Stările elementelor: active sau inactive În funcție de starea sistemului sau de opțiunile noastre, toate elementele pe care le vom învăța pot fi în stare

activă sau în stare inactivă.

Pentru a nu încărca lecția cu imagini, ne vom referi la ultimele două capturi din cele patru de mai sus care au exemplificat reprezentarea focusului. În acestea avem în partea dreaptă a ferestrei de dialog un șir vertical de 4 elemente de același tip.

În imaginea din stânga, primele 3 de sus au un aspect mai gri și încercând să le activăm cu mouse-ul, constatăm că nu reușim. De asemenea, ele nu vor fi incluse în punctele de salt ale focusului nici la deplasarea sa prin tastele TAB sau SHIFT+TAB. Aceasta din cauză că sunt în starea INACTIVĂ.

În aceeași imagine, elementul de sub ele, cel de-al patrulea, poate fi acționat cu mouse-ul și poate fi selectat de focus din tastatură cum am spus mai sus. El este mai accentuat coloristic pentru a arăta că este în starea ACTIVĂ.

În imaginea din dreapta, toate cele 4 elemente sunt active. Schimbarea de stare poate fi determinată de orice modificare în program sau în sistem. Trebuie să ne dăm singuri seama de condițiile care determină această schimbare, prin logică sau consultând documentația aplicației.

Concret, în cazul nostru, avem un dialog de căutare cu posibilitatea de înlocuire a unui text. Este logic să nu putem porni o căutare și nici o înlocuire decât după ce scriem ce căutăm. În ultima imagine este scris un text acolo unde ni se cere ceva de căutat. Iată cauza pentru care primele 3 elemente din șirul vertical din dreapta au trecut în starea activă.

1. Butoanele de comandăLa primele programe pe suprafețe grafice, primul element de acțiune la care s

butonul de comandă (Push Buttoninterfața de tip linie-de-comandă (CLI) se obiexecuție. Atunci prima idee a programatorilor de suprafață grafică a fost să creeze un buton pentru fiecare comandă, având-o înscrisă pe el, care să poată fi ac

Din punct de vedere al aspectului

Butonul de tip text [text buttonînscris pe el, așa cum am explicat mai înaintebuton ce are cursorul de evidențiere

Butonul cu reprezentare graficămenzii pe care o îndeplinește – deoarece „

același înțeles în orice limbă (în imagine, cel de

Butonul cu text și grafică [primelor două pentru ca funcția butonului imagine, pe lângă focus, mai are o altă particularitate despre care vo

Din punct de vedere al funcționării

Butonul cu acțiune directăimediat, fără a mai aștepta altceva. Toate butoanele de mai sus, în afară de cel cu imagine și textsunt de acest tip.

Butonul ce deschide o fereastră de dialogori de tip text, ori imagine și text. El poate fi recunoscut prin faptul că textul se termină cu secvența „...” care indică nevoia comenzii de a primi date suplimentare. Pentru asta se deschide o fereastră de dialog auxiliară, care în majoritatea cazurilor are același titlu cu ceea ce scria pe butonul declanșator.

Butonul împărțit [split buttondreapta sau de jos e mai mică și are o săgeată cu vârful în jos. Dacă apăsăm pe partea mai mare – secțiunea principală se declanșează acțiunea de bază a butonului. Apăsând săgeata, va fi afimeniu vertical cu alte variante ale acbutonului. Uneori pe lângă declanșarea variantei alese, aceasta rămâne și ca acțiune directă a părții principale a butonuluipână la o nouă alegere sau până la închiderea programului. Un exemplu este alegerea „pensulei” [brush] în utilitarul de desenarebuton împărțit, care este marcat atât prin

Utilizarea butoanelor:

Din mouse, pur și simplu dăm

Din tastatură, atunci când un buton are cazuri particulare, descrise în continuare.

5

Butoanele de comandă sau de acțiune țe grafice, primul element de acțiune la care s-au gândit creatorii lor a fost

Push Button). De fapt, aveau deja în față de zeci de ani o tastatură plină cu butoane. În ) se obișnuia să se scrie comanda, după care se apăsa

ție. Atunci prima idee a programatorilor de suprafață grafică a fost să creeze un buton pentru fiecare comandă, o înscrisă pe el, care să poată fi acționat cu mouse-ul.

Din punct de vedere al aspectului și în ordinea apariției, avem 3 tipuri de butoane:

text button] cu numele comenzii șa cum am explicat mai înainte (în imagine avem un

țiere – focusul – un buton în stare activă și ultimul în

reprezentare grafică [image button], care are un desen sugestiv al codeoarece „o imagine face cât 1000 de cuvinte” și totodată are

(în imagine, cel de-al doilea buton are focusul);

[text &image button], este o combinație a ția butonului să fie corect înțeleasă (primul buton din

, mai are o altă particularitate despre care vom vorbi în continuare

ționării avem tot 3 tipuri de butoane:

țiune directă, prin declanșarea sa cu mouse-ul sau din tastatură, efectuează comanda ștepta altceva. Toate butoanele de mai sus, în afară de cel cu imagine și text

Butonul ce deschide o fereastră de dialog este întotdeauna și text. El poate fi recunoscut prin faptul că

” care indică nevoia comenzii de a Pentru asta se deschide o fereastră de dialog auxiliară, care în majoritatea cazurilor are

și titlu cu ceea ce scria pe butonul declanșator.

split button] are două părți separate de o linie verticală sau orizontală. Partea din și are o să-

Dacă apăsăm pe țiunea principală –

butonului. Apăsând săgeata, va fi afișat un variante ale acțiunii

area și ca acțiu-

a butonului

Un exemplu este ] în utilitarul de desenare Paint din sistemul de operare Microsoft Windows

are este marcat atât prin imagine cât și text. Iar alegerea este arătată prin imagine.

și simplu dăm click-stânga pe buton;

ând un buton are focusul, el poate fi acționat apăsând tasta cazuri particulare, descrise în continuare.

au gândit creatorii lor a fost ță de zeci de ani o tastatură plină cu butoane. În

șnuia să se scrie comanda, după care se apăsa butonul ENTER pentru ție. Atunci prima idee a programatorilor de suprafață grafică a fost să creeze un buton pentru fiecare comandă,

ipuri de butoane:

i ultimul în stare inactivă);

], care are un desen sugestiv al co-și totodată are

bi în continuare).

ul sau din tastatură, efectuează comanda ștepta altceva. Toate butoanele de mai sus, în afară de cel cu imagine și text care are focusul,

Pentru asta se deschide o fereastră de dialog auxiliară, care în majoritatea cazurilor are

ți separate de o linie verticală sau orizontală. Partea din

Microsoft Windows printr-un Iar alegerea este arătată prin imagine.

apăsând tasta ENTER, cu două

Butoanele predefinite oferă posibilitatea de a închide rapid din tastatură o fereastră de dialog și chiar acționate și fără a avea focus-ul. Le găsim de obicei grupate în unul din colțurile ferestrei ca în imaginea alăturată:

Butonul predefinit de acceptarebuton de comandă. Pentru a clarifica acest aspect: a– care este buton predefinit de acceptare cursorul de evidențiere sau focusfereastra respectivă cu preluarea modificărilor făcute asupra celorlalte elemente de control. Dacă apăsarea tastei TAB sau a combinava primi atât chenarul punctat al focusacționează tasta ENTER. Dacă focusde comandă, conturul deosebit Textul de pe buton poate fi altă parte, există cazuri în care textul butonului poate exprima acvalorilor din fereastra de dialog:

Butonul predefinit de anulareindiferent dacă poziția focusîntotdeauna un text generic de renunRenunță, No, Nu, etc. Este pozides în dreapta lui sau sub el.Atunci când aducem focus

Ferestrele de mesaj [Message Box

operare ne comunică ceva: succesul opera

Pentru subiectul acestei lecții, cel mai interesant este faptul buton. Acesta este cazul particular când atât din cele două taste îl vor acționa, ștergând fereastra de pe ecran.implicit de acceptare, nu de cel de renun

2. Butonul de tip CAcesta este un element de control care permite alegerea dintre două alternative care se exclud reciproc. Mai

poate fi exprimat și ca o întrebare al cărei răspuns grafică este de casetă pătrată care este goală cată la răspuns pozitiv. Comutatorul (declanșează o acțiune, precum butonul de comandă prezentat anterior. Totuși,

6

oferă posibilitatea de a închide rapid i chiar de aplicație, ele putând fi

ul. Le găsim de obicei grupate în unul țurile ferestrei ca în imaginea alăturată:

Butonul predefinit de acceptare poate fi acționat apăsând ENTER dacă focusul nu este pe un alt Pentru a clarifica acest aspect: așa cum se vede în imaginea de mai sus, butonul

care este buton predefinit de acceptare – este conturat fără a avea și chenarul punctat ce semnalizează țiere sau focusul. În acest caz, oriunde ar fi focusul, apăsând

fereastra respectivă cu preluarea modificărilor făcute asupra celorlalte elemente de control. Dacă sau a combinației Shift+TAB – focusul ajunge pe un alt buton de comandă, acesta

atât chenarul punctat al focusului cât și conturul mai pregnant ce indică butonul asupra căruia . Dacă focusul se mută pe orice alt tip de element de control în afara unui buton

de comandă, conturul deosebit și acțiunea ENTER-ului revin la butonul de acceptare.Textul de pe buton poate fi OK, Da, Accept, De acord, sau orice alt text generic de acceptare. Pe de altă parte, există cazuri în care textul butonului poate exprima acțiunea declanșată prin acceptarea

dialog: Print, Imprimă, Copy, Transferă, OpenButonul predefinit de anulare sau renunțare poate fi acționat oricând prin

ția focusului mută acțiunea tastei ENTER de pe butonul de acceptare sau nuntotdeauna un text generic de renunțare sau respingere a valorilor din fereastră:

, etc. Este poziționat de obicei în apropierea butonului predefinit de acceptare, cel mai des în dreapta lui sau sub el.

aducem focusul chiar pe acest buton, el poate fi acționat atât de

Message Box] sunt cele mai simple ferestre, prin care aplica

operare ne comunică ceva: succesul operației [ ], o informare [ ], o avertizare [ ], sau apari

ții, cel mai interesant este faptul că acest tip de fereastră nu are decât un singur buton. Acesta este cazul particular când atât ENTER cât și ESC sunt legate de același buton din proiectare. Oricare

ționa, ștergând fereastra de pe ecran. Numai că în acest caz este vorba de cel de renunțare, ca în cazul precedent.

Butonul de tip Comutator Acesta este un element de control care permite alegerea dintre două alternative care se exclud reciproc. Mai

și ca o întrebare al cărei răspuns este prin DA sau NU. Forma sa grafică este de casetă pătrată care este goală în cazul răspunsului negativ, sau mar-

(Check Box) exprimă o opțiune. El nu țiune, precum butonul de comandă prezentat anterior. Totuși,

dacă focusul nu este pe un alt șa cum se vede în imaginea de mai sus, butonul OK

și chenarul punctat ce semnalizează ul, apăsând ENTER se va închide

fereastra respectivă cu preluarea modificărilor făcute asupra celorlalte elemente de control. Dacă – prin ul ajunge pe un alt buton de comandă, acesta

și conturul mai pregnant ce indică butonul asupra căruia ul se mută pe orice alt tip de element de control în afara unui buton

in la butonul de acceptare. , sau orice alt text generic de acceptare. Pe de

țiunea declanșată prin acceptarea , Deschide, etc.

prin apăsarea tastei ESC, de pe butonul de acceptare sau nu. El are

țare sau respingere a valorilor din fereastră: Cancel, Anulează, ționat de obicei în apropierea butonului predefinit de acceptare, cel mai

de ENTER cât și de ESC.

, prin care aplicația sau sistemul de

], sau apariția unei erori [ ].

că acest tip de fereastră nu are decât un singur și buton din proiectare. Oricare

Numai că în acest caz este vorba de butonul

Acesta este un element de control care permite alegerea dintre două alternative care se exclud reciproc. Mai

opțiunea exprimată poate trece alte elemente de control din starea actcomutatorului cu care aprindem sau stingem lumina în lumea reală.

Unele comutatoare pot avea trei stări, cu o a treia stare nedeterminată, care ar exprima răspunsul NU ȘTIU la întrebarea elementului de coobicei în mod direct de utilizatorul aplicaelemente de control sau a parametrilor sistemului de operare. În imaginea alăturată, alegerile individuale de compnedeterminată. Acdeselectăm pe toate.

Acționareainversându-i starea. Dacă elementul de tip comutator SPACE.

3. Setul de Butoane RadioAcest tip de element de control a fost inspirat de butoanele cu

ajutorul cărora se alegea lungimea de undă la aparatele de radio analogice mai vechi. Atunci când alegeam o nouă gamă, vechea gamă era eliberată. Deci când apăsăm un alt buton din setul disponibil, cel deja apăsat este eliberat. Așa putem face o algere din mai multe variante care se exclud reciproc.

Setul de butoane radiovariantă din 2 până la maxim 7 variante care nu se pot schimba. Pot exista butoane, dar peste 7 au un aspect înghesuit care le vom învăța mai târziu.obicei, butoanele dintr

grupate printr-un chenar care evidențiază apartenența. Fiecare buton are scrisă varianta în dreapta sa.

Din mouse, la fel ca la comutator, dăm varianta dorită. Aceasta este marcată, eliberând varianta anterior aleasă.

Acționarea din tastatură necesită o discuatentă. Mai întâi trebuie să observăm că focusul nu se va poziționa decât pe opțiunea activă dintrradio. Întregul set este tratat ca un singur element de control. O dată ce cu ajutorul tastelor-săgeți:

Înainte cu săgețile (jos)

Înapoi cu săgețile (sus)

O dată ce s-a ajuns la ultima opțiune, pe prima opțiune, comanda înapoi sare tot într

7

țiunea exprimată poate trece alte elemente de control din starea activă în cea inactivă, sau invers. Poate fi asemănat comutatorului cu care aprindem sau stingem lumina în lumea reală.

comutatoare pot avea trei stări, cu o a treia stare nedeterminată, care ar exprima ȘTIU la întrebarea elementului de control. Această stare nu poate fi stabilită de

obicei în mod direct de utilizatorul aplicației, ea fiind rezultatul combinațieielemente de control sau a parametrilor sistemului de operare. În imaginea alăturată, alegerile individuale de componente ale produsului final aduc comutatorul general de sus în starea nedeterminată. Acționându-l pe acesta, putem ori să selectăm toate componentele, ori să le deselectăm pe toate.

ționarea comutatorului din mouse se face prin click pe casetăi starea. Dacă elementul de tip comutator are focusul, inversarea stării din tastatură

Setul de Butoane Radio Acest tip de element de control a fost inspirat de butoanele cu

undă la aparatele de radio ana-logice mai vechi. Atunci când alegeam o nouă gamă, vechea gamă era

m un alt buton din setul disponibil, cel deja șa putem face o algere din mai multe variante

Setul de butoane radio (Radio Buttons) se folosește când alegem obligatoriu o variantă din 2 până la maxim 7 variante care nu se pot schimba. Pot exista butoane, dar peste 7 au un aspect înghesuit și se recomandă folosirea

ța mai târziu. De obicei, butoanele dintr-un set sunt

țiază apartenența. Fiecare buton are scrisă varianta în dreapta sa.

, la fel ca la comutator, dăm click pe . Aceasta este marcată, eliberând varianta

necesită o discuție mai Mai întâi trebuie să observăm că focusul nu se va

ționa decât pe opțiunea activă dintr-un set de butoane este tratat ca un singur element de control. O dată ce avem focusul în set, putem schimba op

(jos) și (dreapta);

(sus) și (stânga).

țiune, următoarea comandă înainte va sări circular la prima opțiune, comanda înapoi sare tot într-o legătură circulară pe ultima.

ivă în cea inactivă, sau invers. Poate fi asemănat

comutatoare pot avea trei stări, cu o a treia stare nedeterminată, care ar exprima ntrol. Această stare nu poate fi stabilită de

ției, ea fiind rezultatul combinației stărilor altor elemente de control sau a parametrilor sistemului de operare. În imaginea alăturată, alegerile

onente ale produsului final aduc comutatorul general de sus în starea l pe acesta, putem ori să selectăm toate componentele, ori să le

click pe casetă, acest lucru din tastatură se face apăsând

ște când alegem obligatoriu o variantă din 2 până la maxim 7 variante care nu se pot schimba. Pot exista și seturi cu mai multe

și se recomandă folosirea altor elemente de control, pe

în set, putem schimba opțiunea

următoarea comandă înainte va sări circular la prima opțiune. La fel, de

Aceste elemente de control sunt printre primele apărute în istoria calculatoarelor, chiar din timpul interfețelor de tip linie de comandă. La început se listau opțiunile de meniu iar utilizatorul intro-ducea cifra sau litera corespunzătoare opțiunii dorite, cum putem vedea în poza alăturată. Acest tip de meniu împacheta mai multe programe ce făceau prelucrări diferite într-o aplicație unitară pentru unutilizator final mai puțin experimentat O

în orice poziție, au apărut și ferestre de dialog în mod text. Primul nivel al unei structuri de tip meniu s-a constatat că e cel maiu eficient să fie afișată în partea de sus a ecranului, cu desfășurare orizontală, așa că s-a ajuns la structuri precum cea din imaginea alătu-rată. În această etapă de evoluție se face trecerea la interfețele grafice. Întregul ecran e transpus în fereastra de aplicaecranului este amplasată imediat sub bara de titlu a ferestrei.

1. Tipuri de meniuri

a) Meniurile clasice Acestea sunt preluate aproape identic cu varianta cea mai

evoluată a meniurilor în modul text, din sistemele tip linie de comandă, așa cum se vede în imaginea alăturată prin comparație cu imaginea de mai sus. Înainte videoterminale„caracter”, cu o grilă de 25 rânduri ce au 80 caractere fiecare

8

printre primele apărute în istoria calcula-țelor de

La început se listau -

, cum putem vedea în poza mpacheta prelucrări

un țin experimentat O

dată cu renunțarea progresivă la consolele cu tipărire și adoptarea exclusivă a videoterminalelor, sinteracțiune prin meniuridevenit liste de opputeau la rândul lor să deschidă alte liste de aici din nou alte liste, cum putem vedea în imaginea alăturată.devenit din ce în ce mai complicate, cu multe opțiuni de meniu pentru cele mai simple variante.videoterminal puteam scrie orice caracter

Întregul ecran e transpus în fereastra de aplicație, așa că bara de meniu din partecranului este amplasată imediat sub bara de titlu a ferestrei. Așa ajungem la meniurile pe care le folosim și astăzi.

meniuri

unt preluate aproape identic cu varianta cea mai din sistemele tip linie de

șa cum se vede în imaginea alăturată prin comparație cu videoterminalele funcționau în modul

„caracter”, cu o grilă de 25 rânduri ce au 80 caractere fiecare.

țarea progresivă la consolele și adoptarea exclusivă a video-

terminalelor, s-a schimbat și modul de țiune prin meniuri. Acestea au

devenit liste de opțiuni. Iar unele opțiuni puteau la rândul lor să deschidă alte liste și de aici din nou alte liste, cum putem vedea în imaginea alăturată. Aplicațiile au devenit din ce în ce mai complicate, cu

țiuni de meniu pentru cele mai simple variante. Dar deoarece pe un videoterminal puteam scrie orice caracter

ție, așa că bara de meniu din partea de sus a șa ajungem la meniurile pe care le folosim și astăzi.

Structura lor este cu o bară de meniucapăt al acesteia până la celălalt capăt. Odesfășurate vertical. Unele din acestea pot deschide la rsistem este un astfel de submeniu.

Activarea și selecția opțiunilorși dând click pe butonl din stânga al acestuia. Prin selecmeniului iar click-ul pe una din opțiunile finale ale acestuia face selecția

Pentru operarea din tastatură discumodificatorul ALT. Activarea meniului se face apăsând eliberând tasta ALT, ceea ce duce la evidenopțiuni din bara de meniu și apariția câte unei litere diferite subliniată la fiecare opțiunevariante de interacțiune cu meniul activat:

Putem naviga prin meniu cu tasteleevidențiată prin apăsarea tastei săgeată-stânga va deschide

Putem apăsa una din literele sublilitere subliniate și o apăsăm pe cea dorită [dacă opțiunea dorită nu are literă subliniată întâmpla – revenim la prima variantă: săge

Dacă am reținut literele secvenței de opțiuni până la cea finală, comenzi ALT+L1, ALT+L2necesară].

Acceleratorii sunt acele combinaactiva acțiunea asociată acelei opțiuni fără a mai folosi meniulaccelerator, ajungem să-l memorăm și-l putem folosi pentru a opera mai repede.

Ctrl+C – copiază ceea ce e selectat;

Ctrl+X – ștergere, cu copiere în memorie

Ctrl+V – lipește conținutul copiat la poziția actuală a pointerului;

Ctrl+A – selecție totală în zona în care se află pointerul; Ctrl+N – element nou în contextul aplica

Ctrl+O – deschide un element specific aplica

Ctrl+P – lansează imprimarea specifică aplica

Ctrl+S – salvează obiectul specific de lucru al aplica

Ctrl+F – lansează dialogul de căutare; Ctrl+H – lansează dialogul de căutare

Alt+F4 – închide fereastra activă, fie ea de dialog sau aplica

Ctrl+Z – anularea ultimei opera

Ctrl+Y – revenire asupra ultimei anulări.

b) Meniurile cu bară de instrumente

Următorul pas în evoluția meniurilor a fost adăugarea unei bare de instrumente sub bara de meniu, compusă din butoane cu simbol grafic, corespunzătoaremouse a comenzilor asociate cu acceleratorii

Vedem în imagine că putem avea butoane inactive, dacă opcare se află aplicația. Mai vedem și un buton în stare „apăsată”

Evoluția acestui tip a început cu bare de instrumente fixe, doar cu acele comenzi ce aveau acceleratori asociaUrmătorul pas a fost să se permită modificarea orice comandă și uneori chiar permițându

9

bară de meniu orizontală imediat sub bara de titlu a ferestrei care merge dintrOpțiunile barei de meniu deschid submeniuri ale căror

șurate vertical. Unele din acestea pot deschide la rândul lor submeniuri pe mai multe nivele.

și selecția opțiunilor din meniuri cu mouse-ul se face indicând cu pointeri dând click pe butonl din stânga al acestuia. Prin selecția unei opțiuni din bara orizontală de meniu se face activarea

țiunile finale ale acestuia face selecția finală a acțiunii alese.

discuția este un pic mai amplă. Principalul element este că se folose. Activarea meniului se face apăsând și

ceea ce duce la evidențierea primei și apariția câte unei litere diferite subliniată la fiecare opțiune. După asta avem mai multe

țiune cu meniul activat:

Putem naviga prin meniu cu tastele- săgeți și selectăm opțiunea dorită când e țiată prin apăsarea tastei ENTER [din poziția din imaginea de mai sus secvența

va deschide meniul de sistem];

Putem apăsa una din literele subliniate spre a deschide submeniul vertical al opși o apăsăm pe cea dorită [dacă opțiunea dorită nu are literă subliniată

revenim la prima variantă: săgețile și ENTER]; ținut literele secvenței de opțiuni până la cea finală, o putem selecta prin secven

ALT+L2,..[practic, ținem apăsat ALT și apăsăm apoi eliberăm

sunt acele combinații de taste care apar în partea dreaptă a unor opțiunea asociată acelei opțiuni fără a mai folosi meniul. Dacă folosim des o opțiune care are asociat un

l putem folosi pentru a opera mai repede. Acceleratori uzuali

copiază ceea ce e selectat;

cu copiere în memorie, a ceea ce e selectat;

ște conținutul copiat la poziția actuală a pointerului;

ție totală în zona în care se află pointerul; element nou în contextul aplicației;

deschide un element specific aplicației de pe suport extern;

lansează imprimarea specifică aplicației;

salvează obiectul specific de lucru al aplicației, sau ultimile modificări făcute;

lansează dialogul de căutare; lansează dialogul de căutare și înlocuire;

închide fereastra activă, fie ea de dialog sau aplicație [echivalent buton de închidere forțată]

anularea ultimei operațiuni;

revenire asupra ultimei anulări.

cu bară de instrumente

ția meniurilor a fost adăugarea unei bare de instrumente sub bara de meniu, compusă corespunzătoare acceleratorilor. Aceasta a devenit varianta de ac

mouse a comenzilor asociate cu acceleratorii. În rest, funcționarea e identică meniului clasic.

Vedem în imagine că putem avea butoane inactive, dacă opțiunile corespunzătoare nu au ce face în starea în ția. Mai vedem și un buton în stare „apăsată”, care se comportă ca un comutator.

bare de instrumente fixe, doar cu acele comenzi ce aveau acceleratori asociaUrmătorul pas a fost să se permită modificarea acestei bare conform dorințelor utilizatorului

și uneori chiar permițându-se și configurarea de noi comenzi. Iar ultima idee a fost să se grupeze

orizontală imediat sub bara de titlu a ferestrei care merge dintr-un ale căror opțiuni sunt

ândul lor submeniuri pe mai multe nivele. Meniul de

se face indicând cu pointer-ul opțiunea dorită ția unei opțiuni din bara orizontală de meniu se face activarea

țiunii alese.

Principalul element este că se folosește intensiv

. După asta avem mai multe

ți și selectăm opțiunea dorită când e ția din imaginea de mai sus secvența săgeată-jos,

niate spre a deschide submeniul vertical al opțiunii unde vor fi alte și o apăsăm pe cea dorită [dacă opțiunea dorită nu are literă subliniată – ceea ce se poate

selecta prin secvența de i apăsăm apoi eliberăm L1, L2,... în ordinea

e apar în partea dreaptă a unor opțiuni. Se pot folosi pentru a țiune care are asociat un

Acceleratori uzuali:

ției, sau ultimile modificări făcute;

ție [echivalent buton de închidere forțată]

ția meniurilor a fost adăugarea unei bare de instrumente sub bara de meniu, compusă varianta de acționare rapidă din

ționarea e identică meniului clasic.

țiunile corespunzătoare nu au ce face în starea în , care se comportă ca un comutator.

bare de instrumente fixe, doar cu acele comenzi ce aveau acceleratori asociați. țelor utilizatorului, putându-se adăuga

. Iar ultima idee a fost să se grupeze

10

aceste butoane în mai multe bare de instrumente care să poată fi manevrate și ele conform ideilor utilizatorului. Ele pot fi plasate una în prelungirea alteia, sau chiar una sub alta, având astfel mai multe bare de instrumente ceea ce a dus la aglomerarea spațiului aplicației. Ba mai mult, în cazul browserelor de internet, unele aplicații gratuite instalează tot felul de bare de instrumente, ajungându-se uneori să se acopere chiar și jumătate din spațiul disponibil.

Activarea și selecția opțiunilor din meniuri se face la fel ca la meniul clasic iar butoanele din barele de instrumente se acționează doar din mouse, aceasta fiind menirea lor. Unele meniuri au în stânga opțiunilor de meniu ce sunt asociate cu butoane din bara de instrumente, imaginea de pe buton, pentru a memora mai ușor această asociere.

c) Meniurile de tip RIBBON Acestea apar prima dată în Microsoft Office 2007, fiind mai apoi introduse și în sistemul de operare Windows

începând cu Vista. Astăzi, multe din aplicațiile moderne folosesc acest tip de meniu:

Meniul de tip RIBBON are în partea de sus bara de opțiuni principală, sub ea fiind o bară de instrumente de trei ori mai lată. Principiul de funcționare este că la schimbarea opțiunii, conținutul barei de instrumente se schimbă cu elemente de control specifice acestei opțiuni. Astfel s-a evitat supraaglomerarea cu bare de instrumente. Pe de altă parte, se renunță la submeniurile verticale în cascadă unde era uneori greu să fie găsită o anumită comandă.

Activarea și selecția opțiunilor din meniuri tip RIBBON se face astfel:

Din mouse, se selectează opțiunea dorită, apoi din bara de instrumente asociată acesteia se acționează elementul de control potrivit conform cu ce-am învățat, sau ce vom învăța în lecțiile viitoare.

Din tastatură se apasă mai întâi tasta ALT iar la eliberarea acesteia se vor afișa tastele disponibile astfel:

Să presupunem că în această stare vom apăsa pe tasta cu litera N. În acest caz, RIBBON-ul va arăta așa:

Acum putem alege din noul set de litere comanda care ne trebuie. De remarcat că pentru al cincilea buton din

stânga va trebui să apăsăm în ordine atât S cât și H.

2. Tipuri de opțiuni în meniurile clasice Primele 4 tipuri sunt asemănătoare butoanelor, existând un al cincilea specific doar meniurilor. În imaginea

exemplificatoare de la meniul clasic apar toate cele 5 tipuri de opțiuni ale acestuia:

Opțiune de meniu cu acțiune directă (are accelerator);

Opțiune de meniu ce deschide fereastră de dialog (fără accelerator);

Opțiune de meniu tip comutator (cu accelerator și simbol pentru DA);

Grup de opțiuni de meniu tip set butoane radio (opțiunea activă are simbolul de selecție în stânga);

Opțiune de meniu de tip submeniu – are în partea dreaptă o săgeată la dreapta și deschide un nou submeniu, adică un nivel mai adânc de detaliere a opțiunilor.

De reținut că setul de butoane radio și submeniul nu pot avea acceleratori.

Aceste elemente de control au apărut din două motive:

Uneori trebuie să alegem dintrcare ar da o imagine frumoasă pe ecran;

Uneori avem de-a face cu un set de oppornirea și până la oprirea aplica

Pe lângă aceste motive, mai târziu smulte elemente o dată, nu doar unul singur, ca în cazul setului de butoane radio.

Elementele unei liste se încarcă la deschiderea ferestrei ce condintr-o sursă externă: fișierele dintr-un director, imprimantele instalate în sistem, calculatoarele vizibile în reFuncțional și vizual sunt două tipuri de liste

1. Liste desfășurateAcest tip de listă își propune să prezinte cât mai

multe din opțiunile disponibile, dacă nu pe toate. Acesta este avantajul listelor desfășurate. Dezavantajul este că ocupă mult spațiu pe ecran.

În cazul în care nu au loc toate elementele spațiul disponibil, lista are în dreapta (dacă elementele se înșiruie pe verticală într-o singură coloană) sau dedesubt (dacă lista se pliază pe mai multe coloane cu extindere pe orizontală) o bară de defilare. Rareori, demulte elemente decât pot fi văzute, lista nu afide derulare – vezi imaginea alăturată, lista de jos. Dacă bănuim asta, sau o știm sigur, putem accesa opțiunile ascunse doar din tastatură, cum vom vedea imeDacă toate elementele încap în zona de afi

Selecția simplă se poate face din mousefocusului pe listă și alegerea opțiunii din tastele

Selecția multiplă necesită o discupe lângă variantele de operare cu mouseelemente selectate.

a) Cazul elementelor alăturate: Din mouse, se trage un drept

afara oricărui element, din spa11

Aceste elemente de control au apărut din două motive:

Uneori trebuie să alegem dintr-un număr mai mare de variante decât ne permite un set de butoane radio frumoasă pe ecran;

a face cu un set de opțiuni care se modifică foarte des, poate chiar de câteva ori de la i până la oprirea aplicației.

Pe lângă aceste motive, mai târziu s-a extins funcționarea unora din liste și cu posibilitatea de a , nu doar unul singur, ca în cazul setului de butoane radio.

la deschiderea ferestrei ce conține lista. Pot fi definite prin program sau citite un director, imprimantele instalate în sistem, calculatoarele vizibile în re

țional și vizual sunt două tipuri de liste pe care le prezentăm în continuare.

șurate (ListBox) și propune să prezinte cât mai

țiunile disponibile, dacă nu pe toate. Acesta șurate. Dezavantajul este că

În cazul în care nu au loc toate elementele listei în țiul disponibil, lista are în dreapta (dacă elementele se

o singură coloană) sau dedesubt (dacă lista se pliază pe mai multe coloane cu extindere

Rareori, deși sunt mai multe elemente decât pot fi văzute, lista nu afișează bară

vezi imaginea alăturată, lista de jos. Dacă știm sigur, putem accesa opțiunile

ascunse doar din tastatură, cum vom vedea imediat. Dacă toate elementele încap în zona de afișare, bara de

derulare poate să treacă în starea inactivădispară cu totul, după cum preferă

În stânga avem o listă desfăși cu bară de derulare, așa cum este considerat corect.

Lista desfășurată poate avea mai multe

O coloană de opțiuni, ca

Multicoloană, desfă

Plăci (tiles) cu descriere tot pe verticală; Pictograme doar cu nume, mai multe pe rând,

dar rândurile desfășurate tot pe vertical

din mouse direct prin click pe opțiune iar din tastaturăși alegerea opțiunii din tastele-săgeți: (la mutarea focusului rămâne ultima selec

necesită o discuție mai lungă. În primul rând, elementele selectate pot fi alăturate sau nu, pe lângă variantele de operare cu mouse-ul sau tastatura. Prima imagine are lista din dreapta

Cazul elementelor alăturate: , se trage un dreptunghi de selecție asupra elementelor dorite, având grijă să

afara oricărui element, din spațiul dintre elemente.

un număr mai mare de variante decât ne permite un set de butoane radio

țiuni care se modifică foarte des, poate chiar de câteva ori de la

i cu posibilitatea de a selecta mai

ține lista. Pot fi definite prin program sau citite un director, imprimantele instalate în sistem, calculatoarele vizibile în rețea, etc.

să treacă în starea inactivă, sau poate să preferă programatorul aplicației.

În stânga avem o listă desfășurată cu pliere pe orizontală șa cum este considerat corect.

șurată poate avea mai multe forme:

țiuni, ca în imagini;

, desfășurată doar pe verticală;

) cu descriere tot pe verticală; doar cu nume, mai multe pe rând,

verticală.

din tastatură prin aducerea usului rămâne ultima selecție).

În primul rând, elementele selectate pot fi alăturate sau nu, lista din dreapta-sus cu mai multe

ție asupra elementelor dorite, având grijă să-l începem din

Din tastatură, ne ducem pe elementul până la celălalt capăt. Se poate folosi metoda

b) Cazul elementelor din loc în loc Din mouse, selectăm prin click

pe rând restul opțiunilor dorite. Din tastatură, ne ducem ca la selec

CTRL – ne ducem cu săgeapăsând tasta SPACE. Atenelemente, ea trebuie să fie apăsată când folosim săgeselectat.

2. Liste ascunse (Aceste liste au fost create pentru a economisi spa

fereastra de dialog. Au aspectul unui buton de comandă, cu o săgeată în jos în partea dreaptă. Atenție: a nu se confunda cu butonul împăr– spre deosebire de acesta, săgeata nu e separată de spao linie și acțiunea este aceeași pe tot spațiul elementului de control.alăturată vedem lista în aspectul restrâns [A] vedem și simbolul „▼” [C] ce marchează tipul elementului de control. Are doar forma de coloană și nu permite selecția multiplă.

afișează doar elementul selectat. Poate avea și un alt aspect, ca în figura dindesfășurată – restrâns rămâne doar chenarul de suselement de control care va fi tratat în lecselectat dintr-o margine în cealaltă a zonei de afi

Lucrul cu acest element presupune două opera

Desfășurarea și restrângereaprin combinația ALT+ . De reținut ca nu se folosește pentru restrângere din tastatură combinația ar putea bănui conform unei logici elementare

Selecția din mouse se face prin click pe opDacă pentru acțiunea cu mouse-ul trebuie ca lista să fie desfărestrânsă.

3. Saltul direct din tastaturăAm separat acest mod de lucru cu tastatura deoarece este comun atât listelor desfă

am vrut să fie tratat unitar, după prezentarea ambelor tipuri.

Atunci când avem focusul pe o listă, pe unul din elementele acesteia dacă apăsăm pe litera cu care începeelemente care încep cu aceeași literă, la prima apăsare se sare pe primul, la a doua se trece la următorul și așa mai departe. Se continuă identic până la ultimul, când o nouă apăsare ne duce din nou pe primul element cu

Trebuie precizat și la această metodă că în cazul mai întâi desfășurată cât și dacă lista este

12

, ne ducem pe elementul din unul din capete și – ținând apăsată tasta Se poate folosi metoda și cu mouse-ul: SHIFT-Click

Cazul elementelor din loc în loc: , selectăm prin click-stânga unul din elemente și apoi, ținând apăsată tasta

țiunilor dorite. , ne ducem ca la selecția simplă pe unul din elemente, iar apoi

ne ducem cu săgețile pe rând pe fiecare din celelalte elemente dorite Atenție: se poate elibera temporar tasta CTRL, dar dacă mai avem de selectat

elemente, ea trebuie să fie apăsată când folosim săgețile pentru deplasare spre un nou element de

(DropBox) Aceste liste au fost create pentru a economisi spațiul de afișare în

fereastra de dialog. Au aspectul unui buton de comandă, cu o săgeată în jos în confunda cu butonul împărțit (split button)

spre deosebire de acesta, săgeata nu e separată de spațiul „butonului” printr-și acțiunea este aceeași pe tot spațiul elementului de control. În figura

alăturată vedem lista în aspectul restrâns [A] și desfășurat [B]. Deasemenea ” [C] ce marchează tipul elementului de control. Are și nu permite selecția multiplă. În formatul restrâns

șează doar elementul selectat. Poate avea și un alt aspect, ca în figura dinrestrâns rămâne doar chenarul de sus). Acesta poate fi confundat cu un

element de control care va fi tratat în lecția următoare. De remarcat că elementul ales e o margine în cealaltă a zonei de afișare.

cu acest element presupune două operații – desfășurarea și selecția:

i restrângerea listei se poate face din mouse dând click pe element iar ținut ca nu se folosește pentru restrângere din tastatură combinația

conform unei logici elementare.

se face prin click pe opțiune iar din tastatură se folosesc tasteleul trebuie ca lista să fie desfășurată, săgețile acționează și în cazul în care lista este

Saltul direct din tastatură Am separat acest mod de lucru cu tastatura deoarece este comun atât listelor desfă

vrut să fie tratat unitar, după prezentarea ambelor tipuri.

pe o listă, în loc să ne deplasăm cu tastele-săgeți, putem sări apăsăm pe litera cu care începe acel element. Dacă sunt mai multe

și literă, la prima apăsare se sare pe primul, la a doua se trece la următorul și așa mai departe. Se continuă identic până la ultimul, când o nouă apăsare ne duce din nou pe primul element cu

și la această metodă că în cazul listelor ascunse poate fi folosită atât pe o listă ce a fost și dacă lista este în forma restrânsă.

inând apăsată tasta SHIFT – mergem Click pe celălalt capăt.

și apoi, ținând apăsată tasta CTRL, selectăm

ția simplă pe unul din elemente, iar apoi – ținând apăsată tot tasta pe rând pe fiecare din celelalte elemente dorite și le selectăm

, dar dacă mai avem de selectat lasare spre un nou element de

șează doar elementul selectat. Poate avea și un alt aspect, ca în figura din stânga (în formă . Acesta poate fi confundat cu un

De remarcat că elementul ales e

șurarea și selecția:

dând click pe element iar din tastatură ținut ca nu se folosește pentru restrângere din tastatură combinația ALT+ cum s-

se folosesc tastele-săgeți: . șurată, săgețile acționează și în cazul în care lista este

Am separat acest mod de lucru cu tastatura deoarece este comun atât listelor desfășurate cât și celor ascunse și

putem sări din tastatură direct acel element. Dacă sunt mai multe

și literă, la prima apăsare se sare pe primul, la a doua se trece la următorul și așa mai departe. Se continuă identic până la ultimul, când o nouă apăsare ne duce din nou pe primul element cu acea literă.

poate fi folosită atât pe o listă ce a fost

Toate elementele pe care le-am studiat până acum ori au declandintr-un set deja existent de posibilități. Esența unui calculator este prelucrarea informației și nici unul din elementele de control prezentate nu permite introducerea de informazone în care scriem date noi care sunt apoi preluate în sistemul de calcul.

1. Casete de Text simple (Primul tip de element de control care permite introducerea

informației de la tastatură a fost caseta de text aspect grafic „adâncit” și care, atunci când primeconținut predefinit, afișează cursorul de text și așteaptă să introducem ceva de la tastatură.poate avea un conținut – fie din sistem, fie pentrreîntoarcem cu focusul pe acest element de control, con

Folosirea casetelor de text se face doar înscriind astfel datele. Cu mouse-ul se poate doar aduce focusul în caseta de text, sau se poate selecta o parte din conținutul existent. Selecția din tastatură se face ținând apăsat și deplasând cursorul de text în direcția selecției. caracter peste care trecem, va fi selectat.selectat în casetă, putem începe să scriem va fi înlocuit de ceea ce introducem acum.

Unele casete text au asociate restricsemnul minus la început și o singură dată separatorul zecimal sistemele în Română.

Toate aceste trei forme pot fi în starea (tradițional fondul este gri). Pentru ultima putilizatorul nu are drepturile necesare. trebuie să confundăm starea aceasta cu

2. Casete de Text combinate cu Listă (Aceste elemente de control combină caracteristicile casetelor de text cu cele

ale listelor: oferă o serie de variante des folosite, dar nu limitează la acestea. Dacă apar alte date, acestea pot fi introduse în casetă de la tastatură, ca la o casetă de text simplă, cu aceleași comenzi. Lista poate fi atât

Casetele de text cu listă ascunsăbuton împărțit, cu simbolul „▼” în partea dreaptă.buton prin aspectul de casetă text – zonă „adâncită”cu fundalul alb de zonă editabilă – ca în imaginea alăturată. În dreapta lista a fost derulată prin click cu mouse-ul pe săgeata „

13

am studiat până acum ori au declanșat acțiuni în calculator, ori au permis o alegere ți. Esența unui calculator este prelucrarea informației și nici unul din elementele

de control prezentate nu permite introducerea de informație nouă în computer. Acesta este rolul zone în care scriem date noi care sunt apoi preluate în sistemul de calcul.

Casete de Text simple (TextBox) Primul tip de element de control care permite introducerea

caseta de text simplă: o zonă cu nci când primește focusul și nu are

ținut predefinit, afișează cursorul de text și așteaptă să introducem ceva de la tastatură.fie din sistem, fie pentru că am introdus noi ceva. În acest caz, când

reîntoarcem cu focusul pe acest element de control, conținutul său este complet selectat și nu apare cursorul de text.

Caseta de text simplă poate avea mai multe

O singură linie, ca în im

Multilinie, ca în imaginea din stânga;

Cu text îmbogățit (RichTextEditde jos – permite schimbarea atributelor textului, cum ar fi culoarea, îngroșare, înclinare, etc.

Folosirea casetelor de text se face doar din tastatură, ul se poate doar aduce

, sau se poate selecta o parte din ția din tastatură se face ținând SHIFT

și deplasând cursorul de text în direcția selecției. Fiecare cter peste care trecem, va fi selectat. Dacă avem conținut

selectat în casetă, putem începe să scriem și ceea ce era selectat va fi înlocuit de ceea ce introducem acum. Nu e nevoie să apăsăm tasta DELETE pentru a

Unele casete text au asociate restricții, cum ar fi casetele unde se introduc valori și care permit doar cifre, și o singură dată separatorul zecimal – punct pentru sisteme în Engleză

e trei forme pot fi în starea editabilă (tradițional litere negre pe fundal albentru ultima pot exista două motive: starea sistemului nu permite modificări

Aceeași aplicație lansată de alt utilizator poate trece în starea editabilă. Nu trebuie să confundăm starea aceasta cu starea activ/inactiv, care se aplică la toate elementele de control.

Casete de Text combinate cu Listă (ComboBox)control combină caracteristicile casetelor de text cu cele

ale listelor: oferă o serie de variante des folosite, dar nu limitează la acestea. Dacă apar alte date, acestea pot fi introduse în casetă de la tastatură, ca la o casetă de text

. Lista poate fi atât ascunsă cât și desfășurată.

Casetele de text cu listă ascunsă le recunoaștem după aspectul de ” în partea dreaptă. Se deosebesc de acest tip de

zonă „adâncită” în partea principală din stânga ca în imaginea alăturată. În dreapta lista a fost

ul pe săgeata „▼” sau prin apăsarea pe tastatură a

țiuni în calculator, ori au permis o alegere ți. Esența unui calculator este prelucrarea informației și nici unul din elementele

ta este rolul casetelor text:

ținut predefinit, afișează cursorul de text și așteaptă să introducem ceva de la tastatură. Elementul de control u că am introdus noi ceva. În acest caz, când ajungem sau ne

ținutul său este complet selectat și nu apare cursorul de text.

Caseta de text simplă poate avea mai multe forme:

ca în imaginea de sus;

, ca în imaginea din stânga;

RichTextEdit), ca în imaginea permite schimbarea atributelor textului, cum ar fi culoarea,

pentru a șterge ce-am selectat.

ții, cum ar fi casetele unde se introduc valori și care permit doar cifre, Engleză, virgulă pentru

țional litere negre pe fundal alb) sau needitabilă nu permite modificări sau

trece în starea editabilă. Nu , care se aplică la toate elementele de control.

)

combinației ALT+ . Și selecția se face ca la listele ascunse din lecfolosirea săgeților:

În jos cu săgețile (jos)

În sus cu săgețile (sus) Alăturat vedem un exemplu de utilizare a casetei combinate

cu listă ascunsă: stabilirea destinatarului unui mail. Cel mai des

3. Casete de Text cu Derulor (Pentru introducerea unei valori numerice, se folose

poate scrie valoarea în zona de editare din stânga, sau se poate modifica pas cu pas această valoare din cele două minibutoane suprapuse în dreaptaderulorul). Acționarea lor se face prin verticale – cele orizontale mută caret-

4. Casete de Text SpecialePentru datele cu format deosebit

pe lângă restricțiile impuse zonei de editare, se mai pot asocia în dreapta elemente de control specializate în locul derulorului. Acestea ajută la selecția directă a con

Casetă text pentru date calendaristice,

Casete text pentru adrese IP (4 zone separate

14

se face ca la listele ascunse din lecția trecută: click cu mouse

(jos) și (dreapta);

(sus) și (stânga). vedem un exemplu de utilizare a casetei combinate

cu listă ascunsă: stabilirea destinatarului unui mail. Cel mai des folosim 6 sau 7 adrese ale rudelor sau prietenilor. Dar ocazional va trebui să folosim și alte adrese. Lista evită tastarea repetată a adreselor des folosite, iar caseta de text oferă posibilitatea introducerii celor ocazionale.

Casetele de text cu listă desfășuratăexemplul clasic este fereastra de dialog la nivelul sistemului pentru selecunui set de caractere, imaginea din stânga. Au lista imediat sub caseta text lipită de aceasta.

Se vede în imagine că toate casetele cu listă desfăelemente ce nu sunt din listă, ceea ce arată libertatea de introducere.lângă asta, selecția din listă se face cu mouse-ul sau săge

Casete de Text cu Derulor (SpinBox) Pentru introducerea unei valori numerice, se folosește acest tip de casetă: se

poate scrie valoarea în zona de editare din stânga, sau se poate modifica pas cu această valoare din cele două minibutoane suprapuse în dreapta (acesta fiind

lor se face prin click cu mouse-ul sau din săgețile -ul în zona de editare.

Casete de Text Speciale cum ar fi, data calendaristică, ora, sau adresa IP (dar nu numai aceste tipuri)

țiile impuse zonei de editare, se mai pot asocia în dreapta elemente de control specializate în locul directă a conținutului. Așa iau naștere casetele de text speciale

Casetă text pentru date calendaristice, Casetă text pentru oră (cu

4 zone separate), Casetă de text pentru selectarea unui

ția trecută: click cu mouse-ul pe opțiune sau

selor des folosite, iar caseta de text oferă

șurată sunt mai rar întâlnite, dar exemplul clasic este fereastra de dialog la nivelul sistemului pentru selecția

, imaginea din stânga. Au lista imediat sub caseta text și

cu listă desfășurată au introduse elemente ce nu sunt din listă, ceea ce arată libertatea de introducere. Pe

ul sau săgețile din tastatură.

(dar nu numai aceste tipuri), țiile impuse zonei de editare, se mai pot asocia în dreapta elemente de control specializate în locul

asetele de text speciale:

cu 3 zone separate),

Casetă de text pentru selectarea unui Folder.

1. Alte elemente de control.Există câteva elemente de control larg utilizate dar care nu intră în nici una din categoriile discutate până acum

a) Selectorul de pagină sau Taplicațiilor pe categorii de opavem câte un element de selecsemn de cartvertical pe latura stângă a ferestrei.O altă variantă este selectorul de tip pagină web, care apare ca o listă desfășurată în stânga ferestrei iar la schimbarea opțiunii din „listă”,se schimbă com

plet conținutul din dreapta paginii. Iată un exemplu aici în dreapta:

Acționarea din mouse se face prin click pe tab-ul dorit, iar din tastaturăfolosesc săgețile stânga și dreaptaTabulatorul nu comută circular de la ultimul tab la primul sau invers. La cel de tip pagină web, se pot folosi și săgeata la stânga pentru direcția în sus

b) Barele de derulare (Scroll Barsparte a unei liste, dar pot fi și elemente de control de sine stătătoare. Ele oferă posibilitatea deplasării delungul unui element ce nu încape în spafie el text, imagine, sau orice altceva. Aacționare pentru deplasare continuă și două butoane în capete pentru deplasare pas cu pas. Pot fi verticale sau orizontale, conform sensului de deplasareelementului de acționare este proporțională cu zona vizibilă din elementul derulat.

Acționarea din mouse se poate face partea mobilă în poziția dorită, sau pas cu pas click între elementul mobil și butonstabilește fiecare programator în parte).

Poziționarea din tastatură, atunci când am adus

Deplasarea pas cu pas la stânga sau în sus cu una din săgecelelalte două săgeți;

Salturile de câte o pagină în sus sau la stânga se fac cu tasta PgUp iar în jPgDn.

15

Alte elemente de control. Există câteva elemente de control larg utilizate dar care nu intră în nici una din categoriile discutate până acum

Tabulatorul apare mai întâi pentru organizarea dialogurilor de configurare a pe categorii de opțiuni. Pe una din laturile ferestrei

avem câte un element de selecție pentru fiecare pagină a dialoguluisemn de carte, numit „Tab”. În stânga jos avem și un tabulator cu tabvertical pe latura stângă a ferestrei. O altă variantă este selectorul de tip pagină web, care apare ca o listă

șurată în stânga ferestrei iar

schimbarea țiunii din „listă”,

se schimbă com-Iată un

se face prin tastatură se

țile stânga și dreapta. Tabulatorul nu comută circular de la ultimul

primul sau invers. La cel de tip pagină și săgeata la stânga pentru direcția în sus sau săgeata la dreapta pentru direc

Scroll Bars) pot fi și elemente de control de

Ele oferă posibilitatea deplasării de-a lungul unui element ce nu încape în spațiul de afișare, fie el text, imagine, sau orice altceva. Au un element de

ționare pentru deplasare continuă și două butoane în Pot fi verticale sau

orizontale, conform sensului de deplasare. Dimensiunea ționare este proporțională cu zona

se poate face trăgând ția dorită, sau pas cu pas acționând butoanele de derulare din capete. Deasemenea, cu

și buton se face un salt de „o pagină” în direcția respectivă (ce înseamnă „pagină” ște fiecare programator în parte).

, atunci când am adus focusul pe bara de derulare, are două posibilită

Deplasarea pas cu pas la stânga sau în sus cu una din săgețile respective iar la dreapta sau în jos cu

Salturile de câte o pagină în sus sau la stânga se fac cu tasta PgUp iar în jos sau la dreapta cu tasta

Există câteva elemente de control larg utilizate dar care nu intră în nici una din categoriile discutate până acum

apare mai întâi pentru organizarea dialogurilor de configurare a țiuni. Pe una din laturile ferestrei – de obicei cea de sus – ție pentru fiecare pagină a dialogului, asemănător unui

și un tabulator cu tab-urile aranjate

sau săgeata la dreapta pentru direcția în jos.

de derulare din capete. Deasemenea, cu ția respectivă (ce înseamnă „pagină”

focusul pe bara de derulare, are două posibilități:

țile respective iar la dreapta sau în jos cu

os sau la dreapta cu tasta

c) Cursoarele stabilesc un parametru de sistem volumul sonor, sau transparența unei ferestre și una maximă. Se aseamănă mult cu barele de derulare, dar butoanele din capete, (2) elementul lor activ „îmbracă”plasare (cele ale scroll-urilor sunt incluse în aceasta) nea lor rămâne constantă, nu este propor

Acționarea din tastatură este identică cu cea de la barele de derulare: săgețile pas cu pas sau PgUppagină. Din mouse putem doar să tragem sau să facem salt de pagină cu click

d) Elemente de control personalizatepot avea aspectul sau comportamentul modificat faDar dacă se face acest lucru, ori este evident din aspectul elementului felul cum va ac

el, ori vor exista explicacele ce urmează. În partea stângă avem prezentatde formă și culoare personalizate, dar textul „de lucru. Sub el avem o stânga și de formă ovală, dar păstrarea culorii și săgeți

țeles și folosit. În partea dreaptă avem o formă personalizată(element de decor dinamic, prezentat imediat mai jos).

2. Elemente de Decor.Pe suprafața ferestrelor de aplicație sau de dialog

putem vedea o serie de elemente care nu au rol activ în funcționarea acestora – nu răspund la comouse sau tastatură – dar care ne explică această funcționare. Astfel avem etichete text sau grafice, chenare de grupare și bare de progres.

a) Etichetele text explică rolul elementelor active, fiind amplasate la stânga sau sus în parteafață de acestea. Rolul unor elemente de control nu poate fi intuit fără acest text explicativ. Unele etichete text se pot modifica conform stării aplicației sau a sistemului.

b) Etichetele grafice sunt imagini incluse pe suprafața ferestrelor pentru a descrie rolul acestora sau a unora din elementele de control alăturate. Pot fi dacă reflectă efectele modificării elementelor de con„Page Setup” al „Notepad”, are eticheta dinamică.

c) Chenarele de grupare încadrează întrnează asupra aceleiași părți a aplicației.grupare. Doar când setul de butoane radio e singurul element din fereastră, pe lângă butoanele predefinite, chenarul lipsește. Aceste chenare au de obicei în colțul stângaevident despre ce e vorba – acest text lipse

d) Barele de progres (Progress Barelemente de decor dinamice care indică vizual tual și procentual gradul de îndeplinire a unei operații mai îndelungate. După „viteza” de umplere a barei nputem da seama și de rapiditatea operațiunii, nu numai de cât din ea s-a făcut și cât a mai rămas. Deosebirea față de o etichetă grafică dinamică constă în faptul că evoluția elementului de decor reflectă o evoluție internă a aplicației sau a sistemului lor noastre asupra elementelor de control din fereastră. În figură sunt prezentate diverse forme ale barelor de progres.

16

stabilesc un parametru de sistem – de exemplu ța unei ferestre – între o limită minimă

i una maximă. Se aseamănă mult cu barele de derulare, dar (1) nu au (2) elementul lor activ „îmbracă” zona de de-

urilor sunt incluse în aceasta) și (3) dimensiu-nea lor rămâne constantă, nu este proporțională cu nimic.

este identică cu cea de la barele PgUp și PgDn pagină cu

tragem cursorul pe poziție salt de pagină cu click lângă elementul mobil.

d) Elemente de control personalizate pot fi create de orice programator. Ele sau comportamentul modificat față de elementele de control standard.

Dar dacă se face acest lucru, ori este evident din aspectul elementului felul cum va acționa el, ori vor exista explicații pe suprafața ferestrei, după cum vom vedea în

În partea stângă avem prezentat un buton de comandăși culoare personalizate, dar textul „Apasă-mă” îi explică modul

de lucru. Sub el avem o casetă de text cu derulor, care are derulorul în și de formă ovală, dar păstrarea culorii și săgeților îl face ușor de în

. În partea dreaptă avem o formă personalizată a unei bare de progres (element de decor dinamic, prezentat imediat mai jos).

Elemente de Decor. ța ferestrelor de aplicație sau de dialog ie de elemente care nu au rol activ în

omenzi din care ne explică această func-

ionare. Astfel avem etichete text sau grafice, chenare

explică rolul elementelor ânga sau sus în partea stângă

. Rolul unor elemente de control nu poate fi intuit fără acest text explicativ. Unele etichete text se

ției sau a sistemului.

sunt imagini incluse pe ța ferestrelor pentru a descrie rolul acestora sau a unora din elementele de control alăturate. Pot fi

dacă reflectă efectele modificării elementelor de control alăturate, sau statice, dacă rămân a”, are eticheta dinamică.

încadrează într-un dreptunghi elemente de control de același părți a aplicației. Aproape întotdeauna seturile de butoane radio sunt î

grupare. Doar când setul de butoane radio e singurul element din fereastră, pe lângă butoanele predefinite, chenarul ște. Aceste chenare au de obicei în colțul stânga-sus un text care spune ce grupează chenarul. Rareori

acest text lipsește.

Progress Bar) sunt elemente de decor dinamice care indică vizual și even-

și procentual gradul de îndeplinire a unei operații mai îndelungate. După „viteza” de umplere a barei ne

și de rapiditatea operațiunii, nu numai și cât a mai rămas. Deosebirea

ță de o etichetă grafică dinamică constă în faptul că ția elementului de decor reflectă o evoluție internă a aplicației sau a sistemului de calcul, nu efectul modificări

lor noastre asupra elementelor de control din fereastră. În figură sunt prezentate diverse forme ale barelor de progres.

pot fi create de orice programator. Ele ță de elementele de control standard.

ționa în

buton de comandă ” îi explică modul

, care are derulorul în șor de în-

ța ferestrelor pentru a descrie rolul acestora sau a unora din elementele de control alăturate. Pot fi dinamice, dacă rămân așa. Mai sus, dialogul

un dreptunghi elemente de control de același tip sau care acțio-Aproape întotdeauna seturile de butoane radio sunt încadrate de chenare de

grupare. Doar când setul de butoane radio e singurul element din fereastră, pe lângă butoanele predefinite, chenarul sus un text care spune ce grupează chenarul. Rareori – când este

de calcul, nu efectul modificări-lor noastre asupra elementelor de control din fereastră. În figură sunt prezentate diverse forme ale barelor de progres.