1. Dicţionar istoric2. Situaţia internaţională

3. Caracteristicile politicii externe româneşti

4. Lupta antiotomană a Ţărilor Române

(sec. XIV-XV)

Autonomie - drept al unui stat (regiune) de a se administra după legile proprii în cadrul unui regim de dominaţie instaurat de o altă putere.

Cruciada târzie – lupta statelor creştine împotriva armatelor otomane în secolele XIV-

XV. Paşalâc – unitatea administrativă în Imperiul

Otoman , condusă de un paşă. Raia – unitate administrativă, care cuprindea un număr de sate, de cele mai multe ori, în jurul unei cetăţi, în zonele de margine ale I.

Otoman.Suzeranitate - control exercitat de un stat

asupra altuia, lipsit de independenţă, dar care-şi păstrează autonomia.

Tribut – sumă de bani vărsată de un stat altuia, la date fixe, în semn de recunoaştere a

dependenţei politice.Vasalitate - situaţie de dependenţă politică a

unui stat faţă de altul mai puternic, cu păstrarea autonomiei.

Politica externă a Ţărilor Române a fost influenţată , pe parcursul secolelor

XIV-XV de:vecinătatea celor două puteri catolice , Ungaria şi Polonia, care doreau stabilirea

suzeranităţii lor asupra statelor medievale româneşti;

expansiunea Imperiului Otoman în Europa (care ajunge la sfârşitul secolului al XIV-lea pe

linia Dunării);

realizarea unor alianţe între statele româneşti, dar şi cu alte ţări vecine; strategii militare eficiente, menite să

reducă diferenţa dintre capacităţile modeste ale armatei româneşti şi cele străine;

realizarea eforturilor militare şi diplomatice pentru menţinerea integrităţii şi

independenţei statale (chiar prin acceptarea suzeranităţii diferitelor state vecine); participarea la cruciadele antiotomane

iniţiate de puterile creştine;

pe parcursul Evului Mediu, războaiele purtate de români cu otomanii se înscriu în

categoria “războaielor asimetrice” (în care una dintre părţi se găseşte în inferioritate armată);

pentru a compensa inferioritatea militară faţă de adversar, românii au folosit “tactica

pământului pârjolit”; domnia este instituţia care s-a implicat activ

în apărarea ţării, având alături de ea boierimea şi populaţia aptă să lupte (constituită

în”oastea cea mare”). Ea s-a preocupat de construirea şi consolidarea unor cetăţi de

apărare.

Mircea cel Bătrân (1386-1418)

domn al Ţării Româneşti;

a încheiat alianţe cu domnul Moldovei,

Petru Muşat (1389), cu regele Poloniei,

Vladislav Jagello (1389) şi cu regele Ungariei,

Sigismund de Luxemburg (martie

1395, Braşov);a avut primele

confruntări cu turcii în 1388, când Dobrogea ,

în pericol de a fi cucerită de otomani, a

fost alipită Ţării Româneşti;

10 octombrie 1394/17 mai 1395 a avut loc lupta de la Rovine, în urma căreia turcii

conduşi de sultanul Baiazid I au fost înfrânţi;după bătălie , Mircea a fost părăsit de boieri,

care acceptă ca domn pe Vlad Uzurpatorul (până în 1397);

1396, a participat la cruciada antiotomană de la Nicopole, unde creştinii apuseni conduşi de Sigismund de Luxemburg au fost înfrânţi;1402-1413, s-a amestecat în luptele pentru

tronul Imperiului Otoman, sprijinindu-l pe Musa şi Mustafa;

1417, Mahomed I organizează o campanie în Ţara Românească, în cursul căreia Dobrogea a fost cucerită iar domnul român este obligat să

plătească tribut.

Întâlnirea dintre Mircea cel Bătrân şi Baiazid Ilderim

Iancu de Hunedoara (1441-1456)

1441-1456, voievod al

Transilvaniei;1446-1453, guvernator al

Ungariei;1453-1456,

căpitan general al Ungariei

1442, a respins un atac al turcilor în Transilvania, după care i-a înfrânt pe aceştia

în Ţara Românească, pe râul Ialomiţa;1443-1444, organizează “Campania cea

lungă”, o expediţie la sud de Dunăre, în urma căreia a cucerit oraşele Sofia şi Niş;

1444, participă la cruciada antiotomană de la Varna, condusă de regele Ungariei ,

Vladislav I, care s-a încheiat cu înfrângerea creştinilor;

1456, victoria de la Belgrad, prin care Iancu de Hunedoara a oprit, pentru circa 70 de ani,

ofensiva turcilor spre centrul Europei.

Cruciada de la Varna

Vlad Tepeş (1448; 1456-1462; 1476)

domn al Ţării Româneşti;

1459, refuză plata tributului;

1461-1462, organizează o

campanie la sud de Dunăre;

iunie 1462, “atacul de noapte” în apropiere de

Târgovişte; turcii sunt învinşi iar ţara

îşi păstrează autonomia;

“Atacul de noapte” de la Târgovişte

Ştefan cel Mare (1457-1504)

domn al Moldovei;în politica externă

a urmărit:emanciparea de sub

tutelaputerilor vecine

(Ungaria ,Polonia) şi lupta

antiotomană;a aplicat principiul de a nu lupta cu doi duşmani deodată.

Emanciparea de sub suzeranitatea maghiară:

1459, Tratatul de la Overchelăuţi cu Polonia;1462-1465, lupte pentru eliberarea Chiliei;1467, lupta de la Baia (Matei Corvin este

înfrânt).Lupta antiotomană:

a fost declanşată de refuzul lui Ştefan cel Mare de a plăti tribut şi de a ceda cetăţile

Chilia şi Cetatea Albă;1475, victoria de la Vaslui (Podul Înalt) împotriva otomanilor conduşi de Soliman

Paşa;1475, tratat de alianţă antiotomană cu

Ungaria;1476, o numeroasă oaste otomană condusă de Mahomed al II-lea intră în Moldova; Ştefan este înfrânt în bătălia de la Războieni (Valea

Albă);

1484, turcii cuceresc Chilia şi Cetatea Albă;1485, Ştefan cel Mare depune jurământul de la Colomeea (omagiul vasalic faţă de Cazimir

al IV-lea, regele Poloniei);1487,domnul Moldovei încheie pace cu

Imperiul Otoman reluând plata tributului. Emanciparea de sub suzeranitatea

poloneză:1497, victoria lui Ştefan cel Mare în lupta de

la Codrii Cosminului;1499, Tratatul de la Hârlău stabilea “pacea veşnică” între cele două state ( Moldova şi Polonia) şi emanciparea Moldovei de sub

suzeranitatea Poloniei.

Bătălia de la Vaslui (Podul Înalt)

Bătălia de la Codrii Cosminului

Bibliografie:

1. Florin Constantiniu,O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002

2. I.Scurtu, F. Dondorici, E. Lica, E.Poamă, V.Ionescu, O.Osanu, R.Stoica,

Istorie, manual pentru clasa a XII-a, Editura Gimnasium, 2007

3. Zoe Petre (coord.), Istorie, manual pentru cl. a XII-a, Ed. Corint, 2007

4. M.Stan, C.Vornicu, Istorie, manual pentru clasa a XII-a, Editura

Niculescu, 20075. www. wikipedia. ro