(.) vietile sfintilor ortodoxiei (08) sinaxarul lunii august

8/14/2019 (.) Vietile Sfintilor Ortodoxiei (08) Sinaxarul Lunii August

1/88

LUNA AUGUST

SINAXAR

1 August

n aceasta luna, n ziua ntia, pomenirea scoaterii cinstituluilemn al Cinstitei si de viata facatoarei Cruci.

Era obiceiul la Constantinopol n aceasta zi de a scoateLemnul Sfnt al Cinstitei si de-viata-facatoarei Cruci dinpalatul imperial n procesiune pna la catedrala SfntaSofia, la care participau multime de preoti si diaconi,care o tamiau pe tot acest drum. Procesiunea se opreape parcurs la o fntna cu un baptisteriu, unde se faceabinecuvntarea apei, pestru ca apoi Sfnta Cruce sa fiepusa pe masa altarului Sfintei Sofia. Din Marea-Bisericase faceau apoi, in fiecare zi, pna la sarbatoareaAdormirii Maicii Domnului, precesiuni in cartiereleorasului, pentru a purifica aerul si a-i proteja pelocuitorii capitalei de epidemiile ce se puteau raspndicu repeziciuni la acea epoca si mai evea pe caldurile din

luna august. Astfel, dupa ce a folosit toturor celor care au cinstit-o cucredinta, Sfanta Cruce era repusa n palatul mparatului.

Astazi ncepe Postul Adormirii Maicii Domnului, care dureaza doua saptamni,pna la 15 august, si este asemanator, ca rnduiala, cu cel al Postului Mare(Postul Pastilor).

Tot n aceasta zi, pomenireaSfintilor sapte MuceniciMacabei: Avim, Antonie, Gurie,Eleazar, Evsevona, Ahim siMarcel, a Maicii lor Solomoniasi a dascalului lor Eleazar.

Acesti sfinti martiri au trait subdomnia regelui Siriei Antioh Epifaniu,din dinastia Seleucizilor (175-164i.Hr.) care, dupa ce a adus in sclaviepoporul evreu, a incercat saconstrnga pe fiii lui Israel sa isirenege obiceiurile mostenite de laParintii lor, pentru a-i face sa adoptemoravurile pagne(Rezumat altextului II Macabei 6-7, precum siistorisirea apocrifa intitulata a IV aCarte a Macabeilor care uneori estetransmisa sub numele lui FlaviusIosif). In acest scop, el decreta catoti trebuiau sa mannce carne de

porc, animal al necuratiei, interzis de


2/88

Lege (cf. Levitic 11 :7-8).

Mai intii au incercat sa il constrnga pe dascalul Eleazar (Dupa unii, el eraPreot), deschizndu-i-se gura cu forta. Dar batrnul Sfnt scuipa cu dispretimbucatura. Ramnnd surd la indemnurile celor care il sfatuiau sa seprefaca a se supune pentru a-si salva viata, el le raspunse : "La vrstanoastra, nu se cuvine sa ne prefacem, de teama ca multi tineri, vaznd peEleazar ca ar adopta moravurile strainilor la 90 de ani, sa nu se rataceasca siei, din cauza mea si a prefacerii mele, si asta numai pentru un capat deviata. As atrage astfel asupra batrnetii mele pngarire si necinste, si chiarscapnd in prezent de pedeapsa oamenilor, nu as evita, viu sau mort, minileAtotPuternicului." Vorbind astfel, se duse de-a dreptul sa se dea supliciuluirotii. In chinuri, arata bravura unui tnar luptator si strnea admiratiacalailor. Fiind pe punctul de a muri, el declara zmbind : " Domnului, caredetine Sfnta Stiinta, ii este evident ca, putnd scapa de la moarte, indur subbici dureri crude in trupul meu, dar ca n sufletul meu le sufar cu bucurie dincauza fricii pe care El mi-o inspira ". Si isi dadu sufletul.

Sapte frati, care fusesera invatati de Eleazar in traditia poporului lor, furaarestati si se prezentara inaintea regelui, asemeni unui cor armonios, inmijlocul caruia se tinea mama lor. Un singur lucru conta pentru ei : ca acest

cor, in numar de sapte, numar sacru, binecuvntat de Dumnezeu, sa nu fiedistrus de caderea vreunuia dintre ei. Si se incurajau unul pe altul lamarturisire, prin cuvinte ca acestea : "Daca nu murim acum, va trebuioricum sa murim intr-o zi. Sa facem din necesitatea naturii o ocazie decinstire" (Cf Sfntul Grigore Teologul, Elogiul Sfintilor Macabei, 7 , PG 35,924).. Suveranul ceru sa fie instalate inaintea lor instrumentele de tortura siincerca sa ii convinga ; dar, triumfnd in fata argumentelor sale printr-ofilozofie de inspiratie divina, ei ii raspunsera prin glasul celui mai in vrsta :" Sntem gata mai degraba sa murim dect sa calcam Legea Parintilornostri ! ".

Antioh, iesindu-si din fire, dadu ordin sa i se taie limba acestui impertinent,apoi sa ii fie smulsa pielea si sa ii fie taiate extremitatile membrelor. Supuschinurilor rotii, apoi intins pe jaratec, el declara : " Taiati-mi miinile sipicioarele, ardeti-mi carnea, rupeti-mi articulatiile ! Prin toate aceste chinuri,va voi demonstra ca fiii Evreilor sint de neinvins cnd este vorba devirtute ! ".Transfigurat de foc, parea de nezdruncinat si isi duse la capat marturisireafara sa scoata macar un geamat, in timp ce mama si fratii sai, incurajati deacest spectacol, se rugau lui Dumnezeu sa le acorde cinstea de a muri inmod destoinic, asemeni lui.Apoi cel de-al doilea fu supus chinurilor. Cu unghii de fier ii fu taiata bucaticarnea apoi fu intins pe o catapulta. Gata sa isi dea sufletul, striga, in limbaebraica : " Nebunule, ne scoti din viata aceasta, dar Regele lumii ne va inviapentru viata vesnica, pe noi care murim pentru legile lui ". Al treilea isiprezenta cu indrazneala miinile sale calaului declarnd ca avea increderea caisi va regasi membrele in viata viitoare. Muri in chinurile rotii.

Al patrulea ceru tiranului sa gaseasca cele mai groaznice chinuri, pentru a-idemonstra ca era gata sa rivalizeze in cutezanta cu fratii sai ; inainte de a-i fismulsa limba, spuse : " Chiar daca ma lipsesti de organul care imi servestevorbirii, Dumnezeu aude glasul celor tacuti. Ct de dulce e sa fii schiloditpentru Dumnezeu ! ".


3/88

In graba de a triumfa la rndul sau, al cincilea se prezenta el insusitortionarilor. Urmatorul fu dat chinurilor rotii iar cnd fu strapuns striga :" Stiinta pe care o detinem noi din cucernicie este de neinvins ! ".

Acesti atleti de valoare isi sacrificara astfel vietile unul dupa altul, aratnd caratiunea iluminata de credinta poate nu doar sa puna stapnire pestepatimile sufletului, dar si ca ea triumfa in fata suferintelor si a mortii, caciprocura siguranta vietii vesnice si neintinate.

Mama lor, Solomonia, asista la chinurile fiilor sai si, nelasndu-se nici pedeparte prada durerii, cereafiecaruia dintre ei, in limba Parintilorsai, sa indure plini de curajincercarea in Numele Domnului si insperanta reinvierii.Ea le spunea : " Nu stiu cum atiajuns in pintecele meu ; nu eu v-amdat viata si mintea ; nu eu amorganizat elementele din care sintetifacuti fiecare dintre voi. De aceea,Facatorul lumii, care i-a plamadit pe

oameni si care este izvorul fiecaruilucru, va va da, cu mila lui, simintea si viata, pentru ca voi vadispretuiti voi insiva din cauzaLegilor sale ". Ct cel mai tnardintre cei sapte frati era inca inviata, tiranul ii facu tot felul depromisiuni si, chemind-o pe mamalui, ii ceru sa isi convinga fiul sa isisalveze viata. Trecnd peste oriceatasament trupesc, Solomonia se

apleca asupra tnarului baiat si iiceru dimpotriva sa sufere toatedurerile, pentru ca ea sa il poata regasi, cu fratii sai, in Imparatie.

Insufletit de un nou elan, fiul sau incepu atunci sa il blesteme pe tiran,prezicndu-i ca avea in curnd sa sufere dreapta pedeapsa pentru mndriasa. Si incheie rugndu-se ca sacrificiul sau si al fratilor sai sa impace mniacereasca dezlantuita impotriva poporului opresat. Antiohius, ranit in amorulpropriu, se dezlantui impotriva Sfntului Mucenic cu si mai multa cruzimedecit impotriva celorlalti. In fine, dupa ce acesta din urma isi dadu sufletul cuslava, Solomonia fu la rndul ei schingiuita si pleca sa isi regaseasca fiii incorul Sfintilor Mucenici (Dupa IV Mac. 17:1 ,ea se arunca singura in foc,inainte de a fi apucata de calai. Pretioasele sale Moaste sint cinstite astazi inbiserica Patriarhatului de la Constantinopol). Caci desi au marturisit inaintede venirea lui Hristos, acesti Sfinti Mucenici nu sint cu nimic mai prejos celorcare au urmat Domnului retraindu-i Patima revigoranta, caci credinta inHristos, care salasluia deja in ei prin speranta reinvierii, e cea care ii facu sadepaseasca orice atasament la cele pamntesti (Cf. Sf. Grigore Teologul, PG35, 913).

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor noua Mucenici care aumarturisit n Perga Pamfiliei: Leontie, Attu, Alexandru, Chindeu,Mnisiteu, Chiriac, Mineu, Catun si Evcleu.


4/88

Acesti sfinti au trait n vremea mparatului Diocletian si a ighemonuluiFlavian, n Perga Pamfiliei, fiind crestini de la mosii lor. Mineu era teslar, iarceilalti plugari. Avnd ei toti acelasi gnd, si bun sfat sfatuindu-se, s-au dusla chinurile muceniciei, socotind toate ale lumii desarte. Si sosind la capisteaArtemidei, ntr-o noapte au stricat toti idolii cti erau acolo. Pentru acestlucru au fost prinsi, si batuti rau si chinuiti n felurite chipuri. Iar fiind dati lafiare ca sa-i mannce, si acelea cu blndete venind la ei, s-au mirat toti deaceasta, si strigau: Mare este Dumnezeul crestinilor. Atunci la poruncaighemonului li s-au taiat capetele, si asa s-a plinit mucenicia lor.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Papa cel tnar, care nsac bagat si legat la gura si n mare aruncat s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Eleazar, care s-asavrsit ars cu foc.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Chiriac, care desabie s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Teodor, care de

sabie s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Polieuct, care s-a savrsit fiind ngropat n gunoi.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Mini, Mineu siceilalti, de la Viglentie, aproape de poarta de Tetrapilu Halcu.

Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i nemntuiete pe noi. Amin.


5/88

2 August

n aceasta luna, n ziua a doua, pomenirea aducerii moastelorSfntului ntiului Mucenic si Arhidiacon Stefan.

Istorisirea acestei aduceri a moastelor Sfntului Arhidiacon Stefaneste aceasta:

Trecnd multa vreme dupamucenicia ce a luat sfntulpentru Hristos, si fiind mparat

ntiul ntre mparatiicrestinesti, Sfntul Constantin,daca s-a umplut toata lumeade liniste si de pace, s-aaratat comoara cea scumpa amoastelor ntiului mucenic.Caci un om oarecare din satul

unde erau ascunse n pamntmoastele ntiului mucenic,batrn la vrsta si cu vredniciapreot, si cucernic cu viata,anume Luchian, a vazutvedenie, n care i se arata detrei ori ntiul mucenic. Decipreotul a descoperit vedeniaepiscopului Ioan, care,umplndu-se de bucurie simergnd la locul acela cu

clerul cetatii, si sapnd, auaflat racla n care erau sfintelemoaste. Si ndata s-a facut cutremur si a iesit buna mireasma, care a umplutpe cei ce erau acolo; iar glasuri de ngeri ziceau: "Slava ntru cei de sus luiDumnezeu, si pe pamnt pace ntru oameni bunavoire".

ndata patriarhul Ierusalimului cu alti doi episcopi si cu clerul si cu totpoporul, nchinndu-se sfintelor moaste, le-au asezat n sfntul Sion, culumini si cu cntari si tamieri, si cu cinstea ce se cadea. Dupa aceea s-a ziditsfntului o biserica n aceeasi cetate de un oarecare Alexandru, boier de sfat,care rugnd foarte mult pe arhiereu a luat moastele sfntului si le-a pusacolo cu toata cinstea. Dar nca nu trecusera cinci ani dupa mutarea aceea, si

mbolnavindu-se boierul acela spre moarte, si-a facut un sicriu de chiparosasemenea cu al sfntului, si punndu-l lnga acela, cnd a raposat a fost pus

n el.

Dupa aceea, peste opt ani dupa moartea lui Alexandru, fiind mparatcrestinilor sfntul si marele Constantin, si patriarh Constantinopolei Mitrofan,femeia lui Alexandru, cu numele Iuliana, fiind ndemnata de multi ca sa semarite iarasi, din pricina averii si frumusetii ei, ca sa nu ajunga sa faca unaca aceasta, s-a gndit sa ia trupul barbatului ei si sa se duca n patria ei si latatal sau la Constantinopol. Dar, fiind cuprinsa de oarecare proniedumnezeiasca a lasat sicriul barbatului ei si, varsnd multe lacrimi, a luat

racla sfntului. Si punnd racla cu sfintele moaste pe un pat si ncarcndu-l


6/88

pe un asin, si-a facut calea ei. Si toata noaptea se auzeau cntaridumnezeiesti de ngeri si locul acela se umplea de bun miros, ca si cum s-arfi fost varsat mult mir, iar duhurile cele viclene plngnd, strigau: "Vai noua,ca Stefan trece prin mijlocul nostru, chinuindu-ne".

De aceea, sosind la Ascalona, cetatea de lnga mare, si aflnd corabie sitocmind-o cu 50 de galbeni de aur, au pornit la drum. nsa este cu neputintaa scrie si a povesti pe scurt cte minuni si semne s-au facut n acea calatorie.

Iar daca au sosit la cetatea mparateasca, si a auzit mparatul aceasta, si celedespre femeia lui Alexandru, au adus-o naintea mparatului si a spus cuamanuntul toate. Atunci si iubitorul de Ortodoxie mparat, auzind acestea siumplndu-se de bucurie si de veselie, a poruncit arhiereului sa iasa naintecu tot clerul si cu poporul si sa aduca cu toata cinstea si evlavia pe sfntul lapalatul mparatesc.

Din minunile ce s-au facut atunci vom spune una: Au tras catrii carul n careera racla cu sfintele moaste, pna ce au sosit la locul ce se cheamaConstandiane, unde s-au oprit. Iar unul dintre catri grai cu glas omenesc:"Pentru ce ne bateti? Ca aici trebuie sa fie asezat sfntul". Aceste graiuridaca le-au auzit arhiereul, si toata adunarea poporului, au dat lauda lui

Dumnezeu cu mare glas. nca si binecredinciosul mparat auzind acestea, s-aminunat si ndata a zidit o sfnta biserica ntiului mucenic n locul acela,

ntru slava si lauda Domnului nostru Iisus Hristos si a Sfntului SauArhidiacon Stefan.

Tot n aceasta zi, pomenirea aflarii moastelor Sfintilor MuceniciMaxim, Dada si Chindilian de la Durostorul.

Acesti sfinti au trait pe vremea mparatului Maximian, n orasul Rodostol nlatura a doua a Misiei. Deci stnd ei naintea ipatului Tarchinie, si nevrnd sa

jertfeasca idolilor, au fost batuti; si fiind adusi la locul ce se numeste Ozovia,

li s-au taiat capetele, n ziua de 13 aprilie. Si multi ani fiind nestiuti, s-audescoperit prin nger cinstitele lor moaste, n ziua de 2 august. Iar acummoastele se afla n locasul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, la locul cese zice al lui Viglentie.

Tot n aceasta zi, pomenirea trnosirii dumnezeiestii biserici aSfntului Maritului Apostol si Evanghelist Ioan, cuvntatorul deDumnezeu, aproape de sfnta biserica cea mare, laConstantinopol.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Foca.

Tot n aceasta zi, pomenirea binecredinciosului mparatIustinian, n biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol.



7/88

4 August

n aceasta luna, n ziua a patra, pomenirea Sfintilor sapte Tineridin Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian,

Dionisie, Ioan si Constantin.Imparatul Deciu (250), venitdin Occident, odata ajuns laEfes, dadu ordin intregiipopulatii sa se adune intemple pentru a se inchinaidolilor. In a treia zi asarbatorilor organizate cuaceasta ocazie, imparatulordona arestarea tuturorCrestinilor. Evreii si pagnii din

oras ajutara cu srguinta pesoldati sa duca in piata publicape toti credinciosii, pentru a-iobliga sa aduca sacrificiiidolilor. Multi cedara in fataperspectivei torturilor, in timpce aceia care refuzau sa sesupuna erau omorti fara mila.In fata acestor demonstratii decruzime, Maximilian, fiulprefectului orasului, si alti sase

tineri din familii bune, careserveau in armata [nversiunile cele mai vechi ei apar ca tineri soldati, dar mai trziu furaprezentati ca niste copii, in special in traditia iconografica] se intristau sivarsau multe lacrimi, nu att pentru suferintele mucenicilor ct pentrupierderea sufletelor celor care se supuneau cednd imparatului. De cte oriera anuntata sarbatoarea unui sacrificiu, ei se retrageau in biserica pentru ase ruga ; dar aceasta atitudine nu scapa din vedere pagnilor, care se duserasa i denunte imparatului. Cu ochii inca plini de lacrimi si prinsi in tot felul delegaturi, fura trti la palat. Maximilian vorbi in numele tuturor, pentru araspunde imparatului, care le puse intrebari asupra motivului nesupuneriilor : "Noi avem, spuse acesta, un Dumnezeu, a carui slava umple cerul sipamntul, noi i dam in dar jertfa tainica a marturisirii credintei noastre si anencetatelor noastre rugaciuni !".

Deciu, plin de mnie, ordona sa le fie smulse centurile, semn al inaltei lordemnitati, si, prefacndu-se a-i fi mila de ei, ceru sa fie eliberati de toatelegaturile si le dadu cteva zile pentru a reflecta, in timp ce el avea salipseasca din oras.

Dupa ce s-au sfatuit intre ei, cei sapte hotarra sa mearga sa se ascundaintr-o pestera mare situata in partea de rasarit a orasului, pentru a sepregati, in liniste si rugaciune, sa fie adusi din nou in fata tiranului. In timpul


8/88

zilelor astfel petrecute retrasi, Iamvlih, cel mai tnar dintre ei, se ocupa deaprovizionare si cobora de aceea din cnd in cnd in oras.

Imediat dupa revenirea sa in Efes, Deciu dadu ordin sa fie adusi in fata luiprizonierii Crestini pentru a le propune sa aduca ofrande idolilor. Aflndvestea, cei sapte isi indesira rugaciunile. Facura attea nevointe inct lacadera serii se asezara pentru a lua pinea adusa de Iamvlih si adormira,cuprinsi de somn. Prin Providenta cereasca isi dadura astfel sufletul, curagaciunea pe buze.

Furios ca nu ii mai gaseste pe tinerii Crestini, Deciu ceru sa fie cercetatiparintii lor care divulgara locul ascunzatorii si imparatul trimise oamenidndu-le ordin sa inchida intrarea in pestera, pentru ca Sfintii sa moara acoloasfixiati. Functionarii insarcinati cu aceasta misiune, Teodor si Barbos, care inascuns erau si ei Crestini, executara ordinul fara tragere de inima, apoi eigravara povestea Muceniciei celor sapte tineri pe placi de plumb puse intr-olada pe care o ascunsera in apropiere.

Dupa vreo doua sute de ani, sub domnia lui Teodosie cel Tnar (prin 446), oerezie negnd invierea mortilor separa Biserica. Fiind cauzata de Episcopul deAigai, Teodor, aceasta credinta gresita duse la pierderea multor suflete, inct

cucernicul imparat Teodosie implora pe Dumnezeu cu lacrimi sa arateadevarul. Atunci se intmpla ca proprietarul terenului unde se afla pesteracelor Sapte Martiri, un oarecare Adatiu, sa hotarasca sa construiasca un staulpentru turmele sale. Pe cnd scotea pietre, elibera intrarea in pestera siimediat cei sapte revenira la viata, de parca ar fi adormit in ajun, fara sa se fischimbat nicicum si fara sa fi suferit de pe urma acestui somn lung.

Adusera imediat vorba de persecutare si de perspectiva inchinarii la idoli inpublic ordonata de Deciu. Maximilian lua cuvintul spunind : "Haideti fratilor,sa ne ia Deciu ! Sa ne tinem cu vitejie in fata celor ce ne persecuta si sa nune tradam credinta prin lasitate. Tu, Iamvlih, ia banii acestia si du-te in oras

sa cumperi piine. Ia mai multa dect de obicei, ca ne este tare foame si cuaceasta ocazie vezi ce se mai aude cu imparatul care ne cauta". Ajuns laintrarea in oras, Iamvlih fu mai inti surprins sa vada semnul Crucii la toateportile. Nemairecunoscnd nici oamenii nici constructiile, se intreba dacaviseaza sau daca nu cumva intrase in alt oras. Cumpara pine in piata darcind dadu banii brutarului acesta se uita cu atentie la el si il intreba daca nucumva gasise vreo comoara veche deoarece monezile purtau efigia unuiimparat din vechime.

La aceste cuvinte, Iamvlih incepu sa tremure de frica si gndindu-se ca urmasa fie dat in minile imparatului, vru sa o ia la fuga. Dar negustorii il tineau siil amenintara sa il ucida daca nu avea sa imparta cu ei comoara ; legndu-i ofunie de gt, l-au trt in piata publica. Tocmai atunci multimea intilni peproconsul care se ducea la Episcopul Stefan. Informat de pricina acesteiagitatii, inaltul magistrat intreba pe Iamvlih cum gasise comoara aceea siunde o ascundea. Tnarul ii raspunse ca nu gasise nimic ci ca avea baniiaceia de la parintii sai. Cum i se puneau intrebari despre tara lui si despreneamurile sale, el raspunse : "De aici sint daca acest oras este Efes iarparintii mei sint cutare si cutare". Aceste nume fiindu-i necunoscuteproconsulului si mai ales neobisnuite, acesta se mnie si il acuza pe Iamvlihca vrea sa il insele in timp ce monezile, vechi de peste doua sute de ani,marturiseau ca gasise o comoara. Iamvlih cazu la picioarele sale si il implorasa ii arate unde se afla imparatul Deciu. Cnd i se raspunse ca acesta era

mort de multa vreme, propuse proconsulului sa il urmeze pina la pestera, ca


9/88

sa-i arata ca plecase cu adevarat sa se refugieze cu cei care ii tineaucompanie pentru a scapa de persecutiile lui Deciu. Proconsulul impreuna cuEpiscopul si o mare multime se dusera la pestera unde fura descoperitetablitele de plumb purtnd numele acelor Sfinti tineri. Toti au recunoscutveridicitatea miracolului si au slavit pe Dumnezeu. Proconsulul si Episcopulscrisera apoi imparatului Teodosiu ca aparitia miraculoasa a celor sapte tinerimorti de multa vreme era o dovada evidenta a reinvierii trupurilor. Imparatulse precipita la Efes, vizita pe Sfintii copii si le scalda picioarele cu lacrimilesale. Dupa ce au vorbit indelung de povestea lor suveranului si Episcopilorprezenti, Maximilian si cei care il insoteau se lasara incetisor la pamint siadormira pentru totdeauna de somnul mortii. Teodosiu dadu ordin sa fiefacuta sapte sarcofage din aur si sa fie cinstiti tinerii cei Sfinti prin marisarbatori la care invita pe toti locuitorii din Efes, atit bogati cit si saraci. Darin noaptea urmatoare Sfintii ii aparura in vis cerndu-i sa le lase trupurile de-a dreptul pe pamint in pestera lor in asteptarea invierii.Pestera celor SapteAdormiti identificata de traditie cu aceea in care si-a dat sufletul Sfnta MariaMagdalena, deveni un renumit loc de pelerinaj. Cultul lor se intinse inintreaga lume Crestina si se regaseste chiar si in traditia islamului.

Iar cei sapte tineri, si-au dat sfintele lor suflete n minile lui Dumnezeu, nziua a douazeci si doua a lunii octombrie.

Tot n aceasta zi, pomenirea aducerii moastelor PreacuvioaseiMaicii noastre si Mucenitei Evdochia.

Aceasta Sfnta Mucenita Evdochia era romana crestina din partea rasaritului,din Anatolia si a trait in veacul al IV-lea dupa Hristos. Si a fost luata in robiede Sapor imparatul persilor mpreuna cu 9000 de crestini, n urma unuirazboi, si a fost dusa n Persia.

Acolo ea a cunoscut credinta crestina pe lnga ceilalti prizonieri si apoi s-ainteleptit pe sine prin rugaciune si citirea dumnezeiestilor Scripturi, nct i

nvata si ndemna la rabdare si viatasfnta pe toti robii. Iar femeilepersilor aflnd de la robi despre ea,si ele o iubeau, si a ntors pe multela cunostinta lui Dumnezeu. Pentruaceea fiind prta, a fost n multefeluri si n multe rnduri groaznicchinuita. Iar cea din urma data, dacaau vazut-o mai mult moarta si faragrai, i-au taiat capul.

Tot n aceasta zi, pomenireaSfntului Mucenic Tatuil, carespnzurat s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenireaSfntului Sfintitului noulMucenic si ntocmai cuApostolii Cosma (Etolianul),care a marturisit n Albania laanul 1778 si care prinsugrumare s-a savrsit.


10/88


5 August

n aceasta luna, n ziua a cincea,

naintepraznuirea Schimbarii la Fata a Domnului.n aceasta luna, n ziua a cincea, Totin aceasta zi, pomenirea SfntuluiMucenic Evsignie.

Acest sfnt era cu neamul antiohian si a fostostas pe vremea lui Constantin Clor, tatal

Sfntului si Marelui Constantin, si si-a purtat slujba pna nzilele lui Iulian Apostatul. Fiind de 110 ani, a fost adus

naintea lui Iulian la cercetare, sa mustrndu-l pe mparat casi-a calcat credinta parinteasca, si a adus cinstire la idoli siaducndu-i aminte de bunatatile Marelui Constantin, si cumca prin dumnezeiasca aratare a fost adus la credinta nHristos. nsa Iulian batndu-si joc de el, a poruncit sa i setaie capul, si asa a plinit mucenicia n Hristos.

Tot n aceasta zi, pomenirea sfintilor doi MuceniciCatidie si Catidian, care au fost ucisi cu pietre.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Nona, mamasfntului Grigorie cuvntatorul de Dumnezeu,

care cu pace s-a savrsit.Originara din Capadocia sicrescuta n credinta ortodoxa,sfnta Nona s-a casatorit cuGrogorie, magistrat din Nazianz simembru al unei secte din aceavreme. Prin rabdare si rugaciuneea a reusit sa-l converteasca pebarbatul ei la credinta ortodoxa,dupa care acesta a devenitepiscop al orasului, timp de 45 de

ani. Din aceasta casatorie li s-aunascut trei copii: sfnta Gorgonia(praznuita la 23 februarie),sfntul Cezarie (praznuit la 9martie) si mai ales sfntulGrigorie Teologul (praznuit la 25ianuarie), care i-a fost daruit deDumnezeu n raspuns larugaciunile ei.

Sfntul Grigorie Teologul a vorbit

adeseori n scrierile sale de


11/88

pietatea exemplara a mamei sale : ntr-un trup de femeie ea avea un sufletmai barbatesc dect al celor mai bravi barbati. Nu se ocupa de cele lumesti simaterialicesti dect n masura n care acestea puteau sa fie spre naltareasufletului. Dezinteresndu-se de farduri si toialetele femeiesti, ea nu aveadect o singura grija: sa faca mai stralucitor chipul lui Dumnezeu n sufletulsau ; si nu socotea nici un fel de noblete lumeasca, dect numai aceea ca,prin credinta lucratoare prin fapte, omul cunoaste ca vine de la Dumnezeu sila Dumnezeu merge. Ostenindu-si trupul cu posturi si rugaciuni de noaptea,ea spunea mai trziu copiilor ei ca ar fi voit adeseori sa se vnda pe sine sipe copiii ei ca sa dea cele de trbuinta celor saraci.

Dupa moarte sotului ei, n 374, sfnta Nona s-a mbolnavit, dar a suferitaceasta ultima ncercare dnd slava lui Dumnezeu. Si-a dat sufletul ei nminile Domnului n timpul slujirii Sfintei Liturghii, sprijinita de Sfnta Masa aJertfelnicului Ceresc; si moarta, ea parea sa fie adncita n rugaciune.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Solevegipteanul, care s-a savrsit mproscat de sageti.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Favie, episcopul Romei,care de sabie s-a savrsit.

Tot ntru aceasta luna, n ziua a cincea, se face pomenireaPreacuviosului Parintele nostru Ioan de la Neamt, Hozevitul.

Acest prea ales vas al lui Dumnezeu a vazut lumina zilei n pamntulbinecuvntat al Moldovei la 23 August1913, n satul Crainiceni, comunaHorodistea, judetul Dorohoi, dinbinecredinciosii parinti Maxim siEcaterina, lucratori ai gliei strabune,plini de credinta, cu viata curata sitematori de Dumnezeu, primind la boteznumele de Ilie.

Dupa moartea timpurie a mamei sale,petrecuta la numai sase luni de lanastere si apoi moartea tatalui sau,cazut erou pe front, n razboiul din1917-1918 pentru ntregirea neamului sipentru apararea patriei, pruncul a fostluat n grija bunicii sale.

Bunica lui, Maria, vaduva de mai multiani, renunta la dorinta sa mai veche dea intra n rndul monahiilor si se dedicacresterii si educarii nepotului. Ea l-adeprins cu rugaciunea catre Dumnezeu.Tatal orfanilor, i-a imprimat adevarataevlavie crestina, i-a insuflat dragostea

de cele sfinte si respectul fata de oameni.

Pe cnd avea numai 11 ani, pierde si dragostea bunicii sale Maria, care trecela cele vesnice. Ea a ramas n memoria lui chip sfnt, pe care nu a uitat-o

niciodata. Aceasta se vede n duioasa poezie "Dorul Bunicii", n care face


12/88

analogie cu pilda unor sfinte femei, precum: Antuza, Macrina sau Nona. naceste versuri, se poate vedea rolul bunicii n formarea religioasa si morala aSfntului. Cuviosul Ioan a urmat scoala primara n satul natal, dupa care aabsolvit gimnaziul "Mihail Kogalniceanu" din Lipcani (jud. Hotin) trecndbacalaureatul n 1932, cu rezultate foarte bune. n timpul scolii nu i-au lipsitcartea de capati Sfnta Scriptura, Vietile Sfintilor si alte carti de zidiresufleteasca.

La vrsta de 20 de ani, simtind chemarea dumnezeiasca si ca urmare aformarii sale duhovnicesti si ndreapta pasii spre mnastirea Neamt, n ziuapraznicului de la 15 august, nchinat Adormirii Maicii Domnului. Dumnezeu arnduit ca cererea sa de nchinoviere n mnastire sa fie primita de staretulde atunci, viitorul Patriarh al Romniei, Nicodim.

L-a atras spre aceasta viata, cum singur marturiseste mai trziu,"frumusetea slujbelor, mai ales cele de noapte, blndetea calugarilor,iscusinta duhovnicilor, linistea muntilor si darul Sfntului Duh". Descoperaacum scrierile Sfintilor Parinti si alte scrieri sfinte pe care le citeste cu multastaruinta. Aici, la Neamt, a primit chipul ngeresc al calugariei la data de 8aprilie 1936, n miercurea Sfintelor Patimi, fiind tuns n monahism de catrestaretul Vasile Moglan, viitor episcop.

Citirea Patericului trezeste n el o dorinta mai veche, de a ajunge la LocurileSfinte. n anul 1936, dupa post si rugaciune, marturisindu-se si

mpartasindu-se, a plecat spre Tara Sfnta. Cu evlavie calca pe urmeleMntuitorului, nchinndu-se la Sfintele Locuri din Ierusalim, Betleem, Hebronsi altele, dupa care cuviosul Ioan vietuieste mai nti ntr-o pestera din pustiaIordanului.

Dupa doi ani de pustnicie, se nchinoviaza la mnastirea Sfntul Sava,straveche si vestita asezare monahala ortodoxa, unde se nevoieste opt ani.Avnd oarecare cunostinte medicale, se ngrijeste de bolnavi, fiind socotit

"doctorul mnastirii", ndeplinind si alte ascultari. Cerceta bibliotecamnastirii, traducnd n romneste lucrari care i se pareau pagini folositoaresi ziditoare de suflet. Iubea si se nevoia n privegheri de toata noaptea, fiindcunoscut si apreciat pentru viata sa aspra de post si rugaciune, de paza agndurilor.

n anul 1945, este prohirisit schimnic de catre Patriarhul Ierusalimului. Numitapoi egumen la Schitul romnesc cu hramul Sfntul Ioan Botezatorul, dinValea Iordanului, a fost hirotonit preot n anul 1947, n Biserica SfntuluiMormnt. A staretit cu multa evlavie, ca egumen, la acest schit, pna n anul1952, nzestrnd asezamntul cu multe chilii pentru vietuitorii schitului sipentru pelerini. Multi dreptcredinciosi romni sau de alt neam, poposind laschitul de la Iordan, se spovedeau si cautau cuvnt de alinare duhovniceascala Sfntul Cuvios Ioan de la Neamt-Hozevitul.

Lnga Iordan a rodit deplin talentul poetic al Sfntului, fiind inspirat defrumusetea firii nconjuratoare, poeziile sale fiind n acelasi timp rugaciune sicntare duhovniceasca.

Din dorinta dupa o viata mai aspra si cautnd calea desavrsirii, senchinoviaza n mnastirea Sfntul Gheorghe Hozevitul, situata pe rulCherit, locuri unde se nevoise si Sfntul Prooroc Ilie, n vremea prigoniriisale. Cuviosul Ioan a petrecut ultimii ani ai vietii sale n cea mai severa

schimnicie, gasindu-si adapost n pestera "Sfnta Ana", care se afla nu


13/88

departe de mnastire. Petrecea aici n post si rugaciune, rabdnd frigul,foamea si setea, arsita si lipsurile de tot felul si multe ispite. Mnca o singuradata pe zi si se multumea cu 3-4 ore de somn. Savrsea pravila calugareasca

n paraclisul pesterii, iar n sarbatori slujea la biserica mnastirii.

n scrierile sale, din acest timp, Sf. Ioanarata frumusetea tainica a locurilor si apesterii, aureolate de maretia sfintilorsihastri, care, veacuri de-a rndul si-audobndit aici desavrsirea. n sufletul sauvibra armonios ntreaga creatie a luiDumnezeu, se restaura pacea edenica

ntre el si celelalte fapturi. Asa se explicaFaptul ca la moartea sa multime depasari s-au adunata n jurul pesterii,aratnd prin aceasta legatura sfntului cunatura nconjuratoare.

Cu darul lui Dumnezeu si-a cunoscut maidinainte sfrsitul vietii pamntesti,

nsemnnd-o pe peretele pesterii n care

si petrecea ultimele zile. Si-a dat sufletuln minile Domnului la 5 august 1960, cuseninatate si cu mna dreaptabinecuvntnd. Trupul sau a fost prohoditdupa cuviinta si a fost asezat n pestera"mormintelor", n locul n care dinainte si-l pregatise, fiind regretat de toti cei ce-l

cunoscusera.

Plecarea lui, prea timpurie, a lasat adnci regrete si dureri sufletestinemngiate n rndul monahilor romni din Tara Sfnta. mplinise 47 de

ani, dintre care 24 i petrecuse n post si nevointa la Locurile Sfinte.Dupa 20 de ani de la trecerea sa la Domnul, mormntul sau a fost deschis nvederea asezarii osemintelor n gropnita de obste. Spre uimirea celorprezenti s-a constatat ca trupul nu fusese atins de putreziciune si raspndeao buna mireasma. Staretul mnastirii, Arhimandritul Amfilohie, spunea:"Parca l-am fi pus n mormnt de cteva ceasuri, ba nici ceasuri, ci chiaracum".

La cererea obstii, Patriarhul Benedict al Ierusalimului, a ngaduit stramutareamoastelor Cuviosului Ioan de la Neamt n biserica Sf. Gheorghe Hozevitul,fiind asezate ntr-o racla de abanos si sticla si depuse lnga moastele sfintilorIoan Hozevitul si Gheorghe Hozevitul, organizatorii si conducatorii aceleilavre monahale.

Datorita vietii sale desavrsite, prin cuvnt si fapta, Sfntul Ioan este cinstitde multimea credinciosilor si de calugarii care vin si se ating cu evlavie desfintele lui moaste, cernd ca el sa mijloceasca, prin rugaciunile sale, laDumnezeu pentru a dobndi tamaduire sufleteasca si trupeasca. Pentrurugaciunile Sfntului Cuvios Ioan, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul luiDumnezeu, miluieste-ne si ne mntuieste pe noi. Amin.

Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne

mntuiete pe noi. Amin.


14/88

6 August

n aceasta lun, n ziua a asea, Schimbarea la Fa a DomnuluiDumnezeului i Mntuitorului nostru Iisus Hristos.

La ase zile dup ce a spusucenicilor Si : "Sunt unii dincei ce stau aici care nu vorgusta moartea pn ce nu vorvedea mpria lui Dumnezeuvenind ntru putere" (Matei 16,28 ; Marcu 9, 1), Iisus i lu peApostolii Si preferai : Petru,Iacov i Ioan ; ducndu-ideoparte, urc pe un munte

nalt - muntele Taborului nGalileea - ca s se roage. Secuvenea ntr-adevr ca cei

care aveau s asiste lasuferina Sa la Ghetsimani icare aveau s fie martorii ceimai importani ai PatimilorSale, s fie pregtii pentruaceast ncercare prinprivelitea slvirii Sale: Petru,pentru c tocmai imrturisise credina n

dumnezeirea Sa ; Iacov, cci a fost primul care a murit pentru Hristos ; iIoan care mrturisi din experiena sa slava dumnezeiasc, fcnd s rsune

ca "fiu al tunetului" teologia Cuvntului ntrupat.El i urc pe munte, ca simbol al nlrii spirituale care, din virtute n virtute,duce la dragoste, virtute suprem care deschide calea contemplriidumnezeieti. Aceast nlare era de fapt esena ntregii viei a Domnuluicare, fiind vemntat cu slbiciunea noastr, ne-a deschis drumul ctreTatl, nvndu-ne c isihia (linitirea) este mama rugciunii, iar rugciuneaeste cea care arat ctre noi slava lui Dumnezeu.

"i pe cnd se ruga, deodat, faa Sa deveni o alta, Se schimba i sclipi casoarele, n timp ce hainele sale devenir strlucitoare, de un alb scnteietor,cum nu poate nlbi pe pmnt nlbitorul" (Marcu 9, 3). Cuvntul lui

Dumnezeu ntrupat i arta astfel strlucirea natural a slavei dumnezeieti,pe care o avea n El nsui i pe care o pstrase dup ntruparea Sa, dar carermnea ascuns sub acopermntul trupului. nc de la zmislirea Sa npntecele Fecioarei, ntr-adevr, dumnezeirea S-a unit cu natura trupeasciar slava divin a devenit, n mod ipostatic, slava trupului asumat. Ceea ceHristos le arta Apostolilor Si n vrful muntelui nu era deci o privelitenou, ci manifestarea strlucit n El a ndumnezeirii naturii omeneti -inclusiv trupul - i a unirii Sale cu splendoarea dumnezeiasc.

Spre deosebire de faa lui Moise care strlucise de o slav venit din afaradup revelaia din Muntele Sinai (cf. Exod 34, 29), faa lui Hristos apru pe

muntele Taborului ca un izvor de lumin, izvor al vieii dumnezeieti fcut


15/88

accesibil omului i care se rspndea i pe "vemintele" Sale, adic asupralumii din afar dar i pe lucrurile fcute de activitatea i civilizaiaomeneasc.

"El s-a schimbat la Fa, ne confirm Sfntul Ioan Damaschin, nu asumndceea ce El nu era ci artndu-le Apostolilor Si ceea ce El era, deschizndu-leochii i, din orbi cum erau, fcndu-i vztori" (Sfntul Ioan Damaschin,Predic la Schimbarea la Fa, 12 - PG 96, 564). Hristos deschise ochiiApostolilor Si iar acetia, cu o privire transfigurat de puterea DuhuluiSfnt, vzur lumina dumnezeiasc indisociabil unit cu trupul Sau. Fur deciei nii schimbai la fa i primir prin rugciune puterea de a vedea icunoaste schimbarea survenit n natura noastr datorate unirii sale cuCuvntul (Sf. Grigore Palama).

"Precum soarele pentru cele ale simurilor, aa este Dumnezeu pentru celeale sufletului" (Sf. Grigore Teologul), de aceea autorii Evangheliilor spun cfaa Dumnezeului-Om, care este "lumina cea adevrat Care lumineaz petot omul care vine n lume" (Ioan 1, 9), sclipea ca soarele. Dar aceastlumin era n fapt incomparabil superioar oricrei lumini a simurilor i,incapabili s i mai suporte strlucirea inaccesibil, Apostolii czur lapmnt.

Lumina nematerial, necreat i situat n afara timpului, aceasta erampria lui Dumnezeu venit ntru puterea Duhului Sfnt, dup cum Domnulpromisese Apostolilor Si. ntrevzut atunci pentru o clip, aceast luminva deveni motenirea venic a aleilor n mprie, cnd Hristos va veni dinnou, strlucind n toata scnteierea slavei Sale. Va reveni nvluit n lumina,

n aceast lumin care a strlucit n Tabor i care a nit din mormnt nziua nvierii Sale, i care, rspndindu-se asupra sufletului i trupului celoralei, i va face s strluceasc i pe ei "precum soarele" (cf. Matei 13:43).

"Dumnezeu este lumin, iar vederea Sa este lumin" (Sfntul Simeon Noul

Teolog, Discurs Etic V, 276). Asemeni Apostolilor n vrful Taborului,numeroi Sfini au fost martorii acestei revelri a lui Dumnezeu n lumin.Totui lumina nu este pentru ei doar un subiect de contemplaie, ci i harul

ndumnezeitor care le permite sa "vad" pe Dumnezeu, astfel nct seconfirm cuvintele Psalmistului : "ntru lumina Ta vom vedea lumin" (Psalmii35:10).

n mijlocul acestei slvite priveliti se artar - alturi de Domnul - Moise iIlie, doi mari profei din Vechiul Testament, reprezentnd respectiv Legea iProorocii, care l mrturiseau ca stpn al celor vii i al celor mori (Moise amurit nainte de a intra n Pmntul Fgduinei iar Ilie a fost dus ntr-un loctainic fr s cunoasc moartea). i vorbeau cu El, n lumina, despre Exodulpe care avea s l nfptuiasc la Ierusalim, adic Patimile Sale, cci prinPatimi i prin Cruce aceast slvire trebuia s fie dat oamenilor.

Ieii afar din ei nii, rpii n contemplarea luminii dumnezeieti, Apostoliierau copleii ca de un somn i "netiind ce zice, Petru i spuse lui Iisus :Stpne, ce bine ar fi s rmnem aici; dac vrei vom face trei corturi : unulpentru tine, unul pentru Moise si unul pentru Ilie". ntorcndu-i apostolul dela aceasta dorina prea omeneasc, ce consta n a se mulumi de bucuriapmnteasc a luminii, Domnul le arat atunci un "cort" mai bun i un lcacu mult mai nalt pentru a sllui n el slava Sa. Un nor luminos veni s iacopere cu umbra Sa, iar glasul Tatlui Se fcu auzit n mijlocul acestui nor,

mrturisind pe Domnul : "Acesta este Fiul Meu prea-iubit, n care am bine-


16/88

plcut; ascultai de El". Acest nor era harul Duhului nfierii i, la fel ca i laBotezul Su n Iordan, glasul Tatlui mrturisea pe Fiul i arta c cele treientiti ale Sfintei Treimi, ntotdeauna unite, particip la Mntuirea omului.

Lumina lui Dumnezeu, care permisese mai nti Apostolilor s l "vad" peHristos, i ridic la o stare superioar viziunii i cunotinei omeneti cnd eastrluci mai puternic. Ieii n afar de tot ce este vizibil i chiar din ei nii,ei ptrunser atunci n ntunericul supra-luminos, n care Dumnezeu petrece(Psalmii 17:12) i "nchiznd ua simurilor lor", ei primir revelaia TaineiTreimii, care este mai presus de orice afirmaie i de orice tgduire(Teologia mistic a Sfntului Dionisie Areopagitul a fost aplicat TaineiSchimbrii la Fa n principal de ctre Sf. Grigore Palama).

nc insuficient pregtii revelaiei unor asemenea taine, cci nu trecusernc prin ncercarea Crucii, Apostolii se nspimntar cumplit. Dar cnd iridicar capetele, l vazur pe Iisus, singur, redevenit ca mai nainte, Care seapropie de ei i i liniti. Apoi, cobornd din munte, El le ceru s nu vorbeascnimnui de cele ce vzuser, pn cnd Fiul Omului nu se va scula din mori.

Srbtoarea Schimbrii la Fa este deci prin excelen aceea a ndumnezeiriinaturii noastre omeneti i a participrii trupului nostru trector la bunurile

venice, care sunt mai presus de fire. nainte chiar de a ndeplini Mntuireanoastr prin Patimile Sale, Mntuitorul arat atunci cscopul venirii Sale nlume era tocmai s aduc pe tot omul la contemplaia slavei Saledumnezeieti. Din acest motiv srbtoarea Schimbrii la Fa i-a atras nmod deosebit pe clugri, care i-au nchinat ntreaga via cutrii acesteilumini.

Numeroase Mnstiri au fost nchinate acestei Srbtori, mai ales dupcontroversa isihast din secolul XIV, despre natura luminii din Tabor idespre contemplaie. De notat de asemenea c, dup o tradiie care circulape vremea iconoclasmului, prima Icoan, scris de nii Apostolii, a fost

aceea a Schimbrii la Fa. E vorba desigur mai puin de un fapt istoric ct deo interpretare simbolic, prezentnd legtura intim ntreinut de tradiiaBisericii ntre arta Icoanei i aceast Srbtoare a vederii lui Hristos ntruslav.

A Cruia este slava i puterea n veci. Amin.


17/88

7 August

n aceasta luna, n ziua a saptea, pomenirea PreacuviosuluiMucenic Dometie persul mpreuna si cu doi ucenici ai sai.

Acest sfnt a trait pe vremea mparatului Constantin si era pers de neam.Fiind nvatat credinta lui Hristos de un oarecare Agar, a parasit pagnatatea;si se duse la cetatea Nisibi, ce se afla la hotarele romanilor si ale persilor. Siintrnd n mnastire, a primit sfntul Botez si a mbracat cinul calugaresc,aratnd tot felul de srguinta si nevointa. Dar fiindca din bntuireavicleanului diavol a fost zavistuit de catre calugarii din mnastire, a fugit deacolo si s-a dus la Mnastirea Sfintilor Mucenici Serghie si Vach n cetateanumita a lui Teodosie. Acolo a urmat vietii si petrecerii arhimandritului Urvil,care l-a hirotonit diacon. Si vrnd arhimandritul Urvil sa-l hirotoneasca sipreot, Sfntul Dometie s-a dus de acolo, si suindu-se ntr-un munte, a suferitzaduful si frigul si patimile. Apoi intrnd ntr-o pestera facuta cu mestesug siramnnd acolo putina vreme, primea pe cei ce veneau la el, si prin multeleminuni facute n numele lui Hristos ntorcea pe necredinciosii elini de la

ratacirea idoleasca la credinta n Hristos. Ajungnd mparat Iulian Apostatul,a poruncit sa fie ucis sfntul cu pietre. Iar cei ce mersesera cu porunca,aflndu-l cu doi ucenici ai lui, cntnd lauda de la al treilea Ceas, au ngropatsi pe fericitul Dometie si pe cei doi ucenici, acoperindu-i cu pietre.

Tot n aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Or din Tebaida(Egipt), care cu pace s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Preacuviosilor zece mii de pustniciTibei (din Tebaida), care cu pace s-au savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Preacuvioasei Potamia, facatoareade minuni, care de sabie s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Sfintitului MucenicNarcis, patriarhul Ierusalimului, care de sabie s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenireaPreacuviosului Asterie Singliticul,care de sabie s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenireaSfntului Sozont cel dinNicomidia, care n foc fiind bagatsi sanatos iesind, cu pace s-asavrsit.

Tot n aceasta zi, pomenireaSfntului Iperehie care cu pace s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea

Cuviosului Teodosie, doctorul cel


18/88

nou, care a vietuit la anul 862 si care cu pace s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Dometie, facatorul deminuni, care a sihastrit n hotarele Manastirii Filoteului si cupace s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostruNicanor, facatorul de minuni, care a stralucit n muntele luiCalistrat si care cu pace s-a savrsit.

Tot n aceasta ziua facem si pomenirea Preacuvioasei Maiciinoastre TEODORA DE LA SIHLA, care a sihastrit multi ani, lasfrsitul secolului al XVII-lea, ntr-o pestera din preajmaSchitului Sihla-Neamt.

Stihuri:

n aceasta zi Sfnta Teodora s-a mutatLa cerescul mparat;

Astazi, Teodora Cuvioasa

Si-a mutat la ceruri casa.

Aceasta floare duhovniceasca de mare pret si mireasa a lui Hristos, pe care aodraslit-o pamntul binecuvntat al Moldovei, s-a nascut pe la jumatatea secolului al XVII-lea, nsatul Vnatori-Neamt, din binecredinciosi parintisi iubitori de Dumnezeu. Fericita Teodora,ajungnd la vrsta rnduita, a fost casatorita decatre parinti mpotriva vointei ei, cu un tnarevlavios din Ismail. Dar, neavnd ei copii, iarsufletul Teodorei mereu arznd de dorinta unei

vieti cu totul curate, nchinate numai luiDumnezeu, la aceasta ndemnnd-o siduhovnicul ei, precum si firea ei singuratica, a

mbratisat cinul monahal la Schitul Varzaresti-Focsani, iar sotul ei s-a calugarit n SchitulPoiana Marului, sub numele de Eleodor. Asa abinevoit Dumnezeu sa-i povatuiasca pe amndoipe calea sfinteniei si a mntuirii.

Si se nevoiau maicile cu mare rvna pentruHristos, nsa, Cuvioasa Teodora, ntarita de harul

Duhului Sfnt, ntrecea pe toate celelalte surori n rugaciune, n smerenie sin sfnta nevointa duhovniceasca.

Navalind turcii n partile Buzaului, au dat foc Schitului Varzaresti. CuvioasaTeodora s-a retras n munti, mpreuna cu stareta ei, schimonahia Paisia,unde se nevoiau singure n asceza si bucurie de Dumnezeu, rabdnd multeispite de la diavoli, foame, frig si tot felul de ncercari. Dupa adormirea maiciisale duhovnicesti, Cuvioasa Teodora avnd o descoperire dumnezeiasca, aparasit muntii Buzaului, ntorcndu-se n partile Neamtului, n padurileneumblate din jurul Schitului Sihastria, de unde, cu binecuvntareaduhovnicului ei Pavel, s-a retras n pustie, n partile Schitului Sihla.


19/88

Asa a ajuns fericita Teodora vietuitoare la Schitul Sihla, unde un sihastrumilostiv i-a oferit chilia sa drept adapost, nu departe de schit si de pesteracare i poarta numele pna astazi. Si s-a nevoit acolo Cuvioasa barbatestevreme de multi ani, n post si rugaciuni toata noaptea, n lacrimi si mii demetanii, uitata de lume, ndurnd multe ispite si naluciri de la diavoli, foame,lipsa, gnduri si mai ales frigul aspru al iernii. Iar cuviosul Pavel din Sihastria,duhovnicul ei, o cerceta din cnd n cnd, o marturisea, o mbarbata, o

mpartasea cu Sfintele Taine si i ducea cele de trebuinta.

Dupa un timp a raposat duhovnicul Pavel iar Cuvioasa Teodora a ramas cutotul singura, caci nimeni nu stia locul si aspra ei nevointa. I se rupsesera sihainele, iar n loc de hrana mnca macris, fructe de padure si alune. naceasta scoala a linistii si a rugaciunii a dobndit Cuvioasa darul rugaciunii defoc, care se lucreaza n inima, darul lacrimilor, al rabdarii si al negraitei iubiride Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia de frig, nici de foame, nici diavoli nuo mai puteau birui, caci dobndise darul facerii de minuni si era ca undiamant stralucitor n muntii Sihlei, uitata de oameni, dar umbrita de darulDuhului Sfnt. Din timp n timp, pasarile cerului i aduceau n ciocurile lor,prin voia Domnului, farmituri de pine de la trapeza Schitului Sihastria, iarapa bea din scobitura unei stnci din apropiere, asa cum se vede pna astazi.

Ajungnd sfnta Teodora aproape de sfrsitul vietii ei pamntesti, se ruga culacrimi lui Dumnezeu sai rnduiasca un preot ca s-o nvredniceasca dePreasfintele Taine nainte de obstescul sfrsit. Cu rnduiala de sus, aobservat egumenul Sihastriei cum duceau pasarile farmituri n pustie si atrimis doi frati sa vada unde anume se duc. Calauziti de mna lui Dumnezeu,fratii au ajuns noaptea aproape de pestera Sfintei Teodora si au vazut-o cumse ruga, nconjurata de vapaie de foc ceresc. Atunci, nfricosndu-se, austrigat, iar Cuvioasa i-a chemat pe nume, le-a cerut o haina sa se acopere sile-a poruncit sa aduca un duhovnic, care sa o mpartaseasca cu Cinstitul siPreasfntul Trup si Snge al Domnului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos.

Dimineata, fratii au adus la pestera pe ieromonahul Antonie si peierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine si dupa ce Fericita Teodora si-a facutcuvenita spovedanie, a primit Dumnezeiestile Taine si, multumind ParinteluiCeresc pentru toate, si-a ncredintat sufletul n minile Domnului. A fost

nmormntata n pestera n care a vietuit. Si a ramas trupul Sfintei Teodoratainuit acolo pna dupa 1830, cnd Domnitorul moldovean Mihail Sturza,care a rennoit Schitul Sihla, a asezat moastele ei n racla de pret si le-adepus n biserica schitului spre cinstire. Dupa ce Domnitorul a zidit biserica lamosia sa din satul Miclauseni (Iasi), a stramutat sfintele moaste n aceastactitorie.

n anul 1852 sfintele sale moaste au fost duse la mnastirea Pecersca dinKiev si asezate n racla de mult pret, pe care scrie: "Sfnta Teodora dinCarpati".

Viata Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla si faptele ei, prin care a bineplacutlui Dumnezeu, o asaza n ceata sfintilor din cer ca pe o aleasa nevoitoare, pecare a rodit-o Biserica si neamul nostru. Cu ale carei rugaciuni, Doamne IisusHristoase, miluieste-ne si ne mntuieste pe noi toti, tara si poporul celbinecredincios. Amin.



20/88

8 August

n aceasta luna, n ziua a opta, pomenirea Cuviosului Parinteluinostru Emilian Marturisitorul, episcopul Cizicului.

Cuviosul Nostru Parinte Emilian a fostmai inti calugar la Manastirea ridicatade Sfntul Tarasie (cf. 25 februarie),unde se remarca prin virtutile sale. Laun timp dupa prietenii si frati ai saiintru asceza, Sfntul MihailMarturisitorul, episcopul Sinadelor (cf.23 mai), si Sfntul TeofilactMarturisitorul, episcopul Nicomidiei(cf. 8 martie), el fu la rndul sauridicat la rangul de episcop si succedaMitropolitului Cizicului, Nicolae (dupa788). Se arata drept un credincios

econom al harului dumnezeiesc si sedistinse att prin milostenia sa ct siprin blndetea deprinderilor sale.

Cu ocazia conrferintei despreinchinarea la Sfintele Icoane,

convocata la palat de catre imparatul Leon al V-lea Armeanul (813-820), in815, Sfntul Emilian il interpela pe suveranul eretic si ii spuse ca dacaproblema dogmelor era de ordin stric ecleziastic, ea trebuia sa fie rezolvata labiserica si nu in fata autoritatilor civile. In urma acestei curajoase marturii decredinta, el fu exilat. Dupa vreo cinci ani de incercari, muri, se crede,

asasinat de agentii imparatului si pleca la ceruri, la curtea Sfintilor Mucenicitriumfatori (dupa Menologul lui Vasile al II lea, el ar fi murit in pace la loculsau de exil).

Tot n aceasta zi, pomenireaSfntului Miron, facatorul deminuni, episcopul Cretei.

Acest sfnt a fost nascut n Avrachi,cetate din Creta, aproape de Cnoson,

mpodobindu-se cu dumnezeiasca sidreapta credinta. La nceputul vietii lui,lundu-si femeie, era plugar si ajutape saraci din roadele ce i se faceau; sicu ct da mai mult, cu att mai mult ise nmulteau roadele. Iar milostenia lael era peste firea omeneasca; sespune ca a prins la aria lui 12 oameni,care si umplusera sacii cu gru, si sechinuiau sa-i ridice pe umerinendurndu-se sa deserte din saci. Iarel n loc sa le faca certare, se straduiacu dnsii ca sa-i ajute, ridicnd cu

mna lui sacul fiecaruia si punndu-i-l


21/88

pe umeri, le-a poruncit sa nu spuna nimanui nimic.

A fost hirotonit preot n sfnta lui Dumnezeu Biserica; iar daca a ncetatprigoana, a fost facut arhiereu al Cretei, unde a facut multe minuni. Sisavrsindu-si ramasita vietii cu cuviinta si cu placere dumnezeiasca, sipraznuind luminat praznicele mucenicilor, la vrsta de 100 de ani catreDomnul s-a mutat, catre anul 350.

Tot n aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru

Teodor, egumenul de la Oronon.Acest sfnt parinte din mica vrsta ridicnd asupra sa Crucea Domnului, asalasluit prin pesteri si prin munti si prin vai. Drept aceea aducndu-se catreDomnul ca un mir scump si ca o tamie bine primita, cu pace s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Elefterie siLeonid, si a Sfintilor prunci, care prin foc s-au savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor zece pustnici din Egipt,care cu pace s-au savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor doi Mucenici din Tir, cares-au savrsit fiind trti pe pamnt.

Tot n acesta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Stirachie, care desabie s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului nou Mucenic Anastasiebulgarul, care a marturisit n Tesalonic, la anul 1794 si,suferind chinurile, s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului nou Mucenic TriandafilZagoreul, care a marturisit n Constantinopol la anul o 1680.



22/88

9 August

n aceasta luna, n ziua a noua, pomenirea Sfntului ApostolMatia.

Acesta a fost unul din cei 70, cares-a numarat cu numarul celor 12Sfinti Apostoli, n locul lui IudaIscarioteanul.

El a propovaduit Evanghelia nEtiopia cea din afara, si fiindchinuit acolo n diferite chipuri, si-adat sufletul la Dumnezeu.

Tot n aceasta zi, pomenireaSfintilor zece Mucenici, careau marturisit pentru sfntaicoana a Mntuitorului siDumnezeului nostru IisusHristos, cea din poarta dearama, si anume: Iulian,Marchian, Ioan, Iacov,Alexie, Dimitrie, Fotie,Petru, Leontie si MariaPatrichia.

Acesti sfinti au trait n zilele salbaticitului Leon, care nu suferea sfintele

icoane si le ardea. Pentru aceea s-a apucat el sa pogoare si cinstita icoana aDomnului si Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos, care se afla lapoarta de arama. Si au facut scari si au pus lemne lungi, si s-au suit pe scari,vrnd sa o pogoare.

Atunci vitejii acestia apucnd de scara si tragnd-o la dnsii, au surpat cucapul n jos pe cel urcat pe ea de l-au dat mortii, si au anatematizat si aublestemat pe mparat. mparatul daca a aflat de aceasta, s-a umplut demnie si a poruncit sa se taie capetele tuturor celor ce s-au aflat de fataacolo, al caror numar numai Domnul l stie, fiindca era multime multa depopor. Iar pe acesti noua Sfinti Mucenici batndu-i cu toiege i baga ntemnita, poruncind sa le dea pe fiecare zi cte cinci sute de lovituri. Si asa aurabdat cu barbatie fericitii opt luni. Si daca a vazut tiranul ca li se sfrseaviata, a poruncit sa fie mai nti chinuiti si sa li se taie capetele lor si SfinteiMaria Patrichia, si sa fie aruncati n mare.

Tot n aceasta zi, pomenirea patimirii Sfntului MucenicAntonin.

Acest sfnt era din Alexandria si, fiind prins de ighemon, a fost spnzurat sisfsiat si apoi fiind aruncat n cuptor cu foc, si-a dat sufletul la Dumnezeu,

mpodobindu-se cu cununa muceniceasca.


23/88

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Psoe,care, facnd rugaciune, s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea aflarii icoanei celei nefacute demna de om si cinstite din Camoliane, a carei povestire s-ascris de cel ntre sfinti Parintele nostru Grigorie, episcopulNisei.

Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne

mntuiete pe noi. Amin.


24/88

10 August

n aceasta luna, n ziua a zecea, pomenirea Sfintilor MuceniciLavrentie (Laurentiu) arhidiaconul, Xist (Sixt), papa Romei, siIpolit.

Sfntul Sixt (sau Xist) era grec din nastere si studiase filozofia la Atenainainte de a veni sa se instalezela Roma sub domnia imparatuluiValerian in vremea pontificatuluiSfntului Stefan I (253-257,praznuit la 3 august). Mai intiifavorabil crestinilor, imparatul -care cazuse sub influenta magilorsi ghicitorilor egipteni dupa onefericita expeditie in Orient -publica un edict interzicndpracticarea in public a cultului

crestin si cerea tuturor clericilorsa se inchine zeilor,amenintndu-i cu exilul in cazcontrar. Sfntul Stefan fuseseuna dintre primele victime aleacestei persecutii iar Sixt fuconsacrat pentru a-i succeda.Persecutia spori atunci si fudecretata executia Episcopilor,Preotilor si Diaconilor in bazasimplei constatari a identitatii lor,

in timp ce laicii urmau sa fiecondamnati injosirii si muncilorfortate. Sfntul Sixt fu atunci arestat si condus, dupa un prim interogatoriu,la renumita inchisoare Mamertine (n. tr. : unde au fost inchisi si SfintiiApostoli Petru si Pavel). Pe drum, Arhidiaconul sau Lavrentie il intlni si iispuse in lacrimi : "Unde te duci, Parinte, fara fiul tau ? Ce jertfa te pregatestisa aduci fara Diaconul tau ? M-ai gasit cumva nedemn de aceasta ? Veirefuza tu sa-ti fie alaturi pentru a-si varsa sngele pe cel pe care l-ai primitintru Sfintele Taine ?". Episcopul ii raspunse : "Nu fiule, nu te parasesc, darlupte inca si mai mari te asteapta. Noi, ca batrnii, ne-am angajat intr-olupta usoara. Dar pe tine, tnar viguros, te asteapta o victorie si mai plina deglorie asupra tiranului. Nu mai plnge. Peste trei zile Diaconul ii va urma

Preotului". Si inainte de a-i da sarutul pacii, ii incredinta administrarea innumele sau a bunurilor Bisericii. Lavrentie isi indeplini pe data sarcina dupavoia lui Dumnezeu, impartind bogatiile Bisericii la clerici si la saraci. Pemuntele Coelius intlni o vaduva, ce se numea Domnita, care ascundea pemulti crestini. Profita de intunericul noptii pentru a le aduce bani si haine sitrecea apoi din casa in casa, vindecnd pe bolnavi si spalnd picioarelecredinciosilor, asemeni Domnului.

Cum Papa fusese condamnat sa i se taie capul pe Via Appia, SfntulLavrentie ii iesi in cale si ii striga : "Nu ma lasa, Parinte Sfnt, pentru ca amimpartit deja comorile pe care mi le-ai incredintat". Auzind vorbindu-se de

comori, soldatii il prinsera imediat si pe Lavrentie si il dusera in fata


25/88

tribunului Partenius care il instiinta pe imparat. Aruncat in inchisoare si dat inpaza tribunului Ipolit, Sfntul Lavrentie vindeca prin rugaciunea sa si adusela credinta pe un orb numit Lucillus. Auzind vestea, alti numerosi orbialergara la el si fura cu totii vindecati de catre sfnt, care in plus il boteza peIpolit impreuna cu celelalte nouasprezece persoane ce se aflau in casa lui.

Convocat de catre Valerian, care il soma sa ii dea comorile, Lavrentie ceru sai se aduca trei zile mai trziu un mare numar de care. Intre timp el convocain casa lui Ipolit orbi, schiopi, bolnavi si nenorociti de tot soiul, apoi,punndu-i in care, veni sa ii prezinte la palat anuntnd : "Iata comorilevesnice ale Bisericii, care nu se imputineaza si sporesc mereu, care sintraspndite in fiecare si se regasesc in toti". Cuprins de furie, Valerian striga :"Inchina-te idolilor si uita arta magica in care te marturisesti". SfntulLavrentie ii raspunse ca nimic nu putea sa il faca sa accepte cultul demonilorin locul Facatorului tuturor lucrurilor. Atunci fu supus chinurilor si aruncat ininchisoare. Dupa un al doilea interogatoriu la palatul lui Tiberiu pe colinaPalatino, i se pusera pe trup lame de fier inrosit in foc si fu batut cu biceplumbuite si lanturi cu crlige la ambele capete. In fata rezistentei salesupranaturale, un soldat, pe nume Roman, marturisi pe Hristos si fu pe locexecutat.

Un al treilea interogatoriu avu loc la Termele situate lnga palatul Salluste.Imparatul ceru sa fie sfarmate cu pietre maxilarele Sfntului apoi daduordin sa fie dezbracat de hainele sale si sa fie intins pe un gratar asezat pecarbuni aprinsi. Somat pentru ultima data sa se inchine idolilor, Lavrentieraspunse : "Eu ma dau ca jertfa placut mirositoare singurului Dumnezeuadevarat, pentru ca jertfa ce se cuvine lui Dumnezeu este o inima infrnta sismerita" (Psalmii 50 :18). Pe cnd calaii attau focul, el spuse tiranului :"Invata, nenorocitule, ca acest jaratec ma racoreste dar pe tine te va chinuivesnic. Acum ca sint ars pe o parte, intoarce-ma pe partea cealalta !". Cndfu intors ma spuse o ultima rugaciune : "Multumesc Tie, Iisuse Hristoase,pentru ca m-ai invrednicit sa intru pe portile Imparatiei Tale". Apoi isi dadu

duhul.Ipolit merse sa il ingroape in secret pe proprietatea vaduvei Domnita alaturide Preotul Iustin (La vreo 50 de ani ma trziu, Sfntul Constantin construi obiserica lnga catacomba unde fusese ingropat Sfntul Lavrentie, situata peVia Tiburtina, la est de Roma. Iar in secolul al VI lea cripta fu transformataintr-o mare biserica dar mormntul ramase tot in acelasi loc.). Dar Ipolit fudenuntat si in curnd arestat, insa un Inger veni sa il elibereze si il duse incasa lui unde isi lua cu dragoste ramas bun de la parintii sai si de la slugilecasei si le oferi la toti o masa sarbatoreasca. Erau cu totii la masa cndsoldatii se ivira si il luara din nou pe Ipolit pentru a-l conduce in fataimparatului. Spernd sa ii invinga hotarrea, suveranul ceru ca el sa fieacoperit de distinctii militare si ii promise onoruri inca si mai mari. DarSfntul ramase neclintit si declara ca nu mai voia dect o singura cinstire :aceea de a sluji in armata lui Hristos. Butut cu lanturi cu crlige la ambelecapete, fu apoi legat de cai salbatici care il trra pe curajosul Mucenic pe odistanta mare. Astfel cstiga el palma victoriei, precedat de doica sa,Concordia, si de oamenii din casa lui pe care ii adusese la credinta. Sepovesteste ca la sapte zile dupa martiriul sau, Sfntul Ipolit i s-a aratatimparatului si fiului sau care se duceau la amfiteatru si ca i-a batut cu lanturide foc nevazute.


26/88

Martiriul sau e consemnat la 13 august de cea mai veche Viata a sa, data cecorespunde pomenirii in traditia latina. Dar poate ca ar trebui sa ilindentificam cu Sfntul Ipolit poment la 30 ianuarie (nascut catre 235).

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Iron filosoful, care cupace s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor sase Mucenici cei n Vizie,care s-au sa-vrsit unii zdrobindu-li-se oasele, iar altii

strujindu-li-se trupurile.



27/88

11 August

n aceasta luna, n ziua a unsprezecea, pomenirea Cuviosului side Dumnezeu purtatorului Parintele nostru Nifon, arhiepiscopulConstantinopolului, care a pustnicit n sfnta ManastireDionisiu din sfntul Munte Athos, n anii de la Hristos 1460.

Acest Sfnt Nifon s-a nascut n Tesalonic din parinti binecredinciosi si de bunneam: mama lui, Maria, era din aceasta cetate, iar tatal sau, Daniel, se

tragea din Dalmatia. Asezati nTesalonic, parintii sfntului auavut trei copii: Dimitrie, Nicolaesi Maria. Dupa moartea tatalui,fiul cel mare, Dimitrie, a fostluat la curtea domnitoruluiTesalonicului, iar cel de al II-lea, Nicolae, a fost dat la

nvatatura cartilor sfinte,dovedind multa silinta, nct lavrsta de 12 ani stia toatarnduiala slujbelor bisericesti,se ndeletnicea cu citireasfintelor carti si dorea sa-siadnceasca cunostintele. Pentruaceasta, curnd, fara stireadascalului si a maicii sale, aurmat pe un monah nvatat,numit Iosif, cu care a ajuns la

Epidar, unde a ramas alaturi devestitul pustnic Antonie, care nudupa multa vreme l-a tuns ncalugarie, dndu-i numeleNifon.

Dupa moartea pustnicului Antonie, calugarul Nifon, plin fiind de rvnanvataturii si auzind ca n cetatea Iarda este un dascal foarte nvatat, numitZaharia, a ajuns ucenic al acestuia. Iar cnd, dupa luarea Constantinopoluluide catre turci la 1453, dascalul Zaharia a fost hirotonit episcop, calugarulNifon s-a dus la Sfntul Munte Athos, asezndu-se la nceput n MnastireaPantelimon. nsa dupa o vreme s-a mutat n pestera Krughi, unde a pustnicit,

desavrsindu-se n nvataturile sfinte.

De acolo a fost chemat de ntistatatorul Lavrei celei mari a Sf. Atanasie cadascal. Dupa multa vreme, cunoscnd ca n Mnastirea Dionisiu, cu hramulSfntului naintemergator si Botezator Ioan, se afla multi mbunatatitimonahi, s-a mutat acolo, unde a mbracat ngerescul chip al schimniciei si afost hirotesit, dupa canoane, citet si ipodiacon, iar apoi hirotonit ierodiacon siieromonah. Nevoindu-se mai mult cu cele duhovnicesti, cu privegherile, curugaciunea si cu dragostea fata de toti, Sf. Nifon a ajuns curnd a fi nadevar luminator nu numai al Mnastirii Dionisiu ci si al ntregului SfntMunte Athos, nct puterea ntelepciunii lui ajunsese vestita si n cetatea

Tesalonicului.


28/88

De aceea, dupa moartea mitropolitului Partenie al Tesalonicului, soborulepiscopilor si al clericilor alesera ca mitropolit al Tesalonicului pe SfntulNifon, care cu toata mpotrivirea lui a trebuit sa primeasca. Aici Sfntul Nifona propovaduit prin alese cuvinte dogmele Bisericii si ndemna pe cei bogati saajute pe cei neputinciosi si pe cei bolnavi, de care sfntul purta deosebitagrija, chiar daca erau de alta lege, Vestea despre puterea cuvntului sidespre faptele Sfntului Nifon s-a raspndit att de repe-de si de departe,

nct cnd, dupa doi ani, a murit patriarhul Constantinopolului, Sfntul Nifona fost facut patriarh al Constantinopolului si a toata lumea. nsa nu dupamulta vreme, la uneltirile unor clerici, Sfntul Nifon a fost izgonit de puterea

mparateasca din Patriarhie la Mnastirea Sozopoli. Dar dupa doi ani a fostdin nou urcat n scaunul de patriarh al Constantinopolului; nsa dupa scurtavreme, la uneltirile unora, mparatul a surghiunit pe Sfntul Nifon n cetateaAdrianopol, unde petrecea pazit de ostasi.

Vestea despre Sfntul Nifon s-a raspndit pna departe, nct, auzind celedespre sfntul, domnitorul Tarii Romnesti, Radu cel Mare (1496-1508)dorind sa-l vada, a capatat, aflndu-se la Constantinopol pentru platatributului, nvoirea naltei Porti sa viziteze pe Sfntul Nifon la Adrianopol.Fiind n fata sfntului, domnitorul Radu cel Mare grai: "Eu, Stapne Sfintite,doream foarte mult sa ma nvrednicesc a vedea fericita ta fata. Slava lui

Dumnezeu ca m-am nvrednicit a dobndi aceasta astazi; sunt mhnit nsade ispitirile ce patimesti". Sfntul Nifon i raspunse: "Preastralucite Domn,prin multe necazuri ni se cade noua sa intram n mparatia cerurilor, caci ziceDomnul ca se cade sa suferim primejdiile acestei vieti cu bucurie". Acestea sialtele asemenea auzind domnitorul Radu cel Mare zise: "Ma rog Arhieriei talesa vii n Tara Romneasca sa ne nveti pe noi, caci cu totul suntem lipsiti deduhovniceasca nvatatura si de pastor nvatator; acolo te vei odihni si toti tevor primi cu bucurie. Da-mi cuvntul si voi mijloci la Poarta a ti se da voie".Si, sfntul nvoindu-se, l-a luat domnitorul Radu cel Mare cu sine si l-a dus nTara Romneasca, la anul 1504, unde toti l-au primit ca pe un Apostol al luiDumnezeu. Atunci domnitorul Radu i-a zis:

"Te avem pe tine povatuitor si pastor al nostru, ca sa ne povatuiesti pe noipe calea mntuirii, si sa ai stapnire asupra lucrurilor bisericesti, si orice veiporunci, se va face". "Ma rog, raspunse Sf. Nifon, ca orice voi face spre

ndreptare sa primiti cu bucurie; iar nsuti de vei gresi, sa primestiduhovniceasca mea sfatuire, pentru ca daca poporul va vedea ca domnul tariiprimeste ndreptare de pocainta, si el cu nlesnire se va ndrepta; si,dimpotriva, daca domnul tarii va calca legile si va defaima sfintele canoane,atunci se va face tuturor mare cadere". Apoi preanteleptul Nifon a poruncitsa se adune n sobor toti preotii, egumenii manastirilor si boierii divanuluidomnesc, carora le-a vorbit ndemnndu-i la faptele cele bune. Iar putereacuvntului sau si ntelepciunea sa cea mare att au miscat inimile celor de

fata nct toti au primit nvatatura cu bucurie si au hotart a-si ndreptanaravurile. Dupa aceea Sfntul Nifon a hirotonit episcopi, carora le-a dattoate rnduielile treptei lor de episcopi, sfatuindu-i sa se ngrijeasca de turmalui Hristos.

n vremea aceea un boier din Moldova, rau naravit si facnd multe rele, afugit din tara Moldovei n Tara Romneasca cu femeia si cu copiii sai. Aici,

mprietenindu-se cu domnitorul Radu cel Mare, a voit sa-si ia alta sotie, pesora domnitorului Radu cel Mare, care, cu toate ca stia ca acela este nsurat,s-a nvoit la aceasta, nesocotind legile parintilor sai si canoanele Bisericii.Aflnd una ca aceasta, din plngerea femeii dinti a aceluia, Sfntul Nifon a

chemat pe boierul moldovean si cu blndete l-a sfatuit sa lase femeia cea


29/88

luata fara lege si sa se ntoarca la sotia sa cea dupa lege. Boierul moldoveana mers si s-a plns domnitorului Radu cel Mare, cautnd sa-l ntarte a izgonipe Sfntul din Tara Romneasca. Atunci Sfntul Nifon, netemndu-se deamenintari, s-a dus la domnitor si, aratndu-i scrisoarea femeii celei dupalege a boierului moldovean, i-a deschis Legea dumnezeiasca si i-a aratat canu se cade sa defaime cele rnduite de dumnezeiestile canoane. Dardomnitorul Radu cel Mare, lasnd la o parte evlavia ce aratase mai nainte, s-a pornit cu salbaticie mpotriva Sfntului Nifon, nvinuindu-l ca a calcatpredaniile si rnduielile tarii si poruncindu-i sa plece din Tara Romneasca.

Atunci Sfntul Nifon a mers la biserica, unde a poruncit sa se strnga totpoporul, pe care nvatndu-l ndestul, s-a mbracat n vesmintele arhieresti sia afurisit att pe boierul moldovean cel fara de lege ct si pe cei ce lajutasera la savrsirea acelei faradelegi. Apoi a proorocit cte aveau sa se

ntmple Tarii Romnesti si cum au sa moara de moartea cea rea sidomnitorul Radu cel Mare si boierul moldovean, sfrsindu-se n faradelegealor. Dupa aceea aseznd vesmintele arhieresti pe sfnta masa a iesit dinbiserica.

Auzind acestea domnitorul Radu cel Mare a dat porunca n tot orasul canimeni sa nu socoteasca pe Sfntul Nifon ca arhiereu si nici sa-i dea cinste si

cautare; caci cel care-i va da pine sau altceva, ori l va primi n casa sa siva pierde viata, iar averea lui va trece pe seama domniei. Iar Sf. Nifon s-adus la marginea unui sat, ntr-o cascioara mica, unde un fiu duhovnicesc alsau, Neagoe, din familia Basarabestilor, l hranea pe ascuns. Atunci voievodulRadu cel Mare, mustrat de cuget si temndu-se a nu veni asupra lui vreunrau pentru aceasta fapta, a mijlocit sa fie adus Sfntul Nifon din nou lapalatul domnesc, unde domnitorul si-a cerut iertare prin fagaduinti de multedaruri. Sfntul nsa cunoscnd viclesugul domnitorului nu i-a dat iertare si aplecat de la el repetnd aceeasi proorocie ce rostise n biserica.

Plecnd din Tara Romneasca, Sfntul Nifon s-a dus mpreuna cu doi ucenici

ai sai, Macarie si Ioasaf, mai nti n Macedonia, apoi n Pelotonia, si de acolon Sfntul Munte Athos, la Mnastirea Vatoped, unde a fost primit cu multaevlavie. Iar din Mnastirea Vatoped, Sfntul Nifon a trecut ca un necunoscut

n Mnastirea Dionisiu, unde s-a supus la cele mai de rnd ascultari, nefiindcunoscut de fratii din mnastire dect trziu prin aratare ngereasca. Sifacnd multe minuni Sfntul Nifon si-a dat obstescul sfrsit n MnastireaDionisiu, la 11 august 1508.

Ajungnd domnitor, Neagoe Basarab, care fusese fiu de spovedanie alSfntului Nifon, a trimis la Sfntul Munte Athos o delegatie ca sa aduca nTara Romneasca moastele Sfntului Nifon "ca sa curateasca gresealaRadului si a altora, care facuse rau sfintiei sale". Dezgropnd trupul SfntuluiNifon si asezndu-l n cosciug de lemn, delegatia trimisa de Neagoe Basarab,

mpreuna cu ctiva calugari din Mnastirea Dionisiu si cu mitropolitul Neofitde Anchialos, l-au adus n Tara Romneasca, unde l-au dus cu alai mare laMnastirea Dealului si l-au asezat deasupra mormntului lui Radu cel Mare.n tot timpul noptii n Mnastirea Dealului s-au facut rugaciuni pentruiertarea pacatelor domnitorului Radu cel Mare; iar n revarsatul zorilorNeagoe Voda, care era partas la rugaciune a vazut n atipeala iertarea luiRadu Voda.

Dupa ce au fost tinute mai multe zile pentru nchinarea poporului, moasteleSf. Nifon au fost asezate n sicriu de argint poleit cu aur si nfrumusetat cu

pietre scumpe si cu smalt si napoiate la Mnastirea Dionisiu din Sf. Munte


30/88

Athos. Calugarii de la Mnastirea Dionisiu au daruit cu bucurie lui NeagoeBasarab capul si o mna din moastele Sfntului Nifon, care au fost asezate nMnastirea zidita de Neagoe Basarab la Curtea de Arges.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mare Mucenic Evpludiaconul.

Acest sfnt a trait n zilele mparatului Diocletian si era de neam din cetateaCatania, din Eparhia Siciliei. Fiind el prt la guvernatorul Calvisian ca este

crestin, si nevoind a se lepada de Hristos a fost supus la nesfrsite si grelechinuri, dupa care, taindu-i-se capul si-a dat sufletul n minile luiDumnezeu.

Tot n aceasta zi, pomenirea trnosirii cinstitei si nfrumusetatei case si dumnezeiesti biserici a PreasfinteiStapnei noastre Nascatoarei de Dumnezeu, numita Eleusa.

Tot n aceasta zi, pomenirea Icoanei celei nefacuta de mna aDomnului Dumnezeu si Mntuitorului nostru Iisus Hristos.

n zilele binecredinciosului mparat Tiberie, la anii 576, s-a facut minunemare. O femeie, anume Maria, iubitoare de Hristos si patriciana cu vrednicia,fiind vaduva, a cazut ntr-o boala grea si fara de leac; si deznadajduindu-sede tot ajutorul omenesc, se lasa n nadejdea Domnului si Dumnezeului nostruIisus Hristos. Deci punnd ntru sine bun gnd, a trimis catre preotii cei ceslujeau sfintei Icoane mparatesti si nefacuta de mna a Domnului, rugndu-isa mearga la dnsa. Si venind ei, ea cazu la picioarele lor, zicnd: "Va rogsfintiti parinti, de vreme ce Dumnezeu pentru pacatele mele a vrut sa machinuiesc de aceasta boala grea de moarte, voiesc si doresc eu, ticaloasa sinevrednica, ca prin rugaciunile voastre sa primesc sfnta Icoana a Domnuluinostru n saraca mea casuta 40 de zile, ca doara printr-nsa va face Domnulmila cu mine". Sipreotii, stiindu-iviata siduhovniceasca eiasezare, i-au adusSf. Icoana. Sideschiznd ei cutia

n care se aflaIcoana, ndata acazut si s-a nchinatfemeia si a sarutat-o; si lund o pnza

de bumbac pemasura Sf. icoane, apus-o deasupraIcoanei; si bagnd-o

ntr-un scrin curat, anchis-o; si aseznd-o n paraclisul caseisale, i faceastralucita lumina defaclii aprinse, slujindliturghie pna la 40

de zile. Si daca se plinira acele 40 de zile, au nceput a se ntari durerile


31/88

femeii, de erau de nesuferit, nct nici din pat nu putea sa se ridice, sistrignd pe o slujnica pe care o stia ca este mai curata, i zise: "Adu cutiasfintei Icoane ca sa ma nchin, doara voi gasi putina odihna de durerileacestea mari".

Si aceea mergnd n paraclis, vazu minune mare si nfricosatoare sipreamarita: o vapaie de foc mare iesea din acea cutie, de se suia pna npodul casei, si cuprinznd tot jertfelnicul, se pogora pna la fata pamntului,nestricnd cu nimic jertfelnicul. Slujnica ngrozindu-se, a cazut jos; sialergnd alta, spuse stapnei sale, iar aceasta nfricosndu-se foarte s-apogort din pat si mergnd cu mare greutate n paraclis si vaznd vapaia ceade foc, a strigat: "Doamne miluieste". Dupa aceea a trimis si a adus degrabpe slujitorii sfintei Icoane, cu care a venit si popor mult, si vaznd totiminunea se minunara, caci se suia si se pogora vapaia ca o vetreala decorabie ce se umfla de vnt tare, si au strigat toti multa vreme: "Doamnemiluieste". Si facndu-se rugaciune de catre preoti s-a potolit vapaia, sideschiznd cutia au aflat sfnta Icoana mparateasca si nefacuta de mini,neatinsa de foc.

Lund si pnza cea de bumbac pe care o pusese patriciana deasupra Icoanei,au aflat pe ea alt chip nefacut de mna, asemenea chipului celui dinti. Si

slavind toti pe Dumnezeu si sarutndu-L l pusera deasupra durerilor femeii sindata o lasara durerile si boala si s-a tamaduit femeia si facndu-sesanatoasa desavrsit s-a sculat si a slavit pe Dumnezeu cu toti cti veniseraacolo cu preotii.

Dupa ctiva ani acea cinstita femeie, de vreme ce mai nainte si cunoscusemutarea ei din viata aceasta, ca ceea ce era vas ales, a purtat grija ca sadaruiasca acel preasfnt chip la o mnastire de calugarite ce se afla laMelitina, n Armenia, cu hramul naltarea Domnului. Si iata, ca si cum s-ar fidat veste, a sosit acolo la Constantinopol Dometian, arhiepiscopul Melitinei,varul mparatului Mauriciu, mpreuna cu cei mai de cinste ai acelei cetati;

deci, aflnd patriciana a dat sfntul chip n mna arhiepiscopului spunndu-igndul ei de a-L trimite la Melitina.

nsa nu se cade sa trecem sub tacere si a doua minune ce s-a facut. ntimpul navalirii persilor, n zilele mparatului Iraclie, temndu-se calugaritelemnastirii ca nu cumva sa le robeasca si pe ele, s-au dus la Constantinopol.Si fiindca erau de bun neam au cerut o mnastire de la Serghie patriarhul,care aflnd despre aceasta sfnta si nefacuta de mna Icoana, a luat-o faravoia calugaritelor. nsa n acele zile, i-au venit multe scrbe asupra-i,necazuri si mnie de la mparati asupra lui, si tulburari multe n Biserica. Sistnd la multa mirare pentru acestea, a vazut noaptea n vis pe un om

nfricosator ce sta deasupra lui si-i zicea: "ntoarce napoi ct mai degrabmnastirii ceea ce ai luat fara dreptate". Iar daca s-a trezit sta de gndea, sichemnd pe cei ce erau ai lui i-a ntrebat: "Ce sunt aceste necazuri si pentrucare pricina le patimesc? Mai ales ca si asta noapte am vazut un om

nfricosator care-mi zicea: "ntoarce ct mai curnd mnastirii ceea ce ai luatfara dreptate; iar eu nu stiu de am luat cuiva ceva". Iar ei zisera: "Nu baga

n seama unele ca acestea, stapne, ca n-ai napastuit niciodata pe nimeni;iar necazurile si nalucirile acestea sunt din lucrarea diavoleasca". Dar cnd s-a facut noapte iarasi i s-a aratat omul acela si i zise rastit: "ntoarce ct maicurnd ceea ce ai luat calugaritelor de la Mnastirea naltarii; oare, nu stii casunt straine si fara de mngiere caci au venit din alta parte?" Dupa aceeatrezindu-se, zise catre eclesiarhul lui: "Frate, cnd ai luat chipul mparatesc

de la calugarite, cum le-a parut?" Iar acela zise: "Foarte greu, parinte; si de


32/88

ar fi putut ne-ar fi facut certare". Atunci a priceput patriarhul si s-a dosaditpe sine si degrab cu multa cinste a trimis sfntul chip la mnastireacalugaritelor n 29 ale lui decembrie. Si s-au potolit bntuielile si necazurilepatriarhului si s-au bucurat calugaritele daca au primit acel sfnt chip alDomnului.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici: Neofit, Zinon,Gaie, Marcu, Macarie si Gaian, care s-au savrsit prin foc.

Se face soborul lor la locasul sfintilor si maritilor doctori fara de argintiCosma si Damian.



33/88

12 August

n aceasta luna, n ziua a douasprezecea, pomenirea SfintilorMucenici Fotie si Anichit.

Acesti sfinti au trait si patimit n zilelemparatului Diocletian (304). SfntulFotie era nepot al Sfntului Anichit. Sifacnd Diocletian n Nicomidia cuvinte

mpotriva crestinilor, fiind de fata totsfatul, si punnd la mijloc multime deunelte de chinuri, se lauda ca va chinuipe cei ce vor chema numele lui Hristos,si ca va izgoni pe crestini din tot locul,si hulea foarte mpotriva slavei Unuia-Nascut Fiului lui Dumnezeu. Fiind defata si Sfntul mucenic al lui HristosAnichit, nu s-a spaimntat de

nfricosarile tiranului, ci s-a marturisitcu ndrazneala ca este crestin, ocarndratacirea idolilor, si zicnd ca suntsurzi si nesimtitori, cei ce se nchina lorsi-i cinstesc. Pentru aceste cuvinte afost batut cu vine de bou, pna cnd i

s-a rupt carnea si i se vedeau oasele. Dupa aceea au dat drumul asupra luiunui leu, de care sfntul s-a spaimntat. Dar leul apropiindu-se de dnsul, searata mai blnd de cum ar fi fost o oaie, si ca si cum i-ar fi fost mila desfntul, stergea ca si cu un burete cu piciorul saucel drept, sudoarea ce curgea pe obrazul

sfntului de frica. Atunci, mucenicul multumindlui Dumnezeu, la sfrsitul rugaciunii sale, s-afacut cutremur si de cutremur a cazut idolul luiIraclie si s-a facut ca praful; si a cazut si o partea cetatii Nicomidiei, omornd pe multi din elini.Pentru aceasta a fost mult chinuit, dar ramnndnevatamat, nepotul sau Fotie, a alergat lasfntul, l mbratisa, tata si unchi numindu-l. Iar

mparatul a poruncit ca amndoi sa fie chinuiti ntoate chipurile pna ce vor muri. Si dupa multechinuri, cei doi sfinti au fost bagati ntr-un cuptorcu foc si acolo si primira sfrsitul chinurilor si

cununile biruintei, nsa se spune ca, atunci cndau fost scosi afara din cuptor, erau ntregi,nefiind arsi de foc nici la par.

Tot n aceasta zi, pomenirea SfintilorMucenici Pamfil si Capiton.

Sfintilor mucenici Pamfil si Capiton li s-au taiatcapetele cu sabia in Oliurea, lngaConstantinopole.


34/88

Tot n aceasta zi, pomenirea Preacuviosilor Serghie si Stefan,care cu pace s-au savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Palamon, care cu paces-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor doisprezece Mucenici ceidin ostasii criteni, care de sabie s-au savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Castor, care cu pace s-asavrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor treizeci si trei de Mucenicicei din Palestina, care prin foc s-au savrsit.



35/88

13 August

n aceasta luna, n ziua a treisprezecea, pomenirea mutariimoastelor Preacuviosului Parintelui nostru MaximMarturisitorul.

Sfntul Maxim a trait pe vremearaucredinciosului mparat Consta, nepotullui Iraclie, si era filozof desavrsit.mpodobindu-se cu ntelepciunea, toateavutiile sale lasndu-le fratelui sau, s-afacut monah. Iar vaznd cum crestea eresulmonotelitilor (adica al celor ce marturisesco singura voie n Domnul nostru IisusHristos), s-a aprins de dumnezeiasca rvna,si s-a dus la Roma, unde a nduplecat peSfntul Martin, papa, ca sa adune un Sinodlocal, si sa-i anatematizeze pe cei carecugetau acel eres, mpreuna si pe

ncepatorul lui. Si a alcatuit Sfntul Martinsi carti mpotriva acelui eres. Iar mparatulfiind nstiintat de aceasta, a trimis ca sa-laduca n cetatea Constantinopolului, si l-a

nfatisat naintea judecatii sale. Iar sfntulpe ereticii ce se adunasera acolo i-a rusinat

cu cuvntul adevarului pe toti biruindu-i. Dupa aceasta a fost izgonit nTracia, taindu-i-se mna dreapta si limba. De acolo, mpreuna cu doi uceniciai sai a fost trimis n partile Laziei, nsa si acolo cu Duhul lui Dumnezeumarturisea si scria; fiindca se spune ca dupa taierea limbii i s-a facut cuminune dumnezeiasca limba la loc si a vorbit curat ct a trait. Apoi, la adncabatrneti, s-a dus catre Domnul. Iar pomenirea lui se face n ziua de 21ianuarie.

Tot n aceasta zi, pomenirea celei de-a pururea si a tot fericiteimparatese Irina, ctitora a cinstitei Manastiri a PantocratoruluiMntuitorului Hristos, care primind sfntul si ngerescul chip s-

a numit Xeni monahia.

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Dositei ascultatorul.

Acesta a sihastrit n chinovia Avei Serida, ce era sub povatuirea SfntuluiDorotei, si care cu pace s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului si purtatorului deDumnezeu Parintele nostru Dorotei de Gaza.

Acesta mai nainte a sihastrit n chinovia Avei Serida, aproape de Gaza; iar

mai n urma si-a ntemeiat manastirea sa, dupa savrsirea lui Ava Ioan,


36/88

caruia i ziceau "proorocul", si a ispravit tacerea cea desavrsita a mareluiVarsanufie, si care cu pace s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Evdochia mparateasa, carecu pace s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea cuviosului Parintelui nostru Serida,

egumenul Manastirii din Gaza care cu pace s-asavrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului MucenicCoronat, care de sabie s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Tihon deZadonsk, episcop de Voronej.

Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.


37/88

14 August

n aceasta luna, n ziua a paisprezecea, nainte-praznuireaAdormirii Maicii Domnului.

n aceasta luna, n ziua a paisprezecea, pomenirea SfntuluiProoroc Miheia (Miheea).

Acest prooroc era feciorul lui Ioram, nascut n locul ce se zice Morati, dinneamul lui Efrem, si a proorocit 84 de ani, nainte de venirea lui Hristos cu

660 ani. El a mustrat pe Ahav,mparatul Samariei, pentru multelesi deosebitele lui pacate, si pentruaceasta era urt de catre acela.Stiind aceasta proorocul, s-adepartat si petrecea mai mult nmunti. Dupa ce a murit Ahav,Proorocul Miheia a fost omort deIoram, feciorul lui Ahav, prinspnzurare, caci l mustra pentrupagnatatile lui si ale parintilor lui.Si, murind, a fost ngropat npamntul lui Morati, lnga movilalui Enachim.

Tot n aceasta zi, pomenireaSfntului Sfintitului MucenicMarcel, episcopul Apamiei.

Acest Sfnt Marcel a trait pevremea mparatiei lui Teodosie celMare (379-395) si era din Cipru,

unde i s-a ncredintat dregatorie lumeasca. Prin ocrmuirea lui, a minunat petoti cu buna cinstire, si cu amanuntimea la lucru.

Iar dupa ce a fost asezat episcop Apamiei celei din Siria, chibzuia cu dreptate

si cu cuviosie. Apoi a ajuns fierbinte rvnitor al credintei celei ntru Hristos,ntemeind biserici spre slava lui Dumnezeu si capistile idolesti surpnd.Pentru aceasta a fost prins de nchinatorii la idoli, si aruncat fiind n foc, aprimit cununa muceniciei.

Tot n aceasta zi, pomenirea aducerii cinstitei Cruci n palat.

n aceasta zi Cinstitul Lemn al Sfintei si de-viata-facatoarei Cruci revenea lapalatul imperial, dupa doua saptamni de pelerinaje prin capitala imperiuluibizantin, Constantinopolul (cf. 1 august).

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Ursichie.


38/88


39/88

15 August

n aceasta luna, n ziua a cincisprezecea, cinstita Adormire aPreamaritei Stapnei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si

pururea Fecioarei Maria.Cnd a binevoit HristosDumnezeul nostru ca sa ia peMaica Sa la Sine, atunci cutrei zile mai nainte a facut-osa cunoasca, prin mijlocirea

ngerului, mutarea sa cea depe pamnt. Caci ArhanghelulGavriil, venind la dnsa, a zis:"Acestea zice Fiul tau:Vremea este a muta pe Maica

Mea la Mine. Nu te teme deaceasta, ci primeste cuvntulcu bucurie, de vreme ce vii laviata cea nemuritoare".Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, sicu dorul ce avea ca sa semute la Fiul sau, s-a suitdegrab n Muntele Maslinilorca sa se roage, caci aveaobicei de se suia adesea acolo

de se ruga. Si s-a ntmplatatunci un lucru minunat. Cnds-a suit acolo Nascatoarea deDumnezeu, atunci de la sines-au plecat pomii ce erau pe

munte, si au dat cinstea si nchinaciunea ce se cadea catre Stapna, ca sicum ar fi fost niste slugi nsufletite.

Dupa rugaciune s-a ntors acasa, si ndata s-a cutremurat casa cu totul, iarea, aprinznd multe lumnari si multumind lui Dumnezeu si chemndrudeniile si vecinii, si-a grijit toata casa, si-a gatit patul si toate cele ce secadea de ngroparea ei. Si a spus cele ce i-a zis ngerul, despre a sa mutarela cer. Iar spre ncredintarea celor zise, a aratat si darul ce i se daduse: ostlpare de finic. Iar femeile

(.) vietile sfintilor ortodoxiei (08) sinaxarul lunii august

Documents