Grupa E0114 Croitori GeorgeIstoria transplantelor umaneTransplantul de organe este una din cele mai interesante parti ale medicinei. El reprezinta de fapt inlocuirea unuiorgancare nu isi mai poate indeplini corect functiile (datorita unor procese patologice sau traumatisme) sau care devine chiar periculos pentru organism, cu altul sanatos, care poate prelua rolul celui bolnav. In vederea realizariitransplantuluieste necesara existenta a doua persoane cheie: primitorul (receptorul) si donatorul. Donatorul poate fi o persoana in viata sau o persoana recent decedata. Trebuie precizat insa ca nu toate organele organismului uman pot fi transplantate.

Cele pentru care deja exista o experienta in domeniu sunt:-Rinichii:daca sunt afectati de lupus, boala polichistica renala, sau sufera de nefropatie diabetica in stadiu avansat. Rinichii sunt cei mai des transplantati. Transplantul poate fi realizat de la un donator mort sau viu, rinichii fiind organe pereche, unul putand prelua si functia celuilalt (in anumite limite, desigur);-Inima: in cazurile avansate si grave deinsuficienta renala,boala coronariana ischemica, cardiomiopatii. Se poate transplanta doar de la un donator decedat;-Plamanii: in cazul pacientilor cufibroza chistica,boala pulmonara cronicaobstructiva sau alte probleme de acest tip. Transplantul se poate realiza de la un decedat sau de la un donator viu;-Pancreasul: poate fi transplantat in cazul pacientilor cudiabet, insa doar de la un donator decedat;-Ficatul: este unul din cele mai transplantate organe, una din cauzele frecvente care au indicatie fiindciroza hepatica. Fragmente hepatice pot fi transplantate atat de la donatori decedati, cat si de la cei in viata;-Pielea: este considerat a fi cel mai mare organ al omului si trebuie transplantat de cel mai multe ori post-traumatic sau dupa indepartarea unor tumori impresionante care lasa o lipsa tegumentara semnificativa;-Intestin: mai ales cand exista tumori sau traumatisme ce devitalizeaza zone extinse din intestin;-Celulele stem: se pot transplanta si ele, insa aceasta este mai degraba apanajul medicinii regenerative, care isi propune ca prin implantarea lor sa stimuleze dezvoltarea de novo a organului sau segmentului care lipseste.

In prezent se poate realiza si transplant de tesut, nu doar de organ intreg. Cele mai frecvent transplantate sunt:corneea, oase, tendoane,valve cardiace,vene. Se pot realiza si mai multe transplanturi in acelasi timp, in functie de necesitatile pacientului, disponibilul de organe si stadiul bolii care impune o astfel de masura terapeutica. De exemplu, specialistii pot efectua simultan un transplant de cord si de plamani (patologia cardiaca si pulmonara fiind adesea intricata).

In ciuda faptului ca transplantul poate salva atat de multe vieti si poate corectamalformatii, anomalii, redand pacientului frumusetea vietii insasi, transplantul de organe nu poate fi facut oricui sau in orice conditii. Medicina de transplant, ramura speciala a medicinei moderne care se ocupa cu astfel de probleme, nu trebuie sa gasesasca doar o metoda prin care se va rezolva transplantul in sine, dar trebuie sa previna si rejectele, sa demonstreze compatibilitati, sa realizeze prognosticuri pentru fiecare pacient in parte.

Transplantul de organe ramane insa un subiect controversat, el ridicand numeroase probleme de natura bioetica, religioasa si umana. Printre cele mai arzatoare subiecte referitoare la o astfel de situatie sunt momentul in care se acorda consimtamantul pentru donarea organelor dupa moarte, cand un pacient incomasi stare vegetativa totala poate fi declarat ca fara sanse de supravetuire in absenta aparatelor de intretinere artificiala a vietii si in final mort, sau cum se pot plati organele transplantate.

Pacientii care se confrunta cuafectiuni cronice, atat de avansate incat tratamentul medicamentos nu mai poate face fata, pot avea indicatie de transplant de organ. Medicul curant este cel care poate aprecia cel mai corect o astfel de necesitate si poate decide daca respectivul pacient este sau nu un bun candidat pentru transplant.

Pacientii care nu pot fi inscrisi pe lista de transplant (in ciuda faptului ca ar fi nevoie de unul) sunt cei are au infectii (virale, bacteriene sau parazitare) active, cei cuafectiuni cardiacedecompensate, cu probleme legate de consumul dedroguri,alcoolsitutun, sau cei care au diversi alti factori de risc sau alteboli sistemice.Daca insa pacientul este un bun candidat, el va fi trecut pe lista de asteptare. Pot trece zile, luni sau chiar ani pana cand se va gasi un donator compatibil si pana cand transplantul va putea fi realizat.Grupa E0114 Croitori GeorgePremiul Nobel pentru MEDICINDin 1901, au fost atribuite 102 premii Nobel pentru medicin sau/ i fiziologie.Premiul Nobel pentru medicin nu a fost acordat n nou ani: 1915, 1916, 1917, 1918, 1921, 1925, 1940, 1941 i 1942.38 dintre aceste premii au fost acordate unor laureai singulari, 31 au fost mprite ntre cte doi laureai, 33 - ntre cte trei laureai.Media de vrst a laureailor premiului Nobel pentru medicin dintre anii 1901 - 2011 este de 57 de ani.Cel mai tnr laureat este Frederick G. Banting, care avea 32 de ani cnd a primit premiul, n 1923.Cel mai btrn laureat este Peyton Rous, care avea 87 de ani cnd a primit premiul, n 1966.Cel mai btrn laureat al premiului Nobel pentru medicin care este nc n via este Rita Levi-Montalcini, care a primit distincia n 1986 i care a mplinit 103 ani pe 22 aprilie.Din cei 199 de laureai ai premiului Nobel pentru medicin, doar 10 au fost femei: 1947 - Gerty Cori; 1977 - Rosalyn Yalow; 1983 - Barbara McClintock; 1986 - Rita Levi-Montalcini; 1988 - Gertrude B. Elion; 1995 - Christiane Nsslein-Volhard; 2004 - Linda B. Buck; 2008 - Franoise Barr-Sinoussi; 2009 - Elizabeth H. Blackburn i Carol W. Greider.Premii Nobel ctigate n familie: cuplu cstorit - Gerty Cori i Carl Cori (1947); tat i fiu - Hans von Euler-Chelpin (chimie) i Ulf von Euler (medicin), Arthur Kornberg (medicin) i Roger D. Kornberg (chimie); frai - Jan Tinbergen (economie) i Nikolaas Tinbergen (medicin).Laureaii premiului Nobel pentru medicin din ultimii 10 ani:2012: Shinya Yamanaka (Japonia) i John B. Gurdon (Marea Britanie)2011: Bruce Beutler (SUA), Jules Hoffmann (Frana), Ralph Steinman (Canada)2010: Robert Edwards (Marea Britanie)2009: Elizabeth Blackburn (Australia/ SUA), Carol Greider i Jack Szostak (SUA)2008: Harald zur Hausen (Germania), Franoise Barr-Sinoussi i Luc Montagnier (Frana)2007: Mario Capecchi (SUA), Oliver Smithies (SUA) i Martin Evans (Marea Britanie)2006: Andrew Z. Fire (SUA) i Craig C. Mello (SUA)2005: Barry J. Marshall (Australia) i J. Robin Warren (Australia)2004: Richard Axel (SUA) i Linda B. Buck (SUA)2003: Paul C. Lauterbur (SUA) i Peter Mansfield (Marea Britanie)Premiile Nobel sunt decernate din 1901, cu excepia celui pentru economie, instituit n 1968 de Banca central din Suedia, cu ocazia mplinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituii. Premiile au fost create dup moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 - 1896), inventatorul dinamitei, conform voinei sale din testament.