-fantana-dintre-plopi-

8/6/2019 -Fantana-dintre-plopi-

1/8

Fantana dintre Plopi(Hanul Ancutei M. Sadoveanu)

Povestirea se confunda uneori cu naratiunea, din perspectiva identitatii semanticea verbului: a povesti, a nara.

Povestirea este o naratiune subiectivizata, in care atentia nu se focalizeaza asuprapersonajului ci asupra atmosferei, ori asupra intamplarilor.Faptele sunt relatate d.p.d.v. al unui narator care este martor sau participant laevenimentul povestit.

Principalele caracteristici ale povestirii:- oralitatea: naratiunea se face la persoana I; se creaza aparenta de dialog intre

narrator si receptor (aparenta de interpelare a lectorilor);

- ceremonialul: dialogul este intretinut de un sistem de conventii (pretextul caredeclanseaza povestirea, formulele de adresare ect.);- atmosfera: contextual stimuleaza si alimenteaza asteptarea, sunt regizate

tensiunea, suspansul etc.

Povestirea Fantana dintre plopi face parte din romanul lui M. SadoveanuHanul Ancutei, realizat prin tehnica povestirii in rama (prin procedeul insertiei, seinclude o povestire in interiorul alteia) sau a povestirii in povestire (un personaj alnaratiunii principale intrerupe firul actiunii printr-o istorisire proprie, preluand astfel rolulde narator).

Capodopera idilicului jovial si a subtilitatii barbare dupa cum sustinea G.Calinescu, Hanul Ancutei se constituie din noua povestiri (Iapa lui Voda,Haralambie, Balaurul, Fantana dintre Plopi, Cealalta Ancuta, Judet alsarmanilor, Negustor lipscan, Orb sarac, Istorisirea Zahariei fantanarul), spuse denaratori diferiti, a zecea povestire fiind cea care le incadreaza pe cele noua, adica rama.

In spatiul protector al hanului, ca o cetate, cu ziduri groase si cu portile ferecate,poposesc calatori din Moldova si din afara ei, dornici nu doar sa se odihneasca si sa seospateze din bucatele alese ale Ancutei, ci si sa povesteasca intamplari deosebite, pe carele-au trait direct sau la care au fost martori.

In acest cadru legendar, oamenii se pretuiesc dupa , dupa rostireamemorabila a unei istorisiri iesite din comun: Cine le spune mai frumos, acela are laudamai mare. Timpul, omul si locul se contopesc intr-o unitate de viata, in carereconstituirea devine un muzeu viu al istoriei unui popor, istoria este traita ca varsta deaur.

Tehnica narativa din povestirea Fantana dintre plopi pastreaza reguliletraditionale ale geniului: alcatuirea instantelor narative si a atmosferei specifice,introducerea in scena a personajului narator, principala modalitate de expunere estenaratiunea care se imbina cu dialogul si cu secventele descriptive, faptele sunt relatate dinperspectiva personajului narator in atentia cititorului se aduce un singur fapt (o trista

1


2/8

veste de iubire care a avut rol de initiere pentru tanarul de alta data) iar interesul seconcentreaza asupra situatiei.

Fantana dintre plopi este a patra povestire din . are ca tema iubireatragica a capitanului de mazili Niculai Isac, devenit acum personaj narator. Acestaevoca o intamplare trista, traita in tinerete. Astfel, intr-o toamna, Niculai Isac pe

drumurile sale prin tinutul Sucevei, face un popas la Hanul Ancutei, pentru a se ospata sipentru a se odihni. In timp ce se plimba pe malul raului Moldova, intalneste un grup detigani, in care il remarca pe batranul Hasanache si pe frumoasa tigancusa Marga.Capitanul le da celor doi cate un ban de argint, dupa care, a doua zi, fata il cauta, pentru aii arata pantofi pe care si ia cumparat cu banii primiti.

Cei doi tineri petrec o noapte la fantana dintre plopi, unde promit ca se vor intalniin continuare, dar a doua intalnire are un final tragic. Fata demasca planul tiganilor de a-lomora si de a ii lua banii si . , capitanul avertizat reusind sa fuga calare, desi inincaierare isi pierde un ochi. Tigancusa va plati pentru tradarea neamului sau fiindaruncata in fantana.

Neculai Isac, acum un om ajuns la carunteala, dar care se tinea drept si

sprinten pe cal, a fost un tanar lipsit de experienta vietii, nechibzuit, un om buiac siticalos, cum se autocaracterizeaza.Fantana dintre plopi devine in povestire un suprapersonaj si chiar daca s-a

daramat ca toate ale lumii, Isac poate vedea cu ochii mintii si-l ajuta sa revada sitrecutul.

Povestirea este construita ca o sceneta, aducand in fata lectorilor o intamplare careantreneaza personaje putine. Placerea ascultarii se naste din aura nostalgica in care esteinvaluita, precum si din parfumul evocarii.

Desi deznodamantul este tragic, Fantana dintre plopi trebuie perceputa ca opleduarie pentru iubire, curaj, generozitate, sacrificiu, valori umane ce pot fi identificatein opera lui Mihail Sadoveanu.

In ceea ce priveste relatia dintre instantele comunicarii narative, tehnica povestiriiin rama presupune duplicarea instantei narative. Astfel, exista un povestitor alnaratiunii cadru, care asista ca martor la seara de la han si care devine ascultator alfiecarei naratiuni rostite de ceilalti naratori. Aceasta voce, care nareaza la persoana I, estepurtatorul de cuvant al autorului (instante intradiegetice), care sunt personaje innaratiunea cadru, devin si ascultatori iar in povestirile pe care ei le relateaza au roluridiferite de narator martor, personaj - narator.

Capitanul Neculai Isac devine din personaj ascultator, personaj narator, inmomentul in care povesteste tragica intamplare traita in tinerete. Acesta relateaza lapersoana I din perspectiva tanarului nestiutor, dar prezentarea faptelor este insotita de oanaliza a acestora din perspectiva maturului.

Relatia dintre personajul narator si ascultatori (legatura stransa, in dialogutilizandu-se atat persoana I cat si persoana a II-a) naratorul se adreseaza ascultatorilor, lesolicita atentia implicandu-i in actul naratiei: domnilor si fratilor ascultati ce mi saintamplat iar ascultatorii cu care noi lectorii ne identificam, intervin, in final, cuintrebari si cu comentarii.

In ceeace priveste spatiul si cadrul povestirii cadru, magia spunerii, a evocarii, areprezentarii este amplificata de valuarea mitica a spatiului, a hanului, vazut ca o cetateca un centrum mundi, in care oamenii se simt ocrotiti dar, si de caracterul magic al

2


3/8

timpului povestirii (cele trei niveluri ale timpului narativ sunt: timpul povestirii, adica alnaratorului anonim, care evoca toamna aurie; timpul povestit, al toamnei aurii cand sepovestesc intamplarile; timpul evocat, al celeilalte Ancute ).

Asadar autorul foloseste procedeul insertiei sau al povestirii in urma, iar cele douaplanuri ale naratiunii alterneaza. Naratorul creaza atmosfera propice povestirii, evocarii,

iar relatia directa dintre narator si ascultator se realizeaza printr-un veritabil ceremonial,precum si prin adresarea directa (relatarea se face la pers I , perspectiva fiind actoriala).Naratiunii si evocarii li se adauga descrierea, care accentueaza atmosfera de

legenda, si dialogul, care pune in evidenta oralitatea exprimarii: constructii exclamative siinterogative (Nu esti domnia ta prietenul meu Neculai Isac, capitan de mazili?),interjectii, constructii in vocativ ( asculta ce mi s-a intamplat ) limbaj popular(singur ca un cuc), arhaic (mazili) regional (buiac, imas) etc.

*INSTANTELE COMUNICARII NARATIVE:

1) Autor: *creeaza opera; *isi alege modalitatile de exprimare, tehnicile narative,

persoanele narative carora le atribuie roluri, precum si naratorul, care este purtatorul saude cuvant; *este o instanta extradiegetica; *se adreseaza lectorilor concret; *lui i sesubordoneaza celelalte instante narative.2) Narator: *voce a autorului; *instanta intradiegetica; *in enuntarea de mesaje; *lui i sesubordoneaza personajele; *in proza obiectiva: obiectiv, impartial, omniscient,omniprezent, nareaza la pers a III-a (pictoriala), heterodiegetic; *in proza subiectiva:subiectiv, stie atat cat stie personajul, nareaza la pers I (perspectiva actoriala)homodiegetic.3) Personaje: principale, secundare, episodice; pozitive, negative; rotunde, complexe,mobile; statice, plate, unilaterale; protagoniste, auto...; suprapersonaje, personajelirice; marete; grotesti; fantastice, realiste, romantice, istorice, alegorice, etc.

3


4/8

legerea unei opere literare adecvate cerinei: Hanu Ancuei de Mihail Sadoveanu.

STRUCTURA I CONINUTUL ESEULUIPublicat n 1928, volumul Hanu Ancuei reprezint pentru creaia luiMihail Sadoveanu

capodopera de la rscruce( N. Manolescu, Sadoveanu sau utopia crii,); face trecereaspre etapa marilor cri sadoveniene, dar este i o sintez a elementelor ntlnite npovestirile anterioare: lumea rneasc, natura, idilicul, legenda, oralitatea"'.

IPOTEZAPovestirea Fntna dintre plopiface parte din volumulHanu Ancueide MihailSadoveanu. Realizat prin tehnica povestirii n ram, volumul e un fel deDecameron ncare civa obinuii ai unui han spun anecdote( G. Clinescu). Dar ciclul nu este doaro suit de nou povestiri narate de nou povestitori, ci un ansamblu armonios pe temapovestirii nsei, n care unificator este ritualul zicerii: Hanu Ancueie carteapovestirilor, a istorisirilor de demult, a iniierii n arta desvrit a naraiunii! Cci

ciclul acesta are valoarea unei arte poetice pentru nelegerea structurii povestirii,pentru decantarea treptelor i etapelor compoziionale ale genului( Ion Vlad,Povestirea. Destinul unei structuri epice,)

ARGUMENTEHanu Ancuei are forma povestirii n ram deoarece nou naraiuni de sine stttoaresunt ncadrate ntr-o alt naraiune, prin procedeul inseriei, care utilizeaz formulespecifice.

DEZVOLTAREA ARGUMENTELORTehnica povestirii n ram presupune duplicarea instanei narative.

INSTANELE COMUNICRII NARATIVE: AUTOR, NARATOR(I),PERSONAJ(E), ASCULTTOR(I)Exist un povestitor al naraiunii-cadru care asist ca martor la seara de la han,devenind asculttor al fiecrei naraiuni rostite de ceilali naratori. Nu are nume, dar esteacceptat de ceilali, ceea ce dovedete preuirea lor, faptul c este recunoscut ca unuldintre ei. Prezena sa este redat prin utilizarea persoanei I n naraiune i confer iluziaautenticitii. Aceast voce narativ este cea delegat de autor spre a-1 reprezenta, faptcare l face pe criticul N. Manolescu s afirme: Vocea anonim care nfieazobiceiurile de la Han, la nceputul crii, este a autorului".Ceilali naratori, personaje n naraiunea-cadru i, pe rnd, asculttori, au n povestirilerelatate de ei roluri diverse: narator-martor, personaj-narator, de unde varietatea diegezeii caracterul polifonic. Ei aparin unor categorii sociale diferite: comisul Ioni (Iapa luiVod), clugrul Gherman (Haralambie), mo Leonte Zodierul (Balaurul), cpitanul demazili Neculai Isac (Fntna dintre plopi), Ienache Coropcarul (Cealalt Ancu),ciobanul (Jude al srmanilor); negustorul Dmian Cristior (Negustor lipscan), orbul/rapsod i calic orb (Orb srac), mtua Salomia i Zaharia fntnarul (IstorisireaZahariei fntnarul).

ACTUL NARRII

4
http://www.limba-romana.net/autor/Mihail+Sadoveanuhttp://www.limba-romana.net/autor/Mihail+Sadoveanuhttp://www.limba-romana.net/autor/Mihail+Sadoveanuhttp://www.limba-romana.net/autor/Mihail+Sadoveanuhttp://www.limba-romana.net/autor/Mihail+Sadoveanuhttp://www.limba-romana.net/autor/Mihail+Sadoveanuhttp://www.limba-romana.net/autor/Mihail+Sadoveanuhttp://www.limba-romana.net/autor/Mihail+Sadoveanuhttp://www.limba-romana.net/autor/Mihail+Sadoveanu


5/8

Povestirile se situeaz ntr-un plan al trecutului, principala lor caracteristic fiindevocarea unei lumi apuse, a celeilalte Ancue". Cei nou povestitori transfigureaz princuvnt miestrit experiene personale, mrturii ale unui vechi mod de via, iar al zecelea,anonim, ridic aceste experiene la rang de cultur i le d valoarea perenitii.

Naraiunea-cadru este rsfirat de-a lungul ntregului text i include cele nou povestiri.Incipitul ei fixeaz coordonatele spaio-temporale, cadrul ntlnirii povestitorilor, ntr-o toamn aurie", la Hanu Ancuei. Interesul asculttorilor este susinut ntre povestiri depromisiunea comisului Ioni de a spune o poveste cum n-am mai auzit", promisiuneneonorat pn n final, ceea ce sugereaz faptul c povestea povetilor este aceeaniciodat rostit i c se acord tcerii valoarea absolut a misterului inaccesibil. Finalulnaraiunii-cadru i al volumului sugereaz ideea de crepuscul al unei civilizaii, pe care osalveaz ns fora creatoare a povestirii.

Timpul povestirii este magic, pentru c reconstituie prin fora cuvntului o lume i stasub semnul vrstei de aur. Cele trei niveluri ale timpului narativ sunt: timpul povestirii/

al naratorului anonim (autorul), care evoc nostalgic toamna aurie ntr-o deprtatvreme"a tinereii sale, timpul povestit/ al toamnei aurii cnd se spun toate povestirile itimpul evocat, al celeilalte Ancue. n povestirea-cadru, se observ impresia deatemporalitate: ntr-o deprtat vreme, demult". Dar misterul timpului mitic i fantastic,al ploilor nprasnice i al balaurului negru n nouri", cnd se porneau povetile la HanuAncuei, este dezlegat de indici ai timpului istoric, rzboiul ruso-turc: mpratul-alb i-a ridicat muscalii lui mpotriva limbilor pgne". Este utilizat tehnica homeric aascunderii unor date spaio-temporale relativ precise ndrtul unor imagini ce par s inde fabulos.Spaiul povestirii are valoare mitic, imagine a paradisului pierdut: Taberele de carnu se mai istoveau. Lutarii cntau fr oprire. [...] -attea oale au frmat butorii,

de s-au crucit doi ani muierile care se duceau la trg la Roman. i, la focuri, oamenincercai i meteri frigeau hartane de berbeci i de viei [...]". Belugul roadelor faceposibil ntlnirea cltorilor ntr-un spaiu unic, iar starea de beatitudine favorizeazplcerea narrii. Ospul este un ceremonial al mprtaniei, al comuniunii, caremijlocete ritualul povestirii. Aezat la rscruce de drumuri (destine), hanul este un locde popas i de petrecere, ocotitor ca o cetate i cunoscut cltorilor din vremurile vechi,ale celeilalte Ancue. Valoarea simbolic a hanului este aceea a unui centru al lumii, locde ntlnire a diferitelor destine i poveti ale unor oameni din diverse straturi sociale:Trebuie s tii dumneavoastr c hanul acela al Ancuei nu era han, - era cetate. Aveanite ziduri groase de ici pn colo, i nite pori ferecate cum n-am mai vzut n zilelemele. n cuprinsul lui se puteau oploi oameni, vite i crue i habar n-aveai dinsprepartea hoilor". Zidurile hanului-cetate au valoarea simbolic a granielor ntre lumearealului i lumea povestirii, iar hanul este un topos al povestirii. El este cadrul unoradintre ntmplrile relatate i are chiar rolul unui personaj ce rezoneaz la tririlepovestitorilor: l simise i hanul - cci se nfiora prelung".

Fntna dintre plopi este a patra povestire i are ca tem iubirea tragic, iar capersonaj-naratorpe cpitanul de mazili Neculai Isac. Naraiunea la persoana I,subiectiv (cu focalizare intern) implic dou planuri: reprezentarea evenimentelor trite

5


6/8

n tineree (timpul narat) i autoanaliza faptelor din perspectiva maturitii (timpulnaraiunii).

PLANURI TEMPORALE / TIMP I SPAIUNaratorul evoc (mrturisete/ se confeseaz asculttorilor) o ntmplare trit de el n

tineree, n urm cu peste douzeci i cinci de ani, pe aceste meleaguri".n povestire se relateaz un singur fapt epic, o trist poveste de iubire care a avut rol deiniiere pentru tnrul de odinioar. Atmosfera povestirii ine de modul n care naratorulregizeaz" o anumit tensiune, suspansul, pe tot parcursul povestirii, pentru a captaatenia i interesul asculttorilor/ cititorului. Aciunea se deruleaz alert, fiindidentificabile toate momentele subiectului.

MOMENTELE SUBIECTULUIEXPOZIIUNEAntr-o toamn, Neculai Isac duce vinuri n inutul Sucevei i face popas la HanuAncuei. Plimbndu-se clare pe malul rului Moldova, ntlnete un grup de igani care

se scald. E ntmpinat de Hasanache, un btrn ceretor, care o alung fr succes dincalea boierului pe Marga, o igncu de optsprezece ani.

INTRIGAFrumuseea fetei l tulbur i le d celor doi cte un ban de argint.

DESFURAREA ACIUNIIFata l caut la han a doua zi pentru a-i arta ciuboelele cumprate cu banul primit. Apoitinerii petrec o noapte la fntna dintre plopi i i promit o nou ntlnire de dragoste lantoarcerea lui de la Pacani, unde trebuia s-i vnd marfa. A doua ntlnire la fntnare un final tragic. ndrgostit, fata i mrturisete c Hasanache o trimisese la han ca s-

1 seduc, iar planul era ca iganii s-1 omoare i sa-i ia banii de pe marf.PUNCTUL CULMINANTDei este contient c o vor omor pentru c i-a trdat, fata l avertizeaz asuprapericolului. Tnrul fuge clare, scap cu via, dar o prjin aruncat de urmritori iscoate un ochi.

DEZNODMNTULnsoit cu fclii de cruii de la han care auziser strigtele sale, revine la fntna dintreplopi, unde sngele proaspt de pe colacul de piatr este semnul c fata fusese ucis cucruzime i aruncat n fntn.

Autenticitatea naraiunii este susinut prin relatarea la persoana I i prin interveniaAncuei, unul dintre asculttori, care adeverete ntmplarea tiut de la mama ei.

PERSONAJELEPersonajul-narator relateaz ntmplarea din perspectiva tnrului netiutor, darreprezentarea faptelor este nsoit de analiza i condamnarea lor, din perspectivamaturului, din cauza consecinelor tragice. Acesta folosete cuvinte dure pentru

6


7/8

autocaracterizare: Eram un om buiac i ticlos. [...] Om nevrednic nu pot s spun c-am fost. Aveam oi i imauri i neguam toamna vinuri; dar mi erau dragi ochii negri, ipentru ei clcam multe hotare".

Tnrul Neculai Isac are defectele specifice vrstei: netiina (lipsa experienei de via)

i nesocotina (incapacitatea de a prevedea urmrile faptelor svrite). Prima ntlnirecu iganii i cu fata care umbl prin ap n fusta ei roie este relatat din perspectivatnrului, care nu vede capcana n aceast ntmplare". Marga nu este, aa cum afirmceretorul, o fat proast, care n-a ieit nc n lume", ci se supune grupului, acceptndrolul de momeal pentru tnrul cltor. Comportamentul ei ulterior este imprevizibilpentru ndrgostitul naiv i pentru asculttori, care adopt perspectiva unic a naratoruluisubiectiv. Tnrul crede c triete etapele unei idile super-ficiale, dar se vede prins ncapcana ntins de igani. Pltete nechibzuina sa cu lumina unui ochi. Scap cu via totdatorit tinereii: calitile fizice i senintatea incontient. Dac ar fi contientizatvaloarea avertismentului fetei (sacrificiul, profunzimea sentimentelor ei), pericolul ncare se afla fata i ar fi ncercat s-o protejeze, i-ar fi diminuat ansele de salvare. Licrul

de contiin se aprinde prea trziu, iar manifestrile lui sunt regretul i autocondamnarea.Tnrul este caracterizat n mod indirect, prin fapte, limbaj, comportament, gesturi.Portretul fizic al maturului este realizat de la intrarea personajului n scen (venirea lahan), vestimentaia reflectnd statutul social, indicat i n formula de adresare folosit decomisul Ioni: Nu eti domnia ta prietenul meu Neculai Isac, cpitan de mazili?'".Numele de mazili l purtau boiernaii care fuseser n slujb la domnie, dar czuser ndizgraie; erau organizai ntr-un corp militar de rezerv, purtnd grade militare, dar fr andeplini slujbe active. Aerul demn i tragic al cpitanului de mazili se datoreaz ranguluinobiliar i tristeii. Venirea lui produce un efect deosebit asupra celor de la han: Era unom ajuns la crunteal, dar se inea drept i sprinten pe cal".El povestete din dorina de a revedea trecutul pentru a-1 nelege, cci pierderea ochiului

i d puterea vizionar, ca unui alt rapsod clarvztor al trecutului, Homer. Dei fntnadintre cei patru plopi nu mai exist, s-a drmat ca toate ale lumi", el o poate vedea.Pentru el, timpul interior s-a oprit ntr-un prezent etern, cnd a neles c incontiena sanseamn vinovie.

Frumoasa Marga este ns eroina tragic a acestei poveti de iubire. Condiia ei umil,igncu care se las folosit de grupul nomad pentru a-i jefui pe cltorii dornici deaventuri trupeti, este umanizat i metamorfozat de puterea dragostei adevrate. Aflatn situaia-limit de a se supune legii nescrise a cetei primitive sau de a-1 salva pebrbatul iubit, ea alege jertfa de sine. Personaj romantic, acioneaz n situaiiexcepionale. Iniial umil i demn de dispre, se dovedete capabil de gestul nobil alsacrificiului din iubire. Fapta ei o umanizeaz i o plaseaz ntr-un plan moral superiorfa de tnrul nesbuit, de unde i caracterul etic, exemplar al povestirii. Personajul estecaracterizat indirect, prin fapte, gesturi i statut social, i direct, de ctre personajul-narator care-i realizeaz portretul fizic: Sta aproape de mine, numai n cma i-nfust ro. Obrazul i era copilresc; dar nasul arcuit, cu nri largi, i ochii iui mtulburar deodat". Legtura simbolic dintre fiina ei i elementul acvatic este prezentla fiecare ntlnire cu personajul-narator. Fata rsare din ap i va sfri n acelaielement.

7


8/8

SEMNIFICAIISemnificaia fntnii cu patru plopi este de centru al lumii, loc sacru care ns nu-i maiprotejeaz pe ndrgostii, fiind pngrit de vina fiecruia i sortit pieirii. Apa fntnii seamestec .cu sngele, iar n plan simbolic, iubirea cu moartea.

LIMBAJUL PROZEI NARATIVENaraiunea se mbin cu dialogul i scurte pasaje descriptive. Relatarea personajului-narator se ncheie cu deznodmntul povestirii, dar naraiunea are un epilog care constn dialogul asculttorilor i n comentariile naratorului anonim, care nregistreaz efectulactului narrii asupra povestitorului: ntoarcerea spre sine i n trecut.

MODALITILE NARRII, ORALITATEAModalitile narrii prezente n text sunt: relatarea, reprezentarea, povestirea, iardominanta stilistic este oralitatea. Relaia dintre narator i receptor (asculttori) estestrns; se utilizeaz persoana I i a Ii-a n dialogul acestora. Ceremonialul povestirii

const n faptul c dialogul presupune un sistem de convenii (apariia povestitorului,pretextul care declaneaz povestirea, formulele de adresare etc). Naratorul se adreseazinterlocutorilor ntr-un mod ceremonios, adecvat rangului su nobil: domnilor ifrailor, ascultai ce mi s-a ntmplat...", iar asculttorii intervin n final cu comentarii,ntrebri, reflecii.

REGISTRE STILISTICEFarmecul zicerii este dat de prezena elementelor de limbaj popular (singur ca un cuc"),arhaic (catastih", mazili), regional (buiac", hojma", ima", ro"). Limbajulpersonajelor (iganii) contrasteaz cu al naratorului-personaj (boierul), indicnd diferenasocial i cultural. Expresivitatea limbajului este dat de frumuseea metaforei:

Catastihul acelor vremuri a nceput s mi se ncurce", epitetul de caracterizare: nrilargi, i ochii iui", rcni rguit", comparaia sugestiv: Am simit n mine cevafierbinte; parc-a fi nghiit o butur tare."

CONCLUZIEFntna dintre plopiestepovestire deoarece este o naraiune subiectivizat (relataredin unghiul povestitorului, implicat ca protagonist al ntmplrii), care se limiteaz larelatarea unui singur fapt epic, o ntmplare de dragoste din tineree, de fapt o iniiereratat. Se acord importan actului narrii, care are ca efect renvierea unei lumi apuse.Povestirea se situeaz ntr-un plan al trecutului, principala sa caracteristic fiindevocarea. Accentul este pus pentmplri i situaii, de unde caracterul etic, exemplaral povestirii. Relaia narator-receptor presupune: oralitate, ceremonial, atmosfer.Hanu Ancueieste o povestire n ram pentru c naratorul i interlocutorii sunt prezenin acelai spaiu - hanul, n acelai timp - ntr-o toamn aurie", cadru care prilejuietenararea tuturor povestirilor din ciclu.

8

-fantana-dintre-plopi-

Documents