apostolul...apostolul revistacadrelor didactice editată de sindicatul din Învăţământ şi...

APOSTOLULREVISTA CADRELOR DIDACTICE

Editată de Sindicatul din Învăţământ şi Cercetare NeamţSERIE NOUĂ, ANUL XXII, NR. 233http://apostolul.slineamt.ro

octombrie

2020

5 Octombrie – Ziua Internaţională a Educatorilor este ziua celor carecu mult har şi vocaţie, cu responsabilitate şi credinţă se dăruiesc educaţiei şişcolii, conturând în jurul lor biografii memorabile.

Deşi ne confruntăm cu situaţii neobişnuite, optimismul ce ne caracte-rizează ne face să găsim resursele interioare şi să privim cu încredere spre vii-tor.

Vă dorim sănătate şi putere pentru a vă continua activitatea în aceastăconjunctură neprielnică, vă dorim cât mai multe satisfacţii în plan profesional şi personal şi vă asigurăm de re-cunoştinţa şi respectul nostru faţă de modul în care vă îndepliniţi menirea acestei profesii de excepţie.

La mulţi ani, generaţiilor de educatori şi elevi deveniţi educatori, care duceţi spre viitor mirabila lumină aînvăţăturii!

Biroul Operativ al S.L.L.I.C.S., Preşedinte, prof. Gabriel PLOSCĂ

FEDERAŢIA SINDICATELOR LIBEREDIN ÎNVĂŢĂMÂNT

APEL PUBLICadresat Guvernului României

stăzi, 5 Octombrie 2020, zi în care se săr-bătoreşte Ziua Mondială a Profesorilor, Fe-deraţia Sindicatelor Libere din Învăţământadresează un Apel public Guvernului Ro-mâniei, prin care solicită asigurarea tuturorcondiţiilor necesare pentru funcţionareaşcolii în mediul online, dar şi pentru a găsisoluţii la problemele cu care se confruntă

salariaţii din sistemul de educaţie. Încă din semestrul al doilea al anului şcolar

trecut a fost evident faptul că pentru anul şcolar2020-2021, Executivul ar fi trebuit să pregătească,printr-un program naţional, unităţile de învăţământdin întreaga ţară pentru desfăşurarea cursuriloronline, ca urmare a contextului generat de noulCoronavirus. Federaţia noastră a făcut aceastăatenţionare în nenumărate rânduri. Prin urmare, seimpune adoptarea următoarelor măsuri:

1. Toate şcolile să aibă acces la internet demare viteză care să susţină numărul ridicatde elevi şi cadre didactice care se loghează însistem în acelaşi timp; să nu uităm că indife-rent de scenariul epidemiologic – o parte din-tre elevi sunt obligaţi să urmeze cursurile însistem online!

2. Achiziţionarea de laptopuri sau calcu-latoare performante, cu ajutorul cărora ca-

drele didactice să îşi poată preda materia, întimpul orelor de curs; laptopurile vechi saudepăşite nu pot susţine platforme moderne deînvăţare, cursuri interactive sau cu un conţi-nut elaborat al materiei didactice. Aici nu maiavem doar tablă şi cretă!

3. Achiziţionarea de camere video perfor-mante care să ofere sunet şi imagine de cali-tate, astfel încât elevii care participă la şcoalaonline să poată înţelege tot ce comunică profe-sorii; sunt numeroase situaţii în care elevii nuaud sau nu văd ce predau cadrele didactice.

4. Achiziţionarea de echipamente pentruparticiparea la şcoala online a tuturor elevi-lor, având în vedere că există încă un numărmare de elevi care nu le posedă, între aceştiafiind şi elevi care vor susţine examenele na-ţionale! Numai aşa putem vorbi despre asigu-rarea şanselor egale de acces la educaţie!

5. Modificarea legislaţiei, în sensul de astabili sancţiuni clare pentru părinţii şi eleviicare aduc grave prejudicii de imagine unorcadre didactice, prin postarea pe reţelele desocializare de filmuleţe şi imagini trucateluate din timpul predării online!

Recunoaşterea internaţională a Tratatului Basarabiei de la Parisonferinţa de Pace de la Paris (1919-1920)a recunoscut, în virtutea principiului na-ţionalităţilor şi a dreptului popoarelor laautodeterminare, actele unioniste româ-neşti desfăşurate pe parcursul anului1918. Prin tratatele semnate cu Austria(Saint Germain en Laye, 10 septembrie1920), cu Bulgaria (Neuilly sur Seine, 29

noiembrie 1919) şi cu Ungaria (Trianon, 4 iunie1920) sunt recunoscute de către comunitatea in-ternaţională drepturile statului român asupra Bu-covinei, Dobrogei întregi şi Transilvaniei, iarprin tratatul de la Sèvres, din 10 august 1920, sefixează graniţa în Banat.

În afara acestui sistem rămânea provinciaromânească care se întorsese cea dintâi „acasă”:Basarabia. Recunoaşterea internaţională a actu-lui unirii de la 27 martie 1918 a fost urmareaunui proces laborios şi de lungă durată, o adevă-rată „bătălie diplomatică” (după cum se afirmăde multe ori în istoriografia românească), fiindconsacrată în drept de abia în ultima etapă aConferinţei de Pace.

A

28 octombrie Centenarul Recunoaşterii

României Mari• Regina Maria şi Conferinţa de Pace

de la Paris

Red.(continuare în pag. 6)

ecunoaşterea României Mari s-a dato-rat în parte conexiunilor şi charismeiReginei Maria. A făcut lobby pentruţară în 1919, la Paris, când Româniacerea Transilvania, Bucovina şi întregBanatul, adică respectarea garanţiilordin anul 1916, deşi semnase pacea se-parată cu Germania prin guvernul

Marghiloman. Când scrisorile lui Ionel Bră-tianu către rege vorbeau despre răceala şienervarea cu care era tratat, regina este tri-misă la Paris într-o aşa-numită vizită particu-lară. Prin inteligenţa şi farmecul său, Reginaa jucat un rol covârşitor, având numeroaseîntrevederi cu mai marii lumii şi pledând cuardoare cauza României.

Premierul Georges Clemenceau o întâm-pină la Elysee cu garda de onoare, preşedin-tele Poincaré îi conferă Legiunea de Onoare,Academia Franceză o aplaudă, iar parizieniio întâmpină pretutindeni cu entuziasm.

Şi la Londra domneşte o atmosferă de fa-milie. Vărul ei, Regele George V, o întâmpină

R

Conf. univ. dr. Silvia CORLĂTEANU-GRANCIUCSecretar ştiinţific, Institutul de Istorie, Chişinău

(continuare în pag. 12)

Simion HANCESCU, preşedinte FSLI(continuare în pag. 2)

C

Pag. 2

Viaţa sindicală, la zi

APOSTOLUL

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

Gigel Bârliba – o împăcare în duhul mângâieriirea devreme am fost obligaţi să ne despărţim de Gigel Bârliba, un omde artă în deplină putere creatoare. Frumos, cu o privire luminoasăîn care citeai sinceritatea, el asculta mult şi vorbea puţin, avea dis-creţia părerilor proprii. În toate era corect, era firesc, şi plăcea, era oprezenţă comună şi iubită.

Profesorul de istorie Gigel Bârliba (Târgu Neamţ 06.05.1968 –29.09.2020) ne-a încântat cu expoziţia sa personală de pictură şi gra-fică „Vibraţii valahe” (Galeria de Artă „Lascăr Vorel”, 1-30 septem-

brie) şi a plecat lăsând în urmă multă durere.„Aprind lumânarea iar... Dumnezeu l-a luat pe profesorul de istorie

Gigel Bârliba, la El! A avut nevoie de un bărbat-înger, de un pictor, de unpatriot desăvârşit. Prietenul meu, din clasa a IX-a, fratele meu întru ale is-toriei, carismaticul care transpunea frumuseţea lumii în tablourile sale. Ul-tima dată ne-am văzut la expoziţia personală de la Galeria „LascărVorel”din Piatra-Neamţ. Cât de fericit era şi ca de obicei purta, cu demni-tate şi mândrie, costumul popular românesc.

În 20 septembrie îşi lua rămas bun de la muntele Ceahlău! Plecarea

lui Gigel Bârliba, la doar 52 de ani, e o pe-deapsă pentru noi, cei rămaşi... nu preţuimoamenii, timpul, valoarea. A dus cu el greu-tăţile celor din jur şi a uitat de el... Iartă-ne,prieten drag!”, a scris pe Facebook profe-soara Elena Preda, inspector de istorie în ca-drul ISJ Neamţ.

La vernisaj, despre lucrările sale, au vor-bit poetul Gheorghe Simon – „Ne întrebămde unde vine Gigel Bârliba şi unde vrea el săajungă. Nu numai că ne ajunge din urmă, darne şi întrece. Firea sa, discretă, cu alcătuiri fine, nu are nimic din vocaţiaunui solitar. Dimpotrivă, preferă însoţirea şi prietenia. Smerit şi loial, fărăviclenii ascunse, evită, pe cât de se poate, taclaua şi clevetirea. Totuşi, cevaneliniştitor îl face să caute răspunsuri la cei care îşi pun întrebări. Nu atâtun răspuns aşteaptă el, cât, mai ales, o dumerire de sine, o împăcare înduhul mângâierii”, şi plasticiana Mihaela Gheorghiţă-Pravicencu – „GigelBârliba vede frumuseţea din lucruri. Totul la el este simbol, este lumină”.

Profesorii şi foştii elevi îi păstrează o duioasă amintire.

octombrie 2020

Respectarea dispoziţiilor art. 4 din Regulamentul (UE) 2016/679privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrareadatelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestordate, precum şi a prevederilor art. 272 alin. 3 şi 4 din Legea edu-caţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulte-rioare care spune că înregistrarea prin orice procedee a activităţiididactice poate fi făcută numai cu acordul celui care desfăşoarăacea activitate. De asemenea, trebuie respectate prevederile art.

73 din Codul civil, conform cărora orice persoană are dreptul la propriaimagine, iar în exercitarea acestui drept, persoana poate să interzicăori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice oria vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri.

Doar după ce este îndeplinit acest cadru de funcţionare, în limite le-gale, oferind garanţia protecţiei tuturor celor implicaţi în actul educaţional,Guvernul României poate solicita luarea unor măsuri împotriva cadrelordidactice care nu doresc să fie filmate în timpul predării online. Este re-voltător faptul că domnului Ludovic Orban, Prim-ministrul României, îipare a fi o „bazaconie” faptul că profesorii solicită respectarea regulilorde protecţie a datelor personale, măsuri care se aplică în toate ţările mem-bre ale Uniunii Europene!

Pentru că profesorii sunt în linia întâi în ceea ce priveşte riscul de con-taminare cu coronavirus, fapt care deja se întâmplă în multe dintre şcoli,în mod normal actuala Putere ar trebui să susţină iniţiativa legislativă con-form căreia personalului din învăţământ ar urma să i se acorde un stimu-

lent financiar pentru implicarea şi expunerea în faţa acestui risc.Considerăm că Guvernul României trebuie să facă efortul de a iden-

tifica sumele necesare pentru acordarea majorării salariale cadrelor didac-tice începând cu data de 1 septembrie 2020, având în vedere şi faptul căpoziţionarea salariilor acestora în grila de salarizare este în partea infe-rioară, iar creşterile salariale ar fi modice.

Până când educaţia nu va deveni o prioritate şi în realitate, iar muncaprofesorilor nu va fi răsplătită ţinând cont de rolul importanţei ei în socie-tate, România nu va putea să facă parte din categoria ţărilor dezvoltate,având lipsuri în toate domeniile socio-economice!

„Dreptul la educaţie al elevilor este garantat de Constituţia României,iar pentru ca acest deziderat să se aplice, cei care guvernează au obligaţiasă găsească soluţii. În acest moment există un număr apreciabil de elevicare nu participă la şcoala online, pentru că nu dispun de mijloacele ne-cesare. Era şi este de datoria Guvernului României să asigure aceste echi-pamente tehnice. Şcoala online presupune ca toate unităţile de învăţământsă posede echipamente performante, astfel încât elevii să audă la parametrinormali ceea ce predă profesorul în sala de clasă şi nu numai. Nu se în-tâmplă acest lucru, din păcate! Ba mai mult, deşi nu li se asigură echipa-mentele necesare, profesorii sunt acum ameninţaţi cu desfacereacontractului individual de muncă dacă nu predau online, ceea ce este unabuz. Şi, în viziunea celor care guvernează, nici la protecţia propriei ima -gini nu mai au dreptul, într-o ţară care face parte din U.E. şi care a stabilitreguli clare legate de această protecţie”, a declarat Simion HANCESCU,preşedinte FSLI.

APEL PUBLICadresat Guvernului României

6.

(urmare din pag. 1)

P

Omagiul unei energii: Leon Mrejeriucincea zi a lunii octombrie

marchează Ziua Mondială aEducaţiei, motiv pentru careComplexul Muzeal NaţionalNeamţ îşi propune să aducă unomagiu unei personalităţi com-plexe a învăţământului nemţeandin secolul trecut, învăţătorul

Leon Mrejeriu (1879-1945).Apreciat de Ministrul Instrucţiu-

nii Publice, Spiru Haret, şi de RegeleCarol I pentru activitatea pedagogicădesfăşurată cu măiestrie şi devota-ment, atât în judeţul Neamţ, cât şi înţară, institutorul Leon Mrejeriu a lup-tat în Primul Război Mondial, în nor-dul Transilvaniei, pe Valea Prahovei,la Nămoloasa, Cosmeşti şi Mărăşeşti,pentru sacrificiul lui pe front primindurmătoarele distincţii: Ordinul ru-

sesc Sfânta Ana în grad de ofiţer(brevet nr. 12293/917), Ordinul Co-roana României în grad de Cavalercu spade şi panglică. Virtutea Mili-tară (decret nr. 4241/918), CruceaComemorativă de Război (decretnr. 1744/918), Ordinul Steaua Ro-mâniei în grad de Cavaler, cu spadeşi panglică Virtutea Militară (decretnr. 3309/919).

Activitatea politică desfăşuratăîn vederea dezvoltării judeţuluiNeamţ, l-a înscris în rândul persona-lităţilor locale de o înaltă ţinută mo-rală, aşa cum rezultă din lucrarea„Omagiul unei energii: Leon Mreje-riu”: „De o perfectă cinste şi corecti-tudine, deşi a avut tentaţii grozave„de a se vârâ în afaceri şi de a se îm-bogăţi”, el a rămas sărac, dar cu con-

ştiinţa şi numele tot atât de curate caşi albul cămeşii pe care o poartă şicare par’că-i un simbol al vieţii sale”.Învăţătorul Mrejeriu a fost membru alPartidului Naţional Liberal, din parteacăruia a fost ales deputat în primulParlament al României Mari. Întreanii 1922-1928 a deţinut funcţia devicepreşedinte al Camerei Deputaţi-lor, iar între 1933-1937 pe cea de pre-fect al judeţului Neamţ. Din înaltelepoziţii pe care le-a deţinut în capitalaţării, institutorul nemţean a atras fon-duri pentru înfiinţarea şi moderniza-rea şcolilor: „Cele două localuri aleşcoalelor normale de băeţi şi de fete;localul şcoalei secundare de fete [...]adausul etajului la localul liceului„Petru Rareş”; toate din Piatra-Neamţ; apoi localul şcoalei de mese-

rii din Tg. Neamţ, cum şi cele 90 delocaluri de şcoli primare din judeţ, dincare 40 sunt gata, toate aceste con-strucţii şcolare, au fost ajutate nespusde mult de D-l Leon Mrejeriu la pro-curarea fondurilor băneşti. [...] Şcoa-lele secundare de fete dinPiatra-Neamţ şi Tg. Neamţ, s’au înfi-inţat numai datorită stăruinţelor încor-date ale d-lui Mrejeriu.”.

Învăţător desăvârşit, patriot au-tentic, liberal devotat, om politic res-ponsabil, Leon Mrejeriu nu poaterămâne o amintire estompată de tre-cerea ireversibilă a timpului, fiind dedatoria noastră a perpetua imagineaunui dascăl-model care şi-a pus în-treaga activitate în slujba semenilor şia comunităţilor din care a făcut parte.

Muzeograf, Renata BUZĂU

A

Pag. 3

Scrisori din Basarabia

APOSTOLUL


Profesoara Niculina Niţă a lansat volumul„Ascultând liniştea”

iculina Niţă, cadru didactic de prestigiu al învăţământului nemţean,a lansat, joi, 17 septembrie 2020, cartea „Ascultând liniştea”. Eveni-mentul a avut loc în Sala Cupola a Bibliotecii Judeţene „G.T. Kiri-leanu” Neamţ. Prezentarea volumului a fost făcută de scriitorul DanIacob. „Ascultând liniştea” nu este o carte care punctează sec nişteetape, este o carte învelită, învăluită în înţelesuri adânci. Este învă-luită în teme fundamentale: iubirea, prietenia… Doamna profesoarăne invită să privim dincolo de ambalaj, ori o evocare de genul acesta

dă speranţe. Toată energia, toată puterea le-a dăruit aproapelui. Aşa cumspunea Dan Puric, doamna profesoară este un om frumos.

Născută la 10 decembrie 1955, Niculina Niţă a absolvit, în anul 1979,Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” dinIaşi. Curs postuniversitar la Academia de Ştiinţe Social Politice din Bucu-reşti, Facultatea de Filosofie (1987-1989), master Universitatea de Medicinăşi Farmacie „G.T. Popa” cu specializarea Management Public European

(2010-2011). A urmat cursuri de specializare şi formare pe diverse teme:resurse umane, managementul proiectului, evaluare şi consiliere ARACIP,mentoring, leader în managementul educaţional, protecţia mediului, dez-voltare durabilă.

Prin ceea ce am încercat să povestesc, am pus pe tava vieţii dumnea-voastră o parte din sufletul meu. Am avut parte de profesori iluştri şi m-amstrăduit să fiu un profesor bun. Mă bucur că am lăsat în inima elevilor meiun loc luminos, a mărturisit autoarea.

O triplă expoziţie, la Biblioteca Judeţeană„G.T. Kirileanu” Neamţ

Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu” Neamţ a găzduit, între 21 sep-tembrie -11 octombrie 2020, în Sala Cupola, expoziţia itinerantă „MihaiEminescu”, organizată de Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii

Violeta MOŞU(continuare în pag. 4)

N

octombrie 2020

14 octombrie

e data de 14 octombrie nu sărbătorim ZiuaOraşului, fiindcă aceasta se aniversează înbaza primei aniversări documentare. Loca-litatea Chişinău este atestată pentru primadată documentar pe 17 iulie 1436, cânddomnii Ţării Moldovei, Ilie şi Ştefan...„şi-au dat întâlnire şi i-au întăritlui Oncea-logăfăt pentru credin-

cioasă slujbă mai multe sate pe Răut”.Stabilind hotarele acestor sate, docu-mentul menţionează „...şi la Băc, decealaltă parte, pe valea ce cade în drep-tul Cheşenăului lui Acbaş, la Fântânaunde este Seliştea Tătărească în dreptulpăduricii”.

Hrisovul întocmit pe 17 iulie 1436la Vaslui reprezintă cea mai veche ates-tare documentară a Chişinăului.

Prin urmare, ziua oraşului ar trebuianiversată la 17 iulie, aşa cum sărbăto-rim ziua de naştere a unei persoane saua unui loc, conform actelor.

În anul 1994, când a fost numit pri-mar de Chişinău, Serafim Urecheanu s-a gânditcă n-ar fi rău să se revină la o sărbătoare a oraşu-lui, iar în 1995 s-a decis ca aceasta să aibă loc înprima duminică a lunii octombrie.

Întrucât momentul a coincis cu darea în ex-ploatare, după renovare, a Catedralei Mitropoli-

tane, „Naşterea Domnului”, pe 14 octombrie,când creştinii sărbătoresc Acoperământul MaiciiDomnului, s-a decis ca Chişinăul să-şi sărbăto-rească Hramul la acea dată. Astfel, această săr-bătoare religioasă a fost aleasă din calendarulbisericii ortodoxe de stil vechi.

Potrivit bisericii ortodoxe, Minunea Acope-rământului Maicii Domnului s-a petrecut în Bi-serica Vlaherne din Constantinopol, în timpulîmpăratului Leon al VI-lea cel Înţelept (886-912).Maica Domnului a apărut în timpul unei prive-gheri de toată noaptea, înconjurată de sfinţi, ru-

gându-se lui Dumnezeu pentru neamul omenesc.De regulă, manifestările consacrate acestei

sărbători demarează la Catedrala Mitropolitană„Naşterea Domnului” cu Sfânta Liturghie, ofi-ciată de un sobor de preoţi în frunte cu Mitropo-litul Chişinăului şi al Întregii Moldove.

Apoi, după ora 12.00, chişinăuienii pot ad-mira activităţile organizate pe platourile de pebulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, şi pot pe-trece până seara târziu când, de obicei, are loc unspectacol festiv la care participă crema artiştilordin Moldova şi invitaţi din România.

Oraşele din lume marchează această sărbă-toare conform primei atestări documentare. Ast-fel, Bucureştiul sărbătoreşte ziua oraşului pe datade 20 septembrie, conform primei sale atestăridocumentare. „Prin hrisovul din 20 septembrie,domnitorul Vlad Ţepeş scuteşte de dări şi întă-reşte dreptul de proprietate al unor locuitori”. Unalt exemplu este şi oraşul Cernăuţi care a fostatestat documentar la 8 octombrie 1408 într-unprivilegiu acordat de Alexandru cel Bun, domni-tor al Moldovei. Ziua oraşului Cernăuţi se ser-bează la 8 octombrie. În anul 2008 a fostcelebrată aniversarea a 600 de ani a oraşului, cumare fast, iar acesta a beneficiat de programespeciale menite să renoveze şi să restaureze ima -ginea arhitectonică.

Angelina BEGU

Republica Moldova: Semnarea noii Convenţiei colectivee data de 5 octombrie, de Ziua Mondială a Profesorilor (în RepublicaMoldova – Ziua Lucrătorilor din Învăţământ), într-un cadru simbolicşi solemn, a avut loc semnarea unei noi Convenţii colective la nivelde ramură a educaţiei pentru anii 2021 – 2025, de către Părţile im-plicate în negocieri: Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării, înpersoana ministrului, Igor Şarov şi Federaţia Sindicală a Educaţieişi Ştiinţei, în persoana preşedintelui, Ghenadie Donos.

Semnarea Convenţiei a încununat o perioadă de discuţii, trata-tive, dezbateri în cadrul Comisiei bipartite de consultări şi negocieri co-lective la nivel de ramură, pe marginea proiectului acesteia, propus deFSEŞ.

Varianta de consens, la care s-a ajuns în rezultatul eforturilor comuneale membrilor Comisiei, prevede un şir de reglementări suplimentare la ra-porturile de muncă faţă de cele prevăzute în legislaţia în vigoare, îmbună-tăţirea condiţiilor de muncă şi salarizare a cadrelor didactice, majorareaperioadei de concediu pentru unele categorii de angajaţi din ramură, con-cedii suplimentare pentru unele situaţii concrete, facilităţi suplimentarepentru cei ce activează în condiţii nefavorabile şi altele.

În timpul întrunirii, Ministrul Igor Şarov a subliniat importanţa coope-rării dintre MECC şi FSEŞ, astfel încât măsurile întreprinse pentru redre-sarea situaţiei din domeniul educaţiei să fie resimţite de către beneficiari:„Obiectivul nostru al tuturor este elaborarea unor politici asumate care săasigure angajaţii din sistemul educaţional cu cele mai bune condiţii demuncă şi salarii. Avem nevoie în permanenţă şi de un dialog deschis şicons tructiv pentru a îmbunătăţi de fiecare dată când va fi necesar actualulcadru normativ”.

La rândul său, preşedintele FSEŞ, Ghenadie Donos, a remarcat cola-borarea eficientă cu echipa MECC, şi-a exprimat satisfacţia pentru rezul-tatele obţinute de către grupul comun de lucru care a lucrat asupraConvenţiei Colective, lansând doleanţa permanentizării dialogului în ceeace priveşte condiţiile de muncă şi remunerare a angajaţilor din sistem.

La final, părţile au convenit să continue dialogul şi să conlucreze înidentificarea soluţiilor pentru redresarea situaţiei din sistemul educaţionalşi totodată, să finalizeze în decurs de o lună lucrul asupra Convenţiei co-lective pentru ramura cercetării.

Angelina BEGU

P

P

Ce sărbătorim: Hramul Chişinăului sau Ziua Oraşului?

Dubito, ergo cogito

Pag. 4 APOSTOLUL

Mihai Eminescu”, din colecţia „Spiru Vergulescu” – lucrări de gra-fică.

Spiru Vergulescu fusese pe urmele Poetului, încercând să vadă totce aminteşte de Eminescu. Pe lângă imaginile cu satul în care a copi-lărit Eminescu, cu pădurea şi lacul, Vergulescu a imortalizat imaginipitoreşti cu târgurile noastre de altădată, cu casele ale căror trecut este

legat de numele poetului. Botoşani, Iaşi, Bucureşti, Blaj, Giurgiu, TârguMureş, Oraviţa, Braşov, Sibiu, Lugoj, Arad, Văratec îşi găsesc reprezentareaîn grafica prezentă la Ipoteşti. Periplul pe urmele Poetului a continuat şi pestehotare, Vergulescu surprinzând locuri şi din Cernăuţi, Chişinău, Odessa,Viena, Berlin. În colecţie se află şi portrete ale celor care au intrat în lumealui Eminescu. Toate lucrările prezintă la subsol un mic comentariu scris depictor, ori un vers sau o strofă dintr-o poezie semnată de Eminescu.

„În acelaşi timp, sala expoziţională de la parterul bibliotecii a prezen-tat un grupaj de publicaţii şi documente din colecţiile speciale ale Biblio-tecii Judeţene „G.T. Kirileanu” Neamţ, dedicate poetului Mihai Eminescu.

Lucrările – 101 tablouri semnate Spiru Vergulescu – au ajuns la Ipo-teşti în iunie 1989, când se marcau 100 de ani de la trecerea la cele veşnice

a lui Mihai Eminescu. Oparte din aceste lucrăriau foste expuse pentruprima dată în perioada1-15 ianuarie 1989 laGaleriile MunicipiuluiBucureşti în cadrul ex-poziţiei Locuri emines-ciene”, a declarat prof.Mihaela Mereuţă, direc-torul-manager al Biblio-tecii Judeţene.

În aceeaşi perioadă, Biblioteca a organizat şi expoziţia de pictură Con-stantin Filimon şi Petru Vamanu, din colecţiile Elena Popa-Burcă, VictorKirileanu şi Mihael Balint.

„Am un sentiment de bucurie şi deplinătate sufletească. Multe dintrelucrările de aici pot constitui astăzi adevărate documente. Constantin Fi-limon rămâne un reper în pictura nemţeană şi nu numai. La fel şi Petru Va-manu”, a spus pictorul Dumitru Bezem.

„


(urmare din pag. 3)

octombrie 2020

entru că vâlvătaia stârnită de pandemie şide „învăţământul online” nu s-a atenuat,cum greşit presupuneam că se va întâm-pla, ci dimpotrivă, a devenit incendiu,sunt obligat să-mi respect promisiuneafăcută în numărul trecut al Revistei. Văcer iertare dacă nu respect întru totul pro-punerea generoasă a redacţiei.

Şcoala este cea mai importantă instituţie aumanităţii în procesul de dezvoltare continuă aculturii. Şi nu de azi de ieri, ci din momentulistoric în care s-a trecut de la sistemul de in-struire – educare asigurat de mentor sau de gu-vernantă la învăţământul instituţionalizat,organizat şi stipendiat de state.

Foarte repede însă, guvernele au constatatcă o şcoală de înaltă calitate costă foarte multşi nici învăţământul generalizat nu este prea ief-tin. Prin urmare, fiindcă statele au avut şi aumereu mare nevoie de armată, poliţie şi justiţie,se caută, fie explicit, fie pe sub masă, căi pentrudiminuarea cheltuielilor cu sistemul de învăţă-mânt, în favoarea instituţiilor de forţă.

În zadar Japonia a demonstrat că adăugareaunui an de şcolarizare generală sporeşte sub-stanţial economia naţională! Limba japonezăeste grea.

Ţările cu întindere uriaşă (Rusia, Canada,Brazilia etc.) au avut nevoie în mod obiectiv deun instrument care să poată asigura şcolarizareacopiilor răzleţi, aflaţi la sute sau mii de kilo-metri de proxima şcoală rurală. Pentru acesteţări, televiziunea, interviziunea şi „şcoala on-line”, în ordine cronologică, au fost invenţii sal-vatoare. Şi uite-aşa s-a născut „teleşcoala”,invenţie gândită ca salutară pentru ţările uriaşeşi excelentă şmecherie universală pentru a maităia din bugetul învăţământului.

Că nu a fost chiar salutară se ştie deja.Acolo, adică peste tot unde părinţii, din lipsă detimp sau din deficit de cultură, nu au stat alăturide copii, eşecul şi-a spus cuvântul cu asprime.Dar, în general, a mers cum a mers…

Noi, cum arătam în notele din numărul pre-cedent al revistei, am adoptat teleşcoala, deşi,ţinând seama de geografia României, de lipsasumelor enorme, necesare, ca şi de inexistenţa

unei (măcar) elementare pregătiri a elevilor,profesorilor şi a părinţilor, noutatea este de-ocamdată condamnată la un experiment pasa-ger, ale cărui „roade” seci nu le vom puteaînsănătoşi niciodată.

Naşterea Internetului, invenţie similară cudescoperirea energiei nucleare, o armă cu douătăişuri, amândouă epocale prin câştiguri şidaune, a reînsufleţit speranţa statelor în dimi-nuarea cheltuielilor cu şcoala tradiţională.Adăugând această dorinţă la eterna modă, re-

gină în societatea de consum, s-a născut intenţiade a folosi un instrument eficace şi ieftin pentrualfabetizarea copiilor aflaţi departe de şcoli, başi a celor care vor sau pot abandona şcoala cla-sică.

La studenţi, pentru anumite specializăriteoretice, sistemul merge cu suficientă efi-cienţă, având în vedere vârsta lor şi priceperiledeja dobândite. Cu anumite rezerve, cred că şila clasele mari de liceu, a XI-a şi a XII-a. Şiatât.

Bun! Acum o folosim, aşa, şchioapă şi fărăsprijin teoretic şi practic, la nimereală, fiindcănu avem altă soluţie în pandemie, dar tinde sădevină o şcoală de viitor şi asta nu merge defel!

Într-o scurtă paranteză, pornind de la dic-tonul latin „festina lente!”, care nu înseamnă s-oiei la pas, în ritmul carului cu boi, ci să te asi-guri că drumul ales duce exact unde doreşti, aşatrage atenţia asupra confuziei nefericite întremodernitate şi modă, confuzie care, ajutată decatastrofa pandemiei din acest an, tinde să facăîn grabă pasul spre distrugerea şcolii, nu doar acelei clasice, ci a bunei instituţii actuale, ceamenită să informeze şi să formeze cetăţeanul demâine.

Când, în anii 1970 – 1976, Colegiul Naţio-nal „Petru Rareş” a renunţat la folosirea clasi-

celor săli de clasă, înlocuindu-le cu laboratoareşi cabinete ale profesorilor, nu era vorba de osupunere la vreo modă, ci de o soluţie nouă,modernă, de eficientizare a procesului de infor-mare-formare, oferind elevilor un mediu dedezvoltare mult îmbunătăţit şi profesorului po-sibilitatea de a avea la îndemână, încabinetul/laboratorul său, toate mijloacele ma-teriale de lucru. În plus, relaţia profesor – elevera mult îmbunătăţită, dascălul putând fi real-mente un MENTOR.

Dar noul costa prea mult şi statul nu aveabani, adevăr spus direct de ministrul educaţieide atunci, Academicianul Mircea Maliţa; şi abiadupă jumătate de secol, a devenit un mod/locobişnuit de lucru pentru mulţi profesori, dinlume şi de la „Rareş”.

Să fi uitat eu de internet şi de învăţământulonline şi divaghez? Sau să le fiu eu adversar?Da de unde! Un învăţământ organizat după ce-rinţe MENTORIALE, în laboratoare şi cabineteale profesorilor, este deosebit de eficient dacăpoate dispune de internet, cu nişte condiţii prea-labile, pe care le enunţam şi în cele câteva notepublicate în numărul trecut al revistei, vizând:

1. „echipa” elev – profesor – părinte şi 2. coordonarea inteligentă de către minis-

ter, prin3. centre regionale/judeţene/sau grupe de

şcoli, special instituite şi echipate.Dar vor fi, mai ales la început, eforturi şi

costuri foarte mari. Se vor găsi banii necesari??? În secolul trecut, Polonia a implementat

noutăţi fundamentale în şcoala lor de 12 ani.Dar, înainte de a le folosi în întreg sistemul deînvăţământ, au organizat un experiment cu du-rata de 12 ani, în şcoli urbane şi rurale. În aniirespectivi, au fost pregătiţi pentru noutăţi edu-catorii şi părinţii. Nu s-au aruncat orbeşte în ne-cunoscut. Şi numai după ce au trasînvăţămintele necesare au generalizat noulmodel.

La noi când, unde, cum şi cu ce rezultate s-aexperimentat PE VIU noul model de şcoală?Nicicând, nicăieri, în nici un fel şi cu zero re-zultate experimentale. Ne-am aruncat în aven-tură, de voie-nevoie, în lunile epidemiei degripă, cu capul înainte şi cu entuziasm, doar fi-indcă noul din informatică ne-a luat ochii şil-am considerat panaceu universal, nu doar osculă nouă, excepţională, în slujba comunicării,tehnicii, ştiinţei şi culturii, NUMAI când şidacă este mânuită de oameni şcoliţi temeinic şi

P

FESTINALENTE

„1. Cum aţi descrie experienţa învăţării online la nivel personal şi la nivelul elevilor dvs.?2. Ce dificultăţi aţi întâmpinat? Aţi avut şi surprize plăcute? 3. Cum apreciaţi eficienţa învăţării online comparativ cu cea directă în cazul dvs. şi a elevilor dvs.? 4. Cât credeţi că va mai rezista sala de clasă tradiţională (în faţa) asaltului clasei virtuale? 5. În ce mod afectează raportul dintre şcoală şi familie noul tip al relaţiei profesor – elev?”

Revista APOSTOLUL, iunie 2020

Pag. 5

Arte şi meserii

APOSTOLULoctombrie 2020


ihael Balint, redactorul Bibliotecii Judeţene: „Cei doi pictori au multelucruri care-i leagă. Trebuie să facem o reverenţă doamnei profesoareElenei Popa-Burcă din colecţia căreia avem astăzi câteva superbetablouri semnate Constantin Filimon şi Petru Vamanu”.

A treia expoziţie a cuprins icoane pictate de Cecilia Hăisan, StelaCostache şi Vasile Brânzan, din colecţia Victor Kirileanu.

Preotul poet Dorin Ploscaru a reliefat faptul că „toate acestea re-prezentă şi păstrează frumuseţea şi nevinovăţia, inefabilul şi coloritul icoaneivechi, icoanei româneşti şi, cu atât mai mult, păstrează acel tipic, acel canonal picturii bizantine. Avem nevoie de icoană pentru a o săruta, pentru a neruga, pentru a ne vindeca… În vremurile grele din istoria noastră, icoaneleerau făcătoare de minuni şi erau purtate, scoase la vremuri grele”.

Concursul şi Expoziţia de Arte Plastice„Dr. Sorin Ciobanu”

Începând de vineri, 9 octombrie, simezele Bibliotecii Judeţene „G.T.Kirileanu” Neamţ au expus lucrările participante la Concursul şi Expoziţia

de Arte Plastice pentru copii „Dr. SorinCiobanu”, ediţia a V-a, 2020.

Desenele, lucrările de grafică şi depictură ce alcătuiesc expoziţia au fost rea-lizate cu măiestrie de copii şi tineri, cuvârste cuprinse între 6 şi 19 ani, de laŞcoala nr. 2 Piatra-Neamţ, Palatul Copii-lor Piatra-Neamţ, Liceul de Arte „VictorBrauner” Piatra-Neamţ, Colegiul Naţio-nal „Calistrat Hogaş” Piatra-Neamţ,Şcoala „Nicolae Buleu” Mărgineni şiŞcoala Hoiseşti.

Sub conducerea dr. Mariana Cio-banu, vicepreşedintele Asociaţiei Cultu-rale „Arte.Ro”, un juriu exigent formatdin profesori de artă plastică, bibliotecarişi muzeografi a acordat diplome şi meda-lii pentru premiile I, II, III şi menţiuni


M

ntrenaţi pentru folosirea ei. Alt -minteri devine bombă nucleară,cum a şi început să fie.

Să nu mai începem şi aceastănouă şi uriaşă construcţie de laacoperişul suspendat în hău, fărăpereţi şi, mai ales, fără de o teme-lie foarte solidă! Elevii, oamenii

în general, nu pot fi aruncaţi ca nişteobiecte gânditoare în necunoscut,printr-o ipoteză neverificată temeinic înpractică. Deja suntem în criză. Analfa-betismul funcţional este aidoma încăl-zirii catastrofice a Terrei. Va progresacu rezultate incalculabile în distrugereacivilizaţiei cărţii.

Prin urmare ...A mânui aparatele necesare nu este

mare lucru. Se învaţă repede. Dar tre-buie gândită, planificată şi pusă maiîntâi în ordine noua viziune, care are derăspuns la numeroase şi spinoase între-bări. Iar sutele de mii de educatori şimilioanele de părinţi, alături de şcolari,trebuie pregătiţi în aşa fel încât să nuruinăm ce avem cu iluzia coborârii pepământ a zeiţei înţelepte şi atotputer-nice Athena, transpusă într-o tabletă.

Festina lente! Bani şi ani. Sumefoarte mari şi un plan desfăşurat, dacănu pe 12, căci ne grăbim către nu se ştiece, pe cel puţin patru ani, cu experimen-tarea variantelor noii şcoli pe cicluri deînvăţământ – grădiniţa, şcoala de patruani, gimnaziul şi liceul. Şi un coordo-nator naţional, STABIL, doctor înpsiho-pedagogie, didactician experi-mentat, un nou Haret, cu doctorate îndidactică şi în informatică în acelaşi(cap şi) timp, nu un politician dornicsă-şi apere funcţia.

Numai aşa poate intra pe uşa deprotocol, cu maximă eficienţă, nouaşcoală MANAGERIALĂ, DEJAEXISTENTĂ PE GLOB, cu sprijin on-line. Din apa de ploaie bătută avan înpiuă niciodată nu a rezultat unt.

Dixi et salvavi animam meam!

Mihai-Emilian MANCAŞ

FESTINALENTE

a

dată, un cuplu care adusese recent pe lume uncopil, l-a vizitat pe Confucius. Proaspeţii pă-rinţi au venit la filozof să-l întrebe când tre-buie să înceapă educaţia copilului lor.Meditând, el, le-a răspuns: „Aţi întârziatexact cu nouă luni”.

Motivele scrierii acestui articol sânt maivechi. M-am întrebat adesea, precum au făcut-o

şi mulţi părinţi din toată lumea: „De ce Dumnezeumi-a dat un aşa copil «cuminte»? De ce nu mă as-cultă? De ce este agresiv? De ce apar atâtea conflicteîntre noi?”. Iar şirul de ce-urilor poate fi continuat,fiecare dintre noi având probleme personale cu co-pilul.

Nu mi-am propus să scriu despre educaţie la ge-neral, deoarece poliţele li-brăriilor abundă deliteratură de specialitate şinu cred că e posibil să cu-prinzi necuprinsul. Vreausă vă împărtăşesc doar câ-teva gânduri despre oportu-nitatea unei educaţii bazate, în primul rând, pecomunicarea dintre părinte şi copil. De fapt, ce nedorim noi de la copiii noştri? Să fie cuminţi, să vor-bească frumos, să ne asculte. Vrem multe, însă nu în-totdeauna socoteala de-acasă se potriveşte cu cea dintârg. De ce suntem atât de pretenţioşi faţă de copiiinoştri şi nu vrem să îi ascultăm atunci când încearcăsă ne explice cauza unor acţiuni de-ale lor?

Psihologii susţin că uneori noi, părinţii, exage-răm cu cerinţele şi restricţiile. Cu certitudine, unadintre problemele noastre, ale tuturor, este comuni-carea, mai bine-zis lipsa ei. În goana de a le face petoate, uităm că trebuie să purtăm un dialog continuucu copilul nostru.

Vreau să vă povestesc o situaţie din viaţă ce m-adeterminat să îmi schimb modul de comunicare cucopilul meu. Începutul lui septembrie. Fiica mea adevenit elevă. Are de scris. Şi nu îi reuşesc la fel debine toate literele. Sunt foarte supărată. Faţa measpune totul: „E chiar atât de greu să copiezi câtevalitere? M-am săturat să văd hieroglifele astea!” Fiicase uită la mine şi citesc frica pe faţa ei. Nu m-am gân-dit prea mult la ceea ce am spus. M-a interesat doarfaptul că nu face ceea ce i se cere. Atât. Credeţi cădacă am fost agresivă s-a schimbat ceva? Nu. Replicidure de acest gen au mai fost şi cu alte ocazii. Pânăcând, într-o discuţie despre situaţia descrisă mai sus,o (fostă) profesoară din facultate mi-a sugerat că,pentru a obţine rezultatele scontate, ar fi fost mai ni-merit să mă comport altfel. Atunci am purces să cautprin diverse surse răspunsuri la întrebările mele (carenu întârziau să apară). Am început să îmi analizez

comportamentul şi atitudinea faţă de copil. Am ob-servat primele efecte şi m-am bucurat (apropo, esteun enunţ învăţat tot în procesul remodelării). Acum,dacă văd că fiicei mele nu-i izbutesc anumite lucruri,mă implic şi o ajut, încurajând-o: „Ai scris acest rândmai bine decât celelalte. Mă bucur că reuşeşti!”.

Cred că regula de aur a comunicării dintre pă-rinte şi copil este următoarea: trebuie să simţim şinoi ceea ce simte copilul nostru, să înţelegem ce tră-ieşte el în acel moment şi abia apoi să îi cerem săfacă ceva. Cum putem realiza acest lucru? Simplu.Situaţia pe care am descris-o poate fi re-creată astfel:văzând că ceva nu-i reuşeşte copilului, nu ridicămvocea, nu facem gesturi necontrolate, ci îi spunem:

„Eşti supărat(ă) că nu izbu-teşti. Hai să exersăm pema culator”. În acest cazîl/o vom încuraja şi vomevi ta complexele (din pă-cate, prea multe pe par -cursul vieţii). „Cineseamănă vânt culege fur-

tună”, spune înţelepciunea populară. Proverbul su-bliniază cumnu se poatemai bine faptulcă dacă agre-săm copilul fieşi verbal, (re-plici de genul„Ce copil ne-recunoscătoram crescut!”,„Câte am făcutpentru el/ea şiuite cum vor-beşte!” nu suntrare în zilelenoastre), maitârziu el se vacomporta cucei din jur şichiar cu noi înaceeaşi manieră. Acţionează legea bumerangului.Cred că noi, părinţii, trebuie să înţelegem că avemîn faţă nu o marionetă sau un robot, ci o personalitateîn formare. Dragi părinţi şi profesori, meditaţi la ati-tudinea pe care o aveţi faţă de copiii pe care îi edu-caţi, deoarece de aceasta depinde cât de buni,deştepţi, toleranţi, iubitori şi înţelegători vor creşteei.

Ana MUNTEAN, Liceul „Litterarum”, Chişinău


O

Ce înţelegi prina educa?

Lecţia de istorie

APOSTOLULPag. 6 octombrie 2020


nor lucrări care în acest an au tema Oraşul în care mi-ar plăcea sătrăiesc.

Orele de muncă, atenţia, răbdarea, talentul şi determinarea aufost celebrate printr-un Premiul Special pentru fiecare categorie devârstă, în valoare de 500 de lei. Medicul Sorin Ciobanu, doctor în şti-inţe medicale (imagistică medicală), a fost un mare iubitor de pictură,de natură, de frumos şi un susţinător fervent al copiilor şi al artei aces-tora.

Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Culturală „Arte.Ro” în par-teneriat cu Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu” Neamţ şi Palatul Copiilordin Piatra-Neamţ.

Expoziţie de pictură şi grafică Parasca AgapeBiblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu” Neamţ, în parteneriat cu Aso-

ciaţia R.A.D.A. din Piatra-Neamţ, a găzduit expoziţia de pictură şi graficădedicată Parascăi Agape cu ocazia împlinirii a 45 de ani de activitate plas-

tică. Vernisajul a avut loc luni, 12 octombrie2020, în Sala Cupola. A prezentat preotulpoet Dorin Ploscaru.

Parasca Agape s-a născut la 21 august1944 la Botoşana, judeţul Suceava, în fami-lia Ion Boca. A absolvit Institutul de ArtePlastice Bucureşti, promoţia 1975, la clasaprofesorului Ion Sălişteanu. Din 1975 a pre-zentat pictură şi grafică în expoziţiile colec-tive şi de grup organizate de UniuneaArtiştilor Plastici din România, filialeleBacău şi Neamţ. A participat la primele douăediţii ale Bienalei Naţionale de Artă plastică„Lascăr Vorel” (1976, 1978) şi la Festivalulde Artă Plastică „Voroneţiana” din Suceava.

A fost profesoară de desen la şcolile nu-mărul 2, 4, şi 10 şi a condus cercul de pic-

tură-grafică de la Clubul Copiilor Bicaz (1988-1989).Are lucrări în mai multe colecţii particulare din ţară şi străinătate (SUA

u

(urmare din pag. 5)

28 octombrie Centenarul Recunoaşterii României Mari

• Regina Maria şi Conferinţa de Pace de la Paris

a gară, iar regina Angliei îi împrumută bi-juterii pe care să le poarte la marile ban-chete, bijuteriile Coroanei României şitezaurul ţării fiind luate de ruşi. Întâlnirilecu Lloyd George, Austen Chamberlain şiWinston Churchill se ţin lanţ. Când, la în-toarcere, regina Maria trece din nou prinParis, atmosfera de la Conferinţa de Pace

devenise favorabilă României.

• Iată cum îşi aminteşte regina perioada pre-gătirii participării la tratativele de la Paris:„… Aceşti domni militari au păstrat legă-

tura în permanenţă cu mine (imediat după în-cheierea războiului), astfel că am primit, maimult neoficial multe informaţii, unele teribil dedezagreabile, pe care urma să le transmit maideparte, în doze mici şi cu tact, regelui care nuavea timp să asculte mereu întreaga poveste. Ve-deau în mine omul căruia i se poate spune ade-vărul întreg, chiar şi acele lucruri care ar fidoborât persoane mai robuste sufleteşte decât

mine şi asta pentru că eu nu mă plângeam ni-ciodată, nu ceream îndurare şi foarte puţini eraucei ce ştiau cât de mult mă consumam în sineamea, pentru veştile rele care-mi ajungeau la ure-che. Eram capabilă să primesc cu cel mai desă -vârşit calm cele mai neplăcute situaţii, chiarda că-mi tremurau genunchii iar zâmbetul nu-mipierea de pe buze pentru nimic în lume.” [...]

„Acea amintire plină de iubire a poporuluimeu a fost partea cea mai fericită a imaginii dedupă război: căldura, partea însorită, partea su-

fletească. Mult mai puţin plăcute erau eterneleconflicte politice, intoleranţa generală şi nemul-ţumirea, bâjbâiala într-o atmosferă de nesigu-ranţă, plină de suspiciune. Ca şi cum, obosiţi deatâta eroism, toţi erau gata să-şi critice vecinul,să le descopere la alţii greşelile pe care nu do-reau să le vadă la ei înşişi. Nu mai exista indul-genţă, ci doar o sfâşiere mutuală, în locul uneisolidarităţi solide şi benefice idealurilor co-mune. Regele şi cu mine sufeream mult dincauza dezbinării poporului şi a inabilităţii salede a se uni; asta făcea să pară totul de mii deori mai greu şi mai descurajant. Visul de veacurise realizase: România Mare era un fapt împlinit,dar nu trebuia să rămânem încremeniţi în acestpunct. Aveam în faţa noastră un munte de muncădură, multe probleme de rezolvat care presupu-neau reorganizare şi omogenizare a diverselorelemente, instituţii.” [...]

„În timp ce-mi struneam nervii ca să potface faţă valului de necazuri ce nu se mai termi-nau, Brătianu, împreună cu Mişu şi generalulCoandă plecaseră la Paris pentru Conferinţa dePace iar veştile parvenite indicau faptul că pre-mierul nostru nu avea o viaţă tocmai uşoarăacolo. Aliaţii noştri înclinau să ne lase baltă.Fiind obligaţi să negocieze cu inamicul, datorităatitudinii Rusiei revoluţionare, mai-marii lumiierau pe cale de a face un târg dur, ignorând ce-rerile noastre şi lăsându-ne pe dinafară. Ascul-tam zvonurile cu pumnii strânşi şi inimapalpitând. Ştiind ce îndurase ţara şi cu cât curajne îndurasem soarta, eram copleşită de indig-nare şi aveam discuţii îndelungate cu prieteniicredincioşi care mai erau încă în ţară, ca gene-ralii Berthelot şi Greenly [...]. Cu fiecare ocaziecând apăram drepturile noastre, discursul meuera extrem de pătimaş, obrajii mi se aprindeauiar ochii-mi sticleau tăioşi, aproape sălbatici –copiii obişnuiau să numească privirea asta„ochii de lup ai mamei”. Eram conştientă de im-pactul vorbelor mele, astfel că nu-mi cruţam cu-vintele şi ştiam cum să aprind flacăra în privirilecelor ce mă ascultau, cum să-i incit.

Apoi, într-o bună zi, pe neaşteptate regelem-a întrebat dacă aş fi de acord să plec în stră-inătate pentru a pleda acolo cauza noastră. M-amîntrebat dacă voi avea destul curaj ca să iauasupra mea aceasta răspundere. Brătianu era

cel care venise cu ideea. Ardoarea entuziasmuluimeu era binecunoscută alor mei şi apoi nimic nueste mai elocvent decât o femeie răscolită. Aş fide acord? „Eu? Să merg la Paris şi la Londra?Eu să susţincauza noas-tră? Neoficial,bi ne înţelesdar, totodată,consideratăde ai mei cafiind cea maipotrivită de aface acestlucru pentruRomânia”.Un fior demân drie mi-as t r ă b ă t u ttoată fiinţa.„Eu? Desi -gur; eu eramcea chemată– da, cred că mă simţeam capabilă să-mi susţinpledoaria chiar şi în faţa celor trei mari! [...]Da, voi merge, am spus – o să fac tot ce pot. Erao misiune pe care o puteam îndeplini, mă sim-ţeam capabilă s-o fac, nu eram nici nervoasă şinici speriată. Îmi făcea chiar plăcere.”

La 5 martie 1919 Regina Maria ajungea laParis unde îşi începea misiunea pentru Româ-nia… O misiune copleşitoare care va avea unimpact deosebit asupra viitorul României.

La 28 octombrie 1920, prin Tratatul de laParis, încheiat între Marea Britanie, Franţa, Italiaşi Japonia, pe de o parte şi România, pe de altăparte, a fost recunoscut votul istoric al SfatuluiŢării din 27 martie 1918. În primul articol sestipula faptul că „Înaltele Părţi Contractante de-clară că recunosc suveranitatea României asuprateritoriului Basarabiei, cuprins între frontiera ac-tuală a României, Marea Neagră, cursul Nistru-lui de la gura sa până la punctul unde este tăiatde vechiul hotar dintre Bucovina şi Basarabia, şiacest vechi hotar”.

(Sursa: Diana Manolache – Regina Mariaa României – „Capitole târzii din viaţa mea.Memorii redescoperite”)

l

(urmare din pag. 1)

APOSTOLUL Pag. 7


octombrie 2020


i Germania). Figurează în albumul „Un secol de arte frumoase în Bu-covina” de Valentin Ciucă, ediţia 2005, şi în lucrarea „Arta în Buco-vina” de Emil Satco, ediţia 1984.

„Viitorul din trecut”la Teatrul Tineretului

Pe 11 şi 18 octombrie Teatrul Tineretului a prezentat „Viitorul din tre-cut”, un spectacol bazat pe documentare, site-specific, itinerant, regizat deartistul german Clemens Bechtel. Născut în 1964, Clemens Bechtel creeazădin anii ’90 ca regizor şi dramaturg, tratând în spectacolele sale problemepolitice şi sociale ale lumii de astăzi. Majoritatea pieselor ce stau la bazaspectacolelor sale sunt scrise de el însuşi sau dezvoltate împreună cu actorişi experţi. Creaţiile sale sunt considerate exemple ale noului teatru politicdocumentar german.

Scenariul spectacolului „Viitorul din trecut” a fost scris în urma con-sultării de documente istorice şi cu ajutorul interviurilor cu actorii TT saucu locuitorii oraşului. În timpul documentării, Clemens Bechtel a descoperit

că Piatra-Neamţ este „un oraş care are multe po-veşti de spus”. Explorarea acestui spaţiu a fosto experienţă importantă pentru el, fiind interesatsă înţeleagă ce s-a întâmplat cu ideile şi planu-rile celor care au copilărit aici înainte de ’89.

Spectacolul „Viitorul din trecut” se desfă-şoară atât în clădirea teatrului, cât şi în cadrulunui itinerariu prin oraş, în interiorul PalatuluiCopiilor şi în împrejurimile acestuia, în pre-zenţa unui public format din maxim 16 per-soane. „Consider că teatrul se află pe un drumdin ce în ce mai bun datorită faptului că nu ră-mâne ancorat doar în clădirea sa, ci foloseştestrăzile, spaţiul public şi alte clădiri ca pe oscenă”, spune Clemens. „Publicul va privi

aceste spaţii altfel decât o făcea până acum.”În distribuţie: Aida Avieriţei, Cătălina Bălălău, Daniel Beşleagă, Nora

Covali, Valentin Florea, Loredana Grigoriu, Maria Hibovski, Florin Hriţcu,Dragoş Ionescu. (Teatrul Tineretului)

[

arcă profetice, dar şi valabile pentru mi-leniul III, cuvintele lui Octavian Paler seînscriu reuşit în realitatea noastră con-temporană: „Îmi iubesc ţara când nu măuit la televizor şi când nu merg pestradă”. Ne alarmează aceste cuvinte sauzgomotul infernal al străzii, determinat

nu de evoluţia tehnologizată a vremii, ci de in-dolenţa unora care îl acceptă din cauza surze-niei, a muţeniei interioare. Lăsăm „zgomotulfără nimic” să ne înăbuşe lupta cu el?

Un pedagog de calitate – o calitate mai rarîntâlnită în zilele noastre, în care guverneazăbanul, şpaga, interesul, pilele, relaţiile – îşi vapune mai des această întrebare. Sub ochii luicresc generaţii întregi, care pleacă în lume şicaută căi de cunoaştere şi de creştere. Dar, la unmoment dat, rolurile se inversează. Clipul pu-blicitar de odinioară cu profesorul-pacient ajunspe mâna doctorului, fost discipol, care îl bagăîn ghearele morţii, pentru că nu dă şpagă, nu nesugerează altceva decât faptul că astăzi faţa şco-lii este şifonată. Lipseşte calitatea, iar aceasta,ca şi alte instrumente şcolare, derivă din cultură– fenomen însemnând lărgirea minţii şi a spiri-tului.

Cei şapte ani de acasă servesc ca funda-

ment al creşterii spiritual-morale în viaţă, dacăeducaţia în familie are tradiţii patriarhale.Goana după succes este astăzi o modă, o modăpe durată lungă. Ne convine sau ne este maiuşor să credem că succesul ne garantează res-pect, dar un astfel de respect nu-i sincer, iar în-demnul lui Einstein (filtrat prin prisma muncii)– „Încearcă să nu fii om de succes, ci om de va-loare” – este tot mai străin de noi, de dorinţanoastră de a pune munca în capul mesei. De ce?Pentru că ne irosim viaţa pe lângă cultură, de-posedând societatea de normalitate.

Omul este pus în centrul Universului, darceea ce face el poate fi catastrofal pentru Uni-vers. De-a lungul istoriei omeneşti, fiecareepocă a cunoscut câte un declin sau o criză,

cauzate de progres. Dacă progresul ar ţine contşi de cultură, consecinţele acestuia n-ar fi, îndefinitiv, regresive. Cele două mari culturi alelumii, greacă şi romană, au emis valori, adevă-rate „paradisuri” pentru posteritate, pe care arfi trebuit să le îngrijească şi să le promovezefiecare. Dar fie că s-a muşcat din mărul discor-diei, fie că de-a lungul timpului cutia Pandoreia cam stat deschisă, valorile au fost înlocuite cuinterese personale. Mulţi dintre cei care au in-fluenţat negativ lumea n-au înţeles că „bogăţiasufletului este singura bogăţie, celelalte sânt du-reri” (A. Schopenhauer).

Profesorii de ştiinţe umanistice, în speţă deliteratură universală, fac cu elevii un periplucultural în perioadele anterioare, inclusiv prina vizita expoziţii de pictură, de carte etc., fie şivirtuale. Aşadar, ei redescoperă şi prin interme-diul acestor mijloace literatura de la Homer, Es-chil, Vergiliu, Ovidiu, zăbovind la finele epociirenascentiste cu poetul Dante Alighieri. Renaş-terea, în mod cert, ne convinge de cultura ei,pentru că a ştiut cum să o promoveze. De aceea,operele sale neobişnuite, umaniste, măreţe auajuns până la noi. Dacă posteritatea ar fi respec-tat tendinţele renascentiştilor, atunci am fi moş-tenit veacul de aur intact, în mileniul III. Ideeade a ne egala cu strămoşii noştri în înţelepciunes-a cam şters. Puţin ne pasă dacă e demn de sine

numai acela care are ştiinţă, educaţie, care ecultivat, elevat – slogan după care se conduceaurenascentiştii, preluat de la antici.

Mulţi dascăli monitorizează evoluţia inte-lectuală a discipolilor, trăind, într-un final, bu-curia împlinirii lor, nu prin funcţia deţinută, ciprin stilul, impregnat şi de cultură, în care exer-cită această funcţie sau profesia aleasă. E un felde „temă pentru acasă” pe care o însuşesc dis-cipolii pentru viaţă, dacă au avut adevăraţi men-tori, care le-au demonstrat-o. [...]

În ţara în care inteligenţa şi râvna nu lip-sesc, guvernează cultura. În şcoala în care pe-dagogul este un intelectual fin, creierele tineresânt înzestrate cultural. Tinerii pot înregistraperformanţe doar dacă „au profesori, antrenoribuni, care ei înşişi au obţinut performanţe” (C.Noica): Mihai Eminescu – discipol al modelu-lui Aron Pumnul, criticul literar Eugen Simion– discipol al lui Perpessicius, avându-i ca men-tori şi pe Ştefan Cioculescu şi pe Marin Preda;la rândul său, Eugen Simion îi are ca discipolipe poeţii Nicolae Dabija şi Elena Tamazlâcaruetc. Cultura depinde de modele. Oricine sepoate înscrie în această listă, cu o condiţie –pentru a atinge performanţe culturale trebuiesă transpiri. Cultura poate începe de la lectură,ea poate începe şi atunci când vrei să te des-tinzi în faţa televizorului, urmărind emisiuniculturale. Mă întorc la tendinţa înaintaşilor an-tici sau a renascentiştilor. Aceştia apreciau cul-tura, fiindcă ea depăşeşte etapa barbară, prinideea prelucrării permanente a sufletului. Dacăpe frontispiciul şcolii va fi arborat steagul cul-turii, aceasta, în mod sigur, nu va sta în ultimabancă.

Prof. Silvia STRĂTILĂ,Liceul teoretic „Vasile Alecsandri”, Chişinău

P

Culturăşi normalitate

LEO

NAR

DO D

a Vi

nci ‐

Om

ul v

itruv

ian

Şcoala, azi

Pag. 8 APOSTOLUL octombrie 2020

Să începem cu înalta distincţie pe careColegiul Naţional „Calistrat Hogaş” aprimit-o de curând din partea Casei Re-gale. Care este povestea din spatele aces-tui deosebit eveniment?

– Ca fost elev al Hogaşului, a fost unprivilegiu să iau parte la acest eveniment

care singularizează instuţia la care am devenit şidirector-adjunct de la începutul lunii septembriea acestui an. Mă onorează, dar mă şi obligă săcontinui tradiţia promovării paradigmei excelen-ţei în educaţie. Casa Regală a României a con-ferit pe data de 30 septembrie 2020, ColegiuluiNaţional „Calistrat Hogaş” decoraţia MedaliaRegală pentru Loialitate. Ceremonia a avut locla Palatul Elisabeta, din Bucureşti. Din delegatianoastră au mai facut parte prof. Florin Irimia (di-rector 2012-2020) şi Alexandru Arsenoaia,preşedintele Consiliului Şcolar al Elevilor. Dis-tincţia regală s-a acordat în contextul în care Co-legiul Naţional „Calistrat Hogaş” a sărbătoritanul acesta 110 ani de existenţă.

Se cuvine a sublinia că între Casa RegalăRomână şi Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”din Piatra-Neamţ există atât conexiuni istorice,cât şi de actualitate. Astfel, la începutul secoluluial XX-lea doamnele profesoare, Eugenia Popo-vici şi Valentina Focşa au înfiinţat primul liceuparticular de fete, care în perioada Primului Răz-boi Mondial, a devenit un spital militar apreciatde Regina Maria.

Astăzi, cunoaşterea instituţiei Monarhiei serealizează în colegiul nostru prin disciplina op-ţională Istoria Monarhiei în România, iar eleviidin Cercul de istorie editează revista „Calistra-ţii”, cu numeroase articole despre regii şi regi-nele României. Nu în ultimul rând, colegiul esteacreditat în programul The Duke of Edinburgh’sInternational Award, care se desfăşoară sub în-altul patronaj al Principesei Margareta.

– Acum v-aş ruga să empatizaţi puţin cu ele-vii şi să ne vorbiţi despre mândria de a urmacursurile la Colegiul Naţional „CalistratHogaş”.

– Elevul care decide astăzi să vină la Hogaşeste învăţat să înveţe: de la toţi cei din jur şi dela el însuşi, din orice context, printr-un manage-ment eficient al timpului şi al informaţiei, pentrua deveni capabil de a accesa, procesa, asimilanoi cunoştinţe şi competenţe, deprinderi, abili-tăţi, în mod independent, cu autodisciplină, dar

şi lucrând în colaborare, în grupuri eterogene,fiind astfel capabil de a împărtăşi cu cel de lângăel ceea ce a achiziţionat.

În spiritul acestei caracteristici, elevii suntimplicaţi în diferite tipuri de proiecte, cu statedin UE, participând la derularea şi diseminareaulterioară a acestora. Se realizează continuu su-bordonarea demersurilor celor cinci piloni ai în-văţării: a învăţa să ştii (savoirs), a învăţa să faci(savoir faire), a învăţa să munceşti împreună cuceilalţi, a învăţa să fii (savoir être), a învăţa săte transformi pe tine, să schimbi societatea.

– Care sunt schimbările pe care le observaţila generaţiile de elevi, de la an la an?

– Deşi sunt etichetaţi ca fiind generaţia „di-gital natives”, „milenials” sau „fulgi de nea”,elevii sunt din ce în ce mai maturi în ceea ce pri-veşte orientarea şcolară şi profesională. Deşi dinpunctul de vedere al confortului suntem, nu-iaşa, cea mai răsfăţată generaţie, cei mai mulţiştiu încă din momentul în care aleg profilul şispecializarea la liceu, ce facultate vor urma, dacă

va fi în ţară sau în străinătate. Voluntaria-tul, proiectele, parteneriatele etc. sunt totatâtea oportunităţi de dezvoltare perso-nală. Totodată, simt că au o fragilitateaparte şi consider că e o provocare să tră-iască în lumea aceasta, în care sunt pro-movate de cele mai multe ori nonvalori şipseudomodele. Cu toate acestea, ei îşi gă-sesc calea!

– Există ceva ce individualizează şidiferenţiază colegiul dvs. faţă de celelalteunităţi preuniversitare din judeţ? Acel„ceva” care să-i dea o personalitateaparte...

– Ce ar putea singulariza ColegiulNaţional „Calistrat Hogaş”? Promovarea

constantă a paradigmei excelenţei în educaţie?Misiunea şi viziunea? Performanţele obţinute deelevi? Întâlnirea cu excelenţa? Distincţiile obţi-nute de-a lungul timpului? Calistraţii – oameniiHogaşului? Baza materială? Un veac şi un dece-niu de istorie?

A devenit deja o tradiţie ca CNCH, Piatra-Neamţ să aducă în mijlocul elevilor profesioniştidin diferite domenii, diplomaţi şi modele cultu-rale. Sub egida, Întâlnire cu excelenţa, doar înultimul deceniu, au păşit pragul şcolii numeroasepersonalităţi exemplare care au împărtăşit din ex-perienţa lor elevilor: – regizorul de film Elisa-beta Bostan, Luminiţa Huţupan, maestru alsportului, academicianul Radu Miron, ÎnaltPreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şiBucovinei, prof. univ. dr. Zoe Petre, istoric, ompolitic, fost consilier prezidenţial, alpinistul Con-stantin Lăcătuşu, actriţa Draga Olteanu-Matei, poeta Ana Blandiana ş. a.

– Credeţi că participarea în proiecte euro-pene este un indicator al calităţii activităţii co-legiului?

– Implementarea de către CNCH – şcoalăeuropeană – a proiectelor de anvergură avânddrept parteneri instituţii similare de învăţământdin Statele Unite ale Americii, Europa şi Africa,Noua Zeelandă, Asia constituie deja o tradiţie.Participarea elevilor „digital natives” din grupul-ţintă la astfel de proiecte, fie în limba engleză,fie în limba franceză, reprezintă oportunităţi deînvăţare şi de dezvoltare personală şi profesio-nală, aflate în complementaritate cu cele oferitede educaţia formală din cadrul sistemului de în-văţământ. Şcoala oferă un statut important învă-ţării colaborative, prin intermediul proiectelor,învăţării prin investigare, descoperire şi aplicare,precum şi învăţării permanente ca obiectiv delungă durată.

Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”, Pia-tra-Neamţ este singura şcoală din Româniacare a câştigat Premiul „Jan Amos Come-nius”, în valoare de 8.000 euro, acordat deComisia Europeană, cu ocazia „Zilei Europei.

Doar la „Hogaş”, în 2017, un grup de elevia intrat în legătură directă cu astronauţii aflaţiîn misiune pe Staţia Spaţială Internaţională.Proiectul a fost realizat cu sprijinul ARISS, ungrup global, şi se axează pe utilizarea echipa-mentelor radio pentru comunicarea cu astronau-ţii de la bordul ISS.

– Instruirea în societatea cunoaşterii a fostşi este una din constantele activităţii dvs. de per-fecţionare profesională. Credeţi că suntem pe undrum bun în educaţie?

– Cred că profesorul ar trebui să îşi pună au-toritatea în disoluţie pentru a facilita creativita-tea. Ca profesor „digital immigrant”, încercpermanent să vin în întâmpinarea nevoiloremergente ale elevilor mei, „digital natives”,pentru a consolida competenţele specifice/a eva-lua, conform profilului de formare a absolven-tului de liceu. Acesta reprezintă o componentăreglatoare a Curriculumului naţional. Mai multca oricând, putem îmbrăţişa acum spiritul pro-gramei de limba şi literatura română, iar nu literaei! Se vorbeşte de stiluri de predare diferite. Maimult ca oricând profesorii au datoria de a face opredare on-line cu stil, cu empatie şi cu entu-ziasm.

Momentele de criză trebuie exploatate la maxi -mum, pentru că putem evolua, atât din punct de

O medalie regală pentru Colegiul Naţional„Calistrat Hogaş”

Numită director adjunct a ColegiuluiNaţional „Calistrat Hogaş” în toamnaanului 2020, Mihaela Cătălina Tărcăoanueste profesor titular de limba şi literaturaromână la această instituţie din anul 2008.În perioada 2010-2012 a făcut şi reconver-sie profesională pentru limba engleză.Este doctor în filologie, cercetător post-doctoral, şi a fost beneficiară a numeroaseburse şi granturi europene la Ljubljana,Roma, Atena, Ostrava.

• Interviu cu prof. Mihaela Cătălina Tărcăoanu –director adjunct Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”

–

Şcoala, azi

Pag. 9APOSTOLULoctombrie 2020

edere profesional, cât şi personal. Schim-barea paradigmei în educaţie a fost obiec-tivul tuturor reformelor, iar contextulpandemiei de coronavirus s-a dovedit oşansă pentru a descoperi cum, predând –învăţând – evaluând on-line (sincron şiasincron) poezie, creăm starea de spirit au-rorală a nativilor digitali.

Mileniul al III-lea aduce pentru generaţia„millenials” pedagogia 3000, care ia în conside-rare caracteristicile specifice ale copiilor şi, im-plicit, superputerile acestora. Este o sinergiepedagogică, flexibilă, care se adaptează în func-ţie de mediul social, cultural, economic şi eco-logic. Profesorul de limba şi literatura românăpoate deveni şi profesor de literaţie digitală, fărăa neglija însă literaţia emoţională? Sunt convinsăcă da.

– Vă simţiţi valorizată la întregul potenţial?– Noua provocare profesională – aceea de

director adjunct – reprezintă o valorizare carecreează contextul şi premisele de a valoriza, larândul meu, potenţialul infinit al elevilor, dar şipe acela al colegilor mei. Sfârşitul anului şcolar2019-2020 a coincis cu obţinerea de către Co-

legiul Naţional „Calistrat Hogaş”, a unui noustatut, acela de şcoală de aplicaţie, un statut do-

bândit de unităţile de învăţământ preuniversitar,altele decât unităţile cu profil pedagogic, pentruo perioadă de minimum cinci ani, aprobat prinordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetării. Ast-fel, CNCH va deveni partener al unor instituţii

de formare iniţială sau continuă a cadrelor di-dactice şi va încheia contracte cu instituţii de în-

văţământ universitar. Ceimplică acest lucru? Înce-pând cu anul şcolar 2020-2021, CNCH devine centrude perfecţionare cu expe-rienţă în organizarea şidesfăşurarea practicii pe-dagogice pentru studenţi/masteranzi.

Deviza elevilor de ierişi de astăzi ai CNCH poatedeveni şi cea a studenţilorcare vor face practică pe-dagogică în acest lăcaş deînvăţătură, cultură şi edu-caţie, beneficiind de exper-tiza celor şapte profesoricare deţin titlul de doctor

în diferite ştiinţe, precum şi a celor 47 cu gradulI: Drum senin în destin, fapte vrednice de ros-turi temeinice!

A consemnat Gianina BURUIANĂ

O medalie regală pentru Colegiul Naţional„Calistrat Hogaş”

v

Mediul online a fost şi este, a devenit esenţial pentru informare şi for-mare. Practic, învăţăm mereu din informaţiile pe care le aflăm din me-diul online. Învăţământul nu putea lipsi din această formulă iar, în Vest,mediul online este foarte folosit. Nu era vorba, neapărat, de a predapur şi simplu, prin programele de comunicare audio-video ale mediuluionline, ci mai mult ca suport la activitatea principală, de catedră. Bi-blioteca, de exemplu, a fost înlocuită de un program care le înlesneştestudenţilor accesul la informaţii şi documente de bază, multe cărţi sunt

digitalizate iar facultatea le oferă un acces privilegiat, online. Acum am fost,însă, aruncaţi, pur şi simplu, în braţele acestei formule, cursurile online. Estevorba de cursurile care se desfăşurau în clase şi nu de învăţare online, careexista de mult timp. Învăţarea online este un alttip de proces, exclude total sau parţial întâlnireaîn grup, dar este concepută astfel de la început.Şi, de obicei, sunt cursuri de scurtă durată, nu denivel oficial. În facultate există forma „învăţă-mânt la distanţă” dar tot au loc lecţii de sinteză şiîntâlnirea în clasă, cu profesorul. Deocamdată, în-văţarea online s-a dezvoltat exploziv dar ca o for-mulă de conjunctură, de care ne-am cam săturatdeja. Nici nu am avut timp să o gândim în linişteşi nici rezultatul unei evoluţii fireşti nu este. Esteo soluţie de criză, temporară. Ar trebui să revinăla forma ei obişnuită, de parte, şi nu de înlocuitor, a procesului didactic cla-sic.

2. Problemele tehnice sunt inevitabile şi aici este o uriaşă zonă tehnicăşi socială de discuţie. Şi cum nu am avut timp pentru adaptarea procesuluide predare la mediul virtual, totul este o improvizaţie, fiecare face ce ştie saupoate, şi mulţi fac performanţă în condiţii penibile, de multe ori. La niveluniversitar ne plasăm, desigur, în altă paradigmă, studenţii ştiu ce înseamnăvirtualul şi îl stăpânesc suficient pentru a realiza un proiect precum predareaonline. Formula clasică, în care profesorul stă în faţa calculatorului cu skypesau zoom deschise şi face ce face şi la curs, vorbeşte, nici măcar nu este com-plicat. Pe viitor, se pot face multe inovaţii la acest procedeu, care poate îl vaface de nerecunoscut. Mai puţin la facultate dar la nivel preuniversitar, învă-ţământul preuniversitar, care este de masă, foloseşte formula online doar caînlocuitor al predării clasice, în loc ca profesorul să vorbească în clasă, vor-beşte la monitor. Adevăratul învăţământ online presupune formule mai ele-vate, totuşi. Există un aspect deloc exploatat, ludicul fiinţei umane. Ne placesă ne jucăm şi este bine şi normal aşa. Desigur, nu este vorba de neseriozitateci de imaginaţia de a-şi croi propria viaţă a copilului. Suntem homo ludens,inevitabil, şi asta se vede în pedagogia modernă. Din păcate, învăţământulnostru, preuniversitar, mai ales, cam respinge acest element al personalităţii

dar, din fericire, jocul şi joaca sunt la ele acasă în online. 3. Aplicare rapidă şi degrabă a telemuncii, pentru că aşa este numită ad-

ministrativ predarea online, a dus la o serie de observaţii şi concluzii. Deşiam zice că toată lumea vrea să lucreze de acasă, s-a constat că este mai com-plicat, durează mai mult, este o invadare a spaţiului personal care duce şi lao serie de inconveniente familiale, nu ai toată tehnica la îndemână, proceduraeste, încă, destul de complicată, nu totul merge simplu, pot avea loc problemetehnice, de conexiune. Pe scurt, toate aceste situaţii crează o stare de nervo-zitate şi de improvizaţie sau abandon. Altfel spus, nu se atinge performanţala care ne aşteptam iniţial, şi există zone în care se poate lucra online iaraltele rămân de domeniul exclusiv al procedurii clasice. Ideal ar fi ca aceste

două zone să conlucreze în formule optime şi nusă se concureze artificial sau să se canibalizeze.

4. Ne-am cam săturat, deja, de atâta virtual.Din două mari motive. Primul ar fi consumul ex-cesiv din acest moment, când toată activitatea dinafara acestui „stau acasă” s-a uitat la online ca laun panaceu. Ori, nu este aşa, nu totul poate fi re-zolvat online. Zona birocratică este cea în careonline-ul rezolvă multe lucruri numai că noiaveam, paradoxal, un decalaj serios în digitizareabirocraţiei, din motive multe şi mărunte. Trebuie

să vedem clar unde merge şi unde nu. În învăţământ avem clar zona de co-municare-coordonare şi documentare unde se poate merge online puternicdar nu va înlocui partea de predare. E vorba, bineînţeles, de zona de amfi-teatru, tradiţională, cea care dă termenii definiţiei. Este o atmosferă de grupîn desfăşurarea cursurilor şi a seminariilor, de colocvialitate, de revoltă şi deadmiraţie memorabilă faţă de un maestru, un profesor. Cum vom spune, da,marele X mi-a fost profesor dar nu l-am întâlnit niciodată, că noi făceamcursurile online!

Un al doilea motiv vine chiar din specificul fiinţei umane. Suntem oa-meni, nu roboţi. Nu poţi reduce viaţa la un ecran de calculator. După pande-mie, sigur vom căuta realul tot mai mult, să ne vedem, să simţim soarele şiaerul, să simţim iarba şi pământul, să ne vedem semenii, să vedem un spec-tacol sau concert direct din sală, să vedem o pictură în realitate, nu numai peecran, acolo unde vedem şi mâncărurile, şi feţele celor dragi, şi texte savante,şi clipuri glumeţe. Virtualul nu va înlocui totul, clasa tradiţională, cu profesorimai buni sau chiar răi, nu va fi înlocuită. Dar online-ul ne va ajuta foartemult în pregătirea acestor întâlniri esenţiale.

Marius TIŢA, profesor dr. Tehnici de lucru în audiovizual – Radio,Facultatea de Jurnalism şi Ştiintele Comunicarii,

Universitatea din Bucureşti (07.05.2020)

Nu poţi reduce viaţa la un ecran de calculator1.

Aniversare


UN INTERVIUINEDIT

În activitatea noastră de documentare învederea scrierii unui eseu monografic [...]am descoperit că debutul literar al viito-rului scriitor s-a produs în 1969, pe cânderaţi student în ultimul an al Facultăţii deFizică din Bucureşti, în revista Amfiteatrucu câteva parodii. Aţi mai publicat ocazio-

nal poezii şi în cotidianul Ceahlăul. Apoi nimic.Ce s-a întâmplat cu poetul Constantin Mun-teanu? Aveţi cumva în manuscris asemenea crea-ţii?

– Încercări. Câteva poezii, dintre cele maibune, le-am inserat în romane.

– Vă propun să mai rămânem în teritoriulpoeziei: copilăria până la prima tinereţe, dupăcare rămânem singuri şi la vâsle, şi la cârmă.Mai sus, v-am reamintit ce-aţi spus cândva des-pre copilărie: cea mai urâtă şi obsedantă esteamintirea cotelor. Dar cea mai frumoasă?

– Copilăria toată aş spune, cu multele întâm-plări pe care le-am inserat în romane, dar cea maiemoţionantă, ca bucurie, dacă vreţi, este aceeadespre care tocmai vorbesc în romanul pe care îlscriu, un fragment despre Ajunul Crăciunuluiîn care nu am mâncat turte cu julfă. [...]

Primul Ajun fără gustul inconfundabil al plă-cerii copilăriei a fost în 1952, când mama plecasepe furiş de acasă la Bucureşti (ştiuse doar tata şi,se pare, preotul satului); plecase la MinisterulAgriculturii să reclame că iar ne trecuseră abuzivla chiaburi, că dările către stat se dublaseră iarnoi nu mai aveam nici ce mânca. După câtevazile, seara târziu, înainte de a ajunge mama acasă,cineva de la comună a venit să-i şoptească tateică s-a primit ordin de la raion să fim scoşi de lachiaburi iar înainte de-a se lumina de ziuă, tata şimama au adus porcul de la cumătra lor şi l-autăiat.

Aş spune cea mai frumoasă amintire a co-pilăriei, dacă ea n-ar îngloba atâta durere.

– Ce spuneţi mai sus am citit măcar printrerândurile romanelor publicate înainte de 1989,perioadă de referinţă pentru curajul – deşi i-aşspune verticalitatea – unui scriitor român. Alt -ceva ce v-a marcat?

– Ceva ce nu pot uita, dar nici nu pot face li-teratură din aşa ceva: mama era pe moarte, la câ-teva zile după operaţia de cancer la ficat. Nefusese dată acasă. Era în 1973, la două luni dupădebutul meu la TV. Cu aşa ceva, se moare în chi-nuri. Într-un moment de acalmie, graţie unei mor-

fine, am auzit-o „iertându-se” cu tata, cum sezice: „Nicule, mulţumesc pentru viaţa avută îm-preună, c-am dus amândoi şi greul şi uşorul, amcrescut copiii, i-am dat la şcoală mai departe,m-ai lăsat să-mi iau haine bune, am ţinut frumosrânduielile şi-am stat cu cinste în biserică, dar şiîn scaunul căruţei cu doi cai când am mers la rudeori la târg...”

– Aşa cum reiese şi din paginile acestui eseumonografic, în anii ʹ70 aţi scris mai multe piesede teatru, majoritatea apărute la public înainte1989. La acestea se adaugă şi cartea de teatruce conţine cinci piese, A fluierat în timpul evan-gheliei, publicată după 1989. Aceeaşi curiozitateca cea pentru poezie. Mai scrieţi teatru? Aveţi

texte în manuscris sau simple proiecte?– Nu, din păcate. Două proiecte le-am expus

în extenso în Comedia contemporană. Unuleste piesa de teatru cumpărată de la Mihai Vlă-deanu de către fostul său coleg Cătălin AndreiPăduraru, Aeroport spre niciunde, drama celordezrădăcinaţi, jucată pe scena Naţionalului (înroman), iar altul, având în centru Revoluţia, piesăjucată (în roman) sub semnătura lui Mihai Vlă-deanu, Cofetăria Teona [...]

– De ce nu le-aţi scris?– Credeţi că le-ar fi inclus vreun teatru în re-

pertoriu?! Un roman, de bine, de rău, îl publicşi... ajunge la cititori. Cititorul – cheiul final aloricărui „catarg” trimis de scriitor în larg.

– Aţi amintit ceva de piesa de teatru Şerifiisau Nimic despre sânziene, care se monta laTeatrul Tineretului în primăvara lui 1987, ceeace ţin minte şi eu, că eram curioşi cu toţii săvenim la premieră, sau, dacă ne-o cereau şefii,la vizionarea de dinaintea premierei. Vreţi să de-taliaţi?

– Odată ce Amza Săceanu a fost de acord să

se monteze pe scena Teatrului Tineretului piesamea, regizorul s-a apucat de lucru, fiind foarterespectat de actori; ţin minte seriozitatea cu caresoţii (pe atunci) Maia Morgenstern şi Claudiu Is-todor au intrat sub bagheta regizorului NicolaeOpriţescu.

Pentru decoruri am mers acasă la arhitectulLaurenţiu Dumitraşc (unul dintre cei mai tari sce-nografi ai momentului), care a înţeles de minuneintenţiile regizorului.

Textul declamat de actori pe scenă era ad lit-teram cel publicat în Teatrul nr 1/1978 – culmea,număr omagial al revistei, cu poza dictatoruluicât coperta I.

– Şi totuşi, când se profila un spectacol-eve-niment, nu pot să înţeleg plecarea in-tempestivă a regizorului din timpulrepetiţiilor. Chiar credeţi că şicaneledirector – regizor (şi retur!) plecau dela o luptă de orgolii sau era altcevamult mai personal?

– Poate da, poate nu. Oricum, credcă directorul era speriat de ceea cevedea pe scenă – asta-i mai sigur. Înplus, ţin minte că era în vremea iarma-rocului din Piatra-Neamţ, DuminicaMare, 1987. L-am condus pe regizorpână la Hotelul Ceahlăul, unde eracazat. „Ştiţi, domn Munteanu, că amaşa, un sentiment... – a izbucnit el laun moment dat (poate impulsionat şide un in vino veritas). E drept că filmulstă încuiat la Buftea, iar interesul meu

major a fost să-mi salvez filmul, dar să mai vinacum şi cu o piesă care atacă direct regimul...”

A fost ultima mea discuţie cu regizorul pânăîn septembrie 1990, când secretara de la UniuneaCineaştilor m-a anunţat să vin la CinematografulScala în data de 24.09.1990, că are loc premierafilmului Sezonul pescăruşilor.

– Aţi mai discutat cu regizorul?– Da, mai mult acum, de când s-a pensionat

şi a venit în România în timpul anului universitarsă ţină cursuri post-universitare absolvenţilorAcademiei de Film. [...] Dar niciodată n-am pututsă-l întreb de ce m-a lăsat atunci – parcă am maispus-o – ca măgarul în ploaie. C’est la vie! Tou-jours parşiv, mais c’est la vie – replică de-a meadintr-un roman, parcă. [...]

– Aşa cum se întâmplă de regulă când esteintervievat un scriitor adresăm şi noi aceeaşi în-trebare banală: La ce lucraţi în prezent şi cândveţi încredinţa tiparului şi implicit cititorului ur-mătoarea dvs. carte?

– Poate odată cu acest ESEU, poate mai târ-ziu cu câteva luni.

CONSTANTIN MUNTEANU LA 75 DE ANI„Un fin observator, un analist profund, aşa ar putea fi caracterizat scriitorul Constantin

Munteanu, având în vedere literatura pe care a scris-o şi a publicat-o, cu condiţia ca lecturacărţilor sale să fie realizată cu atenţie, cu răbdare şi să se aibă în vedere permanent epoca încare a trăit, a muncit şi a scris autorul. Nici cititorul nu trebuie să fie străin de perioadele şibulversările sociale şi politice prin care a trecut România în cele trei sferturi de veac care sevor împlini în acest an, 2020, de la încetarea celui de Al Doilea Război Mondial [...]

Cu prilejul împlinirii vârstei de şaptezeci şi cinci de ani îi dedicăm autorului prezentuleseu monografic şi îi urăm „La mulţi ani”.

(N. R. – Fragment din eseul monografic „Constantin Munteanu, un observator fin, unanalist profund”, semnat de Constantin Tomşa, în curs de apariţie la Editura „Cetatea Doam-nei”. Adăugăm un interviu inedit, din sumarul aceluiaşi eseu şi felicitările Revistei Aposto-lul.)

M. Z.

–

Arte şi meserii


Ne puteţi spune titlul? Sau, cum se întâm-plă adesea, scriitorii numesc opera abiacând e finisată?

– Romanul se va numi Tamara şi de-monii, vol. I – Demonul iubirii; vol. II –Demonul Puterii.

– Ceva despre roman?– Acelaşi personaj central, Mihai Vlădeanu.

De data aceasta, „în confruntare” cu un alt fel depersonaj feminin, care, ajungând în cămăruţa luide confort cinci din Cartierul Lenin, îşi declinănumele privind cotorul poemului lui Lermontov,ea călătorind incognito, fiind din nomenclaturacomunistă. Acţiunea începe în 1969, pe fostaplajă Agigea, când toţi sunt cu creierul încins desoarele torid, şi continuă până în zilele noastre,intersectând destine ale multor personaje alemele, văzute altfel decât în romanele discutatemai sus, dar şi personaje reale, cu numele lor real,cu care eu m-am intersectat de-a lungul anilor îndrumurile mele literare, cu scene pe care ar fibine să le cunoască cititorii.

– Plătiţi cumva poliţe?– Doar spun adevăruri ce pot fi probate.– De ce?– Memento!– Să înţeleg că veţi respecta cele două coor-

donate necesare unui roman, după părerea Dvs.?

– Iuvenal (Indignarea face versul) şi Dante(Iubirea care mişcă sori şi stele), plus ceva pre-cepte biblice, din care nu exclud „ajungă zileirăutatea ei”, dar numai după ce acela care a se-mănat vânt a cules ceva furtună.

– Aşadar, memento!, sau cum urase IoanaMălin, la debut, scriitorului Constantin Mun-teanu: „să aibă forţa şi înţelepciunea de a rezistatentaţiei succesului, rămânând semeţ şi neclintitel însuşi.” Şi totuşi (….) aţi avut vreun momentde mare tristeţe (legat de patima pentru scris,evident, nu de publicare), urmat de bucuria re-zolvării?

– Da! Şi nu ştiu dacă l-am „exploatat” cumtrebuie în paginile scrise. Era după vreo doi anide la venirea mea la CFS Săvineşti, scriam parcăsă nu-l dezmint pe Pliniu cel Bătrân şi, cumtranspare în cărţile mele, locuiam în garsonierade confort 5 din Cartierul Lenin, căreia îi umplu-sem un perete cu cărţi de literatură. [...] Loculmeu favorit era pe un scaun, la masa de scris,până la ore târzii din noapte, iar sâmbăta, până înzori – „A scrie este o detenţie” spune un scriitorfrancez. (Pe masă ţineam la îndemână pick-up-ul cuplat la radioul Neptun, plăcile de vinil, dic-ţionarele de maxime, şi, evident, manuscrisele;uneori, vreo vodcă rusească pentru musafiri/e sti-laţi/te.) Cu o sticlă de un litru de vodcă românească

mi-a fost adusă acasă o masă de scris excelentă,făcută de dulgheri, negeluită, dar foarte comodă.Între timp, după proiectul meu, făcusem, ajutatde sudorul secţiei unde lucram, un fotoliu – poatecel mai confortabilpe care am statvreodată la masade scris. Şi uite aşa,am parcurs celedouă mari mo-mente din sufletulmeu de tânăr scrii-tor: deznădejdea şibucuria.

La masa aceeami-am scris toatepiesele de teatru re -unite în volumul„A fluierat întimpul Evanghe-liei”, „Valea Râsului”, jucată la Teatrul Tinere-tului din Piatra-Neamţ, piesa pentru Televiziune„Iubirea mea cu zurgălăi”, cu care am luat pri-mul Premiu la Televiziune, romanul „Singurăta-tea dinspre ziuă”, patru scenarii pentru Teatrulradiofonic şi vreo trei sferturi din „Ziua magno-liilor viscolite”...

Constantin TOMŞA

UN INTERVIU INEDIT

–

umitru Bezem este un marecolorist care îndrăzneşte săpună laolaltă culori intense,într-o armonie secretă, des-cendentă din moştenireacreativă a picturii clasice ro-mâneşti.

Pictura sa este un imn sublimal sufletului, care evocă, şopteşteşi provoacă stări interioare, impre-sii, emoţii, care sunt fixate pepânză cu o sensibilitate artisticăintim legată de talentul său şi dealegerile sugestive de culoare. Tu-şele penelului artistului suntoglinda unei izbucniri lirice tra-duse într-o poveste icastică caredezvăluie puterea expresivă a cu-lorii între nuanţe, gradaţii, variaţii,capabile de vizualitate reprezenta-tivă intensă.

Toţi cei care-i preţuiesc pic-tura ştiu că dependenţa sa pentruculoare în care nuanţele par să nuaibă sfârşit se numeşte simplu:FLOARE... Roşu, albastru, violet,galben, violet, verde – culori aleimediatului sau indicii care ies dinlabirintul pulsaţiilor onirice, tuşede culoare care dilată şi prelungeschaloul psihic care însoţeşte gestul.Petale satinate sau cărnoase, viisau supuse unor amintiri, pe caretimpul riscă să le facă reziduurimelancolice ale unei realităţi de in-timitate rănită.

Pentru Dumitru Bezem, floa-rea nu este o simplă circumstanţăa naturii, ci ceva emblematic, o va-loare adăugată minunii naturii, oformă devoţională care, în fond,este o vocaţie poetică pentru carefiecare trăsătură de penel devine

un cod aplicat realităţii, un „eu”,narator care face din sugestie unnou stimul perceptiv.

Florile pictorului sunt imagi-nea fermă a unei realităţi care, în

cele din urmă, pare a fi luată înconsiderare doar ca o completare aunei lumi făcută din petale. Şi astapentru că totul pare să se învârtă în

jurul unui mac, a unui crin sau aunui iris...

Florile lui Dumitru Bezem nusunt un motiv pentru iluzionismulmimetic, ci legătura dintre realitate

şi uimire, în care artistul denotă oamprentă personală, folosind unlimbaj autonom capabil să evite îm-bălsămarea hibernantă a adevărului.

Rigoare şi emoţie, vivacitate şieleganţă, echilibru şi armonie –acestea sunt câteva trăsături defi-nitorii ale pânzelor semnate de Du-mitru Bezem. De remarcat şiconcepţia spaţială remarcabilă pri-vind structura lor, construită cutransparenţe sugestive cromatice,într-un flux dansant, într-o expan-siune emoţională care face ca su-fletul să vibreze.

În faţa acestor tablouri sunteminvestiţi cu sunetul cromatic alunei energii picturale exploziveirepresive. Se pare că în ele predo-mină o nouă fizică, astfel încât cu-lorile şi sunetele, într-un fel defuziune magmatică, ajung la noitraversând valurile aceluiaşi alfa-bet spectral. Astfel, intensitatea,dispoziţia, amestecurile de culori,în funcţie de proporţiile care nusunt niciodată egale, sunt, dincolode semnul figurativ, când foşnetedomolite, când zgomote domesticeestompate... Când strigăte prelungide bucurie, când pauze elegiacedevenite tăceri muzicale... Astfel,ca într-o lume a magiei şi iluzionis-mului, culorile devin sunete pentruurechile noastre. Privindu-le,auzim cu ochii noştri... Ceea ce nue puţin.

Pentru toţi iubitorii de artăadevărată, florile lui DumitruBezem sunt subiecte ale prezentu-lui şi ale trecutului care ne amin-tesc că totul, ca şi omul, nu trăieşteşi nu moare în zadar.

Ioan SEREDIUC

D

Parfumul picturii

La mulţi ani, Dumitru Bezem!

Lecţia de istorie

Pag. 12 APOSTOLUL

Lecţia de istorie r Luna octombrie r Lecţia de istorie r Luna octombrie r Lecţia de istorie

Octombrie 2020

4/1930 – n. Silviu N. Dragomir, laRoman, unde a urmat cursurile liceale, pânăîn clasa a a VI-a,după care s-a mutatla Bucureşti şi a ab-solvit Politehnica.Este unul dintre ceimai importanţi co-

lecţionari români, decande vârstă al filateliştilor,autor al volumului „Istoriacartofiliei româneşti”. Lafestivitatea de 1 mai 1948,împreună cu alţi colegi auluat portretul lui Stalin şi, mimând o procesiunede înmormântare, l-au plimbat pe culoarele şcoliipână în clasă, unde l-au aşezat cu capul în jos şi

cu faţa la perete. Pentru gestul său a fost condam-nat la un an închisoare. A mai colecţionat cărţipoştale, apoi, numismatică. Are un „cap de bour”din a doua emisiune. Alte cărţi: „Dracula”, „Istoriineelucidate”, „Istorii din jurul nostru”, „Un Bucu-

reşti mai puţin cunoscut”, „Familia Regală învechi cărţi poştale ilustrate” (colab.) ş. a.

■ 10/1937 – n. Gheorghe Blaga, la Borleşti,Neamţ (d. 30. 04. 2006). Profesor de limba fran-ceză şi inspector şcolar, publicist. A pus bazeleFundaţiei „I. I. Mironescu”, a iniţiat şi conduspeste un deceniu Revista „La Tazlău”, ce a apărut,sub auspiciile acestei Fundaţii, în satul lui I. I. Mi-ronescu, în 45 de numere, şi în jurul căreia, ini-mosul dascăl a adunat numeroşi colaboratori din

judeţ şi din ţară. A colaborat la publicaţii dinNeamţ („Ceahlăul”, „Apostolul”, „Asachi”, „Mo-nitorul de Neamţ” „Realitatea”) şi din ţară.

■ 10/1955 – n. Dinu Huminiuc, la Strunga,Iaşi. Absolvent al Institutului de Arte Plastice„Ioan Andreescu” din Cluj (1979), după care s-astabilit la Piatra-Neamţ. Expoziţii de grup şi per-sonale (1977-2009): Cluj, Alba Iulia, Piatra-Neamţ; colective (1986-2010): GaleriaMunicipiului Bucureşti, Târgu-Mureş, Piatra-Neamţ, Baia Mare, Bacău, Suceava („Vorone-ţeana”), Moineşti, Iaşi, Satu Mare, Franţa,Budapesta. A participat la tabere de creaţie (1987-2007): Viişoara, Neamţ; Brateş, Dumbrava, Izvo-rul Muntelui, Văratic toate în Neamţ; Botoşani.Colaborări: „Antiteze”, „Poesis”, „Panteon”; co-perte, cataloage, grafică de carte (Trilogia „Omulde hârtie”, versuri, de Emil Nicolae). Pictură bi-sericească: în Neamţ. Premii: „Voroneţeana”;

n

Rememorări nemţene

octombrie 2020

Recunoaşterea internaţională a Tratatului Basarabiei de la Parisomânia, care suferise în PrimulRăzboi Mondial mari pierderimateriale şi umane, a fost re-prezentată la Conferinţă de odelegaţie oficială în frunte cuIon I. C. Brătianu, preşedinteleConsiliului de Miniştri. Dintre

membrii delegaţiei mai făceau parteministrul plenipotenţiar NicolaeMişu, miniştrii Alexandru Vaida-Voevod, Victor Antonescu, Constan-tin Diamandy, generalul ConstantinCoadă, iar din partea Basarabiei – IonPelivan, Ion Codreanu, Sergiu VictorCujbă şi Emanoil Catelli.

Ulterior, componenţa nominalăa delegaţiei oficiale a suferit modifi-cări, în activitatea ei fiind antrenatedirect sau indirect şi alte persoaneoficiale, precum şi specialişti (ex-perţi) în diferite domenii, inclusiv Ni-colae Titulescu ş. a.

Drept urmare a activităţii sale,comisia pentru revendicările româ-neşti din cadrul Conferinţei de Pacede la Paris, recomanda, la 10 februa-rie 1919, „să se recunoască Unirea,deja împlinită, a Basarabiei cu Ro-mânia”.

Argumentele experţilor britanicierau următoarele: „1) Basarabia fă-cuse parte, până la 1812, din Mol-dova; 2) Sfatul Ţării, reprezentanţănaţională, declarase independenţa şiceruse «în condiţiile puse de el» uni-rea cu România; 3) populaţia provin-ciei era în majoritate românească”.

Apreciind că bazele acestor re-comandări sunt determinate de «con-siderente etnice, economice,geografice şi politice», comisia brita-nică punea şi trei condiţii pentru re-cunoaşterea Unirii Basarabiei cuRomânia: „1) Baza separării Basara-biei de Rusia va fi principiul etnic, nuo ocupare militară a provinciei deRomânia în defavoarea Rusiei; 2) nuse va face nimic pentru a prejudiciainteresele economice sau alte interesevitale ale Rusiei cu România înaceastă privinţă; 3) minorităţilor na-ţionale din Basarabia li se vor asi-

gura, prin garanţii internaţionale, au-tonomie culturală şi locală”.

Recunoaşterea Unirii Basarabieicu România a fost complicată, în pri-mul rând, din cauza faptului că gu-vernul Rusiei sovietice, nefiindrecunoscut de Marile Puteri, nu a fostinvitat să participe la lucrările Con-ferinţei de Pace şi nu avea, prin ur-mare, reprezentanţi oficiali laforumul păcii, discutându-se şiluându-se hotărâri în absenţa unordelegaţi oficiali ai lui.

În acelaşi timp, recunoaştereaunirii Basarabiei a fost utilizată deMarile Puteri ca mijloc de presiune şişantaj, pentru a putea modela atitudi-nea şi poziţia României în alte pro-bleme, ca de exemplu negocierilepentru tratatul cu Ungaria şi cele re-feritoare la protecţia minorităţilor,comerţului şi tranzitului. Mai trebuieadăugat faptul că rezolvarea acesteiprobleme implica, din punct de ve-dere internaţional, unele interese eu-ropene şi chiar mai largi, în privinţaraporturilor dintre Marile Puteri.

În cadrul Conferinţei, Româniaa fost inclusă în rândul statelor „cuinterese limitate”, Marile Puteri re-zervându-şi dreptul de a interveni întreburile interne ale acesteia. În pri-vinţa problemei Basarabiei, un mem-bru al delegaţiei române, basara beanulIoan Pelivan, aprecia că „deşi, înfond nu prezenta nici o greutate pen-tru rezolvarea ei, nu se putea mişcadin loc. Basarabia devenise obiect deşantaj în mâna dictatorilor lumii, maiales a Statelor Unite, pentru a impuneRomâniei voinţa şi punctul lor de ve-dere”. SUA considera că trebuia con-sultat şi reprezentantul Rusiei, maiexact Guvernul lui Kolceak, fiindcăputerile învingătoare nu se aflaseră înconflict cu aceasta. Preşedintele Wil-son susţinea că „niciun teritoriu nupoate fi luat Rusiei fără consimţă-mântul ei”.

În condiţiile în care guvernul dela Petrograd nu avea delegaţi oficialila Conferinţă, interesele Rusiei sovie-tice la Paris au fost reprezentate de

„Conferinţa politică rusă”, o organi-zaţie formată din reprezentanţi aiemigraţiei ruse din capitala Franţei,avându-l în frunte pe Vasili Makla-kov, fost ambasador al Rusiei ţaristela Paris. Deşi „Conferinţa politicărusă” nu avea statut oficial în cadrulConferinţei de la Paris, reprezentanţiiei au acţionat pe toate căile pentru aîmpiedica recunoaşterea de către Ma-rile Puteri a statelor desprinse de substăpânirea rusească.

Este cunoscut şi faptul că în1919, la Paris, unde îşi ţinea lucrărileConferinţa Păcii, Al. Krupenski, Al.Şmidt şi alţii, în calitate de „delega-ţie”, trimisă de „Comitetul de salvarea Basarabiei de sub jugul românesc”,răspândeau falsuri despre Sfatul Ţăriica fiind „organ creat de o adunare desoldaţi bolşevici şi prin eliminarea tu-

turor elementelor burgheze a devenitun soviet anarhist”, şi a fost susţinutde cabinetul de la Bucureşti pentru aîntreţine dezordinea „necesară guver-nului român pentru a-şi justifica pre-zenţa în Basarabia”.

Delegaţia română la ConferinţaPăcii s-a confruntat cu mari dificul-tăţi create de emigranţii ruşi la Paris.Ca răspuns la aceste acţiuni antiro-mâneşti, Ioan Pelivan a publicat, înprincipalele ziare pariziene („LeTemps”, „Matin”, „Figaro”, „La Vic-toire”, „Le Journal” etc.), o serie de

articole în care a dezvăluit adevăratafizionomie politică şi morală a „de-legaţilor basarabeni”, a combătut pre-tinsele rădăcini basarabene aleacestora şi a stăruit asupra motiveloregoiste şi personale ale fiecărui pro-testatar.

Ca participant nemijlocit la eve-nimentele Unirii Basarabiei cu Ro-mânia, Ioan Pelivan menţiona, înpublicaţiile sale pariziene, că actuldin 27 martie /9 aprilie 1918 s-a făcut„din libera voinţă a populaţiunei ba-sarabene reprezentată prin SfatulŢării şi fără nici un amestec dinafară”. Ba mai mult, pe parcursul pe-rioadei cât s-a aflat la Paris, Ioan Pe-livan a editat, în limba franceză sau/şiengleză peste 10 lucrări de sintezăprivind dreptul istoric românesc asu-pra Basarabiei.

Într-un final, după o lungă şicomplicată tergiversare, unireaBasarabiei cu România a fost recu-noscută de jure prin Tratatul sem-nat la Paris, în ziua de 28octombrie 1920, între Marea Bri-tanie, Franţa, Italia şi Japonia pede o parte şi România, pe de altăparte.

Prin Tratat, se recunoştea legiti-mitatea unirii Basarabiei cu patria-mamă şi suveranitatea Românieiasupra teritoriului dintre Prut, Nistruşi Marea Neagră. Tratatul aşeza pe o

R

(urmare din pag. 1)

Delegaţia română

Lecţia de istorie

Pag. 13APOSTOLUL


Saloanele Moldovei”, Bienala „LascărVorel” ş. a.

■ 16/1875 – n. Mihai Stamatin, laMălini, Suceava (d. 25. 09. 1922, Piatra-Neamţ). Studii: în satul natal, la Fălticenişi la Liceul Naţional din Iaşi, Facultatea deŞtiinţe Naturale. Profesor la Iaşi, Fălticeni,la Liceul „Petru Rareş”, Piatra-Neamţ (şi

director), unde a înfiinţatInternatul fiilor de săteni(1914), Muzeul Regional„Cozla” (1920). Scrieri:„Contribuţie la flora li-chenologică a României”(1904); „Contribuţie laflora stepelor din Româ-nia” (1906); „Contribuţiela flora phancrogamelordin România” (1907),

precum şi colaborări la revistele: „V. Adamachi”,Buletinul de Ştiinţe al Academiei Române; Anua-rul Liceului „Petru Rareş”. Chipul său, în baso-relieful din faţa Liceului „Petru Rareş”, alături deCalistrat Hogaş şi Ion Negre, a fost realizat de

Mihai Onofrei.■ 18/1944 – n. Gheorghe V. Ţigău, la Rucăr,

Argeş, profesor, publicist. A absolvit Facultatea deFilologie a Universităţii Bucureşti (1967). Carieradidactică la: Borca, Neamţ (şi director adjunct),inspector şcolar în Neamţ. Debut în „Ateneu”(1985); editorial: „Noţiuni fundamentale de teorieliterară” (2000), urmată de un manual, o mono-grafie a Liceului din Borca şi de două cărţi, în carea valorificat folclor din Judeţul Neamţ: „La pârâul

dorului. Literatură populară de pe Valea Bistriţeişi din împrejurimi” şi „La fântână, la izvor”. Co-laborări: „Apostolul” şi toate publicaţiile dinNeamţ; „Tribuna învăţământului”; „Şcoala mo-dernă” ş. a.

■ 18/1952, n. DănuţDumitru Ursache, Piatra-Neamţ (d. 27. 03. 2010,Băile Felix, Oradea), pro-fesor, publicist şi prozator.A absolvit Liceul „PetruRareş” din localitatea na-tală (1971), Facultatea deFilozofie a Universităţiidin Iaşi (1975), doctor(1993). Cariera didactică:în Piatra-Neamţ (Casa de


Constantin TOMŞA(continuare în pag. 14)

„

ouă bază relaţiile româno-sovietice, dinpunctul de vedere al normelor dreptului in-ternaţional.

Conceput în spiritul Pactului Ligii Na-ţiunilor, Tratatul Basarabiei, semnat la Paris,recunoştea actul plebiscitar din 27 martie1918, el încadrându-se în ansamblul de tra-tate internaţionale care consacra de jure de -

săvârşirea statului naţional unitar român. Era osituaţie de facto, rezultată din voinţa liber expri-mată a unui stat suveran şi independent.

Odată cu recunoaşterea suveranităţii Româ-niei asupra Basarabiei, părţile contractante ale Tra-tatului se obligau să acorde „asistenţă României”în cazul vreunei încercări ruseşti de a reanexa Ba-sarabia.

Sigur, Rusia sovietică a protestat faţă de acestTratat, chiar la câteva zile după semnarea acestuia,pe 1 noiembrie 1920, printr-o notă comună cuUcraina.

După o perioadă de aşteptare, puterile semna-tare au hotărât ratificarea acestuia, acţiune care s-asuccedat în felul următor: Anglia şi România în1922, apoi Franţa în 1924. Japonia nu a ratificatniciodată Tratatul. Italia a ratificat acordul abia înanul 1927, acesta devenind, pe parcursul anilor1920-1927, o chestiune importantă, dacă nu pri-mordială, în raporturile româno-italiene, cu impli-caţii internaţionale mult mai largi. (...) Sigur,perioada 1920-1927 a fost deosebit de complicatăpentru diplomaţii români în demersul lor de a con-vinge Palatul Chigi să ratifice Tratatul. Cauzele aufost multiple, politice, economice, dar şi de inte-rese internaţionale. Nu este de ignorat şi faptul căItalia era foarte atentă la evoluţia politică şi eco-nomică a Rusiei sovietice. Italia avea interese eco-nomice în Rusia şi aştepta sa vadă evoluţia politicăîn această ţară. Italia a fost prima ţară care a recu-noscut oficial guvernul sovietic de la Moscova. Di-plomaţii români au folosit mai multe pârghiipentru a convinge guvernul italian să ratifice Tra-tatul. La un moment dat chiar, s-a încercat a utilizainfluenţa unor proprietari, supuşi italieni, rămaşifără pământ în urma reformei agrare şi care adre-sau plângeri la Roma, Bucureşti şi chiar la LigaNaţiunilor.

Un rol aparte în ratificarea Tratatului l-a avutgeneralul Alexandru Averescu, bun cunoscător şiiubitor al Italiei, prieten apropiat cu mareşalul Pie-tro Badoglio. Averescu a reuşit să aducă raporturiledintre cele două state pe linia de plutire, înlăturând

divergenţele şi tensiunile anterioare. Toate acesteaau schimbat atitudinea diplomaţilor italieni faţă derelaţiile dintre România şi Italia, inclusiv în ches -tiunea Basarabiei.

La 16 septembrie 1926, a fost semnat Tratatulde prietenie şi colaborare româno-italiană (ratificatla 18 iulie 1927), care nu făcea referiri la eventualaratificare a Tratatului privind Basarabia, însă aşezarelaţiile diplomatice şi comerciale dintre Româniaşi Italia pe coordonatele unei colaborări eficiente.Averescu decisese să meargă pe altă cale: obţinerearatificării italiene odată cu semnarea unui tratat deprietenie şi colaborare italo-român.

Astfel, după mai multe tergiversări şi obsta-cole diplomatice chinuitoare în dimineaţa de 9martie 1927, ministrului român de externe, Ion Mi-tilineu, i-a fost înmânată o notă diplomatică, princare i se aducea la cunoştinţă că decretul de ratifi-care a acordului de la Paris din 28 octombrie 1920,prin care se recunoştea unirea Basarabiei cu Ro-mânia, a fost aprobat şi semnat de şeful guvernuluiitalian (Benitto Mussolini) şi de Consiliul de Mi-niştri, care se reunise, în ziua de 8 martie, la Roma.Regele Victor Emmanuel al III-lea a aprobat tra-tatul, ratificarea având loc prin decret-lege.

Un amplu raport în chestiunea Basarabiei afost prezentat şi publicat de către Tommaso Tittoni,preşedinte al Senatului Italiei (1919-1929), tradus,tot în anul 1927, în limba română, sub titlul Basa-rabia, România şi Italia.

Japonia a rămas singura ţară care nu a ratificatTratatul Basarabiei dând prioritate relaţiilor eco-nomice cu URSS. Diplomaţia sovietică a sporit de-mersurile pe lângă Japonia pentru ca aceasta să nuurmeze exemplul Italiei, ajungând chiar la ame-ninţări, precum că un act similar ar fi consideratde Moscova ca „vădit ostil”. Ratificarea a fost ata-cată dur în ziarele sovietice, iar peste 10 zile, am-basadorul sovietic la Roma, după consultări cuMoscova, a înmânat un protest prim-ministruluiitalian.

Chiar dacă recunoaşterea internaţională a Tra-tatului Basarabiei a parcurs un drum sinuos, efi-cienţa acestui act de recunoaştere nu s-a văzut,cum nu se văzuse nici după recunoaşterea britanicăsau franceză. Tratatul de la Paris din 28 octombrie1920 nu a intrat în vigoare, deoarece nu a fost ra-tificat de Japonia. Important este că Marii Aliaţi aiRomâniei din Primul Război Mondial şi-au onorat,unul după altul, Italia ultima, semnăturile sub Tra-tatul Basarabiei.

Recunoaşterea internaţionalăa Tratatului Basarabiei de la Parisn

octombrie 2020

CALENDAR– octombrie 2020

2. GOMA, Paul (2 oct. 1935) – 85 deani de la naşterea scriitorului;

03. ESENIN, Serghei (3 oct. 1895– 28 dec. 1925) – 125 de ani de la naş-terea poetului rus;

03. WOLFE, Thomas (3 oct.1900 – 15 sept. 1938) – 120 naştereascriitorului american;

05. GOLESCU, Dinicu (7 feb.1777 – 5oct.1830) – 190 ani de la moartea cărturaru-lui;

07. BOHR, Niels (7 oct. 1885 – 18 nov.1962) – 135 de ani de la naşterea fizicianuluidanez;

11. MAURIAC, François 1970)– 135 de ani de la naşterea scriitorului francez(Nobel. Lit.);

12. PAVAROTTI, Luciano (12 oct.1935 – 7 sept. 2007) – 85 de ani de la naştereatenorului Italian;

15. PUZO, Mario (15 oct. 1920 – 2 iul.1999) – 100 de ani de la naşterea scriitoruluiamerican;

16. NOTTARA, Constantin I. (5 iun.1859 – 16 oct. 1935) – 85 ani de la moarteaactorului;

18. MAZILU, Teodor (11 aug. 1930 –18 oct. 1980) – 40 de ani de la moartea dra-maturgului şi prozatorului;

19. MIHĂESCU, Gib (23 apr. 1894 –19 oct. 1935) – 85 ani de la moartea prozato-rului;

19. SWIFT, Jonathan (30 nov. 1667 –19 oct. 1745) – 275 de ani de la moartea scrii-torului irlandez;

20. DONICI, Alexandru (19 ian. 1806– 20 oct. 1865) – 155 de ani de la moartea fa-bulistului;

22. BUNIN, Ivan (22 oct. 1870 – 8 nov.1953) – 150 de ani de la naşterea scriitoruluirus (Nobel Lit.);

25. CHAUCER, Geoffrey (1340 – 25oct. 1400) – 620 de ani de la moartea scriito-rului englez;

26. TOCILESCU, Grigore (26 oct.1850 – 18 sept. 1909) – 170 de ani de la naş-terea arheologului şi folcloristului;

30. POUND, Ezra (30 oct. 1885 – 1 nov.1972) – 135 de ani de la naşterea poetului şicriticului american. (Red.)

0

Arte şi meserii

Pag. 14 APOSTOLUL


opii-Băieţi, Liceul Industrial Nr. 5 azi, Li-ceul/Grupul Şcolar Economic, Liceul„Petru Rareş”). Distins cu Diploma deonoare – locul I pe ţară – în competiţia „Efi-cienţă şi creativitate în învăţământ” (1994).Membru în colectivul de redacţie al publi-caţiei „Apostolul”; colaborări: „Asachi” şi„Ceahlăul” din Piatra-Neamţ; „Tribuna în-

văţământului”. Cărţi: „Introducere în filosofia luiLucian Blaga”; romanele: „Paradisul papagalilor”,„Pentagrama sau Ironia sorţii”, „Casă în Cer”,proză.

■ 20/1938 – n. Cornel Nicoară, la CâmpiaTurzii, Cluj, actor, prozator. A absolvit I. A. T. C.„I. L. Caragiale” din Bucureşti (1965). Actor la T.T. (8. 07. 1965, până la pensionare), a deţinutfuncţiile: director adjunct şi director, consilier-şefal Inspectoratului pentru Cultură Neamţ, confe-

renţiar universitar şi a interpretat peste 100 de ro-luri. Amintim câteva spectacole: „Femeia Mării”,„Arden din Kent”, „Răzvan şi Vidra”, „Act vene-ţian”, „Britannicus”, „Matca”, „Muntele”, „MihaiViteazul”, „Muştele”, „O scrisoare pierdută”,

„Apus de Soare”, „Bădăra-nii” ş. a., precum şi câtevafilme: „Pintea”, „Buzduga-nul cu trei peceţi”, „Fiulmunţilor”, „Dumbrava Mi-nunată”, „Adevărata po-veste” (ultimul, înGermania). S-a implicat înmarile manifestări desfă-şurate la Neamţ: Festivalul

de Teatru, „Antologia Scriitorilor Români Con-temporani”, „Sadoveniana”, „Stagiunile de Mu-zică Simfonică”, „Vacanţe Muzicale” ş. a.). Cărţi:„Memoria măştilor”, „Album de suflet”.

■ 21/1906 – n. Har.Mihăilescu, la Vânători,Dumbrava Roşie (azi, Mu-nicipiul Piatra-Neamţ) (d. 9.03. 1992, Piatra-Neamţ).Absolvent al Liceului„Petru Rareş”, al Facultăţiide Litere şi Filozofie, Bucu-reşti, cu „magna cum laude”(1929). Profesor la Târgu-Neamţ, Roman, Curtea deArgeş şi Piatra-Neamţ. Înstudenţie, a frecventat cenaclurile „Sburătorul”„Falanga”. La Piatra-Neamţ, a pus bazele cena-clurilor literare „Slova nouă”, „Calistrat Hogaş”


C

(urmare din pag. 13)

octombrie 2020

asă-mi-te lor, aşa li se spu-sese la şcoală, că noi veneamdintr-o ţară străină şi vorbeamo altă limbă. Acolo, în Repu-blica Moldova, prezenţanoastră era un argument isto-ric. Limba e una! – Ţara tre-buie să fie una! Am făcut

politică fără să vrem!Cu întrebarea aceasta, despre

limba română, aţi deschis cutia Pan-dorei. Nu mă mai pot opri. Eu şicopii mei am făcut Unirea! Da, înfelul nostru! În centrul Chişinăului– statuia lui Ştefan cel Mare, laOrhei, biserici vechi româneşti,peste tot urme ale strămoşilor noştrişi atunci... de ce am trecut cu paşa-port graniţa la Ungheni? Întrebărifără răspunsuri, deşteptarea prunci-lor, iscodiri istorice – talentaţii meinăscocitori de vorbe au devenit po-liticieni cu opinii şi argumente! Tre-ceam graniţa cu nişte copii şi măîntorceam în ţară cu oameni maturi,nedumeriţi şi împovăraţi de pro-bleme.

Cenaclul Tinereţe fără bătrâ-neţe a iniţiat şi desfăşurat un con-curs numit O poveste de uncot/Scrisă de un Piticot. Asta era la2-3 ani de la Revoluţie. Competiţiase adresa elevilor mici şi se desfă-şura pe două secţiuni: basm şi po-veste. Lucrări – cu sutele!! dinMoldova, din România, dinUcraina, din Serbia, de la comuni-tăţile româneşti. Condiţia era ca tex-tele să fie scrise de mână. Caligrafiacelor din Moldova – impecabilă. Ainoştri... de... mai urâţel – caligrafienu se mai face în şcoală! Festivitatede premiere. Juriu. Invitaţi. Laurea-ţii – pitici cu mămici şi bunici dinoraşe, dar şi din sate de peste Prut.Şi sătucele lor sunt tare sărăcă-cioase! Palatul Copiilor din Piatra-Neamţ impunător, rafinat, cu vitraliişi – la vremea aceea – cu câtevaoglinzi de cristal. Un băieţel, impre-sionat de aspectul clădirii şi-a lăsattenişii cam rupţi lângă uşa de la in-trare. A spus că nu vrea să „mâzgă-lească” pe jos cu tenişii care-s „buni

că-i are doar de doi ani, de când i-aurămas mici lui frate-su”.

Moldova – ţinut de coline, dedealuri, România – încoronată deCarpaţi. Un laureat din Moldova adeclarat că: „ Îi ghini în oraşul aista,da, oare n-o să chici pisti noi aşa

munţi di înalţi?” Vedea prima datămunţii! Atâta inocenţă şi delicateţe,atâta nonşalanţă n-ai cum să o scoţila iveală în orele obişnuite de clasă.Româna, obiectul Limba şi litera-

tura română, dincolo de clasă, arevalenţe nebănuite, de aceea un ce-naclu, o revistă reprezintă validareamuncii profesorului la oră.

Ar trebui să mai amintesc Ta-berele de creaţie „Tinere condeie”,organizate an de an în spaţii pito-reşti; de fapt nu conta atât locul, câtconfruntarea. La întâlnirile din fie-

care seară se prezenta câte un cena-clu. Se citeau poezii, bucăţi deproză, teatru. Se analizau „bob cubob” lucrările şi cââât de critici pu-teau fi adolescenţii aceştia minunaţişi cââât de repede recunoşteau untext valoros! Pe de o parte se for-

mau creatorii, pe de alta, criticii.Rolul meu a fost să îi stimulez, să-iascult, să le dau încredere, pentru căei chiar făceau literatură, chiar fră-mântau limba română, chiar croiau

haină nouă din cuvinte vechi.Apelasem, probabil, semi-conştient, la maieutică. Eu„moşeam” naşterea unorcreatori de limbă. Am prefa-ţat, am tipărit volume colec-tive de versuri alecenacliştilor, dar şi peste 10volume individuale. Versuri,proză, teatru, toate excelente.Într-un anumit fel eu nu ampredat limba română – eu am„născut” creatori de limba ro-mână.

– Care este partea apli-cativă a obiectului aflat laprima rubrică din catalog?(Limba şi literatura ro-mână)?

– Nici pe departe defini-ţiile şi regulile, excepţiile şianalizele morfo-sintacticeseci sau comentariile, învă-ţate pe de rost, Doamne fe-

reşte, precum Trăsnea! Parteaaleasă, vie a limbii este folosireacreativă a lexicului, a gramaticii,mai exact realizarea textelor lite-rare. E bine să fii „consumator” deliteratură, dar e nemaipomenit să fiicreator de text literar! La una dinediţiile Concursului Epistolar, orga-nizat cândva de Poşta Română, o fe-

tiţă din ciclul primar a luat premiulI la etapa naţională şi lucrarea ei aparticipat la faza internaţională. Aocupat locul al II-lea şi a fost invi-tată, cu profesoară cu tot, la Beijing,la premiere. Hm! Ne-am uitat pehartă – O, ce departe e China!; ne-am uitat în portofel(?!) şi am con-statat că nu putem să ne bucurăm defestivitatea de acolo. Lucrarea Ale-xandrei, reprezenta continentul Eu-ropa, dar noi eram ai nimănui! Amprimit diploma prin poştă. Am fostfoarte mândră de ea, deşi nu am în-ţeles din toate semnele acelea ciu-date decât numele domnişoareicâştigătoare, şcolăriţă în clasa a II-a.Fetiţa de atunci m-a invitat anul tre-cut la premiera, pe scena TeatruluiNaţional „Vasile Alecsandri” dinIaşi, unei piese scrisă de ea… Astaa fost nota mea! Şi profesorii pri-mesc calificative, doar că ele vindupă 15-20 de ani...

– Succesul trebuie consolidat înpermanenţă?

– Succesul e ca linia orizontului– trebuie în permanenţă să mergicătre el. Le-am explicat copiilorfaptul că: activitatea elevului secompară cu ceea ce face o albină –adună grăunte cu grăunte de polenca să obţină mierea şi – când a um-plut o căsuţă – o ia de la capăt, res-pectând o disciplină militară. Asta eşcoala! După mine, succesul în-seamnă, mai ales în cazul unui das-căl, să dăruieşti din tine, dincunoştinţele, dar mai ales din sufle-tul tău. Şi lucrul acesta trebuie făcutcu sinceritate şi cu dragoste. Deşi nudoream, bănuiam că o să ajung aici.Cea mai de preţ însuşire rămânedragostea! Copiii se cresc şi seeducă aşa, cu multă, multă înţele-gere şi iubire! Succesul e de multefeluri. Un dascăl premiat de minis-ter – este un om de succes! Un das-căl cu mulţi olimpici – este, deasemeni, de succes! Un cadru di-dactic prin mâna căruia au trecut, săzicem, doi miniştri – e un dascăl desucces! Dar dascălul de succes, înviziunea mea, e mai ales acela care,peste ani, când nu mai e la catedră,primeşte mulţumirile unui fost elev

P

Profesoara Cristea Monica: „Eu am fost eleva elevilormei şi sunt foarte mândră

de asta”

(urmare din numărul trecut)

Arte şi meserii

Pag. 15APOSTOLUL


i „Petrodava”. Debut cu poezii în „Biletede Papagal” (1928). Colaborări: AnuarulLiceului „Petru Rareş”, „Apostolul”, Ate-neu ş. a. Scrieri: „Tâlcuirea lui Har. Mihăi-lescu”; „Din cartea vieţii”; „Gândind ladepărtări fecioare”.

■ 21/1939 – n. Dumitru Irimia, laRoman (d. 2009, Iaşi). Absolvent al Şcolii

Medii din oraşul natal şi alFacultăţii de Filologie, Iaşi,doctor (1976). A urcat trep-tele ierarhiei universitare,remarcându-se ca lingvist şifilolog. A predat la universi-tăţi din Italia. Funcţii: direc-tor adjunct al CentruluiRomân de Cultură şi Cerce-tări Umaniste, vicepreşe-dinte al Societăţii de Ştiinţe

Filologice, membru în Consiliul de conducere alSocietăţii „Limba noastră cea română”, RepublicaMoldova, coordonator al programului „Studiieminesciene” la Centrul Naţional „Mihai Emi-nescu”, Ipoteşti, în colective de redacţie: „Ana-

lele” Universităţii ieşene şi „Limba Română”,Chişinău. Scrieri: „Limbajul poetic eminescian”;„Curs de lingvistică generală”; „Lingvistica, poe-tica, stilistica”; „Structura stilistică a limbii ro-mâne contemporane”; „Introducere în stilistică”;„Dicţionarul limbajului poetic eminescian”(coord.), „Gramatica limbii române” ş.a.

■ 23/1947 – n. Dumitru Bezem, la Tarcău,Neamţ, artist plastic. Facultatea de Arte Plastice,Iaşi (1972), membru UAP.

■ 23/1950 – n. Nico-lae Sava, la Vânători-Neamţ, scriitor, ziarist.După absolvirea liceuluiîn Târgu-Neamţ, a lucratîn diverse meserii, până înfebruarie 1990, când în-cepe să lucreze ca redac-tor, la Ziarul „Ceahlăul”din Piatra-Neamţ, undepublică ştiri, note, tablete,semnale editoriale, recenzii, cronici literare şi in-terviuri, mai ales din viaţa culturală. A debutat cuversuri, în Revista „Tomis” (1969). Anii ’80 ai se-colului XX sunt anii de consacrare definitivă ascriitorului. Cartea de poeme „Fericit precum mi-rele” a fost primită favorabil de critica literară. Altevolume: „Despre prietenie”; „Privighetoarea”;



[

octombrie 2020

i nu neapărat acesta era pre-miantul clasei.

– Ce vă face fericită?– Sunt câteva lucruri care

mă fac fericită. Când erammică, îmi închipuiam că înRai eşti pe deplin fericit şilocul acela mi-l imaginam ca

un palat plin-plin-plin de cărţi, deprăjituri şi de copaci înfloriţi; cu

timpul s-au mai adăugat câteva ele-mente: cafeaua şi prietenii mei –elevii. Mă fac fericită: mesajele co-piilor (foştii elevi), vizitele cu prun-cii lor de mână, succesele pe care leobţin în profesiile alese. Mă face fe-ricită şi nefericită acest interviu caremi-a oferit prilejul de a plonja întrecut şi a-mi întări convingerea cănu este altă profesie mai generoasădecât aceea de dascăl. De ce şi ne-fericită? Pentru că nu am atâta spa-ţiu încât să vorbesc despre fiecarecopil cu care am lucrat de-a lungultimpului şi cred că nu am apucat săle mulţumesc tuturor că le-am fostprofesoară, ... că mi-au fost profe-sori. Am învăţat atâtea lucruri de lacopii, încât pot spune că alături şiîmpreună cu ei am devenit un das-căl mai bun.

– Citiţi mult? Ce recomandăride lectură aveţi?

– Nu citesc cât aş vrea! Dar, o,Doamne, cum aş putea trăi fără săcitesc? Zilnic, de la 11-12 noapteala ora două, când oraşul doarme, am„întâlnire” cu personaje surprinză-toare şi toaate coboară tiptil din pa-ginile cărţilor şi stăm la sfat uneoripână în zori. Îmi place şi literatura

română, dar şi cea universală,literatura contemporană, dar şicea clasică. Ba, în ultimul timp,sunt pasionată de fizica cuan-tică şi de astronomie, de teoriaBig Bangului, ehei şi câte mămai atrag...

– Ce îmbunătăţiri se impunactualului sistem de învăţă-mânt?

– Aş trece prin sită tot no-ianul de informaţii şi aş lăsacam o treime din materie. Aş daore în care profesorul să fie ele-vul elevilor săi! Şi... aş camscoate cataloagele şi notele. S-arputea face un învăţământ de în-altă calitate şi fără constrângeri!Profesorilor tineri le-aş sugerasă adapteze metodica la o gene-

raţie profund diferită de cele ante-rioare, să se copilărească, să apelezela tehnica modernă pentru desfăşu-rarea orelor şi să facă multe activi-tăţi extraşcolare ca să cunoascăsufleţelele cu care lucrează. Estevital.

– Cum ne căutăm chemarea?– A chema înseamnă că cineva

sau ceva te invită să mergi într-o di-recţie anume. Nu cred că trebuiechiar să „căutăm”, ci să deschidemmai multe uşi şi vom ajunge undene este menit. Dar aici are şi şcoalaun rol deosebit. Ar trebui gândit unsistem care să descopere abilităţileşi afinităţile fiecărui copil şi „che-marea” se va împlini. Fiecare fiinţăare în ea un grăunte de aur, dascăluleste un explorator – caută comorivii, este un grădinar – îngrijeşte cu

răbdare, este un bijutier – cizeleazămaterialul grosier ca să scoată la lu-mină diamantul. Cel dintâi şi celmai mare dascăl a fost Iisus Hristos,de aceea era numit Învăţător. Cu cea „operat” el? Cu iubire de oameni!Bieţii de noi, încercăm, încercăm,încercăm... copii palide, dar exem-plul Lui este copleşitor!

– Care este sensul unei exis-tenţe?

– Complex şi dificil e răspun-sul, dar am să procedez ca şi cum aşavea în faţă nodul gordian. Să iu-beşti copiii, să ai încredere în ei, săfaci cu dragoste tot! În clasă, iubireaelevilor se simte în podul palmei. Şiasta nu e o metaforă! Copiii vin laşcoală pentru ca dascălii să le des-copere talentele, disponibilităţile şiabilităţile pe care le au şi să-i punăîn valoare. Este esenţial şi obligato-riu. Este onorant!

– Prietenia-i nobilă sau devinenobilă pentru că nu urmăreştenimic. Aveţi prieteni?

– Am câţiva prieteni, nu mulţi!Mi-e frică de prieteniile profunde,adevărate pentru că presupun o fu-ziune aproape totală: preiei durerile,

împarţi bucuriile, dar mai ales dăru-ieşti, te dăruieşti! Sunt onorată deprietenia unora dintre foştii elevi şicolaboratori. În 44 de ani de carierăs-a separat grâul de neghină!

– Frumuseţea mai salveazălumea, aşa cum spunea Dostoievski?

– Dacă nu este dublată de bună-tate, respect şi înţelegere, frumuse-ţea, numai frumuseţea fizică, nusalvează lumea! (Dar pot eu să-l con-trazic pe marele Dostoievski?? Lite-ratura rusă e fascinantă şi pe nedreptmarginalizată!). Un robot (o păpuşăîn fond) poate fi frumos, ca aspect,dar nu salvează lumea, ba dimpo-trivă, poate fi programat pentru a dis-truge. Şi pe Facebook sunt atâteadomnişoare frumoase, dar... dacă ci-teşti ce şi cum scriu... te sperii. Lamicroscop nici Covidul nu-i urât...seamănă cu o broşă cu rubine,şi...??? Dacă avem în vedere frumu-seţea interioară – şi la asta cred că segândea scriitorul rus, atunci e alt -ceva... Frumuseţea de dincolo de fru-museţe poate salva lumea. Oaresuntem capabili să o vedem???

A consemnat Violeta MOŞU

[

Profesoara Cristea Monica: „Eu am fost eleva elevilor mei şi sunt foarte mândră de asta”

Şcoala, azi

Pag. 16 APOSTOLUL


Viaţă publică”; „Proză, domnilor, proză”;„Insolenţa nopţi-lor”.

■ 26/1624 – n.Dosoftei (d. 13.12. 1693). Istoriile,dicţionarele, exe-gezele literare con-

ţin tot felul de presu puneriîn ce priveşte origineacărturarului, dar în toatese precizează că acesta, penumele de mirean Dimi-trie, este fiul Mariei (zisă şi Misira) şi al lui Leon-tie Barila, neam de mazili de prin părţile Sucevei.Cu certitudine, pe la 1649, era ieromonah la Pro-bota, în 1658, era episcop de Huşi şi, peste un an,conducea Episcopia de Roman (1659). Înainte de

a ajunge mitropolit al Moldovei (1671), va începesă versifice psaltirea, la care, după propriile măr-turisiri, a lucrat vreo „cinci ani foarte cu osârdie”.O copie manuscris a textului, se află la BibliotecaAcademiei şi poartă semnătura lui Dosoftei ca

mitropolit. Se va refugia în Polonia (ianuarie1674), împreună cu domnitorul Ştefan Petri-ceicu, iar la începutul anului următor, va fi rein-stalat în scaunul de mitropolit, până la sfârşitulvieţii.

■ 26/1936 – n. Gheorghe Bunghez, la Poiana-Sărată, Bacău. A absolvit Facultatea de Istorie-Fi-lologie-Filozofie a Universităţii ieşene. Profesor şidirector la Stăniţa şi Săbăoani, inspector şcolar, se-cretar al Comitetului Regional de Cultură şi Artă

(Bacău), preşedinte al Co-mitetului de Cultură şi Artăal Judeţului Neamţ, şefulSecţiei de Propagandă aComitetului JudeţeanNeamţ al P. C. R., directoral T. T. Piatra-Neamţ şi di-rector al Centrului de Li-brării al Judeţului Neamţ.A iniţiat, condus şi colabo-rat la manifestări cultural-artistice locale, zonale sau naţionale: SărbătoareaEroilor de la Războieni, Sărbătoarea MunteluiCeahlău, Festivalul Spectacolelor de Teatru pentruTineret şi Copii, Stagiunea simfonică a Filarmonicii„Moldova” din Iaşi, Festivalul „Vacanţe Muzicale”,saloane de carte, „Sadoveniana”, Bienala de ArtăPlastică „Lascăr Vorel”, „Petrodava – 2000”, cicluride emisiuni la Tele M Plus Piatra-Neamţ. Cărţi:


„

(urmare din pag. 15)

entru anul şcolar 2020-2021Liceul Economic „AlexandruIoan Cuza” din Piatra-Neamţeste partener în două proiectede consolidare a competenţe-lor practice, finanţate POCU(Programul Operaţional Capi-tal Uman)/ Axa prioritară

Educaţie şi Competenţe.Este vorba despre „Jobul de

mâine asigurat prin consolidareacompetenţelor profesionale prac-tice azi”- iniţiat de Asociaţia „Edu-caţie şi Viitor” şi „Consiliere şiorientare, practică şi angajare!” -propus de Pluri Consulting GrupS.R.L.

Asociaţia „Educaţie şi Viitor”este o organizaţie neguvernamen-tală, apolitică, fără scop lucrativ, cupersonalitate juridică, înfiinţată înluna martie 2011, care urmăreşte ini-ţierea, organizarea, coordonarea şirealizarea de acţiuni care să stimu-leze dezvoltarea locală şi a comuni-tăţilor de grup. În calitate de furnizorautorizat de servicii sociale şi de ser-vicii de informare-consiliere şiorientare profesională a implementatcu succes atât în calitate de Solici-tant cât şi ca Partener un număr de14 proiecte, având ca parteneri insti-tuţii publice şi parteneri privaţi.

Pluri Consulting Grup S.R.L.este o organizaţie înfiinţată în anul2003 cu o vastă experienţă în dome-niul formării resurselor umane, cederivă din activitatea de organizarea cursurilor de instruire începândîncă din anul 2005. Această com-plexă activitate se desfăşoară subauspiciile unui parteneriat cu unuldintre cele mai prestigioase orga-nisme de certificare şi instruire dinEuropa – TÜV Rheinland InterCert– divizia Akademia.

Scopul principal al celor douăproiecte este extinderea activităţiipractice a elevilor liceului, prin par-teneriate şcoală-agent economic, ceasigură pregătirea generală şi profe-

sională la nivelul cerinţelor angaja-torilor, adaptate la dinamica pieţeimuncii. Se va urmări prelungireaparteneriatelor de practică deja exis-tente, care au demonstrat deja căaduc plusvaloare, dar se va avea învedere şi iniţierea de noi parteneriatepentru dezvoltarea unui sistem efi-cient şi sustenabil la locul de muncă.Dintre partenerii cu care se va con-tinua colaborarea menţionăm: HotelCentral, Grand Hotel Ceahlău, S.C.Minerva S.R.L., Turnul Berarilor,Carrefour, Kaufland etc.

O altă componentă importantăa proiectelor este legată de consilie-rea vocaţională şi orientarea profe-sională, care îi vor ajuta pe elevi săconştientizeze propriile resurse per-sonale, să-şi dezvolte abilităţile de alua decizii, de a face alegeri privindcariera. Această activitate va fi co-ordonată de către un expert consi-liere şi orientare în carieră, care vadiscuta şi clarifica aspecte precum:autocunoaşterea personală, cu ac-cent pe conştientizarea aptitudinilor,intereselor, motivaţiilor; identifica-rea punctelor forte care pot fi utili-zate în rezolvarea problemei deîncadrare pe piaţa muncii.

Proiectele mai prevăd, ca teh-nică inovativă de consiliere şi 10 vi-zite de lucru la potenţialii angajatoridin domeniul lor de specializare,pentru ca elevii să compare mediilede lucru şi pentru a se familiariza cucerinţele concrete din cadrul compa-niilor. Fiecare elev va participa la celpuţin o vizită de lucru în care vaprimi informaţii legate de firmă, do-meniul de activitate şi oferta de ser-vicii, oportunităţile de practică,internship sau angajare, despre com-petenţele necesare pe piaţa muncii.

Pentru început cele două orga-nizaţii iniţiatoare vor organiza laPiatra-Neamţ conferinţele de lansareale proiectelor, scopul acestor eve-nimente fiind de a promova şi in-forma întreaga opinie publică cu

privire la obiectivele, activităţile şiindicatorii de atins. Prin toate acesteacţiuni se urmăreşte identificarea şiselecţia a câte 185 de elevi pentrufiecare proiect, din învăţământul li-ceal şi profesional, care vor benefi-cia de activităţi integrate ce vizeazăînvăţarea la locul de muncă.

În procesul de selecţie este eli-gibil orice elev care îndeplineştecumulativ următoarele condiţii:

- are domiciliul stabil în regiu-nea N-E, judeţul Neamţ

- are nivel de calificare 3 şi 4- este înscris în clasele XI-a (în-

văţământ liceal şi profesional) şi aXII-a (învăţământ liceal) la unul dinprofilurile: turism, alimentaţie, co-merţ, comerţ/economic, estetica şiigiena corpului omenesc

- nu a mai efectuat instruirepractică obligatorie pentru anul destudii pentru care va fi înmatriculat

- are disponibilitatea de a parti-cipa la activităţile proiectului

- nu a mai beneficiat anterior deproiecte finanţate POCU/Axa prio-ritară Educaţie şi Competenţe.

Pentru a se asigura egalitatea deşanse şi nediscriminare, se va aveaîn vedere să se selecteze şi persoanedin mediul rural (cel puţin 25) şi celpuţin 50% să fie fete.

În cadrul proiectelor vor fi rea-lizate şi numeroase achiziţii nece-sare implementării în condiţiioptime a activităţilor stabilite pentruobţinerea rezultatelor:

- servicii de organizare eveni-mente şi catering

- materii prime şi materiale ne-cesare derulării cursurilor practice

- utilaje şi echipamente tehnolo-gice şi funcţionale necesare pentrudotarea unui laborator tehnologicprivind estetica şi igiena corpuluiomenesc şi a unui laborator de ali-mentaţie din cadrul unităţii de învă-ţământ dar şi pentru asigurareaimplementării activităţilor relevanteale proiectului

- materii prime şi materiale con-sumabile, respectiv papetărie şi ton-ner.

Personalul angajat în echipa deimplementare a proiectelor, atât dincadrul celor două firme cât şi a liceu-lui este format din persoane care aucalităţile şi aptitudinile necesare pen-tru a asigura succesul proiectelor şicare au capacitatea de a participa laîndeplinirea sarcinilor şi responsabi-lităţilor pentru un decurs funcţionalal acestora şi atingerea obiectivelor,având experienţă în acoperirea tutu-ror activităţilor: management, achi-ziţii, promovare, consiliere şiorientare profesională, organizareapregătirii practice şi stagiilor de prac-tică, evaluarea competenţelor, TIC.

Iată deci o nouă şansă pentruelevii şi profesorii Liceului Econo-mic „Alexandru Ioan Cuza” de a fipărtaşi la realizarea misiunii acesteiinstituţii, care este „O şcoală euro-peană pentru copiii noştri”, printr-oofertă educaţională care are la bazăcalitatea, performanţa, promovareavalorilor europene, egalitatea şanse-lor pentru toţi participanţii în procesşi deschiderea spre învăţarea pe totparcursul vieţii.

Gianina BURUIANĂ

Liceul Economic „Alexandru Ioan Cuza” din Piatra‐Neamţ:Noi proiecte de consolidare a competenţelor practice

P

octombrie 2020

Arte şi meserii

Pag. 17APOSTOLUL

Monumente istorice din Judeţul Neamţ”,„Judeţul Neamţ – Ghid”, „Petrodava –2000”; „Între «Dragonul» şi «Piaţeta»(1981-1986)”; „Demnitatea supraveţuiriiprin cultură”.

■ 26/1945 – n. Constantin Mun-teanu, la Fedeleşeni, Strunga, Iaşi, scriitor.A absolvit Facultatea de Fizică din Bucu-

reşti. Fizician la C. F. S. S. şi S. C. Fibrex. directoral Bibliotecii Judeţene Neamţ, preşedinte CPUNal Municipiului Piatra-Neamţ, consilier şef la In-spectoratul pentru Cultură Neamţ. Debut în „Am-fiteatru”, 1969; editorial, cu „Zaruri de cretă”(1976). Membru al U. S. (1976), membru al U. C.(1993). Cărţi: „Zaruri de cretă”; „Ziua magnoliilorviscolite”; „Cursa rapidă”; „Vremea brânduşelor”;„Teona”; „Sfârşitul înserării”; „Maria, prinţesă dePlace Pigalle”; „Zodia bâlciului”; „A fluierat întimpul Evangheliei”, „Lacrimile tăcerii”; Teatru

radiofonic: „Trenul din zori”; „Cursa de Braşov”;„Magnolii pentru un măgar”; „Dosarul cu sân-ziene”; „Oameni la cumpănă de ani”; „Urgenţa”;„Vântul de februarie”; „Vina florilor”; „Vorbeşte-mi de tata”; „Prima ninsoare”; „Poeme pentru

schimbul trei”; „Prietenietrădată”. Teatru: „Valea râ-sului”, la T. T.; „Nimicdespre Sânziene”, TeatrulDramatic Braşov. TeatruTV: „Iubirea mea cu zur-gălăi”; „Scrisori apocrife”;„Dincolo de munte”; „Vo-caţie”; „Cu zâmbetul pebuze”; „Vremea sânziene-

lor”; „Florile amintirilor noastre”. Film: „Sezonulpescăruşilor”.

■ 28/1937 – n. Virgiliu Gh. Bârliba, laRoman, profesor universitar, cercetător, fiul pro-fesorului Har. Mihăilescu. A absolvit Liceul „PetruRareş” din Piatra-Neamţ, Facultatea de Istorie aUniversităţii Bucureşti. Profesor la Sărmăşag(Sălaj), Borca (Neamţ), muzeograf şi director laMuzeul de Arheologie, Piatra-Neamţ. Cercetătorştiinţific la Institutul „A. D. Xenopol” Iaşi. Spe-cializat în arhivistică, arheologie. Doctor în istorie(1975). Săpături arheologice în Neamţ. A înfiinţatşi a condus Revista „Memoria antiquitatis”. Re-dactor responsabil al Revistei „Arheologia Mol-dovei”. Lucrări: „Tezaurul de la Măgura” (colab.);„La monnaie romaine chez les Daces Orientaux”;„Dacia răsăriteană în secolele VI-I î. e. n. Econo-mie şi monedă” (Premiul „Vasile Pârvan” al Aca-demiei).



nii dintre semenii noştriajunşi la aşa-zisa vârstă aînţelepciunii (în jur de 80de ani), mai ales dintre ceicare în timpul şcolii şi-auînsuşit bine limba românăşi au fost înzestraţi cu oa-rece har al naraţiunii, nu

se pot opri să nu încredinţeze ti-parului rememorări privind tra-seul propriei vieţi, experienţeleprofesionale importante, întâm-plări cu aspect istoric, social şichiar politic, multe dintre aces-tea necunoscute tinerii genera-ţii.

Afirmaţiile de mai sus aufost provocate de lectura cărţiilui Ioan Atodosiei „Momente”(Din viaţa unui om obişnuit),apărută în anul 2019, la EdituraCasei Corpului Didactic „MariaMontessori”din Baia Mare.

Trebuie precizat că autorul,născut în 1937 în comuna Vână-tori-Neamţ, absolvent al Facul-tăţii de Geologie a Universităţiidin Bucureşti, a fost repartizat şis-a stabilit pentru totdeauna laBaia Mare, localitatea cunoscutăpentru prospecţiunile realizateîn munţii din împrejurimi pre-cum şi pentru renumitele între-prinderi miniere de aici.

Deşi autorul insistă asupraunor activităţi pe care le-a des-făşurat de-a lungul mai multordecenii ca simplu cercetător saucoordonator al unor comparti-mente de cercetare, folosind oterminologie tehnică care te tri-mite adesea la dicţionar, volu-mul surprinde aspecte aleactivităţii dintr-un domeniu maipuţin cunoscut publicului larg,dar şi dintr-un timp cvasi înde-părtat: aşa-zisa perioadă a epo-cii de aur.

Cititorii care vor parcurgevolumul până la ultima paginăvor putea constata – cu maimultă sau puţină uşurinţă – că,de fapt, între copertele acestuivolum se află două părţi, nesem-nalate ca atare de către autor,fiecare aparţinând altei specii li-

terare, bine definite prin ton şicaracteristici.

În prima jumătate a cărţii,autorul prezintă, conform aver-tizării din titlu, principalele mo-mente – rememorări ale unorîntâmplări trăite în copilărie –până la absolvirea celor şapteclase la şcoala din Vânători-Neamţ, în adolescenţă – aniipetrecuţi la Liceul Petru Rareşdin Piatra-Neamţ şi în studenţie– instrucţia la Facultatea de

Geologie a Universităţii din Bu-cureşti. Apoi proaspătul absol-vent va fi repartizat „înproducţie”, aşa cum se obişnuiaîn perioada comunistă, în Mara-mureş, unde va desfăşura maiales activitate de cercetare peteren, punând în valoare diver-sele zăcăminte ale subsolului, învederea exploatării minere.

Cât priveşte tonul şi limba-jul cu care sunt relatate rezulta-tele activităţii profesionale,acestea vor fi mai exact deco-date şi apreciate de către specia-liştii în domeniu, dar şi cititorulobişnuit va putea înţelege uşor căRomânia dispunea de o gamă va-riată de bogăţii minerale, în zonacercetată.

O precizare (şocantă astăzi)priveşte felul în care specialiştii,aşa cum este şi cazul autoruluinostru, puteau sau nu să fie pro-movaţi în diferitele posturi deconducere, în perioada de până

în 1989. Nu contau calităţileprofesionale, singura condiţieera să fii membru al P.C.R. CumIoan Atodosiei afirmă că a „oco-lit” această „calitate”, el va ră-mâne pentru totdeauna unspecialist care s-a preocupatsă-şi îndeplinească cu demnitateşi profesionalism obligaţiile carei le impuneau pregătirea şi „fişapostului”.

Cea de-a doua parte a cărţiiconţine o prezentare a situaţieieconomice, sociale şi politice aevoluţiei societăţii româneşti dedupă 1989 când, după cumdese ori se afirmă în prezent,conducerea politică a ţării a fostacaparată de eşalonul doi al no-menclaturii comuniste. Autorulcondamnă etichetarea întregiieconomii a ţării drept „un mor-man de fier vechi”, coborâreaRomâniei în partea cea mai dejos a ierarhiei ţărilor din U.E.

De data aceasta Ioan Ato-dosiei îşi modifică tonul relatăriimanifestându-se vehement faţăde deprecierea activităţii în do-meniul în care şi-a pus cunoştin-ţele, priceperea pentruorganizarea şi dezvoltarea unuidomeniu foarte important aleconomiei naţionale. Cititorulva reţine cu uşurinţă atitudineafermă şi justă a autorului în pro-blema zăcămintelor de la RoşiaMontana, o rezervaţie ce ar tre-bui ocrotită de UNESCO.

Am putea eticheta aceastăparte a cărţii – datorită tonuluicare uneori atinge cotele celemai înalte ale invectivei – dreptveritabilă pagină de pamflet.

Şi mai adăugăm o calitatemai rar întâlnită la autorii caren-au absolvit o facultate din do-meniul filologiei: o limbă ro-mână literară curată, coerentă,bine însuşită pe băncile şcolii,ferită de marea invazie a neolo-gismelor din limba engleză. Cuexcepţia câtorva scăpări invo-luntare.

Constantin TOMŞA

U

octombrie 2020

„

Note de lector

Ioan Atodosiei:Momente (Dinviaţa unui om

obişnuit)

CALENDAR– noiembrie 2020

1. CANTACUZINO, G.M. (23 mai1899 – 1 nov. 1960) – 60 de ani de lamoartea eseistului şi esteticianului;

01. CELLINI, Benvenuto (1nov. 1500 – 13 febr. 1571) – 520 deani de la naşterea artistului plastic ita-lian;

02. SHAW, George Bernard (26iul.1856 – 2 nov.1950) – 70 de ani de lamoartea scriitorului irlandez (Nobel Lit.) ;

04. MUŞATESCU, Tudor (22 feb.1903– 4 nov.1970) – 50 ani de la moartea drama-turgului şi romancierului;

05. SADOVEANU, Mihail (5nov.1880 – 19 oct.1961) – 140 ani de la naş-terea scriitorului;

06. MUSIL, Robert (6 nov. 1880 – 15apr. 1942) – 140 de ani de la naşterea scrii-torului austriac;

10. ODOBESCU, Alexandru (23ian.1834 – 10 nov.1895) – 125 ani de lamoartea scriitorului;

12. RODIN, Auguste (12 nov. 1840 –17 nov. 1917) – 180 de ani de la naştereasculptorului francez;

14. MONET, Claude (14 nov. 1840 – 6dec. 1926) – 180 de ani de la naşterea picto-rului impresionist francez;

15. CONTA, Vasile (15 nov.1845 – 22apr.1882) – 175 ani de la naşterea filosofuluişi scriitorului;

20. TOLSTOI, Lev (28 aug. 1828 – 20nov. 1910) – 110 ani de la moartea scriitoru-lui rus;

24. MACEDONSKI, Alexandru (14mart.1854 – 24 nov.1920) – 100 ani de lamoartea poetului simbolist;

25. ALEXANDRESCU, Grigore (22feb.1814 – 25 nov.1885) – 135 ani de lamoartea poetului şi fabulistului;

27. IORGA, Nicolae (5 ian.1871 – 27nov.1940) – 80 ani de la moartea istoriculuişi scriitorului;

27. REBREANU, Liviu (27 nov.1885– 1 sept.1944) – 135 ani de la naşterea pro-zatorului;

30. TWAIN, Mark (30 nov. 1835 – 21apr. 1910) – 185 de ani de la naşterea scrii-torului american. (Red.)

0

Arte şi meserii


În ultimii ani, aţi fost nelipsit de la Târ-gul de carte de la Piatra-Neamţ. Cum afost această a zecea ediţie?

– După perioada asta de restricţii şilipsă totală de evenimente culturale, neaşteptam ca oamenii să fie mai reticenţi,să fie mai multă crispare. Surpriza mea efoarte plăcută pentru că am fost întâmpi-

naţi foarte bine şi este unul dintre cele mai fru-moase târguri de carte din ţară. Lumea, se vede,are bucuria să participe la evenimente legate decarte.

– Federico Fellini spunea că arta este pen-tru omenire travaliul visului. Sunteţi un visătorsau un om al concretului?

– Sunt mai degrabă un visător pentru că şiscrisul, vorbitul sunt forme de artă. În mare mă-sură, noi, în viaţa de creatori, suntem continua-torii unor visuri, unor utopii, năzăriri pe care leavem. Visul era şi în mintea lui Salvador Dali.Şi el spunea că-şi pictează visele în lucrările luisuprarealiste. Michael Ende, în cărţile Momo,sau în Poveste fără sfârşit, încearcă să refacămari vise personale sau vise ale umanităţii. Şicred că aceasta e povestea în care minţile noastrese scaldă şi din care se hrănesc. Dacă am fi re-duşi doar la gesturile concrete, la ceea ce suntemobligaţi, la meseriile noastre, la sarcinile noastrezilnice, viaţa ar căpăta o banalitate şi s-ar goli desens, de farmec şi mulţi dintre noi am fi mult maideprimaţi şi mai trişti, estompaţi. Mi-a plăcutaceastă expresie pe care am întâlnit-o la MateiuCaragiale: „Am devenit nişte fiinţe estompate”.

– Aţi dus o politică de copil bun, idilic, con-formist, sau, uneori, v-aţi permis mici încăpăţâ-nări, îndărătnicii?

– Provenind dintr-o familie cu mulţi copii –11 fraţi –, nu puteam să fiu obraznic, mai ales căaveam obligaţii, sarcini în gospodărie, încă de la3-4 ani. Din acest punct de vedere, aş spune căam fost un copil ascultător, ca orice copil crescutla ţară, în care autoritatea părinţilor, a bunicilor,chiar a fraţilor mai mari era indiscutabilă. Pe dealtă parte, când am început să merg la şcoală, şiam început să am un gust cultural şi o opţiunepentru studii, pentru carieră, m-am încăpăţânatsă nu ascult de sfaturile apropiaţilor care încer-cau să mă orienteze spre Facultatea de Drept.Am avut o anumită îndărătnicie şi au fost mo-mente tensionate, de polemică, chiar de ceartă.Eu am mers, încăpăţânat, în direcţia mea, împo-triva a ceea ce aşteptau alţii de la mine. Şi amavut de câştigat, pentru că mă identific cu direc-ţia aleasă. Cred că m-aş fi alienat sau, în oricecaz, aş fi ajuns într-o direcţie total nepotrivităfirii mele.

– Nefericirea v-a secat vreodată inspiraţia?– Aş spune că nefericirea mi-a stârnit inspi-

raţia şi dau ca exemplu concret ultima mea carte– ¡Bravo, campeón! (memorialul agoniei).Aceasta este despre fratele meu care a murit, înurmă cu patru ani, în Spania, într-o clinică, bol-nav de cancer la creier. Am stat alături de el înultimele luni de viaţă. A fost o dramă, o nenoro-cire, avea doar 33 de ani. Faptul că am scrisaceastă carte şi un memorial al agoniei legat deaceastă trecerea a lui, atât de dramatică, arată cănu mi-a secat inspiraţia. Dar, în general, neferi-cirea sau stările apăsătoare, încercările prin caretrec m-au inspirat şi m-au copt la cap, m-au ma-

turizat. Binecuvântez situaţiile nefericite princare am trecut. În ceea ce priveşte dispariţia fra-telui meu, este peste puterea noastră să îndrep-tăm lucrurile sau să împiedicăm să se întâmpleaşa ceva.

– Cum trebuie stăpânită o emoţie?– Nu toată lumea are puterea să o stăpâ-

nească. Cred că modul direct de a stăpâni o emo-ţie este să-ţi muţi mintea spre altceva. Deexemplu, spre rugăciune, dacă-i o emoţie cople-şitoare, o emoţie negativă, o încărcătură rea,pentru că ea te răvăşeşte. Modul în care poţi săo descoşi, să-i diminuezi energia, apăsarea, estesă schimbi centrul de atenţie, să te focalizezi pealtceva şi la asta te ajută rugăciunea sau medita-ţia. În experienţa mea, nu există căi mai eficienteşi mai directe decât rugăciunea şi meditaţia. Fă-cute constant, făcute în timp sunt şi modalităţiprin care ajungem să filtrăm mai riguros emo-ţiile, să fim mai puţini vulnerabili în faţa lor.

– Duhul odată dobândit mai poate părăsiomul?

– Eu am o râvnă şi o zbatere religioase per-manente. Felul în care se instalează sau felul încare ne atinge aripa duhului nu ştiu în ce măsurăţine de un merit personal, cât de graţie. Cred că,în mod permanent şi continuu, noi suntem păziţide Cel care ne-a dat viaţă. Apropierea sau înde-părtarea de Dumnezeu nu ştiu dacă putem s-omăsurăm. Nu suntem întotdeauna conştienţi,mintea noastră-i rătăcită în propriile interese, înpropriile munci, în propriile zbateri zilnice şi, peacest fond, se produce o uitare a pazei lui Dum-nezeu şi a acestui ochi vigilent, a acestui ochicare nu doarme şi nu se închide niciodată, care-iasupra noastră. Eu cred că, prin dăruirea cu preamare entuziasm propriilor scopuri, chiar dacăduhul este asupra noastră, noi uităm să ne folosim

de el sau nu ştim să ne folosim de el. Ca şi cumavem buzunarele pline de bani şi am sta să cer-şim. Eu cred că-i important pentru noi şi dacăfacem lucruri care nu par în mod direct de naturăreligioasă, pentru că viaţa noastră, dacă ar fitrăită cuviincios, ar fi în totalitate un exerciţiureligios şi o formă de devoţiune.

– Când cineva are o patimă, cum ar trebuisă ne străduim să-i trimitem raze de iubire şi demilostivire, pentru a se tămădui şi a se elibera?

– Depinde de natura patimii şi cât e de pu-ternică patima cuiva. Până la urmă şi patima astaa scrisului, patima asta culturală, de la un nivelîn sus, e la fel de rea ca beţia. Este o beţie a cu-vintelor goale şi eu de această patimă încerc sămă feresc, încerc să fiu conştient. Am ajuns săînţeleg că ne putem pierde în lumea cuvintelor,cărţilor, literaturii, să fim luaţi de vâltoarea cu-rentului literar şi să ne sufocăm fără să câştigămceva. Trebuie să faci diferenţa între pasiune şipatimă. Lucrul cu textele, cărţile, cu ideile tre-buie să fie ziditor întotdeauna, trebuie să lumi-neze, trebuie să îndrepte, trebuie săîmprospăteze mintea şi, în cele din urmă, trebuiesă te îndrepte spre ce este esenţial, spre legăturacu Dumnezeu. Dacă toată patima asta literară ră-mâne un simplu răsfăţ, nu-i bine. Dacă citeşticărţi plăcute, care sunt cu zecile, cu sutele, cumiile, poţi să trăieşti oricât şi să rămâi spiritualşi moral la acelaşi nivel la care ai fost când ai în-ceput să le citeşti, adică să nu te rafinezi, să nute îndrepţi spre ţinta ultimă a sufletului. Estevorba despre înţelegerea, comunicarea sau apro-pierea de Dumnezeu. Noi suntem apropiaţi decer, de exemplu, fără să urcăm sau să coborâm.Cerul e pretutindeni. Noi nu putem să fim maiaproape sau mai departe de cer. Noi nu putem săfim mai aproape sau mai departe de Dumnezeu.Dar putem să ne folosim mai mult sau mai puţinde această apropiere. Şi cred că, dacă pasiunealecturii, pasiunea literară, relaţia cu textele nu neadânceşte conştiinţa apropierii şi nu ne face ca-pabili să utilizăm apropierea de Dumnezeu şi deviaţa spirituală, atunci este patimă şi pierdere detimp. Este un alcoolism literar.

– Răzvrătirea face rău? E bine să-i înfrun-tăm sau nu pe cei hulitori, potrivnici lui Dum-nezeu, prigonitori…?

– Cei care sunt răzvrătiţi sunt deja la unnivel de vehemenţă, la un nivel de violenţă carenu poate să fie contracarat decât printr-o formăopusă de vehemenţă. Nu înseamnă că acel careridică piatra şi vrea să lovească într-un nevino-vat, dacă tu îl împiedici printr-un gest violent i-aicăutat răul. Dimpotrivă, ai căutat împiedicareasăvârşirii unui rău. Există nişte proporţii în ener-giile bune sau rele pentru cei care sunt în modvădit duşmănoşi sau în mod vădit agresivi în ra-port cu ceva care este valoros, care este curat,care este sfânt. Pe ei nu-i poţi opri decât pringesturi, forme similare de putere. Şi asta capătăchipul violenţei uneori. Dar violenţa împotrivaa ceva violent este un fel de dialectică, răul princare împiedici săvârşirea unui rău mai mare, răulnecesar. Şi atunci nu avem ce face. Dacă noistăm blânzi şi ne rugăm, stăm ca mieluşeii în faţalupilor care vin să ne mănânce, noi putem să fimmândri de evlavia noastră, dar ne vor mâncapână la urmă şi n-am făcut nimic. Răul în lumecontinuă să se desfăşoare şi sunt forme de rău

–

Vianu Mureşan s-a aflat printre scrii-torii care au participat de curând la lan-sările de carte prilejuite de cea de-a zeceaediţie a Târgului „Libris”. Binecuvân-tează situaţiile nefericite prin care a tre-cut şi spune că nedreptatea e bazată penişte patimi sau pe nişte ambiţii ale celorcare administrează părţi din viaţa noas-tră, pentru că nedreptatea nu se producesingură, se face cu mâna omului.

Vianu Mureşan, filosof şi scriitor:„Eu am mers, încăpăţânat, în direcţia mea, împotriva

a ceea ce aşteptau alţii de la mine”

Arte şi meserii


are se întâmplă prin pasivi-tate, prin neangajare, prin ne-intervenţie contra curentuluicare se săvârşeşte.

– Cum ar trebui să răs-pândim iubirea noastră tutu-ror, dezinteresat?

– Noi ne folosim decărţi ca să răspândim iubirea. Eu

cred că apropierea noastră se poateproduce şi prin ceea ce gândim,prin ceea ce scriem, prin ceea cevorbim şi se creează o emulaţie, secreează ataşamente şi apropieri des-tul de importante prin intermediul

cărţilor. Bibliotecile şi librăriileaveau ceva miraculos pentru mine.Tot timpul mi-l foloseam ca să ci-tesc.

– Se spune că nimic nu-i maitonic între intelectuali ca diferenţaîn idei. Sunteţi de acord?

– Această diferenţă de idei eu ovăd întotdeauna filosofic, pentru căaceasta e pregătirea mea. Diferenţade idei trebuie să fie argumentată.Eu nu iau o idee ca fiind valabilăsau fiind adevărată doar pentru că eenunţată de cineva cu autoritate. In-diferent din gura cui iese o idee sauun enunţ, o formulare, dacă nu aretot suportul argumentativ, logic saususţinut prin detalii practice sauprin raportare la realitate. Dacăaceste legături între o idee şi apara-tul logic care o întreţine nu sunt evi-dente, pe mine acea idee nu măconvinge indiferent cine o formu-lează. Eu mă oblig întotdeaunacând formulez un enunţ sau cândîncerc să argumentez ceva să factoată structura logică, eu zidesc dincărămizi logice un enunţ, o argu-mentaţie. Dacă nu se vede aceastăziditură logică, eu sunt suspiciosfaţă de o idee. Putem să purtăm po-lemici, şi sunt antrenante, tonice,dar e important ca ele să nu fie sim-ple efuziuni emoţionale, să nu fiebazate, pur şi simplu, pe idiosincra-zii, pe pasiuni, pe emoţii, pe ticurimentale, pe credinţa în autoritatea

necondiţionată a cuiva şi angajareaîn direcţia ideii lui sau a gândiriilui, fără niciun fel de analiză criticăprealabilă, fără niciun fel de cernerelogică sau raţională a ideii. Darjocul de idei, dialogul în principal,sunt baza gândirii.

– Cu cine aţi purtat cele maiinteresante schimburi de idei?

– Alexandru Deac este unuldintre oamenii care m-au influenţatşi m-au format în perioada cânderam elev de liceu la Baia Mare.Era un filosof fără studii superioare,pentru că avea rude în Statele Uniteale Americii şi lucra în mină. L-amşi transformat în personajul centralal cărţii mele, Nebunul lui Dumne-zeu. L-am cunoscut când aveam 15ani. Avea o artă a dialogului şi a ex-plicării unor teme chiar unele difi-cile, specioase de filosofie pe carerareori am întâlnit-o, mai târziu, înfacultate, la profesorii universitari.Cele mai fertile dialoguri atunci le-am avut. La 15 ani am început să-lînvăţ pe Hegel, să învăţ principiulalterităţii, să-i învăţ pe Aristotel, peMircea Eliade, pe Emil Cioran, peElias Canetti cu Orbirea. A fost celmai spectaculos schimb de idei dintinereţea mea. Mai târziu, cei caremi-au fost parteneri de dialog aufost colegii de facultate. Cu SorinLavric am avut schimburi plăcutede idei, deşi ne situăm pe poziţii fi-losofice diferite cumva şi prin spe-cializare. Eu sunt specializat în

fenomenologie, în filosofia lui Em-manuel Levinas, filosof francezfoarte complex, greu accesibil.Avem tot timpul dialoguri intere-sante, frumoase, dar suntem pe po-ziţii diferite.

– De ce nedreptatea nu areodihnă?

– Cred că, în mare parte, ne-dreptatea e bazată pe nişte patimisau pe nişte ambiţii ale celor careadministrează părţi din viaţa noas-tră, pentru că nedreptatea nu se pro-duce singură, se face cu mânaomului. Dacă nedreptatea apare înmod deliberat, cu siguranţă sunt fieconştiinţe, suflete sau minţi corupte,minţi ambiţioase, minţi care credcă-şi permit să domine vieţile celor-lalţi, alegerile celorlalţi, să se folo-sească de munca lor, de naivitatealor într-un avantaj propriu. Este omeschinărie, o ambiţie, o aroganţăpersonală la baza nedreptăţilor carese săvârşesc. Aceste nedreptăţi, defapt, sunt forme de manipulare avieţilor noastre în interesul cuiva.Nimeni nu face o nedreptate în modgratuit, decât, iertaţi-mă, un omprost, un om fără minte care face onedreptate din care să nu aibă niciuncâştig. Chiar am citit recent o cartea unui istoric italian despre prostie.Şi el defineşte prostul în acest fel –persoana care face rău fără să aibăniciun câştig de pe urma lui.

A consemnat Violeta MOŞU

c

Vianu Mureşan, filosof şi scriitor:„Eu am mers, încăpăţânat, în direcţia mea, împotriva

a ceea ce aşteptau alţii de la mine”

n contextul anului 2020, intitulat „Anul omagial al pastoraţiei pă-rinţilor şi copiilor şi Anul comemorativ al filantropilor ortodocşiromâni”, semnalăm apariţia, la Editura Presa Universitară Clu-jeană din Cluj-Napoca, a lucrării Propovăduirea Evangheliei înera digitală, semnată de preot lector universitar Liviu Vidican-Manci.

Director al Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca şilector în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii

„Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, părintele Liviu Vidican-Manci a sus-ţinut două teze de doctorat în domeniul teologiei: Cathari şi Albigenziîn Europa Occidentală a secolelor XII-XIV (2012) şi Impactul prediciişi al catehezei asupra generaţiei digitale prin utilizarea noilor mijloaceale tehnologiei şi comunicării (2019).

Reprezentând cea de a doua teză de doctorat, lucrarea de faţă cu-prinde două mari părţi, structurate în mai multe capitole şi subcapitole.Fundamentarea teoretică, după cum autorul a intitulat prima parte, con-ţine 4 capitole (Clarificări conceptuale. O analiză diacronică, Stadiulactual al cercetării, Religia în era digitală, Bisericile Creştine în faţaprovocării digitale) şi face o prezentare a situaţiei actuale privind abor-dările şi noile provocări are erei digitale. Cea de a doua parte, Studiipractice de analiză a impactului şi a calităţii propovăduirii prin noiletehnologii ale comunicării, cuprinde 3 studii aplicate (Corelate ale cu-noştinţelor şi comportamentelor înaintea aplicării programului catehe-tic, Impactul catehezei digitale şi clasice asupra cunoştinţelor şicomportamentelor „digital natives”, Propovăduirea prin intermediul„new digital media”. Studiu de caz: Catehizare şi predicare via You-Tube), la care se adaugă, fireşte, concluziile generale ale lucrării.

Spaţiul virtual oferă consumatorilor o lume în care aceştia să se re-

fugieze, cultivând individualismul şi înstrăinarea de comunitatea reală.Într-o astfel de lume eterică, volatilă, ecranată, în care îşi duc viaţa tinerii,

este nevoie ca Biserica, prin propovăduito-rii ei să aducă un suflu nou mesajului evan-ghelic, adaptat la situaţia concretă actuală.

Problema digitalului în propovăduirevizează trei aspecte de care nu putem faceabstracţie: predicatorul, procesul de cate-hizare/propovăduire şi ascultătorii (credin-cioşii). Propovăduitorul este cel careiniţiază şi facilitează procesul, care înles-neşte mesajul evanghelic în mintea şi inimacredinciosului.

Discursul eclesial trebuie să ţină pasulcu vremea, în actuala eră digitală fiind ne-voie de un mesaj convingător, izvorât dininimă, pentru un auditoriu, din păcate, maipuţin preocupat de aspectele spirituale. Înacest context, cu ajutorul mijloacelor detehnologie a informării şi comunicării,

putem demara o cruciadă duhovnicească a bunului simţ, a unei culturimorale, după cum subliniază IPS Andrei Andreicuţ, în prefaţa prezenteilucrări.

Consider subiectul abordat unul de maximă necesitate pentru socie-tatea actuală, fapt pentru care recomand cartea pr. lect. dr. Liviu Vidi-can-Manci tuturor persoanelor interesate de o asemenea temă de studiu.

Prof. dr. Mihai FLOROAIA

Mesajul Evangheliei în era digitalizării

Î

Pag. 20

Antologia Revistei Apostolul

APOSTOLUL octombrie 2020

An. V, nr. 10-12,octomvrie-decemvrie, 1939

Pr. D. NOURESCU – Isus şipacea lumii • Grigore MA-RINOIU – M. S. RegeleCarol II • Ion VESPREMIE– Din veac • Pr. D. SĂ-VESCU – Monografia bise-ricii Sf. Gheorghe dinŞerbeşti (urmare) • Victor

ŢĂRANU – Gazele de luptă • IonTRAUTZEL – O lacrimă • IonDRĂGAN – Mila • Th. URSU –Paştele Ţiganilor (urmare) • Con-stantin TURCU – Şcoala nr. 1 defete din Piatra-Neamţ (I) • Alexan-dru STOIAN (cl. VIII-a) – MăriaSa Marele Voievod de Alba Iulia •Al. V. IFTIMIE (cl. VIII-a) – Lati-nitatea noastră. Versuri: Chemare.Furtună • Ioan SANDU – Excursiaabsolvenţilor din seria 1938 • J.MIHĂILESCU – Plan de lecţie •M. MONORANU – Bunicul • Fol-klor: Oraţie de nuntă. Strigături.Bocet. Doină • Mihai AVADANEI– Cărţi. Reviste. Oameni. Cronici• Ion LUMICEANU – Străjereşti.

An. VI, nr. 1-2,ianuarie-februarie, 1940

• APOSTOLUL – Cuvânt în-ainte • K. V L Ă D U -LESCU – Credinţă şi muncăpentru Ţară şi Rege • GheorgheFIDLER – Mihai Cerna • MariaGÂRNEAŢĂ – Averea lui conuCostache (scenetă comică) • Geor -ge MOROŞANU – Fratelui dispă-rut • Ana PETICĂ – Crizanteme.Fulgi • G. Grigore TOMESCU –Vremuri • Ludmila FLOREA –Singurătate • Serg. T. R. Ion BOR-DEIANU – Scrisoare către nevastă• Toader I. ŞTEFAN – Umila au-tobiografie – „Memoriul meu” (3)• Constantin ANGHEL (cl. VIII) –Formarea limbii române literare •V. Toader VIZITIU (cl. IV) – Film• Al. IFTIMIE (cl.VIII) – Noi nuavem copilărie • Nechita BELÂI –Educaţia morală: binele • L.DAVID (Ghindăoani) – Gr. TrancuIaşi • M. Folklor. Ghicitori. Jo-curi. Superstiţii • N. COJOCARUşi I. LUMICEANU – Cărţi. Cro-nici: Străjereşti.

An. VI, nr. 3-4,martie-aprilie, 1940

• Pr. D. NOUREANU, proto-pop – De ziua Învierii • MirceaPIENESCU – Satul scolii de altă-dată • Dan FULGER – Rapsodiicrepusculare • Ion MOLDO-VEANU – Sbor peste ape • G. T.KIRILEANU – Un raport al poe-

tului G. Coşbuc despre câtevaşcoli din judeţul Neamţ • VictorŢĂRANU – Valoarea mărturiilorsubpământene • Toader I. ŞTE-FAN – Umila autobiografie –

„Memoriul meu” (4) • N. VLĂ-DULESCU – Semnificaţia înălţă-rii Pavilionului Naţional • Prof.Victor ANDREI – Rugăciunea şiimportanţa ei educativă • PaulDĂRMĂNESCU (cl. VIII-a lic. P.R.) – Final • Gică DUMBRĂ-VEANU (cl. VI n.) – Primăvara •Const. N. CONSTANTINIU –Glas • Gh. TUDOREANU (abs.dipl.) – Cântec • Nicolae VOL-MER (cl. VIII-a n.) – Doină • Ni-colae GRIBINCEA (cl. III n.) – Înnoaptea Învierii • Doctorul ANO-NIM – Igiena individuală • CIN-CINATUS – Aratul şi semănatul •Al. IFTIMIE (cl.VIII n,) – Un apos-tol: Gheorghe Dimitriev • PetreACASANDREI (cl. VI n.) – Taină• Gh. DUMBRĂVEANU (cl. VIn.) – Educaţia artistică: Domnul •Cărţi. Cronici. Cămine culturale.Reviste (Convorbiri Literare, Gân-direa, Revista Fundaţiilor Regale,Însemnări ieşene, Revista Generalăa Învăţământului, Vieaţa Basara-biei, Flori de munte – revista şcoa-lei normale de fete Piatra-Neamţ,Curentul Magazin).

An. VI, nr. 5-6, mai-iunie, 1940

• Pr. Ioan CHIRICĂ – Răspân-direa creştinismului între oameni •Ion VESPREMIE – Panteism •Victor ŢĂRANU – Oamenii lem-nului • Dan FULGER – Idoli depiatră • H. Ol. DIANU – Drum •Const. TURCU – Câteva ştiri des-pre biserica din satul Hârţeşti •Gh. Gheorghe DOROFTE – Bise-rica din Hârţeşti • Toader I. ŞTE-FAN – Umila autobiografie –„Memoriul meu” (I) • Neculai UN-GUREANU – Educaţia morală:Despre muncă • N. MIHĂILESCU(cl. VII-a n.) – Proza artistică până

în timpul lui Odobescu • Al. IFTI-MIE şi C. ANGHEL (cl.VIII) – Ier-tăciunea la nuntă • NicolaeDONOSE (cl. IV-a n.) – Poveste cudraci şi cu ţigani • Al. IFTIMIE –Azi, pentru cea din urmă oară •Mihai UNGUREANU – Educaţiamorală: Despre muncă • VictorŢĂRANU – Cărţi. Reviste. Cro-nici, Distractive • Victor ANDREI– Idei. Fapte. Oameni.

An. VI, nr. 7-9,iulie-septemvrie, 1940

• APOSTOLUL – Întreita sfâ-şiere • Mihai EMINESCU – Laarme! • Leon MREJERIU – Eri şiazi. Contribuţii la istoricul învăţă-mântului primar, jud. Neamţ • Oc-tavian GOGA – Copiilor. Toamna• Dan FULGER – Octavian Goga• Gavril VLAD – Biserica vie •Radu GYR – Bălcescu • Gh. A.CUZA – Cetăţi pe Nistru • IonVESPREMIE – Colind. Pământul• Toader I. ŞTEFAN – Umila au-tobiografie – „Memoriul meu” (6)• D. A. BURLACU – Rugă. Plu-taşi • Victor ŢĂRANU – Tragediabreslelor româneşti • Paul DĂR-MĂNESCUL – Întrebare. Popas.Destin • Const. CONSTANTINIU– Toamnă. Poem. La marginea lu-minii • Al. IFTIMIE – La hotare!Bătrâni din vremuri legendare •Teodor V. VIZITIU – Interior • N.COJOCARU – Prin munţii Rodnei• Constantin ANGHEL (cl. VI n) –Tiranul. Tablou nocturn • G.DUMBRĂVEANU (cl. VI n.) – Afost un vis? • V. Ţ. – Cronici şi în-semnări. Cărţi. Reviste.

An. VI, nr. 10-12,oct. – decemvrie, 1940

• APOSTOLUL – Opt noiem-brie • C. ANGHEL – Credinţă, Ru-găciune • Victor ŢĂRANU –Intelectual în Legiune • C. TA-NASE-TEIU – Bădica Vasile • Dr.Ştefan MARIN – Cauzele mortali-tăţii infantile • Constantin TURCU– Tagma bisericească de mir dinPiatra-Neamţ la 1859 • D. A. BUR-LACU – Iarnă. Aşa-mi eşti dragă.Amintiri. Te-nşeli • Eugeniu MA-COVEI – Despre abecedar • A.AVADANEI – Educaţia naţionalăîn şcoala Statului Legionar • ToaderI. ŞTEFAN – Umila autobiografie –„Memoriul meu” (7) • Victor ŢĂ-RANU – Cismarii: cismăria şi ciu-botarii: ciubotăria • IonTRAUTZEL – Suflete gemene • Şt.VERŞESCU - SANDOMIR – Înurma lui • Paul DĂRMĂNESCU –Gol. Ninge • Simion LEFTER –Cântecul legionarilor căzuţi • RaduGYR – Ţara • Gheorghiţă DUM-

BRĂVEANU (cl. VI-a n.) – Linişte• Const. CONSTANTINIU – Li-rism. Cadru • Ziarul UNIVERSUL– Masacrele maghiare şi actele de te-roare • N. COJOCARU – Recenzii •Mihail AVADANEI, inspector cultu-ral – Locale.

An. VII, nr. 1-3,ianuarie-martie, 1941

• Ion BĂNCILĂ – Cutremu-rile de pământ • Vasile C. ŞOA-REC – Când stăpâneau jidanii •Victor ŢĂRANU – Ogorul româ-nesc • C-tin TURCU – CatihetulConta • Eugeniu MACOVEI –Boiculeşti • Mihai BACLO-JANSCHI – Impresii din Italia •Ion VESPREMIE – Poezii: Pan-durul. Cântec. Ctitorii • C. TĂ-NASE-TEIU – Caimacani şiciobani • Toader I. ŞTEFAN –Umila autobiografie – „Memoriulmeu” (8) • Emilia RADU – Plande lecţie • Dan FULGER – Versuriarse. Veneţiană. Casa cu stafii •M. COJOCARU şi Emilia RADU– Cronici. Recenzii. Cărţi. Reviste.

An. VII, nr. 4-6,aprilie-iunie, 1941

Număr închinat Basarabiei

• General Ion ANTONESCU– PROCLAMAŢIA CĂTRE ŢARĂ• Victor ŢĂRANU – Basarabia,unitate românească • Petru STATI– Străjerul • Leon MREJERIU –Amintiri din Basarabia • C.TURCU – Mănăstirea lui IancuCostin de lângă Hotin pustiită derăzboaie • FOLKLOR: Doina Ba-sarabeanului • Pomelnicul lui Şte-fan cel Mare. Note. Recenzii.

An. VII, nr. 7-9,iulie-septemvrie, 1941

• G. T. KIRILEANU – Hotar-nica Dornei • Victor ŢĂRANU –

(urmare din numărul trecut)

l

SUMARUL REVISTEI APOSTOLUL,REVISTĂ DIDACTICĂ ŞI LITERARĂ, SERIA VECHE

Antologia Revistei Apostolul


diseea economiei naţionale •Leon MREJERIU – O carteveche • Mihai DAVID – Mi-siunea învăţătorului • GavrilGALINESCU – O rectifi-care • V. Ţ. – Cântece dinrăzboiu • Cărţi. Reviste.

An. VIII, nr. 1-2,ianuarie-februarie, 1942

• Eugeniu MACOVEI – Nico-lae Iorga • Victor ŢĂRANU – Re-naşteri culturale • Pr. C.COJOCARU – La locul jertfei lor• N. ŞTEFĂNESCU – Ultima luisuflare • Victor ANDREI – Oa-meni, idei, fapte • Mihai DAVID –Studiul individualităţii • V. HÂR-LEA – Conducerea de sine a clasei• Mihai UNGUREANU – Brătu-lenii • Har. MIHĂILESCU –Omătul. Cruciata • Lucian MIR-CEA – Elegie. Uitare. Voi vânturaca vântul. Sonet • Didina cap.FLOREA – Rugă • Ion VESPRE-MIE – La Putna • M. BACLA-JANSCHI – Poeziei. Peisajhivernal • Ion BORDEIANU – Lahotar • Pr. C. COJOCARIU – Lalocul jertfei lor • V. Ţ. Cărţi, re-viste, note.

An. VIII, nr. 3-4,martie-aprilie, 1942

• Pr. N. D. UNGUREANU –Învierea Domnului • N. ZAHA-RIA – †Căpitanul erou IorguDobre • Aurel A. ROTUNDU –Conu Panaite Băltăreţu • IoanZOTTIN – Documente dornene •Pr. Ernest IONESCU – Iuda Isca-rioteanul • C. ANGHEL – Pribe-gii. Satul • Victor ŢĂRANU – Pedrumul românismului • Mihai NI-CHITA – Dalnic. Munţii • M.David (Ghindăoani) – Legea învă-ţământului primar • Gh. POPO-VICI – Pestalozzi şi culturapoporului • Har. MIHĂILESCU –Poema lucrătoarei cei frumoase •Ion VESPREMIE – Înviere • Di-dina FLOREA – Cruce albă • Ge-orge CÂNDREA – Rustică •Veronica CHIRIBĂU – Primăverii• C. BORŞ – Tâlcuirea lui Har.Mihăilescu • M. COJOCARU –Cărţi. Reviste.

An. VIII, nr. 5, mai, 1942Număr închinat învăţătorilor

din judeţul Neamţcăzuţi pe câmpul de onoare

• Mihai AVADANEI – Învăţă-tori ai poporului şi eroi ai Patriei• Protoiereu I. C. MANOILESCU– Biserica şi eroii neamului • Lt.Gh. SAVINESCU – Scrisoare depe front • APOSTOLUL – Gheor-ghe Savinescu, Mihai Cojocaru,

Vasile Gh, Vasiliu, Vasile I. Vasiliu,Ioan Darie, Nicolae Găină, Lau-renţiu Popa, Gavril Simionescu,Neculai Oblon, Vasile Mustea, Ni-colae Lupaşcu, Petru Cimpoeşu,Mitru, Ioan Stănciulescu, MihaiNanea, Verşteanu, ConstantinVlase • Mihai DAVID (Ghin-dăoani) – Vasile Catană • Înv. N.MIHĂESCU – Ion Popescu (Apo-pei), Un erou: lt rez. SpiridonBarcan • Const. TICA – Ioan. Al.Crivăţ • Vasile IOVU (Ţibucani)– Eroul învăţător Gherasim D.Ioan • Ioan ARNĂUTU – Unmănunchi de eroi nemţeni •Mihai COJOCARU – Scrisoarede pe front • Vlad VASILE –Scrisoare de pe front • D. A.GHEORGHIŢĂ – Testamentulunui erou • Pr. Mihai GAVRI-LESCU, insp. şcolar C. PRICOP,As. Înv. Mihail AVADANEI –Comemorarea învăţătorilor eroi,din jud. Neamţ, dela 29 Martie1942 • Adunarea Generală aAsociaţiei Învăţătorilor – TELE-GRAME către Regele Mihai I,Mareşal Ioan Antonescu, Prim-Ministru Mihai Antonescu, Mi-nistrul Culturii Ioan Petrovici.

An. VIII, nr. 6-7,iunie-iulie, 1942

• Teodor IACOBESCU – Cu-vânt în numele Asoc. Generale ros-tit la Adunarea dela19 martie 1942• C. TUDOSE – Cultura generalăşi cea profesională în şcoala nor-mală • Leon MREJERIU – Câtevamijloace de ridicare a satului • Z.MUNTEANU – Mama (versuri) •Mihail AVADANEI – †ProfesorulPanaite Popovici • AlexandruGHEORGHIU – Zulnia Isăcescu(Amintiri) • Arhim. DARIE –Sonet • Aurel A. ROTUNDU – Alpatrulea război punic • Ioan AGA-PESCU – †Soldat erou Vlad Vasile– învăţător • Ioan BORDEIANU– Scrisoare către tata (versuri) •St. POPOVICI-DRĂGUŞENI –Războiul sfânt (versuri) • N. MI-HĂILESCU – Un fiu al Bucovineicăzut pentru eliberarea ei • Cpt.Nicu NOHAI – †Vasile Gavri-lescu. Arma • Virgil M. HARI-TON – Pastel • N. A. – Ioan Stroia• Neculai STEŢCU – Note despreWilhelm de Kotzebue • M. A. şi M.D. – Fapte. Idei. Oameni. Discuţii• Const. TURCU, C. TUDOSE, D.CIORNEI – Cărţi. Reviste. Publi-caţii.

An. VIII, nr. 8-10,august-octombrie, 1942

• Constantin LUCHIAN –Jertfa lor • Leon MREJERIU –Scrisoare deschisă d-lui Tutoveanu

• Apostol D. CULEA – Vitele(grup de lecţii pentru şcoalele ţă-răneşti) • Econ. D. FURTUNĂ –Şi totuşi – astăzi este mai bine • N.A. – †C. Fulger • Ion BORDE-IANU – Celor căzuţi (versuri) •Fruntaş Matei GHEORGHE – Ră-nitul (versuri) • M. DAVID (Ghin-dăoani) – †Nicolae Nicău • VirgilM. HARITON – Ploaie de abece-dar (versuri) • Nicuşor MIHĂI-LESCU – Spovedania lui moşStănică • *** – †Gheorghe Po-pescu • Arhim. DARIE – Vieaţa(versuri) • M. DAVID (Ghin-dăoani) – Ardealul (versuri) • C.TUDOSE – Revista de psihologiea Institutului de psihologie experi-mentală a universităţii Cluj-Sibiu• MATURIADE – Fapte. Oameni.Idei. Discuţii • C. TUDOSE –Cărţi. Reviste. Publicaţii.

An. VIII, nr. 11-12; an. IX, nr 1-2,noiembrie 1942-aprilie 1943

• Mihai AVADANEI – Învie-rea • Al. LASCAROV-MOLDO-VEANU – Cuvinte pentruînvăţătorii nemţeni • Virgil DO-BRESCU – Mijloace pentru ridi-carea satelor • Aurel A.ROTUNDU – Începuturi • N. A.BADEA – Inimă de răzeş (teatrusătesc) • Arhm. DARIE – Ieri –ameninţări de nouri. Aţi alungatdeparte. Luptăm şi pentru alţii.(versuri) • Maria D. BOGDAN –Muncă plină de spor pe ogorulşcoalei • Virgil M. HARITON –Colindă de viteji. Crăciunul (ver-suri) • Aurelia Gh. ANDRE-IESCU – Pipirig - Dezvoltareagustului de frumos şi curăţenie laelevi • MATURIADE – Problemacărţii • Credinţa COTELEANU –Un vis neîmplinit • Florica FLO-REA (cl. VII-a Şc. Norm. fete P.N.) – Când cerul zâmbeşte unuiostaş • Veronica CHIRIBĂU (cl.8-a) – Gând de primăvară. Vasulsfărâmat (versuri) • Anitta Ro. –

Profesoara de Română • M.DAVID (Ghindăoani) – †MihaiGrosu • Mihail AVADANEI –†Gh.Teodorescu – Zăneşti • M. Z. –Maria Moţoc Tg. Neamţ • MATU-RIADE – Fapte. Oameni. Idei.Discuţii • Victor ANDREI – Notede drum transsiberiene • M. A. –Cărţi. Reviste. Publicaţii • ASO-CIAŢIA ÎNVĂŢĂTORILOR dinjud. Neamţ – Buletin.

An. IX, nr 5-6,mai-iunie, 1943

• Petre BUTNARU – Învăţă-tori Eroi din jud. Neamţ • B.FRUNTE – Şi din adânca gându-lui pădure (versuri) • G. COMI-CESCU – Punctul de vederepsihologic în fundamentarea pro-gramelor şcolare • M. DAVID(Ghindăoani) – †V. Popovici – Băl-ţăteşti • B. FRUNTE – Slujba(versuri) • Valeriu STUPCANU –Zece Mai • M. A. – Examenele dedefinitivat şi gr. II • Gh. T. CIO-BANU – Din învăţământul mate-maticei în şcoala primară • MihaiAVADANEI – Elogiul ArmateiRomâne • M. DAVID (Ghin-dăoani) – Mereu învăţătorii. Foru-mul umbrelor • G. CIOBANU –Pe marginea îndrumătorului pen-tru cursul superior primar • M. A.– Realităţi pedagogice actuale •M. DAVID (Ghindăoani) – Copi-lul. Luminătorii. Convorbiri didac-tice. Gândirea • D. A.GHEOR GHIŢĂ – Revista gene-rală a învăţământului • Dela Re-dacţia Revistei.

An. IX, nr 7-9,iulie-septemvrie, 1943

• D. V. ŢONI – Caracteristicaînvăţătorului român: Eroismul •Alexandru GHEORGHIU – Învă-ţătorul în cultura Românească •M. DAVID (Ghindăoani) – Răs-plată. Compensaţie (versuri) •Ludmila FLOREA GUŢU-LEANU – Vino în mijlocul Codru-lui (versuri) • Octav SARGEŢIU– Sfârşit de Vară (versuri) • N.BADEA – Seară de Duminică(versuri) • Eugeniu N. MACOVEI– Învăţătorii • D. A. GHEOR-GHIŢĂ – Întreţinerea materială aşcoalelor primare • M. David(Ghindăoani) – Al Lascarov-Mol-dovanu (Sus inimile; Viaţa Sf. Ioancel Nou); Mihai Constantinescu(Mormântul uriaşilor) • B.FRUNTE – Voinţa şcoalei, Re-vista Bucovinei (An II, nr. 8);Vieaţa Basarabiei (An. XII, nr. 6);Convorbiri Literare (An 76, nr. 1-2) • Buletinul Asociaţiei Învăţăto-rilor din judeţul Neamţ. (M. Z.)

SUMARUL REVISTEI APOSTOLUL,REVISTĂ DIDACTICĂ ŞI LITERARĂ, SERIA VECHEO

Pag. 22

Paşi spre Europa

APOSTOLUL octombrie 2020

roiectul de educaţie istorică „Incursiune înistoria învăţământului nemţean, ediţia aVIII-a, face parte din seria Conferinţelor„Incursiune în istoria învăţământului dinRomânia”, iniţiat de dna. prof. CristinaAruxandei, în anul 2012. Asociaţia Profe-sorilor de Istorie din Neamţ şi Inspectora-tul Şcolar Judeţean Neamţ au sprijinit

aceasta iniţiativă, ajutând la dezvoltarea ei şi înacest an s-au accesat fonduri de la Primăria Mu-nicipiului Piatra-Neamţ (7.000 lei din care 1.000de lei contribuţia APIN), în vederea promovăriiacestui tip de educaţie istorică.

Proiectul se va desfăşura în perioada 1septembrie -15 decembrie 2020

Scopul proiectului de educaţie istorică estede a promova şi valorifica studiile şi cercetărileistorice despre învăţământul din judeţul Neamţşi din România, în rândul publicului interesat deaceste cercetări.

Obiectivele proiectului– Valorificarea cercetărilor cu privire la is-

toria locală din judeţul Neamţ şi din România, is-toria minorităţilor din România şi punerea învaloare a acestora;

– Promovarea modelelor de bună practică încercetarea istorică şi activitatea didactică; Redes-coperirea/Evocarea/ personalităţilor care au con-tribuit la dezvoltarea învăţământului românesc;

– Educarea în spirit civic, recuperarea şi pro-movarea de elemente din istoria locală la niveljudeţean şi naţional;

– Educarea în rândul tinerilor şi elevilor arespectului pentru valorile culturale şi spirituale.

Grup ţintă – beneficiari direcţi:– 30 de cercetători şi profesori (invitaţi spe-

ciali, moderatori, autori comunicări ştiinţifice)– 10 elevi participanţi cu alocuţiuni la con-

ferinţă;– 10 elevi olimpici nemţeni participanţi pen-

tru intervenţii motivaţionale; – 300 participanţi online;Grup ţintă – beneficiari indirecţi: comu-

nitatea din judeţul Neamţ, cu extindere la nivelnaţional prin formatul online, specialişti, cadredidactice, elevi, părinţi, persoane interesate detema conferinţei.

ArgumentPornind de la spusele lui Simion MEHE-

DINŢI, cum că „de Ţara de Sus, adică de margi-nea despre munte, se leagă istoria cea mai veche

a Moldovei iar în acest ţinut, partea dinspre Bis-triţa şi Siret ocupa locul de cinste [...] oameniidin partea locului au stat mai totdeauna în frunte.De la Ştefan, până la Alecsandri, Eminescu,Creangă, Conta şi alţi bărbaţi de seamă, laturaaceea a ţării ne apare cu deosebire înzestrată”,considerăm că şcoala nemţeană este una dintrecele mai de seamă şcoli ale învăţământului ro-mânesc, îmbogăţind cultura românească şi fiindde mare folos naţiei.

Proiectul de faţă îşi propune să aducă în faţapublicului nemţean cercetători care au studiatevoluţia învăţământului românesc, în general, şia celui nemţean, în special, personalităţi care s-auremarcat de-a lungului timpului, îşi propune să

pună în valoare potenţialul noilor generaţii, săvalorifice preocupările lor şi să motiveze respec-tul acestora pentru valorile cultural-educative şireligioase.

Secţiunile care vor fi abordate în cadrul con-ferinţei oferă cercetătorului, elev sau profesor, unorizont de cunoaştere construit pe baze ştiinţifice,având ca teme principale: istoria locală, istorianaţională, istoria universală, disciplina istorie, di-dactica şi pedagogia.

Criza identitară, din ce în ce mai profundă,poate fi depăşită prin educaţia generaţiilor vii-toare, cu privire la conştiinţa apartenenţei la unpopor cu o istorie şi o educaţie remarcabile.

Detalii tehnice: Conferinţa se va organizaîn regim special: 20°/o prezenţă faţă în faţă şi80% online. Vor fi invitate personalităţi marcanteale istoriei şi didacticii româneşti, vom avea mo-deratori pentru fiecare secţiune, materialul com-plet redactat în Word, va fi transmis pe [email protected], persoanele nominali-zate pentru comunicarea directă vor fi invitate înspaţiul Muzeului de Etnografie, Piatra-Neamţunde vor susţine comunicări ştiinţifice şi vor pre-zenta exemple de bună practică, în conformitatecu tematica stabilită.

Conferinţa va fi transmisă online, pe diversecanale, fiind invitaţi să se alăture şi alţi partici-panţi din judeţ sau din ţară. Înscrierile pentru par-ticipare se pot face în perioada 1 octombrie -15octombrie. Intervenţiile online vor dura 10 mi-nute. Detalii tehnice vom transmite în timp util.Echipa de proiect va centraliza lucrările într-unvolum care va cuprinde cele mai relevante pre-zentări din timpul conferinţei. Volumul va fi înformat electronic şi accesibil pe site-ul APIN.

Vom reveni cu detalii despre înscriere, dupăfinalizarea paginii online a conferinţei.

Inspector şcolar, disciplina istorie –prof. Elena PREDA

Preşedinte APIN – prof. Cristiana ŞOIMARU

P

Un nou proiect Erasmus+ va fi implementatn perioada 12 octombrie 2020 – 11 oc-tombrie 2021, Şcoala Postliceală SanitarăPiatra-Neamţ va fi instituţia coordona-toare a proiectului Erasmus+ A Spot ofBrightness, 2020-1-RO01-KA102-079272, desfăşurat în parteneriat cu douăunităţi medicale din Malaga (Spania), res-pectiv Centro Asistencial San Juan de

Dios şi Clinica Santa Elena.Este cel de-al doilea proiect obţinut şi coor-

donat de către şcoala noastră după cel imple-mentat în perioada 2016-2017, Top Nursing

Skills, 2016-1-RO01-KA102-024350.Prin obiectivele propuse, proiectul răspunde

unor cerinţe ale elevilor şcolii care urmează ca-lificarea asistent medical generalist, respectivcerinţelor societăţii actuale. Aceste obiective se

rezumă în felul următor: dobândirea, în contextinternaţional, a unor cunoştinţe şi competenţeprofesionale specifice, aliniate cu nevoile comu-nităţii şi ale unităţilor medicale din ţara noastră;îmbunătăţirea competenţelor profesionale de co-municare în limba engleză, îmbunătăţirea abili-taţilor de comunicare profesională cu pacientulşi familia acestuia, asigurarea dimensiunii euro-pene şi îmbunătăţirea capacitaţii şcolii de a co-opera la nivel internaţional şi de a utilizainstrumente de certificare europene, prin reali-zarea de activităţi privind stagiul clinic în parte-neriat cu cele două unităţi medicale din Spania.

Grupul ţintă va fi format din 38 de elevi (20elevi din anul II, 18 elevi din anul III), nivel 5de calificare, specializarea asistent medical ge-neralist, din anii II şi III de studiu. Pentru o pe-rioadă de 4 săptămâni, sub îndrumarea unortutori specializaţi, beneficiarii vor efectua stagiulclinic de specialitate (160 de ore), îmbunătă-ţindu-şi competenţele profesionale în domeniiprecum: chirurgie şi nursing specific, medicinăinternă şi nursing specific, sănătate mintală, ge-riatrie şi lucrul cu pacienţii psiho-geriatrici, în-grijiri paliative şi nursing specific, îngrijireapersoanelor cu dizabilităţi şi dependenţe.

Pentru asigurarea transparenţei şi pentru aasigura recunoaşterea la nivel european a com-petenţelor dobândite, proiectul prevede utiliza-rea sistemului ECVET şi a instrumentelorEuropass. Participanţii vor fi selectaţi printr-unconcurs specific, transparent şi corect, în cadrulcăruia le vor fi evaluate competenţele lingvisticeşi cele de specialitate, precum şi nivelul motiva-ţiei de a participa la activităţile proiectului. Ele-vii selectaţi vor beneficia de pregătire lingvistică(inclusiv OLS), interculturală, pedagogia stagiu-lui, psihologică şi de specialitate.

Stagiile de mobilitate vor fi organizate îndouă fluxuri, la fiecare flux participând câte 19elevi (10 elevi din anul II, 9 elevi din anul III).

Se aşteaptă ca impactul proiectului să fieunul semnificativ, la nivelul tuturor părţilor im-plicate: elevi şi competenţele specifice ale aces-tora, organizaţii partenere şi, pe termen lung, lanivelul comunităţii, având în vedere că un numărmare de pacienţi vor beneficia de îngrijirea despecialitate din partea unor asistenţi medicalifoarte bine pregătiţi.

Consider că acţiunile ce vor fi implementateîn cadrul acestui proiect constituie reale oportu-nităţi pentru elevii şi cadrele didactice din ŞcoalaPostliceală Sanitară Piatra-Neamţ, evenimentede care putem beneficia o dată la câţiva ani, iarrezultatele se vor vedea pe termen lung.

Prof. dr. Mihai FLOROAIAŞcoala Postliceală Sanitară Piatra-Neamţ

Î la Şcoala PostlicealăSanitară Piatra‐Neamţ

ConferinţaIncursiune în istoria

învăţământuluinemţean

25‐27 noiembrie 2020,Muzeul de Etnografie

Piatra‐Neamţ, Curtea Domnească

Pag. 23

Arte şi meserii

SUMARasile BAGHIU – NOTE DE TRECERE: Lumi diferite (pag. 24)

Angelina BEGU – Republica Moldova: Semnarea noii Con-venţiei colective (pag. 3) * 14 octombrie - Ce sărbătorim: HramulChişinăului sau Ziua Oraşului? (pag. 3)

Gianina BURUIANĂ – O medalie regală pentru Colegiul Na-ţional „Calistrat Hogaş” (pag. 8-9) * Liceul Economic „AlexandruIoan Cuza” din Piatra-Neamţ: Noi proiecte de consolidare a com-petenţelor practice (pag. 16)

Renata BUZĂU – Omagiul unei energii: Leon Mrejeriu (pag. 2)Silvia CORLĂTEANU-GRANCIUC – Recunoaşterea internaţio-

nală a Tratatului Basarabiei de la Paris (28 octombrie 1920) pag. 1, 12,13

Mihai FLOROAIA – Mesajul Evangheliei în era digitalizării (pag.19) * Un nou proiect Erasmus+ va fi implementat la Şcoala Postliceală Sa-nitară Piatra-Neamţ (pag. 22)

Ioan GHERASIM – Amintiri: Căutând duhul strămoşilor (pag. 23)Simion HANCESCU – FEDERAŢIA SINDICATELOR LIBERE DIN

ÎNVĂŢĂMÂNT - APEL PUBLIC adresat Guvernului României (pag. 1-2)Mihai-Emilian MANCAŞ – FESTINA LENTE (pag. 4-5)

Violeta MOŞU – INFOCULT (pag. 2, 3, 4, 5, 6, 7) * Profesoara Cris-tea Monica: „Eu am fost eleva elevilor mei şi sunt foarte mândră de asta”(pag. 14-15) * Vianu Mureşan, filosof şi scriitor: „Eu am mers, încăpăţânat,în direcţia mea, împotriva a ceea ce aşteptau alţii de la mine” (pag. 18-19)

Ana MUNTEAN – Ce înţelegi prin a educa? (pag. 5)Elena PREDA, Cristiana ŞOIMARU – Conferinţa Incursiune în is-

toria învăţământului nemţean; 25-27 noiembrie 2020, Muzeul de EtnografiePiatra-Neamţ, Curtea Domnească (pag. 22)

Red – 28 octombrie, Centenarul Recunoaşterii României Mari • Re-gina Maria şi Conferinţa de Pace de la Paris (pag. 1-6) * CALENDAR -octombrie 2020 (pag. 13) * CALENDAR - noiembrie 2020 (pag. 17) * Pre-miul Nobel pentru Literatură, 2020 (pag. 24)

Ioan SEREDIUC – Parfumul picturii (pag. 11)Silvia STRĂTILĂ – Cultură şi normalitate (pag. 7)Marius TIŢA – Nu poţi reduce viaţa la un ecran de calculator (pag. 9)Constantin TOMŞA – CONSTANTIN MUNTEANU LA 75 DE ANI -

UN INTERVIU INEDIT (pag. 10-11) * Rememorări nemţene - octombrie2020 (pag. 12, 13, 14, 15, 16, 17) * Note de lector: Ioan Atodosiei: Momente(Din viaţa unui om obişnuit) pag. 17

Mircea ZAHARIA – SUMARUL REVISTEI APOSTOLUL, REVISTĂDIDACTICĂ ŞI LITERARĂ, SERIA VECHE (pag. 20-21) * T.T. a alunecatdin nou pe derdeluşul teatrului românesc (pag. 24)

APOSTOLULoctombrie 2020

V

e la un timp încep a pune stăpânire pemine, sechestrându-mă şi ducându-măcu ele acolo unde nu mi-i voia. Mă deş-tept ajuns într-un tărâm ca de basm pecare l-am părăsit demult şi de care mi-etot mai dor. Deşi totul e confuz, mai defiecare dată, îl văd înfrumuseţat. De alt-fel, şi copilăria celor mai amărâţi oa-

meni, pare un asemenea rai. Când ziua scade,iar noaptea creşte, când simţurile şi experienţate anunţă că iarna e aproape, cele trăite demult,amintirile devin parcă un refugiu. Fals ca toatefalsurile! Din ele, vrei să iei o clipă, pe care săo mai porţi la butonieră. Poate una, cu care săte prezinţi dincolo. Un înţelept spunea că, dacănu duci copilăria cu tine, ca pe o floare la bu-tonieră şi nu mai simţi copilăria, lăsându-te co-pleşit de bătrâneţe, eşti pierdut! Întreabă-tedacă nu cumva, ai murit?

Copilăria, pe care o port cu mine, nu m-apărăsit niciodată. Pe seama ei pun o sumă în-treagă de pozne, aspru condamnate de semeniibătrâni. Chiar de când am început a deveni om.Sunt întâmplările anilor când am dat de rostullucrurilor, care adesea ne par fără niciun rost!Cele visate atunci, te marchează de-ţi apar caîntâmplări trăite aievea. O mare parte din elevin de unde nu-şi au locul. Este tocmai loculpe care îl consider izvorul conştientului. Isto-risirea acestor fantasme ar trebui începută cu„a fost odată, ca niciodată”. Totuşi, după mo-delul ştiut, voi începe a depăna amintiriledintr-un loc şi timp fixe, anume de la şcoala încare am păşit prima oară, astăzi, o bătrânădoamnă scoasă la pensie cu titlul de „monu-ment istoric”.

Când am ajuns la dumneaei, la 15 septem-brie 1946 am găsit-o plină de tinereţe şi senumea „numărul 3 de băieţi”! Se ţinea bine, cutoate că era la vârsta când doamnele, demultnu-şi şi-o mai spun! Pe timpul celorlalte tim-puri care veneau a devenit „nr. 1 mixtă”. Maiapoi, la destulă vreme după ce am părăsit-o, aunumit-o, mai curând au numerotat-o ca pe ca-zărmi: „şcoala generală nr. 2”. Şi asta, cândavea un ctitor, Costache Negri, o personalitate,cum puţine şcoli se pot lăuda că mai au, unullegat de istoria ţării, mai precis, de Unireaprincipatelor, Moldova şi Muntenia.

Lumea oraşului de astăzi în care trăim, încare se desfăşoară cea mai mare parte a copi-

lăriei mele, nu mai cunoaşte această şcoală,„generală” rămasă Nr. 2, şi nici pe CostacheNegri. Pe harta actualului municipiu rămâneun punct cvasi-necunoscut, deşi e aşezatăaproape de centru. Modestă, ca soarta bătrâni-lor, stă retrasă într-un colţ, parcă tolerată decea nouă care i-a răpit nu numai tinereţea ci şiultima firmă, cu titlu cu tot!

De acolo, din acea şcoală veche, devenităastăzi un fel de muzeu, deloc la înălţime, dupăce a fost făcută depozit de materiale, apoi de-pozit de „carte” al librăriilor pe când munici-piul avea librării şi în sfârşit, un soi de muzeu,ca una dintre cele mai vechi şcoli ale târgului,încerc să adun cele câteva amintiri.

Acolo a început şi s-a desfăşurat viaţa,marcată de un timp şi o lume, pe care nu au cu-noscut-o înaintaşii mei. De aceea, evocărilemele arată ca pornirea la un drum nemaibătut.Un drum, care, pentru mine şi generaţia mea,a însemnat trecerea către alt timp, iar, pentrulumea în care trăiam, era o altă lume! Analiştii

politici şi sociali m-ar putea contrazice dar, ne-fiind un profesionist, rămân la statutul de mar-tor. Lumea mea devenea una a schimbărilor.

Monarhia care ne câştigase stima şi loculîn Europa cea civilizată, după ce ne câştigaseindependenţa şi ne unise într-o singură Româ-nie mare, acum era alungată de dictatura pro-letară a noii republici populare.

Lumea nu mai vorbea ca oamenii, cu dom-nule ori doamnă. Începuse a se vorbi cu „tova-răşe şi tovarăşă”. Pe toate acestea şi mai multdecât acestea, le-am prins în aceşti şapte ani deşcoală elementară. Între zidurile acelei şcoli –azi monument istoric, stă ascunsă de vremeacare a trecut peste ea şi peste noi nu numai obucată de istorie trăită, ci şi o bucată din sufle-tul generaţiei mele de copii. Generaţie care „l-aprins” pe ultimul rege, pe Dej şi pe Stalin, că-rora le-am cântat slavă, ca lui Dumnezeu. Ge-

neraţie pe care partidul comunist a învăţat-o sărabde pentru că este o generaţie de sacrificiu.La fel şi celelalte care au urmat, tot de sacrifi-ciu. După ceea ce numim revoluţie, am speratcă acest cuvânt „generaţie de sacrificiu” nu vamai apare. Dar...

Istoria fiecăruia dintre noi, începută înaceastă şcoală atunci, în toamna lui 1946, a de-venit una a unui întreg popor, scos din rosturilesale şi ajuns, în scurt timp, unul alcătuit din ţă-rani fără pământ, intelectuali cu patru clase,meseriaşi, la care de aur nu mai era meseria, ciapartenenţa la politica vremii. În câţiva ani, amdevenit un popor fără elite, ale cărui valori audispărut, fie în puşcării, fie în pământ. Cei careau putut, au scăpat cu fuga. Acele timpuri, perestul cel gros dintre noi ne-a umplut de leha-mite şi de neîncredere. Acesta e poporulromân! Se salvează cine poate!!! Aşa că cei in-teresaţi să afle câte ceva despre duhul acelorvremuri, despre istoria adevărată a acestei ţări,pe care tot mai anemic şi palid o numim Patrie,să caute duhul strămoşilor pe care noi nu-l maiavem.

M-am apucat să scriu şi pentru că, noi, ge-neraţia asta, nu vrem să trecem „la grămadă”,ca simpli trăitori, consumatori de timp într-operioadă cumplită a istoriei. Generaţie cu eroiibăgaţi în pământ care a avut de traversat un în-treg pustiu. Nu am avut un Moise, care să necălăuzească. Să ne arate capătul răbdării şi în-ceputul unui nou viitor. Ne-a înghiţit pustiuladus de comunismul sovietic care, pe lângămulte alte distrugeri, a distrus Omenia din noi.Coşbuc, ultimul poet al ţărănimii, ne învăţasecă româneşte-aşa a fost; să fii bun cu cel ce-ţicere şi s-ajuţi după putere... Asta însemna ome-nia neamului românesc. Comunismul a şters-o.Iertat să-mi fie păcatul că, împotriva curentuluivieţii de azi, istoria şi geografia mea au rămasîmpărţite pe neamuri, sau naţiuni şi nu „la gră-madă”, adică într-o socoteală globalizată.

Biblia, cartea cărţilor, vorbeşte despreDumnezeu „al neamurilor” şi nimic nu măpoate face să cred altfel! Lumea de astăzi, în-străinată de El, uită că istoria nu este numaimemorie! Ea este învăţătoarea celor care vorsă înveţe din trecutul lor, aşa cum ne-a sfătuitdom’ profesor Nicolae Iorga la timpul său. ...

Ioan GHERASIM

Amintiri: Căutând duhul strămoşilorD

Zig-Zag

NOTE DE TRECERE

Lumi diferiterumul meu ca scriitor, atât cât se vede, înlocurile acestea, în lumea de acum şi învremurile noastre, nu s-a croit având înspate sprijin instituţional, organizaţionalsau, în fine, oficial.

Nici nu l-aş fi refuzat dacă ar fi venitîn condiţii normale, pentru că nu sunt

genul cu fiţe şi nazuri aiurea, cum nici nu amfăcut-o, de altfel, în puţinele ocazii în care nu

am mai simţit foarte acutadierea aceea urâtă acompromisului şi amputut sta pe picioarelemele.

Aş zice chiar că atrebuit să înfrunt adeseaun fel de ostilitate apă-rută cel mai probabil careacţie la dorinţa mea le-gitimă de a-mi păstra câtde cât un dram de inde-

pendenţă şi demnitate într-o lume literară în de-rivă, o dorinţă nu prea bine văzută la noi.

Doar în străinătate am găsit, nu de puţineori, acea deschidere dezinteresată, lipsită com-plet de dubii şi generoasă, care, fireşte, nici eanu e suficientă pentru a răzbi, deşi înseamnăenorm.

Dincolo de merite reale, e nevoie şi acolode perseverenţă şi poate chiar de o bună aşezarea astrelor.

În sfârşit, pe drumul acesta, aşa cum e şiatât cât e, îmi încerc şi eu şansa în timpurilecare mi s-au dat.

Ce vreau să spun? În ultimii ani, am avutnorocul să fiu invitat la workshop-uri de tradu-cere via video-facebook-messenger-skype, cuscriitori şi autori din cealaltă emisferă, undeacum e primăvară, în proiecte care au adunatdeja câteva puncte bifate.

Nici nu ştiam când trec orele în acele întâl-niri de lucru, cu oameni prietenoşi, răbdători şirespectuoşi.

Şi mă întreb adesea, nu fără amărăciune, dece în general experienţele literare şi colaboră-rile cu cei de afară le-am simţit mai mereu re-confortante şi motivante, iar majoritatea celorde aici au târât după ele tot felul de efecte ne-plăcute ale unor reziduuri comportamentaleanapoda?

Nu generalizez, dar nu pot să nu constat câtde firesc funcţionează acolo recunoaşterea, res-pectul şi chiar admiraţia, iar aici cât de toxiceşi descurajante devin în timp indiferenţa, mes-chinăria sufletească, invidia, favoritismele.

Prof. psih. Vasile BAGHIU

D

remiul Nobel pentru Literatură, dotat cuzece milioane de coroane suedeze (apro-ximativ un milion de euro) i-a fost con-ferit anul acesta poetei americane LouiseGlück, a anunţat Academia Suedeză dela Stockholm.

Louise Glück s-a născut la NewYork în 1943 şi a studiat literatura la

Universitatea Columbia. A predat la mai multeuniversităţi, între care la Universitatea Publicăvolume de poezie încă de la sfârşitul anilor 60,fiind distinsă în 1992 cu Premiul Pulitzer pen-tru volumul „Irisul sălbatic”. Louise Glück,desemnată în 2003 „Poet Laureat”, titlu demare prestigiu acordat anual, este una dintrecele mai importante poete din istoria StatelorUnite.

Deşi Louise Glück era vehiculată drept po-sibilă câştigătoare a Nobelului pentru Litera-tură, puţini experţi literari s-au aşteptat laaceastă alegere, Margaret Atwood din Canadasau scriitoarea francofonă Maryse Condé dinGuadelupa fiind considerate mai aproape deobţinerea distincţiei. Academia Suedeză a reu-şit din nou să surprindă lumea literară cu o de-cizie neobişnuită, remarcă agenţiile de presă.

Printre cele mai populare motive ale ope-rei poetice a Louisei Glück se numără miturileantice, în care ea reflectă condiţia umană şi ast-fel reexaminează în mod constant potenţialulinterpretativ al materialelor clasice. Cu precă-

dere în volumul de poezii „Averno”, Glück îm-pleteşte armonios antichitatea şi prezentul. Tit-lul face trimitere la acul Averno în CâmpurileFlegrei, fiind considerat din Antichitate pânăîn Evul Mediu una dintre porţile de acces cătreinfern. Poeziile Louisei Glück tematizează

acest prag dintre moarte şi viaţă, emblematicpentru toate tranziţiile.

Anul trecut, academia a ales doi câştigă-tori, premiul pentru literatură din 2018 fiindanulat din cauza unui scandal care a implicat-ope fosta academiciană Katarina Frostenson şipe soţul ei, Jean-Claude Arnault. Pentru 2018şi 2019 au fost premiaţi scriitoarea polonezăOlga Tokarczuk, respectiv scriitorul austriacPeter Handke. (Red.)

Premiul Nobel pentru Literatură, 2020P

T.T. a alunecat din noupe derdeluşul teatrului românesc

• Gala PremiilorUNITER, 2019-2020

este 350 de artişti, profe-sionişti din lumea cultu-rală, parteneri, apropiaţiai fenomenului teatral, aufost prezenţi în seara de21 septembrie 2020 la ceade-a 28-a ediţie a GaleiPremiilor UNITER, la

Craiova, la Teatrul de Vară dinParcul „Nicolae Romanescu”.

În acest an, juriul de nomi-nalizări (criticii Ludmila Patlan-joglu, Maria Zărnescu, CălinCiobotari) a radiografiat specta-colele care au avut premiera înperioada 1 ianuarie – 31 decem-brie 2019.

Juriul final al Galei a fostformat din Radu Apostol (regi-zor), Cosmin Ardeleanu (sceno-graf), Doru Mareş (critic deteatru), Crina Mureşan (actriţă),Cristina Rusiecki (critic de tea-tru).

Au decis „Cea mai bunăpiesă românească a anului2019” Marina Constantinescu,Adriana Popescu, Dan C. Mi-hăilescu.

Premiile juriului: Cel maibun spectacol: Chiritza în con-cert, spectacol concert de AdaMilea la TEATRUL NAŢIO-NAL CLUJ-NAPOCA * Cel/amai bun/ă actor/actriţă în rol se-cundar: PUŞA DARIE, CRI-STIAN GROSU * Cel/a maibun/ă actor/actriţă în rol princi-pal: ANCA HANU, LUCIANIONESCU * Cea mai bunăregie: EUGEN JEBELEANU.La această categorie a fost nomi-nalizat şi ALEXANDRU MÂZ-GĂREANU, pentru regiaspectacolului Steaua fără nume,la Teatrul Tineretului Piatra-Neamţ.

Premiile Senatului UNI-TER: Premiul de Excelenţă:FES-TIVALUL NAŢIONAL DETEATRU pentru calitatea ex-cepţională a ultimelor şase ediţii

* Premiul pentru întreaga activi-tate: actriţă – RODICA MAN-DACHE; actor – MIRCEARUSU; regie – DRAGOŞGALGOŢIU; sceno grafi e:CONSTANTIN – CIUBOTA-RIU * Au mai fost acordate pre-mii speciale pentru teatru-dans,teatru de păpuşi şi marionete,video mapping, editarea cărţii deteatru, machiaj de scenă, iarANA SORINA CORNEANU aprimit Premiul pentru cea maibună piesă românească a anului2019 pentru piesa Hai să vorbimdespre viaţă!

Premiul PreşedinteluiUNITER, Ion Caramitru:TEATRUL NAŢIONAL„MARIN SORESCU” DINCRAIOVA pentru 170 de ani deistorie în teatrul românesc. Pre-miul a fost ridicat de AlexandruBoureanu, directorul TeatruluiNaţional Craiova.

Mircea ZAHARIA

APOSTOLUL – revistă a cadrelor didactice din judeţul Neamţ, serie nouă, apare prin colaborarea SindicatuluiÎnvăţământ Neamţ, Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ (martie 1999) şi Federaţiei Sindicale a Educaţiei

şi Ştiinţei din Republica Moldova (aprilie 2019) FONDATORI l noiembrie, 1934: C. Luchian, V. Gaboreanu, V. Scripcaru, M. Stamate, I. Rafail, M. Avădanei

l martie, 1999: Florin Florescu, Ştefan Corneanu, Gheorghe Amaicei, Dumitriţa VasilcaCONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE: Gabriel PLOSCĂ – director general, Iosif COVASAN – director economic,

Liviu RUSU, Gabriela GRIGORE.CONSILIUL DE REDACŢIE: Mircea ZAHARIA – redactor-şef, Constantin TOMŞA – redactor-şef adjunct,

Angelina BEGU – redactor-şef adjunct (Chişinău), Mihai FLOROAIA, Gianina BURUIANĂ, Violeta MOŞU,Dorel NEMŢEANU – DTP; Dorin DAVIDEANU – editor online.

ISSN - 1582-3121

Redacţiaşi administraţia:

str. Petru Rareş nr. 24,Piatra Neamţ.

Tel/fax:0233.22.53.32

[email protected]

P

apostolul...apostolul revistacadrelor didactice editată de sindicatul din Învăţământ şi...

Documents