VLADIMIRESCUSe distribuie GRATUIT în localitățile: Vladimirescu, Horia, Mândruloc și Cicir - conform Legii 544/2001, Legii 52/2003 (reactualizate) și HG 1723/2004

Anul IX - Nr. 269 19 Decembrie 2014 8 pagini Tiraj: 5.000 exemplare

Ca în fiecare an, spre sfârșit, sărbă-torim Nașterea Mântuitorului. Sărbă -toarea aceasta să ne facă mai buni,mai iubitori, mai darnici. Să ținemminte fapta bună care ni s-a făcut,demult, și să uităm fapta bună caream făcut-o fiecare dintre noi, nu demult, pentru a face altele mai multe șimai bune. Valoarea fiecăruia dintrenoi stă în binele pe care-l facem seme-nilor noștri, care au nevoie de bine.

Să vă fie masa plină și binecuvânta-tă în familie! Pentru că masa plină,spre care se îndreaptă toate mîinilemembrilor familiei în același timp, aremâncarea binecuvântată.

Să colindăm! Să primim colindătoriicu dragoste. Și să nu uităm de cred-ința strămoșească. Să nu uităm deadevăratul mesaj al SărbătoriiCrăciunului.

Anul Nou care urmează să ne aducăîmpliniri, belșug, sănătate, realizareatuturor planurilor pentru 2015.

Le urez “La Mulți Ani!” și să trăiascăcei cu numele de Crăciun, Vasile, Ioan.

Primar, Viceprimar,IOAN CRIȘAN MIHAI MAG

Zilele sărbătorești în care neaflăm, trăim o realitate îndeo-bște socotită ca moșteniresfântă, fiind cea mai bogată înmănunchiul altor praznice creș-tine, evidențiind faptul că fieca-re ființă venită pe lume poartăo zestre străveche pe care aredatoria să o înmulțească pentru

a o lăsa cu prisosință urmașilor.Și aceasta nu este doar pămân-tească, lăsând să se întrevadălimpede partea sufletească. Defapt înțelegem prin moșteniredobândirea de bunuri materia-le, morale sau spirituale de laînaintași, cele din urmă totușiavând întâietate1.

Se conchide că ceea cecuprinde termenul a constituit

Continuare în pagina 2

DIN ACTUALITATE19 Decembrie 2014 Pagina 2

în cursul vremii obiect de cercetare șidefinire atât în domeniul laic, cât și încel religios. Obișnuit în sensul ultim sereferă la tradiții, datini, obiceiuri saualte lăsăminte cultivate după preferințacomună sau atașamentul față de trecut.Cu privire la sfera înțelegerii bisericeștise poate spune că este mult cuprinză-toare, dar în miez privește lucrareamântuirii. Sunt edificatoare citirile sfinteale însăși zilei praznicului, apostolulreferindu-se la adopțiunea sau înfiereaoamenilor de către Dumnezeu, prinînnomenirea sau întruparea Fiului Său,pentru ca Acesta făcându-se asemenealor să-i apropie cu iubire până la jertfă;iar Evanghelia, dând ca pilde deconștiin ța apartenenței la altă realitatepe magii scrutători ai destinului lumii șisoli de seamă ai pământenilor ce aducPruncului nou născut daruri purtătoarede simboluri spirituale. Mesia nu searată ca un stăpânitor pământesc, cidrept împlinitorul idealurilor nobile detotdeauna și de pretutindeni ale omeni-rii. Istoria biblică, confirmată într-un felși de conștiința popoarelor, concretizatăîn moșteniri din vremi imemoriale, aratăcă dintru început, omul a fost înzestratbogat de către Creatorul său spre a sedesăvârși. În locul împlinirii misiunii înlibertate deplină de alegere, a sărăcit îna voi binele, devenind rob al răutății. Oîntoarcere era cerută, dar pe altă cale,ca și aceea urmată de cei amintiți șicare începe cu Însuși Cel ce zice despreSine ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prinMine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şipe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar deacum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şivăzut”2.

Adevărata cale a vieții, desigur că vaocoli totdeauna calea pierzării, care nueste de la Cel ce ține toate. Succesiuneaîn fapt a moștenirii cerești, odată cunașterea, trebuie să asigure veșniciaoferită inițial, iar aceasta printr-o renaș-tere sau naștere din nou, prin harul luiDumnezeu în Tainele Bisericii. Mân -tuitorul Însuși lămurește: ”De nu se vanaște cineva de sus, nu va putea săvadă împărăția lui Dumnezeu… De nuse va naște cineva din apă și din Duh,nu va putea să intre în împărăţia luiDumnezeu. Ce este născut din trup,trup este; şi ce este născut din Duh,duh este.”3

Biserica, prin imnografia ei, tâlcuieșteînțelesul astfel: ”Taina cea din veacascunsă și de îngeri neștiută, prin tine,Născătoare de Dumnezeu, celor de pepământ s-a arătat, Dumnezeu întrupân-du-Se întru unire neamestecată și cru-cea de bunăvoie pentru noi primind;prin care, înviind pe cel dintâi zidit, amântuit din moarte sufletele noastre.”4

Omul, fiind un mic univers, oglindindpe cel mare, prin restaurarea în ființa saa chipului lui Dumnezeu, aduce prinosCreatorului înnoirea întregii făpturipeste care dintru început a fost pus castăpân, departe de starea robiei.

Încercând adâncirea înțelegerii sen-sului moștenirii cerești de către oameniși rostului întrupării Mântuitorului înacest context, este cu cale a reaminticuvintele apostolului neamurilor ascul-tate la Sfânta Liturghie din însăși ziuapraznicului: ”Iar când a venit plinireavremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său,născut din femeie, născut sub Lege, cape cei de sub Lege să-i răscumpere, casă dobândim înfierea. Şi pentru că sun-teţi fii, a trimis Dumnezeu pe DuhulFiului Său în inimile noastre, care strigă:Ava, Părinte! Astfel dar, nu mai eşti rob,ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor allui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.”5

De la sine inspirația divină a sfântuluiPavel este limpede. În legătura învăță-turii de credință s-ar putea ilustra prinpilda fiului risipitor6, care a cerut de latatăl său partea sa de avere, ce odatăprimită a cheltuit-o fără socoteală înlume, pentru ca atunci când și-a revenitîn fire din sărăcia în care a ajuns, s-aîntors la casa părintească, nădăjduindcă dragostea celor apropiați, urmărin-du-l mereu, chiar în rătăcire, îi va asigu-ra măcar starea de slugă sau rob. Ori,peste așteptări, a fost reprimit în dem-nitatea de fiu, fratele lui însuși apărândca luând aminte sfatul părintelui de a fiîngăduitor cu cel pierdut ce s-a aflat,atât prin propria-i voință, cât și prindragostea alor săi. Dacă în Biserică nenumim frați, iar cu smerenia care secuvine arătată și robi ai lui Dumnezeu,Lui I ne adresăm ca Unui Părinte altuturor, din a Cărui moștenire ne rugămsă fim părtași. În rugăciunea finală aSfintei Liturghii cerem stăruitor ”mântu-iește Doamne, poporul Tău și binecu-vintează moștenirea Ta…” Moștenireade care este vorba se lămurește și înalte texte ca una ”veșnică a luiDumnezeu”. Bunăoară tot sfântul Pavelscrie: ”aţi fost pecetluiţi cu Sfântul Duhal făgăduinţei, Care este arvuna moşte-nirii noastre, spre răscumpărarea celordobândiţi de El şi spre lauda slaveiSale.”7

”Făgăduința are în vedere bunurileviitoare, spirituale pe care le dăDumnezeu, aici, pe pământ, în parte, cao arvună sau garanție a moștenirii.Între acestea de amintit iertarea păca-telor, sfințirea, înfierea sau ridicarea lastarea de fii ai lui Dumnezeu prin har,care se mai numește și: răscumpărare,mântuire, dreptate, împărăție, îndum-nezeire, slavă sau moștenire. Mântuireadeplină, moștenirea slavei împărățieiveșnice sau cerești o va da Dumnezeuabia în viața cealaltă, după Înviere șijudecata din urmă.”8

Această moștenire este însăși împă-rățirea sfinților cu Hristos, în împărățiaLui și a lui Dumnezeu.9 Moștenitor ade-vărat a toată bogăția și slava moșteniriiTatălui și a făgăduințelor lui Dumnezeu,este Însuși Fiul Său cel Unul Născut,

Iisus Hristos, care împărățește sau facepărtași la aceasta pe toți cei care cred înEl, cum zice iarăși Sfânta Scriptură:”Duhul însuşi mărturiseşte împreună cuduhul nostru că suntem fii ai luiDumnezeu.”10

De întregit explicația cu parabola vieice închipuie lumea, al cărei stăpân,Dumnezeu, a încredințat-o lucrătorilordornici apoi să și-o însușească prin înlă-turarea unicului moștenitor. SfințiiPărinți ai Bisericii la fel stăruie asupracuvintelor apostolice. Astfel, citând totcuvintele apostolului și anume: ”Mul -țumind cu bucurie Tatălui, care ne-aînvrednicit să luăm parte la moștenireasfinților întru lumină”, sfântul Vasile celMare spune: ”Dacă cei osândiți sunt tri-miși în întunericul cel mai din afară,negreșit că cei care au săvârșit celevrednice de laudă se odihnesc în luminacea mai presus de lume.”11

Tălmăcind un text al Sfântului MaximMărturisitorul, Părintele Dumitru Stăni -loae spune: ”Sfântul ilustrează cu pildedin Vechiul Testament ridicarea naturiila un chip al vieții mai înalte, fără să oscoată din autenticul ei sau o face des-chisă pentru arătarea lui Dumnezeu celpersonal. Toate faptele din VechiulTestament prin care Dumnezeu s-amanifestat intervenind în natură printr-un mod mai presus de modurile cedecurgeau din posibilitățile ei naturaledeschizând cale nouă pentru creație,fără să o știrbească, spre a o conduce laîmplinirea adevărată au culminat înîntruparea Fiului lui Dumnezeu, conformacestui mod nou. Precum actele antece-dente Întrupării au arătat putința firii șia lui Dumnezeu pentru actul culminantal acestui mod, tot așa acest act culmi-nant a pus începutul pentru înviereaprintr-un astfel de mod a întregii firiomenești și, cu ea, a întregii creații.Întruparea lui Hristos a fost deschidereaunei căi noi pentru întreaga creație, acăii de îndumnezeire a ei, de ridicare lanivelul de subiect și de mediu al energii-lor divine necreate.”12

În altă parte, același comentator,continuând cugetarea, zice: ”IisusHristos ce se naște ca om, vine de din-colo de lumea temporală ca Fiul luiDumnezeu, Unul Născut, adunând peoameni în Sine, împreună cu lumea lorpentru viața veșnică. De aceea stăruimasupra faptului că lumea aceasta nu edin veci, dar e creația Lui, având putereasupra ei ca să o ridice din starea eitemporală. Căci dacă lumea temporalăar fi singura formă de existență și arexista din veci prin ea însăși, toată exis-tența ar fi imprimată de o insuficiențăde nedepășit și lipsită de sens… Ea nupoate fi decât creată din nimic, în timp,de o existență plenară, liberă și veșnică,care având în ea toată mulțumirea, tre-buie să fie o existență a iubirii și a uni-tății desăvârșite, deci între persoanedesăvârșite. Aceasta e învățătura crești-nă despre Sfânta Treime, care printr-una din Persoanele Ei, născută ca om,

poate uni cu Sine persoanele umanecreate ducându-le la fericita comuniuneveșnică cu Dumnezeu în Treime.”13

Nutrind, ca întotdeauna, cele maialese simțăminte unii pentru alții,potrivit datinilor moștenite de sfintelesărbători, ne împărtășim urările crești-nești, pentru împliniri bogate de viață șilucrare spre folosul obștesc și slava luiDumnezeu, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh,Amin.

† TIMOTEIARHIEPISCOP al ARADULUI

Însemnare: Această Pastorală cu nr.3600/2014, având titlul „MOȘTE -NIREA ÎMPĂRĂȚIEI CEREȘTI” se vaciti în fiecare biserică parohială saumănăstirească la Sfânta Liturghie dinprima zi, iar în filii a doua zi de Crăciun.

1 Pr. Dr. Ioan Mircea, Dicționar al Noului Testament,București, 1984, p. 315; 2 Ioan, 14, 6-7; 3 Ioan, 3, 3-7; 4 Slava… Și acum a troparului duminical, glas IV; 5

Galateni, 4, 4-7; 6 Luca, 15, 11-32; 7 Efeseni, 1, 13-14; cf. Pr. I. Mircea, o.c., p. 315; 8 Idem; 9 Idem, p.316; Cf. Efeseni, 5, 5; 10 Romani, 8, 16; cf. Ibidem; ase vedea și Matei, 21, 38-39; 11 Coloseni, 1, 12;Matei, 8, 11-12; cf. Omilii la Hexaimeron, în Scrieri, p.I, trad.Pr. D. Fecioru, col. Părinți și Scriitori Bisericești,București, 1986, vol. XVII, II, 5, p. 91; 12 Ambigua,trad. Pr. D. Stăniloae, col. Părinți și Scriitori Bisericești,București, 1983, vol. 80, p. 293, n. 367-368; 13 Pr.Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor al LuiDumnezeu, Craiova,1987, pp. 5-6.

Urmare din pagina 1

Astăzi s-a născutHristos

DIN ACTUALITATE Pagina 319 Decembrie 2014

Pagina 419 Decembrie 2014 DIN ACTUALITATE