ziarul vladimirescu 236 layout 1...parapetul de vest al șanțului. presiunea puhoiului inamic se...

4
SPECIAL 19 iulie 2013 Pagina 5 sumat o mare cantitate de muniție, iar până în dimineața zilei următoare nu mai erau multe ore. Trebuia adusă muniție din depozitele de la Deva și Săvârșin. Un grup de ceferiști inimoși din Stația Radna a plecat cu locomotiva, în toiul nopții, și a înfruntat bombardamentele inamicului, pentru a aduce muniție la Păuliș în timp record. În decorul acelor făclii aprinse, sub perdeaua întunericului, care îi învăluia în adăposturile săpate în pământul Păulișului, care le ținea loc de pat și de casă, au încheiat prima zi de luptă cu o primă biruință în confruntarea cu inamicul și cu moartea. O altă zi de luptă, o altă zi de eroism ostășesc... Dar primei zile îi urmează ziua a doua, ziua de 15 septembrie 1944, cea mai grea zi pe care au trăit-o elevii Școlii de Subofițeri Radna, care au luptat pe acest front, dar și cea mai înălțătoare, așa cum mărturisește înv. Dumitru Susan, luptător în linia I și supraviețuitor al acestor lupte. Sub perdeaua întunericului, în adăpostul din buza canalului Păuliș, pe înv. Dumitru Susan îl străfulgeră gândul că doar peste câteva ore, clopoțelul trebuia să anunțe începerea anului școlar, lume din care l-a smuls acest război necruțător. Dar nu a apucat să-și ter- mine gândul, că dinspre Sâmbăteni au început să șuiere obuzele artileriei dușmane ca o ploaie de foc. Deși lovea sistematic bucată cu bucată, bombardamentul n-a afectat prea mult dispozitivul de apărare al liniei I. Proiectilele cădeau mai mult pe loca- litatea Păuliș, doborând și incendiind case, ca într-un tablou apocaliptic. Dar ei, soldații știau că cel mai periculos dușman venea tot pe pământ. Nu apucaseră să se retragă avioanele spre Arad, că din pădurea de porumb au ieșit zeci de tancuri fioroase, însoțite de atacanți pedeștri, care înaintau nebunește. Huruiau groaznic și împroșcau fum negru. Cele mai multe tancuri se îndreptau spre pod, singu- rul loc care permitea trecerea spre pozițiile noastre. Apărarea podului era, însă, întărită acum cu două tunuri antitanc sovietice, care se alăturaseră în seara de 14 septembrie alor noastre. Acum, au început foc de baraj permanent, care nu a permis tancurilor inamice nici măcar să se apropie de flan- curile podului, deși amenințau cu furie pozițiile noastre. Dar la ordinul căpitanului Fătu, cu mâna pe trăgaci, i-au lăsat pe inamici să se apropie aproximativ 200 de metri și apoi au deschis foc năprasnic și continuu, cu toate armele din dotare. Această grindină necruțătoare a culcat la pământ primul val al atacatorilor. Pe câmp, în fața lor, se auzeau vaiete, țipete, gemete și oftări, dar ai noștri trăgeau întruna cu dârzenie și tenacitate, căci valul inamic se împrospăta necontenit și se îndrepta spre parapetul de vest al șanțului. Presiunea puhoiului inamic se întețea, iar la adăpostul carelor de luptă, câteva elemente s-au stre- curat până la parapetul șanțului. Tânărul elev-sergent Dumitru Susan își amintește și evocă în cartea sa chipurile lor crispate și desfigurate de groaza morții. N-au avut, însă, timp să-i compătimească. Și-au întețit și mai tare focul, astfel încât țevile s-au încins și închizătoarele au înce- put să se blocheze. Trăgeau și mânuiau armele cu o îndemânare uluitoare. Le-au lăsat apoi să se răcorească, în iarba înrourată de pe marginea adăpostului, și au trecut la aruncat grenade. Au aruncat ploaie de grenade, până n-au mai auzit nici un zgomot și n-au mai văzut nici o mișcare. Acum se mai auzeau doar vaietele celor răniți, peste care se ridica focul și fumul tan- curilor distruse și incendiate. În schimbul acela de focuri, pe întreaga linie de luptă a Companiei a VI-a în primele ore ale zilei de 15 septembrie a fost rănit elevul sergent Tipei Mihai, iar Motea Petru a fost secerat de explozia unui obuz. De asemenea, soldatului Udriștoiu i-a umplut spatele de schije o grenadă arun- cată de dușman în marginea de est a gropii. Pe Coadă Petre l-a surprins o rafală duș- mană, cauzându-i o gravă rană la cap, din pricina căreia a murit în spital la, Orăștie câteva zile mai târziu. Dar dușmanul nu a renunțat și a reluat atacurile furibunde, mai ales spre sectorul Plutonului I, spre extremitatea dreaptă a companiei a VI-a, unde se aflau elementele de legătură între cele două batalioane, crezând că vor face aici o breșă în linia apă- rării noastre. Sesizând pericolul, sublocote- nentul Gheorghe Cismaru, cu un grup de elevi, au ieșit la contraatac și, printr-un foc rapid de secerare, au reușit să zdrobească primele elemente infiltrate în poziția noastră cu scopul de a-i încercui. Și-au căzut eroii, ca spicele de grâu... În aceste confruntări pe viață și pe moar- te a fost răpus sublocotenentul Gheorghe Cismaru, dar elevii săi au continuat să lupte, presărând câmpul cu zeci de cadavre ale invadatorilor. Din rândurile bravilor elevi- sergenți au mai căzut eroic: Motreanu Ion, Șerb Nicolae, Gheorghe Dumitru, Comănescu Constantin și Iovi Tiberiu. Căpitanul Fătu, observând situația dificilă, a hotărât o apărare circulară, angajându-se într-o încleștare de o violență nemaiîntâl- nită. Sprijinit de pușca mitralieră a lui Negrilă Ioan, căpitanul Fătu, deși rănit la cap, continuă să secere inamicul cu foc năprasnic. În iureșul contraatacului, dintre elevii care-l însoțeau au mai căzut la datorie Lera Slobodan, Mechenici Dumitru, Cașotă Grigore, iar până la urmă este răpus și căpitanul Fătu însuși. Rezistența elevilor plutonului I, condus de sublocote- nentul Cismaru și căpitanul Fătu, au cauzat mari pierderi inamicului. Vitejia, eroismul și spiritul de sacrificiu al elevilor din compania a VI-a pușcași au uimit și pe dușmani, care credeau sunt trupe speciale ale Armatei Române, aceasta aflând de la soldații duș- mani căzuți prizonieri. După acest contraatac, rămășițele puho- iului dușman, împrăștiat și debusolat, s-a refugiat în porumb, restabilindu-se poziția de luptă pe linia aliniamentului șanțului anti- tanc din vestul Păulișului, prin vitejia și devotamentul acestor tineri elevi-sergenți, care la fel ca și părinții și strămoșii lor , la Mărășești, au spus: Pe aici nu se trece. În acest timp, cei din plutonul II, condus de sublocotenent Nicolae Thoma, se pomenesc în spatele lor cu un grup destul de numeros de inamici. Câțiva ieșiseră din porumb, cu armele în mâini, neștiind ce să facă. O clipă și ai noștri au rămas stupefiați, neștiind dacă sunt ajutoare sovietice sau inamici. La strigătul: Predaischi, pre- daischi! s-au refugiat în porumb. Atunci, sub. Nicolae Thoma a ordonat grupei a III- a să iasă la asalt, iar elevului Ciocan să-i acopere prin foc continuu. La intrarea în porumb, unde îi aștepta inamicul și moartea, fiecăruia îi bătea inima să iasă din piept, nervii erau într-o încordare maximă, urechile vâjâiau, iar ochii căutau cu febrilita- te ținta. Dumitru povestește cum, înaintând prin porumb, se împiedică de un cadavru ce încă sângera, descoperind și alte cadavre din care cu ultime puteri mai răzbeau țipete de durere, de spaimă, iar la ieșirea din porumb află un soldat inamic transfigurat de spaimă, ce tremura îngrozitor și pe care îl dezarmează făcându-l prizonier. Pe trifoiș- te au ieșit alți elevi cu alți prizonieri, ce stă- teau cu mâinile sus în fața baionetelor. Un tablou cumplit și uluitor , care prezenta căderea umană: figurile prizonierilor nu mai prezentau nimic din frumusețea chipului și spiritului uman, ci jalnica umilință a înfrân- gerii, cu fețele livide cu ochii holbați în orbi- te, cu priviri rătăcite, transfigurate. Din gru- pul ce îi învăluiseră, în număr de 30, nouă au căzut de focul armelor, iar restul de 21, printre care și ofițerul, au căzut prizonieri. Curajul mobilizator al sublocotenentului Thoma a rezolvat cel mai greu moment al luptei din 15 septembrie de pe frontul de la Păuliș. După ce s-a asigurat că în spatele pozițiilor lor nu mai erau inamici, subl. Thoma a hotărât adunarea tuturor prizonie- rilor și trimiterea lor la comandamentul Batalionului II. Printre elevii desemnați să-i escorteze era și Dumitru Susan. I-au condus prin locuri ferite, pe lângă linia ferată, până la cantonul unde se afla postul de comandă și unde maiorul Pârcălabu îi felicită pentru că l-au răzbunat pe căpitanul Fătu, pe subl. Cismaru și pe ceilalți eroi. După ce au pre- dat prizonierii, s-au întors la cantonul Păuliș, unde brancardierii aduseseră corpul căpi- tanului Ioan Fătu, în fața căruia și-au plecat capetele într-o pioasă reculegere, în semn de omagiu în fața lecției de eroism și sacri- ficiu suprem pentru libertatea neamului și a pământului românesc. Apoi, merg și se închină la căpătâiul subl. Cismaru și a celor- lalți colegi, logodiți cu pământul pe care l-au apărat: Șerb, Iovi, Cașotă, Lera, Mechenici. Când să părăsească sectorul Plutonului I, în apropierea șoselei, dă peste trupul unui coleg căzut peste câteva fire de porumb cul- cate la pământ. Nu era încă mort, se auzea cum sforăie. Îngenunchează lângă el și-l întoarce cu fața în sus: era Fometescu. Îl strigă, dar rămâne nemișcat cu ochii închiși. Respirația îi este greoaie. Era rănit la cap, la gât și la ambele picioare. Rupe o pulpană din poala cămășii, căci nu mai avea nici o bucată de tifon, o udă cu apă din bidon și-i curăță fața. Gemea. Vrea să spună ceva și până la urmă articulează o rugăminte: Această rugăminte i s-a înfipt în inimă. Cum era să-l lase? Încearcă să-l ridice, dar nu reușește, deoarece Fometescu era un flăcău voinic, încă o dată cât el. Nădăjduia să mai întrezărească pe cineva, dar nu apă- rea nimeni și înserarea se apropia stăruitor. Se hotărăște să-l târască singur, până la postul sanitar din livada de lângă calea fer- ată. Rana îi sângerează și mai tare. Îi leagă rana de la gât cu o fâșie ruptă din cămașă. Îl târăște cu greu din lanul de porumb, legându-l cu centura. Apare, deodată, un avion inamic dinspre Arad, ce zbura foarte jos și care culegea informații. Se ascund în lanul de cartofi, dar servantul mitralierei, observându-i, trage asupra lor. Simte șuierul gloanțelor deasupra lor și parcă nefiind destul de ciuruit, două din cartușe se opresc în coapsa lui stângă, care-l fac să-și piardă cunoștința. Cu toate astea, îl târăște mai departe pe colegul său rănit, apoi se oprește să mai răsufle. Își adună puterile și-l duce până în apropierea postului sanitar , unde cheamă sanitarii. Fometescu este așezat pe o bran- cardă: palid, sfârtecat de răni și transfigurat cu respirația înecată de un oftat nestăvilit. Raportează, apoi, comandatului plutonului, subl. Thoma, motivul întârzierii sale și care îl felicită zicând: . Apoi, cu o respirație înecată de emoție, se îndreaptă spre adăpostul său, luându-și în primire zona de apărare. Deși pentru cei din flancul stâng este liniște, sol- dații stau treji, pe poziție, și supraveghează zona din fața șanțului anticar , rememorând clipele de groază prin care au trecut. Linia frontul se cufunda, treptat, în întuneric. Inamicul se retrăsese mult, lăsând pe câm- pul de luptă numeroase cadavre și schelete ale carelor de luptă distruse și incendiate. Câțiva răniți de-ai lor , aflați mai aproape de canal, gemeau și se văitau de moarte. În cursul nopții, grupa noastră de sanitari i-au recuperat și le-au dat ajutorul sanitar posi- bil. În urma eșecului de la Păuliș, dușmanul se pare că renunțase la un nou atac pe șoseaua Arad-Păuliș și își masează trupele pe linia a doua de atac, spre aliniamentul Cuvin-Ghioroc-Miniș. Această presupunere devine o certitudine în ziua de 16 septem- brie 1944, când inamicul atacă cu toate forțele flancul drept al sectorului apărat de bateria Plutonului I al detașamentului Păuliș. Spre aducere aminte! Pe linia șanțului anticar de la Păuliș se instalase liniștea așa cum raportează și comandantul Plutonului II, în raportul său la sfârșitul zilei de 15 septembrie 1944: . Cei 80 de elevi și 3 ofițeri, sprijiniți de 4 mitraliere și 4 tunuri anticar, au făcut acte de eroism rar întâlnite în luptele armatelor moderne ale acelor timpuri! Au scos din luptă circa 1.000 de dușmani (367 morți, 400 răniți și 242 pri- zonieri). A fost cea mai grea zi, dar și cea mai înălțătoare zi pe care au trăit-o acești elevi- eroi, care au trecut în lumea umbrelor, lăsând pentru noi, cei de azi, o pildă de eroism. Războiul sigur nu s-a sfârșit în 15 septembrie 1944, acesta continuând pentru acești elevi-eroi cu alte misiuni, dar aici, la Păuliș, aceștia au trecut cel mai greu exa- men al vieții lor cu mare demnitate. De aceea zic: . Căci prin voința divină neamul românesc s-a zămislit creștin și tot prin voința divină ne-a așezat la granița marilor imperii, mai degrabă a ne pune la încercare credința în Dumnezeu și virtuțile de care acest popor a dat dovadă și prin care a rezistat vicisitu- dinilor istoriei. Coperta cărții ”Cel mai greu examen: Păuliș-1944”

Upload: others

Post on 08-Mar-2020

10 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Ziarul Vladimirescu 236 Layout 1...parapetul de vest al șanțului. Presiunea puhoiului inamic se întețea, iar la adăpostul ... luptei din 15 septembrie de pe frontul de la Păuliș

SPECIAL19 iulie 2013 Pagina 5

sumat o mare cantitate de muniție, iar pânăîn dimineața zilei următoare nu mai eraumulte ore. Trebuia adusă muniție dindepozitele de la Deva și Săvârșin. Un grupde ceferiști inimoși din Stația Radna a plecatcu locomotiva, în toiul nopții, și a înfruntatbombardamentele inamicului, pentru aaduce muniție la Păuliș în timp record. Îndecorul acelor făclii aprinse, sub perdeauaîntunericului, care îi învăluia în adăposturilesăpate în pământul Păulișului, care le ținealoc de pat și de casă, au încheiat prima zi deluptă cu o primă biruință în confruntarea cuinamicul și cu moartea.

O altă zi de luptă, o altă zi de

eroism ostășesc...Dar primei zile îi urmează ziua a doua,

ziua de 15 septembrie 1944, cea mai grea zipe care au trăit-o elevii Școlii de SubofițeriRadna, care au luptat pe acest front, dar șicea mai înălțătoare, așa cum mărturiseșteînv. Dumitru Susan, luptător în linia I șisupraviețuitor al acestor lupte. Subperdeaua întunericului, în adăpostul dinbuza canalului Păuliș, pe înv. Dumitru Susanîl străfulgeră gândul că doar peste câtevaore, clopoțelul trebuia să anunțe începereaanului școlar, lume din care l-a smuls acestrăzboi necruțător. Dar nu a apucat să-și ter-mine gândul, că dinspre Sâmbăteni auînceput să șuiere obuzele artileriei dușmaneca o ploaie de foc. Deși lovea sistematicbucată cu bucată, bombardamentul n-aafectat prea mult dispozitivul de apărare alliniei I. Proiectilele cădeau mai mult pe loca-litatea Păuliș, doborând și incendiind case,ca într-un tablou apocaliptic. Dar ei, soldațiiștiau că cel mai periculos dușman venea totpe pământ.

Nu apucaseră să se retragă avioanele spreArad, că din pădurea de porumb au ieșitzeci de tancuri fioroase, însoțite de atacanțipedeștri, care înaintau nebunește. Huruiaugroaznic și împroșcau fum negru. Cele maimulte tancuri se îndreptau spre pod, singu-rul loc care permitea trecerea spre pozițiilenoastre. Apărarea podului era, însă, întărităacum cu două tunuri antitanc sovietice, carese alăturaseră în seara de 14 septembriealor noastre. Acum, au început foc de barajpermanent, care nu a permis tancurilorinamice nici măcar să se apropie de flan-curile podului, deși amenințau cu furiepozițiile noastre. Dar la ordinul căpitanuluiFătu, cu mâna pe trăgaci, i-au lăsat peinamici să se apropie aproximativ 200 demetri și apoi au deschis foc năprasnic șicontinuu, cu toate armele din dotare.Această grindină necruțătoare a culcat lapământ primul val al atacatorilor. Pe câmp,în fața lor, se auzeau vaiete, țipete, gemeteși oftări, dar ai noștri trăgeau întruna cudârzenie și tenacitate, căci valul inamic seîmprospăta necontenit și se îndrepta spreparapetul de vest al șanțului. Presiuneapuhoiului inamic se întețea, iar la adăpostulcarelor de luptă, câteva elemente s-au stre-curat până la parapetul șanțului. Tânărulelev-sergent Dumitru Susan își amintește șievocă în cartea sa chipurile lor crispate șidesfigurate de groaza morții. N-au avut,însă, timp să-i compătimească.

Și-au întețit și mai tare focul, astfel încâtțevile s-au încins și închizătoarele au înce-put să se blocheze. Trăgeau și mânuiauarmele cu o îndemânare uluitoare. Le-aulăsat apoi să se răcorească, în iarbaînrourată de pe marginea adăpostului, și autrecut la aruncat grenade. Au aruncat ploaiede grenade, până n-au mai auzit nici unzgomot și n-au mai văzut nici o mișcare.Acum se mai auzeau doar vaietele celorrăniți, peste care se ridica focul și fumul tan-curilor distruse și incendiate.

În schimbul acela de focuri, pe întreagalinie de luptă a Companiei a VI-a în primele

ore ale zilei de 15 septembrie a fost rănitelevul sergent Tipei Mihai, iar MoteaPetru a fost secerat de explozia unui obuz.De asemenea, soldatului Udriștoiu i-aumplut spatele de schije o grenadă arun-cată de dușman în marginea de est a gropii.Pe Coadă Petre l-a surprins o rafală duș-mană, cauzându-i o gravă rană la cap, dinpricina căreia a murit în spital la, Orăștiecâteva zile mai târziu.

Dar dușmanul nu a renunțat și a reluatatacurile furibunde, mai ales spre sectorulPlutonului I, spre extremitatea dreaptă acompaniei a VI-a, unde se aflau elementelede legătură între cele două batalioane,crezând că vor face aici o breșă în linia apă-rării noastre. Sesizând pericolul, sublocote-nentul Gheorghe Cismaru, cu un grup deelevi, au ieșit la contraatac și, printr-un focrapid de secerare, au reușit să zdrobeascăprimele elemente infiltrate în poziția noastrăcu scopul de a-i încercui.

Și-au căzut eroii, ca spicele de grâu...

În aceste confruntări pe viață și pe moar-te a fost răpus sublocotenentul GheorgheCismaru, dar elevii săi au continuat să lupte,presărând câmpul cu zeci de cadavre aleinvadatorilor. Din rândurile bravilor elevi-sergenți au mai căzut eroic: MotreanuIon, Șerb Nicolae, Gheorghe Dumitru,Comănescu Constantin și Iovi Tiberiu.

Căpitanul Fătu, observând situația dificilă,a hotărât o apărare circulară, angajându-seîntr-o încleștare de o violență nemaiîntâl-nită. Sprijinit de pușca mitralieră a luiNegrilă Ioan, căpitanul Fătu, deși rănit lacap, continuă să secere inamicul cu focnăprasnic. În iureșul contraatacului, dintreelevii care-l însoțeau au mai căzut la datorieLera Slobodan, Mechenici Dumitru,Cașotă Grigore, iar până la urmă esterăpus și căpitanul Fătu însuși. Rezistențaelevilor plutonului I, condus de sublocote-nentul Cismaru și căpitanul Fătu, au cauzatmari pierderi inamicului. Vitejia, eroismul șispiritul de sacrificiu al elevilor din companiaa VI-a pușcași au uimit și pe dușmani, carecredeau că sunt trupe speciale ale ArmateiRomâne, aceasta aflând de la soldații duș-mani căzuți prizonieri.

După acest contraatac, rămășițele puho-iului dușman, împrăștiat și debusolat, s-arefugiat în porumb, restabilindu-se pozițiade luptă pe linia aliniamentului șanțului anti-tanc din vestul Păulișului, prin vitejia șidevotamentul acestor tineri elevi-sergenți,care la fel ca și părinții și strămoșii lor, laMărășești, au spus: Pe aici nu se trece.

În acest timp, cei din plutonul II, condusde sublocotenent Nicolae Thoma, sepomenesc în spatele lor cu un grup destulde numeros de inamici. Câțiva ieșiseră dinporumb, cu armele în mâini, neștiind ce săfacă. O clipă și ai noștri au rămas stupefiați,neștiind dacă sunt ajutoare sovietice sauinamici. La strigătul: Predaischi, pre-daischi! s-au refugiat în porumb. Atunci,sub. Nicolae Thoma a ordonat grupei a III-a să iasă la asalt, iar elevului Ciocan să-iacopere prin foc continuu. La intrarea înporumb, unde îi aștepta inamicul șimoartea, fiecăruia îi bătea inima să iasă dinpiept, nervii erau într-o încordare maximă,urechile vâjâiau, iar ochii căutau cu febrilita-te ținta. Dumitru povestește cum, înaintândprin porumb, se împiedică de un cadavru ceîncă sângera, descoperind și alte cadavredin care cu ultime puteri mai răzbeau țipetede durere, de spaimă, iar la ieșirea dinporumb află un soldat inamic transfiguratde spaimă, ce tremura îngrozitor și pe careîl dezarmează făcându-l prizonier. Pe trifoiș-te au ieșit alți elevi cu alți prizonieri, ce stă-teau cu mâinile sus în fața baionetelor. Untablou cumplit și uluitor, care prezentacăderea umană: figurile prizonierilor nu maiprezentau nimic din frumusețea chipului și

spiritului uman, ci jalnica umilință a înfrân-gerii, cu fețele livide cu ochii holbați în orbi-te, cu priviri rătăcite, transfigurate. Din gru-pul ce îi învăluiseră, în număr de 30, nouăau căzut de focul armelor, iar restul de 21,printre care și ofițerul, au căzut prizonieri.

Curajul mobilizator al sublocotenentuluiThoma a rezolvat cel mai greu moment alluptei din 15 septembrie de pe frontul de laPăuliș. După ce s-a asigurat că în spatelepozițiilor lor nu mai erau inamici, subl.Thoma a hotărât adunarea tuturor prizonie-rilor și trimiterea lor la comandamentulBatalionului II. Printre elevii desemnați să-iescorteze era și Dumitru Susan. I-au condusprin locuri ferite, pe lângă linia ferată, pânăla cantonul unde se afla postul de comandăși unde maiorul Pârcălabu îi felicită pentrucă l-au răzbunat pe căpitanul Fătu, pe subl.Cismaru și pe ceilalți eroi. După ce au pre-dat prizonierii, s-au întors la cantonul Păuliș,unde brancardierii aduseseră corpul căpi-tanului Ioan Fătu, în fața căruia și-au plecatcapetele într-o pioasă reculegere, în semnde omagiu în fața lecției de eroism și sacri-ficiu suprem pentru libertatea neamului și apământului românesc. Apoi, merg și seînchină la căpătâiul subl. Cismaru și a celor-lalți colegi, logodiți cu pământul pe care l-auapărat: Șerb, Iovi, Cașotă, Lera, Mechenici.Când să părăsească sectorul Plutonului I, înapropierea șoselei, dă peste trupul unuicoleg căzut peste câteva fire de porumb cul-cate la pământ. Nu era încă mort, se auzeacum sforăie.

Îngenunchează lângă el și-l întoarce cufața în sus: era Fometescu. Îl strigă, darrămâne nemișcat cu ochii închiși. Respirațiaîi este greoaie. Era rănit la cap, la gât și laambele picioare. Rupe o pulpană din poalacămășii, căci nu mai avea nici o bucată detifon, o udă cu apă din bidon și-i curăță fața.Gemea. Vrea să spună ceva și până la urmăarticulează o rugăminte:

Această rugăminte i s-a înfipt în inimă.Cum era să-l lase? Încearcă să-l ridice, darnu reușește, deoarece Fometescu era unflăcău voinic, încă o dată cât el. Nădăjduiasă mai întrezărească pe cineva, dar nu apă-rea nimeni și înserarea se apropia stăruitor.Se hotărăște să-l târască singur, până lapostul sanitar din livada de lângă calea fer-ată. Rana îi sângerează și mai tare. Îi leagărana de la gât cu o fâșie ruptă din cămașă.Îl târăște cu greu din lanul de porumb,legându-l cu centura. Apare, deodată, unavion inamic dinspre Arad, ce zbura foartejos și care culegea informații. Se ascund înlanul de cartofi, dar servantul mitralierei,observându-i, trage asupra lor. Simte șuierulgloanțelor deasupra lor și parcă nefiinddestul de ciuruit, două din cartușe se oprescîn coapsa lui stângă, care-l fac să-și piardăcunoștința.

Cu toate astea, îl târăște mai departe pecolegul său rănit, apoi se oprește să mairăsufle. Își adună puterile și-l duce până înapropierea postului sanitar, unde cheamăsanitarii. Fometescu este așezat pe o bran-cardă: palid, sfârtecat de răni și transfiguratcu respirația înecată de un oftat nestăvilit.Raportează, apoi, comandatului plutonului,subl. Thoma, motivul întârzierii sale și careîl felicită zicând:

. Apoi, cu o respirație înecată deemoție, se îndreaptă spre adăpostul său,luându-și în primire zona de apărare. Deșipentru cei din flancul stâng este liniște, sol-dații stau treji, pe poziție, și supravegheazăzona din fața șanțului anticar, rememorândclipele de groază prin care au trecut. Liniafrontul se cufunda, treptat, în întuneric.Inamicul se retrăsese mult, lăsând pe câm-pul de luptă numeroase cadavre și scheleteale carelor de luptă distruse și incendiate.Câțiva răniți de-ai lor, aflați mai aproape decanal, gemeau și se văitau de moarte. În

cursul nopții, grupa noastră de sanitari i-aurecuperat și le-au dat ajutorul sanitar posi-bil.

În urma eșecului de la Păuliș, dușmanulse pare că renunțase la un nou atac peșoseaua Arad-Păuliș și își masează trupelepe linia a doua de atac, spre aliniamentulCuvin-Ghioroc-Miniș. Această presupuneredevine o certitudine în ziua de 16 septem-brie 1944, când inamicul atacă cu toateforțele flancul drept al sectorului apărat debateria Plutonului I al detașamentuluiPăuliș.

Spre aducere aminte!Pe linia șanțului anticar de la Păuliș se

instalase liniștea așa cum raportează șicomandantul Plutonului II, în raportul său lasfârșitul zilei de 15 septembrie 1944:

. Cei 80 deelevi și 3 ofițeri, sprijiniți de 4 mitraliere și 4tunuri anticar, au făcut acte de eroism rarîntâlnite în luptele armatelor moderne aleacelor timpuri! Au scos din luptă circa 1.000de dușmani (367 morți, 400 răniți și 242 pri-zonieri).

A fost cea mai grea zi, dar și cea maiînălțătoare zi pe care au trăit-o acești elevi-eroi, care au trecut în lumea umbrelor,lăsând pentru noi, cei de azi, o pildă deeroism. Războiul sigur nu s-a sfârșit în 15septembrie 1944, acesta continuând pentruacești elevi-eroi cu alte misiuni, dar aici, laPăuliș, aceștia au trecut cel mai greu exa-men al vieții lor cu mare demnitate.

De aceea zic:

.Căci prin voința divină neamul românesc

s-a zămislit creștin și tot prin voința divinăne-a așezat la granița marilor imperii, maidegrabă a ne pune la încercare credința înDumnezeu și virtuțile de care acest popor adat dovadă și prin care a rezistat vicisitu-dinilor istoriei.

Coperta cărții ”Cel mai greu examen: Păuliș-1944”

Page 2: Ziarul Vladimirescu 236 Layout 1...parapetul de vest al șanțului. Presiunea puhoiului inamic se întețea, iar la adăpostul ... luptei din 15 septembrie de pe frontul de la Păuliș

DIN ACTUALITATE19 iulie 2013 Pagina 6

Face înscrieri pentru elevi din clasele I-VIII (băieți și

fete) pentru inițiere și sportde performanță.

Selecția are loc în zilele deMARȚI, MIERCURI și JOI

(de la ora 17:00) la Sala de Sport din Vladimirescu.

VĂ OFERĂ:

ANGAJĂM VÂNZĂTOARE PENTRU CAFENEA

Salon de înfrumusețare

OFERIMurmătoarele servicii:- Manichiură

- Pedichiură- Coafură

- Frizeriela prețuri avantajoasePentru programări, su -

nați la telefoanele:0741-013.450 (mani -chiură), respectiv 0756-410.401 (coafură).

Localitatea VLADIMIRESCU Str. Ștefan cel Mare nr.5

Pe strada Progresului nr. 108 s-a deschis

VULCANIZAREAUTOSPĂLĂTORIE AUTO

ȘI COVOARE

Serviciului Public Comunitar deEvidență a Persoanei Vladimirescu

(Telefon: 0257-515.270)

Luni-Joi: 8:30 - 12:30

Luni, Miercuri și Joi: 14:30 - 15:30

Marți: 14:30 - 16:30

Page 3: Ziarul Vladimirescu 236 Layout 1...parapetul de vest al șanțului. Presiunea puhoiului inamic se întețea, iar la adăpostul ... luptei din 15 septembrie de pe frontul de la Păuliș

DIN ACTUALITATE19 iulie 2013 Pagina 7

Certificatul energetic va trebuiprezentat obligatoriu atât la vânzarea,cât şi la închirierea unui imobil. Maiexact, proprietarul va fi obligat săpună la dispoziţia potenţialuluicumpărător sau chiriaş, după caz,anterior perfectării contractului, ocopie de pe certificatul energetic. Încaz contrar, contractele de vânzare-cumpărare sau închiriere ar putea fi

supuse ”nulităţii relative”, potrivitpreve derilor art.13 din Codul civil.

Ce este ”certificatul energetic”?

Certificatul energetic cuprin devalori de referinţă prevăzute în regle-mentările tehnice în vigoare, care per-mit clienţilor să compare şi să eval-ueze performanţa energetică aclădirii. În funcţie de energia con-sumată pentru încălzire, climatizaresau iluminat, clădirea pri meşte unindicativ, de la A la G: A (foarte efi-cient energetic), B, C, D, E, F şi G(foarte puţin eficient energetic).

În urma expertizei energetice, con-sultantul specializat va întocmi unRaport de Expertiză Energetică aclădirii, document care va conţineprincipalele caracteristici tehnice şienergetice ale imobilului expertizat,precum şi toate datele referitoare la

modul de determinare a consumuluitotal anual de căldură pentru încălzireşi apă caldă. Lucrările se efectueazăpe bază de contract de serviciiîncheiat între solicitantul certificatuluienergetic (beneficiar) şi consultantulenergetic.

Companiile de audit energetic per-cep tarife cuprinse între 200 şi 400 delei pentru un apartament obişnuit (1-5 camere). Pentru case individuale,vile şi alte clădiri rezidenţiale (cusuprafaţa de cel mult 250 de metripătraţi), tarifele pot fi de 500 până la1.800 de lei. Pentru suprafeţe maimari, tarifele sunt negociabile.Clădirile comerciale, aparţinând com-paniilor sau persoanelor juridice, suntauditate contra unui tarif de 4,5-13lei/mp.

Page 4: Ziarul Vladimirescu 236 Layout 1...parapetul de vest al șanțului. Presiunea puhoiului inamic se întețea, iar la adăpostul ... luptei din 15 septembrie de pe frontul de la Păuliș

SPORT19 iulie 2013 Pagina 8

211 - Secretariat212 - Primar213 - Contabil-Șef214 - Arhitect-Șef215 - Urbanism216 - Stare Civilă217 - Agricol218 - Casierie

219 - Viceprimar220 - Finanțe221 - Social222 - Secretar

Juridic223 - Pază224 - Salarii

Arad, Str. Episcopiei nr. 39Tel.: 0357/407.246 Fax: 0357/407.245

e-mail: [email protected]

DIRECTOR: ADRIAN DUMITRU

Tipărit la:Compania de Producție Tipografică ClujISSN 1842-9947

ÎNCOTRO MERGEM?

Despre amatorismul din fotbalul românesc... profesionist! (I)