Yoritomo TashiPuterea calmului (Doctrină japoneză)Cluj-Napoca, Ed. Zamolxis, 1994

Calmul este maestrul! Este micşorarea efervescenţelor fixice, este regulatorul neastîmpărului pasional. Controlul pasional al emoţiilor se obţine prin disciplinarea automatismului. Prin calm, material poate fi subordonată spiritului. Fără calm nu e posibilă meditaţia.Impulsivii sînt oameni fără voinţă exercitată, care se găsesc deseori într-o stare de completă inferioritate faţă de semenii lor. Ei nu sînt niciodată stăpînii gesturilor lor şi nu se străduiesc să le controleze. Fizionomia lor este întotdeauna o oglindă fidelă pentru uimirea, blamul, aprobarea sau nerăbdarea lor.Adepţii Calmului ştiu de unde izvorăşte puterea de a voi şi nu uită să apeleze acolo ori de cite ori e nevoie de o disciplinare a instinctului. A stăpîni gesturile, a poseda disciplina abţinerii, a impune tăcere vorbelor gata să scape-este o calitate: calitatea sufletelor mari, serioase, care nu se expun primului venit şi nu se destăinuie decît celor socotiţi demni să aprecieze nobleţea adevărată. Pornirile pasiunilor, mînia, iritarea, impulsivitatea opresc claritatea minţii. În clipa mîniei, tot ce avem mai rău în noi iese la iveală.Oamenii calmi nu sînt indiferenţi, după cum s-ar crede.. ei sînt pasionaţi de domeniul frumosului, al adevărului, al dreptăţii, dar nu trădează starea lor interioară.Oamenii calmi ştiu cîtă forţă pierd exteriorizîndu-şi emoţiile. Este recomandată cea mai mare sobrietate (în gîndire şi) în vorbire. Învaţă să asculţi în tine tăcerea!…pe măsură ce vorbitorul se îndufleţeşte, omul calm pare că înmărmureşte. Retras în cetatea vieţii interioare pe care Calmul o face inexpugnabilă, el asistă conştient la exaltarea interlocutorului său oboist. Peste puţin timp acesta se demască: I se surprind dorinţele şi adevăratul scop. Vorbăreţul spune nu numai tot ce are de spus, ci lasă să-I scape şi argumentele pe care şi le pregăteşte ca replica victorioase. Îşi arată măsura exactă a forţelor şi, fără să-şi dea seama, nu mai are nimic de ascuns.Adevărata forţă a Calmului rezidă nu în neputinţa de a simţi ci în puterea de a reprima semnele vizibile ale senzaţiilor care sînt în general cu atît mai profunde cu cît cel care şi lew însuşeşte e mai înaintat în studiul voinţei.Cel care ştie să-şi reţină cuvintele nefolositoare, cel care poate suprima orice exclamare, orice gest zadarnic, îşi măreşte rezerva energetică de care va face mai devreme sau mai tîrziu o judicioasă întrebuinţare.