Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea de Ştiinţe

Master: Monitorizarea şi managementul mediului

DISCIPLINA: Poluarea fizica

1. Introducere ...............................................................................................................................22. Zgomotul la locul de munca......................................................................................................23. Zgomotul ambiental……..........................................................................................................44. Urechea....................................................................................................................................55. Caracteristicile sunetelor…………..........................................................................................76. Nivelul aproximativ de decibeli al unor surse.........................................................................77. Poluarea fonica.........................................................................................................................88. Durata zgomotului ……………................................................................................................99. Surse de poluare fonica…………………………………..........................................................1010. Muzica ascultată la MP3 .....................................................................................................1011.. Poluarea fonică face o mie de victime pe an.......................................................................11

www.referat.ro

12.Masuri pentru diminuarea poluarii fonice............................................................................1113. Concluzii...............................................................................................................................11 Bibliografie................................................................................................................................12

1. Introducere

Una din cele mai persistente probleme de sănătate din Europa este zgomotul în muncă. Zgomotul este sunetul neplăcut auzului. Efectele pe care expunerea la zgomot le are asupra sănătăţii constituie o problemă de sănătate publică din ce în ce mai acută. Jumătate din populaţia europeană trăieşte într-un mediu cu zgomot. O treime din populaţia acestei regiuni este deranjată de nivelurile de sunet în timpul somnului. Efectele zgomotului asupra omului sunt în funcţie de intensitatea şi de durata sa.

Omul trăieşte în lumea sunetelor şi zgomotului. Sunetul se defineşte prin vibraţiile mecanice ale mediului care se transmit la aparatul auditiv. Sunetul s-a integrat în viaţa noastră cotidiană încât rareori suntem conştienţi de toate funcţiile sale. El ne oferă momente de distracţie când ascultam o simfonie sau cântecul păsărilor. Ne permite să comunicăm cu familia şi prietenii noştri prin intermediul vorbirii. Tot sunetul ne avertizează de apropierea unui automobil, ne atrage atenţia atunci când sună telefonul, când bate cineva la uşa, când sună sirena unui vapor. Zgomotul este sunetul puternic, necoordonat.      

Unitatea de măsura a intensităţii sunetelor este decibelul (db). Este o unitate de măsura relativă, având ca bază logaritmul raportului între intensitatea  zgomotului dat şi

intensitatea de referinţă, stabilită convenţional ca fiind presiunea vibraţiilor sonore de 0, 0002 dine/cm şi care a fost considerată ca  limita de jos a sunetelor audibile de către om. Ţinând seama de scara logaritmică, înseamnă că sunetele cu intensitatea de 10, 20, 30 db reprezintă  depăşirea de 10, 100, 1000 ori a pragului inferior al intensităţii.

Pentru a evalua în ce mod perturbă zgomotul activitatea la locul de muncă, trebuie să se ţină cont de următorii factori:

zgomotul neaşteptat şi/sau intermitent deranjează mai mult decât cel continuu; zgomotele cu un spectru mai bogat în frecvenţe înalte, deranjează mai mult decât

cele cu frecvenţe joase; activităţile în care atenţia este foarte importantă sunt perturbate în mai mare

măsură decât celelalte; sensibilitatea la zgomot este mai mare în activităţile de instruire decât în lucrările

de rutină.Problemele de sănătate cauzate de zgomot includ: dificultăţi în comunicare şi

concentrare, stres şi irascibilitate, tulburări ale somnului, probleme cardiovasculare şi efecte negative asupra sistemului endocrin, asupra performanţei, productivităţii şi comportamentului social.

În ordinea apariţiei, primele efecte sunt la nivel psihic (distragerea atenţiei, reducerea perfor-manţelor în sarcini care utilizează memoria de scurtă durată), vegetative (creşterea activităţii cardiace), suferinţă auditivă şi apoi dificultăţi în coordonarea mişcărilor.

2. Zgomotul la locul de muncăSe estimează că o treime a angajaţilor din Europa (peste 60 milioane de oameni)

sunt expuşi la niveluri ridicate de zgomot mai mult de un sfert din timpul lor de lucru.Circa 40 milioane de lucrători (echivalentul întregii populaţii a Spaniei) sunt

nevoiţi să ridice tonul peste nivelurile normale de conversaţie pentru a se putea face auziţi, cel puţin jumătate din timpul lor de lucru.

În 1990 aproape 30 de milioane de americani au fost expuşi unui nivel ridicat de zgomot de 85 de decibeli, sau dB, la locul de muncă. Probleme ale urechii interne pot fi cauzate de către zgomote puternice (împuşcături, explozii). Mai pot fi cauzate de către expunerea la zgomot în perioade de timp mai lungi. Aceste cazuri apar la locurile de muncă, dar şi în zonele din jurul aeroporturilor şi a autostrăzilor. Când urechea internă este expusă la nivele sonore de 85dB timp de 40h/săptămână, pe durata vieţii unui adult, există un mare risc în deteriorarea celulelor superioare senzoriale. Deteriorarea se dezvoltă în timp iar persoana expusă de obicei nu sesizează acest lucru. Probleme legate de neînţelegerea vorbitului atunci când există un nivel scăzut de zgomot este unul dintre primele simptome. Pierderea auzului indusă de zgomot este considerată ca fiind cea mai comună, ireversibilă boală din industrie. O expunere prelungită la zgomot puternic poate conduce la deficienţe de auz, dar zgomotul poate fi de asemenea sursa sau un factor care contribuie la :

vătămarea urechii în timpul expunerii la substanţe periculoase; stresul legat de muncă; creşterea riscului de accidentare la locul de muncă ; vătămarea fătului, în timpul sarcinii angajatei.

De fapt, zgomotul în muncă poate costa mult mai mult decât pierderea auzului! El poate fi un factor care cauzează accidente de muncă, contribuie la stresul legat de muncă şi poate cauza îmbolnăviri, acţionând în combinaţie cu alţi factori de risc din mediul de muncă. Pierderea auzului poate nu numai opri o persoană să lucreze la întreaga sa capacitate; ea poate să distrugă viaţa socială a persoanei, izolând-o de comunitate.

10 56 50 56159

337395

211

386 386

696

0100200300400500600700

nr.

im

bo

lna

vir

i

1991 1993 1995 1997 1999 2001

anul

Figura nr 1. Numarul imbolnavirilor profesionale determinate de zgomot in

Romania

Pentru evitarea efectelor determinate de intensităţile mari ale zgomotului sunt necesare măsuri de prevenire precum:

acte normative de limitare a zgomotelor ; dimensionarea corespunzătoare a încăperilor; dispersarea şi dispunerea raţională a echipamentelor; pereţi, plafoane şi planşee din materiale fonoabsorbante ; săli pentru recreere în timpul pauzelor; control ORL periodic. alte soluţii de minimizare a expunerii la zgomot cuprinse în cadrul Directivei

2003/10/CE.

3. Zgomotul ambiental Zgomotul ambiental este o problemă internaţională serioasă şi mereu crescândă;

zgomotul este luat în considerare din ce in ce mai mult în evaluarea calităţii vieţii intr-un oraş, sau vecinătatea sa. Zgomotul ce provine de la traficul auto sau feroviar, aeroportuar, zonele industriale sau de la vecini duce la creşterea continuă a numărului de reclamaţii şi dispute legale. În afară de crearea de disconfort, zgomotul poate să influenţeze somnul, sănătatea, bunăstarea şi valoarea proprietăţilor, poate produce stres, oboseală şi pierderea irecuperabilă a auzului şi negativ procesul de învăţare în şcoli.

Infrasunetele care pot apărea la automobile cu viteză mare, la elicoptere, la apropierea furtunii, explozii, cutremure, în timpul zborului avioanelor supersonice. Infrasunetele sunt foarte greu absorbite, deci se atenuează puţin cu distanţa. Infrasunetele ca şi ultrasunetele sunt percepute de sugari, animale şi păsări. La adulţi infrasunetele produc ameţeală, vomă, un fals efect de euforie, sau chiar efecte cumulate.

Ultrasunetele au frecvenţe de 20000 Hz - 1 miliard Hz. Sunt produse în natură, în industrie sau în aparatura electrocasnică. Animalele recepţionează ultrasunetele iar lilieci utilizează ultrasunetele emise de ei pentru orientarea în timpul nopţii. La om ultrasunetele distrug globulele roşii din sânge, apar migrene, greaţă sau chiar pierderea echilibrului. Ultrasunetele distrug bacteriile, viruşii cum ar fi: bacilul tuberculozei, virusul gripei, al tifosului.

Zgomotul acţionează asupra întregului organism, deoarece senzaţia auditivă ajunge la sistemul nervos central, prin intermediul căruia influenţează alte organe. Efectele resimţite de om sunt: reducerea atenţiei, a capacitaţii de muncă, deci creşte riscul producerii accidentelor;

instalarea oboselii auditive care poate dispărea odată cu dispariţia zgomotului;

traumatisme, ca urmare a expunerii la zgomote intense un timp scurt. Aceste traume pot fi ameţeli, dureri, lezarea aparatului auditiv şi chiar ruperea timpanului;

scăderi în greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări ale somnului, deficienţă în recunoaşterea culorilor;

surditate la perceperea sunetelor de înaltă frecvenţă.

Zgomotele de intensitate foarte mare pot provoca deteriorări ale clădirilor, aparatelor, instrumentelor. Pentru reducerea zgomotelor se utilizează procedee sau tehnici specifice sursei de zgomot.

Dereglări ale somnului şi consecinţe - pot fi considerate boli şi au efecte negative în ceea ce priveşte:

eficienţa la locul de muncă; felul în care ne simţim; procesul de învăţare, special în timpul copilăriei; imunitatea sistemului; abilitatea de a conduce.

Dereglările cronice ale somnului pot contribui la:→ boli cardiovasculare,→ nevroze, → frică,→ agresivitate.

În dormitor ar trebui păstrate următoarele limite ale zgomotului: 8h à 30dB şi nivelul maxim să nu depăşească 45dB.

Probleme legate de concentrareZgomotul poate crea dificultăţi în procesul de învăţare, în special în cadrul

şcolilor, unde este necesar un nivel foarte scăzut al zgomotului. Testările au arătat numărul de greşeli pe care le fac copiii la ascultarea unor propoziţii standard într-un mediu zgomotos. Rata de greşeli este de 4.3% când nivelul de zgomot este mai puţin de

55dB(A). Rata de greşeli obţinută este de cel puţin 15% când nivelul de zgomot din mediu este 60dB sau mai mult.

FrustrareStarea de iritare cauzată de către zgomot este un fenomen global, un sentiment de

nemulţumire asociat cu orice fapt, ştiut sau crezut de un individ sau un grup că îi afectează într-un mod ostil. Zgomotul generat de traficul aerian sau terestru reprezintă sursa cheie pentru această stare de iritabilitate.

Schimbări hormonale croniceExpunerea continuă la zgomot poate duce la dereglări cronice ale sistemului

psihologic – în special la creşteri ale producerii hormonilor ce cauzează stresul. Aceşti hormoni ai stresului (adrenalina şi noradrenalina) duc la creşterea colesterolului în sânge.

4.UrecheaEste organul care face posibilă perceperea sunetelor. Este un mecanism fin, mic şi

minunat. Cu ajutorul ei putem auzi numeroase sunete frumoase din lumea înconjurătoare. În mod sigur, merită să fie ocrotită.

Urechea este un organ al simţului pereche. Organul de simţ este organul care conţine celule receptoare ce primesc excitaţiile din mediul înconjurător şi le transformă în influx nervos, trimiţându-le prin nervi până la nivelul scoarţei cerebrale. În ureche ajung numeroase sunete, de la zumzetul insectelor până la zgomotul infernal provocat de avioanele cu reacţie.

Atunci când auzim ceva de fapt urechea noastră este atinsă de vibraţiile presiunii atmosferice. Urechea transformă undele sonore în impulsuri electrice pe care le transmite mai departe la creier, care la rândul său decodifică semnalele. Urechea se obişnuieşte treptat cu sunetele,iar cu timpul învăţăm şi sensul acestora.Urechea este alcătuita din trei mari părţi: urechea externă, urechea medie şi urechea internă.

Urechea externă prezintă un pavilion cu un ţesut cartilaginos, acoperit de epidermă. Acesta secretă cerumen şi prezintă peri care apără urechea. Mai prezintă canalul auditiv extern care ajunge până la o membrană subţire de 0.1 mm, numită timpan. Pavilionul urechii captează undele sonore din aer asemenea unei antene parabolice şi le transmite prin canalul auditiv spre urechea interioară. Undele sonore captate de urechea exterioară trecând prin canalul auditiv exterior pun în mişcare membrana timpanică aflată pe intrarea urechii medii.

Urechea medie reprezintă cam o parte din ureche externă fiind de fapt o mică cavitate „săpată” în oasele craniului. Este delimitată spre exterior de membrana timpanică iar printr-un conduct subţire numit trompa lui Eustachio comunică cu cavitatea nazală. Din acest motiv presiunea externă corespunde cu presiunea din urechea medie. Daca presiunea atmosferică se modifică brusc şi urechea se adaptează. In cavitatea urechii medii se găsesc trei oscioare: ciocanul (malleus), nicovala (incus) şi scăriţa ( stapes). Vibraţiile membranei timpanice se transmit la oscioarele auditive şi de acolo la fereastra ovală, situată la intrarea din urechea medie şi cea internă.

Urechea internă prezintă un labirint osos care la rândul lui conţine un labirint membranos. Prin labirintul osos circulă un lichid numit perilimfă, iar prin cel membranos un lichid numit endolimfă. Aici, cochlea transformă vibraţiile în impulsuri electrice care

sunt transmise la creier, având totodată un rol important în menţinerea echilibrului. Legătura dintre urechea internă şi creier este realizată prin intermediul nervului auditiv care la nivelul melcului trimite mai multe prelungiri. Cele trei conducte semicirculare umplute cu un lichid, respectiv cavitatea numită vestibulum care este compartimentată în saculă şi utriculă, sunt de fapt „organele” echilibrului. Melcul este străbătut de trei canale umplute cu lichid. În canalul cochlear se găsesc nişte cili situaţi în mai multe rânduri, totalitatea acestor celule senzoriale împreună cu membrana tectorială alcătuiesc organul lui Corti: acesta este centrul organului auditiv. Vibraţiile care trec prin canalul cochlear pun în mişcare membrana bazală şi membrana tectorială care vor acţiona asupra cililor. Din aceste celule vor porni semnale către creier, unde impulsurile se transformă in senzaţie auditivă.

5.Caracteristicele sunetelor

Fenomenul care stă la baza producerii sunetelor este vibraţia unei surse sonore. Sunetul se propagă sub formă de unde elastice numai în substanţe (gaze, lichide şi solide), dar nu se propagă în vid. Ele se propagă cu viteza de 331m/s în aer. Caracteristicile lui sunt:

1. Înălţimea - exprimată în frecvenţa vibraţiei;

2. Intensitatea - exprimată în energia vibraţiei.

Orice sunet simplu, cum ar fi o notă muzicală, poate fi deschis in totalitate, specificând trei caracteristici perceptive:

1. Înălţimea;

2. Intensitatea;

3. Calitatea.

Aceste caracteristici corespund exact a trei caracteristici fizice:

1. Frecvenţa;

2. Amplitudinea;

3. Constituţia armonică.

Zgomotul este un sunet complex, o mixare de multe frecvenţe, sau note care nu sunt legate armonic.

Sunetul se propagă din aproape în aproape sub formă de unde sonore. Propagarea sunetului se face cu viteză constantă, fiecare strat de aer vibrând cu frecvenţa egală cu cea a sursei sonore.

Sunetul se mai caracterizează în funcţie de trei factori:

1. Durata - se referă pur şi simplu la intervalul de timp în care urechea este expusă la un sunet.

2. Frecvenţa sau Tonalitatea - este exprimată în cicluri pe secundă sau hertzi. Gama de frecvenţe pentru un auz sănătos şi normal este de 20 până la 20000 de cicluri pe secundă.

3. Amplitudinea sau Intensitatea - se măsoară în dB .

   Omul percepe sunete cu o frecvenţă între 16 şi 20000 vibraţii pe secundă şi cu o intensitate între 0 şi 120 db (de 10 000 000 000 000 ori peste  pragul minim). Zgomotul produs de o convorbire se situează între limitele de 30 şi 60 db.

6.Nivelul aproximativ de decibeli al unor sunete

Respiraţia - 10 dB

Şoapta - 20 dB

Murmurul produs de o clasă de elevi - 50 dB

Conversaţia - 60 dB

Traficul la orele de vârf - 80 dB

Mixerul de alimentare - 90 dB

Strada aglomerată – 90 dB

Un tren în mişcare - 100 dB

Ferăstrăul cu lanţ - 110 dB

Un avion în mişcare - 120 dB

Zgomotul produs de o puşcă - 140 dB

Nivelul de 20-30 decibeli este inofensiv pentru organismul uman, acesta este fonul sonic normal.

Limita sunetului este 80 decibeli. Sunete de 130 decibeli provoacă senzaţia de durere, iar de 150 decibeli este insuportabil. (in secolele trecute  exista termenul de moarte sub clopot) . Aşa se ajunge la poluarea fonică. 7.Poluarea fonică

În natură sunetele puternice sunt o raritate, zgomotul este slab şi de obicei de scurtă durată.

Sunetele sunt indispensabile existenţei animale şi umane. Sunete precum murmurul apei unui izvor, freamătul frunzelor sunt întotdeauna plăcute  omului, ele liniştesc, scot stresul. Dar aceste sunete devin tot mai rare, fiind înlocuite de zgomotul provocat de industrie şi transport.     

Majoritatea activităţilor omeneşti este generatoare de zgomote. Poluarea sonoră poate fi generată de surse naturale şi surse artificiale.    

Sursele naturale sunt erupţiile vulcanice, cutremurele, alunecări de teren, vuietul unei cascade, etc.

Sursele artificiale de zgomot pot fi surse generatoare de zgomot în mediul ambiant: sunetul sirenelor, soneriile, claxoanele, zgomotul produs de  traficul auto sau aerian. (Traficul aerian in special cel supersonic prezintă o sursa de zgomot cu implicaţii puternice. Unele motoare aviatice se aud  de la 30 km.)      Măsurătorile efectuate în oraşele mari arată că nivelul zgomotului în orele de vârf depaseste cu mult standardele si normele sanitare.

În cabina unor camioane de mare putere s-au măsurat uneori zgomote cu intensităţi intre 90 şi 110 dB. Zgomotele din întreprinderi influenţează  nefavorabil rezultatele economice şi eficienţa producerii. Se apreciază că doar în SUA circa 170 000 persoane cu vârsta între 50 şi 59 ani au  capacitate de auz diminuată datorită activităţii în medii cu cote înalte ale zgomotului.

Este foarte ridicat nivelul zgomotului industrial, în unele întreprinderi el este la nivelul de 90-100 decibeli, dar nici acasă nu este mai linişte.

În prezent se studiază acţiunea zgomotului asupra organismului uman, cercetările au arătat că nivelul foarte mare acţionează negativ, dar şi liniştea apăsătoare produce reacţii patologice. Sunete de o anumită intensitate sunt necesare în special la efectuarea diferitelor calcule.

Fiecare individ interpretează zgomotul în mod diferit. Asta depinde foarte mult de vârstă, temperament, starea de sănătate şi factori externi.

Sunetele de o intensitate mare afectează aparatul auditiv, centrele nervoase, pot produce reacţii dureroase şi chiar şocul.

Poluarea fonică provoacă la nivelul organismului uman o serie întreagă de efecte începând cu uşoare oboseli auditive până la stări nevrotice grave  şi chiar traumatisme ale organului auditiv.

Sunetele cu o fecvenţă mai ridicată sunt mai periculoase decât cele cu o frecvenţă joasă.

8. Durata zgomotului

Într-un mediu în care intensitatea este de 120 db, omul poate fi activ doar 2 minute. Diferitele forme ale slăbirii auzului pot fi cauzate de afectarea nervului auditiv. Zgomotele permanente, ca de exemplu motoarele din uzine, pot determina slăbirea

auzului la fel ca zgomotele de durată scurtă, dar de intensitate foarte mare. Volumul căştilor de la mp3 dat la maxim are de asemenea efecte negative asupra auzului.

Cel mai comun efect al zgomotului este afectarea echilibrului neurovegetativ, care se poate produce la intensităţi de circa 60 db.

Zgomotul poate provoca diminuarea volumului caloric, afectarea funcţiilor circulatorii, schimbări ale ritmului inimii şi ale presiunii sanguine, nevroze  stomacale, insomnii. Zgomotul poate genera stări de teamă şi incomoditate, diminuează atenţia şi siguranţa. Traumatismele provocate de zgomot  se referă la ruperea timpanului, lezarea organului Corti, etc.

Experienţele efectuate de către cercetători pe maimuţe au arătat că zgomotele excesive produc efecte fiziologice complexe. Zgomotele echivalente  cu cele suportate de oameni în activitatea lor cotidiană au produs la maimuţe o creştere cu peste 30% a tensiunii arteriale, o creştere a nivelului  glucozei în sânge.

Organele auditive sunt într-o legătură puternică cu sistemul nervos central, diferite categorii de zgomot pot afecta orice ţesut al organismului,  orice celulă sau formaţiune intracelulară şi pot provoca diferite forme de îmbolnăviri.

Acţiunea primară a zgomotului puternic influenţează negativ nu doar asupra urechii, dar are şi urmări neurologice - ameţeli, cefalee, oboseală.  Muzica puternică poate crea stări de depresie.

Zgomotul e foarte periculos, acţiunea sa se manifestă cu timpul, pe nesimţite. Tot mai frecvent în lumea medicală se vorbeşte despre maladia  zgomotului, cu afectarea sistemului nervos şi auditiv.

9. Surse de poluare fonică

Sursele de poluare fonică sunt foarte numeroase şi diferite.

Acestea sunt:

-circulaţia sau transporturile;

-industria;

-construcţiile şi montajele;

-comerţul;

-telefonia mobilă;

-discotecile şi cluburile;

-petardele şi artificiile;

-muzica;

-copiii în terenurile de joacă (ţipetele lor înregistrează 70-80 dB)

-terenurile sportive şi stadioanele (zgomotele provenite de la acestea fiind de peste 100 dB)

-animalele pot tulbura liniştea, mai ales noaptea. Lătratul unui câine înregistrează

intensităţi sonore de 70-80 dB.

10. Muzica ascultată la MP3

Folosirea îndelungată a MP3 playerelor sau a telefoanelor mobile pentru a asculta muzica la volum maxim poate duce chiar la pierderea auzului, potrivit unui studiu al SCENHR, Comitetul Ştiinţific al Comisiei Europene pe riscuri de sănătate recente, informează Greenfacts. Riscurile de vătămare a auzului depind de nivelul sunetului, de durata şi frecvenţa ascultării. Tinerii sunt cei mai afectaţi şi riscă cel mai mult pierderea auzului. Până în 80 decibeli se consideră că ascultarea muzicii nu prezintă efecte negative, indiferent de durata şi de frecvenţa. Acest nivel este echivalent cu zgomotul din trafic şi reprezintă cota maximă admisă de UE ca zgomot de fond la locul de muncă.

Majoritatea MP3-urilor însă generează până la 120 de decibeli, nivel echivalent cu zgomotul făcut de un avion care ar decola în apropiere. Ascultarea prelungită la un astfel de volum, pe o durată de până la câţiva ani poate cauza de la un ţiuit permanent în ureche şi până la pierderea parţială sau totală a auzului. La impulsul Direcţiei Generale pe Sănătate şi Consumatori, mai multe studii vor fi efectuate în continuare pentru a stabili care sunt segmentele de populaţie mai vulnerabile la efectele negative asupra auzului şi dacă mai sunt şi alte riscuri ale ascultării prelungite în afară de cele cunoscute.

11. Poluarea fonică face o mie de victime pe an

Un studiu realizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că 3% dintre atacurile de inimă sunt provocate de poluarea fonică, adică o mie de persoane mor anual din cauza zgomotului. În Bucureşti, nivelul de zgomot depăşeşte valoarea maxim legală, de 55 de decibeli. În Piaţa Unirii, aparatul care masoară nivelul de zgomot indică, 80 de decibeli, iar în Piaţa Universităţii,75 de decibeli.

Mecanismul de declanşare al bolii este progresiv: palpitaţii, creşteri ale tensiunii arteriale până la tacuri de cord. Organizaţia Mondială a Sănătăţii mai susţine că 2% dintre europeni au probleme cu somnul din cauza poluării fonice.

12. Măsuri pentru diminuarea poluării fonice

Măsurile de combatere a zgomotelor se impun ca o necesitate de prim ordin şi ele sunt foarte numeroase. Astfel pentru a diminua zgomotul produs de traficul rutier, perdelele forestiere constituite din arbori şi arbuşti au capacitatea de a reduce zgomotul cu circa 10 dB.

Acasă sau la birou, izolarea pereţilor şi instalarea geamurilor duble pot diminua sunetul traficului, a vecinilor şi a altor surse zgomot exterioare. Pereţii puşi de-a lungul autostrăzilor pot proteja persoanele care locuiesc în apropiere de acestea de sunetul traficului, însă, din păcate, la noi în ţară-unde nu avem nici autostrăzi, dar să mai vorbim de perdele fonice- acest lucru pare a fi destul de departe.

Măsurile pentru reducerea poluării fonice necesită investiţii, noi materiale, noi tehnici în construcţiile civile, industriale, în construcţia de maşini, regândirea unor procedee, instalaţii, mijloace şi sisteme de trafic şi nu în ultimul rând, un comportament civilizat al oamenilor între ei.

De aceea, un mare rol în combaterea poluării fonice ca şi al altor forme de poluare, o are comunitatea locală. Membrii ei pot determina autorităţile să elaboreze o legislaţie care să influenţeze pozitiv factorii poluanţi de orice fel, cărora le spunem: „Nu poluaţi oraşul!."

13. Concluzii

Factorii care cauzează poluarea fonică sunt destul de cunoscuţi, traficul intens, industria, muzica dată la maxim, explozii şi trageri. Este o problemă uşor trecută cu vederea ca fiind ceva lipsit de importanţă, mai ales comparată cu alte feluri de poluare care afectează mediul înconjurător în mod direct. Totuşi, aceasta este tipul de poluare care afectează oamenii mai mult ca oricare dintre specii, iar astfel, noi trebuie să o controlăm. Pentru a diminua poluarea fonică e nevoie de educaţie în acest sens. Trebuie să încercăm să avem o viaţă liniştită pentru urechile noastre şi să încercăm să plantăm cât mai mulţi copaci, aceştia ajutându-ne în lupta cu poluarea fonică.

Bibliografia

www.didactic.ro http://antipoluare.wordpress.com

http://www.ecomagazin.ro/poluarea-fonica-poate-fi-redusa-dar-nu- suficient/

http://www.youngreporters.org/article.php3?id_article=1969

http://www.green-report.ro/stiri/poluare-fonica-cauzata-de-mp3-uri

http://www.ecomagazin.ro/poluare-fonica-de-la-combinatul-siderurgic/

http://www.sfatulmedicului.ro/revista_presei_medicale/ Poluarea_fonica_fac e_o_mie_de_victime_pe_an_1234.html

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate