www.cartiaz.ro – carti si articole online de

8/14/2019 Www.cartiaz.ro Carti Si Articole Online De

1/169

www.cartiaz.ro Carti si articole online de la A la Z

MORFOLOGIE

Morfologia este partea gramaticii care cuprinde reguli privitoarela forma cuvintelor ii la modificrile acesteia In vorbire ii In scriere.Este compartimentul limbii cu cea mai complex sistematizare, iar

structura morfologic este partea cea mai stabil a unei limbi.

Noiuni generaleStudiul morfologiei este organizat In clase lexico-gramaticale

numite pri de vorbire, caracterizate prin anumite trsturi generale,formale ii de coninut ii care se definesc pe baza a trei criterii:criteriul semantic, morfologic ii sintactic. Aceste criterii se regsescIn definiiile clasice ale prilor de vorbire, In care se arat ce exprimclasa respectiv (sensul lexical), caracteristicile de form (flexiuneaIn raport cu diverse categorii gramaticale) ii funciile sintactice alecuvintelor, rolul acestora Intr-un enun. Din definiiile unor pri devorbire poate lipsisensul lexical (este vorba de cuvintele asemantice:prepoziia ii conjuncia) sau funcia sintactic (la substantiv, pronume,numeral, verb, unde acestea sunt multiple ii mai mult sau mai puinspecifice); singurul element constant In definirea prilor de vorbireeste cel morfologic, care se refer la modificarea structurii cuvintelor,adic la flexiune.

In gramaticile romneiti sunt Inregistrate zece pri de vorbire:substantivul, articolul, adjectivul, numeralul, pronumele, verbul,adverbul, prepoziia, conjuncia i interjecia (unii specialiiti con-test articolului ii numeralului acest statut). Dintre acestea, primeleiase se grupeaz In categoria cuvintelor flexibile, adic pot prezentamodificri formale, ultimele patru In cea a cuvintelor neflexibile, cumeniunea c adverbul ocup o poziie intermediar, deoarececunoaite categoria gramatical a comparaiei, prin care se apropie decuvintele flexibile, dar variaiile In raport cu aceast categorie sunt

exprimate perifrastic, prin urmare forma cuvntului rmnenemodificat.
http://www.cartiaz.ro/http://www.cartiaz.ro/


2/169

Flexiunea primelor patru pri de vorbire (substantiv, articol,adjectiv, numeral) se numeite flexiune nominal sau declinare, pro-numele are un tip propriu de flexiune, pronominal, foarte apropiat

de cea nominal prin unele categorii comune; verbul, care sedeosebeite radical de celelalte pri de vorbire flexibile, are o flexiuneverbal, cunoscut sub numele de conjugare.

Criteriul semantic priveite semnificaia general a unei clasede cuvinte ii Imparte prile de vorbire In dou categorii: cuvinteautosemantice, care exprim noiuni, obiecte, circumstane ii pot fipri de propoziie (substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele,verbul, adverbul, interjecia) ii cuvinte asemantice, care nu denumescceva din realitate, dar stabilesc raporturi Intre cuvinte sau Intre

propoziii, au rol de cuvinte ajuttoare sau instrumente gramaticale(articolul, prepoziia, conjuncia).

Cuvintele cu sens lexical de sine stttor sau autosemantice auun inventar bogat, deschis, supus Innoirii att prin Imprumuturi, ct iiprin formaii interne (este vorba mai ales de substantive, adjective,verbe), pe cnd cuvintele asemantice (articolul, prepoziia, conjuncia,unele adverbe de mod) au un inventar restrns, Inchis, stabil, cucaracter abstract ii preponderent gramatical.

Criteriul sintactic are In vedere funciile sintactice Indeplinitede prile de vorbire In propoziie. Se disting astfel: pri de vorbireapte de a Indeplini o funcie sintactic proprie (substantivul, adjectivul,pronumele, numeralul, verbul ii adverbul) ii cuvinte care nu repre-zint uniti sintactice (nu funcioneaz ca pri de propoziie), ci ajutla exprimarea funciilor sintactice, ca elemente de relaie In propoziieii In fraz (prepoziia, conjuncia, articolul, interjeciile ii uneleadverbe).

Din asocierea celor trei criterii rezult cele zece pri de vorbire

menionate, cu precizarea c muli gramaticieni contest calitatea departe de vorbire distinct a articolului ii a numeralului. Articolulhotrt ii articolul nehotrt sunt considerate morfeme, cu rol similardesinenelor, exprimnd determinarea, iar numeralul este considerat oclas de cuvinte foarte eterogen din punct de vedere gramatical, carenu are funcii sintactice proprii, ci se foloseite de valoarea altor pride vorbire (adverbe, adjective sau substantive), iar trsturile salemorfologice ii caracteristica semantic (exprim o cantitate numericdefinit) se Intlnesc ii la cuvinte aparinnd altor pri de vorbire.

Intre prile de vorbire nu exist o grani precis, fiind posibiletreceri de la o parte de vorbire la alta prin procedeul numit


3/169

conversiune sau schimbarea valorii gramaticale, transpoziielexico-gramatical, derivare improprie etc. Acest transfer dintr-oparte de vorbire In alta se realizeaz fr modificri ale formei

cuvintelor, cu exemplificri In cele ce urmeaz: substantiv devenitprepoziie: ,A reucitgraie talentului su, substantiv devenit adverb:,Varacltorecte mult, ,Doarmebutean, ,Singurcuc, pronumerelativ-interogativ devenit adverb: ,,e frumos!, adverb devenitadjectiv: ,Un domn bine, ,Un aa afront, prepoziie devenitconjuncie: ,El cu ea formeaz un cuplu reucit, numeral devenitadverb:,,nti ascult, dup aceea vorbecte etc.

Prin articulare, practic, orice parte de vorbire poate fi substanti-vat: ,,lbastrul de Vorone, ,Euldin noi, ,Zeceleprimit la examen

l-a fcut fericit, ,Plimbatul de diminea, ,Binele fcut nu seuit ucor, ,A subliniatun pe din text, ,E un dar la mifloc, ,Ofulnostru dintotdeauna. Multe pri de vorbire devin foarte adeseaadjective: artist cetean, femeie cosmonaut, biatul acesta, a samam, prima iubire, om instruit, ran sngernd, o asemeneafapt etc.

Interjecii provenite din substantiv la cazul vocativ: Doamne!,mam!, soro!, nene!, domle!; din verbe la modul imperativ: uite!,

pzea!; din numeral (argotic): case!Trecerile de la o parte de vorbire la alta pot fi uneori doarocazionale sau limitate contextual. De exemplu, adverbul binicordevine substantiv numai In locuiunea: cu binicorul, dup cumadjectivul ii adverbul clar este substantiv doar In clar de lun.

Locuiunile prilor de vorbireCu excepia articolului, toate prile de vorbire au locuiuni.

Acestea sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar, care se comport, dinpunct de vedere gramatical, ca o singur parte de vorbire. Dup clasa

morfologic ale crei caracteristici gramaticale le preiau, locuiunilepot fi: substantivale (prere de ru), adjectivale (de excepie), prono-minale (cine ctie cine, te miri ce), numerale (mai ales distributive iiadverbiale: cte doi, de dou ori, a doua oar), verbale (a bga deseam, a da nval), adverbiale (fr noim, zi de zi, din cnd Incnd), prepoziionale ( In ciuda, o dat cu), conjuncionale (chiardac, cu toate c), interjecionale (Doamne pzecte!).

Adjectivele, verbele, adverbele, prepoziiile ii conjunciile aucele mai multe locuiuni, pentru celelalte pri de vorbire, numrul

acestora este nesemnificativ, iar unii specialiiti nu recunosc existenalocuiunilor pronominale ii numerale.


4/169

Categoriile gramaticaleCategoriile gramaticale sunt modaliti prin care se realizeaz

flexiunea prilor de vorbire. In limba roman lista lor cuprinde:

genul, numrul, cazul, gradul de comparaie, persoana, diateza,modul ii timpul. Unii autori includ ii categoria determinrii.

Genul, cu cele trei specii ale sale, masculin, feminin ii neutru,este o categorie gramatical proprie substantivului, articolului, adjecti-vului, pronumelui, numeralului ii verbelor la participiu ii gerunziu.De reinut c substantivele nu-ii schimb forma dup gen (copii iicopii, de exemplu, nu sunt dou forme ale aceluiaii cuvant, ci doucuvinte diferite), dar celelalte pri de vorbire amintite mai sus Iiischimb forma (frumos-frumoas, un-o, doi-dou, acesta-aceasta,

citit-citit nu sunt dou cuvinte diferite, ci numai dou forme grama-ticale ale aceluiaii adjectiv, articol, numeral, pronume, verb). Toatecele trei genuri gramaticale se manifest, In general, prin desinene latoate prile de vorbire care au aceast categorie gramatical.

Numrul gramatical, divizat In singular ii plural, apare Inflexiunea tuturor prilor de vorbire flexibile, cu excepia numeralului(la care ideea de numr este exprimat lexical). El indic un exemplarsau mai multe, In cazul substantivului, articolului, adjectivului,

pronumelui ii numeralului. La verb se manifest pentru a indica dacaciunea este fcut de un singur autor sau de mai muli.Cazul se realizeaz In limba roman prin cinci valori:

nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, vocativ, marcate prin desinene.Este o categorie gramatical proprie substantivului, pronumelor iinumeralelor cu valoare de substantiv, iar la celelalte pri de vorbire(articol, adjectiv, forma de participiu) cazul se explic prin acord.

Gradul de comparaie, cu varietile pozitiv, comparativ (cusubdiviziunile: de superioritate, de egalitate, de inferioritate) ii

superlativ (cu subdiviziunile: relativ ii absolut) este o categoriegramatical comun unei mari pri din adjectivele calificative (cuanumite excepii) ii unei pri din adverbe (In special celor de mod),care nu se exprim niciodat In limba roman prin terminaii grama-ticale (cu excepia neologismelor de origine savant), ci prin cuvinteauxiliare: mai, tot aca, foarte, prea etc.

Persoana se manifest In flexiunea unor pronume (personale,reflexive, de Intrire, de politee, posesive) ii In flexiunea verbului(In cadrul modurilor personale), realizandu-se In trei valori: persoana I

vor- bitorul, persoana a II-a conlocutorul ii persoana a III-a oalt


5/169

persoan despre care se vorbeite; valorile sunt marcate fie prin formesupletive, In cazul pronumelui (eu, tu, el; al meu, al tu, al su etc.),fie prin desinene, In cazul verbului (alergam, alergai, alergau etc.).

La verb ii la pronumele care au persoan, aceast categorie esteasociat cu valorile de numr.

Diateza, cu speciile activ, reflexiv, pasiv, modul, cu speciileindicativ, conjunctiv, condiional-optativ, imperativ, infinitiv, gerunziu,participiu, supin, ii timpul, cu speciile prezent, trecut, viitor suntcategorii gramaticale specifice verbului, exprimabile prin mijloacevariate, uneori diferite de terminaiile de tipul desinenelor, ii anumeprin sufixe gramaticale, pentru unele moduri (infinitiv, gerunziu,participiu) sau pentru unele timpuri (prezentul unor verbe, imperfectul

ii perfectul simplu, mai mult ca perfectul tuturor verbelor). Prinurmare, flexiunea verbului, numit conjugare, const Inschimbarea formei cuvintelor din aceast clas dup diatez, mod,timp (categorii specifice clasei), persoan ii numr (categorii comuneverbului cu alte pri de vorbire), fcnd ca verbul s aib cel maimare numr de formegramaticale printre toate prile de vorbireflexibile.

Categoria determinrii este specific substantivului,exprimnd diferite grade de individualizare; se realizeaz prinurmtoarele valori: nedeterminat (student), determinat nehotrt (unstudent), deter-minat hotrt (studentul), marcate cu ajutorul articolului(hotrt sau nehotrt).

Morfemul i structura morfologic (morfematic) acuvintelor Toate elementele componente ale unui cuvnt (rdcina,

tema, prefixele, sufixele, desinenele, accentul ii intonaia) poart

denumireageneral de morfeme.

Morfemul este noiunea definitorie a morfologiei, creia Ii d iinumele, ii reprezint unitatea minimal de expresie dotat cu semni-ficaie lexical sau gramatical.

Se deosebeite de fonem, care este unitatea fundamental a fono-logiei, avnd capacitatea de a diferenia cuvintele (or/er, dar/dor,foc/for etc.) fr a avea un sens propriu, ii de cuvnt prin faptul c nuare autonomie lexical, morfemul fiind de fapt un component al

structurii cuvntului. Formei unui morfem Ii corespunde o valoaregramatical (de exemplu, -i din elevi reprezint semnul pluralului).


6/169

-uri (ruri, mtsuri) etc., morfemul reprezentnd, din aceastperspectiv,


7/169

o clas de variante, numite alomorfe. Invariantele (morfemele) serealizeaz In poziii In care toate celelalte variante sunt excluse. Foarterar sunt admise dou variante In aceeaii poziie: transplant-el

transplant-uri, seminari-ilseminar-e, ranc-elrnc-i etc.Morfemele se realizeaz prin anumite alomorfe In funcie de

contextul fonetic sau de cel morfologic. De exemplu, alomorfele -i,Intnit dup un i aton: indici-i, sacrifici-i ii -, realizat numai dup unradical In vocal labial: ou/ou- sunt considerate alomorfe fonetice.

Alomorfele se realizeaz (destul de rar) In contexte care nu pot ficaracterizate fonetic sau morfologic: om/oam-eni, rs/rs-ete, cap/cap-ete. Asemenea alomorfe sunt considerate alomorfe lexicale.

Morfemele pot fi constituite din uniti fonetice segmentale, care

sunt reprezentate prin foneme propriu-zise (floare),suprasegmentale, reprezentate prin accent ii intonaie, care potdiferenia att cuvinte (fin- afIn, mozic-mozaIc), ct ii formegramaticale omografe: nominativ- vocativ (Petre Petre!), vocativ-genitiv/dativ plural (frailor!frailor),imperativ-indicativ prezent (Stai cuminte! Tu stai cuminte) iimorfemulzero (0), care reprezint o marc a valorilor gramaticale, este

purttorul unei informaii gramaticale, opunnd, Intre ele, diferiteforme dintr-o paradigm: alb- /alb-, pom- /pom-i; cnta- /cnta-m,cnta-i.

Clasificarea morfemelor se face dup diverse criterii. Unuldintre aceste criterii este reprezentat de posibilitatea de combinare aacestora. Unele morfeme pot aprea singure sau combinate cu unmorfem zero: cap, frig, loc, om, vnt ii nu pot comuta cu zero. Altemorfeme sunt dependente (sufixele, prefixele, desinenele), ele seataieaz unui morfem independent: copil-a, re-vedere, cnt-a-se-r-

m ii nu pot comuta cu zero.In funcie de coninutul exprimat, morfemele pot fi lexicale ii

cuprind morfeme-rdcin (student-, cas-) ii afixe derivative (ne-,des/dez-, str-; -ar, -esc, -mente etc.) ii morfeme gramaticale, dincarefac parte sufixele, care exprim la verbe modul ii timpul (gnd-esc,cnt-a-se, vz-nd) ii desinenele, care exprim persoana ii numrulverbului (striga-m), genul, numrul ii cazul In flexiunea nominal(ccoal-a, elev-i, frumoas-ei cas-e).

La acestea se mai poate aduga o alt clas, aceea a morfemelorlexico-gramaticale, care au att valoare gramatical, dar pot forma ii


8/169

moionale -, -i, -eas, -oare etc., care sunt att sufixe lexicale,formnd cuvinte noi: student-student, pictor-pictori, buctar-buctreas, regizor-regizoare, dar ii sufixe gramaticale, exprimnd

categoria gramatical a genului. 0 poziie intermediar o are sufixullexico-gramatical cu valoare de superlativ -isim (rarisim).

Morfemele mai pot fi clasificate ii In funcie de poziia fa demorfemul independent. Se disting morfeme dependente antepuse(prefixe: co-raport, afixe mobile sau morfeme libere de tipul verbeauxiliare, adverbe, prepoziii, conjuncii, pronume reflexive etc.: amauzit, foarte ru, a cnta, s ascult,se duce) ii morfeme dependentepostpuse (sufixele, desinenele, articolul ca mijloc de determinarenominal: ac-ar, cnt-a-se, student-ei, fat-a).

Dup structura expresiei morfemele sunt continue (formatedintr-un singur fonem sau dintr-un iir neIntrerupt de foneme: copil-a,ani-lor, vnt), discontinue; acestea pot fi, la rndul lor, repetate (fatharnic) ii Intrerupte (Intlnite mai ales la formele de infinitiv aleverbelor: a alerga ii la formele genitivale: al studentului) ii interne(alternanele din rdcin: al zare/zri, dlz strad/strzi, zlj obraz/obraji, lli colonell colonei, chel/chei, sclt basc/b%ti,forme supletive, nedetaiabile din structura rdcinii: eu, m, mie; sunt,

e%ti, eram, fusei,fost).Unii lingviiti consider c topica poate juca rol de morfem

gramatical. In enunul Oamenii fac gre%eli subiectul este exprimatprinsubstantivul articulat, iar obiectul prin cel nearticulat, indiferent detopic, pe cnd Intr-un enun ca oricelul vede pisica cuvintele%ori-celul iipisica sunt, pe rnd, subiect sau complement direct, In funcie

de poziia In enun.Structura morfologic (morfematic)In strns legtur cu unele categorii gramaticale ii, implicit, cu

flexiunea, se afl structura morfologic (morfematic) a cuvintelorcarepoate cuprinde urmtoarele componente: rdcina, tema, pre-fixele,sufixele ii desinenele. Ultimele trei (prefixele, sufixele ii desinenele)suntdenumite, cu un termen generic, afixe. Alturi de aceste componente,Instructura cuvintelor sunt prezente alternanele fonetice, accentul ii


9/169

cuprinde urmtoarele componente: morfemul-rdcin cnt- (parteafix a unui cuvnt, nedivizibil ii neanalizabil In pri componente),prefixul des- care, Impreun cu sufixul -a, formeaz un verb de lasubstantiv, sufixul -a- (sufix al timpurilor trecute pentru verbele de

conjugarea I), sufixul -se- (sufix al mai mult ca perfectului) ii


10/169

ll0

desinena i (exprim categoria de persoan ii numr, In cazul de fapersoana a 11-a, numrul singular).

Rdcina ii afixele lexicale constituie Impreun radicalul,

partea care apare constant In tot cursul flexiunii: desfac-e, desfc-and,desfc-ut;ptu-uri.Tema este o structur morfematic complex, alctuit dinrdcin

ii unul sau mai multe afixe (sufixe ii prefixe). De exemplu,prelucra-poate fi tema perfectului simplu, prelucrase este tema mai mult caperfectului. Dup unii specialiiti (v. 1orgu 1ordan, Vladimir Robu,

Limba roman contemporan, p. 353), tema este identic cu radicalulatunci cand In structura acestuia intr rdcina + sufixe ii prefixe.

Sufixul gramatical Impreun cu desinenele reprezint flectivul,partea cuvantului In care se manifest modificrile flexionare, compo-nenta variabil:prelucra-sem, voi alerga.

De regul, topica structurii morfologice a cuvintelor In limbaroman este radical + sufix gramatical + desinen: cred-ea-m, darpot aprea, mai ales la verbe, forme amplificate: radical+sufixl+sufix2+desinenl+desinen2: ven-i-se-r-m.

Separarea radicalului de flectiv se face adesea cu dificultate,datorit alternanelor fonetice care pot aprea In radical (soart-sori,fat-fete, cal-cai) sau Intre radical ii flectiv (cred, cread, crezi).

Exist situaii In care radicalul prezint In cursul flexiunii formesupletive, la verbele neregulate (f-i, f-u-se-i, er-a-m, fos-t, est-e, et-i;ar-e, av-ea-m, aib-, ia-u, lu-a etc.) sau la unele pronume personale(eu, mie, el, lui etc.) sau reflexive (sie,I%i, se etc.).

Alternanele fonetice marcheaz, pe lang mijloacele flexionarepropriu-zise, unele categorii gramaticale (genul, numrul, persoana,cazul) ii apar de regul In corpul rdcinii (fat-fete, art-arat) sau alsufixelor lexicale (nedreptate-nedrepti), iar cele consonantice aparmai ales In partea final a cuvantului, la grania cu desinena (student-studeni, obraz-obraji, romanesc-romane%ti).

Accentul poate marca, mai rar, diferite categorii gramaticale atatIn flexiunea nominal, cat ii In cea verbal (nr-nurri, zro-zeruri,aprpie-apropi).

Intonaia constituie In flexiunea nominal o marc a cazuluivocativ (frate!, la%ilor!), iar In cea verbal o marc a moduluiimperativ (Inceteaz!, stai!).

In limba roman sunt ii pri de vorbire neanalizabile (adverbe,prepoziii, conjuncii, interjecii) la care nu se pot detaia pri compo-

nente, deci nu pot fi analizate din punct de vedere morfematic.


11/169

Substantivul

Substantivul este partea de vorbire flexibil care denumeite

obiecte ale realitii: fiine (om, doctor, fat), lucruri (carte, sac, loc),fenomene ale naturii (cea, vnt, zpad), aciuni (scriere, urcare,vedere), stri (bucurie, tristee), Insuiiri (frumusee, buntate, Ine-lepciune), relaii (prietenie, du%mnie).

Genul, numrul ii cazul sunt categoriile morfologice alesubstantivului; dintre acestea genul este fix, prin urmare, substantivulse schimb numai dup numr ii caz, realiznd ceea ce se numeitedeclinare. Flexiunea substantivului este relativ srac, ajungnd pnla trei forme la substantivele nearticulate ii pn la opt forme la cele

articulate ii aceasta datorit, de fapt, flexiunii articolului. Forma-tip,adic forma sub care se gseite substantivul In dicionare, este cea denominativ-acuzativ, singular, nearticulat.

Dintre toate prile de vorbire, substantivele sunt cuvintelefolosite cel mai frecvent In vorbire, sunt cele mai numeroase ii Inpermanent Innoire, datorit numrului mare de obiecte care trebuiedenumite, cu Imprumuturi care se adapteaz mai mult sau mai puin lasistemul fonetic ii morfologic al limbii romne.

Clasificarea substantivelorSubstantivele limbii romne se clasific dup mai multe criterii.0 prim clasificare a substantivelor este cea dup natura

denumirii ii priveite dihotomiile substantive comune (apelative) substantive proprii.

Substantivele comune denumesc obiecte de acelaii fel, fr a ledistinge (copil, cas, pom, afacere, francez, ru, primvar). Se scriuIntotdeauna cu iniial mic ii sunt mult mai numeroase dect celeproprii.

Substantivele proprii denumesc numai anumite obiecte indivi-dualizate pentru a le deosebi de altele din aceeaii categorie. Ele seIncadreaz In numeroase grupe semantice. Pot fi individualizate numeproprii de persoane sau antroponime (prenume: Ion, Maria, nume defamilie: Popescu, tefnescu, personaje literare: Harap Alb, Scufia

Ro%ie), nume de locuri sau toponime (urbanonime: Ia%i,Craiova, hidronime: Arge%, Dunrea, oronime: Carpai, Buila,oiconime:

Romne%ti, Tunari, nume de strzi ii cartiere:Rul Doamnei,Primverii),nume de aitri sau astronime: Saturn Carul Mare Gemenii nume de


12/169

ll2

animale sau zoonime: Grivei, Joiana, nume de Intreprinderi ii instituii: Intreprinderea de Echipamente Aerospaiale, Facultatea de Litere, Ministerul Afacerilor Externe, organe ii organizaii de stat, politice

sau de alt natur, naionale sau internaionale: Partidul Social Democrat, Uniunea Scriitorilor din Romnia, Organizaia Naiunilor Unite, nume de evenimente cultural-istorice: Rena%terea, Reforma, Unirea Principatelor, Al 11-lea Congres1nternaional de Onomastic, nume de srbtori: Crciun,Boboteaz, Pa%te, 1 Decembrie, Anul Nou, numele unor publicaii:Studii %i cercetri lingvistice, Romnia literar, titlurile unoropere de tot felul: O noapte furtunoas, Simfonia a V1-a,

Dicionarul toponimic al Romniei, Legea Inv- mntului, nume

de produse industriale: aparat foto Nikon, televizor Philips, igriSnagov, vin Busuioac de Bohotin, nume de vehicule: rapidul OrientExpres,cruciitorulAurora.

Prin figura de stil numit antonomaz, substantivele proprii pot

deveni substantive comune: un cotnar, o dacie, un iuda, o caiaf, un

cresus, un hercule, iar substantivele comune devin proprii prin pro-

cedeul numit onimizare: Ciobanu, Ursu, Cataram, Pe%tii.

Principala distincie Intre substantivele proprii ii cele comune, In

scris, este de natur ortografic: numele proprii se scriu cu majuscul.In plan gramatical, distincia Intre numele propriu ii cel comun

se face prin cteva particulariti ale substantivelor proprii: au o

singur form de numr, fie singular: Craiova, Bacu, fie plural:

Bucure%ti, Dragoslavele, Ro%iori; se folosesc att In form

articulat, ct ii nearticulat, dar numai cu articol hotrt; flexiunea

cazual a numelor proprii difer de cea a substantivelor comune.Numele proprii masculine se articuleaz proclitic la genitiv-

dativ: lui Andrei, lui Horia, lui Azoric (articulare proclitic neadmisde norma literar la numele feminine, cu excepia unor nume precum:

Catrinel, Carmen, Calipso, 1ngrid, Lili, Miriam, Zizi) ii primesc pre-

poziia pe la acuzativ: O vd pe Ana, Il ascult pe Radu.Numele proprii feminine terminate In -ca, -ga au forme diferite

de genitiv-dativ fa de substantivele comune cu aceeaii terminaie:Puica-Puici/Puichii, Olga-Olgi/ Olghii fa de puica-puicii, fraga-fragii.

Includerea unor substantive In categoria numelor comune sau Incea a numelor proprii este adesea nesigur, ezitant, datorit faptului


13/169

ll3

c mai exist substantive cu ,statut intermediar, insuficient marcat. In


14/169

ll4

aceast situaie se afl, de exemplu, numele lunilor anului, numeleunor rase de animale sau specii de plante, numele unor dansuripopulare, epitete afective. Dac pentru numele lunilor anului regulile

sunt unice (cu iniial mic: decembrie), la celelalte regulile nu suntIntotdeauna ferme (de exemplu, se recomand scrierea cu majuscul:

Marele alb ras de porci sau Record soi de gru, dar cu iniialminuscul: ionatan, creesc, merinos, clucul, haegana sau epitetele:mutulic, haplea, ciufulici).

Dup structura morfematic substantivele se clasific Insubstantive simple, substantive compuse ii locuiuni substantivale.

Substantivele simple, comune ii proprii, sunt formate dintr-unsingur cuvnt. Ele pot fi cuvinte de baz, nederivate (carte, stilou,

Ana), cuvinte derivate cu sufixe (copilac, pdurar, alunic, bostnrie,cnepicte, fget, clujean, junimist, geamgiu, Indrzneal, agerime,

policioar, Victorac, Ionu, Argecel, Ialomicioara), cu prefixe(antevorbitor, arhie-

piscop, coprecedinte, constean, contracandidat, interfa,nelinicte,nonvaloare, postcalcul, reapariie, strbunic, suprasolicitare,ultrasunet) sau rezultate prin derivare regresiv, formate de la verbe sau

substantive (auz


15/169

ll5

(TAROM=Transporturile Aeriene Romne). Substantivele compusedin iniiale de cuvinte se pot scrie cu sau fr punct dup fiecare literii se pronun cu accent pe ultima silab.


16/169

ll6

Substantivele compuse prezint o serie de particulariti Inflexiune ii pun frecvent probleme de ortografie, mai ales scrierea cucratim sau fr cratim.

Locuiunile substantivaleLocuiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar ii

comportament morfologic de substantiv. Spre deosebire de substanti-vele compuse, al cror grad de sudur este foarte avansat,substantivele care alctuiesc locuiunea substantival Iii pierdindividualitatea semantic ii ocup o ordine fix In grupullocuional. Exemple: aducere-aminte, aprindere de plmni, btaiede joc, dare de mn, fctor de bine, nod In papur, orbulginilor, prere de ru, ru de mare, tragere de inim etc.

Numeroase locuiuni provin din calchierea unor sintagme deorigine latino-romanic sau internaional: lovitur de stat, punct devedere, tur de scrutin.

Locuiunile substantivale conin In structura lor cel puin unsubstantiv ii au comportamentul gramatical al substantivului: flexio-neaz, se articuleaz, Indeplinesc funcii sintactice, excepie fac celestrine, care se utilizeaz ca atare: mea culpa, coup de foudre, dolcefarniente etc.

Dup criteriul etimologic substantivele romneiti sunt substan-tive motenite din latin: cap, cas, floare, frate, frunte, gur, moar,ochi, pine, soare etc. ii din substrat: abur, barz, brad, buz,coacz, grumaz, mazre, mnz, strung, smbure, urd, viezure etc;substantive Imprumutate din diverse limbi ii In perioade diferite:din vechea slav: boier, mil, munc, ndejde, noroc, obraz, ograd,

plug, podgorie, praf, slug, vreme etc.; din maghiar: aldmac,belcug, chin, gazd, gnd, hotar, mecter, orac, tlhar, vam etc.; dinturc: baclava, basma, cafea, cataif, cearcaf, chibrit, cioban, nufr,

pilaf, rachiu, cerbet, calu etc.; din neogreac: calapod, climar,hrtie, mirodenie, piper, prvlie, prosop, sindrofie, trandafir, zahr,

zodie etc.; din german: bli, boiler, capelmaistru, crenvurct(i), cufr,dictat, halb, laitmotiv, matri, ventil etc.; din francez: automobil,bacalaureat, balon, comedie, convoi, cocmar, diviziune, fotograf,

pension, septicemie, sergentetc.; din italian: ancor, acont, bariton,basorelief, capodoper, chitar, partitur, spaghete, stagiune, tenor,teracot, valut etc.; din englez: baschet, corner, dispecer, display,fotbal, gentleman, handicap, meci, spicher, suporter, transplant,

tobogan etc.; substantive formate In limba roman prin derivare:


17/169

ll7

bieel, copilandru, stejric, frsinet, arinicte, strmoc, necredin,imoralitate, prin compunere: binecuvntare, bunvoin, rea-voin,rea-credin, miaznoapte, portigaret, scurtmetraj, prin schimbarea

categoriei gramaticale: aproapele, binele, frumosul, alesul, plimbatul,doiul, eul, sinele, oful.

Criteriul psihologic-empiric Imparte substantivul In substantiveconcrete, adic obiectele denumite sunt percepute cu ajutorulsimurilor: creion, floare, lumin, fulger, piatr, pom, pasre etc. aisubstantive abstracte, atunci cnd realitatea denumit de cuvnt nupoate fi perceput cu ajutorul simurilor: atitudine, buntate, cinste,consecven, curaj, demnitate, isteime, idee, probabilitate etc. Demenionat c unii specialiati (v. Mioara Avram, Gramatica pentru toi,

p. 47) consider c aceast aceast distincie Intre ,aaa-numitelesubstantive abstracte ai concrete nu intereseaz directgramatica.

Categoriile gramaticale ale substantivuluiCa parte de vorbire flexibil, categoriile gramaticale ale

substantivului sunt genul, numrul, cazul ai determinarea.Genul substantivelor este fix (substantivele nu flexioneaz dup

gen) ai constituie principalul reper pentru formarea pluralului ai a

cazurilor. Substantivele se organizeaz In trei genuri: masculin,feminin ai neutru, grupate dup terminaia de la singular aiplural, respectiv un doi pentru masculin, un dou pentruneutru ai o dou pentru feminin.

La singular neutrul este identic, formal, cu masculinul (uncreion-un om), iar la plural cu femininul (dou case-dou scaune).

Masculinele ai neutrele au la singular urmtoarele terminaiiidentice:- consoan (pom, sac; tren, lac)- u silabic (codru, ministru; teatru, tabu)- u nesilabic (leu, bou; muzeu, hublou)- i vocalic accentuat (colibri; taxi)- i semivocalic (pui, tei; cui, roi)- e accentuat (bebe; piure)- e neaccentuat (frate, perete; foarfece, portavoce)- o (picolo; radio, studio)- a accentutat (papa; cinema).

Masculinele, In plus fa de neutre, mai pot avea ai terminaiile:a neaccentuat ( paria, prslea) ai neaccentuat ( pap, pop),


18/169

ll8

comun, de data aceasta, cu terminaia femininelor.


19/169

ll9

Substantivele feminine au urmtoarele terminaii:- a (-ea) accentuat ai neaccentuat (basma, sarma, acadea, stea;

tuia, soia)

- (mam, cas)- e (carte, idee)- i accentuat ai neaccentuat (zi, tanti)- o (cacao).Datorit faptului c aceste terminaii sunt comune mai multor

genuri deodat este greu de oferit niate indicii sigure de stabilire aunor clase onomasiologice. Sunt doar cteva grupri semantice unitaredin punctul de vedere al genului, de exemplu: numele zilelorsptmnii sunt feminine, numele de fructe sunt feminine, dar apar ai

excepii: mr (neutru), ananas, pepene, strugure (masculine); suntmasculine numele lunilor anului, literelor, notelor muzicale ai cifrelor,numele de arbori, cu cteva excepii feminine: salcia, tuia; numele deocupaii brbteati, cu excepia unor feminine precum: beizadea,cluz, ctan, gazd, ordonan, patrul, santinel.

Genul neutru prezint o anumit regularitate, In ce priveateInelesul, deoarece conine aproape numai substantive inanimate:creion, exemplu, indiciu, indigo, nume, vis, dar are ai excepii: animal,dobitoc, macrou, mamifer, persona], popor.

Si la substantivele proprii terminaiile formei-tip nu au adeseacoresponden cu genurile gramaticale. De exemplu, substantiveleproprii terminate In -aI-ea sau -:Luca, Toma, Costea, Oprea, Auric,

Fnic, Gavril sunt masculine, terminate In consoan sau u vocalic:Carmen, Irinel, Lenuc, Lulu sunt feminine, dar pot fi ai masculine aifeminine nume precum: Saca, Adi, Gabi, Vali, Jo]o, Toto.

Exist substantive care au variante paralele de acelaai gen,norma

literar admind numai o form considerat corect ai foarte rarsunt

admise ambele variante. De exemplu, la masculin avem:berbec/berbece,fluture/flutur, genunchi/genunche, greier/greiere, mugur/mugure, pieptene/

piepten (prima form este considerat corect). Sunt admise dou formepentru bulgr/bulgre, tutor/tutore; la feminin: caramel/caramea,sandal/sanda, sarma/sarmal, lcrmioar/lcrimioar, parodontoz/

parodentoz, cucoteal/cocoteal (prima form este corect). Suntadmise dou forme corecte pentru: caraf/garaf, corvoad/corvad,lscaie/lecaie, mnstire/mnstire, pricopseal/procopseal, vlcea/

vlcic; la neutre: cartila]/ cartilagiu, glon/glonte, itinerar/itinerariu,linoleum/linoleu, milieu/mileu, maiou/maieu, salariu/salar, serviciu/


20/169

ll10

servici, taxi/taxiu, urcior/ulcior (prima form este corect). Se admitdou forme corecte pentrupronostic/prognostic, minim/minimum.


21/169

ll11

Uneori, formele diferite din cadrul aceluiaui gen pot aveasensuri diferite: bolero (dans)-bolerou ,ilic, file ,muuchi,fileu,plas, filet,

ghivent.Exist ui substantive care au variante paralele, dar de genuri

diferite, neadmise dect In parte de norma literar: ciorchine/ciorchin, foarfece/foarfec, fruct/fruct, grunte/grun (este corectprima form). Sunt admise de normele limbii literare ambele varianteIn: astm/astm, colind/colind, desag/desag.

Alte perechi de substantive de genuri diferite au ui sensuridiferite: fascicul ,mnunchi/fascicul ,parte tiprit dintr-o lucrare,garderob ,dulap/garderob,Imbrcminte.

Substantivele nume de fiine (animate) se mai disting ui dupfelul In care genul marcheaz cele dou sexe (masculin ui feminin).Astfel, avem: a) substantive heteronime, care au radicale diferitepentru cele dou genuri: biat-fat, berbec-oaie, coco%-gin, frate-sor, ginere-nor, mo%-bab, unchi-mtu%; b) substantivemobile,care redau cele dou sexe prin derivare cu sufixe moionale. Cel maiadesea, prin moiune se formeaz feminine de la masculine: student-student, pictor-pictori, oltean-olteanc, urs-ursoaic, croitor-

croitoreas, regizor-regizoare etc. Mai rar se formeaz substantivemasculine de la cele feminine: cintez-cintezoi, cioar-cioroi, gsc-gscan, vulpe-vulpoi, c) substantive epicene sunt substantivele(Indeosebi nume de animale, dar ui de persoane) care au o singurform (de masculin sau de feminin) pentru ambele sexe: cocostrc,crocodil, cuc, elefant, fluture, pelican, piigoi, rinocer, nar, uliu,custode, mecanic, ministru (masc.); cmil, giraf, lcust, lebd,

pupz, veveri, zebr, beizadea, calf, cluz, ctan, cuno%tin,haimana, ordonan, santinel, slug (fem.).

In limbajul afectiv sau In vorbirea familiar pot aprea derivatemoionale, precum cmiloi, elefnti, pupzoi, generleas,ministreas,care sunt neliterare.

Un numr redus de substantive pot funciona, dup caz, att camasculine, ct ui ca feminine: complice, ggu, Incurc-lume,mogldea, pap-lapte, terchea-berchea, ca ui numele de persoanhipocoristice: Adi, Gabi, tefi, T(h)eo, Vali. Aceste substantive facparte din aua-zisulsubgen comun.

Arhigenul se refer la substantivele defective care nu au genulprecizat prin nici o marc gramatical. Astfel, unele substantive


22/169

ll12

defective de plural, din categoria singularia tantum, pot fi interpretateatt ca masculine, ct ui ca neutre, In contextul acest: aur, lapte,


23/169

ll13

mrar, mei, orez, ptrunjel, piper, snge, unt etc. Alte substantive,defective de singular, din categoria pluralia tantum, pot fi la pluralfeminine sau neutre In contextul aceste: icre, ie, jumri, mruntaie,

moacte, tre, zori. Si unele toponime se regsesc In cele douarhigenuri: Buzu, Cluj, Olt, Otopeni, Ponoarele.

Numnul este categoria gramatical care face distinciasingular- plural, substantivele avnd In mod obiunuit ambelenumere. Exist unele care se folosesc numai la singular (singulariatantum) sau numai la plural (pluralia tantum). Sunt singulariatantum: unele substantive nume de materii (argint, mtase, miere,cimbru, unt, vat, zahr), denu- miri ale unor discipline, sporturi(geografie, grafic, cah), substantive abstracte (inteligen, fric,

lene, foame), nume proprii ( Anton, Maria; Bistria, Vlcea). Aunumai form de pluralia tantum urmtoarele substantive: nume dematerii (cli, confeti, icre, jumri), nume care pot prezenta o totalitate(aplauze, moravuri, nuri, represalii, zori), termeni latineuti folosiiIn publicistic (addenda, miscellanea, mass-media), nume deobiecte formate din dou pri identice (blugi, ghilimele, ochelari,pantaloni),nume proprii (Bucteni, Carpai, Bucurecti, Videle).

Unele forme de plural In -uni ale numelor de materii reprezintsubstantive colective, care exprim sorturi, feluri: almuri, blnuri,finuri, verdeuri. Alte substantive sunt invariabile, avnd la ambelenumere aceeaui form: arici, kamikaze, ochi, pui, tei (masc.);regizoare,dansatoare, maree, canoe, mari, joi(fem.).

Desinenele de plural grupate dup genuri sunt urmtoarele:masculin: - i (plopi, fii, socri, cheflii)feminin: - e (case, fete, Ingheate)

- i (luni, alei, sori)- le (osanale, msele, zile)- uni (certuri, vremuri)

neutru: - e (scaune, teatre)- uni (dulapuri, lacuri)- i (exerciii, studii).

Unele substantive au forme duble de plural. La feminin desi-nenele -e ui -i sunt uneori In concuren. Sunt corecte formele depluralcu desinena -e la urmtoarele substantive: cpcune, dorine,remarce,

uzine ui nu cpcuni, dorini, remarci, uzini ui au pluralul corect In


24/169

ll14

-isubstantivele feminine: boli, coli, duzini, roi ui nu boale (cuexcepiaexpresiei ,a bga In boale), coale, duzine, roate (cu excepia expresiei

,a pune/bga bee In roate). Exist ui situaii cnd ambele formesuntcorecte: rance/ rnci, igance/ignci, rpe/rpi,

poiene/poieni.


25/169

ll15

La neutre desinenele -e ui -uri pot crea forme paralele deplural. Sunt corecte formele cu desinena -e In: bareme, cotidiene,itinerare, morminte, suvenire ui cu -uri In aragazuri, chibrituri,

niveluri, obiceiuri (cu excepia expresiei ,cate bordeie, atateaobiceie). Sunt corecte ambele forme de plural In: chipie/chipiuri,tunele/ tuneluri, transplante/transplanturi, vise/visuri. Alteori, formelediferite de plural marcheaz diferene de sens: bande-benzi, mase-mese, ciubuce-ciubucuri, minute- minuturi, coate-coturi-coi, gheme-ghemuri, cmine-cminuri, coarne- corni-cornuri.

Alternanele fonetice sunt utilizate, pe lang desinene, pentrumarcarea suplimentar a opoziiei de numr (fat-fete, sear-seri;mac- maci, frag-fragi, pas-paci). Uneori, alternanele fonetice apar cu

prec-dere la cuvintele vechi ui foarte rar la neologisme. De aceea aparuiprobleme de cultivare a limbii. De pild, este corect mnz-mnji, obraz-obraji, dar diez-diezi, chinez-chinezi; colonel-colonei, miel-miei, dar emul-emuli; can-cni, vam-vmi, dar fabric-fabrici, staie-staii; masc-mcti, dar fresc-fresce; sindrom-sindroame, dar simptom-simptome.

In limba roman sunt foarte puine substantivele cu formeneregulate la plural: om-oameni, nor-nurori, cap-capete, rs-rsete.

Cazul exprim tipurile de relaii pe care substantivul le poateavea cu alte cuvinte. In limba roman exist cinci cazuri, definite Infuncie de raporturile dintre cuvinte In cadrul propoziiei, adic duprolul sintactic: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, vocativ. Se for-meaz cu ajutorul desinenelor, iar cazurile oblice (G., D., Ac.) pot fiInsoite ui de anumite prepoziii specializate sau de ali operatorisintagmatici: al, a, ai, ale. In flexiunea substantivelor, nominativuleste Intotdeauna omonim cu acuzativul ui uneori cu vocativul, iargenitivul cu dativul.

Substantivele masculine ui neutre articulate nehotrat au, lasingular, o form cazual unic (frate, creion). Substantivele feminineau o form la nominativ-acuzativ (carte, cas) ui alta la genitiv-dativ(cri, case), omonim cu forma de plural.

La plural, substantivele articulate nehotrat, aparinand celor treigenuri, au o singur form cazual (frai, creioane, cri).

Nominativul este cazul denumirii obiectului vzut ca autor alunei aciuni ui poate Indeplini urmtoarele funcii sintactice: subiect(Copilul alearg); nume predicativ (Vlad este regizor); apoziie(acordat sau neacordat In caz: Ana, fiica mea, este student; I-am datMariei, prietena ta, cartea promis); element predicativ suplimentar


26/169

ll16

(A fost trimis ca observator).


27/169

120

Funcia sintactic specific nominativului este cea de subiect.Genitivul este cazul posesiei sau al apartenenei ui are funcia

specific de atribut pe lng un substantiv articulat (Coliba haiducului).

Fr prepoziii poate Indeplini urmtoarele funcii sintactice: atribut(Carnetul studentului); nume predicativ (Livada este a bunicilor);complement indirect al unui adjectiv de provenien verbal (Semneprevestitoare ale furtunii); apoziie acordat (Lucrarea lui Mihai, a

prietenului nostru, este bun); element predicativ suplimentar (Ideeao credeam a profesorului).

Genitivul prepoziional, cerut de unele prepoziii sau locuiuniprepoziionale (asupra, contra, deasupra, Impotriva, Imprejurul,

Inaintea,

Indrtul, In faa, In spatele, In dreptul, In jurul, In mijlocul, dincauza),poate Indeplini urmtoarele funcii: atribut substantival prepoziional(Triumful Impotriva rului); complement indirect (Lupt contranaturii); nume predicativ (Decizia lor a fostImpotriva legii); elementpredicativ suplimentar (Victoria o credeam Impotriva anarhiei);complement circumstanial de diverse feluri (S-a auezat Infaacminului; A ajuns Inaintea plecrii trenului; Va primi pe msura

eforturilor depuse; A Intrziat din cauza vremii; A venit In vedereapregtirii examenului;In ciuda frigului de afar, a plecat fr palton).In afar de funcia specific de atribut, genitivul mai are ui alte

valori care sunt subordonate valorii de posesie: genitivul denumirii sauapozitiv (ara Lovictei, arta filmului); genitivul subiectiv (Sosirearndunelelor); genitivul superlativ, devenit o sintagm similarcuvintelor compuse (minunea minunilor, viteazul vitejilor).

Dativul, cazul destinaiei ui atribuirii unei aciuni, are ca funciespecific funcia de complement indirect, determinnd un verb (vorbesc

oamenilor), un adjectiv (credincios stpnului), o interjecie (bravoolimpicilor!). Poate aprea fr prepoziie (Le scriuprietenilor) sau cuuna din prepoziiile: graie, datorit, mulumit, contrar, conform,

potrivit(A cutigat datorit perseverenei).In afar de funcia de complement indirect, dativul mai poate

Indeplini urmtoarele funcii sintactice: complement circumstanialde loc, numit ui dativul locativ (Stai locului!, Duc-se pustiului);complement circumstanial de mod (A acionat conform indica-iilor); atribut al unor substantive nearticulate sau provenite din verbe(domn rii, preot decteptrii noastre; acordarea de burse studenilor);apoziie acordat (I-am telefonat Mariei, prietenei mele); nume


28/169

121

predicativ (Vizita era conform uzanelor).


29/169

122

Acuzativul este cazul complementului direct cerut de un verbtranzitiv. Se foloseute cu precdere Insoit de prepoziii sau locuiuniprepoziionale (cu, de, fr, In, la, lng, pe, pentru, de la, fr de,

Impreun cu, In loc de etc.). Poate Indeplini urmtoarele funciisintactice: complement direct (Am cutreierat inutul; Il autept

pe colegul meu); complement circumstanial de loc ui de timp (cndsubstantivele redau uniti de msur pentru spaiu ui timp: A parcursIn galop kilometri; Are de auteptat ani de zile); complementcircumstanial de mod (E suprat foc); complement circumstanialde cauz (M topesc de dor); complement indirect (Se apr deducmani); complement de agent (E ascultat de profesor); atribut(Pomul de lng drum); atribut apoziional (Am Intlnit-o pe ea,

pe fata din film); nume predicativ (Casa este din brne); elementpredicativ suplimentar (L-a propus ca cef). Caracteristic este funciade complement/obiect direct.

Vocativul este cazul chemrii sau al adresrii. Substantivul Invocativ poate aprea independent ui atunci formeaz o propoziie desine stttoare, neanalizabil (Marie!) sau ca un element incident Intr-o propoziie (Ce vrei, copile?). Singura funcie sintactic pe carepoate s-o aib un substantiv In vocativ este cea de apoziie(Dumitre,prietene, te utiu de mult; Tu,Ioane, vezi-i de treab!).

Au form de vocativ numai substantivele animate, dar, prinpersonificare, ui substantivele inanimate pot fi folosite lavocativ (Oltule, ru blesemat!; Codrule, codruule!).

Declinarea substantivelor comune se poate face fr articolsau cu articol.

Declinarea nearticulat poate fi reprezentat Intr-o formsimplificat astfel: substantivele feminine au la singular forme deosebitede N.Ac. ui G.D. (o) fat-(unei) fete-(niute/unor)fete; (o) lamp-(unei)

lmpi-(niute/unor) lmpi; forma de G.D. singular este identic cuN.G.D.Ac. plural; substantivele feminine colective cu pluralul In -uri:blnuri, cerneluri, mncruri, verdeuri, vremuri au trei forme: o formla N.Ac. singular (o) blan, o form la G.D. singular (unei) blni ui oform la plural N.G.D.Ac. (niute/unor)blnuri; substantivele masculineau cte o form pentru singular ui plural: (un/unui) munte (niute/unor)muni; (un/unui)pom (niute/unor)pomi; (un/unui) metru (niute/unor)

metri; substantivele neutre au forme identice cu substantivele masculine


30/169

123

la singular ui cu cele feminine la plural: (un/unui) creion (niute/unor)creioane. Unele substantive au forme distincte la vocativ singular:

prietene!, unchiule!, fetio! ui form unic la plural: domnilor!, fetelor!


31/169

124

Declinarea articulat se realizeaz prin atauarea, la formanearticulat, a articolului hotrt enclitic, cu rol de morfem. Articolulpoate fi atauat la radical, prin Inlocuirea desinenei formei

nearticulate sau direct: fat-fata, pop-popa; codru-codrul, nume-numele; uneori se ataueaz vocala de legtur -u-: elev-elevul,

pom-pomul; tema poate suferi modificri fonetice In momentularticulrii: carte-cartea (e vocalic devine semivocalic), miei-mieii (isemivocalic devine vocalic).

Substantivele compuse pot fi variabile ui articulabile laultimul termen: scurtmetra]ului, binecuvntrii, la primul termen:florii-soarelui, bunului-sim, la ambii termeni: primului-ministru/prim-ministrului; bunei-credine; invariabile, dar

articulabile: tata-mare, lui tata-mare; invariabile ui nearticulabile:vorb-lung, Incurc-lume.

Clasificarea substantivelor In declinriDup terminaia la N.Ac. singular se disting trei declinri.Declinarea 1 cuprinde substantivele comune terminate In: - (fem.

ui masc.): fat, tat, -. pi]ama, -e. %osea ui substantivelezi uicacao.

Declinarea a 11-a cuprinde substantivele masculine uineutre

terminate In consoan:pom, rac, unchi, fag, unghi, scaun; -u (accentuatui neaccentuat): codru; atu, ru; -i (vocalic ui semivocalic): taxi,crai,arici; -. studio; - (sote). Articolul specific pentru substantiveleacestei declinri este -l.

Declinarea a 111-a cuprinde substantivele masculine, feminineui neutre terminate In -e neaccentuat: frate, parte, codice ui primelecinci zile ale sptmnii: luni, mari, miercuri, ]oi, vineri.

Exist ui alte tipuri de clasificri, destul de complicate ui greoaie,

adesea inoperante. Modelele de declinare pe genuri propuse de MioaraAvram In Gramatica pentru toi, Ed. Humanitas, 1997, considerm csunt cele mai adecvate ui le prezentm In continuare.

Substantive masculine nearticulateSingular

N.G.D.Ac. (ui V.) tat frate cumtru erou brbat -

V. (forma special) - - cumetre - brbate -

PluralN.G.D.Ac.V. tai frai cumetri eroi brbai -

Substantive masculine articulate


32/169

N.Ac. (ui V.) tata fratele socrul eroul puiul %efulG.D. tatei fratelui socrului eroului puiului %efulu

V.(form special) - - socrule eroule puiule %eful125

Singular


33/169

126

PluralN.Ac.(ui V.) taii fraii socrii eroii puii %efiiG.D.(ui V.) tailor frailor socrilor eroilor puilor %efilo

Substantive feminine nearticulateSingular

N.Ac.(ui V.) feti ar basma pine femeie vieG.D. fetie ri basmale pini femei viiV.(form special) fetio - - - - -

N.G.D.Ac.V.Plural

fetie ri basmale pini femei vii

Substantive feminine articulateSingularN.Ac.(ui V.) fetia ara basmaua pinea femeia viaG.D. fetiei rii basmalei pinii femeii viei

N.Ac.(ui V.)Plural

fetiele rile basmalele pinile femeile viileG.D.(ui V.) fetielor rilor basmalelor pinilor femeilor viilor

Substantive neutre nearticulate

SingularN.G.D.Ac.(ui V.) loc suflet bici lucru studiu tablou butoi schiV.(form special) suflete

PluralN.G.D.Ac.(ui V.) locuri suflete bice lucruri studii tablouri butoaie

schiuri

Substantive neutre articulateSingular

N.Ac.(ui V.) locul sufletul biciul lucrul studiul tabloul cuiul

G.D. locului sufletului biciului lucrului studiului tablouluicuiului

V.(form special) locule sufletule

PluralN.Ac.(ui V.) locurile sufletele bicele lucrurile studiile tablourile cuiele

G.D.(ui V.) locurilor sufletelor bicelor lucrurilor studiilor tablourilorcuielor

Substantivele proprii articulate enclitic au tendina de a face

G.D. (art.) in -ei, -i (Mariei, Anci, Brilei) ui de a nu tolera


34/169

127

alternanele fonetice in flexiune (Sandei, Sighi%oarei).


35/169

N.Ac.sg. copil/ul un scaun

G.D. sg. copil/ului unui scaunN.Ac.pl. biei/i fetelle nite caiete niteprieteneG.D. pl. biei/lor fetellor unor caiete unorprietene

128

Articolul

Articolul este partea de vorbire flexibil care Insoeute un

substantiv ui arat In ce msur obiectul denumit de acesta estecunoscut vorbitorilor, Indeplinind rolul de cuvnt ajuttor pentruindividualizarea obiectului denumit, marcarea cazului, asigurarealegturii cu un determinant etc. Este socotit de unii lingviuti o ,anexa substantivului sau un morfem al determinrii, Intruct In multesituaii el se ataueaz direct substantivului (sau determinantului su).

Articolul flexioneaz dup gen, numr ui caz, iar prin flexiuneasa, articolul rezolv omonimiile dintre cazuri. De exemplu:

La substantivele invariabile flexiunea articulat reprezintsingura posibilitate de distingere a cazurilor ui a numrului. Deexemplu:

N.Ac.sg. pui/ul unpui educatoare/a o educatoare nume/ le un nume

G.D. sg.pui/ului unui pui educatoare/i unei educatoare nume/lui unuinume N.Ac.pl.pui/i nite pui educatoare/le nite educatoare numelle

nite nume G.D. pl.pui/lor unor pui educatoare/lor unoreducatoare numellor unor nume

Articolul este partea de vorbire cu cel mai redus inventar deuniti, dar este repartizat In cteva specii ui subspecii distincte:articolul hotrat, cu subspeciile hotrat propriu-zis, posesiv saugenitival ui demonstrativ sau adjectival, ui articolul nehotrat.In funcie de poziia fa de elementul determinat, articolul poatefi antepus sau proclitic ui postpus sau enclitic.

Calificarea ca hotrat (sau definit) ui nehotrat (saunedefinit) se refer la msura In care obiectul denumit desubstantiv este cunoscut sau mai puin cunoscut de ctre vorbitor.

Articolul hotrat propriu-zis prezint obiectul denumit ca fiindbine individualizat, cunoscut de vorbitor. Formele articolului hotrtpropriu-zis sunt urmtoarele:

Singularmasculin neutru feminin

N.Ac. -l, -le, -a -l, -le -a

G.D. -lui, -(e)i, lui -lui -(e)i, lui


36/169

129

V. -le (-le) -


37/169

130

Pluralmasculin neutru feminin

N.Ac. -i -le -le

G.D. -lor -lor -lorV. -lor (-lor) -lor

Articolul hotrt enclitic se ataueaz direct la substantiv (fata,muntelui, anotimpurile), mai puin unele sigle sau neologismeneadaptate, cnd articolul se separ prin cratim: VIP-ul, re-ul,feedback-ul.

Deoarece In vorbirea curent articolul -l nu se mai pronun,rolul su a fost preluat de vocala precedent (u): omu, leu, socru.

Articularea substantivului difer In funcie de caz, de rolul

sintactic, de felul prepoziiei care Il preced sau de context.Substantivul In genitiv ui dativ este Intotdeauna articulat: Casa

vecinului, Dau mamei telefon. Substantivul In nominativ uiacuzativ apare mai frecvent cu form articulat, dar este posibilui forma nearticulat. Nominativul cu funcie de subiect estearticulat, cel cufuncie de nume predicativ este In mod frecvent nearticulat: Casa estecurat; Maria a a]uns profesoar. Acuzativul nearticulat apare mai

ales la plural: Vede copii fericii, dar ui la singular:

i-a luatcas.Prepoziiile, respectiv locuiunile prepoziionale, cu genitivul uidativul impun articularea substantivului: in dosul curii, Graie per-severenei; prepoziiile cu acuzativul impun de obicei nearticularea: laserviciu, In curte, pentru fat. Dup prepoziiile a ui de apar maiales substantive nearticulate: miroase a fan; ap de izvor. Prepoziiacu admite att articularea: vine cu trenul, lucreaz cu ora, ct uinearticularea: umbl cu gri]. Dup prepoziia compus de-asubstantivul apare Intotdeauna articulat: a se da de-a berbeleacul.

Vecintatea unor contexte impune uneori articularea, alteorinearticularea.

Numeralele cardinale ui ordinale ui unele adjectivepronominale

(care, fiecare, oricare, ce, orice, cat, alt, acela%i, atat, vreun) sauinva-riabile (asemenea, a%a, atare) impun substantivului formanedeterminat:trei copii, al cincilea copil; fiecare om, asemenea fapt

etc.


38/169

131

Adjectivul nehotrt totui numeralele colective vechi (amandoi,tustrei excepie face ambii) impun forma articulat: tot omul,amndoi copiii.

Adjectivul posesiv ui cel de Intrire impun forma determinat asubstantivului: familia mea, Insui autorul/autorul Insui.


39/169

132

Dup adjectivele invariabile de genul (co%)cogeamite, ditamai,substantivul care urmeaz este articulat: (co)cogeamite biatul.

Construcia cu adjectivulIntreg permite articularea fie a substan-

tivului, fie a adjectivului numai la N.Ac.: Intreg stadionul/Intregulstadion, pentru c la G.D. este corect numai formularea Intreguluistadion, nu ui Intregstadionului.

Articularea este specific numai substantivului ui de aceeaaplicarea sa la alte pri de vorbire duce la substantivizarea acestora:tanrul, binele, dedesubtul, cinciul, eul, oful. Adjectivul antepus preiaformal articolul substantivului. In exemplul: Am vzutcelebrulmuzeu, individualizarea se raporteaz la substantiv, nu la adjectiv.

Articolul hotrt proclitic (lui) nu are funcie individuali-zatoare, el este doar morfem de G.D. pentru substantivele masculine,nume de persoane, ui, uneori, ui pentru cele feminine: lui tata,luiVasile, lui Mimi. Poate fi folosit pentru distingerea unor substantivecomune ui proprii omonime: casa ciobanului, casa lui Ciobanu.

Articolul posesiv (sau genitival) intr In structura pronumelorposesive (al meu/ su) ui a numeralului ordinal, fiind un formant alacestuia (a doua, al cincilea) ui este element de legtur al

adjectivelorposesive sau al genitivului substantivelor (sau al pronumelor) cusubstantivul sau cu adjectivul determinat: stiloul acesta este al su,certificatul de na%tere al copilului. Are urmtoarele forme:

Singular Plural

masculin/neutru feminin masculin feminin/neutru

N.Ac. al a ai ale

G.D. - - alor alor

Forma de G.D. plural alor este folosit doar In combinaie cu unpronume posesiv: Grija alor no%tri,Le-am telefonat alor mei.

Acordul In gen ui numr se face cu substantivul regent, nu cucel In genitiv: Meritele sunt ale copilului, Darul este al fetelor.Cnd Insoeute un substantiv (al prietenului), un pronume, cuexcepia celuiposesiv (al acelora), un numeral, cu excepia celui ordinal (alambilor), cere cazul genitiv. Pe lng un numeral ordinal (al doilea)

ui un pronume posesiv (a noastr, al su) este doar morfem alacestor


40/169

133

pri de vorbire ui nu ceregenitivul.

Articolul demonstrativ (sau adjectival) are rolul de a lega un

substantiv comun articulat cu articol hotrt enclitic sau un numepropriu de determinantul su (copilul cel bun, Ecaterina cea Mare),


41/169

134

particip la formarea superlativului relativ, ca formant al acestuia (ceimai buni), ui substantivizeaz un adjectiv, un numeral sau construciiprepoziionale (cei ale%i, cele dou, cei din urm). Are urmtoarele

forme:Singular Plural

masculin/neutru feminin masculin feminin/neutru

N.Ac. cel cea cei cele

G.D. celui celei celor

Se acord In gen, numr ui caz cu substantivul determinatsau Inlocuit: fratele cel mare, fratelui celui mare, frailor celor mari,fata cea curajoas, fetei celei curajoase, fetelor celor curajoase.

Limba romn vorbit are tendina de a suprima flexiunea cazual aarticolului. Astfel, In locul construciei corecte biatului celuicuminte apare adesea biatului cel cuminte.

Articolul demonstrativ apare o singur dat atunci cnd secoordoneaz mai multe adjective: fratele cel mare %i bun ori dousaumai multe superlative relative: cel mai instructiv %i interesant curs.

Articolul nehotrt este Intotdeauna proclitic, avnd rolul

numai de a prezenta obiectul desemnat de substantiv, fr Ins a-lidentifica (un copil, o cas, nite copii/case). Are urmtoarele forme:

Singular Plural

masculin/neutru feminin masculin, feminin, neutru

N.Ac. un o ni

G.D. unui unei unor

Forma de nominativ-acuzativ singular un, o este omonim attcu numeralul cardinal (care intr In opoziie cu alt numeral: unpom

doi pomi, o sor

dou surori), ct ui cu adjectivul nehotrt (carese coreleaz cu adjectivul nehotrt alt(): un frate e doctor,altulavocat; eu aleg o variant, tu alt variant).

Articolul nehotrt, ca ui cel hotrt, este specific substantivului.Folosit pe lng alte pri de vorbire, acestea devin substantive: unamrat, un %apte, un bine, un ce, un nimic, un oarecare, un of, ni%te de%tepi. Cnd Insoeute un substantiv nume predicativ, Iiconfer acestuia valoare adjectival:E un as (cel mai as).


42/169

135

Adjectivul

Adjectivul este partea de vorbire flexibil care exprim o

Insuuire calitativ sau cantitativ a unui obiect. El este subordonatsubstantivului (sau unui substitut al lui) cu care se acord In gen,numr ui caz.

Categoriile gramaticale care asigur flexiunea adjectivului suntgenul, numrul, cazul ui comparaia (exprimat prin mijloaceanalitice).

La adjectiv, genul reprezint un criteriu de flexiune, spredeosebire de substantiv, unde acesta este fix. Prin urmare, adjectivulbun devine la feminin bun, pe cnd student, student sunt dou

substantive distincte.Adjectivul poate fi (doar formal) articulat enclitic cnd este

antepus substantivului, articolul fiind de fapt al substantivului:frumoasa fat, Intregulunivers.

Forma-tip a adjectivului este cea de masculin-neutru singularnearticulat.

Clasificarea adjectivelorIn funcie de coninutul exprimat, adjectivele sunt calificative

(propriu-zise sau descriptive): bun, frumos, alb, tineresc ui determi-native(de fapt pronume, numerale, verbe cu valoare adjectival: acelom, casa mea, orice lucru, Insci mama, nici un pom, dou tablouri,ran sngernd, bilete vndute).

Dup form, adjectivele calificative se clasific In simple: bun,cinstit, mic, alb, vioi etc., compuse prin contopire sau sudare:atotputernic, binevoitor, cumsecade, ruvoitor ui prin alturareaelementelor componente: rocu-aprins, verde-brotcel, gol-golu,nou-nscut, sus-menionat, cultural-artistic, ctiinifico-fantastic etc.ui locuiuni adjectivale. Locuiunile adjectivale sunt grupuri decuvinte cu Ineles unic, care echivaleaz cu un adjectiv. Cel maiadesea In structura lor intr o prepoziie ui un substantiv: cu

judecat, de isprav, din topor, fr cap etc. Sunt locuiuni care au Instructura lor un pronume: de nimic, cte ci mai cte, tot unul ci unul.

Locuiunile adjectivale nu conin, de regul, In structura lor unadjectiv. Din acest motiv, ele sunt invariabile, nu se acord In gen,numr ui caz cu determinatul, iar din punct de vedere sintactic au

valoarea unui atribut substantival prepoziional sau pronominal, nuadjectival: priveliute de vis, oameni de nimic. Unele locuiuni


43/169

136

adjectivale pot avea grade de comparaie: un om de treab, un om


44/169

137

foarte de treab, iar altele pot avea ele Insele sensuri de superlativ: deexcepie, de milioane, de mai mare dragul.

Dup flexiunea complet a adjectivelor calificative, acestea se

grupeaz In adjective variabile ui adjective invariabile.Adjectivele variabile se pot grupa dup numrul de forme

flexionare In adjective cu patru forme, acestea constituind majori-tatea adjectivelor: curat-curat-curai-curate, aspru-aspr-aspri-aspre, ambiguu-ambigu-ambigui-ambigue, mititel-mititea-mititei-mititele; cutrei forme: nou-nou-noi, drag-drag-dragi, argintiu-argintie-argintii, prietenesc-prieteneasc-prietenecti; cu dou forme: mare-mari, dulce- dulci, dibaci-dibace, stngaci-stngace, tenace-tenaci,

rapace-rapaci.Adjective invariabile, cu o form unic pentru singular

ui plural, indiferent de gen, numr ui caz. Sunt mult mai puine dectcele variabile ui pot fi cuvinte vechi: atare, ferice, gata, doldora,otova, darsunt mai ales neologisme: be], kaki, lila, roz, bleumarin, forte, pane,cic, ad-hoc, atroce, eficace, feroce, motrice, propice.

Adjectivele capt forme de gen, numr ui caz prin acord cusubstantivul.

Oferim cteva modele de declinare a adjectivelor variabilenearticulate.

Adjective cu patru formem.n.sg. f.sg. m.pl. f.n.pl.

N.Ac. bun; acru, ru bun, acr, rea buni, acri, ri bune, acre, rele

G.D. bun, acru, ru bune, acre, rele buni, acri, ri bune, acre, rele

Adjective cu trei forme

m.n.sg. f.sg. m.pl. f.n.pl.N.Ac. drag, roditor drag, roditoare dragi, roditori dragi, roditoare

G.D. drag, roditor dragi, roditoare dragi, roditori dragi, roditoare

Adjective cu dou formem.n.sg. f.sg. m.pl. f.n.pl.

N.Ac. tare, dibaci tare, dibace tari, dibaci tari, dibace

G.D. tare, dibaci tare, dibace tari, dibaci tari, dibace

Nu toate adjectivele au forme de vocativ. Dintre cele care au

vocativ, unele, masculine, se termin In -e: iubite prieten!, tinere


45/169

138

domn!; altele, feminine, se termin la vocativ In -: drag mam!,scump fat! In limba literar sunt preferate Ins formele de vocatividentice cu nominativul:prieten scump!, dragul meu prieten!


46/169

130

Un grup de adjective, uneori cu statut controversat In ce priveuteIncadrarea la aceast parte de vorbire, are cinci forme In total: mult(mult, mult, muli, multe, multor), puin, tot, precum ui

anumit, diferit; cnd sunt antepuse, acestea au la G.D. plural, oflexiune dubl: sintetic: (atragerea multor clieni) ui analitic (cuprepoziiile a ui la: angajarea a muli tineri, a comunicat lamuli prieteni). Combinarea celor dou tipuri duce la forme incorectede tipul opiniile a multor oameni.

Gradele de comparaieComparaia este categoria morfologic specific adjectivului (ui

adverbului) ui exprim raporturi cantitative sau calitative Intre

obiecte sau procese care au o Insuuire comun. Sunt trei grade decomparaie: pozitiv, comparativ ui superlativ.

Gradul pozitiv reprezint nivelul de referin, baza la care seraporteaz gradele de comparaie propriu-zise, fr stabilirea vreunuiraport de comparaie: ap rece, munte Inalt.

Gradul comparativ, exprimat analitic cu ajutorul unor adverbesau locuiuni adverbiale, devenite morfeme ale gradelor de compa-raie, are trei forme: comparativul de egalitate, de superioritate, de

inferioritate.Comparativul de egalitate se formeaz cu morfemele la fel de,tot aa de, tot att de, deopotriv de auezate In faa adjectivului lagradul pozitiv, iar termenul al doilea al comparaiei este introdus princa (i), ct (i), la fel ca (i), Intocmai ca (i): Fiica este la fel defrumoas ca i mama.

Comparativul de superioritate foloseute ca morfeme pentrutermenii de comparaie adverbele de mod mai, dect, ca (ultimeledou funcionnd ca prepoziii): El este mai bun dect/ca ea.

Comparativul de inferioritate foloseute morfemul mai puin +adjectivul cu forma gradului pozitiv ui adverbele (cu funcie de

prepoziie) dect, ca: El este mai puin rezistent dect/ca ea.

Gradul superlativ exprim o Insuuire aflat la un grad extremui

este de dou feluri: superlativ relativ ui superlativ absolut, fiecare

dintre acestea putnd fi de superioritate ui de inferioritate.

Superlativul relativ se formeaz de la comparativul de inega-

litate, precedat de articolul demonstrativ (cel, cea, cei, cele) acordat Ingen, numr ui caz cu substantivul determinat. Termenul al doilea


47/169

131

al


48/169

132

comparaiei, cnd exist, foloseute prepoziiile din +

singularul, dintre + pluralul, de + un adverb. De exemplu: El este cel

mai bun din sat; El este cel mai bun dintre toi; El este cel mai

bun de aici (superlativ de superioritate) ui El este cel mai puin favorizatdin clas; El este cel mai puin favorizat dintre toi;

El este cel mai puin favorizat de acolo (superlativ de inferioritate).

Superlativul absolut se exprim cu ajutorul adverbului gramati-

calizat (devenit morfem) foarte pentru superlativul de superioritate ui

foarte puin pentru superlativul de inferioritate. In afar de aceast

form literar gramaticalizat, se mai utilizeaz adverbul popular

ui familiar tare/tare puin, adverbele cu sens intensiv colosal,

extraordinar, fantastic, formidabil, groaznic, grozav,nemaipomenit, nespus, prea, teribil, uimitor, uluitor

(majoritatea urmate de prepoziia de) ui unele locuiuni adverbiale

populare: peste msur, din cale-afar, (de) mai mare dragul, de

mama focului, mai mare ruinea, nevoie mare etc.

In anumite expresii populare apar unele substantive adverbi-

alizate cu sens superlativ: Ingheat tun, gol puc, plin ochi, singurcuc, supratfoc.

Superlativul mai poate fi redat ui prin alte mijloace, cum arfi: lungirea vocalelor sau a consoanelor: greeu, maare, acruu;

rru, gallben; repetarea adjectivului: frumos, frumos; slab, slab; vechi,

vechi; repetarea substantivului, In cazul genitiv: minunea minunilor,

voinicul voinicilor sau diverse construcii exclamative echivalente

semantic cu superlativul: Aca frumoas s-a fcut! Ce biat dectept!

Bun treab! De asemenea, superlativul absolut mai poate fi

exprimat cu ajutorul unor prefixe neologice: arhi-, extra-, hiper-,

super-, ultra- (arhiplin, extrafin, hipersensibil, superdotat,ultraregalist) sau a sufixului neologic -isim (rarisim). Mai trebuie

adugate la acestea ui unele prefixe vechi: prea-, rs-, str-

(preacurat, rstlmcit, strbun).

Sunt ui adjective care nu au categoria comparaiei: adjective cu

sens absolut, care nu poate fi comparat: absolut, brbtesc, complet,

definitiv, desvrrcit, egal, etern, final, general, infinit, iniial, mort,

oral, perfect, pozitiv, pulmonar, strmocesc, unic, vecnic, viu etc.;

adjective cu form de pozitiv, dar al cror sens indic gradul absolut alInsuuirii: colosal, excelent, extraordinar, genial, splendid,


49/169

133

superb,


50/169

134

teribil, uria%, ve%nic; adjective care sunt la origine (In latin)

compa- rative sau superlative: anterior, posterior, ulterior, exterior,

interior, inferior, superior, ma]or, minor; optim, maxim, minim,

proxim, suprem, infim, extrem, ultim.Schimbarea valorii gramaticale a adjectivului se realizeaz

prin: substantivarea adjectivului cu ajutorul articolului hotrat

propriu-zis enclitic (Lene%ul mai mult alearg), a articolului

nehotrat (Un necu- noscut s-a apropiat de el), al articolului

demonstrativ (Cel Inelept ascult), prin adverbializarea

adjectivului pe lang un verb: cant frumos; doarme lini%tit.

Singurul adjectiv cu form distinct de cea a adverbului este

adjectivul bun, spre deosebire de adverbul bine, iar adjectivulsingur nu poate deveni adverb (el st singur, ea st singur), prin

urmare, funcia lui sintactic va fi Intotdeauna de element pre-

dicativ suplimentar.

Funciile sintactice ale adjectivului

Adjectivul Indeplineute urmtoarele funciuni sintactice:

atribut adjectival (inclusiv la vocativ): Cad frunzele ruginii;

Te autept, drag

mam. nume predicativ: El este deosebit.

element predicativ suplimentar: Ea vine singur.

complement indirect:Din Increztor a devenit pesimist.

complement circumstanial:

de mod comparativ: E mai mult istea dect de%teapt.

de timp:De mic citea mult.

de cauz: Plangea de necaz.

de relaie:De bun, e bun, dar degeaba.


51/169

135

Numeralul

Numeralul este partea de vorbire flexibil (cu cea mai redusflexiune, multe numerale fiind invariabile), care exprim: un numr(doi, patru, zece), determinarea numeric a obiectelor (trei case,cinci copaci), ordinea obiectelor prin numrare (al doilea an, a patragrup).

Numeralul este o parte de vorbire eterogen att In privinadiferitelor categorii de componente, ct ui In ce priveutecomporta-mentul morfologic ui sintactic; el este omogen numai dinperspectiv

semantic, exprimnd un numr definit (nuanat In direcia cantitiisau a ordinii).

Numeralele se clasific dup structur ui relaia numericexprimat.

Dup structur, numeralele sunt simple (unu, doi, opt),compuse (unsprezece, douzeci, treizeci %i trei) ui derivate(doime, sutime, Inzecit, Inmiit).

In funcie de relaia numeric exprimat, numeralele sunt car-dinale, cu subspeciile: cardinale propriu-zise, colective, fracionare,

distributive, adverbiale, multiplicative, uiordinale.

Numeralul cardinal propriu-zis exprim ideea de numr Inmod direct ui fr alte condiionri, Incadrndu-se In contextulci, cte (urmate, dup caz, de numele obiectului determinatnumeric): Ci suntprezeni? Cinci (studeni). Cnd sunt articulate hotrt sau nehotrt,numeralele devin substantive: doiul un doi, opturile ni%te opturi.

Dup structur, numeralele cardinale propriu-zise sunt simple:

unu, doi...zece, sut, mie, milion, miliard ui compuse, grupate dupmai multe tipare:

numerale de la unsprezece la nousprezece (cnd numeralulzece este legat de alt numeral prin prepoziia spre);

numeralele pentru zeci, sute, mii, milioane etc.: douzeci, cincisute, trei mii;

numerale pentru zeci + uniti legate prin conjuncia %i.treizeci

%i

opt;


52/169

136

numerale savante (puin folosite): bilion, trilion, catralion,cvintilion.

Numeralul un(unu)/o (una) are flexiunea cea mai bogat,prezentnd forme diferite pentru valoarea adjectival, atunci

cndInsoeute un substantiv cu care se acord (un pom, o cas); cndapare singur are valoare substantival sau pronominal (articulat). Cuvaloare de numeral, unu se scrie Intotdeauna nearticulat: unu dindoi, unu la


53/169

137

cinci, o mie unu, ora unu. In mod tradiional Ins, acesta searticuleaz In componena unor locuiuni adverbiale ( pan la unul)sau adjectivale (tot unul %i unul, de unul singur).

Numeralul cardinal, spre deosebire de formele sale omonime articolul nehotrt sau adjectivul pronominal nehotrt , are numaiform de singular.

Cu valoare de adjectiv are urmtoarele forme:masc./neutru sg. fem. sg.N.Ac. un elev N.Ac. o elevG.D. unui elev G.D. unei eleve

Cu valoare de substantiv masc./neutrusg. fem. sg.

N.Ac. unu(l) N.Ac. unaG.D. unuia G.D. uneiaNumeralul doi (masc.)ldou (fem., neutru) are forme diferite

dup gen. Cazul este exprimat analitic (cu ajutorul prepoziiilor folo-site In faa formelor de acuzativ): prepoziia a pentru genitiv (Mam adoi biei/a dou fete) ui prepoziia la pentru dativ ( Am sunat ladoicunoscui/la dou cunoscute).

Forma sintetic de G.D. duor nu este literar. Cu valoarea lui doi

se folosesc uneori substantivele cuplu, pereche.Numeralele simple cu flexiune de substantiv: zece, sut, mie

(fem.), milion, trilion, miliard (neutre) flexioneaz dup gen, numr,caz, articulare (zecile, sutelor/ unor sute, milionului, miliardelor).

Numeralulzero este un numeral cardinal negativ cu flexiune desubstantiv neutru cu pluralul In -uri (trei zerouri). Cnd are valoare denumeral are numai form de singular, chiar dac dup el urmeaz unsubstantiv la plural (zero puncte).

Numeralele cardinale compuse pun adesea probleme de form:

cele de la 11 la 19 trebuie s pstreze nealterat structura unitate +prepoziia spre + zece, exceptnd formele (corecte) paisprezece (nupatrusprezece) ui %aisprezece (nu%asesprezece).

Numeralul corespunztor lui 12 are forme deosebite dup gen:doisprezece pentru masculin ui dousprezece pentru feminin uineutru.Prin urmare, sunt corecte formele dousprezece mii/milioane, oradousprezece, dousprezece ianuarie. Cu valoarea lui 12 este folosit

substantivul duzin, mai ales In limbajul comercial.Numeralele de la 20 la 90 au structura unitate + zeci: treizeci,


54/169

138

nouzeci, unde zece este tratat ca substantiv feminin precedat decele-lalte numerale cardinale. Face excepie numeralul %aizeci (nu%asezeci).


55/169

139

Numeralele cincizeci ui optzeci prezint variantele cinzeci,respectiv obzeci, admise doar In pronunare. Toate se scriu Impreun,fr cratim.

Numeralele compuse corespunztoare lui 21-99 au structura:unitate + zeci + conjuncia ci + unitate, scrise In trei cuvinte, cu blanc,fr cratim (nouzeci ci nou). Sunt incorecte variantele de tipul:doucunu/douzecunu, treijdoi/treizejdoi etc.

De la 20 In sus numeralele se leag prin prepoziia de desubstantivul nearticulat pe care Il determin att In forma scris, ctui In exprimarea oral, chiar ui atunci cnd numeraul este redat princifre: douzeci ci dou/22 de zile; patruzeci ci opt/48 de ore, dousute cincizeci/250 de lei etc.

Scrierea fr prepoziia de este admis numai In cazul In caresubstantivul apare abreviat In scris: 20 m, 34 kg, 120 p. La numeralelemai mici de 20 (2-19) prepoziia de este doar tolerat atunci cndsubstantivul Insoit denumeute o cifr, o not muzical, o liter:patru(de) 10, doi (de) fa, trei (de) i.

Pentru exprimarea cazurilor G. ui D., In afar de ctevanumerale

care au forme cazuale exprimate sintactic (unu, zece, sut, mie, milion,bilion, miliard), celelalte numerale le exprim analitic (cu ajutorul pre-

poziiilor): prepoziia a pentru genitiv: observatori a opt ri; tat a doicopii ui prepoziia la pentru cazul dativ:Am fcut daruri la zece copii.

Cnd sunt Insoite de articolul demonstrativ cei, cele, aceste nu-merale flexioneaz cazual prin articol:Performanele celor trei sportivi.

Numeralul colectiv exprim o grupare determinat de obiecte,iar specificul su este ideea de Insoire: amndoi/ amndou (numeralvechi, moutenit din latin), ambii/ambele (neologic), toi/toate trei,toi/toate patru, toi/toate cinci alturi de formele tustrei/ctecitrei/ctecitrele, tuspatru/ctecipatru, tuscinci/ctecicinci etc.

Amndoi/amndou are forme distincte de gen numai lanominativ ui acuzativ. La genitiv-dativ formeleamnduror/amnduroranu sunt distincte dup gen, ci dup comportamentul sintactic ui duptopic: amnduror, fr particul deictic, cnd preced substantivul(Mama amnduror bieilor/fetelor; Le-am spus amnduror colegilor/colegelor) ui amndurora, cu particul deictic, cnd urmeazsubstanti-vului ( Le-am propus prinilor amndurora, Le-am spus amndurora

ce era de spus).


56/169

140

Ca adjectiv, fie antepus, fie postpus substantivului, presupunearticularea hotrt a acestuia: amndoi copiii/amndou fetele; copiiiamndoi/fetele amndou.


57/169

141

Ambii/ambele, sinonimul neologic pentru amndoi/amndou,are la G.D. formele ambilor/ambelor, dar poate fi folosit ui Inconstrucii analitice cu prepoziia la pentru dativ: la ambii/la

ambele. Este Intotdeauna antepus ui, deoarece d impresia dearticulare, substantivul care Ii urmeaz nu este articulat: ambii elevi/ambele eleve.

Pentru numeralele mici (pn la 10) se foloseute cuprecdere In vorbirea popular o locuiune format din toi/toate(tus-) sau cteci- + numeralul cardinal cu valoare de numeralcolectiv compus: toi/toate patru alturi de tuspatru/ctecipatru(prietenii/prietenele).

Reproducnd modelul lui amndoi, In limba vorbit se folosesc

ui numeralele colective amntrei, amnpatru, amncinci, elementulamn- provenind din lat. ambo.

De subliniat faptul c duo, duet, trio, ter, terin, triplet,troic, treime, duzin, chenzin, In pofida sensului pe care Il au (redauo cifr exact), sunt, din punct de vedere morfologic, substantive.

Numeralul fracionar (partitiv) este numeralul caredenumeute o parte, o fraciune dintr-un Intreg sau dintr-un grup deobiecte. Repre-zint niute derivate substantivale formate de la numeralul cardinal

propriu-zis + sufixul -ime: doime, treime, sutime etc., avnd gen,numr, caz, articulare. Este un numeral livresc, folosindu-se cu prec-dere In aspectele specializate ale limbii (muzic, sport, matematic):doimi, ptrimi, optimi, caisprezecimi etc.

Numeralul fracionar se leag de determinant prin prepoziiilede, din: optime de secund, o ptrime din suprafa.

In limbajul matematic numeralele cardinale sunt legate prinprepoziiile pe sau supra: doi pe trei, patru supra doi. Popular, suntfolosite ui construciile: pe din dou, pe din

trei.In limbajul administrativ este folosit formula numeral cardinal +

expresia la sut, la mie: capte la sut/mie. Cu valoarea lui la sut,sutime se poate folosi substantivul neutruprocent, iar cu valoarea luila mie, miime se foloseute substantivul feminin promil(e). De multeori apar construcii pleonastice de tipul un procent de doi la sut.

In limba comun substantivele jumtate ui sfert, iar In limbapopular substantivul litr, au sensul numeralelor fracionare doime,

ptrime. Acestea pot intra In structura unor locuiuni adjectivale (cu

sens superlativ): un om ci jumtate sau adverbiale: pe sfert, pejumtate (a cctigat doar pe sfert/jumtate din sum).


58/169

142

Numeralul distributiv exprim repartizarea ui gruparea obiectelorIn grupuri egale, unitare numeric. Are structura unei locuiuni formateIntotdeauna din adverbul cte ui numeralul cardinal propriu-zis(uneori


59/169

143

repetat): cte unu(a)/unu(a) cte unu(a), cte doi/doi cte doi etc.Valoarea numeralului distributiv poate fi adjectival sau substantivalui are flexiunea numeralului cardinal propriu-zis.

Numeralul adverbial (de repetare) arat de cte ori se repet oaciune sau In ce proporie se afl o calitatelcantitate la diferite obiectesau la acelaui obiect In ipostaze diferite. Determin un verb,adjectiv sau adverb, iar structura sa cuprinde prepoziia de (dup carepot urma adverbe ca aproximativ, circa, vreo sau prepoziia peste) +numeralulcardinal propriu-zis + substantivul ori (pluralul substantivului oar):de (vreo) dou ori, de (aproximativ) trei ori etc.

Numeralul corespunztor lui 1 este o dat ,o singur dat,omofon cu odat ,odinioar ui omonim cu formaiile bazate pe odat (scrisseparat): o dat cu/ce, o dat In plus, o dat pentru totdeauna, dintr-odat.

Pot fi constituite formaii mixte de numerale distributive: cte odat (care s-a sudat In forma adverbului nehotrt cteodat), de ctedou ori etc.

Neologismul internaional bis, folosit dup un numeral cardinal

propriu-zis (numr al unei pagini, al unei case: 9 bis), are valoareadjectival; atunci cnd indic repetarea unui pasaj (muzical, literar)are valoare adverbial, cu semnificaia ,Inc o dat. De aici uiverbul derivat a bisa.

Numeralul multiplicativ arat proporia In care creute ocantitate numeric sau o calitate. Este un derivat parasintetic,format de lanumeralul cardinal propriu-zis simplu (2-8, 10, 100, 1000) cu prefixul

In-(Im-) ui sufixul participial -it: Indoit, Intreit, Imptrit,Inzecit,

Insutit, Inmiit. Numerale multiplicative neologice sinonime sunt:dublu, triplu,iar In limbajul utiinific cvadruplu, cvintuplu,sextuplu.

Numeralul multiplicativ seamn ca form cu adjectivele parti-cipiale ui se comport ca acestea, acordndu-se In gen, numr ui cazcusubstantivul determinat: cctig Inzecit cctiguri Inzecite. Cnd

determin un verb, acesta devine adverb: a cctigat Indoit; cu aceastvaloare


60/169

144

este sinonim cu numeralul adverbial corespondent: de douori.

Numeralul dublu s-a substantivizat In terminologia sportiv Insintagme precum dublu mixt, dublu fete/biei.

Numeralul ordinal arat ordinea obiectelor sau a aciunilor Intr-oserie numeric. Se Incadreaz In contextul al ctelea, a cta, iarformanii si sunt al...lea (masculin), a...a (feminin): al doilea,al optulea; a doua, a opta.


61/169

145

Dup cum se refer la obiecte sau la aciuni, se Impart In:numerale ordinale propriu-zise ui numerale ordinale adverbiale(de repetare).

Numeralul ordinal propriu-zis indic poziia ocupat deun obiect Intr-o serie ordonat In spaiu, timp sau Intr-o ierarhie.Au valoare adjectival, adverbial sau substantival. Structuratipic a numeralului ordinal este: articolul posesiv al/a + numeralcardinal propriu-zis + articolul enclitic -le + particula deictic -a: alcincilea/ a cincea, al treizeci ci unulea/a treizeci ci una, al o sutlea/a(o) suta, al o mielea/ a (o) mia, al (un) milionulea/a milioana, al (un)miliardulea/a miliarda. Fac excepie: Inti(ul), (cel) dinti, primul(toate cores- punznd lui 1), secund, ter(ca sinonime pentru al doilea,

al treilea).Inti nearticulat este invariabil In postpunere, folosit cu valoare

adjectival: rndul Inti, banca Inti, dar este variabil ui articulat Inantepunere:Intiul concurent, Intia concurent.

Numeralele ordinale se declin numai articulate: cele sinteticecu articolul hotrt enclitic, cele analitice cu articolul demonstrativcel. Formele lor flexionare sunt urmtoarele:

Singular Pluralm. ui n. f. m. f. ui

N.Ac. Intiul Intia Intii Intile

G.D. Intiului Intii Intilor Intilor

Singular Plural

m. ui n. f. m. f. ui n.

N.Ac. cel de(-)al doilea cea de(-)a doua cei de(-)al doilea cele de(-)al

doilea G.D. celui de(-)al doilea celei de(-)a doua celor de(-)al

doilea celor de(-)al doilea

Numeralul ordinal adverbial (de repetare) arat a cta oar serealizeaz o aciune sau gradul de superioritate (sau de inferioritate) alunei Insuuiri. Sunt specialiuti care nu-l recunosc ca specie distincta numeralului ordinal propriu-zis, de la care se ui formeaz, de fapt,ca o locuiune, prin atauarea la sfruit a substantivului oar (uneoridat sau rnd): Intia (prima) oar/dat, In primul rnd; a douaoar/dat, In al doilea rnd. Pentru primele trei numerale existui dublete neologice, cu caracter livrescprimo, secundo, terio.

Din limbajul matematic a ptruns In limbajul familiar pronu-

meralul n, folosit ca numeral ordinal adverbial la feminin: (pentru)a n-a oar.


62/169

146

Numeralele ordinale pot fi redate In scris prin litere sau cifre, iarpentru numerele mai mici este specific acestui numeral notarea cucifre romane Insoite de formanii al, a (antepuui) ui -lea, -a

(postpuui). In ultimul timp exist tendina Inlocuirii cifrelorromane cu cifre arabe, precum ui a Inlocuirii numeralelor ordinalecu cele cardinale, care asigur o exprimare mai rapid ui economie despaiu: secolul 21, capitolul 3 In loc de secolul al XXI-lea, capitolul al

III-lea.Funciile sintactice ale numeralului

Nominativ: subiect: Doi alearg. Al treilea priveute.Amndoisunt mulumii; nume predicativ: Prietenii mei sunt doi/amndoi. Ela rmas al cincilea; element predicativ suplimentar: Au plecat

amndoi. Ea s-a Intors a doua; atribut apoziional: Exemplele date,zece, sunt suficiente.Genitiv fr prepoziie: atribut apoziional: Sfatul lor, al celor

doi, a fost bun; atribut substantival: Casa amndurora este pe plaj;nume predicativ: Bunurile sunt ale amndurora.

Genitiv cu prepoziie: atribut substantival: Colaborarea cuambii a fost bun; nume predicativ: Suntem Impotriva celor doi;complement circumstanial: Au venit Inaintea celor trei; complementindirect: S-au unitImpotriva primului.

Dativ fr prepoziie: complement indirect: 0 s le artamndurora tabloul; atribut apoziional: Anei, primei candidate, is-au dat explicaii.

Dativ cu prepoziie: atribut substantival: Succese datoratecelor doi Invtori; complement circumstanial: A Intrziat dincauza celor doi.

Acuzativ fr prepoziie: complement direct: Am cules trei;Aleg dou; element predicativ suplimentar: Il socotimprimul.

Acuzativ cu prepoziie: nume predicativ: Toi sunt de zece;atribut substantival prepoziional: Vorbeute despre colaborarea cutrei dintre ele; atribut apoziional: Pe Maria ui pe Ana, pe ambele,le-am Intlnit; complement direct: Ii aplaudm pe cei trei; comple-ment indirect: Se teme de al treilea; complement circumstanial:Chiar zece ui tot nu-i ajung.

Vocativ: fr funcie sintactic: Hei, cei doi, de acolo!;atribut: Voi, amndoi, venii aici!


63/169

140

Pronumele

Pronumele este partea de vorbire flexibil care se declin uiine locul unui substantiv, prelund unele caracteristici gramaticaleale acestuia. Este o parte de vorbire cu sens foarte abstract,reprezint indicatorul unui obiect sau al unei persoane ui poatesubstitui orice substantiv, deoarece apare In aceleaui contexte cuacesta.

www.cartiaz.ro – carti si articole online de

Documents