PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE-NOIEMBRIE

1 noiembrieText: Numeri 21:1-9PRIVEŞTE ŞI TRĂIEŞTE!...oricine era muşcat de un şarpe şi priveaspre şarpele de aramă, trăia. Numeri 21:9Să priveşti la un şarpe ridicat într-o prăjină şi să fii vindecat?Este ridicol! Dar aceasta a fost metoda de vindecare pe care aoferit-o Dumnezeu celor muşcaţi de şerpi. Şi toţi care n-au privitau murit. Era simplu. Israeliţii, descurajaţi în timpul călătoriilor lor prin pustie, s-au plâns nu numai împotriva conducătorului lor, Moise, dar şi împotriva lui Dumnezeu. Drept consecinţă, Domnul a trimis nişte şerpi în tabără, care au muşcat pe mulţi dintre ei, producându-le moartea. Recunoscând că aceasta era judecata Domnului, poporul şi-amărturisit păcatele şi i-au cerut lui Moise să se roage ca şerpii să fie îndepărtaţi. Iată ce s-a întâmplat: „Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spânzură-l pe o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi" (Numeri 21:8). Da, israeliţii muşcaţi de şerpi, aşa păcătoşi cum erau, puteau găsi vindecarea numai dacă-şi întorceau privirea spre şarpele de aramă. Domnul Isus, referindu-Se la acest incident, a spus: „Şi după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului" (Ioan 3:14). El S-a referit la moartea Sa pe cruce. Şi toţiaceia care cred în El vor avea viaţă veşnică. Israelitilor nu li s-a cerut nimic, doar să privească - un act ce implica credinţa – crezând în promisiunile lui Dumnezeu făcute lui Moise. Azi suntem salvaţi privind la Isus, crezând că pe cruce El a plătit vina păcatelor noastre. Tot ce ne rămâne de făcut este să privim şi să trăim. - R.W.D.Viaţa ţi s-a oferit, aleluialViaţă veşnică vei dobândiNumai de priveşti la El, aleluia!Singur Isus poate mântui. - OgdenCea mai slabă bătaie a credinţei deschide usa cerului.

2 Noiembrie

Text: Psalmul 23UMBRELE NU TE POT RĂNIChiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii,nu mă tem de nici un rău... Psalmul 23:4Oricât de îngrozitoare şi prevestitoare de rău poate părea moartea, ea nu poate face nici un rău şi nici să-l distrugă pe copilul lui Dumnezeu.În cartea sa „Facing Death" (Confruntarea cu mortea), Billy Graham relatează o experienţă a lui Donald Grey Barnhouse, unul din dascălii de frunte în studiul Bibliei din prima jumătate a secolului al 20-lea. Cancerul i-

a luat soţia, lăsându-l cu trei copii, toţi sub 12 ani. În ziua înmormântării, Barnhouse şi familia mergeau cu maşina pe şosea, când un camion mare a trecut pe lângă ei, a aruncat o umbră deasă pe maşina lor. Întorndu-se spre fiica lui mai mare, care cuprinsă de tristeţe privea pe fereastră, Barnhouse a întrebat-o: „Spune-mi, draga mea, ce ai vrea să treacă peste tine, un camion sau numai umbra unui camion?" Privind curioasă la tatăl ei, ea a răspuns: „Fireşte, că umbra. Ea nu te poate răni". Vorbind tuturor copiilor săi, el a spus: „Peste mama voastră nu a trecut moartea, ci umbra morţii. Nu avem nici un motiv să ne temem".Charles Haddon Spurgeon a spus: „Moartea în substanţa ei a fost îndepărtată, şi nu i-au mai rămas decât umbrele... Nimeni nu seteme de o umbră, căci umbra nu poate bloca drumul nimănui nici măcar o clipă. Umbra unui câine nu poate muşca; umbra unei săbii nu ucide". Cristos însuşi i-a luat morţii toată puterea ei distrugătoare prinfaptul că a murit şi a plătit pentru păcatele noastre şi prin faptul că a înviat din morţi. Poate că credinţa în Isus nu va alunga umbrele morţii, dar nu uitaţi, umbrele nu ne pot răni. - D.J.D.El a promis că fi-va pe aproape;De-alungul căii mă susţine.De ce să tremur când sfirşitul vine?Isus şi-atuncea e cu mine. -JonesPentru creştin, moartea este ultima umbră înaintea răsăritului de soare din cer.

3 Noiembrie

Text: Ieremia 8:18-9:1SĂ PLÂNGI CU CEI CE PLÂNGSunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare şi m-apucă groaza. Ieremia 8:21In fiecare zi, ziarele ne aduc aminte de o lume plină de oameni care sufăr. Un uragan aduce moarte şi dezastre. O inundaţie mătură multe suflete aducând cu ea moartea instantanee. Două vapoare s-au ciocnit şi 2000 de oameni şi-au pierdut vieţile. Teroriştii ucid misionari. Un bărbat şi-a omorât întreaga familie. O tânără mamă moare de SIDA, pentru că bărbatul ei trăieşte în desfrâu. Părinţi divorţaţi se luptă pentru custodia copiilor lor. Cum am putea să-i ajutăm decât plângâ nd cu cei ce plâng! Profetul Ieremia a plâns, nu pentru cele ce s-au petrecut, ci din cauză că ştia ceea ce urma să i se întâmple lui Israel. A văzut cum oamenii îsi împietreau inimile faţă de adevăr. De aceea era îngrijorat de soarta bărbaţilor, a femeilor, a băieţilor şi a fetelor pe care le vedea zi de zi. Ştia că vremea se apropia, când o armată dintr-o ţară duşmană va veni să ucidă, să jefuiască şi să ia poporul în robie. Gâ ndindu-se la cele ce urmau să se întâmple, a început să plângă. A plâns atât de mult, încât adesea este numit „profetul plângerilor". Plângi şi tu cu cei ce plâng? Eşti adânc mişcat atunci când devii conştient de o tragedie? Dacă nu, cere-I lui Dumnezeu să te facă mai sensibil. Apoi fă ce poţi ca să ajuţi. Uneori tot ce

poţi face este să te rogi. Dar alte ori poţi să dai bani sau să oferi asistenţă. Dacă, într-adevăr, plângi cu cei ce plâng, atunci vei vrea să faci ceva de dragul lui Isus pentru ei. Poate te va costa, dar într-o oarecare măsură vei ajuta la vindecarea unei răni.- H.V.L.Doamne, ajută-mă să plâng cu cei ce plâ ngAtunci când viaţa nu le e uşoară.Foloseşte-mă s-ajut la vindecareaAcelor răni ce pot pe veci să doară. - D.J.D.Este nevoie de milă ca să punem dragostea în acţiune.

4 NoiembrieText: Efeseni 5:15-21STĂPÂNUL CASEI...trupul vostru este templul Duhului Sfâ nt.

1 Corinteni 6:19De câtă căldură ospitalieră m-am bucurat stând în casele unor creştinii Odată cu primirea plină de graţie, de obicei, a venit cheia de la uşa din faţă şi invitaţia de-a fi „stăpâ nul casei". Mi se spunea că biroul este gata pentru a-l putea folosi, frigiderul nu are lacăt, şi confortul din camera de zi este la dispoziţia mea. Întreaga casă îmi era deschisă.Totuşi, în unele case, primirea a fost diferită. Am fost salutat cordial, dar simţeam că trebuie să-mi restrâng activităţile la una sau două camere. Acest lucru îmi aminteşte de primirea caldă pe care o fac unii creştini Duhului Sfânt, care locuieşte în ei. În loc să-L lase să conducă El casa, ei ţin unele încăperi numai pentru ei. Dar dacă îl lăsăm pe Duhul Sfânt să ocupe orice colţişor din „templul" nostru, El ne dă putere să trăim victorioşi şi plini de bucurie. F.B. Meyer a descoperit că prin faptul că şi-a deschis întreaga viaţă pentru Duhul Sfânt, a reuşit să se elibereze de un păcat pe care nu-l putea birui. După o îndelungată bătălie cu acel păcat, aîngenuncheat lângă patul lui, cu mâinile deschise, întinse în faţă, şi s-a rugat: „Doamne, iată aici ai cheile vieţii mele. Ia-le şi deschide orice uşă. Ocupă orice cameră! Fă-mă să doresc să ocupi orice încăpere şi eliberează-mă de orice păcat ascuns". De îndată ce a dat Duhului Sfâ nt acces liber în viaţa sa, păcatul a fost înfrânt. Ai lăsat tu ca Duhul Sfânt să ia cheile tuturor încăperilor vieţii tale? Dacă vrei să ai victorii, trebuie să-L laşi să fie „stăpânul casei". - P.R.V.Tot lui Isus îi predau,Ii dau totul bucuros.Il iubesc şi pururi vreauSă trăiesc pentru Cristos. - Van de VenterDă-i totul lui Cristos; El S-a dat cu totul pentru tine.

5 NoiembrieText: Iov 5:17-27

CONSTRUIEŞTE DIN NOU DAR MAI SUSEl face rana şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui

tămăduieşte. Iov 5:18Renumitul pastor şi autor A.J. Gordon (1836-1895), a observat că dacă distrugi cuibul unei vrăbii, pasărea aceasta mică îl va construi în acelaşi loc, din nou. Totuşi, dacă îi strici cuibul de câteva ori, pasărea va căuta un loc nou cuibului - un adăpost mai la înălţime - unde va fi mai puţin vulnerabil. Gordon a observat apoi că creştinii nu sunt întotdeauna atât de înţelepţi. Ei îşi clădesc fericirea şi speranţa pe valorile acestei lumi, pentru ca să le vadă apoi „demolate" mereu, mereu. Apoi, după fiecare perioadă scurtă de lacrimi, ei încep din nou să construiască în acelaşi mod. Ei nu fac schimbări semnificative în viaţa lor. Nu-şi dau seama că prin dezamăgirile lor, Domnul îi cheamă să-şi pună încrederea în El - să privească spre cer. Domnul nu este mulţumit de creştinii care nu învaţă din dificultăţile şi falimentele vieţii. El ne tulbură astfel, ca să nu stagnăm în viaţa noastră spirituală. Vrea să ne maturizăm, să devenim mai asemănători cu Isus Cristos. Scopul Lui final este ca să ne găsim pacea şi credinţa în El.Credinciosule rănit, nu cumva împietrirea inimii şi indiferenţa spirituală

te-au împiedicat să înveţi din greşelile de până acum? Nu face ca Dumnezeu să fie nevoit să repete procesul de dărimare mereu, mereu. învaţă de la vrabie. Construieşte din nou - dar fi sigur că întotdeauna să construieşti mai sus! - H.G.B.Numai pentru Tine voi trăi, Isuse;Ţine-mi ochii alipiţi de Tine,Ca întreaga lume să nu poată-atrageNici măcar un colţişor din mine. - GravesDumnezeu ne frânge adesea inimile, ca să poată intra mai adânc în ele.

6 NoiembrieText: Luca 6:6-11„DE CE MERG EU LA BISERICĂ?"Cărturarii şi fariseii pâ ndeau pe Isus, ... ca să aibă de ce să-L învinuiască. Luca 6:7Liderii religioşi menţionaţi în textul de azi ar fi trebuit să meargă la sinagogă, ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, să I se închine, şi să slujească. În schimb, ei erau acolo la pâ ndă,să găsească ceva în comportamentul lui Isus pentru a-L critica. Scopul lor principal a fost să-L discrediteze pe Domnul.Înainte de-a fi prea aspri în judecarea acestor cărturari şi fariseidin vremea Domnului Isus, să ne oprim şi să privim la noi înşine. Prea mulţi creştini de azi merg la biserică pentru a găsi greşeli, pentru a bârfi şi a critica. Warren Wiersbe, în cartea sa „Angry people" (Oameni mânioşi), a scris „Un incident din viaţa lui Joseph Parker, marele predicator englez, care ilustrează acest tragic adevăr. Predica la City Temple din Londra.

După serviciu, unul dintre ascultători a venit la el şi i-a spus: „Dr. Parker, aţi făcut o greşeală gramaticală în predica dumneavoastră". Apoi a arătat greşeala pastorului. Joseph Parker s-a uitat la el şi i-a spus: „Şi ce altceva aţi mai reţinut din predica de azi?" Ce mustrare potrivită!"Nimeni din biserică nu este desăvârşit - nici chiar pastorul, niciorganistul, nici cel ce conducea cântările, nici uşierul. Cu toţii facem greşeli. Un spirit de vânare a greşelilor poate produce numai descurajare şi ceartă. Există şanse ca aceia care întotdeauna se uită numai după greşeli, să piardă învăţăturile, cuvântul de corectare, şi binecuvântările pe care le are Domnul pentru ei. Cu toţii trebuie să ne punem întrebarea: „De ce merg eu la biserică?" - D.C.E.Unii merg la biserică un prieten să-ntâlnească;Alţii merg acolo ca vremea să şi-o cheltuiască;Unii merg să doarmă sau mai grav, să critice mereu.Dar trebuie să mergem să ne-nchinăm lui Dumnezeu! - AnonimDu-te la biserică să te-nchini, nu să bârfeşti; să te-mpărtăseşti, nu greşelile să le găseşti.

7 NoiembrieText 1 Petru 3:8-17PIERDUT DIN CAUZA TĂCERII!Şi cum vor crede in Acela, despre care n-au auzit?

Romani 10:14Am citit despre un proces pierdut din cauza tăcerii unui avocat. Distinsul avocat Samuel Hoar (1778-1856), era avocatul apărării. Când i-a venit rândul să prezinte cazul, el a spus juriului că faptele în favoarea clientului său erau atât de evidente încât demonstrarea lor ar fi o insultă la adresa inteligenţei lor. Juriul s-a retras pentru deliberare şi s-a întors numai după câteva minute cu verdictul vinovăţiei inculpatului. Samuel Hoar a fost uimit! „Cum aţi putut ajunge la un asemenea verdict?" a întrebat el. Preşedintele juriului a spus: „Am căzut de acord cu toţii că dacă s-ar fi putut spune ceva în legătură cu acest caz, tu ai fi spus. Dar din moment ce n-ai prezentat nici o mărturie a nevinovăţiei sale, am decis să-l declarăm vinovat". Tăcerea a pierdut un proces.Cât de des pierdem ocazia de-a vorbi despre Cristos, pentru că tăcem.

Cei ce au nevoie să audă Evanghelia pot trage concluzia că mântuirea nu este atât de importantă pentru a vorbi despre ea. Gândiţi-vă numai la colegii de lucru sau la vecinii care ştiu despre noi că suntem creştini. Cum interpretează ei tăcerea noastră despre Cristos? Nu se aşteaptă ei să le vorbim despre El? Ei ar putea să ne spună: „Am fost de acord că dacă s-ar fi putut spune ceva despre Cristos, ne-aţi fi spus. Dar din moment ce nu aţi prezentat nici o mărturie în favoarea Sa, am decis să-L respingem".Petru ne sfătuieşte: „Fiţi întotdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere

socoteală de nădejdea care este în voi" (1 Petru 3:15). Să vorbim întotdeauna despre El - chiar şi când nu suntem întrebaţi. - R.W.D.

Este viaţa ta o binecuvântare?Vorbeşti de Domnu-ţi minunat?Ai vorbit de cer, de salvare,Acelora din moarte şi păcat? - Smyth

Mântuirea poate veni în tăcere, dar nu trebuie să tăcem despre ea.

8 noiembrieText: Romani 13:1-7DUMNEZEU SI GUVERNUL...faceţi rugăciuni... pentru toţi oamenii, pentru împăraţişi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii...

1 Timotei 2:1, 2Se spune despre Benjamin Franklin că după ce şi-a terminat un discurs înflăcărat despre garanţiile constituţiei, un ascultător turbulent din sală, a strigat: „Vorbe goale. Unde sunt toate aceste fericiri care ne sunt garantate?" Franklin a zâmbit şi i-a răspuns: „Prietene, constituţia numai garantează poporului american dreptul de-a urmări fericirea; dar trebuie să pui mâna pe ea singur".Poate că politica coruptă şi politicienii răi ne-au făcut cinici în ceea ce

priveşte guvernul. Aceasta ne-ar putea face pe noi, creştinii, să ne neglijăm responsabilităţile de cetăţeni. Poate că şi credincioşii din vremea apostolului Pavel au avut aceleaşi sentimente. Trăiau sub guvernul roman care era din ce în ce mai ostil. Cu toate acestea, apostolul le-a dat câ

teva modalităţi practice de-a răspunde: Supuneţi-vă conducătorilor aleşi de Dumnezeu, astfel ca Evanghelia să propăşească (Romani 13:1; 1 Timotei 2:2-4). Rugaţi-vă în mod regulat pentru conducători ( 1 Timotei 2:1). Faceţi binele, trăiţi o viaţă sfântâ (Romani 3:3; 1 Timotei 1:2).Plătiţi taxele (Romani 13:7) Încredeţi-vă în suveranitatea lui Dumnezeu (Romani 13:1).Charles Colson spune că trebuie să ne punem încrederea în

Dumnezeu şi nu în procesul politic.Dumnezeu ne cheamă să ne facem simţită influenţa în sistemul

de guvernământ. Trebuie să votăm atunci când avem acest drept şisă ne opunem atunci când guvernul se interpune în calea ascultăriinoastre de Dumnezeu (Matei 22:21).Cetăţenii activi ai împărăţiei cereşti nu pot fi cetăţeni inactivi ai

împărăţiei pământeşti. - D.J.D.Doamne, ne rugăm pentru conducători,Ca să-Ţi fie şi ei veşnici următori.Să conducă printre păcate şi blestemSă trăim în pace, viaţa ce-o avem. -D.J.D.

Afacerile publice ale unei naţiuni sunt afacerile particulare ale fiecărui cetăţean.

9 NoiembrieText: 1 Corinteni 2:6-16SĂ ÎNŢELEGEM BIBLIA...nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu. 1 Corinteni 2:11In servieta în care îmi duc Biblia am un mic dosar cu un microfilm ce reproduce întreaga Biblie. Toate cele 1.245 de pagini cu mai mult de 773.746 de cuvinte sunt tipărite într-un pătrat cu latura puţin mai mare de 2,5 centimetri! Nu pot vedea nici măcar un cuvânt din ea. Nici dacă ţin filmul la lumină sau dacă-l aşez pe un fond închis la culoare, nu ajută cu nimic. Cu ochii liberi nu pot să citesc. Numai cu ajutorul unui microscop ce măreşte pot citi această Biblie. Nevoia de a furniza o sursă exterioară pentru a citi o reproduceresub formă de microfilm a Bibliei îmi reaminteşte de dificultăţile pe care le au unii oameni în înţelegerea Bibliei. O, ei n-au dificultăţi citindu-i cuvintele, ci nu pot înţelege ceea ce spun aceste cuvinte. Au nevoie de iluminarea puterii Duhului Sfânt. Încercarea de-a prinde înţelesul mesajului Bibliei se aseamănă cu încercarea de a citi microfilmul fără aparatul de mărire. În 1 Corinteni 2:14, Pavel ne explică de ce este aşa. El spune: „Dar ornul cel firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte". Biblia - indiferent de mărimea în care este tipărită - poate fi înţeleasă numai cu ajutorul Duhului Sfânt.Ai căutat ajutorul pentru înţelegerea a ceea ce spune Cartea lui

Dumnezeu? Fii sigur că L-ai acceptat pe Isus ca Salvator personal.Apoi cere ca Duhul Sfânt să locuiască în tine şi să-ţi reveleze adevărul ei. El face din Biblie o carte care poate fi înţeleasă.- P.R.V.Nu poţi spune: Cunosc tot Adevărul sfânt,Până nu-L cunoşti pe Domnul Isus.Când inima şi viaţa de El legate sunt,Pricepi Cuvântul Lui venit de sus. - Anonim

Cunoaşterea CUVÂNTULUI VIU este cheia înţelegerii CUVÂNTULUI SCRIS.

10 NoiembrieText: Genesa 45:1-8OBSTACOLELE TE AJUTĂ SĂ URCIVoi, negreşit, v-aţi gâ ndit să-mi faceţi rău; dar Dumnezeu a schimbat răul in bine, ... să scape viaţa unui popor in mare număr. Genesa 50:2 Profesorul în Studiul Bibliei, Warren Wiersbe, relatează o povestire despre un băieţaş care îsi conducea surioara mai mică pe o cărare abruptă de munte. Urcuşul era greu, pentru că erau multe stânci în cale. În final, fetiţa exasperată de urcuşul greu, i-a spus fratelui ei: „Aceasta nu-i o

cărare. Este toată numai stânci şi bolovani". „Sigur, a spus el, dar bolovanii sunt obstacolele care te ajută să urci".Dacă cineva a avut de trecut obstacole, atunci acela a fost Iosif. Fraţii lui

îl urau. A fost vândut ca sclav. A fost acuzat pe nedrept şi aruncat într-o închisoare egipteană. Cu toate acestea a continuat să se încreadă în Domnul şi să umble prin credinţă. În loc să-l facă să se poticnească, greutăţile au fost pentru el doar noi paşi în slujirea Domnului.Şi alţii din Biblie au arătat aceeaşi atitudine încrezătoare: Avaam, Moise,

Samuel, Ghedeon, şi însuşi Domnul nostru Isus Cristos. Pentru fiecare din ei, felul în care au împlinit voia lui Dumnezeu a fost marcat de împotrivire, greutăţi şi dificultăţi. Dar ei n-au lăsat ca acestea să-i oprească din cale.Care este situaţia ta? Ai obstacole în cale? Ai stânci în drumul tău?

Doreşti să abandonezi? Întoarce-te spre Domnul pentru a primi putere, harul Său, şi călăuzirea care vine numai de la El. Ia-ţi privirea de la dificultăţi şi aţinteşteţi-o asupra scopului, pregătindu-te pentru a fi folosit de Domnul mai mult. Dumnezeu nu a promis să îndepărteze toate stâncile din calea ta, dar El a promis că te va ajuta la fiecare pas al cărării tale.Nu uita: „obstacolele te ajută în urcare". - D.C.E.El n-a promis drum larg şi uşorSă poţi umbla fără ajutorŞi nici pe drum că nu vor fi stânciCă n-ai să treci prin ape adânci. - SmithDumnezeu poate transforma obstacolele în oportunităţi.

11 NoiembrieText: Daniel 3:1-25SE MERITĂ SĂ MORI...să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi...

Daniel 3:18Dacă nu ai o cauză pentru care eşti gata să mori, atunci nu ai nimic valoros pentru care se merită să trăieşti. Eşti de acord?Am citit recent într-un ziar o listă a tinerilor din zona noastră care au murit în timpul Celui de-al doilea Război Mondial. Am simţit un fel de tristeţe citind numele fratelui meu Corneliu şi a câtorva prieteni. M-am gândit la ultima discuţie pe care am avut-o cu fratele meu când eram amândoi acasă în concediu, înainte de-a pleca peste hotare. Eram asistent medical şi el ara tunar pe un bombardier de joasă altitudine. Ca şi cei mai mulţi soldaţi, nu se gândea că va fi ucis în acţiune. Deşi ştia că se putea întâmpla, era nerăbdător să-şi ocupe locul în război. Sunt sigur că mi-ar fi spus că înfrângerea nazismului şi a tuturor relelor produse de el, era o cauză pentru care se merita să mori.Mulţumesc lui Dumnezeu pentru miile de bărbaţi care le-au urmat

exemplul. Mulţi dintre noi trăim în societăţi democratice pentru că bărbaţi şi femei şi-au dat vieţile pentru a înfrânge tirania răului.Atitudinea jertfitoare de sine pare că s-a pierdut cu totul azi. Mă

îmbolnăvesc pur şi simplu câ nd văd oameni demonstrând purtând

pancarte: „Mai bine roşu decât mort", sau „Nu există nimic pentru care să merite să mori". În textul de azi, cei trei prieteni ai lui Daniel au fost gata să fie aruncaţi în cuptorul aprins, decât să se închine dumnezeilor păgâni. Pentru ei, adevărul era ceva pentru care se merita să mori.Într-o lume a minciunii şi a răului, trebuie să apărăm adevărul şi

neprihănirea. Eşti gata să mori pentru aceasta? - H.V.L.Am o singură viaţă ca să-mi dauMi-o ia, Isuse, Te rog eu mult.Să nu mai am nimica pentru mine,Ci numai voia Ta să o ascult. - Christiansen

12 NoiembrieText: Galateni 6:6-10OCAZII PIERDUTEAşadar, cât avem. prilej, să facem bine la toţi...

Galateni 6:10Un oportunist este o persoană care profită de ocaziile ce se ivesc pentru a-şi realiza scopul, de obicei, fără să ţină cont de nici un principiu moral. Un creştin nu trebuie să cadă niciodată într-o asemenea categorie, deoarece el trebuie să fie credincios, cinstit faţă de Isus Cristos. Chiar mai mult, el trebuie să caute mereu noi căi prin care să-I slujească Domnului, să răspândească Evanghelia şi să facă binele altora. Câ nd ocaziile sunt pierdute, ele sunt pierdute pentru totdeauna. Ele lasă numai amintiri pline de regrete.Harold L. Fickett, Jr., a scris despre un om de afaceri bogat care pe patul

morţii avea adânci regrete. Când a fost întrebat de păstorul său, şi-a deschis inima şi i-a mărturisit povara ce-o purta. A spus că, în urmă cu 10 ani, i s-a oferit ocazia să predea la o clasă de şcoală duminicală, unui grup de băieţi în virstă de 9 ani. Gândindu-se că nu avea timp, a refuzat oferta. Acum, totuşi, profund conştient că viaţa îi ajunsese la sfârşit, mărturisea că regretul cel mai dureros era că pierduse această ocazie de aur de a-L servi pe Domnul, investindu-şi viaţa în vieţile acelor băieţi de 9 ani. Estima că ar fi fost pe puţin 100 de băieţi care ar fi trecut prin acea clasă.„Investiţiile mele în acţiuni şi la bursă vor rămâne aici atunci când voi pleca, a declarat el. Ce nebun am mai putut fi".Ţi-a oferit Domnul o ocazie pentru a-L sluji? Apuc-o până mai poţi.

Eforturile tale vor recolta răsplătiri veşnice. - R.W.D.Sunt gata să merg, sunt gata să stau.Sunt gata locul a-mi ocupa;Gata de slujbă mică sau mare,Sunt gata să fac voia Ta! - Palmer

Cele mai bune daruri ale lui Dumnezeu nu suntlucrurile ci ocaziile.

13 Noiembrie

Text: Marcu 14:1-9ARĂTAREA CU DEGETULŞi le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus le-a zis:„Lăsaţi-o în pace". Marcu 14:5, 6Un pastor făcea toate eforturile ca să nu supere pe nimeni, dar întotdeauna erau câţiva care se plângeau. Ori era prea elegant îmbrăcat, ori prea sărăcăcios. Predica ori prea lung ori prea schiţat atunci când îşi scurta mesajul. Pretindeau că n-are demnitate atunci când era relaxat şi prietenos, iar când încerca să aibă un aer mai expert îl criticau că este distant şi mândru. Într-o zi, o soră a venit la el şi i-a spus: „N-aţi putea trăi mai cu grijă ca fiecare să fie de-acord cu dumnevoastră?" „Soră, a răspuns el, dacă aş avea o haină făcută din pene albe ca zăpada şi o pereche de aripi strălucitoare ca ale arhanghelului Gabriel, ar fi totuşi unii care ar trage după mine crezând că sunt cioară!" Duhul lui Dumnezeu este mâhnit atunci când degetul celui ce caută greşelile se îndreaptă acuzator spre alţii. O imagine vie a acestui lucru o găsim în textul de azi. Femeia care L-a uns pe Mântuitorul cu mirul de nard foarte scump a avut cele mai înălţătoare motive, pentru că inima ei era copleşită de dragoste. Cu toate acestea, diferiţi oameni şi-au exprimat indignarea deoarece considerau acţiunea ei ca o risipă de bani. Isus i-a mustrat pe aceşti oameni care s-au promovat singuri judecători, şi a justificat-o pe aceea care avusese atâta dragoste pentru El.Dr. M.R. De Haan spune adesea: „Nu uita, câ nd arăţi cu degetul spre

altul, trei degete vor arăta spre tine!" De obicei, oamenii care au multe greşeli în propriile vieţi, sunt gata imediat să-i critice pealţii. Să fim atenţi să nu ne angajăm în această practică de fariseu,arătind cu degetul greşelile altora. - H.G.B.

De-am vedea doar ceea ce e bunîn toţi acei ce zilnic întâlnim,Le-am putea ierta orice greşeli,Cu-adevărat am şti ca să-i iubim. - Anonim

Fii răbdător cu greşelile altora; ei trebuie să aibă răbdare cu ale tale.

14 noiembrieText: Galateni 6:1-5RIDICAŢI CU DUHUL BLÂNDEŢIIFraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată in vreo

greşeală,... să-l ridicaţi cu duhul blândeţii.Creştinii trebuie să urmărească binele spiritual unul altuia. Uneori aceasta înseamnă a arăta un păcat sau o greşeală în viaţa credinciosului de lâ ngă tine. Şi acest lucru nu este uşor. Corectarea în mod adecvat a unui frate sau a unei surori în Cristos trebuie s-o faci cu blândeţe şi dragoste.In casa în care am copilărit era o perie ce atârna agăţată într-un cui în

holul de Ia intrare, perie folosită pentru îndepărtarea prafului şi a murdăriei de pe haine. Dar avea şi o altă întrebuinţare. Era folosită pentru a fi pedepsit cu ea atunci când făceam rele. Pentru a vă indica modul în care părinţii o foloseau, trebuie să menţionez că pe spatele acelei perii era scris cuvântul „DRAGOSTE". Acest cuvânt trebuia să le amintească părinţilor că orice pedeapsă pe care mi-o administrau trebuia dată cu o anumită reţinere.La fel, atunci când corectăm un frate credincios, trebuie să fim stăpâ niţi

de o atitudine de blândeţe, caracteristică dragostei (1 Corinteni 13:4). Acest lucru I-a avut Pavel în minte atunci când a spus: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu". Este uşor să spui: „Am să-ţi spun cinstit cum este şi fă tu ce vrei după aceea". Să nu uităm, Pavel ne-a sfătuit „să spunem adevărul în dragoste" (Efeseni 4:15). Da, uneori trebuie să arătăm slăbiciunile fraţilor noştri în credinţă. Dar să fim siguri că îi ridicăm întotdeauna cu Duhul Blândeţii. - P.R.V. Îmbracă-mă cu Duhul Tău, Isus -Să fiu blând, puternic, înţelept -Ca să-i văd pe cei ce sunt greşiţiCu un ochi înţelegător şi drept. - WhiteDragostea este gata să ajute oamenii chiar şi atuncicând îi răneşte.

15 noiembrieText: Iacov 1:19-27„AZI N-A VENIT NIMENI"Religiunea curată şi neîntinata... este să cercetămpe orfani fi pe văduve în necazurile lor... Iacov 1:27

La Crăciunul trecut a fost responsabilitatea mea ca diacon să duc un coş cu fructe la Minnie, o văduvă de 86 de ani, care locuia peste drum de biserica noastră. Este şchioapă şi aproape nu mai vede, aşa că nu poate ieşi din casă. Intenţionam să-i las coşul şi să fug la alte responsabilităţi care mă aşteptau. Dar când Minnie m-a invitat să stau, nu am putut s-o refuz. Fusese un an deosebit de greu pentru ea, deoarece fiul ei cel mai mare, murise. A trecut o oră minunată înainte de-a ne ruga şi am dat să plec. „Spune-le fraţilor din biserică că îi iubesc, mi-a spus Minnie. Şi roagă-i să treacă pe la mine să mă vadă. Mi-e dor de ei". Am simţit o tristeţe în timp ce plecam. Minnie o ducea bine, dar era singură. Dorea săfie vizitată. Şi locuia tocmai peste drum de biserică! Apoi am citit în cartea lui Calvin Miller, „A taste of Joy" (Gustulbucuriei), că o femeie bogată a fost găsită moartă în casă. Trăia singură. Doctorii n-au găsit nici un motiv de natură organică pentru moartea ei. Miller comentează: „Eu cred că ea a murit fiindcă era neglijată. Se săturase să pună numai o singură farfurie pe masă şi să facă numai o cafea o dată. Bătrâna scrisese în calendarul ei, o singură frază: „Azi n-a

venit nimeni". Dumnezeu se îngrijeşte de cei singuri. Şi El doreşte s-o facem şinoi. Oamenii singuri au nevoie de oameni. Au nevoie de noi. Să nu se întâmple niciodată ca din cauza afacerilor noastre care ne absorb cu totul, cineva din jurul nostru să scrie în calendar: „Azi n-a venit nimeni". -D.C.E.Gândeşte-te la cineva care trăieşte singur. Dacă nu-ţi vine nici un nume

în minte, întreabă la biserică şi cere numele unor asemenea oameni. Apoi sună-i întrebând dacă poţi trece pe la ei. Vizitează-i. Spune-le că Isus îi iubeşte.

Nimic nu costă mai mult ca purtarea de grijă - cu excepţia nepurtării de grijă.

16 noiembrieText: Ioan 15:1-10ROAGĂ-TE PENTRU O CAUZĂ CORECTĂDacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvinteleMele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da. Ioan 15:7Un prieten mi-a spus că a venit la el cineva cu cererea de a se ruga pentru el. Cumpărase un bilet la loto, care i-ar fi adus 100.000 de dolari în cazul că biletul s-ar fi dovedit a fi „cel norocos". El a cerut prietenului meu, care este pastor, să se roage ca numărul să fie câştigâtor, deoarece el va da zece la sută din premiu pentru Domnul. Pastorul a ezitat, apoi a spus: „Bine, dar mai întâi permite-mi să te întreb: „Eşti tu gata să-I dai lui Dumnezeu acelaşi procent din actualul tău câştig săptămânal?" Omul a fost surprins şi speriat. „Da-da-dar, am nevoie de el ca să pot trăi", a îngânat el. Inima acestui om nu era cinstită cu Dumnezeu. Cererea sa, aparent spirituală, nu era decât o simplă mască a egoismului său.Dumnezeu nu răspunde la asemenea rugăciuni. Textul de azi şi cel din

Matei 21:22: „Tot ce veţi cere cu credinţă vă va fi dat", nu sunt bilete câştigătoare de loto care să hrănească natura noastră egoistă. Unii, totuşi, văd în ele bilete de liberă intrare în bogăţie şi succes. în timp ce Biblia face multe afirmaţii încurajatoare despre dorinţa Tatălui de-a ne asculta şi de-a răspunde la cererile noastre, textul de azi defineşte condiţia: Trebuie să fim în părtăsie cu Cristos şi să păstrăm Cuvântul în inima noastră.Cu cât cunoaştem mai mult felul de-a gândi al lui Cristos prin Cuvântul

Lui, cu atât ne vom ruga având cauze mai corecte - şi vom avea cu atât mai multe răspunsuri la rugăciunile noastre. - D.J.D.Când ne rugăm pentru cauze releInima va rătăci mereu pe cale.De nu căutăm ca-n toate celeSă facem ce-i plăcut voinţei Sale. - D.J.D.Rugăciunea nu este o cale prin care obtinem ceea ce vrem, ci o cale prin care devenim ceea ce vrea Dumnezeu.

17 noiembrieText: Luca 1:1-4; 24:44-53ISTORIA LUI ISUSDar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi,... şi crezând să aveţi viaţa... Ioan 20:31Îmi place să mă gândesc la Noul Testament ca Ia „istoria lui Isus". Evangheliile ne-o spun şi epistolele ne-o explică. Ea este o istoriedemnă de crezut, schimbătoare de vieţi pentru toţi cei ce-L caută cu adevărat pe Dumnezeu. Frumuseţea ei a fost recunoscută chiarde oameni ce nu sunt creştini. Un budist asiatic, după ce a cititEvanghelia după Matei, şi-a formulat reacţia astfel: „Am plâns. Isusa fost o persoană minunată".Citirea istoriei lui Isus mi-a adus tărie în timp ce-mi serveam ţara

în timpul Celui de al doilea Război Mondial. Munceam câte 20 deore pe zi într-un spital din străinătate. Tratând răniţi deosebit degrav, eram epuizat emoţional şi mă simţeam gol din punct devedere spiritual. Îndoielile îmi umpleau inima. Ştiam că am nevoiede ajutor şi l-am găsit în Noul Testament. Îl mai citisem, dar acum,pentru mine, era diferit. Am venit faţă în faţă cu Isus, ale căruicuvinte şi lucrări reflectau atât de minunat dragostea lui Dumnezeu. Cât de minunat a trăit Isus o viaţă fără de păcat şi a murit pe cruce pentru mine! Istoria lui Isus mi-a reînnoit spiritul. Chiar după ce am părăsit forţele armate şi am servit mulţi ani capăstor, am spus istoria lui Isus mereu, mereu, la indivizi şi în faţa unor adunări. Apoi, după aproximativ 20 de ani de la experienţa mea de peste hotare, m-am alăturat unei misiuni de radio care este cunoscută pentru tematica ei: „Spune istoria lui Isus". Iubeşti şi tu această istorie? Te revitalizează? O spui şi altora? - H.V.L.Spune-mi istoria lui Isus,Scrie-o pe inima mea;Spune-mi că e mai măreaţăDecât tot ce s-a spus cândva! - Crosby

Cât de ciudat că unii creştini nu spun oamenilor cea mai minunată veste ce a venit vreodată în lume!

18 noiembrieText: Evrei 12:25-29MĂ TEM DE DUMNEZEU...să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cuevlavie şi cu frică; fiindcă Dumnezeul nostru este un focmistuitor. Evrei 12:28, 29De multe ori a trebuit să le vorbesc oamenilor despre nevoia de-a ne teme

de Dumnezeu şi i-am auzit răspunzând cam aşa: „Doar nu te temi de Dumnezeu? N-aş putea crede într-un aşa Dumnezeu".Da, mă tem de Dumnezeu, şi nu mi-e frică s-o recunosc. De asemenea

mă tem şi de apă. Aceasta nu înseamnă că nu-mi place să pescuiesc sau să înot. Dar nu vreau să uit niciodată despre puterea de-a lua vieţi a râului, a lacului sau a oceanului. În acelaşi mod, mă tem de electricitate şi de benzină. Să-mi asum numai beneficiile lor fără să recunosc puterea lor distructivă, ar fi un act necugetat. Apoi, într-un mod mult mai personal, mă tem de tata. Îl iubesc şi ştiu că şi el mă iubeşte şi urmăreşte binele meu. Dar îi respect autoritatea lui de tată. Câ nd eram copil, mă temeam de măsurile lui disciplinare pe cale le lua asupra mea atunci când făceam rele. Acelaşi lucru este valabil şi despre relaţiile mele cu Dumnezeu.Mă tem de El, în sensul că am reverenţă faţă de El şi stau cu veneraţie în faţa sfinţeniei Sale. Şi pentru că fac astfel, îl iubesc şi vreau să fiu cât mai aproape de El. Dorinţa mea este de-a iubi ce iubeşte El şi de a urâ ce urăşte El. Doresc să trăiesc toată viaţa cu conştiinţa că El merită să mă tem de El mai mult decât de orice sau de oricine în lume. Satan şi oamenii pot să ne distrugă trupul, dar Dumnezeu este „un foc mistuitor" pentru toţi aceia care acţionează contrar Lui. Astfel numai atunci când mă tem de El îl iubesc cu adevărat. Şi numai atunci când iubirea mea pentru El creşte, a garanţia că frica mea de El este o frică bună. - M.R.D.IITeme-te şi vino astăziLa Cristos, încrezător -Numai El îţi poate-aduceUn sfârşit mântuitor. - Traian Dorz

Teme-te de Dumnezeu şi nu te vei mai teme niciodată de nimic

19 NoiembrieText: Matei 5:33-48PREDICA UNUI CÂINECi, oricui te loveşte peste obrazul drept, intoarce-i şi pe celălalt. Matei 5:39Cuvintele Domnului Isus din textul de azi au deranjat pe foartemulţi oameni. Cel mai bine le vom înţelege dacă ne reamintim că în zilele Domnului Isus, acesta era obiceiul să dai o palmă uşoară cu mâ na stângă peste faţa adversarului pentru a-şi arăta dispreţul pentru el. Aceasta nu însemna o lovitură dureroasă, ci o insultă. Cuvintele Domnului au uimit peste măsură pe ascultători atunci când a spus: „Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt". El n-a sugerat că forţa nu trebuie folosită niciodată pentru a pune capăt răului. Dimpotrivă, El spune că oferind obrazul celălalt noi respingem spiritul de răzbunare faţă de aceia care ne-au tratat cum nu se cuvine, şi le oferim iertarea. Sir Walter Scott a avut dificultăţi cu ideea de-a „întoarce obrazul celălalt". Dar cuvintele lui Isus au căpătat o semnificaţie specială într-o zi când Scott a aruncat cu o piatră într-un câine vagabond care-i stătea în cale. A ţintit

atât de bine şi a dat mai tare decât intenţionase, că lovitura a rupt piciorul animalului. In loc ca să fugă, câineie s-a întors spre el şi i-a lins mâna. Sir Walter n-a uitat niciodată răspunsul acela. A spus: „Câineie acela mi-a predicat Predica de pe munte, mai bine ca orice predicator". Scott a spus că n-a găsit nici o fiinţă umană atât de gata de a-şi ierta duşmanii. Lumea are nevoie să vadă chipul lui Cristos în fiecare credincios.Trebuie să-i iertăm pe aceia ce ne tratează cum nu se cuvine. Prin puterea Duhului Sfânt să arătăm o atitudine ca aceea a lui Cristosfaţă de toţi cei ce ne rănesc. - H.G.B.În viaţa noastră şi-n lucrareDe credincioşi să dăm dovadă.Iertând pe cei ce ne lovesc,Ca-n viaţa noastră să Te vadă. - H.G.B.

A întoarce bine pentru bine este omeneşte; a întoarce bine pentru rău este dumnezeieşte.

20 NoiembrieText: 1 Corinteni 12:12-27„CÂNTĂREŢI DE-O SINGURĂ NOTĂ"...mădularele trupului care par mai slabe, sunt de neapărată trebuinţă. 1 Corinteni 12:22

Membrii orchestrei au început să se adune pe scenă pregătindu-se pentru concertul ce urma în seara aceea. Intrând în sală, unul dintre muzicanţi şi-a ocupat locul, şi-a acordat instrumentul, şi-a aranjat partitura în faţă şi s-a făcut comod. În curând luminile sălii s-au redus în intensitate şi dirijorul a intrat în scenă. La începutul concertului, întreaga orchestră a cântat – cu excepţia unui singur muzicant. El a rămas tăcut. Apoi a sosit vremea ca să cânte. Ridicându-şi instrumentul şi ajustându-şi partitura, a aşteptat ca dirijorul să se întoarcă spre el. Primind intrarea, a cântat o singură notă. După aceea şi-a pus atent instrumentul jos şi a aşteptat ca toţi membrii orchestrei să-şi termine partea lor. Cântând o singură notă, pare pentru mulţi oameni un lucru neînsemnat, dar era esenţial pentru a completa performanţa artistică.La fel, Biserica, care este Trupul lui Cristos, este formată din mai mulţi

membri, şi fiecare are un rol distinct. Unii primesc roluriprincipale. Ei se aud des şi atrag mare atenţie asupra lor. Alţii parsă aibă roluri şi însărcinări minore. Dar cu toţii sunt necesari.Dacă tu nu ai multe talente, nu te ruşina şi să nu consideri că

Dumnezeu te-a plasat într-un loc lipsit de importanţă din programul Lui. împlineşte-ţi responsabilităţile cu bucurie. Dacă ai multe daruri, nu privi de sus la acei credincioşi care par nesemnificativi. Biblia ne spune să dăm cinste unul altuia - da, chiar şi „cântăreţilor unei singure note". - R.W.D.N-am să-Ţi cer nicicândUn loc mai mare, nu mi-l da,Ci, rogu-te, mă fă mai mare,Ca locul să-mi poc ocupa. - Anonim

Puţinul devine mult atunci când este Dumnezeu în el.

21 NoiembrieText: Isaia 53PREA MÂNDRU?Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea dedrumul lui. Isaia 53:6Nimic nu se poate compara cu mândria inimii omeneşti. Părem determinaţi să facem toate lucrurile după placul nostru şi suntem capabili să facem totul ca să evităm să ne umilim înaintea altora. Chiar şi în problema mântuirii, suntem gata mai degrabă să facem fapte măreţe prin puterea noastră, decât să-I cerem lui Dumnezeu iertare prin lucrarea lui Cristos. Mândria omului este ilustrată de Bill Walker, un personaj din piesa lui Bernard Shaw, „Major Barbara". Beat şi furios, Walker o apucă de păr pe Jenny Hill, o tânără de la Armata Salvării, şi-i zdrobeşte faţa cu lovituri de pumn. Când cei care urmăreau cele ce se petreceau l-au acuzat de laşitate, a început să dorească să facă ceva pentru a îndepărta vinovăţia şi pentru a-şi repara reputaţia. Nici nu i-a trecut prin minte să-şi ceară iertare, deşi ea a spus că-l iartă. În primul râ nd, a provocat la bătaie pe un campion la lupte care fusese convertit. S-a gândit: „Dacă-mi va frânge maxilarul, lucrurile s-ar echilibra". Dar noul creştin a refuzat să se bată. Apoi, a încercat să scape de vinovăţie, plătind o amendă în locul unuiprieten. Aruncând banii, a spus: „M-am oferit să plătesc. Nu pot face altceva mai mult. Ia-i sau lasă-i acolo". Apoi, a plecat cu paşi apăsaţi, refuzând să ceară iertare lui Jenny. Poate că ai fost şi tu la fel cu Dumnezeu. Nu vrei să accepţi iertarea Sa pe care ţi-o oferă prin lucrarea lui Cristos în locul tău. Isaia a spus că Dumnezeu a făcut să cadă asupra Lui toată nelegiuirea noastră (53:6). Prietene, nu fi atât de mândru încât să nu-I ceri iertare lui Dumnezeu. Pune-ţi încrederea în El chiar azi! - D.C.E.Nimic în viaţă nu deţin,De crucea Ta acum mă ţin.Şi-n sângele-Ţi curat izvorMă spală Tu sau vreau să mor. - Toplady

Suntem mântuiţi prin răscumpărarea lui Cristos şi nu prin realizările noastre.

22 noiembrieText: Psalmul 29O PROMISIUNE DUBLĂDomnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvintează pe poporul Său cu pace. Psalmul 29:11Psalmul 29 a fost numit „psalmul furtunos". El descrie ape vijelioase, bubuitul tunetului, trosnetele flăcărilor de foc, şi căderea marilor cedri ai

Libanului. Apoi vine versetul 11. Este ca un curcubeu în nori, o linişte după o furtună - aducâ nd pace şi tărie oamenilor lui Dumnezeu. Adevărul lui poate deveni o realitate în marile crize ale vieţii.În 1555, Nicholas Ridley a fost ars pe rug din pricina că-L mărturisise pe

Cristos. În noaptea de dinaintea execuţiei, fratele lui s-a oferit să stea cu el în celula închisorii pentru a-i fi alături şi a-l mângâia. Nicholas l-a refuzat spunând că vrea să se culce şi să doarmă liniştit aşa cum a făcut-o întreaga viaţă. Deoarece cunoştea pacea lui Dumnezu, el s-a putut odihni în puterea mâinilor veşnice ale Domnului pentru purtarea Lui de grijă. Şi noi putem face la fel!Dumnezeu ne dă putere în acele vremuri când suntem slabi şi fricoşi. El

ne-o dă în fiecare zi şi în orice dificultate. Dumnezeu ne dă şi pace care ne păzeşte uşa inimii în mijlocul marilor prăpăduri şi încercări. Aşa cum a spus Pavel în Filipeni 4:7, ea este pacea care întrece orice pricepere.Eşti în dificultăţi - divorţ, pierderea cuiva drag, o criză de natură fizică

sau psihică? încredinţeaz-o în mâna Domnului. Vei avea multe zile de încercare, dar El îţi va da putere să-ţi continui drumul şi pace pentru a-ţi mângâia sufletul. Cere-I această promisiune dublă din Psalmul 29:11, pentru a fi a ta. - P.R.V.Cristos ne-a promis putere şi paceCând cârma o laşi în mâna-I divină.El poate din marea furtunii tenace,Să facă oglindă de pace senină. - D.J.D.

Secretul păcii este să-I dai toate îngrijorările tale lui Dumnezeu.

23 NoiembrieText: Luca 15:11-32BINECUVÂNTĂRI DE CARE NU NE DĂM SEAMAFiule, i-a zis tatăl, tu totdeauna eşti cu mine, şi tot ce ameu este al tău. Luca 15:31Când Helen Keller avea doi ani, o boală nemiloasă a făcut-o să rămână surdă, mută şi oarbă. Drept rezultat, ea a fost întru totul inconştientă de dragostea mamei sale în toţi anii formării ei. Mama sa stătea lâ ngă patul ei, şi spunea: „O, Helen, cât de mult te iubeşte mămica ta! Cât de mult ar vrea să-ţi spună despre dragostea ei! Dar ea nu te poate face să înţelegi. Ochii tăi sunt închişi, şi urechile îţi sunt înfundate".Cât de trist este să vezi oameni care nu sunt capabili să-şi dea seama de

binecuvântările lor! Dar ce tragedie mai mare este atunci când considerăm binecuvântările ca pe ceva meritat. Acelaşi lucru l-a făcut fratele mai mare din istoria fiului risipitor. El nu s-a bucurat de reîntoarcerea fratelui său mai mic, şi a trecut cu vederea tratamentul bun pe care el l-a avut până atunci. Tatăl i-a reamintit: „Fiule, tu totdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău". Părtăşia permanentă cu tatăl său plin de dragoste era a lui, dar el o luase ca pe ceva ce i se cuvenea, de drept.

Fiecare creştin este bogat din punct de vedere spiritual. Am fost justificaţi prin credinţă (Romani 5:1). Suntem copii ai Lui Dumnezeu, moştenitori împreună cu Cristos (Romani 8:16, 17). Suntem cetăţeni ai cerului (Filipeni 3:20). Duhul Sfânt locuieşte în noi (1Corinteni 6:19). Am fost strămutaţi din împărăţia întunericului în împărăţia Fiului dragostei lui Dumnezeu (Coloseni 1:13). Ba mai mult, Tatăl nostru Cel ceresc are mult mai multe lucruri minunate pregătite pentru noi (1 Corinteni 2:9).Să nu lăsăm ca aceste binecuvântări să ne scape din vedere şi să le luăm

ca pe un merit, ca pe un drept. - H.V.L.Ajută-mi, Doamne, să nu uit de preţul greuCe Isus plăti pentru păcatul meujŞi fie binecuvântările de susSă ne ţină în iubirea lui Isus. - D.J.D.Îţi sporeşti bucuria atunci când îţi numeri binecuvântările.

24 noiembrieText: Psalmul 136:1-9CREAŢIA SI RECUNOŞTINŢA

Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor... Pe cel ce-a făcutcerurile cu pricepere. Psalmul 136:2, 5Intr-o zi, mergând spre locul de muncă, am văzut pe bara din spate a unei maşini o etichetă, pe care scria: „Ai mulţumit azi unei plante verzi?" Ciudat, m-am gândit. Plantele, desigur, sunt esenţiale vieţii. Prin procesul de fotosintezătele produc oxigen. Apoi, ne asigură mâncare, combustibil, medicamente, şi o mulţime de materiale de construcţii şi industriale. Voia să spună oare eticheta aceea că din pricina faptului că depindem atât de mult de plante, ar trebui să le mulţumim lor pentru binecuvântările noastre? Poate că da. Minunile creaţiei ar trebui să ne umple inimile de mulţumire, dar întotdeauna numai pentru Creator. In cartea sa de devoţiune, Oswald Chambers a scris: „învaţă să asociezi ideile demne de Dumnezeu cu tot ce se întâmplă în natură - răsăritul şi apusul soarelui, soarele şi stelele, schimbarea anotimpurilor - şi imaginaţia ta nu va fi niciodată aservită impulsurilor tale, ci întotdeauna va fi în slujba lui Dumnezeu". Şi slujirea este recunoştinţa din toată inima faţă de Acela care a adus totul în existenţă, şi care susţine lumea noastră prin puterea Sa cea măreaţă.Fii conştient de creaţie. Soarele ne aminteşte de căldura dragostei lui

Dumnezeu. Imensitatea spaţiului ne vorbeşte de nemărginirea Lui. Răsăritul şi apusul soarelui ne revelează frumuseţea şi splendoarea naturii Sale divine. Cum ar trebui să ne facă acestea să-L lăudăm pe Acela care nu numai că ne-a dat viaţa fizică, dar care ne-a dăruit viaţa veşnică prin credinţa în Isus Cristos.Eticheta aceea ar trebui schimbată astfel: „Ai adus mulţumiri lui

Dumnezeu azi?" D.J.D.Vânt şi ape, tărână şi luminăVorbesc de dragostea-I divină;

Tu l-ai mulţumit vreodatăPentru toate ce ne-arată? - AnonimEste bine să ne închinăm lui Dumnezeu în natură, dacă aceasta ne ajută să ne închinăm Dumnezeului naturii -

25 NoiembrieText: 2 Petru 1:5-15OBICEIURI - BUNE ŞI RELEDe aceea daţi-vă şi voi toate silinţele să uniţi cu credinţa voastră, fapta... 2 Petru 1:5Am citit că este nevoie de 40.000 de flori de trandafiri pentru a produce o cantitate de aproximativ 30 de grame de ulei de trandafiri. Construirea unui caracter creştin poate fi comparată cu producerea acestui parfum exotic foarte scump. Mii de gânduri bune şi fapte nobile sunt necesare să creeze un model preţios de comportament. Pentru a fi plăcuţi Domnului şi a deveni puternici în credinţă, trebuie să ne concentrăm în dezvoltarea unor obiceiuri sfinte.Pe de altă parte, ori de câte ori ne complăcem în ceva ce ştim că este

rău, ne slăbim puterile de a rezista răului. Ca şi aluatul menţionat în Galateni 5:9, atitudinile păcătoase şi acţiunile pot fi începuturi nesemnificative, dar care treptat pot să crească până ce întreaga fiinţă a persoanei să fie coruptă de influenţa lor. In faimoasa nuvelă a lui Washington Irving, beţivul Rip Van Winkle, îşi scuza orice nou faliment, spunând: „N-am s-o ţin în socoteală de data aceasta!" în timp ce el poate reuşea în felul acesta să scape de fapta rea făcută, celulele creierului său înregistrau totul ca să le folosească împotriva sa la viitoarea ispită. Da, fie că ne place, sau nu, suntem produsul a ceea ce am gândit şi făcut în întreaga noastră viaţă umană. Fiţi atenţi la gândurile, cuvintele şi faptele păcătoase, pentru că ele sunt seminţele care produc obiceiuri rele. Concentraţi-vă întotdeauna să cultivaţi acele trăsături care vă fac viaţa o mireasmă încântătoare şi minunată. - H.G.B.Efortul bun este o floare. AcumCulege trandafirii - fă parfum;Sămânţa răului e moarte, să înveţi.Semănând doar bine - vei culege vieţi. - H.G.B.

Înâi noi ne facem obiceiuri, apoi obiceiurile ne fac pe noi.

26 noiembrieText: Judecători 1:27-36PIERDEREA UNEI VIZIUNIManase n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Sean...

Judecători 1:27

Într-un articol publicat de către Lynn Anderson în revista Leadership, descrie ceea ce se petrece câ nd oamenii îşi pierd viziunea. Un grup de pelerini au coborât pe ţărmul Americii cu aproximativ 350 de ani în urmă. Cu o viziune măreaţă şi cu mult curaj au venit să se aşeze în noua ţară. În primul an au pus bazele unui oraş. În al doilea an, au ales un consiliu orăşenesc. În al treilea, guvernul a propus construirea unui drum de vreo opt kilometri spre vest, în deşert. Dar în al patrulea an, oamenii au început să condamne consiliul orăşenesc, deoarece li se părea că a construi un drum prin pădure era numai o risipă a fondurilor publice. Într-un fel sau altul, aceşti oameni vizionari îşi pierduseră viziunea. Odată erauîn stare să vadă dincolo de ocean, dar acum nu mai vedeau nici măcar 8 kilometri în pustie. Acest lucru îmi reaminteşte textul nostru de azi. Sub conducereaînţeleaptă a lui Iosua, israeliţii au traversat prin credinţă Iordanul şi au început cucerirea Palestinei. Dar după câteva victorii răsunătoare, hotărârea lor a început treptat să slăbească şi viziunea li s-a şters. Au încetat să se mai lupte şi, în schimb, au făcut tratate de pace în schimb cu locuitorii ţării. Aceeaşi atitudine poate stânjeni vieţile noastre spirituale. Fericiţi cu câteva succese iniţiale ca creştini, putem deveni automulţumiţi şi încetăm să mai înaintăm. Refuzăm să ne mai confruntăm cu următorul duşman spiritual. Pentru a porni din nou, trebuie să ne rededicăm urmăririi scopurilor pe care Dumnezeu le are pentru vieţile noastre. Trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ne reînnoiască viziunea. - D.C.E.Când viaţa îmi devine o povară greaŞi calea urcătoare mai greu de mers pe ea,în jugul vieţii, ajută-mă să pot vedeaViziunea ce o ai pentru viaţa mea. - D.J.D.Pericolul nu este că ţinta ne este prea sus şi-o vom greşi, ci că este prea jos să putem ajunge la ea.

27 noiembrieText: Evrei 5RISCURILE SPECTATORILOR...voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşitrebuinţă de cineva care să vă înveţe... Evrei 5:12Cei mai slabi dintre noi pot participa la competiţii atletice, dar numai cei tari pot supravieţui ca spectatori. Potrivit unui specialist în boli de inimă, atunci când devii un spectator, în loc să fii un participant, funcţiile organismului cresc şi scad invers de cum ar trebui. Greutatea corpului, tensiunea, bătăile inimii, colesterolul şi triglicerinele cresc. Capacitatea vitală, consumul de oxigen, flexibilitatea, rezistenţa la oboseală, şi puterea, scad. A fi numai un spectator pe arena trăirii creştine reprezintă deasemenea un risc. Apare o inversare de roluri în creşterea şi scăderea anumitor factori importanţi. Creşte spiritul critic, descurajarea, nemulţumirea şi plictiseala. Sensibilitatea faţă de păcat şi faţă de nevoile

umane, receptivitatea faţă de resursele divine şi faţa de Cuvântul lui Dumnezeu scade. Desigur, este extraordinar şi încântător să auzi pe cineva măturisind cum a lucrat Dumnezeu. Dar nu este nimic ca bucuria de a şti tu însuţi acest lucru. Nu există nici un substituent pentru a-ţi croi singur cărarea păcii, a-ţi ţese propria experienţă a credinţei, şi a-ţi folosi propriile capacităţi date de Dumnezeu în folosul altora.Nu te mulţumi să-ţi observi tovarăşii de credinţă dezvoltându-şi o inimă

pentru Dumnezeu. Sentimentul pe care-l ai câ nd intri şi tu însuţi în acelaşi proces nu se poate compara cu nimic. Merită să ai mâinile umede, nervi în stomac şi momente emoţionale. Dacă vrei să devii un creştin eficient şi folositor, trebuie să te aventurezi prin credinţă, şi acest lucru este riscant. Dar nu uita, te expui unui risc mult mai mare fiind doar un spectator. - M.R.D.Deschide-mi ochii credinţei să zărescŞi dă-mi putere Cuvântu-Ţi să vestesc.Să aduc pe cineva, o,Doamne, la Tine.Foloseşte-mă, Doamne, chiar şi pe mine. - Stăm

Dumnezeu ne-a chemat să intrăm în joc, nu să ţinem scorul

28 noiembrieText: Luca 2:40-50LEGEA LUI NEWTONOare nu ştiaţi că trebuie să fiu in Casa Tatălui Meu?

Luca 2:49Ne aducem aminte de Isaac Newton ca de renumitul om de ştiinţă din secolul 17 care a descoperit legea gravitaţiei. Ceea ce nu ştiu cei mai mulţi, este că el a fost şi un creştin devotat. De fapt, în timp ce era în culmea carierei sale în fizică şi matematici, a decis să-şi concentreze atenţia asupra studierii Cuvântului lui Dumnezeu. Când unul dintre colegii săi a încercat să-l momească să se întoarcă din nou la cariera sa ştiinţifică, Newton a răspuns: „Nu vreau să-mi mai irosesc timpul fără folos, atunci când trebuie să mă ocup de afacerile Regelui". Cu toate că si-a menţinut interesul pentru ştiinţe, a acordat prioritate scopului teologic. Răspunsul lui Newton este o provocare făcută oricărui creştin.Cât de devotaţi suntem noi în „afacerile Regelui?" Chiar dacă nu ni se cere să renunţăm la cariera noastră pentru a ne consacra slujirii cu normă întreagă în lucrarea creştină, aceasta nu trebuie să ne oprească de-a mai lucra pentru Domnul. Indiferent de ceea ce facem pentru a ne câştiga existenţa, trebuie să ne dedicăm în primul rând pentru slujirea lui Dumnezeu, în şi prin preocupările noastre de zi cu zi. Poetul de cântări spune: „Ambasador a fi a celor din vecii". Şi oriunde ne-am afla, trebuie să fim în „afacerile Regelui". Ceea ce L-a preocupat şi L-a fascinat pe Domnul nostru IsusCristos, chiar de copil, a fost să facă voia lui Dumnezeu - să fie în afacerile Tatălui Său. Simţim şi noi la fel? Poate că serviciul sau

profesia noastră este considerată laică, dar haideţi să facem ca „afacerile Regelui" să ne fie consacrarea primordială. - P.R.V.Cei ca caută adevărata viaţăO pot găsi-ntr-un singur fel:Servindu-I Domnului cu consacrare,Zilnic trăind doar pentru El. - BranonDeoarece sarcinile sunt grele, nu îndrăznim să ne odihnim; din moment ce ocaziile sunt scurte, nu îndrăznim să amânăm.

29 noiembrieText: 1 Corintem 9:19-27AUTODISCIPLINACi mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin in stăpâ nire...

1 Corinteni 9:27O femeie obeză, nemulţumită de ceea ce-i arăta oglinda, s-a rugat: „Doamne, de ce nu-mi iei pofta de mâncare?" Dar a auzit în inima sa următorul răspuns: „Atunci ce ţi-ar mai rămâne ţie de făcut?"Femeia a învăţat că Dumnezeu nu a făcut ca să le fie uşor copiilor Săi să-

şi dezvolte caracterul şi să-şi biruiască slăbiciunile. El a construit astfel lumea aceasta, că noi trebuie să ne disciplinăm în orice domeniu al vieţii. Dacă vrem să slăbim, trebuie să ne supunem la disciplină în domeniul regimului alimentar şi al exerciţiilor. Dacă scopul nostru este să atingem maturitatea spirituală, trebuie să ne cultivăm viaţa spirituală prin citirea zilnică a Bibliei, prin ascultare, rugăciune, frecventarea bisericii, prin conversaţii şi prin activităţi constructive.Un băiat, pe nume Bobby, mi-a cerut să mă rog pentru el, deoarece avea obiceiul să lase deoparte temele de casă şi mereu rămâneau nefăcute. Mi-a spus că îşi pierdea timpul în fiecare seară mâncând şi uitându-se la televizor. Am refuzat să mă rog cu Bobby, deoarece rugăciunea nu rezolva singură problema lui. El avea nevoie de autodisciplină. I-am sugerat: „Cere-I Domnului să te ajute şi apoi începe să te disciplinezi singur". Numai în felul acesta putea deveni treptat ceea ce Dumnezeu voia ca să fie. Pavel compară viaţa creştină cu aceea a unui atlet care se antrenează pentru a câştiga premiul. Antrenamentul nostru nu va fi complet niciodată decât când vom ajunge în cer. Aceasta înseamnă că vom depinde de Dumnezeu şi ajutorul Lui, dar trebuie să ne facem şi noi partea noastră partea dificilă a autodisciplinei. H.V.L.

Minte sănătoasă-ntr-un trup sănătos Este un scop pentru creştin şi nu e rău. Dar e mai important şi mai de folos Să faci exerciţii pentru sufletul tău.- H.G.B.

Autodisciplina produce ucenici mai bum.

30 noiembrieText: 1 Tesaloniceni 5:12-18RUGĂCIUNEA STĂRUITOARERugaţi-vă neîncetat. 1 Tesaloniceni 5:17Ce înseamnă să te rogi neîncetat? In cartea sa, Keep On Keeping On" (Perseverează), Harold L. Fickett Jr., spune despre soţia unui pastor care pentru o vreme a fost uimită de această poruncă. Ea avea idee ce înseamnă să stai îndelung pe genunchi şi să te rogi. Dar acest fapt o frustra ca soţie şi ca mamă, deosebit de ocupată. Nu era de fel realizabil. Fickett a spus: „In timp ce se gândea la acest lucru, i-a venit răspunsul. Şi-a dat seama că se putea ruga în timp ce spăla vasele... curăţa casa... îi ducea pe copii la şcoală, şi în timp ce se pregătea şi pentru responsabilităţile ce le avea faţă de biserică. Când a început să pună această idee în practică, a descoperit că trăia literalmente în prezenţa Domnului". Femeia a găsit modalitatea să pună în practică ceea la ce cred eucă se referea apostolul Pavel când a spus: „Rugaţi-vă neîncetat". Desigur, este posibil ca Pavel să fi spus să nu avem întreruperi în viaţa de rugăciune. Cu alte cuvinte, nu trebuie să existe niciodată o perioadă în viaţa noastră care să fie caracterizată prin lipsa de rugăciune. Cu siguranţă aceasta o spune textul Scripturii. Eu cred că Pavel a mai vrut să spună că rugăciunea trebuie să fie ceva ca respiraţia - naturală, spontană, şi continuă. Când suntem confruntaţi cu o problemă, când ne aducem aminte de un prieten ce se află la necaz, sau când devenim conştienţi de alte nevoi, putem să rostim o rugăciune către Dumnezeu la fel de spontan ca o respiraţie chiar în acel moment. Şi putem face acest lucru oricând, chiar în timp ce facem altceva. - R.W.D.Rugăciunea este respiraţia vitală,Aerul creştinilor cei buni,Parola la poarta morţii triumfală:El intră-n cer cu rugăciuni. - MontgomeryDacă eşti prea ocupat să te rogi, vei fi prea ocupat.