sintaxa latina an3 sem1 marcu

36
MIHAELA MARCU NO IUNI DE SINTAXĂ LATINĂ

Upload: ovidiu-ionut-manciu

Post on 04-Aug-2015

91 views

Category:

Documents


3 download

TRANSCRIPT

Page 1: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

MIHAELA MARCU

NO�IUNI DE SINTAX Ă LATIN Ă

Page 2: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

INTRODUCERE

În ansamblu, lucrarea a fost gândită ca un argument în favoarea ideii că sintaxa

latină, în limpezimea şi coerenŃa ei, ar putea fi considerată una din manifestările

spiritualităŃii latine; aceasta, se ştie, tinde să creeze, în orice domeniu, sisteme ordonate

după parametrii unei geometrii riguroase.

Limba constituie realitatea imediată a gândirii. Cursul de faŃă aplică în mod concret,

simplu şi eficient această mare descoperire a ştiinŃelor umaniste, care datează de mai mult

de un secol: lingvistica este calea reală pentru cunoaşterea omului, a societăŃii în care

trăieşte, a istoriei lui, a concepŃiilor lui despre lume şi deopotrivă a visurilor lui.

N-am pornit la elaborarea acestei lucrări cu gândul că celelalte surse literare,

gramaticale sau lexicografice ar putea fi eludate sau excluse, ci din considerentul că,

grupând astfel cunoştinŃele în două părŃi (sintaxa propoziŃiei şi sintaxa frazei), vom reuşi să

oferim cadrul necesar reluării studiului limbii latine.

Se ştie că s-a scris destul în acest domeniu în care inovaŃia este mai greu să se

impună, noi încercând să oferim doar o structurare mai accesibilă prin prezentarea

mecanismelor limbii într-un mod vizibil şi concret şi prin eliminarea acelor noŃiuni care

încărcau în mod excesiv vechile gramatici.

Am considerat necesar să stabilim o legătură explicită între ceea ce se ştie (lexic,

morfologie) şi ceea ce urmează a fi aprofundat (sintaxa), cunoştinŃele fiind puse în aplicare

în aplicare în traducerea textelor latine.

Studiul limbii latine este dosebit de important, deoarece contribuie la formarea

abilităților lingvistice ți de traducere. Sperăm astfel că studiul nostru va servi

studenților de la ID care au dorit necesitatea acestui sprijin.

AUTOAREA

Page 3: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

Unitatea 1

SINTAXA PROPOZI �IEI 1. Obiective

-cursul urmăreşte însuşirea noŃiunilor de sintaxă tradiŃională latină.

-cunoaşterea limbii latine serveşte la mai buna înŃelegere a limbii române, a gramaticii

sale istorice.

-noŃiunile de sintaxă latină vor fi aprofundate printr-o serie de exemple, de exerciŃii

aplicative.

La sfârsitul cursului studentul trebuie :

-să cunoască funcțiile cazurilor în limba latină.

-să recunoască şi să specifice funcŃiile cazurilor date ca exemple;

-să realizeze propoziții în care să introducă substantive în cazurile cerute ;

-să delimiteze cazurile gramaticale față de cele circumstanțiale.

2. Timp alocat : 6 ore

1. Sintaxa propoziŃiei

FuncŃiile cazurilor

*CARE SUNT FUNC�IILE SINTACTICE ALE P ĂR�ILOR DE VORBIRE ÎN

NOMINATIV?

NOMINATIVUL

În primul rând este cazul subiectului. El este partea principală a propoziŃiei şi poate

fi exprimat prin : substantiv, adjectiv, pronume, verb la infinitiv:

1. Discipulus laborat (elevul lucrează).

2. Sapiens suadet (înŃeleptul sfătuieşte)

3. Illa dicit (aceea spune)

4. Errare humanum est (a greşi este omeneşte)

În nominativ mai pot sta atributul adjectival şi apoziŃia (atributul

substantival). Ex. Agricolae strenui agros laborant (atribut adjectival). Caesar,

celeberrimus dux, Galliam vincit (apoziŃie).

Page 4: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

*CARE SUNT FORMELE CU FUNC�IE SINTACTIC Ă DE ATRIBUT

SUBSTANTIVAL �I CARE POT ÎNDEPLINI FUNC �IA SINTACTIC Ă DE

COMPLEMENT INDIRECT ÎN GENITIV ?

GENITIVUL

În cazul genitiv stă atributul substantival care poate fi exprimat prin substantiv,

pronume sau un verb la modul gerunziu. Tot în cazul genitiv există şi complemente

indirecte cerute de unele verbe şi adjective.

A. Atributul substantival

Acesta poate fi de mai multe feluri:

a) possessivus, posesiv

b) subiectivus, subiectiv

c) obiectivus, obiectiv

d) partitivus, partitiv,

e) auctoris, al autorului sau originii

f) materiae, al materiei

g) qualitatis, al calităŃii

h) explicativus, explicativ.

a) Genitivul posesiv

În ansamblu, genitivul posesiv indică apartenenŃa fie faŃă de lucruri: murus domi, fie

faŃă de persoane şi de personificări: domus amici, furor venti. Genitivul posesiv poate

îndeplini nu numai o funcŃie atributivă, ci şi una de nume predicativ, transformând

sintagma într-un enunŃ: domus patris>domus patris est.

b) Genitivul subiectiv

Aceste atribute determină substantive strâns legate de o paradigmă verbală (fie

deverbative, fie baze de derivare a unor verbe): laudatio hominis<lauda-re sau metus

hostium<metu-ere şi admit o dublă interpretare: ,,lauda adusă de om” sau ,,a omului”,

respectiv ,,teama duşmanilor” sau ,,de duşmani”.

-Transformând substantivele determinate în verbele respective, vom obŃine o

propoziŃie în care genitivul trece în nominativ, deci cu funcŃie de subiect (genitiv

subiectiv): laudatio hominis ,,lauda adusă de om” în fraza verbală homo laudat ,,omul

laudă”

Page 5: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

c) Genitivul obiectiv

În explicarea acetui tip de atribut substantival în genitiv, sunt valabile cele arătate

la genitivul subiectiv, însă prin transformarea substantivelor de origine verbală în

verbele din care derivă, genitivul va deveni complement obiect; de aici denumirea de

obiectiv. Exemplu: metus hostium ,,teama de duşmani” devine un genitiv obiectiv prin

transformarea lui în sintagma nos hostes timemus ,,noi ne temem de duşmani”.

d) Genitivul partitiv

Această variantă funcŃională a genitivului determină substantive cu sens colectiv sau

care exprimă o măsură sau o cantitate: pars,-tis, numerus,-i, multitudo,-inis, cohors,-tis,

legio,-onis, copia,-ae, grex, -gis, amphora, -ae, manus, -us, milia,-ium etc: manus virorum

(,,o ceată de bărbaŃi”), pars militum (,,o parte din soldaŃi”).

Genitivul partitiv mai este cerut şi de adverbe de cantitate: multum, parum, plus,

tantum, quantum, satis, affatim etc.: satis curae (,,destulă grijă”), quantum pecuniae (,,câŃi

bani”).

e) Genitivul autorului (auctoris)

Acest atribut arată autorul sau originea unui fapt.

Exemple:

Opera clarorum poetarum magnifica sunt.

Praemium patris.

f) Genitivul materiei (materiae)

Acest tip de genitiv indică materia din care este constituit substantivul pe care îl

determină:

Galli in milites Caesaris glebas picis iniiciebant, ,,Galii aruncau bulgări de smoală în

soldaŃii lui Cezar”.

Marmoris statuas habemus.

g) Genitivul calităŃii (qualitatis)

Acest atribut exprimă calitatea fizică deosebită sau morală permanentă. Este însoŃit

de un adjectiv calificativ.

Page 6: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

Exemple:

Homines magnae virtutis, ,,BărbaŃi de mare curaj”.

Mulier clari ingenii, ,,Femeie de un vestit talent”.

f) Genitivul explicativ

În limba literară, situaŃia genitivului explicativ devine mai clară atunci când

exprimă poziŃia geografică, locul: urbs Romae în loc de urbs Roma. Cicero îl

foloseşte în scrisorile sale: urbs Catonis (Cicero, Ad Atticum, V), dar Caesar îl evită:

Garumna flumen. Genitivul explicativ capătă în latina clasică un aspect familiar,

privit uneori chiar ca un vulgarism. Titus Livius îl utilizează după substantive comune

ca lacus, regio, portus, flumen etc.

B. Complemente în genitiv

În afară de atributul substantival, există şi complemente indirecte ăn cazul genitiv,

cerute de următoarele grupe de verbe:

-verba memoriae (verbe de memorie): memini-isse, recordor, -ari, -atus sum:

Meministi mei? ,,îŃi aminteşti de mine?”

Dux veteris contumeliae obliviscitur, ,,comandantul uită vechea jignire”.

-verba iudicalia (existente în limbajul juridic): Damnatus est capitis, ,,a fost

condamnat la moarte”.

-o serie de adjective cu sens verbal au un complement indirect în genitiv:

avidus-a,-um, cupidus,-a,-um; studiosus,-a,-um etc: Legi litteras plenas humanitatis,

officii, diligentiae ,,am citit scrisorile pline de omenie, îndatoriri, grijă” (Cicero, Ad

familiares, III, 9)

*COMPARA �I FUNC�IILE SINTACTICE ALE DATIVULUI ÎN LATIN Ă

CU CELE DIN LIMBA ROMÂN Ă

DATIVUL

1.Este cazul complementului indirect al verbelor şi al unor adjective, răspunzând

la întrebările cui, pentru cine.

Page 7: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

Faber est suae quisque fortunae, ,,Fiecare este făuritorul norocului său”.

2.În dativ este şi complementul unor verbe tranzitive în limba română, dar

intranzitive în latină: parco, suadeo, persuadeo etc.

3.Cer complement indirect în dativ şi verbele compuse cu prepoziŃiile: ad, ante,

cum, in, inter, post, prae, sub, super etc.

4.Dativul posesiv sau dativul cu esse

S-a menŃinut pe tot parcursul evoluŃiei limbii latine pentru a desemna posesorul,

apărând ca un aspect particular al dativului de atribuire. În locul verbului habēre se

poate folosi, pentru a exprima ideea de posesiune, verbul esse. În acest caz, numele

posesorului trece în dativ, iar obiectul posedat în nominativ; verbul esse se acordă în

număr şi persoană cu partea de vorbire în nominativ.

Ex. Hic unam filiam habet

se transformă în

Huic una filia est.

5. Dativul interesului sau al pagubei (dativus commodi vel incommodi)

Indică persoana în al cărei interes sau pagubă are loc acŃiunea verbului.

Acest tip de dativ s-a folosit în toate fazele limbii latine. La autorii de comedii apărea

frecvent: tibi aras…tibi seris (Plaut, Merc., 71); uneori chiar asociat cu un adverb:

bene nobis, bene amicae meae. În textele literare din perioada postclasică şi în limba

vorbită, interesul se exprima şi cu ajutorul prepoziŃiilor:

-pro: Quidquid discimus, pro nobis discimus = dacă învăŃăm ceva, pentru noi

învăŃăm.

6.Dativul punctului de vedere (dativus iudicantis)

Arată persoana care judecă, apreciază acŃiunea verbului, altfel spus, persoana care îşi

spune părerea sau punctul de vedere privind afirmaŃia făcută de verb:

Quintia formosa est multis, mihi candida, recta est (Catullus, 86,1) ,,Quintia este

frumoasă pentru mulŃi, mie pură, dreaptă îmi este ”.

7. Dativul etic (ethicus)

Page 8: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

Complementul indirect în dativ care marchează participarea morală la acŃiunea

verbului e înrudit cu cel care exprimă interesul. Este exprimat prin forma de dativ a

pronumelor personale: mihi, tibi, sibi, nobis, vobis şi urmărea să mărească interesul

celor cărora li se adresa: Quid mihi tristis es? (Plaut, Men., 6,7).

8. Dativul direcŃiei

Uneori, la întrebarea încotro?, complementul direcŃiei se construieşte în dativ,

înlocuind acuzativul cu prepoziŃiile in sau ad:

Lux praecipitatur aquis = ,,Lumina se aruncă-n ape”. .

It clamor caelo (Vergilius, Aen.,IV, 451) = ,,Strigătul ajunge până la cer”.

*COMPLEMENTUL DIRECT ÎN ACUZATIV ÎN LIMBA LATIN Ă, CARE

SUNT CATEGORIILE DE VERBE CE ÎN CER.

ACUZATIVUL

Complementul direct exprimat prin acuzativ este cerut de:

1.verbe tranzitive în toate epocile, păstrate ca atare în limbile romanice:

-duco, iudico, aestimo = a înŃelege, a judeca, a socoti,

-verbe care se referă la simŃuri: video, audio, sentio,

-verbe care înseamnă a da, a lua, a căuta, a trimite: do, capio, quaero, peto,

mitto,

-verbe de zicere:dico, narro, clamo,

-verbe de voinŃă: volo, nolo, malo.

2.verbe tranzitive în toate epocile limbii latine, dar intranzitive în română:

timeo, metuo = a se teme, caveo = a se păzi, fugio, effugio = a fugi, vito, evito = a se

feri, a evita.

3.verbe cu prefix, căci prefixarea e un procedeu des folosit în toate fazele limbii

latine. Aceste verbe se construiesc cu acuzativul de cele mai multe ori, indiferent

dacă la origine prefixul este o prepoziŃie care cere acuzativul sau ablativul.

3.Acuzativul dublu

Denumirea acestui complement se explică prin faptul că unele verbe cer un acuzativ

al persoanei şi altul al lucrului, care îndeplineşte uneori funcŃia de nume predicativ.

Page 9: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

Doceo aliquem aliquid,

Doceo pueros grammaticam,

Rogare magistratum sententiam.

4.Acuzativul intern

Încă din epoca arhaică, unele verbe intranzitive se construiesc cu un

substantiv în acuzativ care are aceeaşi rădăcină sau acelaşi înŃeles cu verbul respectiv.

În general, substantivul este determinat de un adjectiv:

Vitam beatam vivere.

Consul falsum iusiurandum iuravit.

Ire longam viam.

*CARE SUNT FUNC�IILE SINTACTICE ALE ABLATIVULUI ÎN LIMBA

LATIN Ă �I CUM AU FOST PRELUATE ÎN LIMBA ROMÂN Ă

ABLATIVUL

Este un caz specific limbii latine pe care româna nu l-a moştenit. Ablativul

determină, în general, verbe având mai totdeauna rol de complement circumstanŃial.

Atunci când exprimă nuanŃe diferite, ablativul are ca determinanŃi şi unele

substantive, adjective sau verbe la participiu.

De-a lungul evoluŃiei limbii latine, ablativul a absorbit două cazuri străvechi:

-instrumentalul care arăta cu ce se săvârşeşte acŃiunea verbului.

-locativul care indica locul unde se întâmplă ceva.

1.Ablativul de relaŃie

Ablativul de relaŃie se poate construi fără prepoziŃie.

Ex. Hi omnes lingua, institutis, legibus inter se differunt (Caesar, B.G.,I,1)

,,Aceştia se deosebesc între ei în ceea ce priveşte limba, instituŃiile, legile”.

Poate fi precedat de prepoziŃia de.

Ex. Dialogus de amicitia.

Dialogus de legibus.

Page 10: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

2.Ablativul de agent sau al autorului

Pe lângă nume de persoane, precedat de prepoziŃia a(b), construit mereu cu verbe la

diateza pasivă apare ablativul de agent sau al autorului .

Ex. Hi libri ab omnibus discipulis leguntur ,,Aceste cărŃi sunt citite de toŃi elevii ”.

In summo colle ab hostibus conspicebantur (Caesar, B.G.,II,26) ,,Pe vârful dealului

erau văzuŃi de duşmani”.

3. Ablativul separativ de mod se întâlneşte în sintagme utilizate frecvent de tipul:

ex facili = cu uşurinŃă,

e vero = de-adevărat,

de integro = din nou,

de industria = dinadins.

Treptat acestea ajung să formeze un tot interpretat în latina târzie vorbită drept

locuŃiuni adverbiale.

4. Ablativul instrumental propriu-zis este complementul care arată unealta,

instrumentul cu care se desfăşoară acŃiunea verbului sau care însoŃeşte pe cel care participă

la acŃiune.

I. Când complementul este exprimat printr-un nume de lucru, el stă în ablativ singur.

Ex. Gladiis pugnatum est (Caesar, B.G.,I,52) ,,S-a luptat cu săbiile”.

II. Când complementul instrumental este o persoană, acesta se construieşte în cazul

ablativ precedat de prepoziŃia per.

Ex. Gallia per milites cognita est ,,Galia a fost cunoscută prin soldaŃi”.

5. Ablativul calit ăŃii este tot un instrumental alcătuit dintr-un substantiv şi un

adjectiv care exprimă laolaltă calităŃi fizice sau morale ale unei fiinŃe. Este concurat de

genitivul calităŃii, uneori apărând ambele.

Ex. Vir magni ingenii summaque prudentia (Cicero, De leg.,II,45) ,,Un bărbat de un

mare talent şi de o înaltă înŃelepciune”.

Britanni capillo sunt promisso…(Caesar, B.G.,V,14) ,,Britanii sunt cu părul lung”.

Page 11: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

6. Ablativul de mod – Ablativul sociativ

Complementul de mod se construieşte în cazul ablativ fără prepoziŃii îndeosebi când

este exprimat printr-un abstract care înseamnă fel, mod, chip: ratio, modus, mos,

consuetudo, ritus:

More maiorum = după obiceiul strămoşilor.

Sua consuetudine = după obiceiul său.

Nulla ratione = în nici un chip.

Simili modo = într-un mod asemănător.

- Când este exprimat printr-un substantiv complementul de mod stă în cazul ablativ

precedat de prepoziŃia cum.

Ex. Cum amicitia ad te venio ,,vin la tine cu prietenie”.

- Dacă substantivul este însoŃit de un adjectiv sau de un pronume, complementul de

mod poate sta în ablativ singur sau precedat de prepouiŃia cum.

Ex. Magna voce sonas ,,vorbeşti cu voce tare”.

Dux cum magna voluptate urbem occupavit ,,comandantul a ocupat oraşul cu o mare

plăcere”.

- Când complementul de mod exprimă circumstanŃe însoŃitoare (ablativul sociativ),

el se construieşte cu prepoziŃiile cum, sine + ablativul.

Ex. Hodie cum suis amicis venit ,,Astăzi a venit cu prietenii săi”.

BIBLIOGRAFIE

-N.I.Barbu, Sintaxa limbii latine după metoda istorico-stilistică, Ed. A II-a,

Bucureşti, 1947.

-N.I.Barbu, Toma Vasilescu, Gramatica limbii latine, Bucureşti, E.D.P., 1961.

-I. Bujor, Fr. Chiriac, Gramatica limbii latine, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1971.

-Eugen Dobroiu, Curs de istoria limbii latine, Bucureşti, Editura UniversităŃii, 1994.

-A. Ernout, F.Thomas, Syntaxe latine, Paris, C.Klincksieck, 1953.

-Mihaela Marcu, NoŃiuni de sintaxă a limbii latine, Craiova, Editura Universitaria,

2006.

-A. Meillet, Esquisse d une histoire de la langue latine, Paris, Editura Hachette,

1938.

Page 12: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

-Maria Pârlog, Gramatica limbii latine, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,

1966.

-Mihaela Popescu, NoŃiuni de morfosintaxă a limbii latine. Grupul nominal, Craiova

Editura Universitaria, 2007.

-Dan Sluşanschi, Sintaxa propoziŃiei latine, Bucureşti, Editura UniversităŃii, 1984.

TESTE DE EVALUARE :

1.Să se precizeze tipurile de genitiv, dativ, acuzativ sau ablativ, identificând părŃile de

vorbire prin care sunt exprimate. 2.În ce caz stă complementul direct al verbelor tranzitive?

3.În ce caz stau complementele verbelor timeo, metuo? 4.Unele verbe se construiesc cu un

acuzativ dublu. Care este verbul cel mai folosit? 5.Ce fel de complement cer verbele care

înseamnă a acuza, a condamna? 6.Există verbe intranzitive care cer complement direct în

acuzativ? Care sunt acestea? 7.Cum se poate exprima posesia în locul verbului habere?

8.Care sunt modalităŃile prin care se poate construi complementul circumstanŃial de cauză

în limba latină?

Page 13: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

Unitatea 2

COMPLEMENTUL COMPARATIVULUI

COMPLEMENTUL SUPERLATIVULUI

COMPLEMENTUL CIRCUMSTAN �IAL DE LOC �I DE TIMP

1. Obiective

-cursul urmăreşte însuşirea unor tipuri aparte de complemente în limba latină.

-materialul următor este prezentat aparte pentru a preîntâmpina greutățile privind

asimilarea acestor complemente în latină.

-cunoaşterea limbii latine serveşte la mai buna înŃelegere a limbii române, a gramaticii

sale istorice.

-noŃiunile de sintaxă latină vor fi aprofundate printr-o serie de exemple, de exerciŃii

aplicative.

La sfâr�itul cursului studentul trebuie :

-să cunoască modalitățile de formare a complementului comparativului ți superlativului.

-să integreze anumite părți de vorbire în categoria complementului de loc, în funcție de

întrebările la care acesta răspunde.

-să recunoască pe text cum s-a format complementul circumstanțial de mod.

2. Timp alocat : 4 ore

*CÂND APARE ÎN PROPOZI�IA LATIN Ă ACEST TIP DE COMPLEMENT

�I CARE SUNT MODALIT �ILE LUI DE FORMARE ?

1.Complementul comparativului

Complementul comparativului determină un adjectiv aflat la gradul comparativ,

reprezentând al doilea termen al comparaŃiei.

-Cea mai veche exprimare a complementului comparativului este ablativul, întâlnit în

toate epocile latinităŃii.

Ex. Melius est nomen bonum omnibus divitiis = Mai bun este un nume cinstit decât

toate bogăŃiile.

Res expectatione minor (Quintilian, Inst.,9,4,1,39) = O situaŃie mai mică decât

aşteptarea.

Page 14: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

-O altă posibilitate de exprimare a complementului comparativului este cu adverbul

quam pus înaintea celui de-al doilea termen al comparaŃiei care va sta în acelaşi caz cu

primul.

Ex. Certa pax melior quam incerta victoria est = O pace sigură este mai bună decât o

victorie nesigură.

*CE REPREZINT Ă COMPLEMENTUL SUPERLATIVULUI �I CARE

ESTE CEA MAI VECHE FORM Ă DE ALCĂTUIRE ?

2.Complementul superlativului

Complementul superlativului reprezintă al doilea termen al unei comparaŃii atunci

când într-un enunŃ există un adjectiv la superlativ.

-Cea mai veche formă de exprimare a complementului superlativului este cea de

genitiv partitiv.

Ex. Cicero praestantissimus orator et probissimus omnium consulum fuit = Cicero a

fost cel mai talentat orator şi cel mai cinstit dintre toŃi consulii.

-Încă de timpuriu, genitivul partitiv este concurat de construcŃii cu prepoziŃii:

ex + ablativul

Ex. Clarissimum bellum ex omnibus illud fuit quod Caesar cum Ariovisto habuit =

Cel mai vestit război din toate a fost acela pe care Cezar l-a purtat cu Ariovist.

inter + acuzativul

Ex. Ipse honestissimus inter suos numerabatur (Cicero, Rosc.,6) = Era socotit cel

mai cinstit dintre ai săi.

*CARE SUNT ÎNTREBĂRILE LA CARE R ĂSPUNDE COMPLEMENTUL

CIRCUMSTAN�IAL DE LOC ÎN LIMBA LATIN Ă �I CUM SE

CONSTRUIE�TE ÎN FUNC�IE DE ACESTE ÎNTREBĂRI ?

3.Complementul circumstanŃial de loc

În limba latină, complementul circumstanŃial de loc răspunde la patru întrebări: ubi?

(unde), unde? (de unde), quo? (încotro), qua? (pe unde).

Page 15: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

A.Starea pe loc – întrebarea ubi?

La această întrebare, complementul circumstanŃial de loc arată locul, fără ideea de

mişcare, de deplasare în spaŃiu.

a.ConstrucŃia generală este cazul ablativ precedat de

prepoziŃiile in, sub.

–Pentru unele substantive – nume de cetăŃi sau insule mici de declinarea I şi a II-a

singular, complementul circumstanŃial de loc va sta în cazul genitiv, numit locativ, caz

dispărut din sistemul flexiunii nominale latine.

Ex. Sumus Romae.

Sumus Tarenti.

Ex. Ruinae urbis humi iacebant = Ruinele oraşului zăceau la pământ.

b.Ablativul fără prepoziŃie se întâlneşte:

1.La numele de oraşe şi insule mici de declinarea I şi a II-a plural (pluralia tantum),

şi la cele de declinarea a III-a.

Ex. Athenis fui = Am fost la Atena.

2.La substantivele care prin sensul lor indică locul: loco, parte, litore, regione.

Ex. Eo loco (Caesar, B.G.,6,27,4) = În acest loc.

B.DirecŃia - întrebarea quo?

La această întrebare, complementul de loc indică direcŃia către care se îndreaptă o

mişcare pentru a ajunge la un punct final. Verbele determinate sunt numai verbe de

mişcare sau deplasare în spaŃiu:

venio,-ire = a veni,

advenio,-ire = a sosi,

mitto,-ĕre = a trimite,

eo, ire, ivi, itum = a merge,

proficiscor, profisci = a pleca.

Page 16: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

a.În general, complementul circumstanŃial de loc este exprimat prin acuzativ precedat

de prepoziŃiile in, ad, sub.

Ex. Caesar ad portum Itium cum legionibus pervenit (Caesar, B.G.,V,5) = Cezar a

sosit în portul Itium cu legiunile.

In Africam proficiscimur = Noi plecăm în Africa.

PoeŃii preferă acuzativul fără prepoziŃie.

Ex. Italiam Laviniaque venit litora (Vergilius, Aen.,I,2) = A venit în Italia şi pe

Ńărmurile laviniene.

C.Ideea de străbatere – întrebarea quo?

Răspunzând la această întrebare, complementul de loc indică spaŃiul de-a lungul

căruia se desfăşoară acŃiunea.

a.ConstrucŃia care se întâlneşte în toate epocile limbii latine este acuzativul precedat

de prepoziŃia per.

Ex. Erant omnino itinera duo…unum per Sequanos, angustum et difficile,…alterum

per provinciam nostram…(Caesar, B.G.,I,6) = Erau în întregime două drumuri, unul pe la

secvani, îngust şi dificil, altul prin provincia noastră…

b.Ablativul instrumental cu valoare locativă este folosit pentru cuvintele care arată

calea, drumul sau care sunt echivalente cu ele:

terra,-ae = Ńară, pământ,

via,-ae = cale, drum,

pars,-tis = parte,

mare,-is = mare,

iter, itineris = drum, cale

porta,-ae = poartă,

pons,-ntis = pod,

flumen, fluminis = fluviu etc.

Ex. Romam viā Appia adveniemus = vom sosi la Roma prin calea Appia.

Flumine Arare frumentum subvehere = a transporta grânele pe fluviul Arar.

Page 17: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

D.Punctul de plecare – întrebarea unde?

La această întrebare, complementul circunstanŃial de loc indică punctul de pornire.

a.Folosirea ablativului singur constituie o rămăşiŃă care se păstrează de-a lungul

epocilor în câteva situaŃii:

1.pentru numele de oraşe şi insule mici, precum şi substantivele domus, humus, rus.

Ex. Domo profecti sunt = au plecat de acasă.

Milites Athenis cessit = i-a retras pe soldaŃi din Atena.

2.în câteva expresii: manu mittere, venatu redeo.

b.În rest, construcŃia generală este a(ab), e(ex), de + ablativul.

PrepoziŃia ab arată că mişcarea porneşte din apropierea unui loc sau unui obiect. Este

singura prepoziŃie folosită pentru numele de persoană.

Ex. Si quid vellent, a Caesare reverentur = dacă ar dori acest lucru, s-ar întoarce la

Cezar.

PrepoziŃia ex arată că mişcare porneşte din interiorul locului respectiv.

Ex. Ex ea civitate erumperent = s-au repezit afară din această cetate.

PrepoziŃia de prezintă o mişcare efectuată de sus în jos.

Ex. De monte descendimus = coborâm de pe munte.

Verbele care au ca prefix ab, ex, de pot cere ablativul singur, dar se pot construi tot

atât de uşor şi cu un ablativ însoŃit de una din aceste prepoziŃii.

Ex. De muro se deiecerunt (Caesar,B.G.,I,18) = au coborât de pe zid.

*CARE SUNT ÎNTREBĂRILE LA CARE R ĂSPUNDE COMPLEMENTUL

CIRCUMSTAN�IAL DE TIMP ÎN LIMBA LATIN Ă �I CUM SE

CONSTRUIE�TE ÎN FUNC�IE DE ACESTE ÎNTREBĂRI ?

4.Complementul circumstanŃial de timp

Complementul circumstanŃial de timp poate indica diferite relaŃii temporale:

a.momentul acŃiunii, răspunzând la întrebarea quando? (când).

b.cât timp durează o acŃiune – întrebarea quamdiu?(cât timp).

Page 18: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

c.de cât timp este începută acŃiunea – întrebarea ex quo tempore?(de când, de cât

timp) sau quamdudum?(de când, cu cât timp înainte).

d.în cât timp se efectuează acŃiunea – întrebarea quanto tempore?(în cât timp).

e.până când se săvârşeşte acŃiunea – întrebarea quousque?(până când).

a.La întrebarea quando? complementul circumstanŃial de timp se poate exprima prin:

-ablativ fără prepoziŃie pentru o serie de cuvinte care au cu sens propriu sau figurat

noŃiunea temporală:

hora,-ae = oră,

dies,-ei = ziuă,

annus,-us = an,

tempus,-oris = timp,

aetas, -atis = vârstă,

principium,-ii = început,

ortus,-us = răsărit,

occasus,-us = apus,

adventus,-us = sosire,

discessus,-us = plecare,

senectus,-utis = bătrâneŃe etc .

Ex. Hoc tempore obsequium amicos, veritas odium paruit = în această vreme

supunerea naşte prieteni, adevărul naşte ură.

Sumus anno bis millesimo undecimo = suntem în anul 2011.

b.La întrebarea quamdiu?

Arătând durata unei acŃiuni, complementul circumstanŃial de timp se construieşte cu

cazul acuzativ + numeral cardinal. Pentru a arăta mai clar durata, se pune şi prepoziŃia per.

Ex. Quattuor dies pugnati sunt = s-au luptat timp de patru zile.

Bellum Troiae per decem annos factum est = războiul troian a durat timp de zece ani.

c.La întrebarea ex quo tempore? (quamdudum?)

Page 19: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

La această întrebare, complementul circumstanŃial de timp exprimă tot durata unei

acŃiuni, de când este începută acŃiunea.

-Se construieşte cu cazul acuzativ însoŃit de un numeral cardinal sau ordinal,

precedat, de regulă, de iam = deja, încă, tocmai.

Ex. Continuas has tres noctes pervigilavi = m vegheat încontinuu de aceste trei

nopŃi.

d.La întrebarea quanto tempore?

În această situaŃie, complementul arată precis timpul în care are loc o acŃiune. Există

două posibilităŃi de construire:

-cu cazul ablativ.

-cu cazul acuzativ precedat de prepoziŃiile intra sau inter.

Pentru ambele construcŃii se foloseşte numeralul cardinal.

Ex. Principatum in civitatem vix decem annis obtinuerat = A obŃinut conducerea în

cetate abia în zece ani.

sau

Principatum in civitatem vix intra decem annos obtinuerat.

BIBLIOGRAFIE

-Eugen Dobroiu, Curs de istoria limbii latine, Bucureşti, Editura UniversităŃii, 1994.

-A. Ernout, F.Thomas, Syntaxe latine, Paris, C.Klincksieck, 1953.

-I. Fischer, Latina dunăreană, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1985.

-Nicolae Lascu, Manual de limba latină pentru învăŃământul superior, Litografia şi

tipografia învăŃământului, 1957.

-Virgil Matei, Gramatica limbii latine, Bucureşti, Editura Scripta, 1994.

-A. Meillet, Esquisse d une histoire de la langue latine, Paris, Editura Hachette,

1938.

-H. Mihăilescu, Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului Roman,

Bucureşti, Editura Academiei, 1960.

-Maria Pârlog, Gramatica limbii latine, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,

1966.

Page 20: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

TESTE DE EVALUARE

-DefiniŃi complementul comparativului şi al superlativului. Cum se exprimă, în

general, complementul comparativului? Cum se exprimă complementul superlativului?

Cum se traduce acest complement dacă superlativul este însoŃit de pronumele nehotărât

quisque?

-IdentificaŃi complementele circumstanŃiale de loc şi de timp din următoarele enunŃuri,

precizând partea de vorbire prin care sunt exprimate:

In Italia hiemem agemus. Demostenes Athenis in Graecia vivebat. Romam via Appia

adveniemus. Ruinae urbis humi iacebant. Deturnare hostes de moenibus. Antiquis

temporibus multi scriptores vixerunt. Prima luce, hostium equitatus ad castra accedit. Hac

hieme multum nivis fuit. Bellum novem annis gessit. Meus filius decem annos natus est.

Page 21: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

Unitatea 3

PROPOZIłIA INDEPENDENT Ă PRINCIPAL Ă

1. Obiective

-cursul urmăreşte înțelegerea sintaxei frazei în limba latină.

-materialul următor prezintămodalitățile de formare a propoziției independente

principale .

-cunoaşterea sintaxei latine serveşte la mai buna înŃelegere a limbii române, a

gramaticii sale istorice.

-noŃiunile de sintaxă a frazei vor fi aprofundate printr-o serie de exemple, de exerciŃii

aplicative.

La sfâr�itul cursului studentul trebuie :

-să cunoască modurile care ajută la formarea propoziției principale în limba latină.

-să recunoască pe textele clasice propozițiile principale independente.

2. Timp alocat : 4 ore

*CE ESTE PROPOZI�IA PRINCIPAL Ă INDEPENDENTĂ �I CARE SUNT

MODURILE VERBALE CU CARE SE CONSTRUIE �TE ?

Ca şi în limba română, propoziŃia independentă exprimă o gândire care are un

înŃeles deplin, care nu depinde în nici un fel de o altă propoziŃie.

În propoziŃiile independente predicatul poate fi la modul indicativ, conjunctiv,

imperativ sau infinitiv. Cazul care predomină este indicativul, pentru că exprimă fapte,

acŃiuni sigure sau considerate de vorbitor ca fiind sigure; este, aşadar, modul realităŃii, al

certitudinii.

Modul indicativ este folosit în propoziŃii enunŃiative, afirmative sau negative, în

propoziŃii exclamative şi în propoziŃii interogative simple sau duble; pentru negaŃie se

foloseşte adverbul non.

INDICATIVUL .

PropoziŃii enunŃiative

Exercitus cum omnibus impedimentis ibat.

Discipuli a magistro laudantur.

Germani agriculturae non student .

Page 22: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

PropoziŃii exclamative

Nunc vero quae tua est ista vita!, acum însă ce fel de viaŃă este asta a ta!

PropoziŃii interogative

- propoziŃii interogative simple, introduse prin: pronume interogative: quid tu es

tristis?, (de ce eşti trist); adverbe interogative: grandia verba ubi sunt? (unde sunt

cuvintele mari?); particule interogative: num me fefellit, Catilina, dies? (oare m-a înşelat

ziua?)

- propoziŃii interogative duble construite cu două elemente care se exclud. Primul

element este redat prin particula utrum (oare) sau forma enclitică-ne, iar al doilea prin an

(sau). Ex.: Haec utrum tandem lex est an legum omnium dissolutio? (Cicero), aceasta este

oare o lege sau negarea tuturor legilor?

CONJUNCTIVUL

Conjunctivul este perceput ca un mod opus indicativului; este modul subiectivităŃii,

adică arată acŃiunea aşa cum o gândeşte sau cum o apreciază cineva din punctul său de

vedere. În propoziŃiile principale, conjunctivul indică diferite nuanŃe, exprimând:

- o dorinŃă realizabilă sau nerealizabilă, iar ca negaŃie se foloseşte ne- conjuntivul

optativ: Ex: Vivat amicus, velim diu vivat! (să trăiască prietenul, aş vrea să trăiască

mult!); Mallem tacuisses! (aş prefera să fi tăcut!)

- un îndemn, o poruncă, o voinŃă – conjunctivul hortativ ; cu negaŃia ne arată o piedică,

o oprire şi se numeşte conjunctiv prohibitiv . Ex: Amemus parentes! (să ne iubim

părinŃii); Ne dubitaveris! (să nu vă îndoiŃi)

- o concesie, o presupunere că un fapt care nu este real se poate realiza – conjunctivul

concesiv. Ex: Ne sit summum malum dolor, malum certe est (Cicero), să admitem că

durerea n-ar fi răul cel mai mare, ea este totuşi un rău.

- posibilitatea unei acŃiuni sau afirmarea cu modestie a unui fapt – conjunctivul

potenŃial. Ex: Hoc sine ulla dubitatione confirmaverim (Cicero), acest lucru aş putea

să-l afirm fără nici o şovăire.

- o îndoială, nehotărâre, nedumerire în cazul unor discursuri sau cuvântări- conjunctivul

dubitativ . Ex: Quem rogarem? Pe cine să rog?

Page 23: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

IMPERATIVUL

Este modul care exprimă o poruncă, un ordin. În limba latină clasică, poruncile,

îndemnurile eru redate numai prin propoziŃii afirmative; pentru cele negative se prefera

folosirea conjunctivului sau expresia noli, nolite cu indicativul .

După cum se ştie, în limba latină imperativul are două timpuri:

- prezent, la persoana a II-a singular şi plural:

canta! cântă!

cantate! cântaŃi!

- viitor cu persoana a II-a şi a III-a singular şi plural:

cantato! să cânŃi!, să cânte! (persoana a II-a şi a III-a singular)

cantatote! să cântaŃi! (persoana a II-a plural)

cantanto! Să cânte! (persoana a III-a plural).

Imperativul viitor este folosit în special în texte juridice, în texte de legi, în maxime, în

proverbe etc.

INFINITIVUL

Infinitivul este un mod nepersonal al verbului care poate fi utilizat în propoziŃiile

independente în două moduri:

- ca substantiv, iar în această situaŃie infinitivul poate fi subiect sau complement direct.

Ex: Victis parcere humanum est, a cruŃa pe cei învinşi este un lucru omenesc (subiect);

Vincere scis, Hannibal, victoria uti nescis (Titus Livius), Hannibal, ştii să învingi, dar

nu ştii să te foloseşti de victorie (complement direct).

- ca predicat în propopziŃiile principale, infinitivul are două valori:

a) infinitiv descriptiv sau istoric, folosit pentru a reda stilului o anumită culoare,

variaŃie, vioiciune, mai ales cân faptele se succed cu repeziciune: At Romani domi

militiaeque intenti festinare, parare, alius alium hortari, hostibus obviam ire,

libertatem, patriam, parentesque armis tegere (Sallustius), ,,Dar romanii,

neodormiŃi în timp de pace şi de război, se înflăcărau, se pregăteau, se îndemnau

unii pe alŃii, ieşeau în calea duşmanilor, apărau cu armele libertatea, patria şi

părinŃii”.

Page 24: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

b) infinitiv exclamativ cu funcŃie de predicat pentru a exprima sentimente de uimire,

de admiraŃie, de revoltă, de milă etc.: Te nunc, mea Terentia, sic vexari, sic iacere

in lacrimis idque fieri mea culpa! (Cicero), ,,Acum tu, TerenŃia mea, să fii lovit ă

astfel, să te afli în astfel de lacrimi şi toate acestea se întâmplă din vina mea”!

BIBLIOGRAFIE

-Virgil Matei, Gramatica limbii latine, Bucureşti, Editura Scripta, 1994.

-A. Meillet, Esquisse d une histoire de la langue latine, Paris, Editura Hachette,

1938.

-H. Mihăilescu, Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului Roman,

Bucureşti, Editura Academiei, 1960.

-Maria Pârlog, Gramatica limbii latine, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,

1966.

-Sextil Puşcariu, Limba română, vol. I, Bucureşti, FundanŃia pentru literatură şi artă,

1940.

-Dan Sluşanschi, Sintaxa limbii latine (vol. II, Sintaxa frazei), Bucureşti, Editura

UniversităŃii, 1994.

-Toma Vasilescu, Curs de sintaxă istorică a limbii latine, Bucureşti, Editura

Didactică şi Pedagogică, 1962.

TESTE DE EVALUARE

PrecizaŃi modurile folosite în următoarele propoziŃii principale:

Omnia Gallia est divisa in partes tres. Audaces fortuna iuvat. Quid facerem? Quis

potest negare? Vindicamus odium, semper pacem velimus. Utrum tu vir an femine es?

Male fecisti; ego melius fecissem, sed nolui.

Page 25: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

Unitatea 4

PORPOZI�IILE SUBORDONATE NECIRCUMSTAN �IALE

ÎN LIMBA LATIN Ă

1. Obiective

-cursul urmăreşte înțelegerea sintaxei frazei în limba latină.

-materialul următor prezintă modalitățile de formare a propoziților

subordonate necircumstanțiale

-cunoaşterea sintaxei latine serveşte la mai buna înŃelegere a limbii române, a

gramaticii sale istorice.

-noŃiunile de sintaxă a frazei vor fi aprofundate printr-o serie de exemple, de exerciŃii

aplicative.

La sfâr�itul cursului studentul trebuie :

-să cunoască tipurile de subordonate necircumstanțiale în limba latină.

-să recunoască pe textele clasice propozițiile completive ți relative.

2. Timp alocat : 6 ore

Sintaxa frazei- fraza formată prin subordonare

Subordonarea este raportul sintactic existent între doi termeni dintre care unul îl

determină pe celălalt, depinde de el din punct de vedere gramatical. Sub aspect strict

gramatical, propoziŃiile subordonate depind direct de un anumit cuvânt din cadrul

propoziŃiei regente. Majoritatea depind direct de verb, ceea ce se reflectă şi în definiŃiile

lor, care vorbesc de acŃiunea din propoziŃia regentă, dar se pot referi la întreg conŃinutul

acesteia, putând fi legate chiar de o parte secundară a regentei, care determină într-un mod

oarecare acŃiunea.

În limba latină clasică există următoarele tipuri de subordonate:

1. relative: atributive, circumstanŃiale.

2. completive: infinitivale, conjunctivale, cu indicativul şi introdusă prin quod,

interogativa ondirectă.

3. circumstanŃiale: temporale, cauzale, concesive, condiŃionale, finale, consecutive,

comparative.

Page 26: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

*CARE SUNT TIPURILE DE PROPOZI �II NECIRCUMSTAN �IALE ÎN

LIMBA LATIN Ă?

1.PROPOZIłII RELATIVE

PropoziŃia relativă-atributivă

PropoziŃia relativă atributivă (determinativă) îndeplineşte rol de atribut pe lângă un

cuvânt din propoziŃia regentă, exprimat sau subînŃeles. Legătura cu regenta se face prin

pronume relative sau adverbe de relaŃie iar predicatul este la modul indicativ.

Pronumele relativ care introduce relativa se acordă în gen şi număr cu antecedentul, dar

se pune la cazul cerut de funcŃia sa în propoziŃie.

Se introduce prin:

a.Pronume relative: qui, quae, quod;

Ex. Ego adsum, qui feci = Sunt de faŃă eu, care am făcut.

c.Adverbe relative:

ubi = unde

quo = încotro

unde = de unde

qua = pe unde

ubicumque = pe oriunde, pretutindeni.

Ex. Helvetios in fines suos, unde erant profecti, reverti iussit = A poruncit ca

HelveŃii să se întoarcă în Ńinuturile lor, de unde plecaseră.

PropoziŃia relativă- circumstanŃială

PropoziŃia relativă circumstanŃială

Relativele circumstanŃiale, mult mai numerose, arată împrejurarea în care se săvârşeşte

acŃiunea verbului. Aceste subordonate se construiesc cu modul conjunctiv şi sunt introduse

prin pronumele relativ qui, quae, quod, care are înŃelesul conjuncŃiilor pe care le substituie.

Caracterul circumstanŃial poate avea nuanŃă de temporală, cauzală, finală,

concesivă, consecutivă etc., deoarece denumirea propoziŃiilor se face după rolul lor în

frază şi nu după cuvintele de legătură.

Page 27: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

*CUM DISTINGE �I O SUBORDONATĂ COMPLETIV Ă ÎNFINITIVAL Ă

ÎNTR-UN TEXT?

2.PROPOZIłII COMPLETIVE

Completiva infinitivală. Cunoscută şi sub numele de acuzativ cu infinitiv, aceasta

este o construcŃie comună mai multor limbi indo-europene (limbile indo-iraniene, limbile

germanice, limbile romanice, limba greacă, limba latină). Dacă limbile indo-iraniene nu au

trecut la această fază general indo-europeană, în gotică apar şi construcŃii în care

acuzativul, subiect al construcŃiei infinitivale, este şi complement al verbului regent.

Limbile clasice au depăşit restul limbilor indo-europene, datorită dezvoltării

remarcabile înregistrate de infinitiv, care prezintă o mare varietate de forme, integrându-se

cu totul sistemului verbal.

Completiva infinitivală (Acuzativul cu infinitiv şi Nominativul cu infinitiv), este o

propoziŃie ce completează înŃelesul regentei, uneori cu rol de subiect, de cele mai multe ori

cu rol de complement direct. În limba română această construcŃie se redă fie printr-o

propoziŃie subordonată subiectivă, fie printr-o completivă directă, care începe cu

conjuncŃiile că sau ca, acuzativul trecând în nominativ ca subiect, iar infinitul devenind

predicat la modul indicativ sau conjunctiv.

Ex. Cognovi te familiariter cum servis vivere = Am aflat că convieŃuieşti prieteneşte

cu sclavii.

Audivi vos bene cantare = Am auzit că voi cântaŃi bine.

Nominativ cu infinitiv este o construcŃie infinitivală în care atât regenta, cât şi

infinitivala au acelaşi subiect, la nominativ. Se traduce ca şi acuzativul cu infinitiv.

Această construcŃie se întrebuinŃează după următoarele verbe:

a.Verba sentiendi şi declarandi la pasiv, uneori numai după formele persoanei a III-a

singular şi plural: traditur, traduntur, fertur, feruntur, perhibetur, perhibentur.

Ex. Aristides omnium iustissimus traditur fuisse = Se spune că Aristide a fost cel mai

drept dinre toŃi.

Cele mai frecvente verbe folosite sunt:

dicor = se zice, se vorbeşte

videor = se pare că, (eu) par că

putor, existimor, iudicor = se crede că (eu)

Ex. Videtur Pompeius statuisse = Se pare că Pompei a hotărât.

Dicitur Homerus caecus fuisse = Se spune că Homer a fost orb.

Completiva are aici nuanŃă de subiectivă.

Page 28: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

b.Verbe cu un sens prohibitiv: vetare, prohibere, sinere, iubere etc.

Ex. Nolani muros portasque adire vetiti sunt = Locuitorii oraşului Nola n-au avut

voie să se apropie de ziduri şi de porŃi.

Nominativul cu infinitiv după verbe pasive este foarte des întâlnit la Cicero şi Caesar

şi se extinde în epoca imperială şi la verbe ca promittor, speror, scior, colligor, care nu se

construiau astfel în latina clasică.

TESTE DE EVALUARE :

DespărŃiŃi frazele în propoziŃii, identificaŃi completivele infinitivale şi modul în care

acestea s-au format:

1. Spartacus servis persuasit se pro libertate pugnare.

2. Senatores omnes volebant eum Romae manere.

3. Cupio in tantis reipublicae periculis me non dissolutum videri.

4. Lucius dixit deos Romam iuvare.

5. Ubi Iugurtha Roma egrediebatur dixit Romam urbem venalem et mature perituram

esse.

6. Duces dixerunt suos exercitus in hostibus patriae pugnaturos esse.

*DE CE SE NUME�TE ACEASTĂ SUBORDONATĂ COMPLETIV Ă

CONJUNCTIVAL Ă �I CUM SE CONSTRUIE�TE ÎN LIMBA LATIN Ă?

Completiva conjunctivală

Este completiva al cărei verb este întotdeauna la modul conjunctiv, folosind ca

elemente introductive conjuncŃiile: ut = să, ca (când este afirmativă), ne = să nu, că nu

(când este negativă). Iată principalele categorii de verbe care cer o completivă

conjunctivală:

a.Verbe care arată o anumită manifestare a voinŃei:

impero = poruncesc

suadeo = îndemn

persuadeo = conving

hortor = îndemn

moneo = sfătuiesc

Page 29: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

Ex. Momenti gubernatori ut ita facěret, inquit = a spus cârmaciului care-l sfătuia să

facă aşa…

Caesar suis imperavit ne tela in hostes reiicerent = Cezar a poruncit alor săi să nu

arunce săgeŃi în duşmani.

b.Verbe care exprimă o dorinŃă: opto, exopto, cupio = doresc.

Ex. Cupio ut venias = Doresc să vii.

c.Verbe care conŃin o rugăminte, o cerere:

oro, rogo = rog

peto, postulo = cer

Ex. Petis ut tibi scribam = Îmi ceri să-Ńi scriu.

Te oro ut ad me venias = Te rog să vii la mine.

TESTE DE EVALUARE:

DespărŃiŃi frazele în propoziŃii, identificaŃi completivele conjunctivale şi modul în care

acestea s-au format:

1.Deus quaeso ut salva pariam filium.

2.Alexander milites monuit ne multitudine hostium moverentur.

3.Suadeo ut filius tuus cursum honorum ineat.

4.Metuo ne amici tui facinoribus interfuerint.

5.Operam dabimus ut versus multos Latinos item Ciceronis operam legamus.

*CUM S-A PĂSTRAT ACEST TIP DE SUBORDONATĂ ÎN LIMBILE

ROMANICE ?

Completiva introdusă prin quod

Acest tip de subordonată are rol de subiect sau obiect al verbului regentei şi se

construieşte cu modul indicativ.

Completiva se leagă de regentă prin conjuncŃia quod = că, dealtfel un pronume

relativ neutru în acuzativ la origine, mai precis un acuzativ de relaŃie, cu multiple sensuri:

cu privire la faptul că, în ceea ce priveşte faptul că, relativ la faptul că.

Datorită frecvenŃei cu care a fost folosită, completiva cu quod a devenit accesibilă

limbilor romanice în formare (fr.que, ital.che, rom.că), substituind acuzativul cu infinitiv.

Utile est quod nescimus quando morituri simus = Este folositor (faptul) că nu ştim

când vom muri.

Page 30: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

Completiva interogativă indirectă

Interogativa indirectă este o subordonată al cărei conŃinut depinde de predicatul

regentei: subordonarea se realizează prin folosirea conjuntivului.

Sunt de mai multe feluri:

a.directe, mai exact principale cu predicatul la indicativ sau conjunctiv (potenŃial sau

dubitativ).

Ex. Quid agis? = Ce faci?

b.indirecte, cu cele două tipuri: simple şi duble, ambele folosind conjunctivul.

Ex. Scire velim quid agas = Aş vrea să ştiu ce faci.

TESTE DE EVALUARE:

DespărŃiŃi fraza în propoziŃii şi analizaŃi subordonatele interogative:

Nihilne te nocturnum praesidium Palati, nihil urbis vigiliae, nihil timor populi,

nihil concursus bonorum omnium, nuhil hic munitissimus habendi senatus lucus, nihil

horum ora vultusque moverunt? Hic tamen vivit. Vivit? Immo vero etiam in senatum

venit, fit publici consilii particeps, notat et designat oculis ad ceadem unumquemque

nostrum (Cicero, In Catilinam orationem quattuor, I).

BIBLIOGRAFIE

-N.I.Barbu, Toma Vasilescu, Gramatica limbii latine, Bucureşti, E.D.P., 1961.

-I. Bujor, Fr. Chiriac, Gramatica limbii latine, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1971.

-Ovid Denusuşianu, Istoria limbii române, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1961.

-Eugen Dobroiu, Curs de istoria limbii latine, Bucureşti, Editura UniversităŃii, 1994.

Dan Sluşanschi, Sintaxa limbii latine (vol. II, Sintaxa frazei), Bucureşti, Editura

UniversităŃii, 1994.

-Toma Vasilescu, Curs de sintaxă istorică a limbii latine, Bucureşti, Editura

Didactică şi Pedagogică, 1962.

Page 31: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

Unitatea 5

PROPOZI�IILE CIRCUMSTAN �IALE ÎN LIMBA LATIN Ă

1. Obiective

-cursul urmăreşte înțelegerea sintaxei frazei în limba latină.

-materialul următor prezintă modalitățile de formare a propoziților subordonate

circumstanțiale

-cunoaşterea sintaxei latine serveşte la mai buna înŃelegere a limbii române, a

gramaticii sale istorice.

-noŃiunile de sintaxă a frazei vor fi aprofundate printr-o serie de exemple, de exerciŃii

aplicative.

La sfâr�itul cursului studentul trebuie :

-să cunoască tipurile de subordonate circumstanțiale în limba latină.

-să recunoască pe textele clasice propozițiile circumstanțiale de timp, de cauză, finale,

concesive ți consecutive.

2. Timp alocat : 8 ore

*CARE SUNT TIPURILE DE PROPOZI �II SUBORDONATE

CIRCUMSTAN�IALE ÎN LIMBA LATIN Ă ?

*CUM SE CONSTRUIESC ACESTE SUBORDONATE (MODUL VERBA L,

ELEMENTUL INTRODUCTIV) ?

PROPOZIłII CIRCUMSTAN łIALE

1.Subordonata circumstanŃială temporală arată timpul când se petrece acŃiunea

exprimată de verbul regent, având rolul unui complement circumstanŃial de timp.

Foloseşte indicativul pentru exprimarea realităŃii, iar conjunctivul este folosit uneori cu

valorile sale proprii, alteori ca mod al subordonării.

Se introduce prin:

a.ConjuncŃii temporale (se foloseşte modul indicativ):

ut, ubi = când

ut primum = îndată ce

ubi primum = îndată ce

cum primum = îndată ce

simul = îndată ce

Page 32: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

simul ac (atque) = îndată ce

postquam = după ce

Ex. Ubi Petreius tuba signum dat = De îndată ce Petreius dă semnalul cu

trâmbiŃa.

Caesar postquam hostium castra cognovit pugnam coepit =Cezar a început lupta

după ce a cunoscut tabăra duşmanilor.

2.Subordonata circumstanŃială cauzală are funcŃia de complement circumstanŃial de

cauză, deoarece arată cauza acŃiunii enunŃate în propoziŃia principală. Modurile folosite de

subordonate cauzală sunt indicativul, atunci când cauza este considerată reală şi

conjunctivul, atunci când aceasta este nereală ori exprimată subiectiv sau este o ipoteză.

Este introdusă prin:

a.ConjuncŃiile quod, quia, quoniam (quando, quandoquidem), propterea quod =

pentru că, fiindcă, deoarece, din cauză că; cum.

Ex. Quia ex tribunis militum primum facti sunt = Fiindcă mai întâi au fost făcuŃi din

tribunii militari.

Quoniam a consule dicebatur = Pentru că era nunit de către consul.

b.cum (cauzal) = fiindcă, deoarece, pentru că; se formează cu modul conjunctiv.

Ex. Cum Socrates sapiens esset, a iuvenibus amabatur = Fiindcă Socrate era înŃelept,

era iubit de tineri.

3.Subordonata finală arată scopul pe care-l urmăreşte acŃiunea din propoziŃia

regentă. Această subordonată se construieşte întotdeauna cu modul conjunctiv, de

regulă prezent sau imperfect şi poate fi introdusă prin următoarele conjuncŃii:

-ut = să, ca să, când e afirmativă

-ne = ca să nu, când e negativă

-quo = ca să, ca prin aceasta să, când propoziŃia finală conŃine un comparativ

Ex. Legati venerunt ut pacem peterent = Solii au venit ca să ceară pace.

Ne quis miretur qui sim, paucis eloquar = Ca să nu se întrebe cineva cine sunt,

voi spune pe scurt.

Doceo vos grammaticam quo facilius lectionem intellegatis = Eu vă învăŃ pe voi

gramatica ca să înŃelegeŃi mai uşor lecŃia.

Page 33: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

4.Subordonata concesivă

PropoziŃia circumstanŃială concesivă exprimă o împrejurare opusă acŃiunii din

regentă, fără a reuşi însă să împiedice realizarea ei.

Ex. Etsi per Tartarorum vicinitatem pauperrimi sint, tamen… = Chiar dacă

sunt foarte săraci din cauza vecinătătŃii cu tătarii, totuşi…

În regenta propoziŃiei concesive se află de obicei adverbe de corelaŃie cu

conjuncŃia care introduce acest tip de subordonată. Acestea sunt:

tamen = totuşi

at = dar

certe = cu siguranŃă

saltem = măcar, cel puŃin

nihilominus = cu toate acestea.

Iată principalele conjuncŃii concesive şi modurile cu care se construiesc:

a.quamquam, tametsi = deşi, cu toate că (cu indicativul).

Ex. Illos quamquam sunt hostes, tamen monitos volo = deşi sunt duşmani, eu

vreau totuşi ca aceştia să fie înştiinŃaŃi.

Conjunctivul este modul folosit frecvent.

5.Subordonata consecutivă

PropoziŃia circumstanŃială consecutivă arată consecinŃa, urmarea acŃiunii din

regentă. Modul cu care se construiesc consecutivele este conjunctivul.

Se introduc prin:

a.ConjuncŃii de tipul:

ut = încât (când este afirmativă)

ut non = încât nu (când este negativă)

ut ne = încât să nu

quin = încât să nu (după o regentă negativă)

Corelativele din regentă nu lipsesc aproape niciodată şi acestea sunt:

tam = atât de, aşa de

tantum = atât de mult

tantus = atât de mare

talis = astfel

ita = aşa, astfel

adeo = într-atât

Page 34: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

satis = destul

În situaŃiile destul de rare, când aceste corelative lipsesc din regentă, sensul

subordonatei va rezulta din context.

Ex. Cicero tantum ingenium habebat ut pulcherrimas orationes recitaret =

Cicero avea atât de mare talent încât rostea cuvântări foarte frumoase.

6.Subordonata condiŃională

PropoziŃia condiŃională arată care este condiŃia îndeplinirii acŃiunii din regentă:

Ex. Si mei similes erunt, idem hic agellus illas alet = Dacî vor semăna cu mine, acest

acelaşi mic ogor îi va hrăni.

Între propoziŃia condiŃională (protază) şi regentă (apodoză) există o strânsă legătură,

ele formând împreună perioada condiŃională sau ipotetică. În general modurile din

subordonate sunt identice celor din regentă. Nu toŃi scriitorii respectă această

particularitate, fiecare exprimându-şi detaşat opiniile, ideile, starea afectivă sau o

gândire nuanŃată.

ConjuncŃiile care leagă condiŃionala de regentă sunt:

a.Când este afirmativă: si = dacă

si forte = dacă cumva.

b.Când este negativă: nisi(ni) = dacă nu

si non = dacă nu

si minus = dacă cumva nu

nisi forte = fără numai, dacă din întâmplare.

După un verb regent negativ, nisi are adesea valoarea unui adverb cu sens

restrictiv: decât.

BIBLIOGRAFIE

-N.I.Barbu, Sintaxa limbii latine după metoda istorico-stilistică, Ed. A II-a,

Bucureşti, 1947.

-N.I.Barbu, Toma Vasilescu, Gramatica limbii latine, Bucureşti, E.D.P., 1961.

-I. Bujor, Fr. Chiriac, Gramatica limbii latine, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1971.

-Eugen Dobroiu, Curs de istoria limbii latine, Bucureşti, Editura UniversităŃii, 1994.

-A. Ernout, F.Thomas, Syntaxe latine, Paris, C.Klincksieck, 1953.

-I. Fischer, Latina dunăreană, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1985.

-Virgil Matei, Gramatica limbii latine, Bucureşti, Editura Scripta, 1994.

Page 35: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

-A. Meillet, Esquisse d une histoire de la langue latine, Paris, Editura Hachette,

1938.

-H. Mihăilescu, Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului Roman,

Bucureşti, Editura Academiei, 1960.

-Maria Pârlog, Gramatica limbii latine, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,

1966.

-Sextil Puşcariu, Limba română, vol. I, Bucureşti, FundanŃia pentru literatură şi artă,

1940.

-Dan Sluşanschi, Sintaxa limbii latine (vol. II, Sintaxa frazei), Bucureşti, Editura

UniversităŃii, 1994.

-Toma Vasilescu, Curs de sintaxă istorică a limbii latine, Bucureşti, Editura

Didactică şi Pedagogică, 1962.

TESTE DE EVALUARE:

1. DespărŃiŃi frazele în propoziŃii, indicaŃi felul subordonatelor, conjuncŃiile

introductive, precum şi modurile verbale folosite:

Horum omnium fortissimi sunt Belgae, propterea quod a cultu atque humanitate

provinciae longissime absunt, minimeque ad eos mercatores saepe commeant atque ea

quae ad effeminandos animos pertinent important, proximique sunt Germanis, qui trans

Rhenum incolunt, quibuscum continenter bellum gerunt.

Post eius mortem nihilo minus Helvetii id quod constituerant facere conantur, ut e

finibus suis exeant.

Caesari cum id nuntiatum esset, eos per provinciam nostram iter facere conari,

maturat ab urbe proficisci et quam maximis potest itineribus in Galliam ulteriorem

contendit et ad Genevam pervenit. Caesar, quod memoria tenebat L.Cassium consulem

occisum exercitumque eius ab Helvetiis pulsum et sub iugum occisum, concedendum non

putabat. (Caesar, Commentarii de bello Gallico, Liber I).

Page 36: Sintaxa Latina An3 Sem1 Marcu

2.ExerciŃii – subordonata temporală

Cum Caesar in Galliam venit duae factiones ibi erant. Postquam consuli locutus

est, Catilina ex urbe profectus est. Cum Athenis essem, Zenonem frequenter audiebam.

Dum occideretur, Catilina fortiter pugnavit.

3.ExerciŃii – subordonata cauzală

Quia civis sum, necesse est me parere civitatis legibus. Ad te non venio quod mihi

tempus deest. Cum id cupias, maneo. Gratias tibi ago quia me vivere coegisti. Cum

nobiscum venire nolitis, domi cum liberis manebitis.

4.ExerciŃii – subordonata concesivă

Etsi iam senex erat, Cato Graecam linguam didicit. Multi cives, cum rempublicam

servirent, tamen civitatis vim subierunt. Etiamsi mors veniat, malo domi in patria mori.

Homo, qumvis sit doctus, tamen multarum rerum ignarus est.

5.ExerciŃii – subordonata condiŃională

Si leges, bene respondes. Homo felix esset si semper virtutem exerceret. Nisi puer

Latine didicissem, Ciceronis libros legere non possem. Si verus fueris amicus, mihi

auxilium dederis.

6. ExerciŃii- subordonata consecutivă: din propoziŃiile juxtapuse formaŃi o singură

frază în care să existe o subordonată consecutivă, având modelul:

Stultus est/non intelligit – Tam stultus est ut non intelligit.

Hic homo stultus est / omnes, cum loquitur, rident.

Bene Latine loqueris/ Romae natus esse videris.

Patronus clamat/ omnes eum audiunt.

Dicipuli bene laborabant/magister gaudebat.

Asinus miser erat/mori volebant.

Flumen altum erat/milites pedibus transire non poterant.

Puella pulchra est/ nulla pulchrior esse potest.