Pecetea lui antihrist, după Sfinții Părinți, nu este codul de bare ci o pecete religioasă.i

i Această proorocie în forma ei originală [( care se găsește aici: http://www.scribd.com/doc/56005235/Adev%C4%83rata-carte-SFARSITUL-OMULUI-Zosima-Pascal-Editia-originala-l937-nemodificata-tendentios-de-contemporani-Fara-adausurile-schismatice-ale-celor )], este așa:

Atuncea se vor duce toți către dânsul și-i vor zice: Am auzit că ești mare împărat și veselești pre toți slujitorii tăi, pentru aceasta am venit ca să ne închinăm ție, spre a ne hrăni, că pierim de foame. Atuncea le va zice înșelătorul: Veniți să vă punem pecetea pe mâna dreaptă și pre frunte și vă voi da ori câte voiți (Pentru aceasta va pecetlui dreapta omului, ca să nu mai poată a se pecetlui cu semnul cinstitei cruci, ca să fie al lui desăvârșit. (Se vede că numai cu câte o literă are să fie însemnat în pecetea lui antihrist pentru fiecare cuvânt, care va fi zis al lepădării de Dumnezeu). Iară aceia necunoscând înșelăciunea lui, vor sta ca să-i pecetluiască pre mâna dreaptă și pre frunte. Iar pecetea lui va avea [„va avea” se spune, nu se scrie „va fi”. Cu alte cuvinte nu nr. 666 este pecetea. Pecetea este aceea care va avea cuvintele scrise mai jos de lepădare de Hristos și de unire cu antihrist și, din această cauză, va avea inclus și numărul 666 ca sumă gemetrică a numelui lui antihrist (de aceea se spune „să socotească numărul fiarei” și nu „să-l ia ca atare”, cum s-ar fi spus dacă nr. 666 ar fi fost pecetea. Căci „este număr de om” în sensul că nu numărul simplu 666 e pecetea, ci doar numărul care numește omul ce a devenit antihrist. Că aceasta înseamnă „numărul numelui fiarei” sau „semnul și numărul fiarei” și nu simplu „numărul fiarei”) după cum se va vedea mai jos – după mărturia ucenicilor care l-au cunoscut pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și l-au întrebat direct ce înseamnă ce a scris el în acest capitol din apocalipsă – n.n.] Nr. 666,- după mărturia Sf. Ioan Evanghelistul. Și va face pre cei mici bogați, va slobozi pre cei ce sunt în robie, ca pre mulți să-i amăgească, și nimenea nu va putea să vândă sau să cumpere, fără numai aceia cari vor avea semnul și numărul fiarei, sau numărul numelui fiarei. Apoc.13:18. „Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase.” Iar

înțelesul peceții va fi așa: „Mă lepăd de Făcătorul cerului și al pământului, mă lepăd de Sfântul Botez; mă lepăd de a sluji lui Hristos, și mă fac rob al tău; mă lepăd de împărăția cerurilor și iubesc muncile cele veșnice; mă lepăd de Sfânta Cruce și primesc pecetea ta…” Acestea vor fi scrise în pecetea înșelătorului antihrist. Iar care nu va voi să primească pecetea lui, va primi moarte din mâinile lui.

M. Zosima PASCAL, Prodromit, Sfârșitul Omului, Ed. Mitropoliei Chișinăului și Moldovei, București, 51937, pp. 124-l25.

Editura „Credința strămoșească” renumită pentru modificările pe care le face în textele publicate de ea (ajungând sărmana la o stare de cădere înfricoșătoare: să adauge chiar și cuvinte din păreri proprii la textele Sfinților Părinți, denaturându-le sensul) a publicat în 1998 o carte foarte folositoare pentru suflet, din păcate, însă, cuprinzând în ea adaosuri apocrife, după cum făceau și ereticii odinioară (http://www.scribd.com/doc/34808511/Zosima-Pascal-Sfarsitul-Omului).

CANOANELE SFINȚILOR APOSTOLICANONUL 60 Dacă cineva cărțile necinstitorilor de Dumnezeu cele minciunosuprascrise, ca pe

niște Sfinte în adunare (Biserică) le-ar citi, spre vătămarea norodului, și a clerului, să se caterisească.

[Sinod 6, can. 2, 63; Sinod 7, can. 9; Laodiceea, can. 51] TÂLCUIRE Din cărți, unele adică, de eretici, și de necinstitori de Dumnezeu fiind alcătuite în

numele sfinților cu minciună s-au suprascris, spre amăgirea și rătăcirea celor mai proști, precum este Evanghelia ceea ce se numește a lui Toma, fiind scrisă cu adevărat de manihei, iar deasupra scrise cu numele Apostolului Toma: apocalipsurile cele numite ale lui Avraam, Isaac, Iacov, și ale de Dumnezeu Născătoarei. Bârfele lui hrisomal (păr de aur), pe care ereticul Pamfil le-a scris deasupra teologhiceștii voroave. Și alte nenumărate ca acestea, de care face pomenire Sfântul Meletie mărturisitorul, prin stihuri politicești, în cea de dânsul numită Alfavita. Iar altele dreptslăvitoare fiind și binecinstitoare și scrise de bărbați dreptslăvitori și sfinți, sau notevsit (adică s-au stricat) de eretici în urmă; Precum s-au notevsit de cei răi slăvitori, așezămintele Apostolilor cele prin Clement, pentru aceasta și s-au lepădat, precum zice aceasta ecumenicul sobor al 6-lea în canonul, al 2-lea al său. Și cele apocrifa (ascunse) ale lui Ilie, și ale lui Ieremia, și ale lui Enoh, încă și ale altor prooroci, și patriarhi.89 Pentru aceasta și canonul acesta apostolesc rânduiește. Că oricare le-ar întrebuința acestea în auzul de obște, și ar pune să se citească în Biserică ca niște Sfinte, cărțile necinstitorilor de Dumnezeu și rău slăvitorilor, cele minciunosuprascrise, pentru ca să vatăme sufletește pe norodul cel de obște, și pe clerici, să se caterisească. Căci cărțile cele de acest fel se cuvine să se osândească, sau cel mai puțin, să se ascundă, dar nu să se citească în Biserică. [...]

Însemnează pe lângă acestea, că scriitorul cărții cei sobornicești scrie, că Sfântul sobor a toată lumea cel 1 prin minune a cunoscut cărțile cele întestăluite și canonicești, și pe cele ascunse și mincinoase ale ereticilor, că punându-le pe toate împreună sub Sfânta Masă, și rugându-se Domnului, o minune! Pe cărțile cel canonicești le-au aflat deasupra Sfintei Mese, iar pe cele ascunse sub dânsa. [...]

Iar așezământurile Apostolilor, care și învățătură a Apostolilor se numesc, de către marele Atanasie, și de către canonul al 2-lea al sinodului 6 s-au lepădat de către al 2-lea canon al celui a toată lumea al 6-lea sinod, adică, fiindcă s-a notevsit (adică s-au reformăluit) de către eretici. Dar de vreme ce nu toate s-au notevsit, ci la oarecare părți, pentru aceasta mulți din Părinți, și mai înainte de sinodul al 6-lea care mai ales este Teologul Grigorie, dar încă și Sfințitul Maxim, au întrebuințat ziceri dintr-însele. Și Teologul adică în cuvântul cel despre Paști: „Asupra străjei mele voi sta, cu oaie aligoricește pe Hristos pentru îmbrăcămintea nestricăciunii.” Care zicere o a luat din

așezământurile acestea, după Nichita. Iar dumnezeiescul Maxim perioade (adică cuprinderi) întregi întrebuințează din așezământurile acestea la scoliile lui Dionisie. Și ce zic pe unii? Însuși cel a toată lumea sinod al 5-lea aduce mărturie din aceste așezământuri în epistolia lui Iustinian; că se cuvine pentru cei ce s-au săvârșit a se da milostenie. Foaia 392 a tomului al 2-lea al adunării sinoadelor. Dar și după cel al șaselea a toată lumea Sinod din așezământuri a întrebuințat mărturie sinodul cel din Sfânta Sofia. Și Mihail încă Chirulariul și patriarhul Constantinopolului, cu sinodul cel împreună cu el, care se afla în viață în anul 1053 a adus mărturie împotriva tunderii bărbilor, care se află în cartea întâia a apostoliceștilor așezământuri în capul al 3-lea zicând așa: „Nu vă veți smulge bărbile voastre; că frumsețea ziditorul Dumnezeu o a făcut să fie pentru femei, iar pentru bărbați cu dreptul a judecat a fi nepotrivită.” Și vezi la foaia 978 în tomul al 2-lea al Sinodicalilor. Și acum precum se află tipărite, mi se pare că nu au nici un neadevăr și necuviință.

Sfântul Cuvios Nicodim AGHIORITUL, Pidalion…, pp. 81, 101.

Mai apoi toate editurile care au crezut drept bună această ediție (fără a-i verifica textul dacă este sau nu conform cu originalul), au adăugat și ele tot felul de texte apocrife, tendențioase (de exemplu http://www.sfaturiortodoxe.ro/sfarsitul-omului.htm#LinkTarget_25858) cu multe adaosuri zelote susținând ideea (devenită deja idol) falsă teologic, contrară Sfintelor Scripturi, Sfinților Părinți și Sfintelor Sinoade Ortodoxe (deci contrară Bisericii și deci contrară lui Hristos) că 666 ar fi un număr blestemat, că el însuși ar fi pecetea și că, dacă ne-am folosi de codul de bare ne-am pecetlui de către antihrist și ne-am lepădade Hristos. În realitate, după cum vom vedea mai jos, codul de bare nici măcar nu înseamnă 666, ci este considerat eronat a fi 666 datorită unui zvon lansat de Texe Marrs, întemeietorul unei secte – ignorant în cele ale credinței și în cele ale ciberneticii)

Vă rugăm să observați că textul de mai sus și cel de mai jos sunt identice, cu excepția unei schimbări mici, dar esențiale (special concepute ca să se altereze tocmai înțelesul corect, patristic, al proorociei).

Deși o diferență mică este asemănătoare cu diferența care separă pe ortodocși de arieni. Avem pildă pe Sfântul Atanasie cel Mare care a suferit 5 exiluri (din 325 până în 373) tot „doar” pentru un „i”. Este tocmai „i”-ul sau iota ι, cea mai mică literă din alfabetul grecesc, care face diferența dintre teologia ortodoxă că Fiul este ὀμοουσιος (= în limba greacă „de o ființă”) cu Tatăl, diametral opusă arianismului ce zicea că Fiul este de o ființă asemănătoare cu Tatăl ὀμοιουσιος (= în limba greacă „asemănător”! Nimic mai mult doar un „ι”, pentru atât de mică liniuță neînsemnată pe hârtie a apărut un scandal universal de 100 de ani, însoțit de omorârea atâtor mucenici ortodocși și de atâtea prigoane înfricoșătoare din cauza arienilor ce puseseră mâna pe putere!!! Și aceasta pentru cea mai mică literă din lume „iota”, care este un i ce-i mai lipsește și punctul (așa de mică este ι = iota). Cu toate că e cea mai mică din lume, totuși ea poate fi granița de netrecut dintre două realități aflate la cea mai mare și mai înfricoșătoare distanță posibilă din toate veacurile și din toată Realitatea și chiar mai presus decât Realitatea și anume diferența dintre Creator și creatură.

„ι”, caracterul acesta atât de mic, pus într-un loc nepotrivit, aduce înțelesul hulitor că Persoana a II-a a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu, nu ar fi Creatorul, ci doar una dintre creaturi. Așezarea greșită a lui „ι” nu modifică, însă, doar Teologia, ci și Iconomia, nădejdea noastră. Dacă Domnul nostru Iisus Hristos nu ar fi Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu s-ar uni cu omul și distanța de mai sus nu ar fi fost trecută de dragostea lui Dumnezeu. Să nu fie așa! Însuși Dumnezeu s-a făcut om, ca pe om să-l facă dumnezeu, unindu-se cu noi în chip nedespărțit chiar în Persoana Sa, pe care nimeni nu o poate birui, tocmai fiindcă este Dumnezeul cel atotputernic. Așadar nimeni nu ne poate scoate din Trupul Său dacă nu ne rupem noi înșine de El și aceasta o putem face doar fiindcă El ne iubește atât de mult încât ne susține libertatea, chiar dacă o folosim prost, împotriva Lui și, deci, împotriva noastră

Tot așa cum prin „ι” se modifică înțelesul Teologiei (învățătura despre Sfânta Treime) și Iconomiei (învățătura despre Întruparea lui Hristos), printr-un număr adăugat unde nu trebuie se modifică înțelesul Eshatologiei (învățătura despre Sfârșitul lumii, spunându-ne că se va petrece altfel decât în realitate) și Soteriologiei (învățătura despre Mântuire, spunându-ne că un număr creat de Dumnezeu sau o tehnologie creată de mintea omului – făcută tot de Dumnezeu – ar fi blestemate și mai puternice decât libertatea omului și decât Însuși Dumnezeu, putând să-l despartă – fără ca omul să vrea aceasta – de Hristos). Omul se desparte de Hristos atunci când nu mai dă Domnului ce este al Domnului, iar nu prin supunerea la legile și organizarea statului care nu implică religia (când dă cele ale Cezarului, Cezarului). Omul se desparte de Hristos prin lepădare iar nu prin civilizare sau progres științific.

Satana n-are nici un avantaj de la mâzgâlirea omului cu cifre pentru înlesnirea afacerilor, ci dorește să i se aducă lui slava cuvenită lui Dumnezeu. Pentru aceasta are o dorință turbată demonică ca (după cum la Sfântul Botez ne lepădăm de el, de cinstea lui și de slujirea lui prin primirea în libertate a cuvintelor sfințite ale preoților ce ne învață și pecetluiesc să Îl adorăm pe Hristos) să ne lepădăm de Hristos prin primirea liber consimțită a peceții sale conținând cuvintele blestemate de adorare a lui antihrist.

Dacă în textul original pecetea era o lepădare, în textul mutilat de acum pecetea lui antihrist este doar o numerotare.

Se schimbă înțelesul pecetei de la o lepădare care are și numărul 666 (ca o semnătură a lui antihrist, adițională la lepădare) cu simplul număr „666” care devine el însuși și prin el însuși pecetea. Așadar ar trebui ca din toate Bibliile și Cărțile Bisericii să rupem paginile 666 pentru că ar fi „pecetea lui antihrist”?

Sunt unii creștini superstițioși care evită numărul 666 și ca zi din an (6 iunie 2006, 06.06.06), și ca număr de telefon, și ca orice număr cu care au de a face, iar acum șterg cu sârguință de pe produsele cumpărate codul de bare, că de, ar avea inclus la pachet numărul 6-6-6.

Și ce absurditate: textul din Sfânta Scriptură îl iau textual ca pe 666, neglijând latura lui duhovnicească, gemetrică și simbolică, dar pe codul de bare nu-l iau textual. Nici măcar așa nu sunt consecvenți cu ei înșiși deoarece nu duc își păstrează modul de a gândi textual până la capăt. Dacă numărul fiarei este 666, atunci nu este 6…6…6, cum ar fi în codul de bare. În loc de „…” pe codul de bare se pun o mulțime de alte numere. N-ar fi scris oare în Apocalipsă, dacă Sfântul Ioan Evanghelistul ar fi vrut să descrie codul de bare, 6x6y6 unde x și y aparțin mulțimii numerelor naturale? Atunci ar fi scris în Sfânta Evanghelie așa:

Apoc.13:18. Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Și numărul ei este 6x6y6 unde x,y € N

Lăsând gluma la o parte, după cum a adăuga la textul Apocalipsei ce-am adăugat eu este un mare păcat având înțelesul că pecetea lui antihrist ar fi codul de bare (nu numărul gemetric al numelui lui antihrist, cum este în realitate) tot așa și a modifica textele din Sfinții Părinți adăugând 666 unde nu este locul lui înseamnă cu adevărat a pune pecetea lui antihrist pe acea carte, dându-i un înțeles pe care nu l-a dorit Hristos, deci un înțeles antihristic. Și tot așa fac cu viața lor, și-o pecetluiesc antihristic cu 666, dacă se însemnează în credința lor și în preocupările lor cu obsesia lui 666, în loc să fie preocupați de lucrarea cea preaminunată a pocăinței, care i-ar îndumnezei, lărgindu-le înțelegerea și care ar schimba cu adevărat istoria, fiind duși în împărăția cerurilor cea lăuntrică, încă de pe acum. Nu protestând politic se schimbă istoria, ci plângându-ne păcatele Domnul își luminează fața Sa peste noi și schimbă El însuși istoria, schimbând inimile boierilor.

Apoc.22:18. Și eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele proorociei acestei cărți: De va mai adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise în cartea aceasta; 19. Iar de va scoate cineva din cuvintele cărții acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieții și din cetatea sfântă și de la cele scrise în cartea aceasta.

Matei 4:17 De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor.

Iov_12:24 Cel ce schimbă inimile boierilor noroadelor pământului, și i-au făcut pre ei să rătăcească în calea, care n-au știut.

Psa 32:10 Domnul risipește sfaturile neamurilor, și leapădă sfaturile boierilor.

Haideți să vedem acum cum adaugă cei de la Credința Strămoșească și cei care îi citează la textul Sfinților Părinți credința lor greșită că exact 666 ar fi pecetea, contrazicând Sfânta Scriptură care zice că 666 este numărul care arată numele fiarei, dacă cineva are pricepere (duhovnicească) să-l socotească. Adică nu orice 666 este numărul fiarei, ci acel număr de om, care arată numele fiarei. Cine zice că 666 este pecetea să ne zică și numele fiarei, dacă are această pricepere pomenită în apocalipsă, ca să ne convingă că acel 666 al lui este negreșit numărul numelui fiarei, iar nu un număr oarecare de 666.

Apoc.13:17. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.

Vedeți? Numai când 666 este numărul numelui fiarei, iar nu un 666 oarecare, de abia atunci este semnul sau pecetea lui antihrist, căci va face cunoscut tuturor că aparține lui antihrist. Și să nu uităm că înainte de pecetluire negreșit trebuie să fie o închinare ca lui Dumnezeu (deci prin ritual religios) adusă fiarei:

Apoc.13:15. Și i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să și grăiască și să omoare pe toți câți nu se vor închina chipului fiarei.

Dacă a văzut cineva până acum un astfel de chip făcător de minuni rele, să vină să ne spună și nouă. Dacă l-a văzut și ne spune aceasta înseamnă că s-a închinat lui, fiindcă nu a murit. Dar dacă nu l-a văzut încă nimeni înseamnă că încă nu există și, deci, încă nu a început pecetluirea.

De altfel în greacă 666 se scrie așa ΧξϹ (unde Ϲ este digamma) iar Hristos se prescurtează în greacă așa Χς ceea ce evident vrea să ne arate simbolic că antihrist va copia la început exact comportamentul lui Hristos, pentru a se substitui Lui („anti” înseamnă și „contra” dar și „în locul”) doar că va avea ceva pe care Hristos nu a avut-o și anume slava deșartă, căutând slava numelui său, iar nu a lui Dumnezeu. Și aceasta este simbolizată tocmai prin litera ξ care seamănă cu un șarpe. Căci șarpele cel vechi ne-a ispitit pe noi să nu mai căutăm slava numelui lui Dumnezeu, ci slava (re)numelui nostru, să năzuim să devenim dumnezei falși adică nu după har, ci fără de Dumnezeu.

Ioan 5:43. Eu am venit în numele Tatălui Meu și voi nu Mă primiți; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veți primi.

Fac 3:4 Atunci șarpele a zis către femeie: „Nu, nu veți muri! 5 Dar Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”.

Iată acum unul din textele corupte prin inovații de tip eretic, care strâmbă înțelesul textelor ortodoxe:

Atunci se vor duce toți către dânsul și-i vor zice: am auzit că ești mare împărat și veselești pe toți slujitorii tăi, pentru aceasta am venit, ca să ne închinăm ție, spre a ne hrăni, că pierim de foame. Atunci le va zice înșelătorul: veniți să vă punem pecetea (666) pe mâna dreaptă și pe frunte și vă voi da oricâte voiți. Pentru aceasta va pecetlui dreapta omului, ca să nu mai poată face cu mâna semnul cinstitei Cruci și să fie a lui desăvârșit. Se vede că numai cu câte o literă are să fie însemnată în pecetea lui Antihrist, pentru fiecare cuvânt, care va fi zis al lepădării de Dumnezeu. Iar aceia, necunoscând înșelăciunea lui, vor sta ca să-i pecetluiască pe mâna dreaptă și pe frunte.

Iar pecetea lui va avea numărul 666, după mărturisirea Sfântului Ioan Evanghelistul. Și îi va face pe cei mari și pe cei mici bogați, va slobozi pe cei ce sunt în robie, ca pe mulți să-i amăgească, și nimeni nu va putea să vândă, sau să cumpere, fără numai aceia care vor avea semnul și numărul fiarei sau numărul numelui fiarei.

„Aici este înțelepciunea. Cel ce are minte, socotească numărul fiarei; că nume de om este și numărul ei este 666”. Iar înțelesul peceții va fi așa: „Mă lepăd de Făcătorul cerului și al pământului, mă lepăd de Sfântul Botez, mă lepăd de a sluji lui Hristos și mă fac rob al tău; mă lepăd de împărăția cerului și iubesc muncile cele veșnice; mă lepăd de Sfânta Cruce și primesc pecetea ta”. Acestea vor fi scrise în pecetea înșelătorului Antihrist. Care nu va voi să primească pecetea lui, va primi moartea din mâinile lui.

M. Zosima PASCAL, Sfârșitul Omului, Ed. Credința Strămoșească, s.l., 1998, pp. 111-l12.

Deoarece vedem că se repetă aceeași modificare (adăugarea în paranteze a numărului 666, tocmai în dreptul cuvântului ce desemnează pecetea pentru a sugera că numărul ca atare este pecetea) și în alte părți ale cărții înțelegem că această modificare nu este întâmplătoare, vreo greșeală de tipar, ci una țintită. Ne gândim: oare este mâna unui zelot care își pune propria înțelegere mai presus de cea a Sfinților Părinți sau este o mână criminală ce urăște pacea Bisericii și dorește tulburarea creștinilor simpli după perceptul deja clasic „Divide et impera” (expresia provine din latină unde exista și ca proverb. În română este mai cunoscut ca: „divide și cucerește”, „dezbină și stăpânește”. Alte posibile traduceri ar fi: dezbină și impune-ți voința sau dezbină și domină)?

Pentru a înțelege gravitatea obrăzniciei falsificatorului Sfintei Predanii și stăruința sa în lucrarea demonică a minciunii să mai dăm un singur exemplu de măsluire din această ediție.

Este vorba de atacul tocmai la… Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin și Sfânta Scriptură! În rest lăsăm cititorii să verifice și celelalte modificări făcute în același ton și cu același scop. Ar trebui o lucrare dedicată numai acestei probleme care atât de mult a tulburat pe creștinii zilelor noastre.

Mai întâi redăm textul original, cel vechi, fără nici un fel de modificări:

Iară „în bisearica lui Dumnezeu” zice nu întru a noastră, ci întru cea veachie iudaicească, că nu la noi, ci la Iudei va să vie; nu pentru Hristos, ci împotriva lui Hristos și a celor ce sânt ai lui Hristos, pentru aceasta și antihrist să numeaște. [ din textul original: Adecă „împotrivnic lui Hristos”, că aceasta însemnează cuvântul grecesc antihrist. Kiril al Ierus., 11.]

Însă trebuie întâi să se propoveduiască Evangheliia la toate neamurile, „și atuncea să va arăta cel fărădeleage, a căruia venirea va fi cu lucrarea Satanii, întru toată putearea, și în semne și minuni mincinoase, întru toată înșălăciunea nedreptății, întru cei peritori, pre carele Domnul îl va omorî cu graiul gurii sale și-l va strica cu venirea arătării sale”. [ din textul original: 2 Thes. 2:8-9.] Deci nu însuși Diavolul să va face om după asemănarea întrupării Domnului – să nu fie! – ci om să va naște din curvie și va priimi toată lucrarea Satanii. Că mai nainte știind Dumnezeu voința lui cea rea ce vrea să fie, va slobozi a lăcui întru el Diavolul. [ din textul original: Gură de Aur, Vor. a 3-a la Epist. a 2-a cătră Thes.]

Sfântul Cuvios Ioann DAMASKIN, Descoperire cu amăruntul a pravoslavnicii credințe, Ed. Predania, București, 2011, pp. 218-219.

Am adus aici textul transliterat, după prima ediție românească a Dogmaticii (apărut cu mult înainte de mania antiCIP), pentru ca să nu existe bănuiala că din ediția modernă s-ar fi scos ceva și manipulatorii ar fi publicat originalul. Vom vedea așadar că ei (iar nu Sfânta Biserică), fac modificări cu obrăznicie, cum au făcut și ereticii cei vechi, la textele Sfinților Părinți, pentru a-și susține rătăcirea. Vom înțelege astfel că scrierile publicate de ei sunt apocrife, ne mai putând fi

crezute.Iată și același text modern, corect, din Dogmatica Sfântului Ioan Gură de Aur:

Când spune apostolul „în Biserica lui Dumnezeu”, nu vorbește de Biserica noastră, ci de cea veche, de cea iudaică [Adică de Templul din Ierusalim (n.n.)]. Căci antihrist nu va veni la noi, ci la iudei. Nu va veni pentru Hristos, ci contra lui Hristos; pentru acest motiv se și numește antihrist. Trebuie mai întâi să se predice Evanghelia la toate neamurile (Matei XXIV, 14). „Și atunci se va arăta cel fără de lege, a cărui venire va fi cu lucrarea satanei, cu toată puterea și cu semne și cu minuni mincinoase, cu toată amăgirea nedreptății la cei care pier, pe care Domnul îl va omorî cu graiul gurii Sale și-l va pierde cu venirea arătării Sale” (II Tesaloniceni II, 8-9.). Deci nu însuși diavolul se face om așa cum s-a înomenit Domnul - să nu fie! - ci se naște om din curvie și primește toată energia lui satan. Căci Dumnezeu, cunoscând mai dinainte toată perversitatea voinței lui, pe care o va avea, îngăduie ca să locuiască diavolul în el.

Sfântul Cuvios Ioan DAMASCHIN, Dogmatica, pp. 175-l76Acum să cercetăm mai jos textul apocrif și modul pervers prin care s-a introdus minciuna.

Manipulatorii din editură se folosesc de tehnica de a-și trâmbița strident râvna pentru adevăr, pentru a nu se mai auzi foșnetul șarpelui ce intră printre cuvinte.

Traducătorul își ia o mască de râvnă pentru păstrarea înțelesului original. Se folosește de paranteze și sinonime pentru a evidenția faptul că dorește să redea un înțeles cât mai corect, cât mai „conform cu Sfântul Ioan Damaschin”, însă nu se sfiește, fără nici o explicație, a introduce falsul în acte, prin adăugarea mincinoasă a lui 666, care lipsea din textul original (v. ediția J.-P. MIGNE, Patrologiæ Cursus Completus, Series Græca, Patrologiæ Græcæ, Tomus. XCIV, Paris, 1864,) exact în punctul cheie. Autorul înșelăciunii își dorește ca noi, punând pe limbă păruta lui sete pentru adevărul cel dulce, să înghițim ca pe un hap ascuns de coajă și minciuna cea amară, fără a o mai verifica.

Apariția stăruitoare a lui 666 în toate punctele esențiale ale Sfinților Părinți acționează ca o picătură chinezească pentru a introduce și în rândul ortodocșilor fobia (re)numită a adventiștilor, superstițioșilor și psihopaților: Hexakosioihexekontahexaphobia {(pronunțat: hexa-koseeoi-hexe-konta-hexaphobia) [derivat din Greaca Veche ἑξακόσιοι (600), ἑξήκοντα (60), și ἕξ (6); însemnând literal „frica de [numărul] 666”). Această boală a minții își are originea din interpretarea eronată a versetului Apocalipsă 13:18, care arată că numărul numelui fiarei este 666 legat de satana sau de antihrist}. Scopul ascuns este de a-i face de râs pe ortodocși, ca oamenii, privindu-le rătăcirea să hulească Sfânta Ortodoxie, ca și cum Ea ar fi generat o astfel de superstiție. Din fericire Sfânta noastră credință este apărată de Sfinții Părinți. La ei găsim soluții insuflate de Sfântul Duh pentru vindecarea tuturor păcatelor minții (care sunt neșiința și cunoștința mincinoasă sau descentrarea cunoașterii adevărului), din care pornesc toate păcatele.

http://en.wikipedia.org/wiki/HexakosioihexekontahexaphobiaSă urmărim, acum, textul falsificat:

Dar nu în Biserica cea Ortodoxă, ci în cea iudaică. Căci nu la noi, ci la iudei va veni. Nu pentru Hristos, ci împotriva lui Hristos și a celor ce sunt ai lui Hristos. De aceea se și numește Antihrist, însă trebuie mai întâi să se propovăduiască Evanghelia la toate neamurile. Și apoi se va arăta cel fără de lege, a cărui venire va fi cu lucrarea satanei și cu puterea diavolului; semne și minuni mincinoase va face cu fermecătorii, cu nedreptate în cei pieritori (pecetluiți cu 666); pe acesta Domnul îl va omorî cu duhul gurii Sale și-l va strica cu venirea arătării Sale. Deci, nu diavolul se va face om, ci, după asemănarea întrupării Domnului, (să nu fie) un om se va naște din curvie, și va primi toată lucrarea satanei, că, mai înainte știind voința lui cea rea, Dumnezeu va slobozi diavolul să locuiască în acel om.

M. Zosima PASCAL, Sfârșitul Omului, Ed. Credința Strămoșească, s.l., 1998, pp. 84-85.

Și vedem un lucru și mai cumplit: textul modificat face parte chiar din Sfânta Scriptură! De aceea nu numai că nu ne dau locul de unde a fost luat citatul (II Tesaloniceni II, 8-9 ) dar nici măcar ghilimelele care ar indica că este vorba de vreun citat:

2 Tesaloniceni 2:8 Și atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale și-l va nimici cu strălucirea venirii Sale. 9 Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase, 10 Și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască.

Unde este așadar în Sfânta Scriptură adaosul măsluitorilor de la Credința Strămoșească: „(pecetluiți cu 666)”?

Ținem să reamintim celor ce poftesc să modifice textul Sfintelor Scripturi de pedeapsa care îi așteaptă, pomenită tocmai în Apocalipsă (de care ei fac atâta caz!):

Apocalipsă 22:18 Și eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele proorociei acestei cărți: De va mai adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise în cartea aceasta; 19 Iar de va scoate cineva din cuvintele cărții acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieții și din cetatea sfântă și de la cele scrise în cartea aceasta.

Să luăm aminte!La completările edițiilor ulterioare celei din 1998, observăm că se folosește același ton, același

sistem de trunchere și dezinformare și același duh comun cu cel al adventiștilor: apocaliptic de manipulare a conștiințelor în legătură cu sfârșitul lumii. Adventiștii de azi, deși folosesc aceleași tehnici de manipulare cu citate din Sfânta Scriptură, au, însă, alte obiecte de ură, pe care le răstălmăcesc a fi semnul fiarei. Ei urăsc papalitatea, sărbătorirea Zilei Domnului (duminica) și… Sfânta Tradiție:

NOTĂ: Numai o singură putere îndeplinește toate aceste caracteristici. Istoria a dovedit că papalitatea nu numai că a primit puterea, scaunul și o mare autoritate din partea Romei pagâne, și astfel a fost o putere mondială timp de 1260 de ani (538-1798), timp în care ea a dat morții cam 50 de milioane de creștini, care au refuzat să se plece în închinare înaintea ei, dar, de asemenea, a făcut declarații blasfemiatoare – că este capabilă să ierte păcatele și că episcopul de Roma este „Dumnezeu pe pământ”.

Apocalipsa folosește un obicei vechi de a da valori numerice numelor oficiale sau titlurilor. Aceasta ajută ca această putere să fie identificată. Titlul acordat episcopului Romei este „Locțiitorul Fiului lui Dumnezeu”, în limba latină „Vicarius Filii Dei”.

Aceste litere adunate, ca valoare, dau exact 666 !V=5 I= 1 C=100 A=0 R=0 I= 1 U=5S=0112

F=0 I=1 L=50 I=1 I=1 53

D=500E=0 I=1 501

112+53+501=666

4. Cine dă aceste mesaje de avertizare în Apocalipsa? Apoc.3,19Iisus spune: „Eu mustru și pe toți aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, și

pocăiește-te!”NOTĂ: Acesta este un mesaj de iubire din partea lui Iisus. În Biserica Catolică sunt

mulți creștini buni, iubitori, care Îi servesc lui Iisus cu bucurie și pe care Iisus îi socotește drept copii ai Săi. Aici nu este un atac împotriva prietenilor noștri, care sunt alt fel de creștini, ci un rezumat al faptelor sistemului religios roman istoric, care a demonstrat atât de multă putere în secolele trecute. Mulțumim lui Dumnezeu că Iisus ne iubește destul, ca să ne dea serioase avertismente, așa încât noi să putem evita primirea semnului fiarei.

5. Care este „semnul fiarei”?Noi trebuie să cerem sistemului papal să spună, cu toată corectitudinea, ce semn al

autorității are.NOTĂ: Următoarea afirmație poate fi găsită în Arhiva Catolica din London,

Ontario, Canada, (1 Septembrie 1923) : „Duminica este semnul autorității noastre … Biserica este superioară Bibliei, și această schimbare a păzirii Sabatului este dovada acestui fapt.”

6. Sunt și alte dovezi ale schimbării?Da. În Catechismul catolic, de Peter Geiermann, la pagina 50, citim următoarele :„ Întrebare: Care este ziua Sabatului?Răspuns: Sâmbăta este ziua Sabatului.Întrebare: De ce păzim noi duminica în locul Sâmbetei?Răspuns:Pentru că Biserica Catolică a transferat solemnitatea din ziua Sâmbetei în

duminică”NOTĂ: Papalitatea declară că ea a schimbat ziua de închinare de la sâmbătă la

duminică și că păzirea duminicii de către lume este semnul autorității și puterii sale. Noi rezumăm, spunând că semnul lui Dumnezeu, sau semnul puterii Sale, este Sabatul și păzirea Sabatului, în timp ce semnul și puterea fiarei în probleme religioase este duminica și păzirea duminicii. Multe surse romano-catolice, prea numeroase pentru a fi citate aici, mărturisesc despre această schimbare.

7. A schimbat papalitatea cu adevărat a patra poruncă a lui Dumnezeu? Daniel 7,25Nu! „Dan 7:25 Și va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt și va

asupri pe sfinții Celui Preaînalt, și își va pune în gând să schimbe sărbătorile și legea, și ei vor fi dați în mâna lui o vreme și vremuri și jumătate de vreme.”

NOTĂ: Daniel 7 este o profeție paralelă cu Apocalipsa 13. Mesajul este clar că papalitatea doar s-a gândit că poate să schimbe ziua de închinare (traducerea engleză spune că „gândește” în loc de „se va încumeta”) ; Sabatul poruncii a patra rămâne, însă duminica nu este o zi sfântă (Exod 20,8).

8. Ce nemulțumire avea Dumnezeu în zilele lui Ezechiel ? Ezechiel 22,26Răspuns: „de la zilele Mele de odihnă și-au întors ochii „NOTĂ: Aceasta încă se întâmplă și astăzi. Mulți conducători religioși spun: „Nu

este nici o diferență între Sabat și duminică”. Dar Dumnezeu încă spune: „Îmi nesocotești locașurile Mele cele sfinte, Îmi spurci Sabatele” (Ezechiel 22,8)

9. Ce a spus Dumnezeu despre încercarea de a schimba Legea Sa? Deuteronom 4,2;

Luca 16,17„Să n-adăugați nimic la cele ce vă poruncesc eu, și să nu scădeți nimic din

ele”(Deut. 4,2)„Este mai lesne să treacă cerul și pământul decât să cadă o singură frântură de

slovă din Lege.” (Luca 16,17)NOTĂ: Bisericile populare sunt date de rușine. Așa cum am studiat mai înainte, în

mod virtual toate bisericile admit în scrierile lor oficiale că nu există nici un verset biblic pentru sfințirea duminicii.

CUM ESTE PRIMIT SEMNUL10. De ce poruncește Dumnezeu îngerilor Săi să amâne distrugerea pământului?Apoc. 7,1-3„Nu vătămați pământul…până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor

Dumnezeului nostru!”NOTĂ: Dumnezeu ține frânele distrugerii pământului pânâ când poporul Său va

primi sigiliul Său care este Sabatul. Curând, fiecare om de pe pământ va fi într-una din cele două grupe: grupa lui Dumnezeu, cu sigiliul sabatic, sau grupa fiarei, cu semnul contrafăcut – duminica.

<https://sabatismos.wordpress.com/seminarii-de-apocalips/19-semnul-fiarei/>, vineri, 23 februarie 2018.

Limbajul codificat al Apocalipsei nu este atât de acoperit, dacă cineva înțelege că Apocalipsa trimite la întreaga Scriptură prin simbolurile și expresiile folosite. Expresia „un semn pe mână și pe frunte” este cunoscută cititorilor atenți încă din cartea Exodului (Ieșirea, 2Moisi, cap. 13: 9, 6 — aceeași numerotare ca în Apocalipsă), unde sărbătoarea comemorativă a eliberării din Egipt (Paștele mozaic) este numită figurat „ca un semn pe mână și ca un semn de aducere aminte pe frunte”. Desigur, în cazul Exodului sărbătoarea specifică era un semn distinctiv al lucrării lui Dumnezeu, nu al vreunei „fiare”. Prin analogie, semnul fiarei din Apocalipsă, trebuie să fie o sărbătoare care va fi impusă prin lege, și a cărei respectare va fi obligatorie, condiționând pe cetățeni din punct de vedere economic și amenințând cu dispariția pe cei care nu se supun.

Vi se pare verosimil că ar putea fi o sărbătoare nouă și nemaiauzită? Ar fi dificil să se impună noutăți în domeniul acesta. Tradițiile populare sunt mai puternice, iar Iisus, în timpul vieții pământești, a avut permanente dispute cu religioșii pe tema conflictului dintre Sfânta Scriptură ebraică și Sfânta Tradiție ebraică (Marcu 7:7, 9; Isaia 29:11-13). O ciudățenie este faptul că termenul grecesc ΠΑΡΑΔΟΣΙΣ (parádosis = tradiție, predanie, trădare) totalizează 666, după simbolurile clasice ale literelor, fără nici o șmecherie: Π (80) + Α (1) + P (100) + Α (1) + Δ (4) + O (70) + Σ (200) + Ι (10) + Σ (200) = 666. Dacă acesta este faimosul număr fatidic al Apocalipsei este prematur să spun, dar cu sau fără cifre sau cipuri, se știe că tradițiile sunt mai periculoase când sunt favorizate politic, tocmai pentru că sunt populare și dezavantajează pe cei cu tradiții minoritare sau care au o busolă mai bună (pe frunte!) decât tradiția.

<http://florinlaiu.com/portfolio-items/cipofobia-666-ca-traditie-si-tradare/>, vineri, 23 februarie 2018.

Desigur că cele afirmate mai sus de adventiști sunt manipulări grosolane, datorată întunericului prin care sunt înșelați de tatăl minciunii prin descentrare de la cunoștința adevărului.

Pe scurt, iată dezlegarea dumnezeiască a amăgirii pătimite de ei:În privința faptului că Sfânta Scriptură ne învață că suntem datori să sărbătorim Duminica

(etimologic = Ziua Domnului) vă redăm chiar cuvintele Sfântului Duh prin Sfinții Apostoli. Însuși Dumnezeu ne-a dat nouă creștinilor (poporul cel adevărat al lui Dumnezeu, Israil duhovnicesc), prin Învierea Trupului Său, o nouă zi de odihnă (Duminica este Ziua cea Una, adică cea întâi – prima – a săptămânii și chip al zilei a opta a creației – a veșniciei) a cărei umbră era Sâmbăta (etimologic =

Sabatul, ziua a șaptea), după cum ne învață Sfinții Apostoli:

Col 2:16 Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete, 17 Care sunt umbră celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos.

Evr 4:4 Căci undeva, despre ziua a șaptea, a zis astfel: „Și S-a odihnit Dumnezeu în ziua a șaptea de toate lucrurile Sale”. 5 Și în același loc, zice iarăși: „Nu vor intra întru odihna Mea!”. 6 Deci, de vreme ce rămâne ca unii să intre în odihnă, iar aceia cărora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat, 7 Dumnezeu hotărăște din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus: „Dacă veți auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoșați inimile voastre”. 8 Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de odihnă. 9 Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu. 10 Pentru că cine a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit și el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale. 11 Să ne silim, deci, ca să intrăm în acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă a neascultării

Mat 28:1 După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, ca să vadă mormântul.

Mar 16:2 Și dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt.

Mar 16:9 Și înviind dimineața, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni.

Fap 20:7 În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească și a prelungit cuvântul lui până la miezul nopții.

1Co 16:2 În ziua întâi a săptămânii (Duminică), fiecare dintre voi să-și pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângerea abia atunci când voi veni.

Apo 1:10 Am fost în duh în zi de duminică și am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiță [...] Apo 7:13 Șl a răspuns unul din cei bătrâni, zicându'mi mie: aceștia cari sunt îmbrăcați cu veșmintele cele albe cine sunt? Și de unde au venit? 14 Și am zis lui: Doamne tu știi. Și mi-au zis mie: aceștia sunt cei ce vin din necazul cel mare și și-au spălat veșmintele lor, și și-au albit veșmintele lor în sângele Mielului. 15 Pentru aceasta sunt înaintea Scaunului lui Dumnezeu și slujesc lui ziua și noaptea în biserica lui, și cel ce șade pre Scaun se va sălășlui preste ei, 16 Nu vor flămânzi mai mult, nici vor însetoșa mai mult; nici va mai cădea preste ei soarele, nici tot zăduful. 17 Că Mielul cel din mijlocul Scaunului va paște pre ei și îi va povățui pre ei la izvoare de ape vii, și va șterge Dumnezeu toată lăcrăma de la ochii lor.

Așadar, frângerea pâinii (Sfânta Euharistie sau Sfintele Taine sau Sfânta Împărtășanie), adunarea creștinilor (în care, printre altele, se colectau cele pentru milostenie) și descoperirile dumnezeiești despre Sfânta Liturghie (în care, prin scufundarea miridelor – părticelele scoase de preoți pentru cei de pe pomelnice care nu sunt necredincioși și nu trăiesc necununați – în sângele Mielului, creștinii dobândesc curățirea vieții sau albirea veșmintelor, sunt apărați de arșița păcatului și a grijilor acestei lumi, sunt schimbați la minte de Hristos, făcându-li-se lacrimile de pocăință mângâiere, sunt hrăniți și adăpați cu Pâinea cerească și Adevăratul Vin Nou care veselește inima), toate se sărbătoreau de Sfinții Apostoli și biserica primară, ca și azi, în ziua întâi a săptămânii, adică în ziua Domnului (= Duminica). Ea este, așadar, noua zi de odihnă lăsată adevăratului popor al lui Dumnezeu, adică noului Israil duhovnicesc (= creștinii Ortodocși).

În privința gemetriei latine a numelui papei și a celei grecești a Sfintei Tradiții că ar fi 666, este o speculație făcută din ingnoranța tâlcuirii numărului de 666 pe care ne-a transmis-o chiar Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, autorul Apocalipsei. După cum vom vedea mai jos că ne învață chiar Acesta 666 este un număr de identificare a unei persoane (antihristul) și nu a unui grup de persoane (de exemplu succesiunea papilor sau vreun popor sau vreo religie sau Sfânta Biserică), nici a

vreunei zile (de exemplu vineri ziua de odihnă la mahomedani sau sâmbătă ziua de odihnă la evrei și adventiști sau Duminică ziua de odihnă a creștinilor), nici a vreunei învățături (de exemplu obiceiurile omenești ale fariseilor sau Sfânta Tradiție). Tot Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan ne învață că se face nu după alfabetul latin sau ebraic, ci numai în limba greacă.

Dacă păstrăm logica adventistă (care ne învață porunci omenești după așezământul bătrânilor lor) în calculul numărului 666 trebuie să amintim că însuși numărul numelui profetesei lor (pe care ei se bizuie cel mai mult în răstălmăcirile pe care le fac istoriei și Sfintelor Scripturi) este… 666 și chiar numărul numelui sectei adventului este tot… 666:

b)-ELLEN GOULD WHITE: Nota (W este 2 de V)E=0L=50L=50E=0N=0100

G=0O=0U=5L=50D=500555

V=5V=5H=0I= 1T=0E=011

100+555+11=666Surprinzator sau nu... suma valorilor numerice ale numelui ELLEN GOULD WHITE

este 666 !! De data aceasta avem un nume de om, și nu un simplu titlu purtat de mai multi oameni care apare într-un document fals (Donatia lui Constantin) iar numarul este cu adevarat “un numar de om”, asa cum spune și Scriptura.Si chiar daca aceasta ar fi doar o coincidenta, este totusi prea mare ca EGW sa fie un indrumator și un exemplu al crestinilor.

c)-Secta AdventuluiMai mult,daca luam cuvintele: „Secta adventului” și selectam literele care

reprezinta numere romane vom avea: SEC(=100)TA AD(=500)V(=5)ENTV(=5)L(=50)V(=5)I(=1)666 adica 100+500+5+5+50+5+1=666Aceasta inseamna ca dupa interpretarea adventista, chiar ei ar putea reprezenta

numele și numarul Fiarei.

http://luminaadevarului.blogspot.com/2012/02/numarul-fiarei-666.htmlÎnsă logica adventistă, după părerile, voile, așezămintele și cugetele omenești căzute, după

bătrânii cei fățarnici, (prezentă, din păcate, și la cei ce se numesc Credința Strămoșească dar nu o

reprezintă), nu o putem primi, fiindcă ne oprește de la aceasta Însuși Domnul nostru Iisus Hristos:

Mar 7:6 Iar el răspunzând, au zis lor: bine a prorocit Isaia pentru voi, fățarnicilor, precum este scris: norodul acesta cu buzele mă cinstește, iar inima lor departe stă de la mine; 7 Și în zadar mă cinstesc, învățând învățături, porunci omenești. 8 Că lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți așezământul bătrânilor, spălarea urcioarelor și a paharelor, și alte asemenea ca acestea multe faceți. 9 Și zicea lor: bine, lepădați porunca lui Dumnezeu, ca să păziți așezământul vostru?

Noi urmăm Sfânta Predanie, scrisă și nescrisă, după cum ne învață Sfinții Apostoli:

2Te 2:15  Drept aceea, fraților, stați, și țineți predaniile care v'ați învățat, ori prin cuvânt, ori prin epistoliea noastră.  

2Te 2:15 αρα ουν αδελφοι στηκετε και κρατειτε τας παραδοσεις ας εδιδαχθητε ειτε δια λογου ειτε δι επιστολης ημων

Iată ce ne învață Sfânta Predanie (tocmai acel Paradosis = ΠΑΡΑΔΟΣΙΣ = παραδοσεις de mai sus bârfit de adventiși a fi semnul fiarei, dar pe care ne îndeamnă Sfântul Apostol să îl ținem) în legătură cu semnul fiarei și cu antihrist.

Antihrist este un om, așadar nu poate fi un neam, o biserică, o succesiune de papi, cu atât mai puțin nu poate fi o învățătură, nici măcar una omenească, cu atât mai puțin Învățătura lui Dumnezeu încredințată nouă prin Sfânta Scriptură sau prin viu grai de către oamenii cei Sfinți și ucenicii lor, după voia și cugetele Sfântului Duh, cum este Sfânta Tradiție.

2Ti 2:2 Și cele ce ai auzit de la mine, cu mulți martori de față, acestea le încredințează la oameni credincioși, care vor fi destoinici să învețe și pe alții.

2Pe 1:20 Aceasta știind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuiește după socotința fiecăruia; 21 Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu au grăit, purtați fiind de Duhul Sfânt.

Mântuitorul nu a avut, așadar, conflicte cu Sfânta Tradiție, pe care El Însuși a insuflat-o prin Sfinții Apostoli, cum vom vedea mai jos, ci cu obiceiurile inventate de oameni, precum este și frica superstițioasă de 666. Mult mai aproape de realitatea numărului numelui unei persoane este profetesa lor. Însă aceasta nefiind transmisă nouă prin Sfânta Predanie, nu credem în ea, ci o redăm doar ca o dezvăluire a consecințelor hilare a logicii adventiștilor, care își taie craca de sub propriile picioare. Vom vedea că și cei de la Credința Strămoșească, făcând acele adaosuri, se dezvăluie pe ei înșiși a fi antihriști, nu pentru a-i disprețui sau urî pe adventiști sau zeloți, ci pentru a disprețui și urî păcatul de a răstălmăcii Sfânta Tradiție după voile și cugetele proprii, obicei numit de Sfinții Părinți a fi calea morții.

Vom da la sfârșitul acestui studiu dezlegarea numărului numelui fiarei 666, după Sfânta Predanie.

Este logică această lucrare comună a adventiștilor cu cea a anticipiștilor, fiindcă după sfințitul Mucenic, Părintele Daniil Sâsoev, acest curent CIP = 666 = pecetea lui antihrist, provinde direct de la adventiști, deși acum ei se dezic de el, pentru se arăta a fi mai originali, mai ieșiți din comun, acum că văd la mare modă atâți ortodocși amăgiți de el:

- Unii oameni fac referire la cuvintele Sfântului Ignatie Briancianinov atunci când el spune că respingerea este trimisă de Dumnezeu, și nu încerca s-o oprești cu mâna ta slabă. Cum se corelează cuvintele Sfântului Ignatie cu activitatea misionară?

Iurii Maximov: Aici se vorbește despre acei oameni care și-au făcut alegerea lor și, atunci când au făcut o alegere, nu poți face nimic cu ei. Dacă oamenii nu vor să asculte despre Dumnezeu acum și veți continua să insistați, ei nu vor deveni ortodocși, ci pur și simplu vor începe să vă urască. Și nu veți putea schimba acest lucru. Dar dacă o persoană vrea să știe adevărul, atunci puteți schimba foarte multe. Știți, există o

parabolă. Un om mergea pe malul mării după o furtună. O mulțime de stele de mare fuseseră aruncate pe nisip, astfel încât nisipul era plin de ele. Și omul a văzut un băiat, care lua aceste stele și le arunca înapoi, în mare. Trecătorul l-a întrebat pe băiat: „De ce faci acest lucru?” El i-a răspuns: „Dacă aceste stele nu vor fi ridicate și aruncate înapoi în mare, ele se vor veșteji și vor muri.” Trecătorul a obiectat: „Uită-te cât de multe simt, nu vei putea schimba nimic, nu vei reuși să le arunci pe toate înapoi, în mare.” Atunci băiatul a ridicat o altă stea, s-a uitat la ea, a aruncat-o în mare și a spus: „Poate că nu voi putea schimba ceva pentru toate, dar pentru această stea am schimbat foarte multe”.

Părintele Daniel: Eu aș adăuga următoarele. Este foarte important pentru misionari să retină un lucru. La noi prea multă energie se consumă pentru a opri apostazia, dar nu consumăm la fel de multă energie pentru a salva oamenii. Într-adevăr, încercarea de a opri apostazia este imposibilă. Respingerea, răzvrătirea umanității împotriva lui Dumnezeu este de neoprit. Este adevărat. Dar nu uitați că vechii creștini nu se luptau cu păcatul păgân, ci cu rătăcirea păgână. Vechii creștini nu se luptau nici chiar cu gladiatorii, ei îi salvau pe păgâni. Îi adunau, le vorbeau despre faptul că nu ar trebui să se închine la idoli, ci trebuie să se închine la Singurul Dumnezeu Adevărat. Și atunci când păgânii deveneau creștini, ei renunțau și la rătăcire, și la jocurile cu gladiatori etc. Și apoi, când au devenit mai mulți, au fost interzise și dezmățul, și jocurile cu gladiatori. Iar la noi totul este invers. Ne luptăm cu ceva care nu poate fi învins, dar în același timp cei care pot fi salvați sunt ignorați. Aceasta este o greșeală. Sfântul Ignatie are dreptate atunci când spune că nu trebuie să facem acest lucru. Nu trebuie să ne luptăm cu ceva ce nu poate fi schimbat. Dar îi putem salva pe acei oameni care doresc acest lucru. Acesta este un moment foarte important. Deoarece dacă energia care este consumată în Rusia pentru lupta cu numărul unic de identificare fiscală și cu pașapoartele ar fi folosită pentru propovăduirea Ortodoxiei la musulmani, atunci Rusia ar arăta altfel, înțelegeți?

Iurii Maximov: Aș dori să adaug ceva despre care cititorii sârbi, probabil, nu știu. Sfântul Ignatie a fost episcop în Caucaz, unde trăiau o mulțime de musulmani, și în eparhia sa el își desfășura activitatea misionară. El a avut, la fel ca în toate eparhiile mari ale Bisericii Ortodoxe Ruse, misionari eparhiali speciali, care trebuiau să predice Evanghelia la musulmani și la alți necredincioși. Înainte de Revoluție, în Rusia aceasta era o practică comună, și în scrisorile sale există mențiuni cu privire la acești misionari, precum și despre musulmanii din eparhia sa care s-au botezat datorită minunilor lui Dumnezeu. Prin urmare este absurd să credem că Sfântul Ignatie era împotriva misiunii.

- Următoarea întrebare este despre ispitele contemporane de la noi. În Serbia a început introducerea pașapoartelor biometrice, și există ispita în rândul oamenilor că prin primirea unui nou pașaport se renunță la Hristos și se primește pecetea lui antihrist.

Iurii Maximov: Aceasta este înșelarea drăcească și una dintre capcanele tradiționale ale diavolului. Este ușor de observat după istoria Rusiei. La noi, când nu demult au fost schimbate pașapoartele sovietice cu pașapoarte rusești, oamenii spuneau că cei care primesc pașapoarte rusești nu mai sunt creștini și nimic nu îi mai poate salva, nu trebuie să acceptăm noile pașapoarte, ele sunt de la antihrist, trebuie să păstrăm pașapoartele vechi, sovietice, „bune”. Asta, în timp ce cu patruzeci și ceva de ani în urmă, când au fost introduse aceste pașapoarte sovietice „bune” pe scară largă în întreaga țară, tot astfel de oameni spuneau că ele sunt de la antihrist și că nu trebuie acceptate. Chiar mai mult decât atât, încă mai devreme, înainte de Revoluție, pe timpul țarului, au existat oameni care spuneau că nu trebuie să acceptăm pașapoartele țariste, deoarece acestea sunt de la antihrist.

Părintele Daniel: Sfântul Dimitrie al Rostovului a scris că în secolul al XVIII-lea, atunci când au apărut primele pașapoarte și primii bani de hârtie, erau persoane care susțineau că acestea sunt pecetea lui antihrist.

Iurii Maximov: Care este sensul acestui truc? Sensul este de a forța oamenii să privească nu la Hristos, ci la unele lucruri exterioare. Pașaport, card, un oarecare cod de bare. Dar o persoană nu poate sluji la doi stăpâni. Așa se dovedește că noi nu ne mai uităm dacă suntem sau nu împreună cu Hristos, dacă îndeplinim sau nu îndeplinim poruncile Lui, dacă ținem credința lui Hristos sau nu o ținem, ci ne uităm la faptul dacă am primit sau nu pașaportul, dacă ambalajul are cod de bare sau nu. Adică oamenii încetează să se uite la esență și sunt abătuți de la ea.

- Persoanele care au aceste puncte de vedere cu privire la noile pașapoarte etc., fac referire la cuvintele stareților, Paisie Aghioritul și alți câțiva, despre care eu nu știu nimic, în afară de ceea ce este scris despre ei pe Internet. Cum să înțelegem acest lucru?

Părintele Daniel: Noi știm că și Sfinții Părinți făceau greșeli, atunci când ne învățau contrar doctrinei Sfintei Tradiții. După cum spunea Sfântul Vincențiu de Lerin, Sfânta Tradiție este ceea ce au învățat toti, întotdeauna și peste tot. În orice caz, această teorie a pre-peceții - la noi, în Rusia, a fost inventat acest termen - este o învățătură care a apărut abia de curând. Așa ceva nu a existat înainte. De fapt, acest punct de vedere este greșit și în sensul teologic. Iurii Valerievici a vorbit despre semnificația spirituală, iar eu voi vorbi despre cea teologică. Adevărul este că pentru noi principalul lucru este legământul oamenilor cu Hristos. Noi suntem în acord cu Dumnezeu, iar Dumnezeu - cu noi. Și, după cum a spus Domnul, nimeni nu ne va răpi din mâinile Tatălui Ceresc, deoarece Tatăl nostru este mai mare decât oricine. Domnul a spus că „din mâna Mea nu fură nimeni”. Și pecetea lui antihrist, care este descrisă în Apocalipsă, în capitolul al treisprezecelea, după cum este interpretată de Părinții Bisericii - Sfântul Ipolit Romanul, Sfântul Andrei al Cezareii, Sfântul Irineu de Lyon - , aceasta este o chestiune de acord personal cu antihrist. Acesta este, de asemenea, un legământ, dar diferit. Nu în zadar Sfântul Andrei al Cezareii spune că, așa cum noi primim pecetea Duhului Sfânt prin miruire, la fel și antihrist va da pecetea cea rea, necurată. Și aici problema nu este de mijloace tehnice - asta este o gândire îndreptată în direcție greșită. Pentru că o pecete poate fi aplicată și cu o mână obișnuită, cu orice. Sensul acestei peceți nu constă în mijloacele tehnice, ci în faptul că oamenii de bunăvoie trec de partea dușmanului. Acest lucru este foarte important!

Mulți oameni cred că antihristul nu va reuși să identifice persoanele fără pecete, dar în antihrist va trăi satana, după cum se menționează în Epistola către Tesaloniceni, că el va acționa prin acțiunile lui satana,, iar satana are - autoritate asupra tuturor duhurilor viclene. Duhurile viclene merg după noi și ne compromit. La fel cum e descris în istorisirea despre trecerea fericitei Teodora prin vămile văzduhului, ele înregistrează fiecare faptă rea pe care o facem noi. Oare îi va fi greu antihristului să cheme duhurile și să le întrebe unde se află cineva? Ba îi va fi foarte ușor să le întrebe. Pentru aceasta el nu are nevoie să ne urmărească. Antihristul nu va fi interesat să afle unde se află persoana, cu ce se ocupă, ce vinde. Pentru el va fi important ca persoana să încheie acordul cu el. Să intre în uniune cu el. El o să ne șantajeze prin foame, de aici interdicția asupra comerțului, și principiul va fi simplu - nu te vei închina la mine, te voi extermina cu foamea. Aceasta este logica, înțelegeți?

La noi a avut loc o substituire, care a fost realizată de către sectanți. Ideile că INN [echivalentul rus al CNP-ului - n.n.] și pașapoartele biometrice, și pașapoarte în general sunt pecetea lui antihrist provin din mediul disidenților. Despre pașaport au inventat disidenții. La început disidenții ruși, vechii credincioși, apoi alergătorii - a existat o astfel de sectă, după cum a spus și Iurii Valerievici. Iar în ceea ce privește

INN [echivalentul rus al CNP-ului - n.n.], această idee a venit de la adventiștii de ziua a șaptea. Și anume, în 1970 una dintre predicatoarele adventiste a avut o „ viziune ” cu un spirit, care i-a spus că aceasta este o pecete a lui antihrist - înțelegeți din ce surse confuze provin toate aceste lucruri?

Dar pentru ce răspândește satana toate aceste lucruri? Pentru că, atunci când va veni antihristul adevărat, toate aceste persoane care se tem de primirea pecetei vor primi adevărata pecete de bunăvoie. Deoarece vor căuta pecetea nu acolo unde va fi ea. Ei vor căuta pecetea în mijloacele tehnice, care de fapt nu sunt necesare pentru antihrist. Diavolul dorește să facă în așa fel, încât atunci când va veni dușmanul adevărat, oamenilor să nu le mai fie frică. Dar Sfântul Ipolit spune așa: „ Ce vor spune oamenii, primind pecetea antihristului? Ei vor spune - eu renunț la Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, la Unicul Său Fiu Iisus Hristos, la Duhul Sfânt, la Sfânta Biserică și singur mă predau ție .” Iată că Sfântul Ipolit a avut dreptate. Principalul lucru acum este prin ce câștigă teren - prin renunțarea la crearea universului. Oare evoluția nu este o pregătire pentru venirea lui antihrist? Desigur că este o pregătire, evoluția teistă în special. Atunci când se afirmă că Dumnezeu a creat cu ajutorul răului, al morții - aceasta duce la antihrist. Afirmația că Hristos nu este singura cale spre Dumnezeu, acesta este calea spre antihrist. Afirmația că există mântuire în afara Bisericii - aceasta este calea spre antihrist. Afirmația că rostul nostru este aici, pe pământ, după cum spune Apostolul Pavel, atunci când se va spune că e pace și siguranță, atunci va veni dezastrul - iată, aceasta este calea spre antihrist. În ideologie este drumul spre antihrist, nu în tehnologie. Aceasta este într-adevăr o substituire diabolică - să înlocuiești cu dispozitivele tehnice problema reală a acordului. Eu spun așa, că în sens spiritual mulți oameni au împărtășit deja ideile lui antihrist. Ideea că există un singur Dumnezeu, dar sunt multe căi - aceasta deja este o idee antihristă. Dar împotriva acestei idei nu scrie nimeni. Nu se luptă nimeni împotriva acestui lucru. Se luptă împotriva unor lucruri care au fost de mult timp depășite. Se spune că ar exista un computer „fiară” în Bruxelles, ați auzit despre asta? Iertați-mă, dar un computer „ fiară” din 1976 este mai puțin puternic decât al meu, care se află aici. Iar dispozitivul dumneavoastră de înregistrare este mult mai puternic decât acest computer, care a cuprins întreaga omenire. Și, iată, sunt încă oameni intimidați de această vechitură. Aceasta este nebunia oamenilor care au căzut în ispită. Și indiciul aici este foarte simplu - rețineți, cu cât începe să se implice mai mult o persoană în lupta cu INN [echivalentul rus al CNP-ului - n.n.] sau cu pașapoartele biometrice, cu atât ea devine mai iritabilă, agresivă, furioasă. Oare asta este de la Duhul Sfânt? Oare Duhul Sfânt este Dumnezeul confuziei? După cum a spus Apostolul Pavel, Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu al confuziei, ci al păcii. Iar eu nu am văzut încă nici măcar un om liniștit și pașnic care să fie implicat activ în lupta cu INN [echivalentul rus al CNP-ului - n.n.]. Toți simt isterici. A fost la noi, într-o mănăstire mare, un arhimandrit cu autoritate, nu voi menționa numele lui, pentru a nu-l dezonora, care se lupta activ cu INN [echivalentul rus al CNP-ului - n.n.], iar în consecință a înnebunit. În sensul propriu al cuvântului. El a început să alerge gol prin mănăstire, să strige absurdități, apoi a ajuns într-o casă de nebuni. Aceasta este o confuzie spirituală care l-a vătămat pe om în totalitate. La noi oamenii au început să meargă în peșteri [la noi s-au petrecut lucruri mai grave: cei care se luptau odinioară împotriva cipurilor și actelor de identitate au ajuns să facă schismă, ne mai pomenindu-și ierarhii – n.n.]. Cunoașteți istoria din Penza? Este rezultatul aceleiași ispite. Oare asta este de la Dumnezeu? Nu, este de la satana. Și este acest lucru de la satana tocmai pentru că diavolul vrea să păcălească oamenii. I-a păcălit în așa fel, încât ei au uitat de Hristos și își amintesc doar de diavol. Ați vorbit despre părintele Paisie, iar eu mi-am amintit o poveste pe care o știu din surse directe. In anii 1980 au venit la starețul Paisie Aghioritul niște pelerini și au început

să-l întrebe când va veni antihrist. Iar el i-a întrebat: „Dar ce, voi îl așteptați așa de tare?”

Ierom. Daniil SÂSOEV, Iurii MAXIMOV, Martiriul unui apologe al Ortodoxiei, Ed. Cartea Ortodoxă, București, s.a., pp. 80-96.

De altminteri editura Credința Strămoșească și-a făcut o carieră mutilând în duh zelot cărțile altora, printre care și minunata carte la care cu multă osteneală au ostenit Arhim. Gherontie Ghenoiu împreună cu Tătăică:

Arhim. Gherontie GHENOIU, Traian BĂDĂRĂU, îngrijitor de ediție, Îndrumătorul Bunului Creștin, Ed. Triada, Mânăstirea Sfântul Nicolae Sitarul, 1994.

Ediția pirat este din 2006. Cei de la editura „Credința Strămoșească” au îndrăznit să modifice până și binecuvântarea arhierească de la început. De aceea noi ne-am obișnuit a o numi editura „Credința Strâmboșească”, desigur nu pentru a o ironiza sau batjocori, ci pentru a ne feri de cărțile de la ea (sau măcar de a le citi cu prudență) și de metehnele ei atât de primejdioase pentru suflet.

Nu este nou obiceiul de a introduce, în scrierile sfinte, propriile păreri. Ele provin cu siguranță de la diavol. Doar el vrea să schimbe cuvintele lui Dumnezeu (prin mândria propriei voințe și cugetări) ca să ia locul lui Hristos în tronul minții omului. Să nu uităm că el este antihristul gândit și începătorul tuturor antihriștilor. Încă din primul secol Sfinții Părinți au trebuit să lupte cu el și să facă deosebirea între scrierile sfinte și cele apocrife.

CANONUL 60 [al Sfinților Apostoli – n.n.] Dacă cineva cărțile necinstitorilor de Dumnezeu cele minciunosuprascrise, ca pe

niște Sfinte în adunare (Biserică) le-ar citi, spre vătămarea norodului, și a clerului , să se caterisească.

[Sinod 6, can. 2, 63; Sinod 7, can. 9; Laodiceea, can. 51] TÂLCUIRE Din cărți, unele adică, de eretici, și de necinstitori de Dumnezeu fiind alcătuite în

numele sfinților cu minciună s-au suprascris, spre amăgirea și rătăcirea celor mai proști, precum este Evanghelia ceea ce se numește a lui Toma, fiind scrisă cu adevărat de manihei, iar deasupra scrise cu numele Apostolului Toma: apocalipsurile cele numite ale lui Avraam, Isaac, Iacov, și ale de Dumnezeu Născătoarei. Bârfele lui hrisomal (păr de aur), pe care ereticul Pamfil le-a scris deasupra teologhiceștii voroave. Și alte nenumărate ca acestea, de care face pomenire Sfântul Meletie88 mărturisitorul, prin stihuri politicești, în cea de dânsul numită Alfavita. Iar altele dreptslăvitoare fiind și binecinstitoare și scrise de bărbați dreptslăvitori și sfinți, sau notevsit (adică s-au stricat) de eretici în urmă; Precum s-au notevsit de cei răi slăvitori, așezămintele Apostolilor cele prin Clement, pentru aceasta și s-au lepădat, precum zice aceasta ecumenicul sobor al 6-lea în canonul, al 2-lea al său. Și cele apocrifa (ascunse) ale lui Ilie, și ale lui Ieremia, și ale lui Enoh, încă și ale altor prooroci, și patriarhi. Pentru aceasta și canonul acesta apostolesc rânduiește. Că oricare le-ar întrebuința acestea în auzul de obște, și ar pune să se citească în Biserică ca niște Sfinte, cărțile necinstitorilor de Dumnezeu și rău slăvitorilor, cele minciunosuprascrise, pentru ca să vatăme sufletește pe norodul cel de obște, și pe clerici, să se caterisească [să luăm aminte și să nu mai citim, așadar, cărțile schimbate de la editura Credința Strămoșească și nici cele care le reproduc ca și cum ar fi adevărate – n.n.]. Căci cărțile cele de acest fel se cuvine să se osândească, sau cel mai puțin, să se ascundă, dar nu să se citească în Biserică.

88 Care pe lângă cele zise sunt acestea: Apocalipsis a lui Adam, a lui Lameh; Rugăciunea lui Iosif celui frumos; Apocalipsis a lui Moisi, și Diata; Psalmii lui Eldad și a lui Solomon; Străine ziceri lui Isaia; Apocalipsis a lui Sofonie. Cartea a treia a lui Esdra; Apoclipsis a de Dumnezeu Născătoarei, și a lui Petru, și a lui Pavel; Epistolia lui Varnava; Încungiurările Apostolilor; Carte a lui Matei și a lui Varnava. Învățătura lui Climent; Faptele lui Pavel; Învățătura lui Ignatie și a lui Policarp, Cărțile

Ucenicilor lui Simon, a lui Dima și Cleov și Nicolai. Iar cărțile ereticilor manihei sunt: A șaptea Evanghelie; Dragostea cea în șapte cuvinte; Lucrarea rugăciunilor; Pragmatia Urieșilor; Evanghelia lui Filipp; Cele copilărești ale lui Hristos; Și Faptele lui Andrei. Iar Sfântul Nichifor în canoanele 3, 4 ale sale (care sunt în tomul al 2-lea al adunării canoanelor foaia 918) zice: că nu se cuvine să primim Apocalipsa lui Pavel, și altele ca acestea. Că spurcate și necurate sunt. Nici Apocalipsul lui Esdra, și a lui Zosima; și cele două mucenii al Sfântului Gheorghie; și ale Sfinților Mucenici Chiric și Iulita). Însemnează însă că Înțelepciunea lui Solomon se citește în Biserică în auzul norodului împreună cu cărțile cele canonisite ale Scripturii, pentru că, carte canonicească se numește de canonul 30 al soborului din Cartagina. Încă și Atanasie în epistolia sa cea prăznuitoare pe aceasta o numără împreună cu cărțile cele ce se citesc. Iar de o numesc oarecare apocrifa (ascunsă) rău zic, că se mustră de acestași epistolie a lui Atanasie. Însemnează pe lângă acestea, că scriitorul cărții cei sobornicești scrie, că Sfântul sobor a toată lumea cel 1 prin minune a cunoscut cărțile cele întestăluite și canonicești, și pe cele ascunse și mincinoase ale ereticilor, că punându-le pe toate împreună sub Sfânta Masă, și rugându-se Domnului, o minune! Pe cărțile cel canonicești le-au aflat deasupra Sfintei Mese, iar pe cele ascunse sub dânsa. [...]

Așa dară nedrept este și greșit șirul și rânduiala și cunoscută de toți și tipărită, în care se află cărțile vechiului Testament, pentru multe pricini. Întâi pentru că are despărțit în două cartea lui Estir, așezând o parte cu cele canonizate, iar pe alta cu cele apocrife, în vreme ce apostolescul acesta canon, o carte lămurit o numește, și al 60-lea a celui din Laodiceea și al 30-lea din Cartagina, și marele Atanasie și Amfilohie, așișderea o carte o numără. Al doilea fiindcă și a lui Ezdra cel 2 cărți în două deosebite părți le așează, pe una adică în cele canonizate, iar pe alta în cele apocrife, în vreme pe acestea două cărți ca una le numără și aceste apostolesc canon, și sinodul din Laodiceea, și din Cartagina, și marele Atanasie, și Teologul Grigorie, și Sfântul Amfilohie. Al treilea fiindcă pe Baruh, și pe epistolia lui Ieremia le despărțește de profeticeasca carte a lui Ieremia, și le numără cu cele apocrife, în vreme ce sinodul din Laodiceea și marele Atanasie o carte le numără pe tustrele acestea (pentru ce sinodul din Laodiceea, scrie în număr multoratec epistoliile lui Ieremia, în vreme ce una numai se află, precum și Atanasie epistolie în număr singuratic o numește? Mă mir!). Al patrulea că pe acele trei cărți ale Macabeilor între cele apocrife le numără pe care apstolescul acesta canon le numește canonice. Al cincilea fiindcă pe cartea lui Neemia o numără între cele canonizate, despre care nicicum se face pomenire, nici de către apostolescul acesta canon, nici de către sinodul din Laodiceea, nici de către cel din Cartagina, nici de către marele Atanasie, sau de Grigorie și de Amfilohie. Al șaselea și fiindcă în oarecare ediții numește apocrife pe cărțile cele necanonizate, în vreme ce nicicum se cuvine cu acest nume să se numească, precum zice marele Atanasie în epistolia mai sus zisă. Fiindcă numele, de apocrife, li s-au pus de către eretici, spre a putea cu aceasta a scrie ce voiesc, și să înșele pe cei simpli cum că ar fi cărți apocrife și vechi de ale Sfinților, dar bine este pe cărțile necanonizate a vechiului Testament să se numească anaghinoscomene (cele ce se citesc), și nu apocrife, însă anaginoscomene acestea trebuie să se numească: Neemia, Cântarea celor 3 Tineri, Vil și balaurul, și Susana. Cu toate despre cărțile acestea nici o pomenire se face, nici în apostolescul canon, nici în sinodul Laodiceei, nici a celui din Cartagina, nici de către marele Atanasie, nici de către dumnezeiescul Grigorie, nici de către Amfilohie. [...]

SĂRBĂTOREASCĂ EPISTOLIE CEA A 39-A CARE AICI ESTE A 3-A [a Sfântului Ierarh Atanasie cel Mare – n.n.]

Ci fiindcă despre eretici adică, am pomenit ca pentru niște morți, iar pentru noi, ca de unii ce avem spre mântuire dumnezeieștile Scripturi, mă tem nu cumva,

precum a scris corintenilor Pavel, (II Corinteni: 11,3) unii din cei sinceri (curați, fără de răutate), pentru simplitate și curățenie, să se amăgească de amăgitoarea lucrarea oamenilor, și de aici vor începe a citi străine, care se zic apocrifa, amăgindu-se cu omonimia (numirea cea asemenea) a adevăratelor cărți, rogu-mă, suferiți, dacă pentru cele ce știți, pentru acestea și eu scriu făcând aducere aminte, pentru nevoia, și trebuința Bisericii. Și vrând a vorbi de acestea, voi întrebuința spre recomandația îndrăznelii mele, chipul Evanghelistului Luca, zicând și el: „Fiindcă oarecare s-au apucat a alcătui loruși pe cele ce se zic apocrife, și a le mesteca cu Scriptura cea de Dumnezeu insuflată, pentru care ne-am încredințat deplin, precum au predanisit Părinților cei ce din început au fost înșiși văzători și slujitori Cuvântului, sau părut și mie îndemnat fiind de adevărații frați, și învățându-mă dintru început care să se zică cărțile cele canonisite și predanisite, și crezute a fi dumnezeiești; ca fiecare, de s-a amăgit, să osândească pe cele ce l-au amăgit. Iar de a rămas curat, să se bucure iarăși aducându-i-se aminte” (Luca: 1,1). [...]

TÂLCUIRE În trei desparte sfântul cărțile în epistolia aceasta. În apocrife (ascunse),

canonisite, și cele ce se citesc. Și apocrife numește pe cele amăgitoare și neadevărate, pe care scriindu-le ereticii și zicându-le că sunt vechi, și a dumnezeieștii Scripturi, cu aceasta amăgea pe cei mai proști, cum că sunt adevărate și bune. Iar canonisite pe cele ale Scripturii celei vechi și ale celei noi pe care le numără anume. Iar cele ce se citesc, pe cele ce-s afară de cele canonisite, dar nu apocrife, ci rânduite de Părinți să se citească celor ce se catehisesc, pe care și pe acestea câte una le numără. Și zice Sfântul, că a fost silit să arată osebit cărțile acestea, ca de cumva s-au amăgit cineva, și a primit pe acestea apocrife și ereticești, să se îndrepteze și să le arunce de la sine. Iar de nu le-au primit, să se bucure, luând deplină încredințare mai multă pentru acestea. Și potrivit întrebuințează Sfântul la pricina aceasta pe începutul Sfintei Evanghelii lui Luca, și numărând cărțile cele zise canonicești, și cititoare, și îndemnând pe fiecare să le cerceteze pe acestea, precum a zis iudeilor Domnul, sfârșește epistolia. Vezi și canonul cel apostolesc 85.

Sfântul Cuvios Nicodim AGHIORITUL, Pidalion…, pp. 81, 101, 436.Cei care doar răstălmăcesc înțelesurile cuvintelor Sfinților Părinți, datorită bolii grele și

întunecate a părerii de sine, sunt numiți de Dumnezeu nu numai furi (fiindcă fură comoara înțelepciunii Lui pentru propriul lor interes: ideea proprie), ci și tâlhari (fiindcă ucid pe cei care le ascultă și își însușesc înțelesurile lor mincinoase, ce-i despart de la adevărata noastră viață: Hristos Adevărul).

Iar dacă este cineva hoț și tîlhar și nu vrea să intre pe poarta aceasta, ci se urcă prin altă parte, cum zice Domnul471, de unul ca acesta nu ascultă oile, adică înțelesurile dumnezeiești, după dumnezeiescul Maxim 472. Fiindcă hoțul nu intră decît ca să fure prin auz și să înjunghie prin explicare străină (prin alegorie), neputînd ridica Scriptura 473, și ca să se piardă pe sine și înțelesurile prin cunoștința sa mincinoasă ce vine din părerea de sine. Dar păstorul pătimește relele împreună cu înțelesurile ca un bun ostaș al lui Hristos, cum zice Apostolul, prin păzirea poruncilor dumnezeiești. El intră prin poarta îngustă, adică prin cugetarea smerită, și prin ușa nepătimirii. Și înainte de a se învrednici de harul de sus, se adună din împrăștiere și învață din auz despre toate. Și de cîte ori vine vreun lup în chip de oaie, îl alungă prin disprețuirea de sine, zicînd: «Nu știu cine ești, Dumnezeu știe». Iar dacă vine un înțeles cu îndrăzneală și cere să fie primit, zicînd: «Dacă nu-ți fixezi înțelesurile și nu deosebești lucrurile, ești necredincios și neștiutor», acesta îi răspunde, după dumnezeiescul Gură de Aur: «De zici că sînt nebun, așa e, dar eu știu că nebunul în lumea aceasta se face înțelept, după Apostol 474;

471. Ioan X, 1.472. A doua sută a capetelor despre dragoste, cap. 55, Filocalia II, p. 66—67.473. άνάγειν τήν γραφήν — neputîndu-se ridica la sensurile înalte sau neputând

ridica vălul de pe Scriptură. 474. I Cor. III, 18.Preot Stavrofor Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Sfântul Sfințit Mucenic Petru Damaschin. Învățături

Duhovnicești Sfântul Cuvios Simeon Metafrastul. Parafrază la Sfântul Cuvios Macarie Egipteanul, Filocalia, sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvîrși, Ed. și Tipografia Institutului Biblic Și De Misiune Ortodoxă, 1976, Vol. V, p. 235.

Cu cât mai grav este ca cineva să adauge cuvintele sale la scrierile lui Dumnezeu, mutilându-le pentru a-și susține voia și părerea proprie? Aceasta dă pe față că în inima lui nu este numai o amăgire, ci și o rea intenție. Nu mai este vorba doar de o răutate din neștiință, ci chiar de un vicleșug pus la cale.

Nu mai avem de a face doar cu un omor din accident, ci cu o crimă premeditată.Iar în legătură cu Sfârșitul lumii, acest subiect atât de fierbinte, chiar de la începutul Sfintei

Biserici, Satana a introdus cu predilecție amăgirile sale prin tehnicile enumerate mai sus. El s-a străduit să pună stăpânire pe mințile oamenilor prin panică, profitând de extrema importanță a acestui moment hotărâtor, când se pune capăt lumii cunoscute și se începe marea, nevăzuta și necunoscuta veșnicie.

Să vedem ce ne învață despre aceasta Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul, glasul cel mai lămuritor, care (și în porunci, și în dogme, și în credință) ne pune în față sinteza tuturor Sfinților Părinți:

Pricina celei de a doua epistole către Tesaloniceni, după Hrisostom, Teodorit, Teofilact și Icumenie

Pricina pentru care fericitul Pavel trimite această a doua scrisoare către Tesaloniceni este aceasta:

Întru cea dintîi epistolă către ei, dumnezeiescul Apostol le-a scris că se sîrguia și dorea să-i vadă, zicînd: „Am dorit să venim la voi (adică eu, Pavel) o dată și de două ori, dar ne-a împiedicat Satana” (1 Tesaloniceni 2:18). Deci, fiindcă nu a ajuns să meargă la Tesaloniceni ca să împlinească lipsurile credinței lor și dorul ce avea, Apostolul scrie către dînșii această a doua scrisoare, plinind lipsa venirii sale. Iar că nu a mers la Tesalonic după ce a scris întîia scrisoare este arătat din faptul că întru aceea nu le-a scris cînd se va face venirea Domnului, fiindcă nu le era de nevoie, iar acum le scrie despre aceasta. Deci este arătat că nu a mers la Tesalonic, căci, de ar fi mers, le-ar fi arătat prin viu glas, și nu ar fi trebuit să le mai scrie aici. Și le scrie aici despre întrebarea aceasta fiindcă acum era nevoie, de vreme ce oarecari amăgitori și înșelători ziceau că fusese a doua venire a lui Hristos. Și - ce e mai rău - oamenii aceia stricători spuneau în chip mincinos că Pavel ar fi zis unele cuvinte despre aceasta și plăsmuiau oarecari epistole ca scrise și trimise de el. Și, pe lîngă acestea, bîrfeau că prin descoperire de la Sfîntul Duh au învățat ceea ce spun. Iar acestea le făcea și le meșteșugea diavolul, ca să slăbească credința Creștinilor. O dată, pentru că din cuvintele acelora Se arăta mincinos Hristos, căci El a dat în Evanghelie semnele celei de-a doua veniri a Sa, care încă nu s-a făcut. Și, alta încă, pentru că cei care îi credeau se mîngîiau mult întru necazurile lor cu nădejdea învierii, nădăjduind că vor lua plățile cele vrednice de faptele lor bune și de credința lor și că îi vor vedea pe necredincioșii ce îi necăjeau că-și iau dreapta și cuvenita osîndă. De aceea, diavolul i-a pus pe slujitorii lui să învețe că judecata și venirea lui Hristos era de față, ca, prin această învățătură mincinoasă, să arate că nu va mai fi nici o altă răsplătire credincioșilor celor buni, nici judecată și osîndă de muncă celor necredincioși și răi, și astfel să stingă nădejdile credincioșilor Creștini, ale sfinților, și să-i facă pe cei necredincioși și vrăjmași ai propovăduirii încă mai aspri asupra credinței Creștinilor.

[vedem același lucru și la adventiși, și la cei obsedați de cipuri. Primii răstălmăcesc că Sfinții Apostoli în cuvintele spuse nouă ar fi vrut să ne transmită înțelesurile mincinoase adventiste, cei de-al doilea, mai grav, plăsmuiesc cuvinte pe care le introduc în cele ale Sfinților. Primii bârfesc că prin descoperire de la Sfântul Duh au învățat ceea ce spun, cei de-al doilea, cu mult mai grav, spun chiar că cei cu adevărat purtători de Sfântul Duh au descoperit lucrurile crezute de ei, modificându-le cuvintele. Și unii, și alții, după cum vom vedea, Îl arată mincinos pe Hristos care ne învață că nu putem ști când va fi sfârșitul și ne-a dat doar semnele celei de-a doua veniri, care încă nu s-au făcut, dar pentru cei mincinoși sfârșitul lumii se poate calcula și antihrist deja a venit. Și unii și alții determină pe cei necredincioși să ne batjocorească credința și să înăsprească legile datorită revoltei nejustificate împotriva actelor de identitate, deși noi, după Sfânta Scriptură, suntem datori să fim ascultători statului în cele lumești și chiar să-i iubim pe slujitorii lui.

Mat 22:21 Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Dați deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.

Rom 13:1 Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. 2 Pentru aceea, cel ce se împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc își vor lua osândă. 3 Căci dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voiești, deci, să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă binele și vei avea laudă de la ea. 4 Căci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tău. Iar dacă faci rău, teme-te; căci nu în zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu și răzbunătoare a mâniei Lui, asupra celui ce săvârșește răul. 5 De aceea este nevoie să vă supuneți, nu numai pentru mânie, ci și pentru conștiință. 6 Că pentru aceasta plătiți și dări. Căci (dregătorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, stăruind în această slujire neîncetat. 7 Dați deci tuturor cele ce sunteți datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste. 8 Nimănui cu nimic nu fiți datori, decât cu iubirea unuia față de altul; că cel care iubește pe aproapele a împlinit legea.

Din păcate duhul lor de răzvrătire nu se rezumă doar împotriva statului, ci este foarte pregnant și împotriva ierarhiei Bisericii – n.n.]

Deci pentru toate acestea s-a îndemnat fericitul Pavel a scrie epistola aceasta. Și, mai întîi, primește și laudă credința, și creșterea lor [întru faptele bune] și răbdarea necazurilor pentru Hristos și-i mîngîie zicînd că se va face izbîndire [„răzbunare”, n. m.] de la Dumnezeu împotriva acelora ce îi nedreptățesc. Iar a doua, îi învață să nu se tulbure despre venirea Domnului și să nu se înduplece a crede pe nimeni, chiar dacă acela ar zice că grăiește prin Duhul Sfînt sau prin scrisorile lui [ale lui Pavel, n. m.], și să nu socotească nicidecum că Acesta [Hristos] este de față. Căci - zice - venirea Domnului nu se va face pînă nu va veni mai întîi apostasia (adică răzvrătirea, nesupunerea [împotriva Domnului Hristos, n. m.), după care va urma venirea lui Antihrist, fiul pierzării, cu semne și minuni mincinoase și amăgitoare, după lucrarea lui Satana. Apostolul îi sfătuiește apoi să stea întăriți în credință și să țină predaniile învățate de la el și le poruncește a nu se împărtăși și a nu petrece împreună cu cei fără de rînduială și nelucrători, ci să-i lepede pe unii ca aceia, fiindcă sînt iscoditori și amăgitori. Și, poruncindu-le să-i lepede din adunarea lor pe aceia ce nu ascultă cuvintele lui și rugîndu-le lor pacea, sfîrșește epistola scriind dedesubt cu însăși mîna sa că aceasta e semn al adevăratelor sale scrisori.

[aici suntem învățați că pecetea lui antihrist și se va pune când va veni acesta, lucrând nu prin tehnologie, ci prin vrăjitorie. Suntem datori a nu primi în adunarea gândurile noastre și adunarea bisericească a noastră pe cei care răstălmăcesc cuvintele Sfintelor Scripturi, fie că sunt adventiști, fie că sunt anticipiști și să deosebim

adevăratele scrieri ale Sfinților Părinți de cele apocrife – n.n.] [...]CAPITOLUL II1. Și vă rugăm pe voi, fraților, să nu vă clătinați degrabă din minte pentru

venirea Domnului nostru Iisus Hristos și pentru adunarea noastră la Dînsul,Pavel nu arată cînd se va face venirea Domnului și totodată învierea din morți, dar

învață aici că venirea lui Hristos și învierea nu era atunci. Căci, precum am zis la pricina epistolei acesteia, erau oarecari amăgitori și înșelători în Tesalonic care ziceau că atunci era vremea sfîrșitului a toată lumea și a venirii Domnului. Și nu este puțină mîngîiere a spune Pavel aici că toți drepții Creștini se vor aduna cu Hristos și că vor fi totdeauna împreună cu El, precum a zis în întîia epistolă către Tesaloniceni (capitolul 4:17). Căci și Domnul a zis: „Unde va fi stîrvul, acolo se vor aduna și vulturii” (Matei 24:28); și iarăși: „Și-i va trimite pe îngerii Săi, și-i vor aduna pe cei aleși ai Săi dintru cele patru vînturi, de la o margine a cerurilor pînă la alta” (Matei 24:31). Căci, îndată ce se vor scula drepții Creștini, vor fi răpiți de nori și se vor aduna lîngă Hristos și vor rămîne totdeauna împreună cu El, fiindcă aceasta însemnează zicerea „și adunarea noastră cu Dînsul”. Deci zice: O, fraților Tesaloniceni! - ce vă rugăm? Să nu vă clătinați și să nu vă abateți nicidecum din minte, adică din dreapta-cugetare și din socoteala pe care o aveți pînă acum.

2. și să nu vă tulburați-nici prin Duhul,Adică: Fraților, vă rugăm să nu vă tulburați prin vreo proorocie. Căci amăgitorii

aceia, fățărnicindu-se că sînt prooroci, îi amăgeau pe Creștini, zicînd că atunci era vremea venirii lui Hristos.

nici prin cuvînt,Adică: Fraților, să nu vă tulburați prin vreo învățătură ce se face prin viu grai!nici prin scrisoare pornită ca de la noi.Zice: Să nu vă tulburați nici dacă vor plăsmui scrisori, zicînd că ar fi trimise de

către mine, Pavel. Căci aceia sînt amăgitori și mincinoși și vor să-și întărească cuvintele cu minciuna.

zicînd că ziua Domnului a și sosit.Zice: Fraților, nu vă tulburați că ar fi sosit ziua Domnului, adică venirea lui Hristos.3. Să nu vă amăgească cineva în nici un chip!Nimeni - zice - să nu vă amăgească pe voi că acum ar fi vremea venirii lui Hristos,

măcar și prooroc sau învățător de s-ar socoti acela, măcar și de ar zice: Eu am scris aceasta!

Căci, de nu va veni mai întîi apostasia și de nu se va descoperi mai întîi omul păcatului, fiul pierzării,

Zice: Venirea Domnului nu se va face dacă nu va veni mai întîi apostasia, adică Antihrist. Și l-a numit pe acesta „apostasie” fiindcă el este însăși lepădarea, căci are să apostazieze, adică are sa depărteze de la Hristos pe atît de mulți, încît, de ar fi cu putință, să-i depărteze și pe cei aleși. La fel, l-a numit pe Antihrist încă și „om al păcatului”, pentru că el nu numai că are să facă tot păcatul, ci și pe ceilalți are să-i arunce în păcat. Tot astfel, îl numește pe Antihrist încă și „fiu al pierzării”, pentru că și el însuși are să piară, dar și pe mulți îi va pierde. Dar cine este acesta? Oare Satana? Ba! - ci este un om1 care va fi îmbrăcat cu toată lucrarea Satanei.

4. potrivnicul, care se va înălța mai presus de tot ce Se zice sau Se cinstește ca Dumnezeu,

Zice: Antihrist îi va aduce pe oameni la politeism2 și la slujirea la idoli – ce-i va pierde pe toți zeii și cinstirile lor, adică pe idoli - și numai pe sine-și are să se propovăduiască drept „Dumnezeu”.3

încît să șadă el în Biserica lui Dumnezeu ca Dumnezeu,Zice: Antihrist are să șadă nu numai în biserica lui Dumnezeu ce este în Ierusalim,

ci și în fiecare biserică și locaș al lui Dumnezeu.4

[toate acestea vedem că încă nu s-au făcut, deci cipurile sau pașapoartele biometrice nu sunt pecetea – n.n.]

arătîndu-se pe sine-și că este Dumnezeu.Nu a zis că Antihrist doar are să spună că este Dumnezeu, ci va arăta lucruri și

semne mari, silindu-se să le dovedească tuturor, în chip amăgitor, că este chiar Dumnezeu.

5. Nu vă aduceți aminte că vă spuneam acestea chiar pe când mă aflam la voi?Din aceste cuvinte, se arată că fericitul Pavel a predat prin viu glas, nescrise, multe

și mari lucruri ucenicilor săi Creștini. De asemenea, aici se face arătat că era nevoie a le zice adesea Creștinilor acele cuvinte pe care le mai spusese și înainte, adăpîndu-i iarăși cu aceleași învățături. Căci Tesalonicenii, care auziseră cuvintele acestea de la Apostolul Pavel cînd el se afla în Tesalonic, aveau nevoie a le auzi iarăși prin scrisoarea aceasta, ca să se întărească în inima lor. Căci zice: Fraților, nu va spun vreun lucru nou și de mirare, nu! - ci tot ceea ce vă ziceam și altă dată. Și Apostolul face cuvîntul rușinător, întrebînd: Nu vă aduceți aminte cum vă spuneam acestea? Le-ați uitat degrabă?

6. Și acum știți ce-l oprește să se descopere la vremea sa.Ce oprește, ce ține și împiedică venirea lui Antihrist? Unii (dintre care Severian) zic

că este darul Sfîntului Duh care-l ține și-l oprește pe Antihrist ca să nu vină încă, iar cînd acest dar se va împuțina mult și se va ridica din mijloc, atunci va veni și Antihrist. Iar alții (cu care împreună-glăsuiește și marele Ioan Hrisostom) zic că [piedica] este împărăția Romanilor. Căci, dacă nu se va strica împărăția Romanilor, Antihrist nu află vreme și slobozenie să facă ceea ce voiește. De aceea, Pavel grăiește umbrit și nu zice arătat că Antihrist are să vină după împărăția Romanilor, căci nu voia a lua asupra sa vrăjmășii zadarnice și primejdii nefolositoare. Căci, dacă ar fi zis arătat că împărăția Romanilor se va doborî puțin mai în urmă, împăratul Romei l-ar fi pierdut îndată, ca pe un om pricinuitor de stricăciune. Și, împreună cu dînsul, i-ar fi pierdut și pe Creștinii ce erau în Roma, zicînd că aceia se bucură pentru stricarea și pierderea împărăției Romanilor și pentru că ar fi spus despre dînsa aceste rele propovăduiri.

Și este arătat că Pavel nu numește „oprire” darul Sfîntului Duh. Mai întîi pentru că, de ar fi fost chiar așa, nu se cuvenea ca Apostolul să spună aceasta nedescoperit și întunecat, ci luminat și arătat. Iar al doilea că, de vreme ce Antihrist s-ar arăta cînd ar lipsi darurile Sfîntului Duh, atunci el ar fi trebuit să se arate deja, căci darurile Sfîntului Duh au lipsit din vechime. Și vezi - o, cititorule! — că Pavel nu a zis că Antihrist se va arăta „curînd”, ci: „la vremea sa”, prin acest cuvînt lăsînd nearătată vremea întru care va veni acela.5

Pentru că taina fărădelegii se și lucrează,Apostolul îl numește „taină a fărădelegii” pe Nero, fiindcă acesta era chip al lui

Antihrist, fiind necurat și spurcat și căuta să se spună despre el că e Dumnezeu.6 Și Pavel îl numește „taină” fiindcă Nero se împotrivea tuturor zeilor, dar nu în chip arătat și cu obrăznicie, așa cum se va împotrivi Antihrist. Iar înțelegerea cuvîntului întreg al Apostolului este astfel: mai înainte de a veni vremea lui Antihrist, s-a arătat altul, care nu e mult mai prejos întru răutate decît Antihrist însuși. Așadar ce e de mirare că Antihrist se află de față și acum, însă umbrit și nedescoperit? Iar Pavel a vorbit despre Nero fără a-i arăta numele nu pentru că îi era teamă, ci ca să ne arate sa nu luăm asupră-ne vrăjmășii și primejdii fără folos cînd nu e vreo nevoie.7

[Nu tot așa fac anticipioții care spun tot felul de lucruri sforăitoare despre teoria conspirației, doar, doar ar declanșa vreo prigoană în care ei să se poată arăta eroi și să se mântuiască, cum își imaginează ei, printr-o părută mucenicie. Uită, însă, sărmanii că fără responsabilitatea dureroasă a pocăinței și lucrării lăuntrice, mucenicia nu are valoare și nu este primită de Dumnezeu: 1Co 13:3 Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește, 4

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. 5 Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. – n.n.]

pînă cînd ceea ce o oprește acum va lipsi din mijloc. Și atunci se va descoperi cel fără de lege,

Adică: Antihrist va veni atunci cînd se va ridica din mijloc împărăția Romanilor. Căci, atîta vreme cît ține frica de împărăția aceasta, nimeni nu se va supune lesne lui Antihrist, iar cînd împărăția aceasta se va strica, Antihrist va năvăli asupra nestăpînirii (anarhiei) și se va sili să răpească stăpînirea oamenilor și stăpînirea lui Dumnezeu. Căci, precum s-au stricat împărățiile ce au fost mai înainte de aceea romană - împărăția Mezilor s-a stricat de cea a Perșilor, cea a Perșilor de a Elinilor și Machidonenilor, iar cea a Elinilor de a Romanilor - tot așa, împărăția Romanilor se va strica de Antihrist; și toate acestea sînt povestite cu multă luminare de Daniil (Daniil 6).

[cum să înțelegem azi, însă, că nu s-a stricat împărăția romanilor? Doar Roma nu mai este capitala lumii și Împărați romani nu se mai găsesc în istorie de mult. Dar nici pe vremea Sfântului Cuvios Nicodim Aghioritul nu mai erau. Ei bine, noi ne aflăm încă în împărăția romanilor, chiar dacă „tronul” ei a fost uzurpat în trecut de împărații germani, greci, armeni, isauri etc, iar azi este uzurpată de președinți. Structura, legislația, logica ei, modul ei de a împărăți (prin recunoașterea tuturor credințelor, cu condiția ca să fie recunoscută a fi putere supremă) încă mai sunt în picioare. Să nu uităm că și împărăția romană în istorie a avut partea ei „democratică”.

Dreptul roman este sistemul de legi ale Republicii Romane, Imperiului Roman și Imperiului Roman de Răsărit. Normele dreptului roman au reglementat condiția juridică a persoanei, relațiile personale patrimoniale, precum și activitatea de soluționare a litigiilor dintre persoane.[1] Acest sistem de drept a avut o evoluție milenară care a început anterior Republicii Romane și s-a încheiat la moartea împăratului Iustinian.[2] [...] Dreptul roman este fundamentul multor sisteme legale din lume.

Dreptul jurisprudențial (comun) (Common-Law) a fost la origine bazat pe dreptul roman, înainte de a-și dezvolta o proprie tradiție în Anglia, de unde s-a extins spre Regatul Unit, în afară de Scoția, și până în Statele Unite ale Americii, excluzând Louisiana, și spre cele mai îndepărtate colonii britanice.

În contrast, așa-numitele sisteme bazate pe Codul Civil sunt direct bazate pe dreptul roman. Sistemele legale ale celor mai multe țări din Europa continentală și din America de Sud au intrat în această categorie, frecvent prin Codul Napoleonian. Acestea sunt numite sisteme judiciare latine (sau „jure latino curente”).

<https://ro.wikipedia.org/wiki/Drept_roman>, duminică, 25 februarie 2018.Așadar, cât încă nu a venit anarhia, nici antihrist, nici pecetea lui nu a venit.

Dimpotrivă, cipurile și pașapoartele biometrice nu determină anarhia, ci sporesc controlul puterii actuale a împărăției romane, amânând venirea lui antihrist, care va fi pus atunci când nimeni, datorită anarhiei, nu va mai vrea să fie conducătorul lumii. Azi toți se bat ca să ajungă la putere și oamenii încă îi mai ascultă. Antihrist va controla totul nu prin calculatoare, cipuri și pașapoarte, ci prin draci – n.n.]

Unii însă (printre care și Teodorit, cum am zis în subînsemnare) înțeleg că „ceea ce-l oprește” este slujirea la idoli. Căci - zic ei - Antihrist va veni atunci cînd va înceta amăgirea ce stăpînește lumea și slujirea de idoli se va stinge, cum a zis și Domnul: „Și se va propovădui evanghelia aceasta a împărăției întru toată lumea, spre mărturie tuturor neamurilor, și atunci va veni sfîrșitul” (Matei 24:14). Iar alții (precum Sfîntul Ghenadie al Constantinopolei și Teodorit) au înțeles că „ceea ce-l oprește” e hotărîrea

lui Dumnezeu. Pentru că - zic ei — cînd se va plini hotărîrea lui Dumnezeu care ține și oprește venirea lui Antihrist și cînd va veni vremea cea rînduită de Dumnezeu, atunci se va arăta acela.

[acum, însă, este foarte puternică slujirea la idoli, prin hinduism și budism, având și forme viclene mascate în yoga privită ca o gimnastică, relaxarea zen, arte marțiale, evoluționism, credința în extratereștri, psihologie, homeopatie, acupunctură, medicină ayurvedică, bioenergie, etc. – n.n.]

Și am zis mai sus că alții (precum e Severian) au înțeles că opritorul e Sfîntul Duh. Căci, cînd Sfîntul Duh Se va ridica din mijloc și va lipsi, pentru multa răutate a oamenilor, atunci va găsi loc să se arate Antihrist. Și aceștia zic că „taina fărădelegii”, adică taina lui Antihrist, a început încă din vremea lui Pavel, fiindcă marele vrăjitor Simon și Nicolae, începătorii eresurilor, lucrau faptele lui Antihrist. Căci și Evanghelistul Ioan a zis: „Ați auzit că Antihrist vine, iar acum mulți antihriști s-au făcut” (1 Ioan 2:18); și iarăși: „Acesta este Antihrist, care se leapădă de Tatăl și de Fiul” (la fel, 1 Ioan 2:22); și iar „Mulți amăgitori au intrat în lume. Cel care nu mărturisește că Iisus Hristos a venit în trup e amăgitor și Antihrist” (2 Ioan 1:7). La fel, toți urmașii lui Simon și Nicolae - precum au fost Marchion și Montanos care se numeau pe sine-și „mîngîietori”, și toți ceilalți eretici (rău-slujitori) - urmau faptele lui Antihrist. Însă tu - o, cititorule! - primește ca mai adevărată tălmăcirea Sfîntului Hrisostom.

[Numele de eretic îl definește pe cel ce alege să creadă în părerile lui sau ale altuia, diferite de voile și cugetele lui Dumnezeu și prin aceasta se dezbină de credința Sfintei Bisericii (întemeiată în totalitate pe voile și cugetele lui Dumnezeu). Cuvântul eretic provine din lb. greacă αἱρέω (haireō) = a lua pentru sine, a alege, a prefera. Deci, cine alege să creadă altfel (decât ne-a descoperit Dumnezeu că este realitatea prin Sfinții Apostoli și Părinți) este eretic în cugetarea sa, adică antihrist. În acest sens și adventiștii, și cei de la Credința Strămoșească, deși sărmanilor li se pare că luptă împotriva lui antihrist, deoarece aleg propriile păreri în locul cugetelor dumnezeiești (descoperite nouă prin Sfânta Predanie) sunt ei înșiși antihriști. Cuvântul acesta este dur, dar și dureros. Ne-am dori să fim noi acuzați de asprime, doar pentru ca ei să se lepede de antihrist și să revină la Hristos – Adevărul ipostatic. Și dacă ei sunt așa de vrăjiți de propriile păreri și voia lor lipită ca un magnet de ele, încât nu vor vrea să revină, să se lumineze și să se mântuiască, măcar alții să se înfricoșeze de această asprime și să nu se lase amăgiți de nici o descentrare de la adevăr, cât de fină ar fi ea, la arătare – n.n.]

8. pe care Domnul Iisus îl va topi cu Duhul gurii Sale și îl va pierde cu arătarea venirii Sale.

Pavel aduce degrabă mîngîierea, zicînd că Domnul îl va pierde pe Antihrist. Căci - așa cum focul arde vietățile cele mici chiar înainte de a veni, încă departe fiind - tot astfel și Stăpînul Hristos, doar cu porunca Sa, adică cu suflarea cea plină de Sfîntul Duh, îl va pierde pe Antihrist și doar cu arătarea Sa îl va face nelucrător și cu totul nemișcat; fiindcă, îndată ce Se va arăta, va opri amăgirea și rătăcirea aceluia.8

9. Iar venirea aceluia este după lucrarea lui Satana,Cu aceste cuvinte, Apostolul ne învață cine va fi Antihristul, anume că va fi un om

care îl va avea pe Satana lucrînd într-însul și printr-însul.tot felul de puteri, făcînd semne, și grozăvii mincinoase,Adică Antihristul va arăta tot felul de puteri, dar nu adevărate, ci toate faptele lui

vor fi spre amăgirea și înșelăciunea oamenilor care le vor vedea. Căci va face semne și grozăvii mincinoase, care îi vor aduce în minciună și în rătăcire pe cei ce vor lua aminte la ele. Și Pavel spune acestea dinainte, ca să nu se amăgească oamenii ce se vor afla în vremea lui Antihrist.

10. întru toată amăgirea nedreptății întru cei pieritori,

Zice: Antihrist se va arăta înfricoșat în toate privințele și prin stăpînire, și prin sălbăticia și neomenia de fiară, și toate lucrările lui le va face ca să-i amăgească și să-i nedreptățească pe oameni, oprindu-i și păgubindu-i de mîntuirea lor. Și - ca să nu se nedumerească cineva, zicînd: Și pentru ce să îngăduie Dumnezeu a veni amăgitorul acela, dacă atîția oameni au să se păgubească și să se vatăme de dînsul? - Pavel răspunde la această nedumerire, zicînd: să nu te temi de aceasta - o, Creștine! - căci Antihristul are tărie și putere, dar nu asupra credincioșilor, a celor aleși, ci asupra celor necredincioși și pieritori, care ar rămîne nesupuși credinței și evangheliei lui Hristos chiar dacă nu ar veni Antihrist.

[așadar, dacă vrem să biruim pe antihrist lupta noastră nu este una politică, de revoltă și manifestații, ci de pocăință, de întărire a credinței lucrătoare lăuntrice, astfel încât Însuși Hristos să ne apere și să îl facă pe antihrist neputincios asupra noastră – n.n.]

pentru că nu au primit dragostea adevărului, ca să se mîntuiască.Aici, Apostolul îl numește „dragoste a adevărului” pe Hristos. Căci Hristos este

amîndouă acestea - și dragoste, și adevăr - și a venit în lume pentru că-i iubește pe oameni și ca să le arate lor adevărul. Iar cu aceste cuvinte Pavel arată în chip ghicitoresc că Antihrist va avea mai multă tărie întru Evrei, fiindcă Evreii nu L-au primit pe Hristos și nu au crezut într-Însul. De aceea le și zicea lor Hristos: „Eu am venit întru numele Părintelui Meu, și nu Mă primiți. Dar, de va veni altul întru numele său, pe acela îl veți primi” (Ioan 5:43).

11. Și pentru aceasta le va trimite Dumnezeu lucrare de amăgire spre a crede minciuna,

Aici, zicerea „Dumnezeu va trimite” se înțelege în loc de: „Dumnezeu Se va depărta”, ca să vină lucrare de amăgire la cei ce nu au crezut.9 Vezi însă - o, cititorule! - că necredincioșii s-au întors mai întîi de către adevăr, și atunci Dumnezeu i-a părăsit, și pe ei i-a stăpînit minciuna.

[să înțelegem dar că cei ce măsluiesc sfintele proorocii sunt părăsiți de Dumnezeu, fiindcă s-au întors de la adevăr și i-a stăpânit minciuna și tatăl ei, care prin minciună pe toți ar vrea să ne ucidă:

Ioan 8:44 Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii. – n.n.]

Iar „lucrare de amăgire” numește faptele pe care le va face Antihrist ca să-i amăgească pe oameni; sau și pe Antihrist l-a numit „lucrare a amăgirii”, căci el însuși va fi lucrare a Satanei pentru a-i amăgi pe mulți.

12. ca să fie osîndiți toți cei care nu au crezut adevărul, ci au bine-voit întru nedreptate.

De vreme ce necredincioșii ar fi tot nesupuși chiar dacă nu ar veni Antihrist, Pavel a zis: „să fie osîndiți” fără răspundere [„apărare” se zice acum, n.m.]. Fiindcă ce răspuns ar mai avea de dat necredincioșii, și mai ales Evreii? Negreșit nici unul! Căci - de vor zice: Nu am crezut în Hristos pentru că ucenicii Lui îl propovăduiau ca Dumnezeu, iar noi am auzit că unul este Dumnezeu, de Care s-au făcut toate făpturile - de vor zice așa, noi le vom răspunde: Atunci cum ați crezut în Antihrist, care se făcea pe sine-și Dumnezeu? Căci Hristos înălța la Tatăl toate lucrările Sale, zicînd: „Eu am venit întru numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți” (Ioan 5:43); iar Antihrist va spune că toate sînt lucrări ale sale, căci zice Domnul: „De va veni cineva întru numele său, pe acela îl veți primi” (la fel). Iar dacă necredincioșii vor pune ca pricină că au văzut semne și minuni, și de aceea au crezut întru Antihrist, noi le vom răspunde: Și Hristos a făcut multe și mari minuni! Și atunci, de ce nu ați crezut într-însul? - mai ales că Hristos Se propovăduise de către Prooroci ca mîntuitor al lumii, iar Antihrist se vestise că este fiu al nelegiuirii și al pieirii. Așadar, pentru toate acestea, necredincioșii au să

se judece, rămînînd fără răspuns. Căci, lăsînd adevărul, „au bine-voit”, adică le-a plăcut și cu bucurie s-au adăugat „întru nedreptate”, adică făcătorului de stricăciune Antihrist, care a adunat la sine toată nedreptatea sufletelor omenești, fiind însăși nedreptatea.

13. Iar noi sîntem datori a mulțumi totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, frații mei cei iubiți de Domnul,

Fiindcă mai sus a spus lucruri înfricoșate, care puteau să cutremure mintea și inima, Pavel îndulcește acum și mîngîie inimile Creștinilor, zicîndu-le: Cele spuse să fie înfricoșate și îngrozitoare celorlalți, adică necredincioșilor celor pieritori, asupra cărora au putere, adică asupra cărora au să se lucreze acestea. Și noi, Apostolii, sîntem datori a-I mulțumi totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, frații mei Creștini. Și, dacă noi mulțumim pentru voi, cu mult mai vîrtos sînteți datori a-I mulțumi lui Dumnezeu voi înșivă pentru sine-vă!

căci Dumnezeu v-a ales din început spre mîntuire, întru sfințenia Duhului și în credința adevărului,

Zice: Pentru aceasta mulțumim, că Dumnezeu v-a ales și v-a hotărît spre a vă mîntui, cunoscîndu-vă dinainte că sînteți vrednici de mîntuire. Cum și în ce chip? Cu sfințenia Sfîntului Duh, adică: Dumnezeu - zice - v-a mîntuit fiindcă v-a sfințit prin Duhul Său.

Apoi - pentru a nu întreba cineva: Dar ce, oare nu am avut și noi vreo lucrare spre a ne mîntui? - Pavel zice mai departe: „și întru credința adevărului”, adică: Noi am primit în inima noastră credința lucrurilor adevărate, căci nu am crezut în oarecari minciuni, ci întru adevăr. Încă și într-alt chip a zis aceasta Apostolul, anume pentru că noi, Creștinii, după sfințenia Duhului pe care am luat-o prin botez, avem trebuință de multă și mare credință, ca să nu ne clătinăm din dogmele și cuvintele creștinismului.

[să vedem cu toții cât de importantă este credința lămurită în adevăr, dacă atrage sfințirea prin Sfântul Duh. Să ne ferim cu orice chip de a crede în minciuni chiar și (mai ales) dacă sunt puse fraudulos în gura Sfinților, chiar și de către preoți renumiți, dar ignoranți în învățătura patristică – n.n.]

14. la care v-a chemat prin buna-vestire a noastră, spre cîștigarea slavei Domnului nostru Iisus Hristos.

Ca să nu se mîndrească Tesalonicenii auzind de credință și socotind că au primit credința în Hristos pentru că ar fi adus și ei ceva spre mîntuirea lor, Pavel zice aici așa: Frații mei, chiar aceasta, a primi voi credința, este dar și faptă a lui Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu v-a chemat la aceasta. La care aceasta? Adică spre a vă mîntui prin sfințenia Duhului și a credinței. Astfel, deși ați crezut, totuși credința voastră este dar al lui Dumnezeu, Care v-a chemat spre a crede. Căci, dacă nu ați fi fost chemați de Dumnezeu prin cuvîntul evangheliei și al propovăduirii noastre apostolești, cum v-ați fi mîntuit? Și, neauzind, cum ați fi crezut? - căci zice: „Cum vor crede ceea ce nu au auzit?” (Romani 10:14). Vezi însă - o, cititorule! - ca Hristos nu socotește a fi puțină slavă a Sa mîntuirea noastră, căci slavă a bunului Dumnezeu este a fi mulți Creștini care se mîntuiesc. Deci cine nu va iubi un Dumnezeu și stăpîn ca acesta? Sau cine nu va iubi slava unui atît de bun stăpîn, slavă care este mîntuirea noastră?

15. Deci, fraților, stați și țineți predaniile pe care le-ați învățat prin cuvînt și prin epistola noastră.

Din cuvintele acestea ale lui Pavel, se face arătat că Apostolii predau ucenicilor lor Creștini multe lucruri și pricini nu numai prin scrisori, ci și nescris, prin cuvînt, adică prin viul glas, și că toate - adică și cele scrise, și cele predate de ei prin cuvînt - sînt la fel de vrednice de crezare și de adevărate. Pentru aceasta socotim și credem vrednice de crezare și adevărate și predaniile Bisericii, cum zice, împreună cu dumnezeiescul Teofilact, și Hrisostom: „Drept aceea, și predania Bisericii o socotim vrednică de crezare. Și, dacă este predanie, mai mult nu căuta!”10 Iar prin acest „stați” zis aici,

Pavel arată că erau mulți în Tesalonic care se clătinau întru cele ale credinței și în predaniile Apostolului și aveau trebuință de întărire.

1 Și Severian zice încă despre Antihrist: „Satana vine întru om în întregime după urmarea Mîntuitorului.” Iar Teodorit zice așa: „L-a numit «omul păcatului» fiindcă va fi om cu firea, primind însă întru sine toată lucrarea diavolului. Și, mai jos, zice: „Căci vrăjmașul diavol va urmări firea oamenilor, adică înomenirea Mîntuitorului nostru Dumnezeu. Și, precum Mîntuitorul a lucrat mîntuirea noastră luînd firea omenească, tot așa acela, alegînd un om puternic a primi toată lucrarea lui, prin acela se va ispiti să-i amăgească pe toți oamenii, numindu-se pe sine «Hristos» și «Dumnezeu» și vădind minciuna celor ce se numesc «dumnezei», minciună pe care el o întărea în vremile trecute.” (n. aut.)

2 Slujirea multor zei, păgînism. (n. aut.)3 Chiar așa a zis și Teodorit tîlcuind zicerea aceasta. (n. aut.)4 Iar Teodorit zice: „«Locaș al lui Dumnezeu» a numit toate bisericile, întru care

[Antihristul] va răpi șederea înainte [...], ispitindu-se a se arăta pe sine-și Dumnezeu.” Și dumnezeiescul Daniil a spus dinainte acestea: „Și nu va lua aminte la dumnezeii părinților lui (...) și nu va băga în seamă nici un alt dumnezeu, căci el se va ridica deasupra tuturor”(Daniil 11:37), în loc de: „se va numi pe sine «dumnezeu tare»„. O, cititorule! - însemnează la cuvintele acestea ale Apostolului două lucruri: 1) Dumnezeiescul Apostol, zicînd aici mai cu deosebire despre cel ce se numește „Antihrist” că „se va descoperi omul păcatului, fiul pierzării”, arată că Antihrist este un om anume, precum zic și tîlcuitorii lui Pavel, iar nu un neam întreg de oameni, o împărăție. Așadar, în zadar și în deșert zic unii că Antihrist cel mult-vestit este cutare neam și împărăție, adică mulți oameni.

[cum poate fi antihrist papalitatea sau guvernul noii ordini mondiale sau computerul de la Bruxelles sau masoneria cum greșit susțin adventiștii, anticipiștii sau cei obsedați de teoria conspirației? – n.n.]

Cum pot fi doi inși acel singur și unul Antihrist propovăduit aici de marele Pavel? Cum poate fi unul mai mulți și chiar foarte mulți? Aceasta este o zicere prea-arătat împotrivnică întru sine, și neîntărită și răsturnată de sine însăși, cu neputință a se învoi și a se adeveri, nu numai despre toate făpturile ce se află pretutindeni, ci și despre oameni și despre însuși Ziditorul tuturor, a Cărui putere se propovăduiește nemărginită, precum toți metafizicii [„filosofii”, n.m.) și toți teologii mărturisesc cu o singură gură. Căci nici chiar Dumnezeu nu poate face din una două sau mai multe. 2) Aici, dumnezeiescul Apostol zice că Antihrist are să se arate ca Dumnezeu, iar sfințiții tîlcuitori zic că are să se numească pe sine „Dumnezeu”. Iar cei de mai sus, zicînd că mult-vestitul Antihrist este un neam și o împărăție, vorbesc învederat în deșert și mint, căci nu se zice că el s-ar numi „dumnezei”, mai multe neamuri. Și - precum se vede - aceia s-au răpit [bag seamă] mai sus de trei ceruri, și au văzut, și au auzit și li s-au descoperit priviri și auzuri mai tainice și mai înalte decât Apostolului Pavel! De aceea [pasămite] nu vor să vadă și să audă aceste cuvinte ale lui, prin care arată cine va fi acela care se va numi „Antihrist” îndeosebi. Și am zis așa fiindcă, îndeobște, toți cei ce se pun împotriva evangheliei lui Hristos se numesc „antihriști” - căci zice: „Și acum mulți antihriști s-au făcut” (I Ioan 2:18) - adică înainte-mergători sau închipuitori ai lui Antihrist, însă nu chiar însuși acel Antihrist, (n. aut.)

5 Despre aceasta a zis și Fotie: „«întru vremea sa», adică va veni atunci cînd i se va îngădui lui vremea cea hotărîtă de Dumnezeu. Căci, de nu ar fi ținut [de Dumnezeu], [Antihristul] ar veni chiar acum, fiindcă vicleanul [diavol] răcnește asupra credincioșilor și dorește răul lor, dar e ținut și oprit,”

Iar Teodorit tîlcuiește zicerea aceasta așa: „Unii au înțeles că [pe Antihrist] îl oprește împărăția romană, iar alții că darul Sfîntului Duh. Dar nu e cu putință ca darul

Sfîntului Duh să lipsească desăvîrșit. Căci, dacă am fi lipsiți de ajutorul duhovnicesc al Duhului, cum am mai putea birui meșteșugirile aceluia [ale Antihristului]? [Cît despre] împărăția romană, pe aceasta nu o va moșteni vreo altă împărăție. Căci, prin a patra «fiară», dumnezeiescul Daniil a însemnat împărăția romană, și întru aceasta a răsărit «cornul cel mic», care închipuie războiul împotriva sfinților, despre care dumnezeiescul Apostol a zis cele de mai înainte. Mi se pare că dumnezeiescul Apostol nu a zis nimic altceva decît aceea zisă și de alții, pe care o socotesc a fi adevărată, anume că Dumnezeul a toate a îngăduit să-l lase pe Antihrist în vremea sfîrșitului a toată lumea. Deci hotărîrea lui Dumnezeu îl ține [pe Antihrist] a nu Se arăta acum. Și socotesc - zice Teodorit - că zicerea aceasta are și altă înțelegere. Căci - de vreme ce Apostolul știa acel cuvînt al Domnului, anume că sfârșitul va fi după ce evanghelia se va propovădui la toate neamurile — văzînd el [Pavel] că încă stăpînea credința în idoli, a zis că mai întâî se va pierde puterea slujirii la idoli, și pretutindeni va străluci mîntuitoarea propovăduire și atunci va veni Antihrist, potrivnicul adevărului.” (n. aut.)

6 [...]7 Tîlcuind aceasta, Teodorit zice așa: „Unii au zis că «taină a nelegiuirii» a fost

numit Nero, căci s-a făcut lucrător al pâgînătății. Însă eu socotesc că Apostolul a numit așa eresurile ce s-au ivit, căci, prin acelea, diavolul i-a făcut apostați (adică i-a depărtat de la adevăr) pe mulți, [și Pavel arată astfel] pieirea amăgirii. Și i-a numit pe aceștia «taină a nelegiuirii» ca pe unii ce aveau cursa nelegiuirii ascunsă, în vreme ce Antihristul îi va depărta pe oameni de la Dumnezeu în chip învederat. De aceea a și numit Apostolul venirea lui «descoperire», căci ceea ce făcea în trecut pe ascuns, pe aceea o va propovădui atunci în chip învederat și arătat.” (n. aut.)

8 Iar că Domnul îl va pierde pe Antihrist doar cu cuvîntul Său dinainte vestește și Proorocul Isaia, zicînd: „Ieși-va toiag din rădăcina lui Iesei și din rădăcină va odrăsli floare. Și Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu.” Iar mai jos zice: „Și, cu Duhul prin buzele Sale, îl va pierde pe cel necinstitor” (Isaia 11:1 n. aut.)

9 Și Teodorit tîlcuiește așa: „«Dumnezeu le va trimite lucrare de amăgire» e în loc de: «va îngădui amăgirea», ca să se arate că sînt iubitori ai răutății. Căci nu Dumnezeu va trimite aceasta, ci El o va topi cu cuvîntul gurii Sale.” (n. aut.)

10 Pentru aceasta, marele Dionisie Areopagitul numește „ființă a ierarhiei bisericești” nu numai Dumnezeieștile Scripturi, ci și predaniile apostolești și ierarhicești ale Bisericii, zicînd așa în Despre ierarhia bisericească, capitolul 1: „Căci cuvintele predate de Dumnezeu sînt ființă a ierarhiei noastre bisericești. Și numim cuvinte prea-cinstite toate dumnezeieștile noastre sfințite slujbe care s-au dat în cărțile cele sfințit scrise și teologice noi. La fel, și pe toate cele învățate de sfințiții bărbați cu o învățătură mai nematerialnică și oarecum apropiată de cereasca ierarhie, [predate] din minte în minte, prin cuvînt nescris de către povățuitorii noștri.” Zice și marele Vasilie: „Din învățăturile și propovăduirile ce se păzesc în Biserică, pe unele le avem din învățătură scrisă, iar pe altele predate de către Apostoli în taină [«nescris», n. m.], și unele, și altele avînd aceeași tărie către buna-cinstire de Dumnezeu. Căci, de ne-am ispiti să ne lepădăm de cele nescrise, zicînd că nu ar avea mare putere, am greși, păgubind evanghelia întru cele mai de căpetenie [ale sale]” (Despre Sfîntul Duh, capitolul 27).

[Să vedem cum păgubim Sfânta Evanghelie dacă primim Apocalipsa, dar tâlcuirea ei transmisă de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan prin ucenicii săi o respingem, dacă primim că antihrist va pune pecetea, dar respingem că numărul numelui fiarei 666 este socoteala gemetrică în limba greacă a numelui lui antihrist și nu numărul în sine. Să ne înfricoșăm, fiindcă dacă respingem Sfânta Predanie scrisă sau nescrisă, sau dacă izvodim ceva nou în ea devenim anatema – n.n.]

Și iarăși zice: „Zicere apostolească socotesc a fi și rămînerea întru predaniile cele nescrise, căci zice: «Vă laud pentru că totdeauna vă aduceți aminte de mine și țineți

predaniile precum vi le-am dat» (1 Corinteni 11:2). Și aceasta: «Țineți predaniile pe care le-ați luat, ori prin cuvînt, ori prin scrisoarea noastră!» (2 Tesaloniceni 2:15).” Pentru aceasta, al 7-lea Sfînt Sinod a toată lumea îi anatematizează pe cei ce calcă predaniile Bisericii, zicînd: „Dacă cineva leapădă vreo predanie bisericească, scrisă sau nescrisă, să fie anatema!” (Practici, 8). Același sinod scrie și în epistola către Alexandrini: „Toate cele afară de predania bisericească și de însemnarea sfinților și pururea pomeniților Părinți, izvodite și făcute din nou, sau cele ce se vor face după aceea, să fie anatema!” Aceasta se află tipărită și în Triod, la Duminica Dreptei-slăviri. Predaniile Bisericii se întăresc și din ceea ce scrie Pavel către Timotei: „Și cele ce ai auzit de la mine, cu mulți martori de față, acestea le încredințează la oameni credincioși, care vor fi destoinici să învețe și pe alții” (2 Timotei 2:2). La fel, și din ceea ce a zis mai înainte: „Nu vă aduceți aminte că, încă fiind la voi, vă spuneam acestea?” (2 Tesaloniceni 2:5). Iar de cîte feluri este predania, vezi ia subînsemnarea Canonului al 26-lea al marelui Vasilie, în Canonicul [Pidalionul, n. m.] nostru, (n. aut.)

Sfântul Cuvios Nicodim AGHIORITUL, Tîlcuirea Epistolelor Către Tesaloniceni, Timotei, Tit Și Filimon, tălmăcită din elina veche în cea nouă și împodobită cu felurite însemnări, Ed. Σοφία, București, s.a., pp. 78-79, 91-103.

⨁⨁⨁Fiindcă am tot folosit termenul de gemetrie, suntem datori să-l explicăm:Există o corelare între alfabete – latin, grec, chirilic și cel ebraic – și sistemele lor de

numerotație. Numele acestei corespondențe este Gemetria (derivat din grecescul Geometria γεωμετρία „geo- «pământ», -metron «măsurarea»„ și grecescul Gramatica γραμματεια grammateia „știința scrisului”). Evreii și-au făcut din aceasta chiar o credință superstițioasă numită în limba ebraică גמטריא גימטריא, plural גמטראות sau גמטריאות, gematriot.

După cum se va vedea la sfârșitul acestei note toți Sfinții Părinți, într-un glas, spun că 666 nu este el însuși pecetea, ci doar un indicator gemetric de limbă greacă referitor la numele personal al lui antihrist și un simbol duhovnicesc, după cum confirmă și hotărârile Sfintelor Sinoade Ortodoxe în legătură cu tulburarea cip-urilor, cnp-urilor, pașapoartelor biometrice, cardurilor de sănătate, cardurilor de identitate, cartelelor de pâine, pașapoartelor sovietice, țariste, europene, mahomedane, banilor de hârtie, de plastic, cardurilor bancare sau orice a apărut sau va mai apărea în istorie datorită evoluției tehnologiei, contabilității și evidenței populației:

CIRCULARA SFÂNTULUI SINODAL BISERICII ORTODOXE A GRECIEI„Nr. 2626 / 7 Aprilie 1997Către cinstitul popor grec,privind Acordul Schengen și Legea pentru protejarea individului la prelucrarea

datelor cu caracter personal […]Așadar, cu tristețe remarcăm că progresul civilizației în domeniul aplicațiilor

electronice este legat, din păcate, de numărul 666, care este utilizat drept cod numeric principal în tehnologia respectivă. Acest număr este limpede menționat în Sfânta Carte a Apocalipsei ca fiind numărul lui Antihrist. Despre însemnătatea acestui număr s-au scris și s-au auzit multe opinii.

Biserica noastră primește învățătura cum că Pecetea lui Hristos nu este un oarecare simbol exterior care se poate impune oamenilor prin forță și prin tiranie, ci este harul Sfântului Duh, pogorât prin Sfintele Taine ale Botezului și Mirungerii numite peceți ale lui Hristos”, „o pecete adevărată, luminată de Duhul”, după cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog. Și pecetea lui Hristos o are și o păstrează cel care mărturisește că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, care a venit în lume în trup și

S-a făcut om pentru mântuirea noastră. Iar o pecete care se impune cu forța și în mod tiranic nu este în stare a face nelucrătoare puterea lui Hristos.

În același fel, pecetea lui Antihrist, despre care vorbește Apocalipsa, nu este un simbol extern care se poate impune cu forța, peste voia și împotrivirea omului, ci este despărțirea voluntară de viața harului Sfântului Duh prin lepădarea nesilită a credinței că Iisus este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii. Pe această temă s-au scris însemnate studii de către sfinți clerici și înțelepți dascăli de teologie.

Numărul 666Însă numărul 666, potrivit celor menționate despre el în Apocalipsă este consfințit

ca număr al lui Antihrist și, prin urmare, nu este cu putință ca un creștin să nu fie interesat de introducerea intenționată și sistematică a acestui număr în viața sa, și îndeosebi în viața poporului elen care este aproape în totalitate creștin și ortodox, indiferent cât de conștient își trăiește fiecare om credința.

Desigur, este posibil și ca numărul 666 să fie un număr fără nici o importanță spirituală, așa cum este când apare în numerotarea filelor unei cărți cu multe pagini, sau un număr dintr-un ordin de înmatriculare. Însă ni se pare ciudat și contradictoriu, pe de o parte, ca țara noastră să aibă mândria Peceții lui Hristos, a credinței în Hristos și în Sfânta Treime, în numele căreia s-a votat și s-a consacrat Constituția sa, și a Sfintei Cruci care împodobește în mod concret drapelul nostru, iar pe de altă parte să acceptăm ca normă de stat o situație socială care permite să votăm legi (pe orice temă și, mai mult, pe o temă care are legătură directă cu omul și cu credința sa în Hristos, cu conștiința sa) în care să fie introduse subtil practici care presupun conformarea statului elen la sistemul electronic al cărui element de bază va fi codul numeric 666. Nu constituie acesta un dispreț al cuvântului lui Dumnezeu? Nu este o provocare și un scandal pentru poporul nostru creștin ortodox ?

Prevedem că protestele pe această temă vor fi numeroase. Și, din păcate, vor fi direcționate de cercuri care nu este cu putință a fi supuse controlului Bisericii.”

Aici se confirmă supoziția noastră că agitația cu 666 din edițiile de mai sus este direcționată de cercuri iar nu de ceruri. Mai mult, aceste cercuri au reușit să manipuleze atât de mult opinia publică încât să se creadă că sistemul electronic este bazat pe codul numeric 666, iar acest lucru să fie constatat chiar și de un Sfânt Sinod (nu neapărat că a verificat informațional că acel cod de bare ar fi chiar 666, ci mărturisește opinia publică atât de răspândită, datorită dezinformării, că acel sistem electronic ar f bazat pe codul numeric 666).

În realitate, după cum vom vedea mai jos în studiul informatic al codurilor de bare (inclusiv al acelui celebru EAN-13) aceasta este o dezinformare grosolană ce profită de faptul că teologii, pe de o parte, nu au mai avut timp să studieze și tehnologia informației, iar, pe de alta, chiar dacă ar fi studiat-o ei sunt datori să vorbească pe înțelesul celor deja manipulați de această credință superstițioasă. Cum ar spune cineva, mai dezvoltat și mai limpede: „chiar dacă sistemul electronic ar fi bazat pe 666 (deși nu e) el tot nu e pecetea fiindcă nu implică o lepădare religioasă. Cu toate acestea este o jignire la adresa opiniei publice să se facă un sistem electronic bazat pe 666 sau unul nebazat pe 666, dar care se crede că este bazat pe 666. Ar trebui specialiștii în informatică ai guvernului, pentru a lămuri poporul și a nu jigni religios majoritatea ortodoxă ori să schimbe sistemul electronic bazat pe 666 (dacă este), ori, dacă nu este bazat pe 666 să mărturisească aceasta, să dezmintă înșelarea publică și să dovedească prin materiale de informație larg răspândite și limpezi că nu este bazat pe 666”.

După cum vom vedea mai jos, cu multă claritate, codul numeric din sistemul electronic nu are ca element (nici de bază, nici secundar) numărul 666, ci aceasta este o idee eronată lansată de un sectar (vezi mai jos) și preluată fără discernământ de niște oameni panicați de zvonuri care au răspândit-o și la noi. Unii părinți cu autoritate, neavând pregătire în tehnologia informației, au avut slăbiciunea să creadă fără să cerceteze cele ce le-au spus ucenicii lor tulburați (în care aveau încredere ca în

niște fii mai bine pregătiți din punct de vedere al tehnologiei informației) și au girat această idee popularizând-o. Aceasta s-a petrecut, însă, din îngăduința lui Dumnezeu, ca și cu orice erezie, tocmai pentru a se lămuri lumea prin Ortodoxie, fără îndoială, și a aduce soluții dogmatice și la această problemă, cei ce iubesc cu seriozitate dreapta credință, prin aprofundarea învățăturilor Sfinților Părinți. La Sfinții Părinți putem găsi răspuns la toate problemele. Deși ei au fost mărginiți de timp și spațiu, circumscirși, Cuvântul lui Dumnezeu este nemărginit, necircumscris și a vorbit prin ei. Astfel că înțelesurile dumnezeiești din cuvintele lor sunt soluții pentru orice situație în orice timp și în orice loc. Din păcate, unii (după cum au îndrăznit ereticii tesaloniceni și cei de la Credința Strămoșească să modifice scrierile Sfântului Apostol Pavel, ale Sfinților Prooroci și ale Sfintelor Scripturi) au îndrăznit să scrie și cuvinte apocrife în numele unor Sfinți contemporani, unele și când aceia trăiau, dar cele mai multe după moartea lor (ca să nu mai poată fi dezmințite de ei), ca să-i ia părtași la propria lor rătăcire.

Cel mai celebru Sfânt contemporan care a fost ținta lupilor moderni manipulatori în hainele de oaie ale râvnei pentru Ortodoxie este desigur Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul. În numele lui s-au scris epistole apocrife hiliaste despre sfârșitul lumii. Una din ele chiar a fost redactată ca și cum ar fi fost redată cu scrisul său de mână „pentru a nu îndrăzni cineva să o conteste” și s-a publicat o litografie după „originalul” grecesc. Această exagerare chiar ea dovedește că nu e vreun original, ci doar o măsluire evidentă. Chiar dacă Sfântul Apostol Pavel semna cu mâna sa datorită măsluitorilor, aceasta o făcea doar la sfârșitul epistolei în vremea când nu exista tiparniță (astfel că se citea de toți manuscrisul original al epistolei sale, scrisul autentic fiind ușor de identificat și cunoscut tuturor). Azi în vremurile când prin tehnologie oricine poate reproduce rapid orice scris de mână și orice semnătură este hilar un astfel de argument. Starețul este foarte înțelept și nu avea astfel de complexe știind bine că adevărul prin el însuși mărturisește fără probe și sunt atâtea alte lucruri mult mai importante decât subiectul sfârșitului lumii care ar fi avut nevoie de autentificare de către el, dar care nu au fost astfel de caraghios girate. Proba în sine nu are nici o valoare, fiindcă, pe de o parte, nu toți cunosc greacă, iar, pe de alta, puțini au avut cinstea să aibă corespondență cu starețul ca să-i cunoască scrisul său de mână.

PROLEGOMENA DESPRE SFÂNTUL ȘI ECUMENICUL AL DOILEA SINODSfântul și ecumenicul (a toată lumea) al doilea sinod (sobor), s-a făcut în vremea

marelui Teodosie, în anul 381, care și i se zice [întâi – n.n.] al sinoadelor celor ecumenice ce s-au făcut în Constantinopol. [...]

S-au adunat însă acest sinod mai întâi asupra lui Machedonie, care hulea, că Duhul cel Sfânt este zidire a Fiului, iar prin urmare și asupra lui Apolinarie, și evnomianilor, adică a evdoxianilor și a savelianilor, și a marchilianilor, și a fotinianilor, și în scurt toate eresurile le-au anatematisit, cele ce s-au făcut în timpul stăpânirii lui Constanție, a lui Iulian, și a lui Valent împăraților celor dinaintea sinodului acestuia. Îndreptând Doxologia, și închinăciunea Preasfintei Treimi ce s-a fost schimbat de arieni133, au înnoit dogma sinodului celui din Niceea ca pe o cu totul adevărat ortodoxă (dreptslăvitoare).

Drept aceea, pentru ca să se arate că aceluiași solește cu sinodul din Niceea, al Simbol Credinței osebit nu a făcut, ci pe al aceluia puțin schimbându-l, și adăugându-l cu aceasta: „A căruia Împărăție nu-i va fi sfârșit”, pentru eresul hiliastului (miașului)134 Apolinarie, și pe aceasta: „Și întru Duhul Sfânt; articolului 8, mai pe larg arătându-l și celelalte 4 articole până la sfârșit împlinindu-le întru acest chip neschimbat l-a făcut, precum de către toți dreptslăvitorii acum se citește, și precum în sinodul acesta al 2-lea se vede (foaia 286 a tomului 1 a adunării sinoadelor) și întru a 5-a practică a acestuiași. (foaia 155 a aceluiași tom. Însă deși adăugirile și schimbările acestea, care acest al doilea sinod au făcut în Simbolul celui din Niceea, cu toate acestea, și sinoadele cel din urmă, ca pe un Simbol, pe cel a celui dintâi, și pe cel al celui al doilea sinod le-au primit. Iar pentru ce adăugirile acestea le-au făcut acesta, vezi la subînsemnarea canonului al șaptelea al sinodului al 3-lea. Și pe lângă toate acestea, și pe aceste 7 canoane le-au așezat, care privesc spre întărirea și buna

rânduiala Bisericii, întărite fiind nehotărât de canonul 1 al sinodului al 4-lea iar hotărâtor de cel al 2-lea al celui al 6-lea și de cel întâi al celui al 7-lea (vezi pe Dositei fața 222 la Dodecavivlion).

133 Că arienii, dar și imiarienii (jumătate arienii) și pnevmatomahii (luptătorii Duhului) au schimbat vechea și obișnuita în Biserică slavocuvântarea Preasfintei Treimi. Că în loc de, Slavă Tatălui, și Fiului, și Sfântului Duh, ziceau, Slavă Tatălui prin Fiul întru Duhul Sfânt, ca cu osebirea prepozițiilor, să facă rău cinstitorii osebirea ființei, rânduielii, și cinstei dumnezeieștilor începătoarelor fețe ale Treimii celei de o ființă și de o cinste. Pentru aceasta și Leontie al Antiohiei, cel ce s-a scopit pe sineși, văzând pe cei dreptslăvitori că pun la Fiul pe și, conjuncție (legătoare) iar de arieni, pe prin, și că la Sfântul Duh, cu tăcere le treceau și pe una și alta, glăsuind numai sfârșitul, adică, și în vecii vecilor. În tomul întâi al sinoadelor fața 247. Iar în vremea împăratului Anastasie Dicopul (închizând în Africa Bisericile dreptslăvitorilor Trasmundul mai marele srienilor vandali), și că 120 de episcopi izgonind în Ostrovul Sardiniei, un arian anume Varvar (iar după alții, varvarul ce vrea să se boteze au auzit că), vrând a boteza pe oarecine au zis, se botează cutare, în Numele Tatălui prin Fiul, întru Duhul Sfânt; și o minune! Îndată desăvârșit s-a uscat Colimvitra. (Dositei foaia 446 din Dodecavivlion).

134 Mulți amăgindu-se din cuvintele capului 20 al Apocalipsei, unde zice, că s-a închis și s-a legat satana o mie de ani, și cum că drepții și cei au parte la învierea cea dintâi, au împărățit cu Hristos o mie de ani, au nălucit aceștia, că după ce se va face a doua venire, și obșteasca judecată, au să împărățească drepții aici pe pământ împreună cu Hristos o mie de ani, și după aceasta să se suie în Ceruri. Pentru aceasta și mieși unii ca aceștia s-au numit. Și două cete de mieși au stătut. Că unii din ei ziceau, că întru acea mie de ani au să dobândească toată îndulcirea, și trupeasca dezmierdare, aceștia erau cei de pe lângă Kirinth ucenicul lui Simon vrăjitorului în veacul 1 și marchianiștii în veacul 2. Iar alții ziceau că nu vor dobândi îndulciri pătimașe, ci mai ales gânditoare, și cuviincioase la oamenii cuvântători, al cărora începători au fost Papias al Ierapolei (Evsevie în Bisericeasca Istorie cartea 3 cap 34) și alții. De unde și Apolinarie acest fel de mieși au stătut din ceata cea întâi, precum de marele Vasilie se arată (în epistolia 232) și de Teologul (cuvânt 51) și de Ieronim (cartea 18 la Isaia). Pentru aceasta spre surparea eresului acestuia au adaos în Simbolul sinodului din Niceea, sinodul acesta acest cuvânt, împrumutându-se cu acesta, din ceea ce a zis, Arhanghelul Gavriil către Fecioară: „Și Împărăției lui nu va fi sfârșit”.

Sfântul Cuvios Nicodim AGHIORITUL, Pidalion…, pp. 127-128.Că Sfântul Cuvios Paisie nu a scris astfel de texte despre sfârșitul lumii, ne arată și canonul dat

lui de către Sfântul Cuvios Porfirie, ca să nu mai facă proorocii despre Constantinopol și antihrist:

Există și o scrisoare, ar fi bine ca, la un moment dat, deținătorii ei de la o anumită mănăstire din Sfântul Munte, să o publice. Eu o cunosc: e scrisă de Cuviosul Porfirie și e adresată Părin-telui Paisie. Pentru mulți, ea ridică anumite probleme, dar e mai bine să le ridice, decât să că-dem în exagerări. Cuviosul Porfirie îl prețuia foarte mult pe Părintele Paisie, mie personal mi-a spus despre el că este „om al lui Dumnezeu”. Epistola asta spune:

„Iubite Părinte Paisie,Ce ai pățit? Dacă va fi eliberat Constantinopolul, asta e treaba politicienilor și

generalilor, iar nu a monahilor, nici măcar a arhiereilor. Dacă va veni Antihristul, asta este treaba arhiereilor, ei sunt responsabili să aducă la cunoștință oamenilor. Iar când va veni ceasul acela, Dumnezeu va scoate la iveală arhierei luminați, care, la rândul lor, vor lumina oamenii. Noi, ieromonahii, liturghisim pentru mântuirea lumii acesteia, în vreme ce monahii plâng pentru păcatele noastre.

Și pentru că te iubesc, iar tu mult Îl iubești pe Hristos, îți dau canon să nu mai vorbești despre acestea din prea multa ta dragoste ce o ai pentru Asia Mică și pentru elenism.”

Într-adevăr, om al lui Dumnezeu fiind, Bătrânul Paisie a făcut ascultare acestui mai mare între Bătrâni, Părintelui Porfirie, și de atunci nu a mai vorbit despre acestea.

Sursa: Fragment dintr-un interviu al Mitropolitului Nefit de Morfou realizat de Manolis Kalaitzidis pentru emisiunea radio „I Orthodoxía sýmera”.

<http://www.pemptousia.ro/2014/06/canonul-dat-parintelui-paisie-de-cuviosul-porfirie/ > joi, 30 octombrie 2014

Dacă nu a mai vorbit, este limpede tuturor că nici nu a scris, cu atât mai mult nu a lăsat vreun astfel de testament hiliast și hilar.

În afară de aceasta și Sfântul Cuvios Ioan Damaschin a fost victima unui plagiator care i-a copiat scrisul său de mână ca să îi facă rău.

Tot așa și acele epistole hiliaste făcute ca și cum ar fi scrise chiar cu mâna lui îl denigrează ca eretic pe Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul (cel atât de râvnitor pentru Ortodoxie, plin de trăire și discernământ) deoarece au în ele ascunse erezia milenarismului (adică credința greșită că după înfrângerea lui antihrist Domnul nostru Iisus Hristos va mai domni cu noi încă pe pământ, creștinii triumfând asupra vrăjmașilor lor în această lume căzută și pieritoare, iar nu în Împărăția Cerurilor cum mărturisește întreaga Biserică Ortodoxă).

În realitate, chiar a doua venire a Domnului va fi biruirea lui antihrist, sfârșitul lumii, judecata de Apoi, iar cerul acesta și pământul acesta vor fugi dinaintea feței Lui.

A Doua Venire a Domnului va fi pe neașteptate, din Cer, ca un fulger, mergând înainte cinstita lui Cruce. Râu de foc clocotitor va merge înainte, curățind tot pământul de necurății. Îndată, vor fi prinși antihrist și slugile lui și vor fi dați focului veșnic. La sunetele de trâmbițe ale îngerilor, va veni deodată, de la marginile pământului și din toate stihiile, tot neamul omenesc în Ierusalim, căci acesta este centrul lumii, și acolo vor sta tronurile de judecată. Toți oamenii se vor schimba întru nestricăciune cu propriile lor trupuri și suflete și vor avea aceeași formă. Înseși stihiile lumii vor primi o schimbare în mai bine. Domnul, printr‐un singur cuvânt, va despărți pe cei drepți de cei păcătoși. Și vor merge lucrătorii faptelor bune spre a primi viața veșnică, iar păcătoșii, iarăși, spre a primi chinul veșnic. Și nu vor înceta niciodată acestea, nici viața veșnică, nici chinul veșnic.

SINAXARELE TRIODULUI și viața Sfintei Maria Egipteanca, Editura Galați, 1992.Apo 20:10 Și diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc și de

pucioasă, unde este și fiara și proorocul mincinos, și vor fi chinuiți acolo, zi și noapte, în vecii vecilor. 11 Și am văzut, iar, un tron mare alb și pe Cel ce ședea pe el, iar dinaintea feței Lui pământul și cerul au fugit și loc nu s-a mai găsit pentru ele. 12 Și am văzut pe morți, pe cei mari și pe cei mici, stând înaintea tronului și cărțile au fost deschise; și o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieții; și morții au fost judecați din cele scrise în cărți, potrivit cu faptele lor. 13 Și marea a dat pe morții cei din ea și moartea și iadul au dat pe morții lor, și judecați au fost, fiecare după faptele sale. 14 Și moartea și iadul au fost aruncate în râul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc. 15 Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieții, a fost aruncat în iezerul de foc.

Iată ce mărturisește despre această manipulare a oamenilor simpli prin falsele scrieri ale Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul (unul dintre stareții cel mai intens răstălmăciți de către manipulatorii anticipiști) tocmai… un ucenic al Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul.

Meșteșugiri viclene și personalități problematicede Dl. Atanasie Rakovalis

Cu puțin înainte de anul 1992 a circulat zvonul că va începe un mare război, în care va fi amestecată și Grecia, pentru că atunci au căzut două pascalii împreună, așa cum profețise Sfântul Cosma Etolianul. Într-adevăr atunci au coincis din punct de vedere calendaristic două mari sărbători, Sfintele Paști și Buna-Vestire, iar aceasta a fost considerată de către unii erminia profeției Sfântului. Zvonul se răspândea împreună și cu alte amănunte... În Sfântul Munte unii monahi și mireni transmiteau zvonul cu o oarecare ezitare și reținere, alții se aflau într-o stare de exaltare și transmiteau zvonul ca un fapt sigur, iar alții nu voiau să audă nimic și considerau toate acestea niște prostii. Și lucrurile i-au îndreptățit pe cei din urmă.

Cu puțin înainte de 2004 a circulat zvonul că nu vor avea loc Jocurile Olimpice în Atena, pentru că va izbucni războiul. Iarăși s-au arătat cele trei categorii de oameni amintite mai sus. Unii chiar și-au cumpărat și alimente... Și din nou lucrurile au arătat că zvonul a fost o bășică de săpun. Acestea sunt două dintre alte nenumărate zvonuri de mai mică amploare care au ajuns la urechile mele.

Ce se întâmplă? Există unii oameni problematici, unii creștini (monahi, preoți și mireni) plini de complexe, care au o evlavie amestecată cu vătămare (n.tr. de minte), așa cum spunea glumind Părintele Paisie, și care vor să pară drept harismatici, dar nu sunt, ci se mișcă între hotarele psihasteniei și înșelării, dorind admirația și respectul mulțimii. De aceea răspândesc aceste zvonuri deși în subconștienul lor știu că acest joc are dată de expirare. Sunt batjocoriți de slava deșartă? Nu-și dau seama ce mare vătămare pricinuiesc în Biserică și în cei slabi în credință?

Pe lângă aceștia mai există o categorie de oameni cărora le place să asculte și să creadă astfel de zvonuri, fără să cerceteze validitatea sursei care le transmite, fără să cearnă lucrurile, fără să pună să lucreze logica simplă. Probabil un astfel de zvon le creează o exaltare sufletească care ii satisface, le face viața mai fascinantă și le umple un oarecare gol sufletesc. De unde altundeva poate izvorî acest comportament lipsit de maturitate? Cam așa îmi explicam lucrurile vreme de mai mulți ani.

Înainte de Crăciunul anului 2008 a circulat un alt zvon extrem de rapid. Se spunea că va fi război în mai puțin de o lună, în luna ianuarie 2009. Lumea a fost chemată să cumpere alimente și să-și procure ceva bani pentru a putea înfrunta starea grea ce va fi creată și care va dura în jur de trei până la șase luni. Zvonul a fost atribuit unor mireni și monahi. De data aceasta au numit și sursa. Era starețul Efrem din America. Deoarece starețul este cunoscut și respectat și are o mare autoritate, zvonul s-a răspândit mult, în toată Grecia. A ajuns să circule și pe internet. Mulți oameni s-au conformat sfaturilor. Din fericire au existat și cei care nu au fost atrași de climatul general. Au trecut zilele și nu s-a întâmplat nimic. După vreo două-trei luni Starețul Efrem surprins, a scris din America un comunicat în care a declarat că el niciodată nu a spus astfel de lucruri. Unii (cine, oare?) exageraseră și interpretaseră greșit cuvintele lui sau - chiar și mai rău - au pornit la aceasta fără nici un pretext? Numele Părintelui Efrem a fost atunci defăimat pe o scară largă.

Ce s-a întâmplat? Toți acești oameni care s-au sprijinit pe numele Starețului Efrem s-au simțit acum înșelați și ridicularizați. Din prostia creștinilor au câștigat negustorii. Autoritatea Starețului a primit o puternică lovitură, credința în Biserică și în Sfinții ei a celor slabi a fost zdruncinată. Și vrăjmașii Bisericii se bucurau că s-a arătat - potrivit celor cugetate de ei - cu multă limpezime prostia și complexarea creștinilor care cred în Stareți sfinți harismatici și în profețiile lor. Câștigați au ieșit vrăjmașii Bisericii și diavolul.

Părintele Efrem a întemeiat 19 mănăstiri în America, unde locuiesc oameni din toate rasele pământului. El este cel care a dus duhul monahal ortodox athonit pe continentul american. Se bucură de mare prețuire printre ortodocșii din America. Diavolul și unii oameni îl urăsc și se opun lucrării lui. Toate acestea nu se poate să fi fost un război viclean, bine orchestrat, împotriva lui, dar și împotriva Sfinților harismatici și în ultimă

instanță, împotriva Bisericii și a lui Hristos?Exact în aceeași perioadă s-a derulat și un alt scenariu, care îl viza pe Starețul

Paisie, și care se lega cu scenariul pe care încercau să-l atribuie Părintelui Efrem. Se știe că Starețul Paisie a spus că Dumnezeu astfel va rândui interesele celor mari,

încât în cele din urmă ne vor da Constantinopolul. Se vor lupta între ei și în cele din urmă, ca o soluție de compromis, vor spune: „Constantinopolul nu-l vom lua nici noi, nici voi, ci îl vom da grecilor.” Aceste cuvinte le-am auzit și eu cu urechile mele și știu că le-a spus și multor altora. A spus și unui oarecare bărbat tânăr care îl vizitase pentru prima dată: „Tu vei intra cu steagul în Constantinopol”. S-a dovedit că acel tânăr era ofițer în armata grecească. Această istorisire o cunosc de mulți ani și este întru totul adevărată.

După cincisprezece ani de la adormirea Starețului am auzit această istorisire înflorită cu unele amănunte pe care eu le-am auzit pentru prima dată. De asemenea și ucenicii de aproape ai Starețului, pe care i-am întrebat, nu le cunoșteau. Lucrul acesta m-a mirat mult. Cum se face ca cei de aproape ai Părintelui Paisie nu le cunosc și le cunosc alții?

Amănuntele care au fost lipite de sâmburele de adevăr al istorisirii sunt următoarele: a) Numele acestui ofițer și că b) trecea în rezervă în primăvara anului 2009. Aceasta a dat îndată o stabilire dramatică a datei, adică faptul că această proorocie trebuia să se fi împlinit în primăvara care a trecut. În aceeași perioadă a început să circule o istorisire ridicolă despre trei epistole pe care, chipurile, le-ar fi scris Părintele Paisie și le-ar fi încredințat unei persoane necunoscute, care trebuia să le dea după un număr de ani de la moartea lui, președintelui Rusiei, prim-ministrului grec și comandantului armatei grecești. Și lucrul acesta este foarte ciudat. Despre un lucru atât de serios nimeni dintre cunoscuții Starețului Paisie să nu știe nimic? Cine sunt acești necunoscuți care au lansat această provocatoare și ridicolă istorisire cu epistolele? Ce rol joacă? Unde țintesc? Acestea se leagă și cu înscenarea făcută Părintelui Efrem și au circulat împreună pe internet, înșelând pe mulți creștini evlavioși naivi care aveau încredere în cei doi stareți. Din păcate, au existat și unii creștini, care aveau multă evlavie amestecată cu puțină vătămare, și care reproduceau aceste povestiri dubioase cu multă superficialitate, naivitate și râvnă.

Primăvara a venit și a trecut, ofițerul a trecut în rezervă, război nu a fost, Constantinopolul nu ne-a fost dat. Astfel cu ajutorul acestor amănunte pe care le-au lipit de sâmburele de adevăr al profețiilor Părintelui Paisie au izbutit să-l scoată mincinos și nedemn de încredere în ochii oamenilor care nu au cunoscut și nu cunosc lucrurile îndeaproape. Adică încearcă să lovească autoritatea și influența pe care o are Starețul Paisie printre creștinii ortodocși.

Din metoda și modul răspândirii, din faptul că au izbutit să răspândească atât de larg minciunile lor, nu putem oare trage concluzia că aici avem de a face cu ceva planificat și bine organizat? Dacă ne gândim că toate acestea se întâmplă într-o epocă în care Biserica este luptată sistematic, că există într-o continuă creștere o politică de decreștinare a societății grecești, ne putem gândi că toate acestea sunt o parte din dintr-un plan mai larg, prelucrat de psihologi plătiți, calomniatori de meserie, îndrumători de opinii, agenți care exploatează prostia și personalitățile problematice ale unor creștini ca să lovească în autoritatea Sfinților și a Bisericii.

Să stăm cu frică și cu luare aminte. Să nu ne îngăduim naivitatea și prostia. Să devenim înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii, pentru că - așa cum spunea fericitul stareț sfânt Paisie - trăim în vremea antihristului, iar noi dormim în opinci.

Sursa: PARAKATATHIKI, Iulie-August 2009.Traducere: Ierom. Ștefan N.Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos

<http://www.munteleathos.com/Pagina/Afisare/Mestesugiri_Viclene>, luni, 26 februarie 2018.

DECLARAȚIA SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE RUSE

„[…]Tulburarea pe care o pricinuiește în rândul vostru acțiunile autorităților statului este împărtășită cu voi și de ierarhia bisericească, căci, până la urmă, este vorba de apărarea drepturilor credincioșilor de a viețui în acord cu propriile convingeri religioase. De asemenea, dorim să facem limpede cunoscut: nu trebuie să ne temem de simboluri și semne exterioare, căci nici o ispită a vrăjmașului sufletelor oamenilor nu este în stare să biruiască harul lui Dumnezeu, care se află din belșug în Sfânta Biserică. Nimeni și nimic nu poate sa clintească credința omului care petrece cu adevărat în Hristos și care se împărtășește cu Sfintele Taine ale Bisericii. Sfântul Apostol Petru scrie: «Și cine vă va face vouă rău, dacă sunteți plini de râvnă pentru bine? Dar de veți și pătimi pentru dreptate, fericiți veți fi. Iar de frica lor să nu vă temeți, nici să vă tulburați. Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfințiți în inimile voastre și să fiți gata totdeauna să răspundeți oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră». (I Petru 3, 13-l5). Unii preoți au inclus din proprie inițiativă problema acceptării numărului fiscal în rândul problemelor care se pun la spovedanie, punând refuzul înregistrării fiscale drept condiție a primirii la Sfânta Împărtășanie. Celor care încearcă să lege numerele de identificare de pecetea lui antihrist le reamintim că, în predania Sfinților Părinți, o astfel de pecete este înțeleasă ca semn, care întărește (confirmă) lepădarea conștientă de Hristos. Conform cuvintelor lui Ipolit Romanul, această pecete va glăsui: «Ne lepădăm de Ziditorul cerului și al pământului, mă lepăd de Botez ; mă lepăd de toată slujirea lui Dumnezeu și sunt de acord cu tine și cred în tine». La fel spune și cuviosul Nil Izvorâtorul de Mir: «Pe pecete vor sta scrise următoarele: «Eu sunt al tău» - «Da, tu ești al meu». În pofida acestei predanii, oamenii, uneori, susțin că acțiunea tehnologică poate, pesemne, să provoace o întorsătură în cele mai ascunse adâncimi ale sufletului omenesc, ducându-l la uitarea lui Hristos. O astfel de superstiție se deosebește de tâlcuirea ortodoxă a Apocalipsei Sfântului Ioan Bogoslovul, conform căreia «semnul fiarei» se pune celor care cred de bunăvoie în ea (fiara) «numai pentru minunile ei mincinoase» (Sfântul Ioan Hrisostomul). Nici un semn extern nu tulbură sănătatea duhovnicească a omului dacă nu se face ca urmare a trădării de bunăvoie (conștiente) a lui Hristos și batjocorirea credinței.”

http://www.familiaortodoxa.ro/doc/Pozitii_ale_Bisericii_in_privinta_actelor_electronice.pdf⨁⨁⨁

În privința numărului 666 Sfinții Părinți concluzionează așa:

DESPRE SEMNUL AL ȘASELEA, ADICĂ DESPRE NUMELE LUI ANTIHRIST ȘI DESPRE SEMNUL LUI.

Multe nume are Antihrist. Că-l numește pe el Scriptura: omul fărădelegii, fiul pierzării și al fărădelegii, proroc mincinos, Hristos mincinos, urâciunea pustiirii, fiară, satană, șarpe.

Toate acestea sunt nume de obște, ce se cuvin nu numai adevăratului Antihrist, ci și înaintemergătorilor lui.

Iar mai vârtos se poate numi și tot păcătosul ce nu se pocăiește, omul fărădelegii și fiul pierzării.

De aceea nu pentru cel de obște, ci pentru numele lui Antihrist cel firesc este întrebarea aici.

Cum este firesc numele lui Antihrist, și care?Sfântul Ioan, pentru numele lui Antihrist, zice așa: „Aici este înțelepciunea. Cine are

pricepere să socotească numărul fiarei; căci număr de om este, și numărul ei este șase sute șaizeci și șase” (Apoc. 13, 18). Aici, dreptule cititor, taină este și mulți cu înalte minți au ispitit, dar până acum nu o știu. Se cade de acesta a ști desăvârșit, că oarecare nume grecesc ce urmează dialectului grecesc va fi numele cel firesc al lui Antihrist, că și la Apocalipsă este scris cu slove grecești de Sfântul Ioan Teologul.

Pentru aceasta miră-te de nebunia unor zăbavnici și netrebnici, care cu slove vor să afle acel nume care să se poată tocmi cu numărul fiarei, șase sute șaizeci și șase. înțelegeți, cei fără de minte întru noroade, și cei nebuni, înțelepțiți-vă odată!

Vedeți multe feluri de tâlcuiri la taina Apocalipsei și veți cunoaște că toți dascălii cu nume grecesc caută să tocmească numărul fiarei șase sute șaizeci și șase.

Unii zic că numele lui Antihrist va fi „Lateinos”, care este roman, și aceștia gândesc a fi Antihrist, papă al Romei, iar alții altele:

Vedeți calculele de ghicitură, numărul fiarei, 666:

Λ - 30 Lateinos, LatinΑ - 1T - 300E - 5I - 10N - 50O - 70Σ – 200Total 666

Alții zic a fi numele Teitan, care se zice soare.T – 300E - 5I - 10T - 300A - 1N – 50Total 666

Alții zic Onichitis, adică BiruitorulO – 70N - 50Η - 8K - 20Ι - 10T - 300Η - 8Σ - 200Total 666

Alții zic Cacos Odigos, adică rău povățuitorK - 20A - 1K - 20O - 70

Σ - 200

O - 70Δ - 4Η - 8Γ - 3O - 70Σ - 200Total 666

Alții zic Lampetis, adică prealuminatΛ – 30A - 1M - 40Π - 80E - 5T - 300I - 10Σ - 200Total 666

Alții zic Alithis Vlaveros, adică adevărat vătămătorA - 1Λ - 30H - 8Θ - 9H - 8Σ - 200

B - 2Λ - 30A - 1B - 2E - 5P - 100O - 70Σ - 200Total 666

Alții zic Amnos Adicos, adică miel nedreptA – 1M - 40N - 50O - 70Σ - 200

A - 1Δ - 4I - 10K - 20O - 70

Σ - 200Total 666

Antemos, adică potrivnicA - 1N - 50T - 300E - 5M - 40O - 70Σ - 200Total 666

Alții zic Maometis, adică Mahomed prorocul turcilorM - 40A - 1O - 70M - 40E - 5T - 300I - 10Σ - 200Total 666

Alții zic Saxonios, adică din SaxoniaΣ - 200A - 1Ξ - 60Ο - 70N - 50E - 5I - 10O - 70Σ - 200Total 666

BenedictosB - 2E - 5N - 50E - 5Δ - 4I - 10K - 20T - 300O - 70Σ - 200Total 666

Cu aceste socoteli puțini oameni se îndeletnicesc. Vezi, dreptule cititor, care despărțire este numelor? Măcar că toate sunt grecești și întru toate se numără numărul fiarei șase sute șaizeci și șase, precum cu putință este fiecăruia a cerca adevărul.

La mulți li se pare că numele lui va fi „Antemos”, adică potrivnic, pentru că și acest nume, Antihrist, este tot grecesc și închipuie potrivnic lui Hristos.

Unii zic că acest număr nu închipuiește numele, ci vremea venirii și a uciderii lui Antihrist.

Alții tâlcuiesc așa: cu acest număr, șase sute șaizeci și șase, se închipuie întregul păcat al diavolului, cel ce va să se săvârșească în Antihrist, pentru că numărul al șaselea nu ajunge până la al șaptelea, întru care este odihna și fericirea. Iar numărul zidirii celei înțelegătoare, prin păcatul celui căzut din odihnă și fericire, diavolul întreit păcat a împlinit; unul l-a așezat întâi, când lui și-a adus stricăciune prin păcat, și atunci a împlinit numărul cel de șase.

Al doilea, când a vătămat pe omul cel dintâi prin păcat, și atunci către șase, șaizeci a adăugat.

Al treilea, când va strica toată lumea prin Antihrist, și atunci către șaizeci și șase va da șase sute: astfel, 666.

Alții împotriva acesteia zic, că numărul al șaselea este desăvârșit, că în șase zile a zidit Dumnezeu lumea aceasta. Numărul al șaizecilea mai desăvârșit; iar al șase sutelea încă mai desăvârșit. De unde învederat se cunoaște că Antihrist atâta desăvârșire pune pe seama sa, cât numai lui Dumnezeu se cuvine.

Că ce vom grăi de acesta mai mult, nu suferă taina ispitire. Toți dascălii, luminătorii Bisericii, într-un glas, cu înțelepciune smerită mărturisind neștiința, zic cum că nu se știe nicidecum acest nume al lui Antihrist, căci neurmate sunt căile Domnului și necercate judecățile Lui. De vreme ce acestea așa sunt, pentru ce oarecare nebuni, mișei și de nimic, blestemați și întunecați, fără de minte, cei ce sunt celor înțelepți un joc și râs, așa înalt filosofează, mai vârtos înnebunesc, vrând a număra sau a măsura numele lui Antihrist, voind astfel să zboare scoicile și racii unde n-au putut să ajungă vulturii cei întru înălțime zburători? Vezi cu câtă nebunie calcă porcii mărgăritarele Dumnezeieștii Scripturi?

Despre semnul lui Antihrist se cuvine a ști următoarele:Intre alte semne ale venirii lui Antihrist este și acesta, pe care-l citim la

Apocalipsă: că tot cel ce nu se va închina chipului fiarei se va ucide, iar celor ce i se vor închina, va da semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunțile lor, ca să nu poată nimeni nici cumpăra, nici vinde, numai cine va avea semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui ei.

De acest semn bârfesc potrivnicii Sfintei Biserici zicând că semnul lui Antihrist este Taina Sfântului Mir, căci ei, afară de Botez, alte Taine nu au.

Pentru aceasta, vrând să ne ocărască pe noi, ortodocșii, spun aceste hule asupra Tainei Mirului. Ci în deșert spun că ar fi Sfântul Mir semnul Iui Antihrist, după părerea lor cea rea că și Apostolii ar fi antihriști, și mai vârtos însuși Hristos, Care a așezat această Taină împreună cu celelalte, spre a noastră mântuire.

Sfântul Andrei al Cezareii zice despre semnul lui Antihrist așa: că se va nevoi să pună înfierarea numelui celui pierzător al potrivnicului și înșelătorului peste toți. Însă pe mâinile drepte o va pune, ca să se taie lucrarea lucrurilor celor drepte și bune, iar pe frunți, ca să-i învețe întru înșelăciune și întru întuneric pe cei amăgiți.

Ieroschim. Paisie LAMBRU, Sfânta Mănăstire Prodromu, Sfântul Munte Athos, Antihristica, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria, 4s.a.,pp. 83-91.

Dacă pe oamenii aceștia atât de iscusiți în gemetrie îi numește ca fără de înțelepciune și nebuni, doar fiindcă se străduiesc să afle mai înainte de venirea lui antihrist, prin exerciții cât de cât istețe

numele lui antihrist (și apropiate de Sfânta Tradiție care ne spune că 666 este numărul numelui lui antihrist în limba greacă și calculat gemetric), cum i-ar fi numit pe cei ce cred prostește că un cod de bare electronic este numele lui antihrist?

Apocalipsa ne spune de nr. 666 nu pentru a ghici mai dinainte cine va fi antihrist, ca și cum am crede în numerologie, ci ca atunci când va veni urâciunea pustiirii să avem mângâierea că Sfânta Scriptură ne-a spus de el mai dinainte și astfel să ne întărim în credința că și biruința lui Hristos asupra lui și împărăția cerurilor este foarte aproape, iar Domnul are grijă de noi ca de pruncii Lui și ne va scăpa.

ARHIMANDRITUL CLEOPA ILIE, SFÂNTA MĂNĂSTIRE SIHĂSTRIA

„Ce ne puteți spune despre pecetea lui Antihrist, 666, despre care se vorbește în Apocalipsă?

Frate, tu crezi că se ia așa după slovă, 666? Acești trei de șase simbolizează trei patimi cumplite care vor stăpâni lumea în vremea din urmă, și anume: poftă fără de minte, adică desfrâu și beție cum n-a mai fost niciodată pe pământ; închipuire pripită sau imaginație pripită, care duce la secte, dezbinări de tot felul, boli sufletești, vrăjitorie, deznădejde și sinucidere; și al treilea șase înseamnă mânie fără judecată, adică ură între oameni, războaie, răzbunare, crime de tot felul, ceartă și tulburare între creștini, între părinți și copii, așa cum scrie la Sfânta Evanghelie. Toate aceste patimi, care sunt simbolizate prin cifrele 666, stăpânesc astăzi tot pământul, până când va veni sfârșitul lumii și judecata de apoi. Atunci fiecare va lua după faptele sale.

Păi voi gândiți că o să fie o pecete cu cifrele 666?

Prostii! La Apocalipsă, dacă ceri tu 666, eu îți cer ție <<jivină gândită>>și <<cal galben>> și <<cal roib>> și <<cal negru>> și <<cetatea care naște>>. Cetatea se face femeie și naște. Ia să-mi spui tu mie ce-s acelea? Cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu, cele șapte trâmbițe, ce-s acelea? Păi spune, măi! Cea mai blestemată sectă din lume, care ne amenință, este secta iehoviștilor. Ce hule grele aduc ei împotriva dumnezeirii! Ei nu cred în Hristos. Este o sectă politică iudaică, care luptă împotriva creștinismului și încearcă să atace dogma Preasfintei Treimi, căci despart pe Tatăl de Fiul și de Sfântul Duh. A fost vreodată Tatăl fără Cuvânt ? Hristos este Cuvântul Tatălui. A fost vreodată Tatăl fără Duh? Ce spune în Psalmul 12: <<Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și cu Duhul gurii Lui toată puterea lor>>. A fost vreodată Tatăl fără Cuvânt sau fără Duh? N-ai văzut la facerea omului? <<Să facem om după chipul și asemănarea noastră>>. Cu cine se sfătuia Tatăl, dacă nu era Fiul și Duhul Sfânt? N-ai văzut la amestecarea limbilor: <<Să ne pogorâm, să le amestecăm limbile>>. Sfânta Treime de la început se descoperă în cele mai tainice Scripturi. Deci răul din draci acesta este: poftă fără minte, închipuire pripită și mânie fără judecată. Asta înseamnă 666! <<Și va veni o sectă la sfârșitul lumii>>, zice Sfântul Andrei, <<care nu va face cruce și le va pune Antihrist pecetea pe mâna dreaptă și n-o vor ridica la frunte; că fruntea este partea rațională a sufletului, adică mintea>>„.

http://cleopasihastria.wordpress.com/2009/01/18/raspunsuri-duhovnicesti-patimile-care-vor-stapani-lumea-desfraul-betia-inchipuirea-si-ura-intre-oameni/

Numărul 6 este și simbolul păcatului, fiindcă în ziua și în ceasul al șaselea, Adam și-a întins mâinile spre pomul oprit. De aceea, Mântuitorul, Și-a întins mâinile pe Sfânta Cruce, tot în ziua și în ceasul al șaselea – în Vinerea Mare, ca să-l vindece și pe Adam și ceasul și ziua și cifra. Și pe antihrist l-ar vindeca de 666 al lui, numai că antihrist nu va vrea să se pocăiască.

De aceea numele lui antihrist, după socoteala gemetrică (în limba greacă), este 666, pentru că se împotrivește numelui lui Iisus, care este, după gemetrie, 888:

Cum? Iată: fiecărei litere grecești îi corespunde un număr:

Ἰ = I = 10η = i = 8σ = s =200 ο = o = 70ῦ = u =400ς = s =200Total 888.

Adică de trei ori numărul zilei a 8-a, adică a veșniciei. O dată 8 pentru că Tatăl e mai presus de veșnicie și izvorul ei, o dată 8 pentru că Fiul e mai presus de veșnicie și izvorul ei, o dată 8 pentru că Sfântul Duh e mai presus de veșnicie și izvorul ei.

A vorbi cu precizie despre acestea este cu putință numai acelora, care pentru multa curățenie a minții lor au primit de la Dumnezeu tot harul pe care-l pot primi oamenii . Căci pătrunzând cu ajutorul acestui har în noianul vederilor tainice, aceștia văd numai rațiunile celor scrise, dezbrăcate de veșmântul figurilor. Ei nu se ocupă câtuși de puțin de simbolurile, care le dau o formă sensibilă, decât în cazul când voiesc prea înțelept să le înfățișeze corporal celor ce, din pricina nevârstniciei minții, nu se pot ridica peste percepția simțurilor, ci trebuie să se exerciteze mai întâi prin figuri sensibile, ca apoi să dorească să se urce la rațiunile arhetipice ce sunt mai presus de percepția sensibilă . Dar noi socotim că nu este absurd să ne apropiem de realitățile subtile prin conjectură, dată fiind facultatea naturală din noi, care se dorește după cunoașterea celor dumnezeiești. Căci două bunuri pot rezulta din conjectură pentru cei ce sunt stăpâniți de o venerație sinceră față de cele dumnezeiești: cel ce abordează prin conjectură lucrurile dumnezeiești, sau descopere adevărul în privința celor cugetate și atunci aduce cu bucurie, drept jertfă de laudă, mulțumiri Celui ce i-a dat știre despre ceea ce a căutat , sau constată că înțelesul celor scrise îi scapă și atunci respectă și mai mult lucrurile dumnezeiești, aflând că înțelegerea lor întrece propria lui putere.

Deci apropiindu-mă și eu prin conjectură de cele scrise, rog pe Dumnezeu să-mi fie într-ajutor în cele ce voi spune, căci știu că puterea înțelegerii mele e cu mult prea slabă față de sublimitatea tainelor Scripturii. De voi reuși, voi datora întreaga izbândă lui Dumnezeu, care m-a ridicat prin înțelegere spre mulțumire, iar de nu voi reuși, voi socoti și nepriceperea un bine, pe care îl voi datora tot lui Dumnezeu, care, tăind cu anticipație, prin purtarea Sa de grijă, mândria ce mi s-ar fi putut naște din cunoștință, mi-a făcut din nepricepere un îndemn spre modestie .

Preot Stavrofor Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Sfântul Maxim MĂRTURISITORUL, Filocalia, sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvîrși, Ed. APOLOGETICUM, 42005, Vol. III, pp. 287-288.

De aceea, tot prin conjectură, ne-am minunat și ne vom minuna de frumusețea tainelor numărului numelui Domnului nostru Iisus Hristos:

Astfel că și numărul numelui de Hristos ar putea fi tot 888, dar nu gemetric, ci tainic. Hristos (Χριστός), în limba greacă, înseamnă Uns. În Ziua a 8-a, adică a veșniciei, mâncarea,

băutura, gustul, vederea, pipăirea, auzul, mirosul, echilibrul, totul este Hristos, fiindcă dacă ar fi ceva ce nu este Hristos ar fi o tristețe. Însă în veșnicia cea fericită tristețea nu-și mai are locul.

Cifra 888 are în sine veșnicia cea bine înmiresmată luată de 3 ori: o dată pentru Tatăl Cel ce unge, o dată pentru Fiul Cel uns și o dată pentru Duhul Sfânt, adică Unsoarea ipostatică cea mai presus de toate mirurile care în veșnicie îl unge pe Hristos și ca om.

Ca să vedem că Sfinții Părinți nu aveau gândire IT nici de computerofobi (ca să intre în panică de la un cod de bare) simplistă, ci profundă, simbolică, jertfită prin mintea deiformă (adică simplă) Celui mai presus de toată simplitatea, să citim cum tălcuiește Sfântul Ioan Damaschin numele de Iisus Hristos:

Cuvântul Hristos spunem că este numele ipostasei; acest cuvânt nu indică numai o singură natură, pe cea omenească sau pe cea dumnezeiască, ci arată că este din două naturi. Căci El însuși s-a uns pe sine: a uns ca Dumnezeu corpul cu Dumnezeirea Lui, iar ca om a fost uns; căci El este și Dumnezeu și om. Dumnezeirea e ungerea umanității. Căci dacă Hristos ar fi dintr-o singura fire compusă, și dacă este deoființă cu Tatăl, atunci va fi și Tatăl compus și deoființă cu trupul, lucru absurd și plin de toată blasfemia. [...]

Trebuie să se știe că nu spunem că trupul Domnului s-a îndumnezeit, s-a făcut asemenea lui Dumnezeu și Dumnezeu în virtutea unei modificări sau schimbări sau prefaceri sau amestecări a firii, ci, după cum spune Grigore Teologul, „dintre firi, una a îndumnezeit și alta a fost îndumnezeită”, iar eu îndrăznesc să spun că a fost făcută asemenea lui Dumnezeu, căci cel care unge s-a făcut om, iar cel care a fost uns s-a făcut Dumnezeu. Acestea nu prin schimbarea firii, ci prin unirea în vederea întrupării, adică după ipostasă, potrivit căreia trupul s-a unit, fără să se despartă, cu Dumnezeu Cuvântul și prin întrepătrunderea firilor uneia în alta, în chipul în care vorbim și de înrosirea fierului prin foc. După cum mărturisim că întruparea s-a făcut fără modificare și schimbare, tot astfel hotărâm că s-a făcut și îndumnezeirea trupului. Prin faptul că „Cuvântul s-a făcut trup”, nici Cuvântul n-a ieșit din granițele Dumnezeirii Sale și nici din măririle Sale proprii demne de Dumnezeu și nici trupul, pentru că s-a îndumnezeit, nu și-a schimbat firea lui sau însușirile lui firești. Căci au rămas, și după unire, firile neamestecate, iar însușirile acestora nevătămate. Trupul Domnului, însă, s-a îmbogățit cu activitățile dumnezeiești în virtutea unirii prea curate cu Cuvântul, adică după ipostasă, fără să sufere vreo pierdere însușirile cele firești. Căci nu lucrează cele dumnezeiești în virtutea energiei lui, ci în virtutea Cuvântului unit cu el, Cuvântul arătându-și prin el propria lui energie. Căci fierul înroșit în foc arde, nu pentru că posedă, în virtutea unui principiu firesc, energia de a arde, ci pentru că posedă această energie din pricina unirii cu focul. [...]

Mintea nu s-a unit cu Dumnezeu Cuvântul, după cum mint unii, înainte de întruparea din Fecioară și nici nu s-a numit de atunci Hristos. Această absurditate face parte din neroziile lui Origen, care a susținut preexistența sufletelor. Noi afirmăm, însă, că Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu a devenit Hristos din momentul în care s-a sălășluit în pântecele Sfintei pururea Fecioarei, s-a făcut trup în chip neschimbat și a fost uns trupul cu Dumnezeirea. „Aceasta este ungerea omenirii“, după cum zice Grigore Teologul. Iar prea sfințitul Chiril al Alexandriei, scriind către împăratul Teodosie, a spus acestea: „Eu spun că Iisus Hristos nu trebuie să se numească nici Cuvântul din Dumnezeu fără omenire și nici templul care s-a născut din femeie, fără a fi unit cu Cuvântul. Aceasta pentru motivul că prin numele Hristos se înțelege Cuvântul cel din Dumnezeu împreunat în chip tainic cu omenirea, în virtutea unirii săvârșite prin întrupare”. Iar în scrierea către împărătese, spune astfel: „Unii spun că numele Hristos se cuvine numai Cuvântului născut din Dumnezeu Tatăl care este gândit și există deosebit. Noi, însă, n-am fost învățați să gândim sau să spunem așa, ci spunem că în momentul în care Cuvântul s-a făcut trup, în același moment a și fost numit Iisus Hristos. Se numește Hristos, pentru că a fost uns cu untdelemnul bucuriei, adică cu Duhul de la Dumnezeu și Tatăl. Dar că ungerea este pentru omenire nu se va îndoi nimeni din cei care sunt obișnuiți să judece drept”. Iar Atanasie, cel de veșnică pomenire, în cuvântul despre mântuitoarea întrupare spune astfel: „Dumnezeul care există înainte de venirea în trup n-a fost om, ci a fost Dumnezeu la Dumnezeu, fiind nevăzut și impasibil. Dar când s-a făcut om este adus prin trup numele Hristos, pentru

că numelui îi urmează patima și moartea”. [...]S-a născut dar din ea Fiul întrupat al lui Dumnezeu. Nu s-a născut om purtător de

Dumnezeu, ci Dumnezeu întrupat. N-a fost uns ca un profet, prin energie, ci prin prezența deplină a celui care unge, încât cel care unge s-a făcut om, iar cel care a fost uns s-a făcut Dumnezeu. Aceasta nu prin schimbarea firilor, ci prin unirea după ipostasă. Același era atât cel care unge, cât și cel care a fost uns. Ca Dumnezeu s-a uns pe Sine ca om. Cum deci să nu fie Născătoare de Dumnezeu aceea care a născut din ea pe Dumnezeu întrupat? În adevăr, este în sensul propriu și real Născătoare de Dumnezeu, Doamnă care stăpâneste toate făpturile, roabă și maică a creatorului. După cum atunci când a fost zămislit Cuvântul a păstrat fecioară pe aceea care a zămislit, tot astfel și atunci când a fost născut a păzit nevătămată fecioria ei, trecând numai prin ea și păstrând-o încuiată. Zămislirea s-a făcut prin auz, iar nașterea prin scoaterea obișnuită la iveală a celor care se nasc, cu toate că unii spun povesti că s-a născut prin coasta Maicii Domnului. Căci era cu putință să treacă prin ușă fără să strice pecețile ei.

Sfântul Cuvios Ioan DAMASCHIN, Dogmatica…, (ed. cit. pp. 84, 114, 132, 151).

CONJECTÚRĂ, conjecturi, s. f. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție. – Din fr. conjecture, lat. conjectura.

<https://dexonline.ro/definitie/conjectur%C4%83>, joi, 1 martie 2018.

Tot prin conjectură am putea să cercetăm și forma grafică a numărului lui antihrist, 666, care este foarte sugestivă:

ca și cum ar fi numele lui Hristos (HS = χς), în care se bagă

un șarpe ξ, pârâșul sau clevetitorul (=diavolul):

Apo 12:3 Și s'a văzut alt semn în cer; și iată un balaur mare roșu, având capete șapte și coarne zece, și pre capetele lui șapte cununi.4 Și coada lui trage a treia parte din stelele cerului, și le-a aruncat pre ele pre pământ; și balaurul a stătut înaintea muierei cei ce vrea să nască, ca, când va naște pre fiul ei, să'l mănânce. [...]Apo 12:10 Și am auzit glas mare, în cer, zicând: Acum s-a făcut mântuirea și puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost pârâșul fraților noștri, cel ce îi pâra pe ei înaintea Dumnezeului nostru, ziua și noaptea.

Știut fiind că antihrist nu înseamnă numai contra, ci și în locul lui Hristos, cum fac și cei ce judecă aproapele, numiți de Sfinții Părinți antihriști:

Sfântul Atanasie:

Iar toată judecata, Tatăl a dat-o Fiului. Drept aceea, cela ce judeca pe cei ce greșesc își răpește pentru sine dregătoria lui Hristos. Și unul ca acela este un antihrist, adică potrivnic al lui Hristos.

Proloagele, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 21991, <http://www.ortodoxism.ro/Proloage.shtml>, duminică, 8 ianuarie 2017, 02.03.

Iar ca să alungăm nu numai clevetirea (anticipiștilor deveniți – prin judecarea ierarhilor – antihriști) și tot șarpele gândit care se strecoară în noi (și șuieră ca să-i judecăm pe frați, fie ei chiar și anticipiști), ci și toată îndoiala, să vedem ce spunea însuși autorul Apocalipsei, Sfântul Ioan Evanghelistul, Teologul (după mărturia Sfântul Sfințit Mucenic Irineu al Lyonului), despre numărul

numelui fiarei:

În sfîrșit ucenicul Domnului, cel care s-a aplecat pe pieptul Lui, a scos și el o Evanghelie pe cînd petrecea în Efesul Asiei».

Acestea sînt, așadar, știrile date în cea de a treia carte de autorul despre care am vorbit. Iată cum se exprimă el în cea de a cincea carte a sa despre Apocalipsa lui Ioan și despre înțelesul numărului lui antihrist: «Așa se prezintă lucrurile și numărul acesta îl întâlnim în toate manuscrisele vechi. Faptul acesta îl mărturisesc cei care au văzut pe Ioan cu ochii lor, iar în afară de aceasta ne spune și rațiunea că numărul fiarei e format după felul în care grecii numără literele numelui». Iar ceva mai încolo zice despre același nume:

«Nu greșim dacă afirmăm ceva cu siguranță despre numele lui antihrist căci dacă ar fi trebuit să localizăm hotărît numele lui în împrejurările de astăzi, atunci ar fi spus-o și cu gura cel ce a văzut el însuși descoperirea, căci nu-i prea de mult de cînd a fost văzută această descoperire, ci foarte aproape de zilele noastre, și anume spre sfîrșitul domniei lui Domițian».

Așadar acestea le spune Irineu despre Apocalipsa.

Eusebiu de CEZAREEA, Istoria bisericească, Martirii din palestina, colecția Părinți și scriitori bisericești nr. 13, Ed. Institutului Biblic Și De Misiune Al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1987, p. 198.

Oare văzătorul tainelor, cel ce a scos din pieptul Mântuitorului izvorul cunoștinței și al iubirii, cel care a pătruns până în sfârșitul timpului și la sfârșitul distanțelor, tocmai la tronul Sfintei Treimi, n-ar fi văzut existența calculatoarelor, cardurilor, pașapoartelor biometrice, banilor de hârtie sau plastic, sau n-ar fi putut să ne spună despre ele pe înțelesul de atunci?

Numai că Dumnezeu nu vrea să ne învețe tehnologie, ci teologie:

Cu mintea noastră nu putem cunoaște nici măcar cum s-a făcut soarele; și atunci când cerem lui Dumnezeu să ne spună cum s-a făcut soarele, primim în suflet acest răspuns limpede: „Smerește-te și vei cunoaște nu numai soarele, ci și pe Făcătorul lui”.

Dar când sufletul cunoaște pe Domnul, el uită de bucurie soarele și întreaga zidire și lasă grija pentru cunoașterea pământească.

Dumnezeu își descoperă tainele Sale sufletului smerit. [...]Oamenii s-au alipit cu sufletul lor de agonisirea bunurilor pământești și au pierdut

iubirea lui Dumnezeu, de aceea nu este pace pe pământ. Mulți vor să cunoască, de pildă, cum s-a alcătuit soarele, dar uită să cunoască pe Dumnezeu. Domnul însă nu ne-a vorbit despre soare, ci ne-a descoperit despre Tatăl și împărăția cerurilor. El a spus că în împărăția Tatălui Său drepții vor străluci ca soarele [Mt 13, 43]; și Scriptura spune că Domnul va fi Lumina în rai [Ap 21, 23; 22, 5] și Lumina Domnului va fi în sufletul, în mintea și în trupul sfinților.

Sfântul Siluan ATHONITUL, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei,

<https://ro.scribd.com/doc/124818895/Sfantul-Siluan-Athonitul-Intre-iadul-deznadejdii-si-iadul-smereniei>, luni, 4 aprilie 2016, pp. 10, 20.

Credem că orice comentariu este de prisos. ⨁⨁⨁Când l-am întrebat pe Tătăică ce părere are de pașapoartele biometrice, cipuri, 666 și tulburarea

lor, mi-a răspuns așa:

– Noi, dacă vor să ne pecetluiască mâna sau fruntea cu orice (inclusiv cu cip), mai bine ne dăm capul și mâna să ni le taie. Dar cu pașapoartele… A mai fost un curent ca acesta pe vremea comuniștilor, atunci când se vindeau mărfurile și

alimentele cu acele cartele. Părea că se împlinește cuvântul din Apocalipsă: „Apo 13:17 Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul”. Au venit atunci mulți la mine agitați că: «A sosit antihristul!!! Să mergem în pustie!!!». Și chiar că parcă erau vremurile lui antihrist. De abia i-am liniștit să-și cumpere pâine, că nu li se cere nici o lepădare pentru cartele, deci nu sunt cartelele pecetea lui antihrist. Azi vin la mine să le semnez petiții pentru aceeași păcăleală. Dar ei nu înțeleg că cipul este ca și o cartelă de carton de atunci, doar că acum este mai modernă, este electronică. Dacă ar vedea cineva de acum 100 de ani că se deschid ușile singure pe la magazine, s-ar cruci și ar fugi, zicând că e diavolul pe acolo. Dar asta este o superstiție. Cipul este o tinichea pe care a luat-o diavolul din Occident și ne-o zăngăne în urechi ca să ne distragă atenția, ca să nu mai vorbim despre Domnul Hristos, ci despre antihrist. Ne dă un război rece al minții ca să ne tulburăm și să nu ne mai pocăim. Părintele I.P. este și el un om, este și el un preot, dar în Biserică… ultimul cuvânt îl are Patriarhul. Să vedem ce zice el și vom face și noi la fel.

Iată mai jos ce a hotărât Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Documentul este foarte concis, dar în același timp cuprinzător și duhovnicesc. Comunicatul ne arată că lupta creștinilor (chiar și împotriva noii ordini mondiale) nu este revoluția, ci pocăința. Cum am putea birui fără armată și finanțare masivă voința marilor puteri, oricât ne-am revolta, am striga sau ne-am da chiar viața? Dar dacă ne pocăim… Însuși Domnul ne vine în ajutor și Lui cine Îi poate sta împotrivă?

Psa 32:10 Domnul risipește sfaturile neamurilor, leapădă gândurile popoarelor și defaimă sfaturile căpeteniilor.11 Iar sfatul Domnului rămâne în veac, gândurile inimii Lui, din neam în neam.

Sau cum zicea Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul: „Dumnezeu bagă puțin șurubelnița în capul șefilor lumii, le schimbă gândul și răstoarnă istoria” desigur că în favoarea celor ce se pocăiesc.

Comunicatul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române răspunde în felul acesta și celor obsedați de teoria conspirației, care privesc cipul ca pe un rău politic și vor morțiș să fie simultan și buni creștini, dar să aibă și fericire pământească veșnică. Astfel de oameni se panichează când văd că nu își mai pot realiza idealul pământesc dacă o să fie controlați prin cip și pecetluiți, decât dacă renunță la renumele de bun creștin. Ceva le spune în inimă (fără să răzbească prin întunericul moleșirii până în atenția minții – ca să se pocăiască cu durere) că țin mai mult la fericirea de aici și nu vor putea renunța la ea pentru Hristos. Cei care nu-L doresc decât pe Hristos știu că, dacă va veni chiar antihrist însuși cu pecetea Lui, Domnul îl va birui și vor ajunge mai repede la dorul lor unic: Împărăția Cerurilor. A dori și fericire aici, și dincolo este absurd. Aceste două dorințe, în realitate, sunt incompatibile. E ca și cum ai vrea să ai și portbagajul plin de cumpărături de la supermarket și banii necheltuiți sau să fi și alb și negru sau să îndulcești și simțurile, și mintea sau să nu te întristezi nici cu trupul, dar nici cu duhul.

Sfântul Ierarh Igantie Briancianinov spunea chiar că este o mare erezie credința că am putea avea fericire pe pământ, aici unde este amestecat binele cu răul, iar Sfântul Cuvios Siluan Athonitul ne învăța limpede, din descoperire de la Sfântul Duh:

Acolo vrea să se veselească și sufletul meu, dar nimic necurat nu intră aici unde se intră prin mari întristări, cu duh înfrânt și cu multe lacrimi; numai copiii care au păzit harul Sfântului Botez intră aici fără întristări, și acolo prin Sfântul Duh cunosc pe Domnul.

Sfântul Siluan ATHONITUL, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei,

<https://ro.scribd.com/doc/124818895/Sfantul-Siluan-Athonitul-Intre-iadul-deznadejdii-si-iadul-smereniei>, luni, 4 aprilie 2016, p. 5.

A nu lupta politic pentru a dobândi cetatea lumii de aici (adică a morții), ci duhovnicește pentru a dobândi cetatea Ierusalimului de sus (adică a vieții) este și ceea ce ne învață Sfântul Apostol Pavel:

Evr 11:13 Toți aceștia au murit întru credință, fără să primească făgăduințele, ci văzându-le de departe și iubindu-le cu dor și mărturisind că pe pământ ei sunt străini și călători. 14 Iar cei ce grăiesc unele ca acestea dovedesc că ei își caută lor patrie. 15 Într-adevăr, dacă ar fi avut în minte pe aceea din care ieșiseră, aveau vreme să se întoarcă. 16 Dar acum ei doresc una mai bună, adică pe cea cerească. Pentru aceea Dumnezeu nu Se rușinează de ei ca să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a gătit lor cetate. [...] Evr 13:12 Pentru aceea și Iisus, ca să sfințească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porții. 13 Deci dar să ieșim la El, afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui. 14 Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie.

și înțelesul a ceea ce spunea Tătăică, în cuvinte puține, dar pline de adâncimi ale Duhului:

Să trecem prin istorie fără să ne amestecăm cu ea

Iată ce ne învață Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în legătură cu pașapoartele biometrice:

„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române solicită alternativă la pașapoartele biometrice

În ședința de lucru din ziua de miercuri, 25 februarie 2009, Sfântul Sinod a adoptat, în unanimitate, hotărârea nr. 638/2009 în legătură cu problema noilor pașapoarte electronice care includ date biometrice:

1. Ia act de scrisoarea nr. 638 din 28 ianuarie 2009 a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel adresată Ministerului Administrației și Internelor prin care se solicită o serie de precizări în legătură cu noile pașapoarte electronice care includ date biometrice. (vezi anexa 1).

De asemenea, ia act de lămuririle aduse prin adresa nr. 3622071 din 5 februarie 2009 a Ministerului Administrației și Internelor – Direcția Generală de Pașapoarte (vezi anexa 2) din care rezultă două asigurări importante:

a. A avea un pașaport este un drept și nu o obligație, pașaportul fiind un document eliberat la cerere pentru cei ce doresc să călătorească în afara spațiului Uniunii Europene. Astfel, se deduce că cei care invocă obiecții de conștiință sau motive religioase au libertatea să nu solicite acest nou tip de pașaport;

b. Fiecare cetățean are dreptul de a cunoaște în mod direct conținutul datelor personale incluse în noul pașaport electronic care include date biometrice.

2. Constată că însăși opinia Comisiei Europene exprimată, la 16 martie 2005, prin Grupul European pentru etica în știință și noile tehnologii este împotriva implantării în corpul uman a cip-ului electronic: „utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare și comunicare constituie o potențială amenințare la demnitatea umană și societatea democratică” (pct. 6.4), iar „implanturile destinate supravegherii ... ar putea fi folosite de către autoritățile statale, indivizi sau grupuri pentru a crește puterea lor asupra altora” (pct. 6.4.4).

3. Întrucât unele persoane au reticențe față de pașapoartele biometrice, se va interveni pe lângă instituțiile Statului Român (Președinție, Parlament, Guvern) cu solicitarea de a se adopta măsurile necesare pentru modificarea și completarea legislației în vigoare prin extinderea prevederilor referitoare la cazuri de urgență (pașaport temporar) și la cazuri când, din motive de conștiință sau religioase, persoana nu dorește pașaport electronic care include date biometrice.

4. În viitor, orice inițiativă de interes general bisericesc, care provine dintr-o eparhie, trebuie, mai întâi, analizată și dezbătută la nivelul centrului eparhial și al sinodului mitropolitan, iar apoi să fie înaintată Sfântului Sinod, spre dezbatere și hotărâre.

5. Văzând tulburarea provocată de opiniile confuze și contradictorii cu privire la noile pașapoarte biometrice, Sfântul Sinod îndeamnă clerul, monahii și credincioșii să rămână statornici în credința în Mântuitorul Iisus Hristos, Biruitorul iadului și al morții, să sporească în rugăciune și fapte bune, viețuind creștinește în familie, mânăstire și societate, fără a răspândi panică și îngrijorare prin preocupare excesivă pentru lucruri trecătoare. Astfel, Dumnezeu ne va lumina, ne va apăra de tot răul și ne va ajuta să săvârșim binele.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române”http://www.basilica.ro/ro/stiri/sfantul_sinod_solicita_alternativa_la_pasapoartele_biometrice.html⨁⨁⨁Și astăzi sunt valabile cuvintele Sfinților Părinți care ne feresc de rătăcire, oprindu-ne de la

interpretarea trupească a Apocalipsei (în general) și a numărului 666 (în particular), pentru a nu deveni adventiști în piele de ortodocși:

Despre sfârșitul lumiiA cugeta cineva despre sfârșitul lumii poate avea și folos, și pagubă - aceasta în

raport cu starea sa intelectuală -, precum și sabia se întrebuințează spre apărare de dușmani sau spre vătămarea aproapelui. Că de începe cineva a cugeta la sfârșitul lumii, îndată ajunge la sfârșitul vieții sale și la înfricoșata Judecată ce va să fie; pe urmă, socotește cu mintea sa munca cea veșnică celor răi și răsplătirea ostenelilor celor buni. Un cuget al unui sfârșit ca acesta este cu adevărat de mare folos omului. Așa a cugetat sfârșitul prorocul și împăratul David, zicând: „Gândit-am la zilele cele de demult și de anii cei veșnici mi-am adus aminte și cugetam; noaptea în inima mea gândeam și se frământa duhul meu zicând: Oare în veci mă va lepăda Domnul și nu va mai binevoi în mine? Oare până în sfârșit mă va lipsi de mila Lui, din neam în neam? Oare va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mâinile Lui îndurările Sale?” (Ps. 76, 5-9)

Așa cugeta despre sfârșit și Isus Sirah, prin gura căruia Duhul Sfânt ne poruncește: „În tot ce faci, adu-ți aminte de sfârșitul tău, și nu vei păcătui niciodată” (Sir. 7, 38).

Iar de cugetă cineva despre sfârșitul tainei celei neștiute și din veac ascunse și cearcă cu iscodire cele ce vor să fie la sfârșit, ispitind cu mintea sa cea deșartă și neavând cheia înțelegerii, îi va fi cu neputință a deschide și a intra în cortul tainelor celor ascunse, căci nimănui nu se cade a intra slobod, fără numai Unuia, „Arhiereul bunătăților ce vor să fie” (Evr. 8, 6).

A cugeta cineva despre sfârșitul lumii, cu totul nefolositor omului, pot zice cu adevărat că păcat este; că precum cartea împărătească, adică scrisoarea cu pecetea împărătească pecetluită, de ar fi îndrăznit cineva să rupă pecețile ei, neavând voie să facă aceasta, într-adevăr ar fi greșit, și acea îndrăznire nu i-ar fi fost fără primejdie. Așa și aici se cade a înțelege că Taina Domnului cea ascunsă este cartea împăratului ceresc, cu șapte peceți pecetluită, despre care Sfântul Ioan Teologul zice așa la Apocalipsă: „Am văzut apoi în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe tron o carte scrisă înăuntru și pe dos, pecetluită cu șapte peceți. Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas mare: «Cine este vrednic să deschidă cartea și să dezlege pecețile ei?» Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu putea să deschidă cartea, nici să se uite în ea. Și am plâns mult, fiindcă nimeni n-a fost găsit vrednic să deschidă cartea, nici să se uite în ea. Și unul dintre bătrâni mi-a zis: «Nu plânge! Iată, a biruit leul din seminția lui Iuda, rădăcina lui David, ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei».” (Apoc. 5,1-5)

Despre această carte din Apocalipsă tălmăcește Sfântul Andrei al Cezareii, zicând într-acest chip: „Cartea aceea întru totul înțeleaptă, mintea lui Dumnezeu înțelegem a fi, în care, după înțelegerea lui David prorocul, toți oamenii sunt scriși. Așijderea și adâncul judecăților lui Dumnezeu ale acestei cărți, cele dinlăuntru (pentru Duhul cel

tăinuit într-însa), nu sunt lesne cuprinzătoare, ci sunt necuprinse cu mintea. Iar cele din afară, pentru Scriptură, lesne se pot cuprinde. Iar cele șapte peceți sau întărirea cea adevărată a cărții și de nimeni știută zic că arată adâncurile Duhului lui Dumnezeu sau a minții ce le cercetează pe ele, pe care nici o fire din cele făcute nu poate să le dezlege; iar prin carte se înțelege și prorocia despre care însuși Hristos în Evanghelie zice că s-a împlinit; iar cele ce au rămas în zilele de apoi se vor împlini. Iar ceea ce zice, că nimeni n-a putut să deschidă cartea, înseamnă că nici îngerii, nici oamenii cei ce sunt în trup, nici sfinții cei ce au ieșit din trup n-au dobândit deplina știință a judecăților lui Dumnezeu, ci numai Mielușelul lui Dumnezeu, Care a dezlegat pecetea celor prorocite de Sineși de demult, prin venirea Sa. Această carte plină de tainele lui Dumnezeu cele necuprinse văzând-o Sfântul Ioan în Ostrovul Patmos, a plâns nemângâiat, căci nu s-a aflat nimeni vrednic să deschidă cartea ca să o citească și să o vadă pe ea.

Ci de ar fi trăit până întru aceste vremi și întru această lume Sfântul Ioan, socotesc că mai multe lacrimi decât acelea ar fi vărsat, văzând acea carte dumnezeiască cu șapte peceți pecetluită, de singur Mielul cel ceresc deschisă atunci, iar acum de niște țapi necuvântători desfăcută. Îndrăznire înfricoșată cu adevărat și plină de mirare!”

Sfântul Ioan zice: „Nimeni nu putea să deschidă cartea aceea”. Sfântul Andrei tâlcuiește: „Nici îngerii, nici oamenii cei ce sunt în trup, nici Sfinții cei ce au ieșit din trup n-au dobândit deplina știință a judecății lui Dumnezeu”. Iar acum se află unii fiind în trup, nu știu cum să le zic, care, cu îndrăzneală potrivnică lui Dumnezeu și iscoditoare, desfac și împart acea carte de taină cu șapte peceți; căci cele dinlăuntru scrise, pentru duhul cel tăinuit într-însa, nu sunt lesne de înțeles, ci sunt necuprinse cu mintea, precum zice Sfântul Andrei.

Aceștia ajung și hotărăsc cu gândurile lor cele deșarte și cu mintea lor cea răzvrătită, cum zice Sfântul Andrei, că cele șapte peceți, întărirea cea adevărată a cărții și neștiută de nimeni, arată întrebarea minții omenești despre adâncul gândului lui Dumnezeu, pe care nici o fire din cele zidite nu poate să îl dezlege.

Iar aceștia mai presus de firea cea zidită, ca alt Lucifer, mai presus de cer zboară și îndrăznesc a ispiti adâncul cel neajuns al Duhului lui Dumnezeu, și cu cârma minții lor celei deșarte vrând să măsoare adâncul tainelor celor prorocite la Apocalipsă, revarsă multe feluri de batjocuri pentru venirea cea adevărată a lui Antihrist; gândindu-se, învață cum că a venit în lume, și numele lui și numele fiarei, care este 666, cu litere slavonești în multe feluri îl descriu

[azi cu litere evreiești – www sau cu litere digitale – sub forma unui cod de bare

– etc. – n.n.],

și cu numărul anilor, și cu cuvintele numelui lui Luchin și cu săptămânile lui Daniel prorocul, și astfel părerea lor cea mincinoasă o întăresc.

Biserica noastră cea sfântă, pe piatra mărturisirii ortodoxe, cu mărturia întărită de Hristos și până acum nemișcată stând, ei spun că este biruită de porțile iadului, și Cetatea cea împărătească o numesc Babilon, și pe locuitorii cei ce locuiesc într-însa babilonieni, slugile lui Antihrist, fiii pierzării; și cu alte nenumărate mustrări ne ocărăsc pe noi și ne batjocoresc, zicând că nu suntem noi din fiii cei născuți de la

maica noastră, Sfânta Biserică. Și de ne-ar fi ocărât vrăjmașii noștri potrivnici, am fi răbdat; ci iată ce ne fac nouă vrăjmașii noștri casnici, care până de curând erau cu noi întocmai la suflet, cunoscuții noștri, care împreună cu noi s-au îndulcit de mâncarea cea nepieritoare și umblau cu un gând în Casa lui Dumnezeu. Pentru unii vicleni ca aceștia prorocul David zice: „Să vină moartea peste ei și să se pogoare la iad de vii, că vicleșug este în locașurile lor și în mijlocul lor”. Ci Sfânta Biserică, ca o maică iubitoare de fii, întoarcerea și pocăința lor cu dragoste o așteaptă. Precum găina își adună puii sub aripile sale, așa și Sfânta Biserică, maica noastră, cu suflet duios așteaptă pe cei ce se întorc și cu mâinile întinse, gata să-i ia în sânul său cel de maică. O, Maică preaiubită! Maică rănită la inimă cumplit (Sfântă Biserică)! Rahela plângea pe fiii săi cu multă jale și nu voia să se mângâie. Au nu tu ai zămislit și ai purtat în pântecele tău din sămânța Cuvântului lui Dumnezeu? Au nu tu din apă și din Duh, cu baia prefacerii, ne-ai născut pe noi și ne-ai hrănit din sânurile dulci ale legii celei vechi și ale celei noi, care izvorăsc laptele dumnezeieștilor învățături și al dogmelor celor credincioase? După aceea, ajunși la vârsta de bărbat desăvârșit, încă ne-ai hrănit cu hrana vârtoasă a Sfântului Trup și Sânge ale lui Hristos. De unde dar acum fiii tăi au unele ca aceste mânii, ce le covârșesc pe ale fiarelor? Că te-au lăsat pe tine cei tari la inimă și te-au urât, răsplătind ție rele pentru bune și ură în locul iubirii tale. Oare acestea ți-au răsplătit cei lepădați mai vârtos, sau fiii, pentru a căror naștere multă durere ai suferit?

Ieroschim. Paisie LAMBRU, Antihristica…, pp. 7-12

Câtă durere dar și adevăr în cuvintele de mai sus. Vedem că cei care mai înainte promovau cu îndrăzneală semeață ideea lor rătăcăită că pașapoartele biometrice și cipurile ar fi pecetea lui antihrist, astăzi au ajuns să se despartă de Sfânta Biserică și să o atace mai vârtos decât sectarii, în numele unei false ortodoxii, formând ceata „nepomenitorilor” lipită strâns prin toate de cea a schismaticilor stiliști. ⨁⨁⨁

Tehnologia informațieiDe la Wikipedia, enciclopedia liberăTehnologia informației sau și Tehnologia informației și a comunicațiilor, abreviat TI

respectiv TIC, este tehnologia necesară pentru prelucrarea (procurarea, procesarea, stocarea, convertirea și transmiterea) informației, în particular prin folosirea computerelor (calculatoarelor electronice).

Termenii englezești corespunzători sunt Information Technology și Information and Communication Technology, abreviați IT și respectiv ICT. Prescurtarea IT, care deseori se folosește și în română, se pronunță ‿ai ti (v. AFI).

<http://ro.wikipedia.org/wiki/Tehnologia_informa%C8%9Biei>, duminică, 20 octombrie 2013Să vedem acum că nici măcar din punct de vedere al tehnologiei informației codul de bare nu

este de fapt structurat pe temelia lui 666. Astfel că nici unul din cipurile care eventual ar avea acel cod de bare EAN-13 bănuit nu au pe 666 în el. Codurile de bare, însă, sunt de foarte multe feluri, iar EAN-13 nu este folosit decât în mult mai puține situații, lucruri și locuri decât celelalte.

Nu că cipurile sunt folosite foarte intens azi, inclusiv de zeloții anticip, chiar și atunci când își răspândesc prin telefoanele mobile superstiția lor panicardă (din păcate cu atâta priză la public), fiindcă toate telefoanele mobile sunt înzestrate cu cartele electronice, care sunt de fapt cipuri.

Anticipiștii, dacă ar fi consecvenți cu ei înșiși, n-ar mai folosi:– nici telefoanele mobile; – nici calculatoarele care și ele au cipuri;

– nici internetul care are atașat la toate adresele www, care în limba evreiască (după spusele lor), înseamnă… 666

– nici hârtia, nici tipografiile, nici cernelurile, deoarece și acelea sunt vândute cu ajutorul codurilor de bare.

Ar fi foarte bine așa, deoarce:– cu ajutorul porumbeilor călători (desigur și aceia nevânduți prin vreun cod de bare și

nepecetluiți la inelușul de la picior cu vreun alt cod de bare)– transportând în zbor cuvintele lor otrăvite scrise– pe vreo coajă de mesteacăn (recoltată din păduri unde nu sunt pădurari cu telefoane

mobile, deci cu cip, și ne înregistrate topografic cu ajutorul calculatorului sau codului de bare)

– cu propriul lor sânge (după o săptămână de post negru în vreo peșteră, ca să nu fie poluat cu alimente cumpărate având coduri de bare)

– sau cu sevă verde de iarbă (și aceea din câmpii peste care nu au străbătut radiațiile electromagnetice ale sateliților de telecomunicații sau GPS care transmit date – bazate și ele pe calculatoare cu cip și coduri de bare),

erezia lor s-ar răspândi cu mult mai puțin și nu ar mai vătăma atâta lume.Lăsând ridicolul care nu vrea să jignească pe sărmanii zeloți, ci să arate unde duce descentrarea

gândirii, frica (fobia) de 666 este o boală și o superstiție lansată de diavol și pe la noi, prin neatenția și necunoașterea tehnologiei informației de către unii duhovnici renumiți, dar influențați de ucenicii lor fără discernământ. Pentru a se provoca la nivel mondial o asemenea reacție a fost nevoie precis de multe fonduri financiare care să manipuleze conștiințele prin mass media. Pentru a se provoca astfel de furtuni de mentalitate, a fost nevoie de o investiție străină Sfintei Biserici.

După roade, deducem că scopul acestei acțiuni demonice a fost în mod direct a se face dezbinare, iar indirect să fie acuzați ortodocșii că ar fi bolnavi psihici și superstițioși. Ținta ascunsă a diavolului și slugilor lui este să batjocorească astfel credința Ortodoxă (care în realitatea este atât de adâncă și trează pentru a te echilibra și centra în adevărul cel mai profund, fără a te abate de la el, nici măcar în cele mai fine și subtile nuanțe) și să dezbine pe oamenii simpli (care nu înțeleg profunzimea Ei) de ierarhii și teologii care iau atitudine în combaterea oricărui fel de superstiții.⨁⨁⨁

O analiză IT a codurilor de barePastorul Texe Marrs, care a fondat secta „Slujirile puterii profeției” (având un cult online,

despre care vom vorbi mai jos), din ignoranță IT, dorință de înavuțire și din obsesia „Teoriei conspirației”, (de pe urma căreia a publicat multe cărți și a încasat mulți bani) a lansat zvonul că EAN – 13 (celebrul cod de bare) ar fi pecetea lui antihrist (pe care el o consideră numărul 666).

Iată ce găselniță a inventat el:

Dar, oare, să fie chiar așa?Nu trebuie prea multă cercetare IT. Este suficient să nu intrăm în panică la auzul ideii lui, ci să ne

uităm, măcar superficial peste acest cod de bare pentru a ne da seama că nu este așa. Dacă vom studia și mai adânc (d.p.d.v. IT) codul de bare EAN – 13 în special și codurile de bare în general,

vom remarca și mai mult șarlatania intelectuală propusă de acesta.În primul rând, denumirea codului de mai sus EAN (European Article Numbering) arată că

nu poate fi pecetea lui antihrist, deoarece aceea va fi unică în toată lumea. Fiind european nu este valabil decât în Europa (și doar pentru anumite produse). Pentru SUA se folosește UPC-A. Sunt mult mai multe coduri de bare, după cum vom vedea mai jos. În al doilea rând, în codul de bare EAN – 13 cele două bări negre de la început, de la mijloc

și de la sfârșit (scoase în evidență și arătate în chip mincinos a fi 6) nu sunt în realitate cifra 6, așadar în EAN – 13 nu avem 666 ca o cifră constantă, pentru că:- cele trei rânduri de bare considerate de zeloți ca fiind 6,6,6 nu sunt considerate de autorii

codului EAN – 13 ca cifre, ci despărțitoare de grupuri de cifre (sau caractere de start și stop care ajută cititorul optic să detecteze codul de bare și să își dea seama dacă este scanat de la cap la coadă sau invers și dacă este greșit sau nu <http://www.coduridebare.com/intro.html>, duminică, 16 noiembrie 2014.);- nici în sistemul digital, nici în sistemul EAN – 13 cele trei rânduri de bare nu sunt

identice, deci, nici dacă ar fi socotite cifre, n-ar fi aceeași cifră 6. Ele nu sunt două bări negre ce se repetă, separate de un spațiu, ci sunt prima (4 bări albe, una neagră, una albă, alta neagră 0000101) diferită de a doua (o bară albă, una neagră, una albă, una neagră, una albă 01010) diferită de a treia(o bară neagră, una albă, una neagră, 4 albe 1010000) (vezi mai jos);- chiar dacă ar fi toate trei barele de despărțire cifra 6, aceasta ar garanta că acel cod

niciodată nu poate fi 666 deoarece nu s-ar anula cifrele intermediare și astfel nici numărul propriu zis nu este 666, nici suma lui nu poate da 666;- chiar dacă ar fi toate trei barele de despărțire cifra 6 și ar forma și 666, dacă nu este

declarat ca atare de autorii lor nu are vreo valoare de impunere publică a peceții. Ea nu are nici valoare religioasă, fiindcă nu se ia prin lepădare de Hristos și nu se administrează prin vreun ritual. Ea este doar o interpretare a unora, cu care nu sunt toți de acord, fiind reprezentarea unei obsesii și răstălmăciri personale. Astfel că acest cod de bare nu poate fi implicat în apartenența sau nu la Hristos sau antihrist.

Pecetea lui antihrist, dimpotrivă, trebuie să fie ceva recunoscut universal și de cei dintr-o tabără, și de cei din cealaltă, ca fiind pe față o mărturisire de credință. Astfel că un cod ascuns, neexprimat religios nu poate avea valoare de lepădare și/sau pecete, fiindcă satana nu are putere asupra noastră dacă nu ne lipim de el de bună voie și deplin conștienți, și nici nu ne lepădăm de bună voie și deplin conștienți de Hristos. El vrea să inverseze modelul Sfântului Botez unde ne lepădăm de satana, de cinstea lui și de slujirea lui, și ne împreunăm cu Hristos public și din toată ființa noastră, prin Crezul Ortodox și pecetluindu-ne cu Sfântul și Marele Mir. Pecetea lui antihrist va fi un antisfânt și antimare mir, fiind pecetea antiSfântului Duh.

Rom 10:8 Dar ce zice Scriptura? „Aproape este de tine cuvântul, în gura ta și în inima ta”, - adică cuvântul credinței pe care-l propovăduim. 9 Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul și vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morți, te vei mântui. 10 Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire.

Dimpotrivă vrea să facem satana, dar prin aceleași mijloace: să mărturisim cu gura că antihrist este domnul și să credem în inima noastră că tot balarul este dumnezeu care învie morții, cum a înviat și fiara:

Apo 13:3 Și unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecată și tot pământul s-a minunat mergând după fiară. 4 Și s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpânirea; și s-au închinat fiarei, zicând: Cine este asemenea fiarei și cine poate să se lupte cu ea? [...]11 Și am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, și avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur 12 Și toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în fața ei. Și face pământul și pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. 13 Și face semne mari, încât și foc face să se pogoare din cer,

pe pământ, înaintea oamenilor, 14 Și amăgește pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei care a fost rănită cu sabia și a rămas în viață. 15 Și i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să și grăiască și să omoare pe toți câți nu se vor închina chipului fiarei. 16 Și ea îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, ca să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. 17 Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. 18 Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase.

Așadar, unde este vorba de închinare nu mai este vorba nici de tehnologie, nici de ceva pe ascuns. Va fi un ritual universal, o mărturisire publică de credință. Pecetluirea va fi un ritual de lepădare a oricăror alți dumnezei afară de antihrist și de unire cu el, chiar dacă silirea se va face, ca și în cazul altor religii, prin comerț și crimă.

Deci, numărul 666 nu este un rău în sine, ci desemnează doar numele fiarei care va fi rea nu pentru că numele ei dă prin socoteală matematică nr. 666, ci fiindcă nu-L va iubi pe Dumnezeu ci se va iubi pe sine și va vrea să înlocuiască pe Hristos în inima tuturor cu sine.

Dar codul de bare EAN-13 nu numai că nu are legătură cu fiara sau cu acel 666 care este suma numelui ei, dar nici măcar legătură cu vreun număr oarecare de 666, fiindcă nu-l are ca pe o repetiție prezentă în fiecare din aparițiile sale, cum sugerează ignorantul tendențios pastorul Texe Marrs.

În codul de bare nu se găsește nr. 666 mai frecvent decât în orice alte coduri sau numere existente. Codul de bare este un număr ca orice număr, ce poate la vreun produs oarecare să aibă din coincidență prezența repetată a cifrei 6, cum această repetiție se găsește de pildă și în Biblie la pagina 666 sau la unele numere de telefon, fără să fie vorba de numărul de telefon al fiarei. De pildă, de-a lungul timpului am avut și un tehnician, și o colegă doctoriță care aveau un număr de telefon cu 666 inclus dar nu erau sataniști, ci doar niște oameni harnici, fără să fie obsedați și tiranizați de numerologie. În plus doctorița frecventează cu seriozitate Sfânta Biserică, având duhovnic și preocupându-se de mântuirea ei, fără să o vatăme cu ceva numărul de telefon.

În sistemul de numerotare binar barele de împărțire pentru EAN – 13 din diagrama 5 nu sunt 666, cum sugerează pastorul Texe Marrs:Ele sunt (după cum se vede și în diagrama 5) 0000101 (care este transcrierea în sistemul de

numerotare binar a numărului 5 din sistemul de numerotare zecimal), 01010 (care este transcrierea în sistemul de numerotare binar a numărului 10 din sistemul de numerotare zecimal), 1010000 (care este transcrierea în sistemul de numerotare binar a numărului 80 din sistemul de numerotare zecimal). În sistemul binar (digital) 0000101, 01010, 1010000 (repetiția acelor bare start-stop celebre din diagrama 5, de la început, de la mijloc și de la sfârșit, care l-au dus pe Texe Marrs – datorită obsesiei sale pentru teoria conspirației – la concluzia-bănuială că ar fi vorba de 666) sunt transcrierea în sistemul de numerotare binar a numărului 51080 din sistemul de numerotare zecimal, iar ca sumă ar fi 5+10+80= 95. (<http://mistupid.com/computers/binaryconv.htm>, duminică, 16 noiembrie 2014)

Nici măcar în codificarea EAN – 13 răstălmăcită de pastorul Texe Marrs cele trei bare de start-stop nu sunt 666:

Codul EAN-13 este împărțit de cele trei bare mai lungi în două grupe:

care codifică numărul de mai sus, numit ISBN (I[nternational] S[tandard] B[ook] N[umber]).

Unde îl putem vedea pe 666?

Dacă luăm fiecare Cod EAN-13 vom vedea cu ușurință același lucru.Pastorul Texe Marrs s-a folosit ca evoluționiștii de asemănări, ca să ne convingă de originea

speciilor. Dar faptul că maimuța are două labe anterioare, două posterioare, doi ochi etc. nu înseamnă că ne tragem din ea, fiindcă deosebirea este mult prea mare: ea nu are minte, care este icoana nemărginită a lui Dumnezeu, pe când noi o avem.

Tot așa, chiar dacă privite de la distanță cele trei bare par a semăna cu cifra șase, vedem că ele, în structura lor sunt diferite una de alta prin barele albe (ce nu se văd de la distanță), două sunt simetrice, iar cea de la mijloc total diferită, deci nu pot fi repetiția aceleiași cifre, ca în cazul numărului 666. E ca și cum ai spune că 6ð&§∂ este numărul 66666 doar pentru că seamănă.

Să vedem acum cum se formează barele în Codul EAN-13 și care este semnificația lor reală.Într-un fel sunt cifrele dintre barele stop-start, altfel barele stop-start. Chiar dacă am răstălmăcii

barele stop-start a fi de aceeași categorie cu cifrele dintre ele, tot n-ar da numărul 666, cum minte pastorul Texe Marrs.

Cifrele (dintre cele trei bare stop-start) sunt de trei feluri de codificări L, G, R, așezate în cod în ordinea aceasta (în funcție de prima cifră):

Structura EAN-13 (așezarea codurilor L,G,R în funcție de prima cifră):

Dacă prima cifră este Atunci primul grup de 6 cifre este Și ultimul grup de 6 cifre este

0 LLLLLL RRRRRR

1 LLGLGG RRRRRR

2 LLGGLG RRRRRR

3 LLGGGL RRRRRR

4 LGLLGG RRRRRR

5 LGGLLG RRRRRR

6 LGGGLL RRRRRR

7 LGLGLG RRRRRR

8 LGLGGL RRRRRR

9 LGGLGL RRRRRR

Codificarea cifrelor în sistemul L, G, R este aceasta:

Cifra Codul L Codul G Codul R

0 0001101 0100111 1110010

1 0011001 0110011 1100110

2 0010011 0011011 1101100

3 0111101 0100001 1000010

4 0100011 0011101 1011100

5 0110001 0111001 1001110

6 0101111 0000101 1010000

7 0111011 0010001 1000100

8 0110111 0001001 1001000

9 0001011 0010111 1110100

Această codificare L, G, R poate fi transpusă grafic astfel:– Codul L:

– Codul G:

– Codul R:

Aceste tabele grafice de mai sus și explicația lor binară a codurile L, G și R, dar mai ales tabelul grafic al codificării L arată că explicația fanatică sectară de tip adventist de mai jos (diagrama 5) este o fraudă optică, menită să fure mintea celor pripiți, printr-o „potriveală” nepotrivită. Ca să primim o astfel de minciună în față înseamnă ori că avem obiceiul să nu cercetăm problemele, ci le primim gata gândite de alții, lăsându-ne conduși de zvonuri sau păreri, ori că avem o idee preconcepută și ne dorim neapărat să găsim peste tot pecetea lui antihrist.

Însă dacă cercetăm măcar puțin diagrama, vedem ce ridicol de prostesc este un astfel de argument.

De ce?Iată:Dacă prima bară start-stop din diagrama 5 (0000101) poate fi trasă de păr ca să fie neapărat 6 din

codul G, dacă ultima bară start-stop din diagrama 5 (1010000) poate fi trasă de păr ca să fie neapărat 6 din codul R, dar bara start-stop din diagrama 5 de la mijloc, cum poate fi trasă de păr să semnifice 6?

Chiar dacă conform G și R am putea găsi doi de 6 (deși bările start – stop nu au semnificație numerică, conform limbajului de comunicare scaner calculator, unde se folosesc), a treia bară (cea de la mijloc) nu corespunde cu nici o cifră nici din codificarea G, nici din R, nici din L.

6 din codificarea L are o linie lată și una îngustă, iar bara de la miloc răstălmăcită a fi 6 după mintea vicleană a Pastorului Texe Marrs, nu are aceste caractere, ci: spațiu, linie îngustă, spațiu, linie îngustă, spațiu, care nu corespunde cu nici un 6 și cu nici o altă cifră din codificarea EAN – 13 (nici din codul G, nici din codul R, nici din codul L).

Dacă am urma rațiunea extremistă a pastorului Texe Marrs și am considera bările de despărțire a fi cifra unică de pecetluire, însă am păstra corectitudinea matematică a codificării Codului de bare EAN-13, acea cifră n-ar mai fi 666 (cum ne sugerează pastorul), ci aceasta: „ 6?6” sau „ 66”.

Dar 6?6 sau 66 nu este considerat nici măcar de cei mai fanatici adventiști, martori ai lui Iehova sau zeloții numerofobi a fi pecetea lui antihrist, deoarece în Sfânta Scriptură se spune:

Apo 13:18 Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase. [nu 6?6 sau 66 – n.n.]

Așadar singura găselniță a Pastorului Texe Marrs (Despre autorul acestei interpretări – șarlatanie vezi mai jos) este că barele de despărțire de la extremă au aceeași structură binară ca și cifrele 6 din codul G (0000101) și din codul R (1010000). Dar barele de despărțire, în realitate, nu sunt cifre, ci caractere start-stop (diferite și prin lungime de adevăratele cifre din cod). Această potrivire a fost favorizată de faptul că cifele din codul G și cele din codul R sunt simetrice (pentru o mai ușoară citire: oricum ai pune codul de bare față de cititor – scaner, să citească același număr).

Observăm că intrările în coloana R sunt complementare la nivel de bit (operatorul logic: negare) din mențiunile respective în coloana L. Intrările din coloana G sunt intrările din coloana R în ordinea inversată a biților (<http://en.wikipedia.org/wiki/International_Article_Number_(EAN)>, duminică, 16 noiembrie

2014).Dar această potrivire este făcută de autorii codului EAN-13 tocmai cu scopul de a ușura cititul, nu

pentru a-l îngreuna spre a ascund ceva, cum i s-a nălucit lui Texe. Așadar scopul lor nu este unul ocult, ci doar cult, fără să implice vreun cult. Dacă ar fi vreo filozofie am spune că nu este esoterică, ci exoterică. Din fericire în codul de bare EAN-13 nu avem de a face nici cu vreo filozofie, nici cu vreun ritual, decât numai în mintea celor obsedați de pecetea lui antihrist, fiindcă au uitat din distracție să-L caute cu sete pe Hristos. Dacă s-ar întoarce către El, nu ar mai fi nevoie de astfel de discuții sterile.Ce ne facem, așadar, cu a treia bară, chiar și după logica ciuntă a lui Texe Marrs? Ea este

01010. Această cifră nu semnifică nici în R (unde 6=1010000), nici în G (unde 6=0000101), nici în L (unde 6=0101111) cifra 6. Ea nu poate nici măcar prin răstălmăcire interpretată a fi vreo cifră în sistemul de codificare EAN – 13. De unde au inventat promotorii acestei idei că 01010 ar fi 6? De aici depistăm că este vorba de o manipulare grosolană de conștiință, o idee falsă

necorespondentă matematic nici măcar prin tragerea de păr a unuia din multele coduri prezente, izvorâtă dintr-o minte bolnavă, ignorantă și/sau vicleană (cointeresată financiar), prin cunoașterea mincinoasă irațională, căzută sub simțuri și zdrobită de păreri personale de tip eretic adventist, iehovist, hiliast. O șarlatanie grosolană care a făcut atâta vâlvă și pe atâția i-a tulburat, punându-le în pericol mântuirea. Cum spunea Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul:

Diavolul nu se poate ascunde pentru mult timp; tot va ieși vreo corniță din sac... Dar el ce face? Dacă îl întrebi ce se vede ieșind din sac, o să-ti spună că nu e o corniță, ci o vânătă.

Dyonysios FARASIOTIS, Marii inițiați ai Indiei și Cuviosul Paisie [Ed. s.n., s.l., ?

s.a.],<http://www.scribd.com/doc/29017415/Marii-Initiati-Ai-Indiei-Si-Cuviosul-Paisie>, joi, 6 septembrie 2012, p. 173.Dacă însă ești pasionat de o ispită te întuneci și nu mai vezi nici dracul întreg… îl înghiți cu tot cu

coadă, ca pe cea mai rafinată delicatesă.Ce bună este pocăința! De câte scutește ea! Nu mai cauți cauza relelor la ceilalți, nici în

conspiratori, nici în noua ordine mondială, nici în politică, nici în vecini, nici în istorie, nici în criză, nici în… nimic, doar în propriul întuneric de neștiință și răutate.După cum vedem farsa electronică jucată nouă de un duh șarlatan nematematician, nici măcar

arhicon specialist în teologia întunericului, confirmă zisa bătrânului meu Traian Bădărău:

Diavolul a luat o tinichea [cipul – n.n.] din occident pe care o zăngăne în urechile noastre ca să nu mai vorbim de Domnul nostru Iisus Hristos, ci de antihrist. Și așa ne dă un război rece al minții ca să uităm de pocăință”.

Să luăm aminte…

Texe (bine hrănit, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit Luca 16:19), Wanda (plină de bijuterii), cățeaua-”prințesă” Miss Daisy și mâța-”pastoriță” Miss Prissy, bine întreținuți de sărmanii creduli în șarlatania că: codul de bare EAN – 13 = 666 = pecetea lui antihrist.Nu degeaba ne învață Mântuitorul:

Ioan 8:31 Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei;32 Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.

Ne întrebăm: de ce această fraudă intelectuală a lui Texe Marrs (și mai exact cea din catea sa Project L.U.C.I.D.) care câștigă atâția bani prin publicarea unor cărți panicarde, a fost introdusă cu atâtea fonduri și manipulări grosolane în Ortodoxie, pentru a se populariza și a provoca atâtea tulburări mincinoase, ducând în derută chiar și pe unii duhovnici contemporani care nu au avut timpul și pregătirea IT să cerceteze această problemă detaliat? Cine a avut interesul și a finanțat această lucrare de derută, de pierdere de timp, de abatere de la

pocăință și de dezbinare în Sfânta Biserică?Mai adăugăm că acest cod EAN – 13 nu este codul unic internațional, ci este minoritar față de

folosirea altor coduri. Și aceasta îl diferențiază de pecetea lui antihrist care va fi universală.Tabel de comparare tipuri de coduri de barePentru detalii apăsați pe denumirea codului de bare.

Cod de bare Tip Numeric/Alfanumeric

Lungime Caracter de

control

Aplicatii/Comentarii

EAN-13 Linear Doar numeric

12 digiți pentru date și 1 digit de control; 2 sau 5 digiți ca supliment opțional

NecesarMarcarea produselor comercializate cu amănuntul (internațional)

EAN-8 Linear Doar numeric Necesar

Marcarea produselor comercializate cu amănuntul (internațional); cod comprimat pentru produse cu spațiu pentru eticheta limitat

EAN Bookland Linear Doar numeric Necesar Folosește EAN-13 pentru a

codifica seria ISBN a cărților

UPC-A Linear Doar numeric

11 digiți pentru date și 1 digit de control; 2 sau 5 digiți ca supliment opțional

NecesarMarcarea produselor comercializate cu amănuntul (doar in USA și Canada)

UPC-E Linear Doar numeric Necesar

Marcarea produselor comercializate cu amănuntul (doar in USA și Canada); cod comprimat pentru produse cu spațiu pentru eticheta limitat

UPC Shipping Container Code (ITF-14)

Linear Doar numeric13 digiți pentru date și 1 digit de control

Necesar

O varianta a codului „Interleaved 2 of 5 code” pentru a marca coletele ce conțin produse codificate UPC(vezi SCC-14)

UCC/EAN Shipping Container Code(SCC-14)

Linear Doar numeric 13 digiți și 1 digit de control Necesar

O varianta a codului „Code 128” pentru a marca coletele ce conțin produse codificate UPC(vezi ITF-14)

Code 11 Linear Doar numeric Variabil

1 Necesar; 2 Recomandat

Interleaved 2 of 5 Linear Doar numeric Variabil Opțional

Foarte compact codifica digiții in perechi așa ca va fi compus dintr-un număr par de digiți

Industrial 2 of 5 Linear Doar numeric Variabil Nedefinit Cod de tip vechi

Standard 2 of 5 Linear Doar numeric Variabil Nedefinit Cod de tip vechi

Numere: 0-9; Simboluri: - : .

Informations provided by „Measurement Equipment Corporation” (<http://www.coduridebare.com/comparatie_tipuri_de_coduri_de_bare.html>, duminică, 16 noiembrie 2014).Iată cât de multe coduri se folosesc la nivel mondial. SUA și Canada au o populație mult mai mare decât Europa și nu folosesc EAN – 13. Iar în

Europa se folosesc și alte coduri, de exemplu EAN – 8. Toate acestea au codificări diferite, care desigur că nici ele nu se potrivesc modelului adventist de

pecetluire, dacă nici măcar codul EAN – 13 atât de renumit pentru inducerea Hexakosioihexekontahexaphobiei (Frica superstițioasă de numărul 666) și probabil și a Triskaidekaphobiei (Frica superstițioasă de numărul 13) nu are în sine pe 666.Când oare s-a opus Sfânta Biserică Ortodoxă matematicii, progresului științific, comerțului și

politicii? Ea nu este din acest veac, ci ambasadă a veșniciei, a Împărăției Cerurilor. Mântuitorul nu a vrut să fie făcut împărat pământesc și Sfânta Biserică îi urmează, neimplicându-se politic, trecând prin istorie fără să se amestece cu ea, mărturisindu-și cu tărie prezența doar atunci când sunt afectate învățăturile Ei care constau în porunci, dogme și credință. Nici matematica, nici IT-ul, nici contabilitatea, nici guvernarea mondială, nici medicina nu fac

parte din cunoașterea duhovnicească sau din cea mai presus de fire, ci din contemplația naturală.Nu putem înțelege revelația dumnezeiască prin ele. Sfânta Biserică poate lămuri oamenii dacă în

străduința lor spre contemplația lor naturală cad prin patimi în cugetare trupească, dar oamenii nu pot pătrunde în tainele înțelepciunii bisericești prin contemplația naturală, ci trebuie să se curățe de patimi și să fie cercetați de bunul Dumnezeu prin harul său ca să treacă la cunoașterea duhovnicească din simțiri duhovnicești și înțelesuri ale lumii inteligibile sau să primească în sine cunoașterea cea mai presus de cunoaștere, pentru a înțelege Apocalipsa.Ca omul să-și lecuiască contemplația naturală și să nu înțeleagă strâmb făptura, să se apropie prin

smerenie de adevărata cunoaștere a Celui cu totul necunoscut și mai presus de toată cunoașterea este nevoie de pocăință reală, personală și dascăli duhovnicești care să explice firea și adevărul, nu de tulburare și răstălmăciri din partea celor care nici măcar nu sunt lămuriți în credința care vine din auz.Dacă manifestăm politic ne pecetluim existența cu întunericul descentrării adevărului, fiindcă

confirmăm și imprimăm chiar și în trupul nostru ideea eretică ce declanșează manifestația: „codurile ar fi pecetea (deși nu sunt) iar noi nu suntem de acord cu pecetluirea”. Manifestațiile politice nu sunt ticluite și finanțate de prietenii lui Hristos ci de dușmanii Lui. Ele

sunt organizate nu pentru a schimba ceva în mod real (fiindcă organizatorii știu prea bine că puterea politică este eventual iritată spre a prigoni, dar nu schimbată de acestea), ci doar ca să facă dezbinare între cei simpli (manipulați și făcuți de râs ca fiind fanatici) și cei care își dau seama de inconsistența unei astfel de gândiri (fiindcă analizează prin porunci, dogme și credință toate problemele și văd falsitatea unei astfel de gândiri). Așadar, manifestațiile politice au scopul să submineze unitatea Sfintei Biserici. Adevărata biruință asupra cugetării trupești se arată atunci când respingem gândirea că un cod de

bare poate fi pecetea. Când triumfă discernământul, iar nu zvonul. Când lăsăm agitațiile politice pentru cei pasionați de lume, iar noi lucrăm pocăința, nefiind de acord cu cugetarea trupească, ci doar cu contemplarea naturală (folosită pentru a ne ajuta în dobândirea celor cele necesare trupește și a-L admira pe Ziditor din făpturi). Trebuie să respingem pretențiile cugetării trupești sau a contemplației naturale, atunci când încearcă să ne explice și să ne conducă credința. Nu trebuie lăsat trupul să conducă sufletul și nici cugetarea trupească să dogmatisească cele ale lui Dumnezeu. Ortodoxul autentic deosebește duhurile datorită luminii necreate venite prin schimbarea minții,

care se dăruiește în urma smereniei agonisite în lupta cu patimile și dacă face așa, este ocrotit de Dumnezeu în orice context politic, inclusiv pe vremea când va veni antihrist.Doar când se pune problema lepădării Ortodoxie Sfânta Biserică se poate manifesta, cum a făcut și

PF sa Patriarhul Daniil când s-a încercat scoaterea Sfintelor Icoane din instituțiile publice. Sfânta Biserică se manifestă în legătură cu cele ale Domnului, iar nu ale Cezarului. Dacă am manifesta

împotriva codurilor de bare ar însemna să acceptăm fie minciuna că ele sunt pecetea, fie că Sfânta Biserică se poate împotrivi sau amesteca în treburile statului în ceea ce privește controlul și guvernarea. Dar amândouă aceste idei sunt greșeli față de Ortodoxie, ori în duh adventist ori în duh papal. Controlul în sine nu este un păcat, cum nu este un păcat nici informația sau tehnologia, nici creația, cât se face cu scopul de a ne feri de răufăcători. Dacă se folosește controlul cu vicleșug, din egoism, pentru prigonirea credinței sau asuprirea oamenilor, atunci scopul lui îl face rău, dar controlul în sine nici atunci nu este un rău.

1Pe 2:12 Purtați-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe niște făcători de rele, privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta. 13 Supuneți-vă, pentru Domnul, oricărei orânduiri omenești, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, 14 Fie dregătorilor, ca unora ce sunt trimiși de el, spre pedepsirea făcătorilor de rele și spre lauda făcătorilor de bine; 15 Căci așa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune, să închideți gura oamenilor fără minte și fără cunoștință. 16 Trăiți ca oamenii liberi, dar nu ca și cum ați avea libertatea drept acoperământ al răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu. 17 Dați tuturor cinste, iubiți frăția, temeți-vă de Dumnezeu, cinstiți pe împărat. 18 Slugilor, supuneți-vă stăpânilor voștri, cu toată frica, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor urâcioși. 19 Căci aceasta este plăcut lui Dumnezeu, să sufere cineva întristări, pe nedrept, cu gândul la El. 20 Căci, ce laudă este dacă, pentru greșeală, primiți bătaie întru răbdare? Iar dacă, pentru binele făcut, veți pătimi și veți răbda, aceasta este plăcut lui Dumnezeu.

Nu numai atât, dar suntem datori pe stăpânitori chiar și să-i… iubim!

Rom 13:1 Să ne supunem stăpânirilor. Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. 2 Pentru aceea, cel ce se împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc își vor lua osândă. 3 Căci dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voiești, deci, să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă binele și vei avea laudă de la ea. 4 Căci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tău. Iar dacă faci rău, teme-te; căci nu în zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu și răzbunătoare a mâniei Lui, asupra celui ce săvârșește răul. 5 De aceea este nevoie să vă supuneți, nu numai pentru mânie, ci și pentru conștiință. 6 Că pentru aceasta plătiți și dări. Căci (dregătorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, stăruind în această slujire neîncetat. 7 Dați deci tuturor cele ce sunteți datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste. 8 Nimănui cu nimic nu fiți datori, decât cu iubirea unuia față de altul; că cel care iubește pe aproapele a împlinit legea.

Sfânta Biserică are, așadar, datoria să manifeste împotriva răutății, vicleșugului, egoismului, prigoanei, iar nu împotriva tehnologiei ce poate fi folosită și în mod binecuvântat spre controlul infractorilor sau răspândirea rapidă a Sfinților Părinți. Supoziția fără discernământ că totul este rău în stat aparține martorilor lui Iehova. Supoziția că știința (chiar și cea greșită) poate fi o erezie (când nu vrea să atingă învățături de credință) aparține inchiziției.Sfântul Apostol Pavel spunând:

1Ti 6:20 O, Timotei, păzește comoara ce ți s-a încredințat, depărtându-te de vorbirile deșarte și lumești și de împotrivirile științei mincinoase, :21 Pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credință. Harul fie cu tine! Amin.

arată că există și știință adevărată, după cum ne învață și Dumnezeiescul Maxim Mărturisitorul:

Rugăciunea celui activ (practic) constă, zice, în cererea virtuților, iar proorocia în comunicarea adevărată a rațiunilor din ele. Rugăciunea celui ce se îndeletnicește cu contemplarea naturii constă, zice, în cererea cunoștinței științifice a lucrurilor, iar

proorocia în comunicarea acesteia altora, printr-o învățătură adevărată. În sfârșit, rugăciunea celui ce se îndeletnicește cu teologia, este, zice, tăcerea tainică, în timpul căreia mintea se face, prin negarea lucrurilor în sens de depășire, vrednică de unirea cea mai presus de înțelegere și cunoștință; iar proorocia acestuia este inițierea tainică a altora în acestea. Căci rugăciunea înfăptuiește unirea celui ce se roagă cu Dumnezeu, iar proorocia pentru Dumnezeu îndeamnă pe cel ce proorocește să comunice oamenilor bunurile date lui.

Preot Stavrofor Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Sfântul Maxim MĂRTURISITORUL, Filocalia, sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvîrși, Ed. APOLOGETICUM, 42005, Vol. III, p. 116.

Sfântul Cuvios Porfirie Kafsocalivitul concluzionează foarte frumos:

<http://cuvseraphimrose.wordpress.com/2008/08/19/cuv-porfirie-despre-semnul-fiarei/> duminică, 11 martie 2018.

Cuv. Porfirie despre semnul fiarei“Profeții și mărturii creștine despre vremea de acum”Editura Biserica OrtodoxăAlexandria, 2004Părintele Porfirie Bairaktari[1] [Sfântul Cuvios Porfirie Kafsokalivitul, canonizat în

27 noiembrie 2013 – n.n.] (1906-1991)L-am întrebat, într-o zi, pe Părintele, în chilia sa:- Părinte, se vorbește mult despre 666 și venirea antihristului, care se apropie – unii

zic că deja a venit -, despre inscripția electronică de pe mâna dreaptă sau frunte, de ciocnirea dintre Hristos și antihrist și zdrobirea celuia din urmă, despre a Doua Venire a Domnului. Ce spuneți în legătură cu toate acestea?

- Ce să spun? Eu nu spun că am văzut-o pe Maica Domnului, că va fi război sau alte din astea. știu că va veni antihristul, că va fi a Doua Venire a Domnului, dar când, nu știu. Mâine? Peste o mie de ani? Nu știu. Dar nu mă neliniștesc, pentru că știu că ceasul morții este, pentru fiecare din noi, a Doua Venire a Domnului. și ceasul acesta e foarte aproape (Y 290). ⨁⨁⨁

Luându-mă de mână și ținându-mă strâns, părintele Porfirie mi-a zis:- Părinte Athanasie, acum sânt orb, ochii mei trupești nu mai văd – am cancer la

hipofiză -, dar cu ochii cei duhovnicești văd destul de bine. Înainte să pleci, vreau să-mi spui ce crede Părintele Emilianos al nostru despre 666 și antihrist!

Era imediat după catastrofa de la Cernobîl. Lumea era tulburată; zilnic, oamenii veneau cu zecile la Părintele, care se afla atunci aproape de Atena, și-l întrebau înspăimântați ce va fi, dacă va veni antihristul și-i va însemna cu 666.

I-am răspuns:- Părintele Emilianos ne-a sfătuit alaltăieri, la o adunare, să nu ne neliniștim. Noi să

ne îngrijim să avem o relație vie cu Hristos, iar antihristului să nu-i dăm prea mare importantă; altminteri, el va deveni centrul vieții noastre, iar nu Hristos.

Părintele Porfirie plesni patul cu mâinile și exclamă:- Slavă ție, Doamne, c-am găsit un fiu duhovnicesc care să fie de acord cu mine!

Uite, copilul meu, ce-au făcut duhovnicii ăștia aici, în lume! Au tulburat sufletele, au creat atâtea probleme familial și psihologice cu 666-ul ăsta! Nu mai pot oamenii dormi, au început să ia calmante și somnifere ca să doarmă! Ce-i asta? Hristos nu vrea astfel de lucruri, copilul meu! Și știi ceva? Pentru noi, creștinii, atunci când viețuim în Hristos, nu există nici un antihrist. Ia spune-mi, poți tu ședea aici, pe pat, unde șed eu?

- Nu, părinte.- Păi, de ce?

- Pentru că m-aș așeza deasupra și v-aș strivi.- Când ai putea să șezi tu aici, în locul meu?- Doar dacă ași pleca cuvioșia voastră, doar atunci aș putea să vă iau locul.- Vezi! Așa se întâmplă și cu sufletul. Când Îl avem pe Hristos înlăuntrul nostru,

unde să mai încapă și antihristul? Poate, oare, vreo altă existență străină să încapă în sufletul nostru? Dar noi, astăzi, copilul meu, nu-L mai avem pe Hristos în noi și de aceea ne temem de antihrist. Unde e Hristos, acolo e și Raiul. Hristos este totul, asta să le spui oamenilor.

Să nu se teamă. și încă ceva: dacă ar veni acum antihristul în persoană cu un aparat cu raze laser și mi-ar spune că vrea să mă însemneze cu 666, eu aș sta. O să-mi răspunzi: „Bine, Părinte, dar nu-i ăsta semnul lui?”. Ba da, și să mă însemneze cu încă o mie de 666 cu raze laser, și aș accepta[2]. De exemplu, când și se însemnează pașaportul sau mâna, în timpul unei călătorii într-o țară necreștină, cu simbolurile acelei țări, oricare ar fi ele, nu le accepți ca și credință, nu mărturisești nimic. Când ești sigur că nu mărturisești nimic contrar iubirii lui Hristos și că pe El Îl iubești profund și puternic, nu ai nici o teamă că ai putea să te lepezi de El prin acțiunile altora asupra ta. De ce? Pentru că pe primii mucenici îi dădeau fiarelor, iar ei făceau semnul crucii și fiarele deveneau mielușei; erau azvârliși în mare, iar ei făceau semnul crucii și marea se preschimba în uscat; erau azvârliși în foc, iar ei făceau cruce și focul se prefăcea în răcoare. Dar noi, astăzi, copilul meu, mai credem în Hristos, mai credem noi în crucea noastră? De ce S-a pogorât Hristos? Oare nu ca să întărească slăbiciunea noastră? Asta să-i spui și Părintelui Emilianos și oamenilor: să nu se teamă de antihrist. Suntem fiii lui Hristos, fiii Bisericii.

Eram foarte impresionat. și Bătrânul adăugă:- Cum a venit Patriarhul Dimitrios în Atena?- Cu avionul.- Lasă, asta știu, că doar n-o fi venit înot omul! Dar ce fel de documente avea la el?- Păi, avea pașaport.- Grecesc sau turcesc?- Nu știu…- Ei, nu știi! Avea pașaport turcesc! și care-I simbolul național al Turciei?- Nu știu, Părinte!- Hai, că ești culmea! Semiluna e simbolul național turcesc, măi! și ce au spus

despre semilună Părinții Bisericii noastre, după ce a apărut Mahomed?- Nici asta nu știu, Părinte!- Ei, o să-ți iau diploma și-o să ți-o fac bucăți! Ce fel de teolog ești?, a glumit

Bătrânul.- Văd că posedați cuvioșia voastră această diplomă.- Da, că o am în inimă. Semiluna e simbolul antihristului. Dacă semiluna e simbolul

antihristului, iar Patriarhul nostru are pe pașaport acest simbol, cu toate însemnele sale, înseamnă oare că Patriarhul este slujitorul lui antihrist? Nu, copilul meu, nicidecum! Hristos nu este îngust la minte, așa cum suntem noi, oamenii, care vrem să ne „apărăm drepturile”. Asta să-i spui părintelui și oamenilor: să nu se teamă nici de antihrist, nici de 666!

Am fost foarte impresionat și ușurat (Ger. 118).[1] Părintele Porfirie - Antologie de sfaturi și îndrumări, Editura Bunavestire,

Bacău, pag. 51-55.[2] Nota editorului: Trebuie să băgăm de seamă că Bătrânul nu spune că se va

lepăda de Hristos. Este necesar să facem distincția dintre însemnarea pe care o acceptăm ca mărturisire de supunere față de cel care ne însemnează și însemnarea ce se petrece fără această mărturisire de supunere. În calitate de creștini, am fost „însemnați”, pecetluiți, cu Sfîntul Mir, după Botez, la Taina Mirungerii. Când

preotul spune: „Pecetea darului Duhului Sfînt”, atunci noi ne mărturisim supunerea fașă de Hristos. Cînd însemnarea nu este însoțită de mărturisire de credință și de supunere, ea e lipsită de semnificație morală pentru cel ce se însemnează. E nevoie de multă atenție pentru a nu se strecura nici o supunere ascunsă, din interes sau din dorință a voinței. Distincția este foarte fină și cere multă atenție.