download.corintjunior.rodownload.corintjunior.ro/ghidviifinal.doc · web viewghid metodologic....

Geografia în Curriculum Naţional

Ghid metodologic

pentru

aplicarea programei de geografie pentru clasa a VII-a

Formă dezvoltată

Prof. Octavian Mândruţ, C.P. I dr.

- 2019 -

Geografia în Curriculum Naţional

Ghid metodologic

pentru

aplicarea programei de geografie pentru clasa a VII-a

Formă dezvoltată

Partea I: Repere generale

Programa şcolară actuală

Planificarea instruirii pentru clasele V – VII

(anul şcolar 2019 – 2020)

Proiectarea unităţilor de învăţare la clasa a VII-a

Partea a II-a: Situaţii de învăţare

Organizarea situaţiilor de învăţare

Utilizarea Atlasului de geografia continentelor şi a Caietului

elevului

Prof. Octavian Mândruţ, C. P. I dr.

- 2019 - 2

Introducere: elemente de context

Realizarea procesului educaţional după noile programe pentru gimnaziu (din acest an şcolar şi pentru clasa a VII-a), presupune cunoaşterea şi înţelegerea unor grupe de probleme noi.

Acestea se referă la: competenţe cheie şi instruirea pe competenţe, centrarea pe elev, organizarea procesului de instruire pe formarea competenţelor (adică „didactica formării competenţelor”), raportul dintre curriculum şi didactică, elemente generale ale procesului de instruire („Didactica geografiei”), sistemul conceptual al teoriei curriculumului („Curriculum şcolar”), elemente ale evaluării, precum şi contextualizarea geografiei în sistemul educaţional supraordonat (Geografie educaţională, 2017).

Principalele elemente au fost editate în perioada 2011 – 2019 şi au fost postate pe site-ul Institutul de Didactică al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad (https://www.uvvg.ro/cdep/publicatii/), în lucrări de curriculum, precum şi în „Didactica geografiei” (autori Octavian Mândruţ, Steluţa Dan, 2014), cu adaptările ulterioare în privinţa proiectării la clasele V – VII (ca efect al introducerii noilor programe).

Pentru aplicarea programelor la clasele V – VI a fost editate şi postat un ghid metodologic corespunzător pe site-ul www.edituracorint.ro.

Forma extinsă a prezentului ghid pentru clasa a VII-a este postată, de asemenea, pe site-ul de mai sus, sau poate fi primită după o solicitare în acest sens.

Prima parte a ghidului cuprinde doar reperele generale.

Forma completă a ghidului cuprinde în partea a II-a şi organizarea situaţiilor de învăţare:

resurse pentru situaţiile de învăţare din clasa a VII-a;

utilizarea unor suporturi de instruire (atlas, caietul elevului);

un model de CDŞ (preluat din „Geografia educaţională”), intitulat „Statele lumii (elemente de diversitate naturală, umană şi culturală)”, utilizabil la clasa a VII-a.

Aplicarea noului curriculum pentru clasele V – VII este facilitată şi de existenţa unui Atlas de geografie generală (pentru clasele V – VI), apărut, şi a unui Atlas de geografia continentelor (pentru clasele VI – VII).

Existenţa unor suporturi metodologice şi de instruire derivate în mod strict din curriculumul şcolar (care nu sunt însă „alternative” la acesta) arată, în acest moment, posibilităţile educaţionale actuale ale geografiei din gimnaziu, ca disciplină şcolară încă semnificativă.

În acest moment, paralel cu introducerea succesivă a noilor programe, se pot identifica anumite domenii noi ale „educaţiei prin geografie”, care se referă la:

- dezvoltarea „didacticii situaţiilor de învăţare”;

- stabilirea unui sistem de standarde de învăţare;

- diversificarea şi consolidarea ofertei curriculare opţionale;

- valorificarea experienţei inovative rezultate din aplicarea noilor programe;

- construirea unui model constructivist al curriculumului şi al învăţării.

3

http://www.edituracorint.ro/

https://www.uvvg.ro/cdep/publicatii

I. Repere generale

(1) Programele actuale pentru gimnaziu

Programele de Geografie pentru gimnaziu (Anexă la Ordinul MENCS nr. 3393 din 28.02.2017) redau, într-o structură şi formă nouă, principalele elemente normative referitoare la predarea geografiei în clasele V – VIII. Acestea pot fi accesate la adresa: http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017-progr/45-Geografie.pdf.

Programa de Geografie, în ansamblul ei (clasele V – VIII), are o serie de elemente noi, cum ar fi:

- oferă o viziune articulată, progresivă şi coerentă, pentru parcursul întregului ciclu gimnazial;

- secvenţele principale ale programei (competenţe generale, competenţe specifice, activităţi de învăţare, conţinuturi) au o succesiune raţională şi permit o învăţare cumulativă, organică;

- numărul de competenţe generale (şi competenţe specifice asociate) a fost fixat într-o legătură mai strânsă cu posibilităţile educaţionale ale geografiei, raportate şi la alte discipline şcolare;

- finalităţile programei (competenţe generale şi specifice) au o relativă independenţă în raport de competenţele – cheie;

- există o compatibilizare acceptabilă între finalităţi, activităţi de învăţare şi parcursuri de instruire (la geografie), cu ale altor discipline şcolare;

- în forma actuală, programa reprezintă o sinteză actualizată a evoluţiei concepţiilor din domeniul curriculumului şcolar, didacticii şi a geografiei ca disciplină educaţională;

- conţinuturile, esenţializate şi raţionalizate, au un rol subiacent, fiind modalităţi de atingere a competenţelor;

- succesiunea domeniilor educaţionale pe clase (clasa a V-a: Terra – Elemente de geografie fizică, clasa a VI-a: Terra – Elemente de geografie umană. Europa, clasa a VII-a: Geografia continentelor extraeuropene, clasa a VIII-a: Geografia României), rezultată în urma unui proces deliberativ reprezintă, în momentul de faţă, o soluţie care are mai multe avantaje decât dezavantaje;

- resursele de timp (1, 1, 1, 2 ore pe săptămână pentru clasele corespunzătoare) sunt modeste, ceea ce presupune o concentrare asupra nivelului calitativ al procesului de instruire.La o analiză a programelor de geografie relativ recente, se poate observa că programa

actuală are o formă evoluată în raport cu succesiunea acestora în timp. De asemenea, se află din punct de vedere formal la nivelul celor din ţări cu o prezenţă similară a geografiei şi peste nivelul programelor din cele mai multe ţări în care această disciplină şcolară există ca atare (în unele ţări a început să aibă o poziţie „ornamentală”).

(2) Elemente anterioare clasei a VII-a

(2.1.) Programa pentru clasa a V-a (Terra – Elemente de geografie fizică)

Această programă s-a aplicat începând din anul şcolar 2017 – 2018.Finalităţile acestei clase cuprind toate cele patru competenţe generale menţionate în

programă şi 11 competenţe specifice asociate acestora. Competenţele specifice sunt formulate în termeni uşor de perceput şi într-o formă minimală pentru învăţarea geografiei în gimnaziu. Deoarece formularea competenţelor a rezultat dintr-un proces predominant opinional, validarea şi ameliorarea lor va fi posibilă doar după parcurgerea lor la clasă.

4

http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017-progr/45-Geografie.pdf

Competenţe generale (comune pentru clasele V – VIII)

1. Prezentarea realităţii geografice, utilizând mijloace şi limbaje specifice

2. Raportarea realităţii geografice spaţiale şi temporale la reprezentări cartografice

3. Studierea spaţiului geografic, realizând conexiuni cu informaţii dobândite la alte discipline

şcolare

4. Elaborarea unui demers investigativ din perspectiva educaţiei permanente şi pentru viaţa

cotidiană

Competenţe specifice

1.1. Utilizarea termenilor geografici în contexte diferite

1.2. Descrierea unor elemente, fenomene sau procese geografice observate direct sau indirect

2.1. Utilizarea tehnicilor de orientare pe hartă/teren

2.2. Relaţionarea scării de proporţie cu realitatea geografică

2.3. Citirea reprezentărilor grafice şi cartografice simple

3.1. Descrierea unor elemente, fenomene şi procese geografice folosind noţiuni din matematică,

ştiinţe şi tehnologii

3.2. Precizarea legăturilor dintre realitatea geografică şi fenomene din domeniul ştiinţe şi tehnologii

3.3. Descrierea diversităţii naturale a realităţii geografice realizând corelaţii cu informaţiile

dobândite la alte discipline şcolare

4.1. Utilizarea metodelor simple de investigare

4.2. Ordonarea elementelor geografice după anumite criterii

4.3. Aplicarea cunoştinţelor şi a abilităţilor dobândite în contexte noi/situaţii reale de viaţă

Pentru atingerea acestor competenţe sunt sugerate, împreună, peste 60 de activităţi de învăţare, ceea ce reprezintă un câmp foarte larg ofertat organizării instruirii pentru atingerea competenţelor specifice respective.

Structura interioară a geografiei de clasa a V-a continuă, într-un mod vizibil, disciplina Ştiinţe ale naturii din clasele III – IV (O.M. nr. 5003 / 2.12.2014, prin toate cele trei secvenţe ale sale: Ştiinţe ale vieţii, Ştiinţe ale Pământului, Ştiinţe ale fizicii), precum şi geografia de clasa a IV-a (O.M. nr. 5003 / 2.12.2014, care oferă o viziune de scară, de la localitate la planetă).

Un element de noutate deosebită al programei pentru clasa a V-a îl reprezintă existenţa disjunctă a aplicaţiilor practice, ceea ce face din geografia la acest nivel o disciplină şcolară pragmatică şi orientată spre asigurarea unei legături ferme dintre aceasta şi experienţa cotidiană.

Organizarea interioară a conţinuturilor în patru mari structuri (cu posibilitatea construirii unui total de 4 – 6 unităţi de învăţare) permite corelarea procesului de instruire cu structura anului şcolar, logica disciplinei şcolare şi exigenţele instruirii.

Conţinuturile sunt esenţializate, selectate şi organizate astfel încât să faciliteze o învăţare organică. Ele nu sunt supradimensionate şi nu au o încărcătură informaţională explicită. Conţinuturile sunt redate, în continuare, într-o formă tabelară.

5

(1) Terra – o planetă a Universului Universul şi Sistemul Solar – aspecte generale Terra – o planetă a Sistemului Solar (formă şi dimensiuni) Aplicaţie practică: Călătorie virtuală în Univers

(2) Terra – o planetă în mişcare Globul geografic şi harta. Coordonate geografice Mişcările Pământului şi consecinţele lor Orientarea în spaţiul terestru (elemente naturale şi instrumente clasice şi moderne) Aplicaţii practice: Măsurarea timpului (zi, săptămână, lună, anotimp, an, calendar),

Orizontul local – orientare, măsurare şi reprezentare, Construirea unor forme simple de reprezentare grafică şi cartografică

(3) Terra – o planetă în transformareGeosferele TerreiLitosfera Caracteristici generale şi importanţă Structura internă a Terrei Relieful: bazine oceanice şi continente; forme majore de relief Vulcanii şi cutremurele Aplicaţii practice: Relieful orizontului local, Reguli de comportare şi măsuri de protecţie în

cazul producerii de fenomene şi procese în orizontul local (prăbuşiri, alunecări de teren, cutremure etc.)

Atmosfera Caracteristici generale şi importanţă Elemente şi fenomene meteorologice Vremea şi clima Zonele climatice ale Terrei. Influenţa climei asupra geosferelor Aplicaţii practice: Clima, vremea şi activitatea umană în orizontul local, Modalităţi de

avertizare, reguli de comportare şi măsuri de protecţie în cazul producerii de fenomene extreme în orizontul local (grindină, polei, furtuni, secetă, caniculă, viscol, tornade etc.)

Hidrosfera Caracteristici generale şi importanţă Oceanul Planetar – componente şi localizare. Dinamica apelor oceanice Apele continentale Gheţarii Aplicaţii practice: Apele din orizontul local, Resurse de apă potabilă, Măsuri de protecţie a

apelor, Modalităţi de avertizare, reguli de comportare şi măsuri de protecţie în cazul producerii de fenomene extreme în orizontul local (viitură/revărsare/inundaţie, pod de gheaţă etc.)

Biosfera şi solurile Caracteristici generale şi importanţă Plantele şi animalele – repartiţia lor geografică Solul – resursă a vieţii Aplicaţie practică: Protecţia plantelor, a animalelor şi conservarea solului

(4) Zonele naturale ale Terrei Diversitatea peisajelor terestre naturale

6

Sugestiile metodologice (referitoare la ansamblul claselor V – VIII) se concretizează în cazul geografiei pentru clasa a V-a în:

- construirea, de către profesor, a situaţiilor de învăţare optime (pentru atingerea unor elemente ale competenţei specifice), prin structuri adecvate programei şi pregătirii anterioare a elevilor;

- acordarea unei atenţii deosebite formării capacităţii de abordare integrată a problemelor de geografie, atât sub raportul componentelor interioare (elemente, procese, fenomene etc.), cât şi al dimensiunii spaţiale (orizont local – regiune – ţară – continent – Terra);

- inserţia explicită a TIC în activitatea de învăţare.Totodată, prin programa pentru clasa a V-a se deschide un câmp foarte larg al dimensiunilor

educaţionale promovate prin geografie în învăţământul gimnazial. Imaginea evolutivă a formării competenţelor specifice (pag. 23 – 24 din programă) sugerează caracterul lor de bază pentru gimnaziu.

Un rol important la clasa a V-a îl reprezintă dimensiunea terminologică, pusă într-o lumină nouă, prin activităţile de învăţare destinate acesteia.

Totodată se acordă un rol deosebit caracterului observaţional al învăţării, bazat pe elemente din realitatea directă şi pe imagini ale acesteia. Caracterul exploratoriu al realităţii este prezent în componentele principale ale programei.

Evaluarea rezultatelor învăţării trebuie să ofere informaţii corecte asupra modului de atingere a competenţelor specifice. În acest sens se recomandă:

- utilizarea tuturor metodelor de evaluare (orale, scrise, practice);- promovarea unor modalităţi alternative de evaluare (referate, proiecte, portofolii etc.);

La nivelul clasei a V-a, poate fi selectată o listă extinsă de materiale şi resurse educaţionale, dintre cele recomandate de programa şcolară (manual, fotografii, hărţi etc.).

(2.2.) Programa pentru clasa a VI-a (Terra – elemente de geografie umană. Europa)

Programa s-a aplicat din anul şcolar 2018 – 2019. Finalităţile acestei clase cuprind, de asemenea, toate cele patru competenţe generale din programă (care se urmăresc pe parcursul ciclului gimnazial) şi unsprezece competenţe asociate acestora.

După cum se poate observa, competenţele specifice sunt redate în formulări relativ simple, cu o anumită adaptare la specificul clasei a VI-a.

Competenţe specifice

1.1. Precizarea, prin cuvinte proprii, a sensului termenilor geografici

1.2. Descrierea relaţiilor dintre elementele şi fenomenele geografice utilizând termeni specifici

2.1. Poziţionarea elementelor geografice pe reprezentări cartografice

2.2. Ordonarea spaţială şi/sau cronologică a elementelor, fenomenelor şi proceselor geografice după

criterii date

2.3. Utilizarea informaţiilor oferite de suporturile cartografice, grafice şi alte materiale vizuale în

contexte/situaţii diferite

3.1. Utilizarea informaţiilor cu caracter geografic obţinute cu ajutorul instrumentelor TIC/GIS şi al

elementelor din matematică şi ştiinţe

3.2. Prezentarea caracteristicilor elementelor, fenomenelor şi proceselor geografice prin utilizarea

instrumentelor TIC/GIS

3.3. Prezentarea diversităţii naturale, umane şi culturale realizând corelaţii interdisciplinare

7

3.4. Descrierea patrimoniului local, naţional, european şi mondial utilizând diverse surse

4.1. Construirea unui demers investigativ dirijat

4.2. Caracterizarea elementelor, fenomenelor şi proceselor, după un algoritm dat

4.3. Compararea elementelor, fenomenelor şi proceselor după caracteristicile geografice

Conţinuturile sunt:

(1) Cunoaşterea lumii în care trăim Repere ale cunoaşterii Pământului – de la marile descoperiri geografice la explorarea

modernă a Terrei Continente şi ţări – reprezentări cartografice. Harta politică a lumii Aplicaţii practice: Exerciţii de apreciere a distanţelor şi suprafeţelor pe suporturi

cartografice clasice şi/sau digitale(2) Antroposfera - omul şi activităţile umane

Populaţia Terrei: evoluţia numerică, răspândirea geografică, diversitatea umană, mobilitatea teritorială

Aşezări omeneşti – forme de locuire şi diferenţieri teritoriale Resursele naturale şi valorificarea acestora Domeniile activităţilor economice pe Terra: agricultura, industria, serviciile – caracteristici

generale Efectele activităţilor umane asupra mediului şi calitatea vieţii Aplicaţii practice: Analiza şi interpretarea caracteristicilor demografice şi de locuire din

orizontul local şi apropiat, Provocări locale în context mondial, Trasee turistice aplicate pe domenii de interes, Regiuni turistice.

(3) Europa – identitate geografică Mediul natural ca suport al locuirii umane

- Poziţia geografică. Ţărmurile: golfuri, insule, peninsule şi strâmtori- Caracteristici generale ale reliefului. Unităţi majore- Hidrografia Europei- Diferenţieri climatice şi biogeografice

Oameni şi locuri- Harta politică – state şi regiuni - Răspândirea geografică a populaţiei. Elemente de diversitate umană (diversitate etnică,

lingvistică, confesională şi culturală)- Mari oraşe europene

Economia- Resurse naturale şi valorificarea lor- Activităţi economice: agricultură, industrie, servicii

Uniunea Europeană Caracterizarea geografică a unor state (cel puţin un stat din fiecare regiune geografică)

(4) Europa în lumea contemporană Valori culturale şi umane europene Calitatea vieţii în Europa

8

Sugestii metodologice

În raport cu sugestiile metodologice generale, la clasa a VI-a pot fi avute în vedere şi următoarele elemente:

- realizarea unei continuităţi între clasa a V-a şi prima parte a clasei a VI-a, pentru a oferi o imagine cât mai completă asupra elementelor de geografie generală ce caracterizează planeta noastră; aceste elemente trebuie să aibă însă în mod strict un caracter adaptat nivelului de vârstă şi înţelegere al elevilor, fără a fi introduse elemente cu o complexitate mai mare;

- partea a doua a programei (Europa) trebuie să reprezinte, în mare măsură, o concretizare a elementelor geografice învăţate până în prezent, la nivelul continentului nostru; accesibilitatea şi frecvenţa mai mare a informaţiilor despre Europa permite realizarea unui raport mai strâns între aspectele teoretice şi cele care au o anumită concretizare prin proximitate teritorială.Pentru realizarea unui proces de instruire corespunzător, pot fi utilizate şi următoarele grupe

de activităţi de învăţare:- utilizarea unor metode interactive şi transformarea, pe cât posibil, a elevului în participant

activ la propria instruire;- desfăşurarea instruirii trebuie să accentueze participarea individuală a elevului la propriul

traseu de învăţare;- învăţarea geografiei trebuie să dezvolte în continuare capacitatea de comunicare;- pe cât este posibil, lucrul în echipă poate fi stimulativ pentru diferite activităţi identificate de

profesor;- în partea a doua, deoarece sunt recomandate un număr limitat de state, pot fi realizate

proiecte sau referate asupra celorlalte state europene.

(3) Programa de geografie pentru clasa a VII-a(Geografia continentelor extraeuropene)

Programa îşi propune să contribuie la formarea celor patru competenţe generale comune claselor V – VIII, prin atingerea a 12 competenţe specifice, astfel:

1.1. Precizarea, în cuvinte proprii, a sensului termenilor geografici identificaţi în contexte diferite

1.2. Elaborarea unui text pe o temă geografică dată, utilizând termeni oferiţi

2.1. Localizarea elementelor geografice pe reprezentări cartografice diferite

2.2. Interpretarea fenomenelor şi proceselor geografice pe baza reprezentărilor cartografice şi grafice

2.3. Corelarea elementelor şi fenomenelor geografice date prin raportare la suporturi cartografice şi grafice

3.1. Ierarhizarea elementelor cu caracter geografic, cu ajutorul instrumentelor TIC (şi GIS) şi al elementelor din matematică şi ştiinţe

3.2. Realizarea proiectelor (studiilor) de caz, utilizând instrumente TIC (şi GIS), precum şi alte surse de informare

3.3. Explicarea diversităţii naturale, umane şi culturale, a realităţii geografice (centrată pe continentele extraeuropene), realizând corelaţii interdisciplinare

3.4. Prezentarea patrimoniului mondial (natural, uman, economic şi cultural), utilizând diferite surse

4.1. Utilizarea unor metode de investigaţie

4.2. Ierarhizarea unor elemente, fenomene şi procese după caracteristicile lor geografice

9

4.3. Explicarea relaţiilor între grupuri de elemente, fenomene şi procese ale mediului geografic

4.4. Identificarea unor soluţii de protecţie a mediului înconjurător

Sunt ofertate următoarele conţinuturi:

(1) AsiaCaracterizare geografică

Poziţia geografică Relieful - caracteristici generale, unităţi majore. Munţii Himalaya Hidrografia - caracteristici generale. Fluvii şi lacuri Diferenţieri climatice. Musonii Contraste biogeografice Elemente de diversitate umană (diversitate etnică, lingvistică, culturală, confesională) Harta politică şi marile aglomerări umane Resursele naturale. Activităţile economice. Contraste economice regionale

Studii de caz: Particularităţi geografice ale unor state (la alegere), Asia în lumea contemporană

(2) AfricaCaracterizare geografică

Poziţia geografică – simetrie latitudinală Relieful Africii – caracteristici generale. Riftul african Hidrografia, clima şi biogeografia – caracteristici generale Specificul demografic. Harta politică şi marile oraşe

Studii de caz: Problemele Africii în lumea contemporană, Sahara, Caracterizarea geografică a unor state (la alegere)

(3) America de Nord şi America de SudCaracterizare geografică

Poziţia geografică. Relieful – caracteristici generale. Sistemul muntos cordiliero - andin Hidrografia – caracteristici generale. Fluvii şi lacuri Diferenţieri climatice şi biogeografice Elemente de diversitate umană (etnică, lingvistică, confesională şi culturală) Harta politică şi contraste teritoriale între state. Forme de aglomerare urbană Diferenţieri economice regionale

Studii de caz: Particularităţi geografice ale unor state (la alegere)

(4) Australia şi Oceania. AntarcticaAustralia şi Oceania – caracterizare geografică

Australia – caracterizare geografică generală. Oceania – particularităţi geograficeAntarctica – elemente de identitate geografică. Studiu de caz:

Unicitatea biogeografică australiană(5) Elemente de geografia mediului înconjurător

Componentele mediului înconjurător şi relaţiile dintre acestea Degradarea mediului înconjurător, o problemă a lumii contemporane. Schimbări

globale ale mediuluiPentru clasa a VIII-a se aplică în acest an şcolar programa anterioară. Programa nouă se va

aplica începând de anul şcolar viitor (2020 – 2021).

10

II. Planificarea anuală a instruirii la clasele V – VIII

Pentru a avea o imagine generală a proiectării geografiei în gimnaziu, redăm modelele de planificare anuală pentru clasele V – VI (aplicate în anul anterior), clasa a VII-a (care se aplică în anul şcolar 2019 – 2020) şi pentru clasa a VIII-a (pe baza programei anterioare).

(1) Proiectarea şi realizarea instruirii la clasa a V-a (programa nouă, 2017)

Terra – elemente de geografie fizică

Planificarea anuală pentru anul şcolar 2019 – 2020

Unitatea de învăţare Competenţe specifice vizate

Conţinuturi Nr. de ore

Săptă-mâna

Evaluare

(1) TERRA – O PLANETĂ A UNIVERSULUI

1.1.1.2.3.1.3.2.3.3.

Recapitulare (III – IV) şi test iniţialUniversul şi Sistemul Solar – aspecte generaleTerra – o planetă a Sistemului SolarAplicaţie practică: o călătorie virtuală în UniversRecapitulare şi evaluare

5 1 – 5

T0

T1

(2) TERRA – O PLANETĂ ÎN MIŞCARE

1.1.2.1.2.2.2.3.3.1.4.3.

Globul geografic şi harta. Coordonate geograficeMişcările Pământului şi consecinţele lorOrientarea în spaţiul terestruAplicaţii practice: Orizontul localRecapitulare şi evaluare

5 6 – 10

T2

(3) TERRA – O PLANETĂ ÎN TRANSFORMARE

Geosferele Terrei şi Litosfera

1.1.1.2.3.1.3.3.4.1.4.3.

Geosferele TerreiLitosfera – caracteristici generale şi importanţăStructura internă a TerreiRelieful: continente şi bazine oceaniceForme majore de reliefVulcanii ş cutremureleAplicaţii practice. Relieful orizontului local. Reguli de comportare şi măsuri de protecţie în cazul producerii de fenomene şi procese în orizontul localRecapitulare şi evaluare

5 11 – 15

T3

Vacanţă intersemestrială

11

Unitatea de învăţare Competenţe specifice

vizate


Săptă-mâna

Evaluare

(4) Atmosfera 1.1.1.2.3.1.3.2.4.1.4.3.

Caracteristici generale şi importanţăElemente şi fenomene meteorologiceVremea şi climaZonele climatice ale Terrei. Influenţa climei asupra geosferelorAplicaţii practice: Clima, vremea şi activitatea umană în orizontul local. Modalităţi de avertizare, reguli de comportare şi măsuri de protecţie Recapitulare şi evaluare

6 16 – 21

T4

(5) Hidrosfera 1.1.1.2.3.1.4.1.4.2.

Caracteristici generale şi importanţăOceanul Planetar – componente şi localizare. Dinamice apelor oceaniceApele continentaleGheţariiAplicaţii practice: Apele din orizontul local. Resurse de apă potabilăRecapitulare şi evaluare

5 22 – 26

T5

(6) Biosfera şi solurile 1.1.3.3.4.1.4.2.4.3

Caracteristici generale şi importanţăPlantele şi animalele – repartiţia lor geograficăSolul – resursa vieţiiAplicaţie practică

5 27 – 31

T6

(7) ZONELE NATURALE ALE TERREI

Diversitatea peisajelor terestre naturaleRecapitulare şi evaluare sem. IIRecapitulare şi evaluare finală

4 32 - 35 T7

Tf

Planificarea anuală are la bază programa şcolară de geografie pentru clasa a V-a (nr. 3393

din 28.02.2017), structura anului şcolar 2019 – 2020 şi metodologia proiectării şi organizării instruirii promovată de ghidurile metodologice de curriculum şi didactică. Numărul de ore are o valoare orientativă. De asemenea, intervalul de săptămâni din structura anului şcolar. Rubrica de evaluare consemnează testările sugerate (T0: test iniţial, T1 – T7: teste secvenţiale, Tf: test final).

Poziţia unităţilor de învăţare (1…7) şi denumirile acestora sunt în conformitate cu proiectarea multianuală pentru învăţământul gimnazial şi programa şcolară.

Ghidul metodologic pentru aplicarea curriculumului pentru clasele V – VI (Corint Books, 2019 şi Site Corint) cuprind proiectarea unor unităţi de învăţare semnificative pentru această clasă, precum şi resurse de instruire adecvate.

Suportul cartografic derivat din curriculumul şcolar este Atlasul de geografie generală (apărut).

12

(2) Proiectarea şi realizarea instruirii la clasa a VI-a (programa nouă, 2017)

Terra – elemente de geografie umană. Europa

Planificarea anuală pentru anul şcolar 2019 - 2020



Săptă-mâna

Evaluare

(1) CUNOAŞTEREA LUMII ÎN CARE TRĂIM

1.1.1.2.3.1.3.2.3.3.

Recapitulare (V – VI) şi test iniţialRepere ale cunoaşterii TerreiContinente şi ţăriHarta politică a lumiiAplicaţii practiceRecapitulare şi evaluare

4 1 – 4

T0

T1

(2) ANTROPOSFERA: POPULAŢIE, AŞEZĂRI, RESURSE

1.1.2.1.2.2.2.3.3.1.3.3.4.3.

Populaţia Terrei: evoluţie numerică şi repartiţie geograficăDiversitatea umană şi mobilitatea teritorialăAşezările omeneştiResursele naturale şi valorificarea acestoraAplicaţii practiceRecapitulare şi evaluare

5 5 – 9

T2

(3) ANTROPOSFERA: ACTIVITĂŢILE ECONOMICE

1.1.1.2.2.1.2.3.3.1.3.3.4.1.4.3.

Domeniile activităţilor economice pe TerraAgriculturaIndustriaServiciileEfectele activităţilor economice asupra mediuluiActivităţi practice Geografie umană (sinteză)Recapitulare şi evaluare

6 10 – 15

T3

Vacanţă intersemestrială (4) EUROPA – ELEMENTE DE GEOGRAFIE GENERALĂ

1.1.1.2.2.1.2.3.3.1.3.2.4.1.4.3.

Mediul natural ca suport al locuirii:- Poziţia geografică. Ţărmuri, golfuri etc.- Relieful. Unităţi majore- Hidrografie, climă şi biogeografieOameni şi locuri- Harta politică – state şi regiuni- Populaţie: răspândirea geografică. Diversitatea umană- OraşeEconomie- Resurse naturale- Activităţile economiceRecapitulare şi evaluare

8 16 – 23

T4

13



Săptă-mâna

Evaluare

(5) EUROPA: REGIUNI ŞI ŢĂRI

1.1.1.2.2.1.3.1.4.1.4.2.

Regiuni geograficeUniunea EuropeanăRegiuni poziţionale (Centru, N, V, S, E)Ţări din diferite regiuni (5 – 8)Recapitulare şi evaluare

7 23 – 29

T5

(6) EUROPA ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ

1.1.3.3.3.4.4.3.

Valori culturale şi umane europeneCalitatea vieţii în EuropaRecapitulare şi evaluare (Europa)Prezentarea portofoliilorRecapitulare şi evaluare finală

6 30 – 35 T6

Tf

Planificarea anuală are la bază programa şcolară de geografie pentru clasa a VI-a (nr. 3393

din 28.02.2017), structura anului şcolar 2019 – 2020 şi metodologia proiectării şi organizării instruirii promovată de ghidurile metodologice de curriculum şi didactică (apărute între 1999 şi 2019).

Numărul de ore are o valoare orientativă. De asemenea, intervalul de săptămâni din structura anului şcolar.

Rubrica de evaluare consemnează testările sugerate (T0: test iniţial, T1 – T7: teste secvenţiale, Tf: test final).

Unitatea de învăţare 5 „Europa: regiuni şi ţări” nu există ca atare în programă, dar concretizează sintagma „Caracterizarea geografică a unor state” (cel puţin un stat din fiecare regiune geografică). Deoarece nu se fac precizări referitoare la regiuni şi ţări, trebuie să considerăm că acestea reflectă viziunea din programa anterioară pentru clasa a VI-a (Europa). Un număr de 1 – 2 state, considerate ca exemple, sunt suficiente. Prin portofolii pot fi abordate un număr mai mare de ţări.

Exemple de unităţi elementare de învăţare („lecţii”) şi conţinuturi pentru alte structuri de învăţare sunt redate în ghidul metodologic pentru clasele V – VI (Corint Books, 2019 şi site Corint).

Ilustrarea cartografică a acestui curriculum este susţinută printr-un „Atlas de geografie generală” şi un „Atlas de geografia continentelor”.

14

(3) Proiectarea şi realizarea instruirii la clasa a VII-a (programa nouă, 2017)

Geografia continentelor extraeuropene

Planificarea anuală pentru anul şcolar 2019 – 2020



Săptă-mâna

Evaluare

(1) ASIA – CARACTERIZARE GEOGRAFICĂ(a) Geografie fizică

1.1.1.2.2.1.2.2.2.3.3.1.3.2.3.3.

4.2., 4.3.

Recapitulare (V – VI) şi test iniţialPoziţia geograficăRelieful – caracteristici generale, unităţi majore. Munţii HimalayaHidrografia – caracteristici. Fluvii şi lacuriDiferenţieri climatice. MusoniiContraste biogeograficeRecapitulare şi evaluare

5 1 – 5

T0

T1

(2) ASIA – CARACTERIZARE GEOGRAFICĂ (b) Geografie umană

1.1.2.1.2.3.3.1.3.3.

Elemente de diversitate umanăHarta politicăMari aglomeraţii urbaneResurse naturale şi activităţi economiceContraste economice regionaleRecapitulare şi evaluare

6 6 – 11

T2

(3) STUDII DE CAZ: Particularităţi geografice ale unor state Asia în lumea contemporană

1.1.1.2.2.1.2.3.3.3.4.2.

State din Asia (la alegere)(4 – 6 state)Proiect individual: alte state (câte un stat pentru fiecare elev)Asia: Sinteză şi evaluare

4 12 – 15

T3

Vacanţă intersemestrială (4) AFRICA – Prezentare geografică

1.1.1.2.2.1.2.2.2.3.3.1.3.2.3.3.3.4.4.1.4.2.4.3.

Poziţia geografică – simetrie latitudinalăRelieful. Riftul africanHidrografie, climă şi biogeografieSpecificul demograficHarta politică şi marile oraşeStudii de caz: Problemele Africii în lumea contemporană; SaharaCaracterizarea geografică a unor state (la alegere)Proiect individual: alte state (câte un stat pentru fiecare elev)Recapitulare şi evaluare

6 16 – 20

T4

15



Săptă-mâna

Evaluare

(5) AMERICA DE NORD ŞI AMERICA DE SUD – Caracterizare geografică

1.1.1.2.2.1.2.2.2.3.3.1.3.2.3.4.4.2.

Poziţia geografică. Relieful – caracteristici generale. Sistemul muntos cordiliero – andin Hidrografia – caracteristici generale. Fluvii şi lacuri Diferenţieri climatice şi biogeograficeElemente de diversitate umanăHarta politică, forme de aglomerare urbanăDiferenţieri economice regionaleStudii de caz: Particularităţi geografice ale unor state (la alegere)Proiect individual: alte state (câte un stat pentru fiecare elev) Recapitulare şi evaluare

7 21 – 27

T5

(6) AUSTRALIA ŞI OCEANIA. ANTARCTICA.ELEMENTE DE GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

1.1.1.2.2.1.3.3.3.4.4.1.4.2.4.3.4.4.

Australia şi Oceania – caracterizare geograficăAntarcticaUnicitatea biogeografică australianăRecapitulare şi evaluare Componentele mediului înconjurătorDegradarea mediului înconjurător, o problemă a lumii contemporaneSchimbări globale ale mediuluiRecapitulare şi evaluare finală

4

3

28 – 31

32 – 35

T6

Tf

Planificarea anuală are la bază programa şcolară de geografie pentru clasa a VII-a (nr. 3393

din 28.02.2017), structura anului şcolar 2019 – 2020 şi metodologia proiectării şi organizării instruirii promovată de ghidurile metodologice de curriculum şi didactică.

Proiectarea anuală prezentată mai sus are la bază modelul clasic propus de ghidurile metodologice iniţiale (1999, 2001) şi de ghidurile de geografie ulterioare (2002, …2019).

Numărul de ore are o valoare orientativă. De asemenea, intervalul de săptămâni din structura anului şcolar. Nu pot fi imaginate unităţi de învăţare extinse pe un semestru (13 ore) şi nici pe intervale foarte mici (1 – 2 ore).

Rubrica de evaluare consemnează testările sugerate (T0: test iniţial, T1 – T6: teste secvenţiale, Tf: test final).

Este posibilă construirea unui curriculum opţional (CDŞ), denumit provizoriu „Statele lumii contemporane (diversitate naturală, umană şi culturală)”.

Suportul cartografic este Atlasul de geografia continentelor.

16

(4) Proiectarea şi organizarea instruirii la clasa a VIII-a

Geografia României (2 ore săptămânal)

Planificarea anuală pentru anul şcolar 2019 - 2020

Unitatea de învăţare C.S. Conţinuturi Nr. de ore

Săptă-mâna

Evaluare

(m0) Testare iniţială 1.1.- 8.6.(V-VII)

Continente şi ţări (V – VII) 2 1 T0

(1) Elemente introductive(Poziţia geografică şi caracterele generale ale reliefului)

1.1.1.2.1.3.3.1.

IntroducerePoziţia geograficăTrepte şi forme de reliefProporţionalitatea reliefuluiUnităţile majore de relief

4 2 – 3 Apreciere orală

(2) Carpaţii 1.1.1.2., 1.3.1.4., 1.5.

3.1.3.3.7.5.

Carpaţii Orientali (caracteristici ale reliefului şi subdiviziuni)Carpaţii Meridionali (caracteristici ale reliefului şi subdiviziuni)Carpaţii Occidentali (caracteristici ale reliefului şi subdiviziuni)Sinteză: Caractere comune şi diferenţieri

8 4 – 7

T1

(3) Dealuri şi podişuri

1.1., 1.2.1.3., 1.4.

1.5.3.1.3.2.4.1.4.4.

7.5., 7.6.

Depresiunea Colinară a TransilvanieiSubcarpaţii Podişul Getic şi Podişul MehedinţiPodişul MoldoveiPodişul DobrogeiDealurile de VestSinteză: caractere comune şi diferenţieri

8 8 – 11

T2

(4) Câmpiile 1.1., 1.2.1.3., 1.4.

1.5.3.1., 3.2.4.5., 4.6.7.5., 7.6.

Câmpia de VestCâmpia RomânăLunca şi Delta DunăriiPlatforma continentalăUnităţile de relief (sinteză)

8 12 – 15

T3

Vacanţă intersemestrială (5) Clima şi apele 1.1., 1.3.

1.4., 3.1.3.2., 3.3.3.4., 3.5.3.6., 4.1.4.2., 4.5.4.6., 7.6.

Factorii geneticiElementele climaticeTipuri şi nuanţe de climăDunăreaRâurile interioareLacurile. Marea Neagră Relief, climă, ape (sinteză)

8 15- 18

T4

(6) Vegetaţia, fauna, solurile şi analiza regională

1.1., 1.2.1.3., 1.4.3.3., 3.4.3.5., 3.6.4.2., 4.3.

7.6.

Vegetaţia şi fauna Solurile Rezervaţii. Mediul naturalAnaliza fizico – geografică a unei unităţi de relief

6 19 - 21

T5

17

Unitatea de învăţare C.S. Conţinuturi Nr. de ore

Săptă-mâna

Evaluare

(7) Populaţia şi aşezările rurale

1.1., 1.4.3.1., 3.2.4.1., 4.2.4.4., 4.5.4.6., 5.1.7.3., 7.4.

Numărul şi evoluţia numericăRepartiţia populaţieiDensitatea populaţieiStructura populaţieiAşezările rurale. Tipuri de sate

6

22 - 24

(8) Aşezările urbane şi organizarea administrativă

1.1., 1.2.1.3., 1.4.3.2., 3.3.3.4., 4.1.4.6., 5.3.

7.5.

Aşezările urbaneTipuri de oraşeBucureşti (caracterizare geografică) Alte oraşeOrganizarea administrativăJudeţul natal

6

25 - 27

T6

(9) Activităţile economice

1.1., 1.4.3.2., 3.3.3.4., 3.6.4.1., 4.2.4.6., 7.2.7.3., 7.4.7.5., 7.6.7.8., 7.9.

Agricultura, cultura plantelor şi creşterea animalelorIndustria Industria energetică şi a energiei electriceIndustria metalurgică, chimică, a lemnului şi materialelor de construcţie Căile de comunicaţie şi transporturileComerţul. Turismul

4

28 - 29

T7

(10) România în Europa, în lume, mediul înconjurător, regiunile geografice şi dezvoltarea durabilă

3.3., 3.6.4.1., 4.2.4.3., 5.1.5.2., 5.3.6.1., 6.2.7.2., 7.8. 8.1., 8.2.

România în Europa şi în lumeCaracteristicile mediului înconjurătorRegiunile geograficeAnaliza unei regiuni geograficeElemente ale dezvoltării durabile

6

30 - 32

T8

(11) Sinteză şi evaluare

1.1.…8.2.

Sinteză (sem. II)Sinteză (Geografia României)Caracterizarea unei regiuni

433 - 34

Tf

Această planificare anuală are la bază programa pentru clasa a VIII-a (nr. 5097 din 9.09.2009), structura acestui an şcolar (2019 – 2020) şi modelul de proiectare promovat până în prezent. Planificarea anuală este nuanţată în funcţie de poziţia secvenţelor de evaluare.

Testele reprezintă: T0 – Test iniţial; T1 – T8 – Teste (la sfârşitul unităţilor de învăţare) şi Tf – Test final.

Introducerea în programă a unei teme referitoare la regiunile geografice presupune, în mod obligatoriu, alocarea a 2 – 3 ore:

(a) prezentării regiunilor geografice;(b) identificarea şi prezentarea unei regiuni integrate, ca model (eventual regiunea în care

este situată localitatea şi şcoala).Este posibil un opţional denumit „Geografia Uniunii Europene”.Suporturile cartografice sunt atlasele referitoare la Geografia României.

18

III. Proiectarea unităţilor de învăţare la clasa a VII-a

Unitatea de învăţare (1): Asia – caracterizare geografică(a) Geografie fizică (5 ore)

Conţinuturi(detalieri aleprogramei)

Comp.speci -

fice

Activităţi deînvăţare (exemple)

Resurse Evaluare

Recapitulare şi test iniţial

(1.1. - 4.1.)

V - VI

Prezentarea unor elemente esenţiale din clasele V – VI

hărţi, tabele T0 - test iniţial

Poziţia geografică 2.1.

2.3.

identificarea unor coordonate principale

identificarea şi localizarea punctelor cardinale

măsurarea unor distanţe (N-S, E-V)

ţărmuri, golfuri, insule, oceane şi mări

consecinţe ale poziţiei (pentru climă şi vegetaţie)

harta Asiei (cu coordonatele principale)

hartă generală a Asiei

imagini fişe de lucru

Relieful – caracteristici generale

1.1.1.2.2.1.2.3.

identificarea treptelor principale de relief

identificarea unor trepte intermediare

analiza unor elemente ale substratului

identificarea direcţiilor lanţurilor montane

hartă hipsometrică a Asiei

hartă cu localizarea altitudinilor foarte mari

imagini hartă cu substratul

reliefului hartă morfografică

(cu lanţuri muntoase)

Unităţi majore de relief 1.1.

2.2.4.2.

identificarea unităţilor majore (pe trepte majore sau după poziţie)

prezentarea unor unităţi majore (pe baza hărţii)

clasificarea unităţilor de relief după alte criterii (vechime etc.)

harta unităţilor de relief

fişe de lucru

Munţii Himalaya1.2.2.3.4.2.

identificarea specificului Munţilor Himalaya pe hărţi diferite (planiglob, Asia)

analiza şi prezentarea unor imagini analiza unui rezumat (relieful Asiei

sau al Munţilor Himalaya)

planiglobul fizic relieful Asiei hartă a Munţilor

Himalaya fotografii texte rezumative

pentru analizăHidrografia – caracteristici generale

1.1.2.1.

identificarea (pe baza hărţii) a componentelor hidrografiei Asiei (oceane, mări, gheţari, fluvii, lacuri etc.)

discutarea caracteristicilor fluviilor principale şi a lacurilor

Asia – harta hidrografiei

imagini (fluvii, mări, gheţari)

19

Diferenţieri climatice 2.1.

4.2.

localizarea principalelor tipuri de climă

identificarea cauzelor diferenţierilor climatice

caracterizarea unor tipuri şi nuanţe de climă

Asia – zone şi tipuri de climă

Asia – hartă generală

tabele cu datele climatice

Musonii 4.3. explicarea specificului musonilor hartă cu zonele musonice

Contraste biogeografice 1.1.

2.1.4.2.

analiza hărţii vegetaţiei discutarea relaţiilor dintre climă,

relief şi vegetaţie exemplificarea unor animale

caracteristice analiza unor adaptări ale

animalelor explicarea existenţei unor tipuri de

soluri

harta vegetaţiei Asiei

harta climatică tabel cu zone de

vegetaţie şi animale

imagini ale animalelor specifice

harta solurilorRecapitulare şi evaluare

1.1.1.2.4.2.

identificarea, discutarea şi notarea ideilor principale

test secvenţial

hărţi, tabele, imagini Test

Unitatea de învăţare (2): Asia – caracterizare geografică(b) Geografie umană (5 – 6 ore)


Comp.speci -

fice


Resurse Evaluare

Elemente de diversitate umană 1.1.

2.1.

compararea populaţiei Asiei cu a Terrei şi cu populaţia altor continente

analiza şi explicarea densităţii populaţiei

analiza diversităţii lingvistice analiza diversităţii religioase prezentarea unor elemente ale

culturii

date (populaţia continentelor)

harta densităţii populaţiei

harta principalelor limbi vorbite

tabel cu religii şi state

imaginiHarta politică a Asiei 3.3.

3.4.

identificarea unor ţări şi capitale

identificarea statelor cu cea mai mare întindere şi cele mai populate

explicarea hărţii politice actuale

harta politică tabele cu ţări

(suprafaţa, populaţia)

texte

Mari aglomeraţii urbane

2.1.4.2.

identificarea principalelor 20 – 25 de aglomeraţii urbane

descrierea unor aglomeraţii (5 – 8 exemple)

harta oraşelor Asiei imagini

20

Resurse naturale şi activităţi economice

1.1.2.1.2.3.

analiza repartiţiei geografice a principalelor resurse naturale

analiza specificului agriculturii analiza a 2 – 3 ramuri

industriale analiza transporturilor (rutiere,

feroviare, porturi, aeroporturi etc.)

harta resurselor harta agriculturii tabel cu produse

agricole (pe ţări) tabel ramuri industriale

şi ţări tabel cu principalele

porturi şi aeroporturiContraste economice regionale

1.1.2.1.3.3.

identificarea unor deosebiri referitoare la repartiţia geografică a resurselor, agriculturii, industriei şi serviciilor în Asia

identificarea unor areale cu anumite concentrări ale activităţilor economice

caracterizarea arealelor de concentrări umane

explicarea unor diferenţieri şi contraste economice

harta resurselor harta agriculturii harta concentrărilor

industriale hartă cu transporturi,

porturi, aeroporturi harta oraşelor mari din

Asia

Recapitulare şi evaluare

1.2. Test

Unitatea de învăţare (3): Studii de caz: particularităţi geografice ale unor state. Asia în lumea contemporană (4 – 5 ore)


Comp.speci -

fice


Resurse Evaluare

State din Asia(la alegere, 4 – 6 state)

1.2.2.1.2.2.4.2.4.3.

identificarea şi stabilirea structurii de prezentare a unui stat

prezentarea structurat a 4 – 6 state

structuri de prezentare pentru analiza comparativă

hărţi ale fiecărui stat (fizice şi de geografie umană)

imagini relevante din statele prezentate

Test secvenţial:a) localizarea

celor 4 - 6 state

b) prezentarea succintă a unui stat

Statul 1 2.1.4.2.

prezentarea structurată a statului

identificarea unor elemente geografice specifice

hărţi şi imagini corespunzătoare

Statul 2 Idem IdemStatul 3 Idem IdemStatul 4 Idem IdemStatul 5 Idem IdemStatul 6 Idem Idem

Alte state (la 2.1. Realizarea unui portofoliu hărţi şi imagini Evaluarea

21

alegere) 3.2. individual (câte un stat pentru câte un elev)

identificate de elevi

portofoliului individual

Asia în lumea contemporană

1.1.2.1.

identificarea specificului Asiei prezentarea unor elemente ale

acestui specific

hărţi ale Asiei (fizice şi umane)

Test final - Asia

Unitatea de învăţare (4): Africa – prezentare geografică ( 6 ore)


Comp.speci -

fice


Resurse Evaluare

Poziţia geografică – simetrie latitudinală

1.1.2.1.

identificarea liniilor geografice principale şi a emisferelor

înţelegerea şi explicarea simetriei latitudinale

analiza consecinţelor simetriei faţă de Ecuator

hărţi ale Africii (coordonate, distanţe)

planiglob hărţi diferite (zone de

climă, zone de vegetaţie)

Relieful2.3.4.2.

analiza unei hărţi fiziografice sau hipsometrice

identificarea şi localizarea treptelor altitudinale

identificarea unor exemple de unităţi de relief

hartă hipsometrică tabel cu treptele de

relief imagini ale reliefului

african (munţi, depresiuni etc.)

Riftul african2.1.2.3.

localizarea riftului african explicarea modului de formare

a unui rift caracterizarea zonei de rift

harta reliefului Africii cu traseul riftului

harta plăcilor tectonice (planiglob)

imagini Hidrografie

2.1.2.2.4.3.

identificarea formelor geografice ale hidrografiei Africii

identificarea şi prezentarea marilor fluvii şi lacuri africane

identificarea regiunilor endoreice şi explicarea existenţei lor

Africa – harta hidrografiei

imagini cu fluvii africane şi lacuri

Climă şi biogeografie 2.1.

2.2.4.3.

identificarea zonelor de climă caracterizarea a 2 – 3 zone de

climă identificarea zonelor de

vegetaţie din Africa analiza legăturii dintre climă

şi vegetaţie analiza repartiţiei unor

animale caracteristice discutarea legăturii dintre

vegetaţie şi faună

harta zonelor de climă date climatice imagini harta zonelor de

vegetaţie fotografii (plante

adaptate) fotografii (animale)

Specificul demografic 3.3.

prezentarea şi demonstrarea specificului demografic

grafice ale creşterii populaţiei

22

3.4. (creşterea populaţiei totale şi pe ţări, sporul natural)

explicarea originii umanităţii comparaţii referitoare la

populaţie (Europa, Asia, Africa)

tabele cu date semnificative

hartă a antropogenezei (cu direcţiile de migraţiune)

Harta politică şi marile oraşe 2.3.

3.3.

analiza hărţii politice: localizarea statelor şi a capitalelor

analiza localizării oraşelor mari din Africa

harta politică a Africii tabel cu populaţia

oraşelor mari hartă a oraşelor

Africii imagini

Studii de caz: Problemele

Africii în lumea contemporană

Sahara

3.3.4.1.4.3.

identificarea unor probleme africane (creşterea demografică, producţia alimentară etc.)

precizarea şi discutarea unor soluţii pentru problemele africane

identificarea specificului geografic al Saharei

precizarea resurselor şi a ţărilor sahariene

date demografice date de agricultură şi

industrie harta Saharei resurse şi ţări

Caracterizarea geografică a unor state (la alegere)

2.1.3.3.

identificarea unui model de prezentare geografică (esenţializată) a unui stat

aplicarea modelului la statele alese

hărţi ale statelor (fizică, harta resurselor, economică şi a oraşelor)

date statistice imagini

Portofoliu

Test Africa

Unitatea de învăţare (5): America de Nord şi America de Sud – caracterizare geografică (7 ore)


Comp.speci -

fice


Resurse Evaluare


1.1.2.3.

identificarea poziţiei Americii de Nord şi a Americii de Sud

analiza unor consecinţe ale poziţiei

planiglob hărţi fizice ale celor

două continente fotografii

Relieful1.1.2.1.2.2.4.2.

identificarea principalelor trepte de relief

identificarea unităţilor de relief cu cea mai mare întindere

localizarea unor unităţi de relief prezentarea unor unităţi de

relief

hărţi hipsometrice hartă de contur imagini tabele cu date

Sistemul muntos cordiliero – andin 1.1.

2.3.

localizarea sistemului cordiliero – andin

localizarea prelungirii acestuia

planiglob fizic hărţi fizice ale

continentelor

23

în Antarctida şi Asia de Nord – Est

prezentarea sistemului cordiliero – andin

explicarea modului de formare a sistemului montan

(America de Nord, America de Sud, Asia, Antarctida)

planiglobul cu plăcile tectonice

Hidrografia – caracteristici generale

1.1.2.1.2.3.

identificarea domeniilor geografice ale hidrosferei (oceane, mări, gheţari, fluvii, lacuri)

localizarea domeniilor hidrografiei

planiglob fizic şi hărţi hidrografice

Fluvii şi lacuri2.1.4.2.

prezentarea fluviilor principale

prezentarea poziţiilor principalelor lacuri

hartă a fluviilor şi lacurilor din fiecare continent


2.3.4.2.

identificarea tipurilor de climă din America de Nord şi America de Sud

prezentarea influenţei climei asupra hidrografiei

prezentarea influenţei curenţilor oceanici asupra repartiţiei zonelor de climă

planiglob cu zonele de climă ale Terrei

hărţi climatice ale celor două continente

Diferenţieri biogeografice 1.1.

4.2.4.3.

identificarea zonelor de vegetaţie

prezentarea unor zone de vegetaţie (exemple)

prezentarea unor animale caracteristice

analiza influenţei climei asupra repartiţiei vegetaţiei

planiglob cu zonele de vegetaţie

hărţi ale vegetaţiei imagini cu plante şi

animale caracteristice principalelor zone de vegetaţie

dateElemente de diversitate umană 2.1.

2.3.3.3.4.3.

analiza repartiţiei populaţiei analiza repartiţiei religiilor şi

a limbilor vorbite migraţii ale unor grupuri

umane elemente de cultură

harta repartiţiei populaţiei

harta populării continentelor

imagini cu tipuri fizionomice

hărţi ale limbilor vorbite şi religiilor

Harta politică2.2.2.2.

identificarea statelor cele mai întinse şi cele mai populate

identificarea poziţiei altor state în raport cu cele de mai sus

prezentarea unor elemente ale evoluţiei hărţii politice

harta politică a Americii de Nord, Centrale şi de Sud

tabel cu statele (suprafaţă, populaţie, capitală)

Forme de aglomerare urbană 2.1.

4.2.

analiza repartiţiei geografice a principalelor oraşe

caracterizarea unor metropole (după un algoritm identificat

harta oraşelor principale şi a concentrărilor urbane

24

şi asumat)Diferenţieri economice regionale

2.1.2.3.4.2.

prezentarea unor caracteristici economice principale ale continentelor (resurse, agricultură, industrie, comunicaţii, transporturi)

identificarea şi explicarea diferenţierilor regionale

caracterizarea unor concentrări regionale

harta resurselor harta concentrărilor

industriale hărţi ale sistemelor de

transporturi (cu aeroporturi, porturi, şosele, căi ferate)

Particularităţi geografice ale unor state (la alegere)

2.1.3.3.3.4.

prezentarea modelului explicativ al unui stat

prezentarea unor state (de exemplu: Canada, S.U.A., Brazilia)

schema de prezentare hărţi ale statelor date referitoare la

geografia statelor imagini

Portofoliu individual. câte un stat pentru fiecare elev

3.1.3.2.

identificarea unui stat studierea şi prezentarea

statului (inclusiv prin TIC)

harta politică şi lista statelor

date statistice Portofoliu

Recapitulare şi evaluare 3.1.

3.3.3.4.

identificarea şi notarea unor idei principale (8 – 10 idei) referitoare:

a) la fiecare continent;b) pentru ambele continente

hărţi, date, imagini etc.

Test

Unitatea de învăţare (6): Australia, Oceania, Antarctica şi elemente de geografia mediului înconjurător (7 ore)


Comp.speci -

fice


Resurse Evaluare

Australia şi Oceania – caracterizare geografică

1.1.1.2.2.1.3.3.

identificarea elementelor geografice specifice ale Australiei (poziţie, întindere, relief)

identificarea specificului Oceaniei

planiglobul fizic imagini

Australia – scurtă caracterizare geografică

2.1.2.2.4.3.

identificarea poziţiei, limitelor, treptelor de relief, zonelor de climă, ape

precizarea unor elemente referitoare la populaţie, resurse, economie

hartă fizică harta climatelor

Australiei harta resurselor şi

activităţilor economice

imagini din Australia

Oceania – caracterizare geografică

3.3.4.3.

identificarea arhipelagurilor şi a insulelor Oceaniei

localizarea statelor Oceaniei precizarea unor direcţii şi

distanţe în Oceania

harta Oceaniei harta curenţilor

oceanici harta politică a

Oceaniei

25

caracterizarea unui stat Oceanul Pacific şi Oceania

(comparaţie)

date despre state imagini din

OceaniaAntarctica

4.2.4.3.4.4.

prezentarea unor aspecte de bază ale Antarcticii: climă, hidrografie, vieţuitoare etc.

comparaţie între Arctica şi Antarctica

realizarea unui portofoliu

harta calotei antarctice

harta reliefului continentului antarctic (Antarctida)

harta Arcticii imagini

Portofoliu

Unicitatea biogeografică australiană

2.2.4.4.

prezentarea elementelor unicităţii biogeografice

imagini (animale) harta vegetaţiei

Componentele mediului înconjurător

4.2.4.3.4.4.

prezentarea (şi precizarea) componentelor mediului înconjurător

analiza unor legături între diferite componente ale mediului (câte două)

analiza repartiţiei geografice a tipurilor de mediu

fotografii (pentru comparaţii)

scheme şi modele cu elementele mediului

harta tipurilor de mediu

Degradarea mediului înconjurător

4.1.4.3.4.4.

analiza unor forme şi domenii ale degradării mediului

gruparea formelor de degradare a mediului

imagini cu forme de degradare a mediului

scheme şi modeleSchimbări globale ale mediului 2.1.

4.4.

analiza unor situaţii şi elemente care ilustrează schimbări ale mediului

explicarea cauzelor unor modificări ale mediului

imagini date climatice

evolutive modele de

evoluţieRecapitulare 3.1. -

3.3. identificarea unor elemente

comune şi de diferenţiere scheme de

comparaţieEvaluare finală 1.1. -

4.4. Precizarea cadrului de

evaluareTest final (VII)

Investigaţie 1.1. - 4.4.

Realizarea unei investigaţii asupra mediului din orizontul local

Prezentare iniţială (VIII)

26

II. Situaţii de învăţare

(1) Organizarea situaţiilor de învăţare

Unitatea de învăţare (1): Asia – caracterizare geografică(a) Geografie fizică (5 ore)


Comp.speci -

fice


Resurse Evaluare

Recapitulare şi test iniţial

(1.1. - 4.1.)

V - VI

Prezentarea unor elemente esenţiale din clasele V – VI

hărţi, tabele T0 - test iniţial

Poziţia geografică 2.1.

2.3.

identificarea unor coordonate principale

identificarea şi localizarea punctelor cardinale

măsurarea unor distanţe (N-S, E-V) ţărmuri, golfuri, insule, oceane şi

mări consecinţe ale poziţiei (pentru climă

şi vegetaţie)

harta Asiei (cu coordonatele principale)

hartă generală a Asiei

imagini fişe de lucru

Relieful – caracteristici generale

1.1.1.2.2.1.2.3.

identificarea treptelor principale de relief

identificarea unor trepte intermediare

analiza unor elemente ale substratului

identificarea direcţiilor lanţurilor montane

hartă hipsometrică a Asiei

hartă cu localizarea altitudinilor foarte mari

imagini hartă cu substratul

reliefului hartă morfografică

(cu lanţuri muntoase)

Unităţi majore de relief 1.1.

2.2.4.2.

identificarea unităţilor majore (pe trepte majore sau după poziţie)

prezentarea unor unităţi majore (pe baza hărţii)

clasificarea unităţilor de relief după alte criterii (vechime etc.)

harta unităţilor de relief

fişe de lucru

Munţii Himalaya1.2.2.3.4.2.

identificarea specificului Munţilor Himalaya pe hărţi diferite (planiglob, Asia)

analiza şi prezentarea unor imagini analiza unui rezumat (relieful

Africii sau al Munţilor Himalaya)

planiglobul fizic relieful Asiei hartă a Munţilor

Himalaya fotografii texte rezumative

pentru analizăHidrografia – caracteristici generale

1.1.2.1.

identificarea (pe baza hărţii) a componentelor hidrografiei Asiei (oceane, mări, gheţari, fluvii, lacuri etc.)

discutarea caracteristicilor fluviilor

Asia – harta hidrografiei

imagini (fluvii, mări, gheţari)

27

principale şi a lacurilorDiferenţieri climatice 2.1.

4.2.

localizarea principalelor tipuri de climă

identificarea cauzelor diferenţierilor climatice

caracterizarea unor tipuri şi nuanţe de climă

Asia – zone şi tipuri de climă

Asia – hartă generală

tabele cu datele climatice

Musonii 4.3. explicarea specificului musonilor hartă cu zonele musonice

Contraste biogeografice 1.1.

2.1.4.2.

analiza hărţii vegetaţiei discutarea relaţiilor dintre climă,

relief şi vegetaţie exemplificarea unor animale

caracteristice analiza unor adaptări ale animalelor explicarea existenţei unor tipuri de

soluri

harta vegetaţiei Asiei

harta climatică tabel cu zone de

vegetaţie şi animale

imagini ale animalelor specifice

harta solurilorRecapitulare şi evaluare

1.1.1.2.4.2.

identificarea, discutarea şi notarea ideilor principale

test secvenţial

hărţi, tabele, imagini Test

Elemente ale competenţelor:- Compararea şi înţelegerea caracteristicilor generale ale continentelor;

Resurse de instruire Un planiglob Tabel: Continentele Terrei – elemente comparative (din atlasele geografice şcolare)

Continente Suprafaţa Populaţiamil. km2 % uscat mil. loc. % din total

Asia 45,0 29,8 4.500 60,3Africa 30,5 20,2 1.220 14,9America de Nord şi Centrală 24,3 16,2 564 7,9America de Sud 17,9 11,9 423 5,8Antarctida 14,0 9,3 - -Europa 10,2 6,9 720 10,5Australia şi Oceania 8,5 5,7 42 0,6Total 150,4 100,0 4.769 100,0

Activităţi:(1) Analizaţi tabelul de mai sus şi, pe baza lui, comparaţi Asia cu celelalte continente. (2) Precizaţi cele observate pentru fiecare categorie de componente.

POZIŢIA GEOGRAFICĂ

Elemente ale competenţelor: Identificarea poziţiei continentului

Resurse de instruire O hartă a Asiei

28

Un tabel

Continuitatea dintre Europa şi Asia a determinat şi o anumită imprecizie în stabilirea limitelor dintre aceste două continente. S-a stabilit însă ca, în mod cu totul convenţional, limita să fie trasată pe Munţii Urali, apoi Marea Caspică şi Munţii Caucaz. Munţii Urali, având altitudini coborâte, nu au reprezentat însă o limită foarte clară, deoarece ei au putut să fie traversaţi în ambele direcţii, de populaţii în deplasare, căi de comunicaţie şi au favorizat dezvoltarea unor industrii bazate pe resursele naturale existente aici. Extensiunea Federaţiei Ruse, realizată în mod succesiv în diferite momente ale istoriei, face în acest moment ca partea europeană a Federaţiei Ruse şi Asia de Nord să aparţină unui singur stat. Limita trasată pe Munţii Caucaz pare mai evidentă din cauza direcţiei şi înălţimilor acestui lanţ montan.

Activităţi (pentru elevi):(1) Identificaţi, pe harta de mai sus, punctele extreme ale Asiei.

(2) Pe baza hărţii şi a tabelului:- menţionaţi emisferele în care este situată Asia;- precizaţi distanţelor dintre punctele opuse (N – S, V – E);- comparaţi aceste distanţe cu lungimea Ecuatorului (40.000 km);- utilizând scara de proporţie precizaţi, cu aproximaţie, distanţele între: Marea Mediterană şi Marea Japoniei, Oceanul Indian şi Oceanul Arctic;

(3) Pe baza hărţii şi a scării de proporţie, precizaţi o modalitate de a calcula suprafaţa Asiei, utilizând elemente învăţate la geometrie.

(4) Identificaţi şi denumiţi următoarele articulaţii ale ţărmurilor:- oceane, mări şi golfuri ale oceanelor sau mărilor;- principalele peninsule;- principalele arhipelaguri şi insule.

(5) Identificaţi unde sunt localizaţi:- Orientul Apropiat şi Mesopotamia- Valea Indusului- China de Est

(6) Precizaţi, pe baza hărţii de mai sus:- Poziţia geografică a celor trei areale (regiuni) de cultură şi civilizaţie ale Asiei;- Între ce paralele sunt situate acestea;

(7) Caracterizaţi pe scurt, pe baza celor studiate la istorie, cele trei civilizaţii.

Extinderi

Cunoaşterea Asiei de către europeni s-a făcut atât prin traversarea continentului, cât şi după secolul al XV-lea, prin ocolirea Africii. Datorită dezvoltării circulaţiei maritime, regiunile situate spre Oceanul Indian au fost cunoscute de călători din ţări europene care au practicat navigaţia maritimă (portughezi, englezi, francezi, olandezi). Fernando Magellan, în ocolul Pământului, a atins, venind dinspre est, arhipelagul filipinez. Ca efect al legăturii strânse dintre Europa şi Asia, mai multe populaţii şi grupuri de populaţii au putut porni din Asia, pentru a ajunge în Europa, din diferite cauze şi cu motivaţii economice.

29

RELIEFUL – CARACTERISTICI GENERALE, UNITĂŢI MAJORE. MUNŢII HIMALAYA

Amintiţi-vă din clasele anterioare ce înţelegeţi prin: altitudine, treaptă de relief, podiş, formă de relief, câmpie, munte, depresiune, unitate de relief.

După cum se poate observa pe o hartă, sistemul alpino – himalayan traversează de la vest la est continentul asiatic. Spre nord rămân regiuni care au aparţinut Laurasiei, iar în partea de sud, regiuni ale Gondwanei (Peninsula Arabică, Peninsula India). Sistemul alpino – himalayan se continuă cu un şir de munţi care ajung până în arhipelagul indonezian. Partea centrală a Asiei este o regiune înaltă şi întinsă. La nivelul întregii planete, aceasta are aspectul unei uşoare bombări a suprafeţei reliefosferei, care s-a format în ultimele 8 – 10 milioane de ani. Contactul dintre Munţii Himalaya şi Peninsula India are aspectul formei curbate pe care o au Munţii Himalaya, reprezentând un caz foarte evident de coliziune a plăcilor tectonice continentale.

Tabel:

Continent Altitudineamaximă (m) medie

(m)Asia 8.848 950America de Sud 6.900 580America de Nord 6.194 720Antarctida 6.096 2.600Africa 5.895 750Europa 5.642 340Australia (şi Oceania) 5.030 350

Activităţi ale elevilor:

Urmăriţi tabelul de mai sus şi, pe baza lui, precizaţi:- criteriul de ordonare a continentelor;- altitudinile Asiei (medie şi maximă) prin comparaţie cu celelalte continente;- ordinea descrescătoare a continentelor după altitudinea medie.

Harta reliefului Asiei (harta generală a Asiei, din atlase)

Precizaţi ce unităţi de relief fac parte din fiecare treaptă principală, completând un tabel asemănător celui de mai jos.

Treapta de relief Unităţi de relief (4 – 5 exemple)Munţi şi podişuri foarte înalte (peste 3.000 m)Munţi şi podişuri (1.000 – 3.000 m)Dealuri şi podişuri joase (200 – 1.000 m)Câmpii (0 – 200 m)

30

Activităţi ale elevilor:

(1) Precizaţi direcţiile lanţurilor de munţi, în raport cu direcţiile cardinale (N – S, V – E) şi intercardinale (NV – SE, NE – SV).(2) Cum poate fi stabilită lungimea lanţurilor muntoase pe fiecare direcţie?(3) Cum poate fi identificată o direcţie predominantă?(4) Localizaţi şi denumiţi unităţile principale de relief situate în diferite părţi ale Asiei, construind un tabel asemănător celui de mai jos.

Poziţia Unităţi de relief (exemple)NordEstSudVest Centru

Text:

Asia este formată din fragmente ale unor vechi continente: un continent nordic, denumit Laurasia (cuprinzând Podişul Siberiei Centrale, Munţii Chinei de Sud etc.) şi un continent sudic, denumit Gondwana (din care fac parte Podişul Dekkan şi Podişul Arabiei). Între aceste fragmente ale celor două continente s-a format un lanţ montan orientat în mod predominant de la nord-vest spre sud-est. Acesta este aproape de aceeaşi vârstă cu Munţii Alpi şi Carpaţi din Europa, fiind rezultatul orogenezei alpine, cea mai recentă. Lanţul alpino – himalayan cuprinde, pe teritoriul Asiei: Munţii Caucaz, Podişul Pamir, Munţii Karakorum, Munţii Himalaya, continuând spre est şi sud-est, în Peninsula Indochina şi Arhipelagul Indonezian.

Activităţi ale elevilor

Pe baza tabelului anterior, a hărţilor care reprezintă relieful Asiei şi a celor învăţate în clasele anterioare referitor la plăcile tectonice şi evoluţia continentelor, încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări:

(1) Cum s-au deplasat cele două plăci tectonice şi continente (Gondwana şi Laurasia), urmărind forma lanţului alpino – himalayan?

(2) Cum se poate explica existenţa unei regiuni foarte înalte (Pamir, Himalaya) în centrul continentului asiatic actual?

(3) Cum se poate explica asemănarea între forma curbată a Munţilor Himalaya şi forma curbată a Munţilor din Arhipelagul Indonezian?

Text

Forţele interne (care duc la deplasarea plăcilor tectonice, formarea vulcanilor, apariţia lanţurilor muntoase, coborârea şi ridicarea scoarţei) şi acţiunea agenţilor externi (râuri, fluvii, gheţari, temperatură, vânturi, precipitaţii) au determinat crearea mai multor tipuri şi forme de relief: relief vulcanic (cu cratere, conuri şi erupţii vulcanice), relief de acumulare (în depresiuni şi câmpii), relief litoral (estuare, delte), relief deşertic (cu acumulări de nisip, dune) şi altele.

31

Activităţi de învăţare

Pe baza acestui text, a hărţilor şi a altor surse, realizaţi următoarele activităţi:1. Completaţi un tabel asemănător celui de mai jos.

Tip de relief Forme de relief Cauza principală Exemple de unităţi de reliefRelief tectonic lanţul himalayanRelief vulcanic vulcaniRelief de acumulare câmpiiRelief litoral delte, estuareRelief deşertic dune, văi seci

2. Descrieţi, pe scurt, un tip de relief dintre cele de mai sus, la alegere. Utilizaţi, dacă este posibil, surse diferite (internet, reviste, albume) pentru a prezenta acest tip de relief.

Relieful Asiei – rezumat

Asia are cele mai mari înălţimi ale reliefului planetei noastre (Himalaya, Karakorum, Pamir).

Deşi are o înălţime medie de aproape 1.000 m, Asia nu este cel mai înalt continent din acest punct de vedere.

Asia cuprinde fragmente din continentul nordic Laurasia şi continentul sudic, Gondwana. Ca rezultat al deplasării unor fragmente ale plăcilor tectonice aparţinând celor două

continente s-a format lanţul alpino-himalayan. Partea centrală a Asiei este o regiune foarte înaltă (cu înălţimi mai mari de 3.000 m). Asia are întinse depresiuni, câmpii şi podişuri interioare. Himalaya este lanţul montan cel mai înalt al planetei

Extinderi

Urmărind treptele de relief ale Asiei, reprezentate pe diferite hărţi, se observă în partea centrală a continentului o regiune destul de întinsă, cu înălţimi foarte mari, de peste 5.000 m.

Această porţiune ridicată a planetei cuprinde Podişul Pamir (denumit şi „acoperişul lumii”, cu peste 7.000 m, de unde se desprind în 6 direcţii diferite alte laţuri muntoase), Munţii Karakorum, Munţii Himalaya, Munţii Transhimalaya, Podişul Tibet, Munţii Kunlun şi Munţii Tian – Şan.

Hartă Himalaya

Text

Himalaya reprezintă cea mai înaltă ridicare a reliefului planetei. Are o direcţie principală predominantă, de la nord-vest, spre sud-est.Munţii Himalaya sunt mărginiţi la nord de cursurile superioare ale fluviilor Ind şi Brahmaputra, dincolo de care se întind Munţii Karakorum, Munţii Transhimalaya şi Podişul Tibet. La cele două extremităţi (nord-vest şi sud-est), Munţii Himalaya sunt mărginiţi de sectoarele transversale ale fluviilor Ind şi Brahmaputra, iar spre sud, de Câmpia Gangelui.Himalaya este denumită „Ţara Zăpezilor”, datorită aspectului alb pe care zăpada şi gheţarii îl dau unui privitor din Câmpia Gangelui.Lungimea Munţilor Himalaya (de la NV la SE) este de 2.400 km, dar lăţimea lor este foarte mică (200 – 300 km).

32

Altitudinea medie este de peste 6.000 m. Are 40 de vârfuri mai mari de 7.000 m şi 13 vârfuri cu înălţimea mai mare de 8.000 m.Înălţimile cele mai mari sunt: Chomolungma (8.848 m), Kauchenjunga (8.579 m), Lhotse 1 (8.501 m), Mahalu (8.481 m), Lhotse 2 (8.400 m), Nanga Parbat (8.126 m), Manashu (8.156 m), Cho Oyu (8.153 m) etc.Al doilea vârf ca altitudine al planetei se află situat în Munţii Karakorum (Chogori sau K2, 8.610 m).Himalaya are un relief foarte abrupt, cu vârfuri ascuţite şi văi adânci, gheţari (de tip himalayan) şi relief glaciar etc.


Analizând acest text şi o hartă, precizaţi:(1) Unităţile de relief situate în jurul Munţilor Himalaya.(2) De ce există zăpezi şi gheţari?(3) Forma lanţului himalayan.(4) Două caracteristici referitoare la altitudinea Munţilor Himalaya.(5) Rezumaţi acest text la 3 – 4 idei principale.

HIDROGRAFIA ASIEI

Elemente ale competenţelor:- identificarea componentelor hidrografiei Asiei;- explicarea principalelor componente.

Resurse: hărţi ale hidrografiei Asiei, date, tabele, texte


(1) Analizaţi o hartă a Asiei şi completaţi un tabel asemănător celui de mai jos.

(2) Completaţi, în continuare, un tabel asemănător celui de mai jos, utilizând cele două hărţi.

Rezumat

Asia are fluvii importante prin lungimea şi debitul lor. În Asia de Sud – Est există fluvii cu debite foarte mari, ca rezultat al cantităţii mari de

precipitaţii. Fluviile mari aparţin celor trei bazine oceanice înconjurătoare. Râurile din Asia Mică se varsă în mări care au legătură cu Oceanul Atlantic. Marea Caspică este considerată cel mai întins lac al planetei.

Oceane Mări şi golfuriOceanul ArcticOceanul PacificOceanul Indian

Oceane Fluvii şi râuri care se varsă în fiecare oceanOceanul IndianOceanul ArcticOceanul Pacific

33

Marea Moartă este situată sub nivelul mării (cu aproape 400 m) şi are cea mai mare salinitate.

Lacul Aral s-a micşorat mult în ultimii ani. Munţii înalţi din Asia Centrală au gheţari. În regiunea arctică a Asiei există gheţari continentali, dar de dimensiuni mai mici. Suprafaţa Mărilor Oceanului Arctic este acoperită în mod frecvent cu banchiză.

Extinderi

Întinderea mare a mlaştinilor din Câmpia Siberiei de Vest (de aproximativ 2 mil. km2) este datorată altitudinilor foarte reduse ale celei mai mari părţi a câmpiei (cub 200 m), caracterului ezitant şi sinuos al fluviilor (Obi, Irtâş) şi afluenţilor acestora, precum şi unui fenomen foarte interesant care are loc la suprafaţa reliefului: topirea şi îngheţarea succesivă a apei din sol, ca efect al modificărilor temperaturii în cursul unui an.

Fluviul Gange este considerat un fluviu „sfânt” al hinduşilor, care îl utilizează în momentele unor sărbători religioase,

Marea Moartă, foarte sărată şi foarte joasă (situată la -400 m sub nivelul oceanului) este un loc cu o istorie veche şi continuă, reflectată în religiile principale actuale.

Marea Caspică (considerată cel mai întins lac) a scăzut din Antichitate până în prezent cu aproape 30 , iar Lacul Aral este în curs de diminuare (scădere) continuă.

CLIMA ASIEI

Elemente ale competenţelor:- identificarea tipurilor de climă;- descrierea unor tipuri de climă.

Tabel (date climatice selective)

Climat Temperatura medie Precipitaţii(mm)

Regiuni

iulie ianuarieecuatorial peste 20° peste 20° peste 2.000 Arhipelagul Indonezianmusonica) tropical

20° - 25° peste 20° peste 2.000 Asia de Sud şi de Sud - Est

musonicb) subtropical

20° - 25° peste 15° 500 – 2.000 China de Est, India, Indochina

mediteranean 20° - 25° între 10° şi 0°

400 – 1.000 Ţărmul Mării Mediterane

deşertic (tropical) 20° - 30° şi peste 30°

10° - 20° peste 500 Asia de Sud – Vest

temperat continental 20° - 30° - 15° sub 200 Asia de Vest şi de Estcontinental arid 15° - 20° -10° sub 200 Asia Centralăcontinental rece (boreal) extrem

5° - 10° sub -30° 200 – 500 Asia de Nord(partea centrală)

subpolar 5° - 0° între -30°şi -40°

sub 200 Asia de Nord

climat arctic 5° - 10° sub -30° Sub 200 extremul nordicclimat montan sub 20° -20° Sub 200 Pamir – Tibet - Himalaya

34


(1) Elaboraţi un text referitor la un tip de climă din tabelul de mai sus, la alegere; textul trebuie să fie realizat doar pe baza hărţii şi a tabelului.

(2) Aveţi în vedere următorii factori care determină şi influenţează clima Asiei:- Oceanul Arctic;- întinderea şi localizarea continentului;- poziţia şi dispunerea masivelor montane din centrul Asiei;- alternanţa musonilor;- caracteristicile Oceanului Indian şi ale Oceanului Pacific.

(3) Explicaţi cum influenţează clima Asiei un factor, la alegere dintre cei de mai sus.

Text explicativ

În afara factorilor zonali, clima Asiei este influenţată şi de: - Oceanul Arctic (prin temperaturi scăzute);- munţii înalţi din Asia Centrală (prin întinderea lor);- izolarea părţii centrale a continentului de pătrunderea maselor de aer cu precipitaţii;- alternarea presiunii aerului între Oceanul Indian şi continent (datorită căreia se formează

musonii). Musonii aduc precipitaţii mari pe continent; în Asia de Sud şi de Sud – Est există areale cu

precipitaţii foarte ridicate (chiar de peste 10.000 mm/an). Fluviile din sud – estul Asiei (Brahmaputra, Irawaddy, Salwen, Mekong, Son Hong Ha,

Xijiang), situate în regiunile cu precipitaţii mari, determinate de musoni, au debite foarte mari.

Extinderi

Temperatura minimă absolută a fost înregistrată în Asia de Nord (staţia Oimeakon din Federaţia Rusă) şi a avut valoarea de -71,0°C; a fost considerat mult timp ca „polul frigului”.

Cele mai mari precipitaţii anuale s-au înregistrat în India (localitatea Cherrapungi), fiind de peste 26.000 mm. Acest loc este considerat „polul precipitaţiilor”.

Modificările climei cu un mileniu în urmă au influenţat deplasarea unor grupuri de oameni; acest fenomen a fost denumit „migraţia popoarelor”.

ASIA - CONTRASTE BIOGEOGRAFICE

Resurse de instruire: harta vegetaţiei Asiei, tabele, texte, imagini

Text explicativ

Vegetaţia Asiei este determinată într-o măsură foarte mare de condiţiile climatice. Există o suprapunere între cele două componente naturale: zonele de vegetaţie şi zonele de climă. Se adaugă însă anumite condiţii (de relief şi hidrografie) care diversifică şi fragmentează învelişul vegetal faţă de climă; astfel, vegetaţia rară din Podişul Tibet este determinată de altitudine şi de temperaturi scăzute, iar vegetaţia de mangrove de oscilaţiile nivelului mării.

Asia are întinderi asemănătoare savanelor, „deşerturi reci” (în Tibet), deşerturi temperate (în interior), suprafeţe întinse de pajişti alpine şi formaţiuni vegetale de „păduri rare”; acestea formează împreună un specific al zonalităţii biogeografice.

Vegetaţia etajată pe munţii înalţi are un caracter (aspect) azonal.Fauna urmăreşte zonele de vegetaţie, dar are o repartiţie mai extinsă, ca rezultat al

posibilităţilor de deplasare.

35

Harta vegetaţiei Asiei (din Atlasul de geografia continentelor, clasele V – VI)


(1) Urmărind harta de mai sus, denumiţi principalele zone de vegetaţie, de la Oceanul Arctic, la Ecuator.

(2) Enumeraţi zonele (arealele) de vegetaţie de la vest (Peninsula Asia Mică) la est (Peninsula Coreea), în lungul paralelei de 40° lat. N.

Tabelul de mai jos redă, selectiv, câteva zone biogeografice.

Zona de vegetaţie Plante caracteristice(exemple)

Animale reprezentative (exemple)

pădure ecuatorială mahon, abanos, orhidee, arborele de cauciuc, palmier

maimuţe (gibon, urangutan), rinocer, piton, jaguar

păduri musonice palmier, teck, santal, frasin, mesteacăn, bambus

elefantul indian, bivolul indian, maimuţe, rinocer

deşerturi tropicale ierburi rare, palmieri (în oaze), arbuşti

antilope, insecte, reptile, dromader

deşerturi temperate rogoz, pelin, saxaul, curmal reptile, rozătoare, păsări, cămilă, iac, antilopă

stepe şi silvostepe graminee, arbuşti asin sălbatic, cal sălbatic, reptile, rozătoare, antilopa – saiga, dropia

păduri subtropicale est-asiatice

laur, magnolii, palmier maimuţe, rinocer, reptile, păsări

păduri de foioase stejar, fag asiatic, arţar, carpen tigru de Amur, urs brun, leopard, pandataiga (conifere) pin, brad, molid siberian, cedru,

zadă, plop, mesteacănren, elan, urs brun, vulpe, samur, jder, tigru siberian

tundră şi silvotundră muşchi, licheni,, mesteacăn pitic, salcie pitică, afin

urs alb, ren, leming, hermelină, vulpe polară


Pe baza acestui tabel:(1) Daţi exemple de adaptare a plantelor la condiţiile de mediu (4 – 5 exemple).(2) Daţi exemple de adaptare a animalelor la mediul lor de viaţă (3 – 4 exemple).(3) Denumiţi două zone dintre cele de mai sus, care consideraţi că sunt cele mai întinse.(4) Explicaţi cum determină cantitatea de precipitaţii modificarea vegetaţiei spre interiorul

continentului.

Rezumat

Principalele zone de vegetaţie se întind, sub forma unor fâşii paralele între ele, din zona pădurii ecuatoriale (situată în lungul Ecuatorului, în arhipelagul indonezian), până la vegetaţia de tundră şi silvotundră (situată în extremitatea nordică a continentului).

În Asia de Nord, pădurea de conifere se întinde de la Munţii Urali la Oceanul Pacific, sub forma unei zone continue, puţin exploatată până în prezent.

O particularitate a vegetaţiei Asiei o reprezintă existenţa unor regiuni de deşerturi temperate, situate în partea centrală a continentului.

36

Extinderi

Repartiţia animalelor este condiţionată de factorii climatici, zonele de vegetaţie, dar şi de posibilitatea de procurare a hranei.

Procurarea hranei reprezintă şi o cauză a modificării unor caracteristici pe care le au animalele (de exemplu maimuţele, tigrul, cămila, ursul alb, renul).

Marile zone de vegetaţie pot fi asociate în formaţiuni mai mari, denumite biomuri; acestea sunt cele mai întinse diviziuni ale biosferei.

TEST EXPLICATAsia – geografie fizică

Tipuri de întrebări şi modul de rezolvare

I. O categorie frecventă de întrebări sunt cele în care, la o întrebare, sunt formulate mai multe răspunsuri (de obicei 4), dintre care unul este corect. Trebuie să alegeţi răspunsul pe care îl consideraţi corect (a, b, c sau d).

Exemple:

1. Asia este, ca întindere:a) primul continent;b) al doilea continent;c) al treilea continent d) al patrulea continent.

2. Cel mai înalt vârf al Asiei şi al planetei are altitudinea de:a) 7.590 m; b) 8.610 m; c) 8.848 m; d) 9.311 m.

3. Cel mai înalt podiş al Asiei este:a) Podişul Tibet;b) Podişul Siberiei Centrale;c) Podişul Arabiei;d) Podişul Pamir.

4. Podişul Dekkan (India) aparţine:a) lanţului alpino – himalayan;b) continentului Laurasia;c) continentului Gondwana;d) zonei vulcanice din estul Asiei.

5. O zonă de climă specifică Asiei este:a) clima ecuatorială;b) clima musonică;c) clima deşertică;d) clima montană.

II. Un alt grup de întrebări presupus adăugarea unui termen într-o propoziţie; termenul ales, adăugat propoziţiei trebuie să facă din aceasta o informaţie corect şi completă. Termenii pot fi oferiţi (pentru a fi ales cel mai potrivit) sau pot fi adăugaţi, pe baza cunoştinţelor dobândite.Exemple:

37

1. Cel mai adânc lac al Asiei este …..(1)…., care constituie şi cea mai mare acumulare de apă dulce. Cel mai întins lac este considerat ……(2)……., al cărui nivel a scăzut în două milenii cu aproape 30 m. Curge de la sud spre nord fluviul …..(3)…… .Alegeţi dintre următorii termeni: Lacul Aral, Marea Neagră, Marea Caspică, Lacul Baikal, Chang Jiang.Notaţi, pe o pagină separată, termenii corespunzătorii fiecărui spaţiu liber:(1) ___________ (2) ____________ (3) ________________

III. Un alt tip de întrebare presupune alegerea unei corespondenţe corecte între termeni situaţi în două coloane; numărul de termeni din cele două coloane poate să nu fie acelaşi.

Prima coloană A doua coloanăA. climat musonic 1. două anotimpuriB. lac foarte sărat 2. golful BengalC. Peninsula Indochina 3. Oceanul Arctic D. Oceanul Indian 4. Marea MoartăE. ocean rece 5. Mekong

6. Marea MediteranăNotaţi, pe o pagină separată, răspunsurile, după următorul exemplu de asociere: A1.

IV. Există întrebări care presupun construirea unui text pe baza unor termeni oferiţi.Exemplu:Realizaţi un scurt text (de cel mult 6 – 8 rânduri) în care să explicaţi de ce fluviile din Asia de Sud – Est (Brahmaputra, Irawaddy, Mekong, Salwen) au debite foarte bogate, folosind, câte o singură dată, următorii termeni: debit, Asia de Sud – Est, climat musonic, precipitaţii, fluviu.Notaţi textul pe o pagină separată.

Unitatea de învăţare (2): Asia – caracterizare geografică(b) Geografie umană (5 – 6 ore)


Comp.speci -

fice


Resurse Evaluare


2.1.

compararea populaţiei Asiei cu a Terrei şi cu populaţia altor continente

analiza şi explicarea densităţii populaţiei

analiza diversităţii lingvistice

analiza diversităţii religioase

prezentarea unor elemente ale culturii

date (populaţia continentelor)

harta densităţii populaţiei

harta principalelor limbi vorbite

tabel cu religii şi state

imagini

Harta politică a Asiei3.3.3.4.

identificarea unor ţări şi capitale

identificarea statelor cu cea mai mare întindere şi cele mai populate

explicarea hărţii

harta politică tabele cu ţări

(suprafaţa, populaţia)

texte

38

politice actualeMari aglomeraţii urbane 2.1.

4.2. identificarea

principalelor 20 – 25 de aglomeraţii urbane

descrierea unor aglomeraţii (5 – 8 exemple)

harta oraşelor Asiei

imagini

Resurse naturale şi activităţi economice 1.1.

2.1.2.3.

analiza repartiţiei geografice a principalelor resurse naturale

analiza specificului agriculturii

analiza a 2 – 3 ramuri industriale

analiza transporturilor (rutiere, feroviare, porturi, aeroporturi etc.)

harta resurselor harta agriculturii tabel cu produse

agricole (pe ţări) tabel ramuri

industriale şi ţări tabel cu

principalele porturi şi aeroporturi

Contraste economice regionale 1.1.

2.1.3.3.

identificarea unor deosebiri referitoare la repartiţia geografică a resurselor, agriculturii, industriei şi serviciilor în Asia

identificarea unor areale cu anumite concentrări ale activităţilor economice

caracterizarea arealelor de concentrări umane

explicarea unor diferenţieri şi contraste economice

harta resurselor harta agriculturii harta

concentrărilor industriale

hartă cu transporturi, porturi, aeroporturi

harta oraşelor mari din Asia

Recapitulare şi evaluare 1.2. Test

39

ELEMENTE DE DIVERSITATE UMANĂ (DIVERSITATE ETNICĂ, LINGVISTICĂ, CULTURALĂ, CONFESIONALĂ)

Resurse de instruire: hărţi ale populaţiei, tabele, imagini etc.

Text explicativ

Popularea umană a Asiei a avut loc cu câteva milenii înaintea Europei. În Asia de Sud – Vest a apărut „revoluţia neolitică” (cu peste 5.000 de ani în urmă), prin care au fost transformate în plante de cultură o serie de plante sălbatice, au fost domesticite animale şi au apărut noi tehnici agricole. Mesopotamia, ţărmul mediteranean, Asia Mică, Valea Indului şi China de Est au fost nuclee de civilizaţie în timpul neoliticului, apoi în Antichitate.

Au avut loc, de-a lungul timpului, deplasări de populaţie; acestea au dus cu ele limba pe care o vorbeau, obiceiuri, experienţe, credinţe şi elemente ale culturilor proprii.

În prezent Asia, cu o populaţie foarte numeroasă, are o anumită diversitate etnică, lingvistică şi religioasă.

Principalele limbi vorbite în Asia sunt: limba mandarin, principala limbă din China (vorbită de peste 1 miliard de persoane), hindi (cu aproape jumătate de miliard persoane), bengali (260 mil. persoane), limba arabă (240 mil. persoane), urdu (peste 120 mil. persoane), precum şi limba vietnameză şi limba tamil (în sudul Indiei şi Sri Lanka).

Sub aspect etnic există populaţii semitice, indo – europene, chino – tibetane, mongole etc.Sub aspectul diversităţii religioase, există mai multe religii predominante (redate în tabelul

de mai sus). Religia mozaică şi religia creştină sunt originare din Israel, iar religia islamică, din Peninsula Arabică.

Religie predominantă Regiuni sau ţăriOrtodoxă Asia de Nord (Federaţia Rusă), Caucaz (Georgia, Armenia)Islamică (musulmană) Asia de vest, Centrală şi de Sud (Paistan, Bangladesh),

Asia de Sud – Est (Indonezia)Hindusă Sudul Asiei (India)Budistă Coreea de Sud, China, MongoliaIudaică (mozaică) IsraelReligii animiste Asia de NordŞintoism JaponiaConfucianism, taoism China

Activităţi ale elevilor

(1) Precizaţi poziţia şi localizarea principalelor grupe de religii din Asia.(2) Precizaţi dacă există o legătură directă între religiile practicate şi întinderea teritoriului pe

care sunt situate populaţiile respective.(3) Încercaţi să vă documentaţi asupra principalelor religii din Asia. (4) Identificaţi o religie pe care doriţi să o prezentaţi colegilor. Realizaţi un text în care să

prezentaţi: originile religiei respective, două caracteristici ale acesteia, regiuni şi ţări unde se află situată, popoare care o practică.

Populaţia Asiei - rezumat

- Populaţia Asiei are mai multe elemente de diversitate: repartiţia geografică, densitatea populaţiei, creşterea demografică, diversitate etnică, religioasă şi lingvistică.

40

- Un popor, sub aspect etnic, presupune o origine şi evoluţie comună a locuitorilor pe un anumit teritoriu, o componentă lingvistică şi, frecvent, o omogenitate religioasă.

- Cea mai numeroasă familie lingvistică este familia chino – tibetană şi, în cadrul acesteia, limba mandarin (limba cea mai extinsă în China).

- Teritoriul statului Israel este locul de origine a două religii mondiale, în ordinea apariţiei: religia mozaică sau iudaică (predominantă în Israel) şi religia creştină (cea mai numeroasă, în prezent, în lume).

- Din Peninsula Arabică este originară religia islamică (sau mahomedană).

HARTA POLITICĂ

Resurse de instruire: harta politică a Asiei, tabele

Statele continentului asiatic s-au format, de-a lungul timpului, în moduri foarte diferite. În cazul unor ţări bine individualizate (Japonia, Filipine, Indonezia, Sri Lanka etc.), formarea statului a cuprins toată populaţia care avea o anumită etnie, credinţă şi limbă vorbită. În cazul Asiei de Sud – Vest (Peninsula Arabică), statele componente au rezultat din dispute teritoriale între diferiţi conducători ai unor triburi sau grupuri de oameni. Capitalele statelor sunt situate în poziţii centrale (Turcia, Mongolia) sau într-o parte a acestora (China, Pakistan, Vietnam etc.).


Pe baza hărţii politice a Asiei:(1) Localizaţi ţările întinse şi ţările foarte populate.(2) Identificaţi, denumiţi şi localizaţi ţările care nu au ieşire la mare.(3) Localizaţi şi denumiţi ţările insulare.(4) Denumiţi ţările din Peninsula Indochina.


Urmăriţi o hartă politică a Asiei şi tabelele de mai sus şi, pe baza lor:(1) Localizaţi, succesiv, ţările din fiecare tabel.(2) Identificaţi şi denumiţi ţările prezente în ambele tabele.

Cele mai populate state (2018)

Ţara Populaţia(mil. loc.)

China 1.382India 1.324Indonezia 261,9Pakistan 207,8Bangladesh 160,2Japonia 126,7Filippine 103,3Vietnam 92,7Turcia 80,8Iran 80,0

Cele mai întinse ţări

Ţara Suprafaţa(km2)

Fed. Rusă(partea asiatică)

12.860.000

China 9.573.000India 3.287.000Kazahstan 2.576.000Arabia Saudită 2.150.000Indonezia 1.914.000Iran 1.628.000Mongolia 1.564.000Pakistan 796.000Turcia 756.000

41

Grupe poziţionale de ţări Ţări (exemple)Asia de Nord Federaţia Rusă (partea asiatică) Asia de Vest şi de Sud – VestAsia CentralăAsia de SudAsia de EstAsia de Sud - Est

Rezumat

- China şi India sunt cele mai populate ţări asiatice şi mondiale.- Federaţia Rusă este cel mai întins stat din lume, iar China este al treilea.- Există ţări foarte întinse cu o populaţie redusă numeric (Mongolia, Kazahstan, partea

asiatică a Federaţiei Ruse).- Pot fi identificate mai multe grupări de state după poziţia lor în cadrul Asiei.

Extinderi

În formarea statelor asiatice au intervenit, de-a lungul istoriei, mai multe situaţii. Asia de Nord (Siberia şi extremul Orient) a reprezentat o regiune de interes pentru Rusia, care şi-a extins teritoriul succesiv şi în această parte, mai puţin populată.

Criteriul religios a fost determinant în formarea a trei state sud – asiatice, în anul 1947, prin dobândirea independenţei faţă de englezi (India – predominant hindus, Pakistan şi Bangladesh, predominant musulmane), pe fondul unei populaţii comune predominant indiene. Conflictul dintre India şi Pakistan este actual şi în prezent.

Pe criterii religioase a fost separată şi o regiune din Insula Timor, care a devenit Timorul de Est.

MARILE AGLOMERĂRI UMANE

Tabel (ţări asiatice şi regiunea Hong Kong)

Ţara Populaţia(milioane locuitori)

Suprafaţa(km2)

Densitatea populaţiei(loc./km2)

Hong Kong 7,4 1 081 6 835Singapore 3,9 720 5 510Bahrein 1,4 780 1 830Maldive 0,3 298 1 180Bangladesh 160,2 147 570 1 086Taiwan 23,5 36 190 651Liban 5,4 10 400 514Coreea de Sud 51,2 100 220 510Israel 8,8 20 900 422India 1 324,1 3 287 500 403


Utilizând tabelul de mai sus şi o hartă politică:(1) Precizaţi criteriul de ordonare a statelor.

42

(2) Localizaţi pe o hartă statele din tabel.(3) Explicaţi densitatea populaţiei ţărilor insulare.(4) Identificaţi o ţară relativ întinsă (cu peste 100 000 km2), cu o densitate a populaţiei foarte

ridicată.

Text

Densitatea populaţiei se calculează raportând numărul de locuitori la suprafaţa pe care se află situaţi. De exemplu, un teritoriu (ţară, regiune) care are o populaţie de 400 000 locuitori şi o întindere de 200 000 km2 va avea o densitate a populaţiei de 2 loc./km2.

Modul de concentrare a populaţiei îmbină caracteristici ale cauzelor de mai sus. Principalul mecanism de creştere şi concentrare a populaţiei îl reprezintă sporul natural. În prezent, în cazul multor state asiatice, acesta a rămas foarte ridicat (între 1 şi 1,5%). Un spor natural ridicat, în condiţiile unei populaţii mari, duce în continuare la ridicarea gradului de concentrare a acesteia. Cel mai bun exemplu îl reprezintă Câmpia Gangelui şi zona de deltă Gange – Brahmaputra, pe teritoriul statului Bangladesh.


Calculaţi densitatea populaţiei pentru:- o ţară cu întinderea de 29 000 km2 şi o populaţie de 2,9 mil. locuitori;- Asia, cu o întindere de 44,7 mil. km2 şi o populaţie de 4 470 milioane locuitori;- Asia de Nord, cu o populaţie de 36 mil. loc. şi o întindere de 12 mil. km2.

Hartă (din Atlasul de geografia continentelor, clasele VI – VII) şi tabel

Principalele aglomeraţii urbane din Asia (se pun paralel cu o hartă)

Aglomeraţia urbană Nr. locuitori(mil. loc.)

Shanghai 20,2Beijing 19,5Mumbay 18,4Dacca 17,6Delhi 14,9Karachi 14,9Calcutta 14,1Tokyo 13,7Manila 12,9Lahore 11,1Guangzhou 10,6Jakarta 10,4Shenzen 10,4Seul 10,0Tianjin 9,3Bangkok 8,8Teheran 8,7Chennai (Madras) 8,6Bangalore 8,5Bandung 8,2

43


Urmăriţi harta şi tabelul de mai sus şi, pe baza lor:(1) Denumiţi şi localizaţi oraşele amplasate pe hartă care nu sunt în tabel.(2) Identificaţi oraşele care sunt situate în interiorul continentului.(3) Identificaţi oraşele situate în India şi cele situate în China.(4) Comparaţi populaţiile concentrărilor urbane cu populaţia României (22,1 mil. loc.) şi cu

populaţia Bucureştiului (2,2 mil. loc.)

Extinderi

Cele mai vechi concentrări de populaţie sub forma unor oraşe sunt cunoscute cu 4 000 – 5 000 de ani în urmă. Printre acestea sunt: Ierichon, Ur, Uruk, Babylon, Nippur, Ninive (în Orientul Apropiat), Harappa, Mohenjo Daro (pe Valea Indului) şi Xian (China). În Evul Mediu se dezvoltă alte oraşe: Beijing (în China), Buhara şi Samarkand (în Asia Centrală), Medina şi Mecca (în Peninsula Arabică), Pataliputra (în India), Ierusalim.

În prezent, concentrările urbane din Asia au împreună peste 2,2 miliarde de locuitori (1/2 din populaţia continentului).

În paralel cu dezvoltarea economică, oraşele din Asia au crescut ca întindere, populaţie şi importanţă mondială, devenind, succesiv, metropole asemănătoare altora existente până acum. Fiecare oraş cu o populaţie de peste 5 mil. loc. poate să aibă, într-un anumit interval de timp, o dezvoltare economică şi teritorială mult mai mare, bazată pe noile posibilităţi de aprovizionare cu materii prime şi, îndeosebi, dezvoltarea tehnologiilor informatice. Este cunoscut că anumite ţări asiatice au realizări deosebite în dezvoltarea industriei şi tehnologiei informaţiei (Japonia, China, Taiwan, Coreea de Sud, Singapore). Sunt oraşe asiatice care îşi păstrează moştenirea istorică şi arheologică.Rolul Asiei a crescut foarte mult, ca rezultat al intensificării comerţului mondial şi al populaţiei, în creştere, care reprezintă o formă de muncă numeroasă şi, de obicei, calificată.

RESURSELE NATURALE

Harta resurselor naturale ale Asiei (din Atlasul de geografia continentelor, clasele VI – VII)

1. Analizaţi harta resurselor scoarţei terestre şi completaţi un tabel asemănător celui de mai jos.

Regiunea geografică Resurse ale scoarţei terestreAsia de Est (China)Peninsula IndochinaPeninsula IndiaRegiunea Golfului Persic Câmpia Siberiei de VestArhipelagul IndonezianPodişul Siberiei Centrale

2. Realizaţi un text de cel mult 5 – 7 rânduri în care să prezentaţi, pe scurt, repartiţia geografică în cadrul continentului a resurselor figurate pe hartă.

Tabele

Urmăriţi tabelul de mai jos.

44

Resurse energetice şiminerale

Principalele ţări producătoare din Asia(exemple)

Cărbuni superiori China, India, Indonezia, Kazahstan, Turcia, Federaţia RusăGaze naturale Federaţia Rusă, Iran, Qatar, China, Arabia Saudită, Indonezia, Turkmenistan,

Malaysia, Uzbekistan, Emiratele Arabe UnitePetrol Arabia Saudită, China, Iran, Irak, Federaţia Rusă (partea asiatică), Emiratele

Arabe Unite, Kuwait, Kazahstan, QatarUraniu Kazahstan, Federaţia Rusă, Uzbekistan, China, IndiaMinereu de fier China, India, Iran, Kazahstan, Mongolia, TurciaStaniu China, Indonezia, Myanmar, Vietnam, Malaysia, Laos, Thailanda

În acest tabel, statele sunt menţionate în ordinea descrescătoare a cantităţii extrase din fiecare resursă.


(1) Pe baza acestui tabel, a hărţii şi a tabelului de la pagina anterioară, completaţi un alt tabel asemănător următorului model.

Statul Resurse ale scoarţei terestreIndiaKazahstanFederaţia RusăChinaArabia SaudităIran

(2) Utilizând alte hărţi (harta hidrografiei, a vegetaţiei etc.), realizaţi un tabel asemănător celui de mai jos.

Tip de resursă Localizarea geografică (fluvii sau regiuni)Hidrografie Păduri Păşuni Energie solară

(3) Menţionaţi la ce se utilizează fiecare resursă naturală.(4) Terenurile arabile, care reprezintă 20% din întinderea continentului (şi mai puţin de ½ din

întinderea lor totală pe glob) asigură produse agroalimentare pentru 60% din populaţia planetei. Cum explicaţi această constatare?

(5) Comparaţi zona Golfului Persic şi Peninsula India sub raportul resurselor naturale, al populaţiei (număr de locuitori) şi al nivelului de trai.

Rezumat

Asia are resurse bogate şi diversificate. Continentul asiatic are cele mai mari rezerve de cărbuni, petrol, gaze naturale, uraniu,

hidroenergie, păduri, păşuni şi anumite minereuri neferoase. Fiecare resursă are o anumită repartiţie geografică, astfel încât anumite regiuni şi ţări au unele

dintre aceste resurse (dar lipsindu-le altele), iar alte regiuni au alte resurse. În regiunea Golfului Persic se află situate 60% dintre rezervele mondiale de petrol.

45

Mările şi oceanele din jurul Asiei au resurse deosebit de bogate de vieţuitoare marine, îndeosebi de peşte.

Extinderi

Utilizarea resurselor naturale este foarte veche în continentul asiatic. Cărbunii erau utilizaţi în China cu peste 5 milenii în urmă, minereurile neferoase şi feroase erau utilizate în Orientul Apropiat, Asia Centrală şi China, cu 4 – 5 milenii în urmă, lemnul pădurilor în Asia de Sud, apa pentru irigaţii era folosită pentru cultura orezului, iar rocile de construcţie în toate ţările avansate în vremea respectivă (mileniile 2 şi 1 î.Chr.).

În prezent, resurse poluante şi neregenerabile (îndeosebi cărbuni) sunt utilizate în mod intensiv. Exploatarea petrolului a facilitat dezvoltarea ţărilor din jurul Golfului Persic.

Ţările foarte populate (China şi India) au, pe ansamblu, resurse modeste, raportate la cerinţele dezvoltării lor economice. Alte ţări (Japonia, Coreea de Sud, Singapore) nu au aproape deloc resurse minerale şi energetice proprii, importând cantităţile necesare.

Resursele naturale ale Asiei, bogate şi diversificate, contribuie la crearea unor contraste economice regionale. Unele resurse au generat o concentrare a activităţilor industriale bazate pe acestea. În China de nord-est (Shenyang) s-a dezvoltat o industrie siderurgică bazată pe exploatarea cărbunilor superiori. Similar, în estul Indiei, unde există, de asemenea, o regiune de extracţie a cărbunilor, minereurilor feroase şi industrie siderurgică. În jurul Golfului Persic, resursele petroliere au creat un peisaj nou în ţările respective şi au dus la apariţia unor instalaţii de transport al petrolului, porturi şi industrie petrochimică. Resursele de petrol şi gaze naturale din Câmpia Siberiei Occidentale au impus construirea unor conducte pentru transportul acestora în Europa Centrală. Dezvoltarea economică a Kazahstanului a avut la bază exploatarea şi prelucrarea huilei (Karaganda) şi, mai recent, a petrolului.

ACTIVITĂŢI ECONOMICE. CONTRASTE ECONOMICE REGIONALE

Resurse de instruire: hărţi, tabele, date

Tabel

Producţii agricole

Ţări reprezentative (exemple)

Orez China (loc 1 mondial), India (loc 2), Indonezia (loc 3), Bangladesh (loc 4), Vietnam (loc 5), Thailanda (loc 6), Myanmar (loc 7), Filipine (loc 9), Japonia (loc 10) etc.

Grâu China (loc 1 mondial), India (loc 2)Porumb China (loc 2), India, Indonezia, FilipineBumbac China, India, PakistanTrestie de zahăr India, China, Thailanda, PakistanCafea Vietnam, Indonezia, IndiaCauciuc natural Malaysia (1/2 din producţia mondială)

Ramuri şi produse industriale

Ţări reprezentative (exemple)

Energie electrică China (loc 1 mondial), India, Japonia, Coreea de SudOţel China (loc 1, ½ din producţia mondială), Japonia (loc 2), India (loc 4),

Coreea de Sud (loc 5), Turcia, TaiwanAutomobile China (loc 1 mondial), Japonia (loc 2), Coreea de Sud (loc 5), India, Iran

46

Text explicativ

Activităţile economice (agricultura, industria) au o dezvoltare foarte diferită în regiuni şi ţări ale Asiei.

Asia se caracterizează însă, pe ansamblul ei, printr-o dezvoltare accentuată în toate domeniile economice, dar şi cele de servicii (transport, turism, comerţ).

În prezent există mai multe categorii de state, după nivelul de dezvoltare:- statele cu o economie complexă şi competitivă (China, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan,

Singapore, Israel, regiunea autonomă Hong Kong etc.);- state cu o economie în dezvoltare (India, Vietnam, Turcia, Iran, Malaysia, Kazahstan);- state dezvoltate pe baza exploatării, prelucrării şi exportului de petrol (Arabia Saudită,

Kuwait, Qatar, Emiratele Arabe Unite);- state cu o dezvoltare modestă şi dificultăţi economice.


(1) Precizaţi, pe scurt, pentru fiecare plantă de cultură menţionată în tabel: aspectul, condiţiile de climă şi apă, modul de cultură şi creştere, produse obţinute prin prelucrare.

(2) Localizaţi ţările menţionate mai sus pe o hartă a ţărilor Asiei.(3) Precizaţi cum se obţine energia electrică şi oţelul, precizând: materiile prime, resursele

energetice şi procesele tehnologice.

Urmăriţi tabelul alăturat.

An India ChinaPopulaţie(mil. loc.)

2010 1 147 1 3212018 1 324 1 332

Cereale (mil. t)

2010 75 1102018 295 580

Comparaţi creşterea producţiei de cereale în raport cu a populaţiei (între anii 2010 şi 2018) în cele două ţări. La ce constatare aţi ajuns? Explicaţi, pe scurt.

Rezumat

În Asia au fost transformate plante care creşteau în mod natural în plante de cultură (grâul, orzul şi orezul) şi au fost domesticite primele animale (ovine, bovine, porcine).

Statele asiatice au niveluri diferite de dezvoltare economică. Printre cele mai dezvoltate state asiatice, cu un rol foarte important în economia mondială,

sunt China (a doua ţară din lume), Japonia, Coreea de Sud, Israel, Taiwan, Hong Kong (regiune autonomă a Chinei) şi, mai recent, India, Turcia şi Kazahstan.

Economia statelor producătoare de petrol şi gaze naturale a cunoscut o dezvoltare şi o diversificare continue.

Există ţări care au economia afectată de războaie. Ţările asiatice dezvoltate şi-au creat un sistem de transporturi moderne (aeroporturi, porturi

– cele mai mari din lume, şosele, autostrăzi).

Lucru în grup

Referitor la ţările asiatice menţionate mai sus, precizaţi:a) Ce ţări asiatice aţi vizita şi de ce?b) În ce ţară aţi intenţiona să lucraţi?

47

c) Ce cunoştinţe şi deprinderi credeţi că vă sunt necesare pentru a realiza cele de mai sus.Pentru a realiza această activitate, organizaţi-vă în grupe de câte 4 – 5 elevi. Discutaţi între

voi elementele solicitate şi prezentaţi, la final, concluziile la care aţi ajuns în fiecare grup.

Extinderi

Paralel cu dezvoltarea industrială, în Asia s-au dezvoltat foarte mult porturile, mijloacele de transport rutiere, feroviare şi transportul prin conducte. În urmă cu 20 de ani, porturile asiatice (exceptând Singapore şi Tokyo) nu erau printre cele mia importante la nivel mondial. În prezent, ca urmare a dezvoltării economice, s-au dezvoltat foarte mult alte porturi (Shanghai, Guangzhou, Shenzen, Tianjin şi Pusan). În prezent, principalele porturi mondiale sunt situate în estul Asiei.

Asia este, în prezent, o regiune foarte importantă a comerţului. Ţările dezvoltate (China, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Singapore, Israel şi provincia chineză autonomă Hong Kong) exportă produse prelucrate şi importă materii prime. Ţările din jurul Golfului Persic exportă petrol, produse petroliere prelucrate şi gaze naturale.

Asia este şi o regiune turistică importantă, prin obiectivele care pot fi vizitate şi numărul de turişti în creştere.

La nivel mondial, centrul de greutate al dezvoltării economice actuale s-a mutat în regiunea „Asia – Pacific” (denumită în acest fel pentru a permite o localizare precisă).

Asia este cunoscută prin anumite contribuţii la evoluţia tehnologiei. Totodată, şi-a însuşit noile realizări tehnologice realizate în alte continente şi ţări. În perspectivă, o problemă a Asiei ar putea să fie reprezentată de creşterea populaţiei, în condiţiile unei stagnări a producţiei agroalimentare. Acest lucru provine din caracterul limitat al suprafeţelor agricole. Există însă speranţe legate de valorificarea mai bună a zonelor deşertice, semideşertice şi aride, precum şi a acelor zone în care clima permite culturi agricole diversificate.

Unitatea de învăţare (3): Studii de caz: particularităţi geografice ale unor state. Asia în lumea contemporană (4 – 5 ore)


Comp.speci -

fice


Resurse Evaluare

State din Asia(la alegere, 4 – 6 state)

1.2.2.1.2.2.4.2.4.3.

identificarea şi stabilirea structurii de prezentare a unui stat

prezentarea structurat a 4 – 6 state

structuri de prezentare pentru analiza comparativă

hărţi ale fiecărui stat (fizice şi de geografie umană)

imagini relevante din statele prezentate

Test secvenţial:c) localizarea

celor 4 - 6 state

d) prezentarea succintă a unui stat

Statul 1 2.1.4.2.

prezentarea structurată a statului

identificarea unor elemente geografice specifice

hărţi şi imagini corespunzătoare

Statul 2 Idem IdemStatul 3 Idem IdemStatul 4 Idem IdemStatul 5 Idem IdemStatul 6 Idem Idem

48

Alte state (la alegere)

2.1.3.2.

Realizarea unui portofoliu individual (câte un stat pentru câte un elev)

hărţi şi imagini identificate de elevi

Evaluarea portofoliului individual

Asia în lumea contemporană

1.1.2.1.

identificarea specificului Asiei prezentarea unor elemente ale

acestui specific

hărţi ale Asiei (fizice şi umane)

Test final - Asia

Urmărind o hartă, completaţi pe o pagină separată un tabel asemănător celui de mai jos.

Regiunea Nr. exemple Ţări reprezentative (exemple)Asia de Nord 1 Federaţia RusăAsia de Vest şi de Sud – Vest 5Asia Centrală 4Asia de Sud 4Asia de Est 4Asia de Sud – Est 5

Text explicativ

Modul de prezentare geografică a ţărilor cuprinde, în principal, următoarele grupe de probleme:

1. Poziţia, localizarea geografică şi limite.2. Caracteristici naturale (fizico – geografice): relief, hidrografie, climă, elemente de

biogeografie.3. Elemente de geografie umană: populaţie, aşezări, resurse naturale, activităţi economice.4. Diviziuni interioare.5. Rolul ţării în lume.

TURCIA

Suprafaţa: 780 043 km2

Populaţia: 80,8 mil. loc.Capitala: Ankara

Turcia(total)

Suprafaţa(km2)

Populaţia(mil. loc.)

Partea europeană 23 743 11,5Partea asiatică 756 300 69,3

Prezentaţi pe scurt, pe baza tabelului de mai sus, caracteristica Turciei de a fi un stat eurasiatic.

Poziţie: Turcia este situată în două continente, ocupând zona de legătură între Asia (Asia de Vest) şi Europa (Europa de Sud – Est), având locul de trecere obligatorie dintre Marea Neagră şi Marea Mediterană, precum şi un loc de trecere istorică între Asia Mică şi Europa.

Caracteristicile naturale: Predomină relieful înalt, de podişuri (Podişul Anatoliei, în centru) şi munţi (Munţii Pontici, în nord, Munţii Taurus, în sud şi Munţii Aras, cu Vârful Ararat, cel mai înalt, 5 197 m, în est). Râurile principale aparţin bazinului Mării Negre, al Mării Mediterane şi al Golfului Persic (prin Tigru şi Eufrat). Climatul este arid în interior şi ploios pe margini. Spre Marea Mediterană există un climat de tip mediteranean.

49

Elemente de geografie umană: Populaţia actuală este formată predominant din turci (originari din Asia Centrală) şi kurzi. Teritoriul Turciei a aparţinut în istorie, succesiv, lumii elenistice, Imperiului Roman, Imperiului Bizantin. Turcii au creat un imperiu extins (Imperiul Otoman), al cărui continuator este statul actual.Oraşele principale sunt Istanbul (14 mil. loc., unul dintre cele mai mari din lume), Ankara (4,6 mil. loc.), Izmir (2,9 mil. loc.), Adana (1,7 mil. loc), Bursa (1,7 mil. loc.), Gaziantep (1,5 mil. loc.), Antalya (1,1 mil. loc.), Konya (1,1 mil. loc.).Resursele sunt modeste cantitativ. Cele mai importante resurse sunt cele de crom, lignit, minereu de fier şi argint. Industria este în sec. XXI în plină dezvoltare (Turcia producând energie electrică, produse siderurgice – loc 8 mondial, produse ale prelucrării minereurilor neferoase, maşini etc.).

Rolul Turciei în lume: Turcia este o ţară cu o importantă dezvoltare recentă. Populaţia ei a crescut în ultimii ani (Turcia a ajuns pe locul 18 mondial). Oraşul Istanbul, fostă capitală a Imperiului Bizantin (Constantinopole) şi Otoman, situat în cea mai mare parte în regiunea europeană a Turciei, reprezintă o mare aglomerare umană. Totodată, Turcia este şi o destinaţie turistică foarte căutată, pentru peisaje, vestigii istorice din Antichitate şi litoralul mediteranean.

Aplicaţii1. Prezentaţi, pe baza celor învăţate la istorie, extinderea maximă a Imperiului Otoman.2. Presupunem că doriţi să faceţi o excursie de 10 zile în Turcia. Ce trebuie să ştiţi şi cum vă

pregătiţi?

ISRAEL


Populaţia: 8,5 mil. loc.Capitala: Ierusalim

Poziţie: Statul Israel este situat în Orientul Apropiat, pe ţărmul de est al Mării Mediterane. Este cuprins între Marea Mediterană, în vest şi râul Iordan şi Marea Moartă, în est. În sud, prin golful Akaba şi portul Elath are ieşire la Marea Roşie.

Caracteristicile naturale: Relieful se caracterizează prin existenţa a trei fâşii paralele:- în vest, spre Marea Mediterană, o câmpie litorală:- în centru, munţi joşi (Munţii Iudeii, sub 1 000 m), continuaţi spre sud cu un podiş

asemănător unui platou (Negev), cu aspect şi climat deşertic;- în est, un şanţ tectonic („rift”) traversat de la nord la sud de râul Iordan, continuat cu Marea

Moartă (situată la 400 m sub nivelul Oceanului Planetar); şanţul tectonic este mărgini în partea de nord de înălţimile Golan (cu Vârful Hermon, 2 224 m).

Climatul mediteranean (pe litoralul Mării Mediterane) devine arid spre interior. Marea Moartă (care este un lac) are o salinitate foarte ridicată (considerată cea mai mare din lume).

Elemente de geografie umană: Populaţia Israelului reprezintă 1/5 din populaţia de origine evreiască din lume. De la înfiinţarea statului (1948), populaţia a crescut numeric prin stabilirea pe teritoriul istoric al statului evreu a unui număr de persoane din diaspora, dar şi ca efect al unui spor natural ridicat. Poporul evreu se identifică cu evenimentele istorice, persoane şi personaje consemnate în Biblie. Unul dintre cele mai vechi oraşe din lume, Ierichon, îşi are originea cu peste cinci milenii în urmă. Teritoriul Israelului şi îndeosebi oraşul Ierusalim au reprezentat locul de destinaţie pentru cruciadele care au pornit din Europa în cursul Evului Mediu.În teritoriile autonome Cisiordania şi Gaza din componenţa statului Israel trăieşte poporul palestinian (cu o guvernare proprie şi autonomie administrativă).Oraşele principale sunt Ierusalim, Tel Aviv – Jaffa, Haifa şi Beersheba.

50

Principala resursă naturală o reprezintă fosfaţii. Industria (cu ramuri tradiţionale, dar şi ramuri moderne) este reprezentată de prelucrarea petrolului, construcţiile de maşini, industria aeronautică, electronică etc. Prelucrarea diamantelor este o activitate tradiţională. Agricultura, practicată pe suprafeţe limitate, are însă un caracter intensiv.Statul Israel reprezintă o destinaţie turistică deosebită prin monumente istorice, locuri cu semnificaţie biblică şi îndeosebi oraşul Ierusalim („oraş sfânt” pentru evrei, creştini şi musulmani).Sectorul financiar – bancar are un rol esenţial în dezvoltarea economică a statului şi afirmarea sa în lumea contemporană.

Rolul Israelului în lume: Poporul evreu, situat atât în nucleul actual al statului Israel, cât şi în multe regiuni şi state din lume, a avut o istorie străveche (redată şi în evenimente din Biblie), zbuciumată şi deosebit de complicată de-a lungul timpului. O lungă perioadă de timp, populaţia evreiască a trebuit să îşi părăsească locurile de origine, deplasându-se în Europa, dar şi în alte părţi ale lumii, fenomen denumit „diaspora”. După formarea statului Israel (1948), o parte din populaţia evreiască din lume s-a reîntors în aceste locuri, fondând şi construind un stat modern, democratic. Populaţia de origine evreiască a avut un rol important în cultura şi civilizaţia mondială, pentru diferite ţări, inclusiv pentru ţara noastră. În prezent are o poziţie însemnată în sistemul bancar, diferite industrii (electronică, prelucrarea diamantelor, biotehnologii) şi în sistemul mondial actual de valori. Fiind pe poziţii divergente cu populaţiile şi statele înconjurătoare, şi-a dezvoltat un sistem de apărare corespunzător.

JAPONIA


Populaţia: 126 706 000 loc.Capitala: Tokyo

Poziţie: Japonia este situată în partea de est a Asiei şi în partea de vest a Oceanului Pacific. Este formată din mai multe insule (care alcătuiesc împreună arhipelagul japonez), dintre care mai întinse sunt Hokkaido, în nord, Honshu (sau Hondo), în partea centrală, cea mai extinsă, insulele Shikoku, Kyushu, în sud. Arhipelagul japonez are forma unui arc de insule, cu o lungime totală de peste 2 000 km.

Caracteristicile naturale: Arhipelagul japonez se află la contactul dintre două plăci tectonice: placa eurasiatică (în vest) şi placa pacifică (în est). În lungul acestui contact, placa pacifică coboară sub placa asiatică, formând un aliniament de fose (gropi abisale) situate în Oceanul Pacific, dar aproape de arhipelagul japonez. Ca efect al acestui contact al plăcilor tectonice („coliziune”), s-au format lanţurile de munţi, vulcanii (în număr de 200, dintre care 50 sunt activi) şi au loc, frecvent, cutremure (câte 4 – 5 pe zi). Relieful este predominant montan (pe mai mult de 80% din întinderea teritoriului), cu vârfuri de peste 3 000 m (de exemplu Fujisan, 3 776 m). Regiunile deluroase sunt formate, şi ele, din roci dure, iar câmpiile, de mică întindere, sunt situate pe litoral (câmpii litorale). Munţii vulcanici şi vulcanii activi din arhipelagul japonez fac parte din „Cercul de foc al Pacificului”.Ca rezultat al extinderii în latitudine, se succed, de la nord la sud, trei tipuri de climă: mai rece în nord, temperat – oceanică, oceanică în centru şi climă mediteraneană, în sud. Râurile sunt scurte, dar cu debite bogate.

Elemente de geografie umană: Populaţia Japoniei are valori constante în ultimele decenii, ca efect al sporului natural foarte redus. În ultimul deceniu (2008 – 2018) a scăzut chiar cu 1 milion de locuitori. Densitatea populaţiei este însă ridicată (peste 300 loc./km2). Cele mai mari oraşe sunt Tokyo (cu peste 13 mil. loc.), Yokohama (3,7 mil. loc.), Osaka şi Nagoya (cu peste 2 mil. loc.). Are, de asemenea, alte zece oraşe cu peste 1 mil. loc. Se consideră că oraşele japoneze principale

51

din insula Honshu formează împreună un megalopolis (adică un oraş de foarte mari dimensiuni). Japonia este un stat omogen din punct de vedere etnic (99% din populaţie o formează japonezii).Resursele naturale sunt modeste, acoperind 1/10 din necesarul economiei. Japonia importă cantităţi mari de materii prime (petrol, gaze naturale, minereu de fier, minereuri neferoase). Ramurile principale sunt reprezentate de industria electrotehnică, electronică, de nave, autoturisme (loc 2 mondial, dar mult timp prima producătoare), optică şi industrii tradiţionale (porţelanuri, obiecte din mătase şi jad). Agricultura are un randament foarte ridicat. Reţeaua de căi ferate şi şosele, foarte moderne, este completată de tunele submarine sau poduri între insule. Trenurile de mare viteză (denumite Shinkansen) funcţionează de peste cinci decenii. Are porturi dezvoltate şi aeroporturi de mari dimensiuni (ca rezultat al relativei izolări de continent).

Rolul Japoniei în lume: O anumită perioadă de timp (între 1970 – 2000), Japonia a reprezentat modelul economic cel mai performant, fiind atunci pe locuri importante la multe produse industriale precum şi în domeniul transporturilor navale. În prezent este cunoscută, printre altele, prin maşini şi produse electronice prezente în toată lumea. O preocupare importantă a japonezilor o reprezintă realizarea unor construcţii şi industrii antiseismice, precum şi cercetarea, prevederea şi diminuarea efectelor cutremurelor. În prezent, societatea japoneză este concentrată pe calitate, eficienţă şi rapiditate. Japonia are, în continuare, o poziţie însemnată în multe ramuri economice, comerţ şi transporturi.

(1) Urmăriţi o hartă şi explicaţi fenomenele care sunt reprezentate pe aceasta.(2) Prezentaţi rolul poziţiei geografice a Japoniei în evenimentele din timpul celui de-al doilea

război mondial.(3) Precizaţi efectele stagnării populaţiei Japoniei asupra dezvoltării sale economice şi a rolului

în lumea contemporană.(4) Precizaţi denumirile unor automobile produse în Japonia.

CHINA

Suprafaţa: 9 572 900 km2

Populaţia: 1 382 710 000 loc.Capitala: Beijing

Poziţie: China este situată în partea de est a Asiei, dar datorită suprafeţei mari (locul 3 în lume), ajunge în vest până în Asia Centrală. Faţada spre Oceanul Pacific şi câmpiile situate în apropierea acestuia reprezintă regiunea cea mai populată a Chinei şi, totodată, cu cea mai mare dezvoltare economică.

Caracteristicile naturale: Ca efect al întinderii mari şi poziţiei geografice, China are unităţi de relief care sintetizează caracteristicile reliefului Asiei, precum şi mai multe varietăţi de climă şi vegetaţie. Relieful cuprinde munţi înalţi şi foarte înalţi (Himalaya, Kunlun), podişuri înalte (Tibet şi o porţiune din Pamir), depresiuni interioare (Tarim, Tsungaria, Depresiunea roşie, pe Chang Jiang) şi câmpii marginale (Câmpia Chinei de Est, Câmpia Manciuriei). O unitate de relief specifică o reprezintă Podişul de Loess cu cele mai mari acumulări de loess din lume. În sud – est se află Munţii Chinei de Sud, foarte vechi, cu aspect de podiş, care aparţin unui fragment al Laurasiei (Scutul Sinic). Reţeaua hidrografică cuprinde fluvii mari (Chang – Jiang, cu baraje şi lacuri hidroenergetice, Huang Ho, Brahmaputra, Mekong), precum şi alte râuri din partea de sud, cu debite foarte mari.Climatul este pe mari întinderi temperat – continental, deşertic spre interior, oceanic şi subtropical spre Oceanul Pacific. Munţii înalţi au o climă alpină, cu ierni lungi şi acumulări de apă în stare solidă.

52

Elemente de geografie umană: China a fost aproape tot timpul de-a lungul istoriei cea mai populată regiune a globului. În prezent este, de asemenea, cea mai populată, fiind însă pe punctul ca în următorii ani să fie depăşită de India. Chinezii, încă din Antichitate, s-au ocupat de prelucrarea bronzului, a fierului, producerea mătăsii naturale şi au cunoscut busola, hârtia şi praful de puşca. Au realizat una dintre cele mai mari construcţii: Marele Zid Chinezesc, cu o lungime de 5 000 km. În anul 2016, după o perioadă de limitare demografică, China a trecut la o creştere naturală liberă. Are 23 de oraşe cu peste 3 milioane locuitori şi alte 20 de oraşe cu o populaţie între 1 şi 3 milioane locuitori, ceea ce arată dezvoltarea urbană deosebită a Chinei. Cele mai mari oraşe (care sunt, în realitate, mari aglomeraţii) sunt Shanghai (20,2 mil. loc), Beijing (19,5 mil. loc.), Guangzhou (10,6 mil. loc.), Shenzen (10,4 mil. loc.), Tianjin (9,3 mil. loc.), Dongguan (7,3 mil. loc.), Chendu (7,1 mil. loc.) şi Nanjing (7,2 mil. loc.). Populaţia urbană a Chinei este de aproximativ 750 mil. persoane (mai mult de ½ din populaţia totală). Resursele naturale principale sunt minereurile de fier, cărbunii superiori, diferite minereuri neferoase. Resursele de petrol şi gaze naturale, deşi mai modeste, sunt exploatate în mod intensiv. China este, în prezent, pe primul loc în lume la extracţia cărbunilor (cu aproape jumătate din producţia mondială), obţinerea energiei electrice (1/5 din producţia mondială), a oţelului (1/2 din producţia mondială), automobile (loc 1 mondial), utilaje, aparatură electronică, telefoane, ciment (60% din producţia mondială). În domeniul agriculturii se situează pe primul loc la producţia de grâu, orez, cartofi, ceai şi are cele mai mari efective de ovine şi porcine. O îndeletnicire tradiţională o reprezintă creşterea viermilor de mătase şi producţia de mătase naturală. Transporturile (feroviare, rutiere, maritime şi aeriene) s-au dezvoltat foarte mult în ultimii ani. Există cea mai lungă cale ferată de mare viteză (între Beijing şi Guangzhou, de 1200 km, parcursă în 6 ore), alte linii inaugurate recent (Shanghai – Kunming), autostrăzi şi 10 dintre cele mai mari 18 porturi mondiale. Shanghai este primul port actual din lume, iar Beijing, al doilea aeroport mondial. În ultimele două decenii, China a trecut la explorarea spaţiului cosmic.

Rolul Chinei în lume: În secolul XXI, rolul Chinei în lumea contemporană s-a modificat sensibil: a devenit principala producătoare mondială pentru anumite ramuri şi produse industriale, având o pondere totală de ¼ din producţia mondială. Producţia agricolă a crescut mai rapid decât populaţia. În prezent, China cunoaşte o expansiune în influenţa economică pe care o are în lume şi comerţul mondial.

Aplicaţie

Analizaţi datele din tabelul de mai jos.

U.M. 2008 2018 Evoluţii (2008 – 2018)Creşteri Scăderi

cereale mil. t 460 581cărbuni mil. t 2 730 3 520minereu de fier mil. t 770 340oţel mil. t 513 831autovehicule mii buc. 6 700 24 800energie electrică mld. kwh 2 700 5 586populaţie mil. loc 1 340 1 382

Pe baza acestuia:1. Completaţi ultimele două coloane (evoluţii între 2008 şi 2018).2. Precizaţi legătura dintre creşterea producţiei de cereale şi creşterea populaţiei.3. Explicaţi de ce s-a dublat producţia de energie electrică.4. Prezentaţi o scurtă concluzie, de 3 – 4 rânduri, rezultată din analiza datelor din tabelul de

mai sus.

53

Rezumat: Asia – geografie umană şi state

Creşterea populaţiei continentului asiatic este foarte mare (de 440 mil. persoane, între 2008 şi 2018, ceea ce reprezintă mai mult de ½ din populaţia Europei).

Resursele scoarţei terestre sunt deosebit de diversificate şi bogate: aproape 70% din resursele mondiale de hidrocarburi, aproape ½ din resursele de cărbuni, mari resurse de uraniu, minereuri feroase, neferoase şi diamante. Producţia agricolă a Asiei a crescut în acelaşi ritm cu populaţia, asigurându-se pentru aceasta produsele agroalimentare de bază.

Oraşele din ţările în dezvoltare (Karachi, Calcutta, Mumbay, Manilla, Madras, Bangkok, Jakarta, Dakka) au devenit mari metropole, iar acest fenomen va continua şi pentru alte oraşe. În Asia se află situate cele mai populate ţări din lume, India şi China, precum şi alte cinci ţări cu peste 100 mil. loc. Asia deţine. În prezent, mai mult de ½ din comerţul mondial actual. Are cele mai mari porturi din lume, aeroporturi foarte mari, cu un rol deosebit în traficul mondial de pasageri şi mărfuri.

Există, în perspectivă, posibilitatea suprapopulării unor regiuni şi areale în care, chiar şi în prezent, populaţia este foarte concentrată (Jawa, delta Gange – Brahmaputra, Câmpia Chinei de Est).

Energia atomică, bazată pe resurse de uraniu (Kazahstanul fiind prima producătoare mondială) are o pondere semnificativă în mai multe ţări (Coreea de Sud, China, Kazahstan, Japonia, Israel).

Activitate independentă

Aveţi în vedere următoarele ţări asiatice: Kazahstan, Mongolia, Iran, Pakistan, Indonezia, Uzbekistan, Vietnam, Irak, India, Coreea de Nord, Arabia Saudită, Bangladesh, Myanmar, Coreea de Sud, Azerbaidjan, Nepal, Thailanda, Sri Lanka, Malaysia, Filipine.

Alegeţi o ţară, dintre cele de mai sus, prin înţelegere cu ceilalţi colegi sau prin tragere la sorţi.

Realizaţi o scurtă caracterizare a acesteia, pe cel mult o pagină, după modelul ţărilor prezentate în manual. Utilizaţi diferite surse de informare, inclusiv internet.

Prezentaţi colegilor voştri, în următoarea oră de geografie, în cel mult două minute, rezultatele la care aţi ajuns. Subliniaţi îndeosebi elementele geografice specifice ţării prezentate. La sfârşitul prezentărilor subliniaţi, în 3 – 4 idei exprimate oral, de ce aţi vizita ţara respectivă.

Activitate de grup

Organizaţi-vă în şase grupe de câte 3 – 5 elevi, în funcţie de numărul de elevi din clasă, corespunzătoare celor şase regiuni ale Asiei: Asia de Nord (partea asiatică a Federaţiei Ruse), Asia de Vest şi Sud – Vest, Asia Centrală, Asia de Sud, Asia de Est şi Asia de Sud – Est.

Fiecare grup trebuie să realizeze o scurtă caracterizare a regiunii alese, în cel mult o pagină, care să se refere la elementele geografice specifice regiunii şi comune ţărilor componente: poziţie, întindere, caracteristici naturale (relief, ape, climă), elemente de geografie umană (concentrarea populaţiei, oraşe, diversitatea umană, state, resurse naturale, activităţi economice).

Un elev din fiecare grupă va prezenta colegilor, pe scurt, cele constatate.

Aplicaţie

Analizaţi datele cuprinse în tabelul următor şi realizaţi sarcinile de mai jos.

54

Ţări Populaţie (mil. loc.) Creşterea populaţiei între 2008 – 2018 (mil.persoane)2008 2018

Bangladesh 146 160 14China 1 322 1 382Coreea de Sud 48 51Filipine 90 103India 1 147 1 324Indonezia 228 262Myanmar 49 53Pakistan 163 208Turcia 71 81Vietnam 86 92

(1) Calculaţi creşterea populaţiei fiecărei ţări, între 2008 şi 2018 şi notaţi valorile obţinute într-un tabel asemănător celui de mai sus, în rubrica respectivă (după exemplul dat).

(2) Numiţi două ţări cu cea mai mare creştere a populaţiei.(3) Notaţi două ţări cu cea mai mică creştere a populaţiei.(4) Numiţi ţările care au crescut cu o populaţie mai mare decât populaţia actuală a ţării noastre

(22,1 mil. loc.).(5) Comparaţi creşterea populaţiei în India şi China.(6) Răspundeţi la următoarea întrebare: Va întrece populaţia Indiei populaţia Chinei?(7) Comparaţi creşterea populaţiei Indiei şi Chinei cu populaţia actuală a Europei (720 mil.

loc.).

Sinteză şi evaluare

(A) Sinteză (Asia)

Asia este cel mai întins şi cel mai populat continent (cu 60% din populaţia Terrei). Are condiţii naturale diversificate, ca efect al întinderii şi dispunerii în latitudine. Prin comparaţie cu alte continente, în Asia se întâlnesc cele mai mari înălţimi (pe o suprafaţă întinsă şi foarte înaltă), podişuri vechi, depresiuni interioare şi câmpii traversate de mari fluvii ale planetei.

Populaţia este răspândită inegal, existând mari concentrări, dar şi regiuni cu o populaţie mai rară (Asia de Nord şi regiunile deşertice).

Există o varietate de religii, practicate în diferite ţări. Oraşul Ierusalim este considerat oraş sfânt pentru trei religii.

Orientul Apropiat, Câmpia Mesopotamiei, Valea Indului şi China de Est au avut vechi culturi şi civilizaţii.

Asia are, totodată, o mare diversitate lingvistică, etnică şi confesională.Există fenomene negative, care afectează regiuni locuite: cicloni (îndeosebi în Asia de Sud –

Est), cutremure (pe faţada pacifică a continentului), aridizarea climatică (în zonele semideşertice), tsunami (îndeosebi în arhipelagurile sud-est asiatice), activităţi vulcanice (asociate Cercului de Foc al Pacificului), îngheţuri (spre Oceanul Arctic), precipitaţii excesive (datorate musonilor), poluarea aerului (în regiunile cu industrie bazată pe cărbune din China şi India). Pe mari întinderi (Asia Centrală şi de Nord, Asia de Sud – Vest şi de Sud) sistemul de transport este modest, dar există regiuni cu sisteme moderne (îndeosebi Japonia, dar şi China de Est, Coreea de Sud).

Totodată, Asia deţine câteva recorduri, cum ar fi: cea mai mare acumulare de apă dulce şi cel mai adânc lac (Lacul Baikal), cel mai întins lac (Marea Caspică), cel mai sărat (Marea Moartă) şi cea mai mare acumulare de loess (Podişul de Loess).

55

(B) Evaluare

Întrebări explicate

1. Precizaţi dacă propoziţia de mai jos este adevărată sau falsă. Notaţi, pe o pagină separată, A dacă este adevărată sau F, dacă este falsă.

Cel mai populat stat din lume este, în prezent, India. (A /F)Se pot acorda 5 p. pentru răspunsul corect

2. Aveţi în vedere următorii termeni: musoni, sezonier, precipitaţii, Oceanul Indian, Asia, temperatură, presiune.Elaboraţi un text de cel mult 5 rânduri, în care să precizaţi specificul musonilor, utilizând, câte o singură dată, termenii de mai sus.

Textul poate fi, de exemplu, următorul: Musonii sunt vânturi sezoniere, care bat între Oceanul Indian şi Asia, în sensuri diferite, câte o jumătate de an. Ei se formează din cauza diferenţei de temperatură şi presiune între ocean şi continent. Când bat spre continent, aceste vânturi aduc precipitaţii bogate.

Se pot acorda câte 4 p. pentru fiecare termen utilizat corect7 x 4 p. = 28 p.

3. Citiţi cu atenţie textul următor. Notaţi termenii întâlniţi în cinci grupe, completând un tabel asemănător celui de mai jos.

Partea centrală a Asiei este o regiune foarte înaltă, cu munţi şi podişuri, care au peste 5 000 m: Tibet, Himalaya, Pamir. În arhipelagul japonez este prezent relieful vulcanic, există mai mulţi vulcani activi şi se produc frecvent cutremure. Musonii aduc precipitaţii bogate iar pe fluvii se produc inundaţii. Statul Bangladesh, insula Jawa, Câmpia Chinei de Est şi Valea Gangelui sunt regiuni unde populaţia este foarte concentrată, sporul natural ridicat, cu o densitate a populaţiei de aproximativ 1 000 loc./km2. Singapore este un oraş – stat insular şi, în acelaşi timp, o metropolă şi al doilea port mondial. În regiunea Golfului Persic sunt cele mai mari rezerve de petrol şi gaz metan, iar rizicultura practicată îndeosebi în câmpii şi delte este principala activitate agricolă din Asia de Sud, de Est şi de Sud – Est. Resursele de uraniu sunt utilizate pentru producerea energiei electrice în atomocentrale.

Relief(forme şi trepte)

Fenomenenaturale

Populaţie Resurse şi economie

Regiunigeografice

munţi vulcani activi populaţie petrol Jawa

Se pot acorda câte 4 p. pentru fiecare 4 elemente menţionate corect, din fiecare categorie4 x 4 p. = 16 p.

56

Asia – test de evaluare finală

I. Identificaţi răspunsul corect, încercuind litera corespunzătoare acestuia.1. Este situat atât în Emisfera Nordică, cât şi în Emisfera Sudică, statul:a. Indonezia; b. Filipine; c. Malaysia; d. Sri Lanka

2. Cea mai mare densitate a populaţiei într-un stat situat pe continent se înregistrează în:a. Bangladesh; b. Coreea de Sud; c. Taiwan, d. India

3. La o suprafaţă de 44,7 mil. km2 şi o populaţie de 4 470 mil. loc. densitatea populaţiei Asiei este de:

a. 1 loc./km2; b. 10 loc./km2; c. 100 loc./km2; d. 1 000 loc./km2.

4. Cel mai populat oraş asiatic este:a. Beijing; b. Bombay (Mumbay); c. Shanghai; d. Tokyo.

5. Al doilea vârf ca înălţime din lume (K2 sau Chogori) este situat în:a. Himalaya; b. Karakorum; c. Pamir; d. Tibet

6. Râurile din Peninsula Asia Mică aparţin bazinului Oceanului:a. Atlantic; b. Arctic; c. Indian; d. Pacific.

7. Există două anotimpuri în:a. Arhipelagul Indonezian; b. Asia Centrală Înaltă;c. Asia musonică d. Peninsula Coreea.

8. Kazahstan, Turcia şi Federaţia Rusă au în comun următoarea caracteristică:a. sunt ţări cu spor natural ridicat;b. au o densitate redusă a populaţiei,c. sunt ţări eurasiatice;d. au mari resurse hidroenergetice.

9. Ierusalim este considera „oraş sfânt” pentru:a. o religie; b. două religii; c. trei religii; d. patru religii.

10. Cea mai mare întindere din continentul asiatic aparţine:a. Chinei; b. Indiei; c. Indoneziei; d. Federaţiei Ruse.

Se acordă câte 2 p. pentru fiecare răspuns corect10 x 2 p. = 20 p.

II. Precizaţi dacă propoziţiile de mai jos sunt adevărate sau false. Notaţi, pe o pagină separată, A dacă sunt adevărate sau F, dacă sunt false.

1. Populaţia Japoniei a crescut foarte mult în ultimii ani. A F2. Distanţa nord – sud sau vest – est între părţile extreme ale Asiei reprezintă aproximativ ¼

din lungimea Ecuatorului. A F3. Musonul care bate dinspre continent spre Oceanul Atlantic aduce precipitaţii bogate.

A F4. Marea Caspică este situată sub nivelul Oceanului Planetar. A F5. Munţii Himalaya sunt denumiţi „acoperişul lumii”. A F


57

III. Aveţi în vedere datele din tabelul de mai jos.

Ţara Densitatea populaţiei(loc./km2)

2008 2018Bangladesh 990 1 086China 138 144Coreea de Sud 488 511India 349 403Japonia 343 335Pakistan 205 261Taiwan 634 651Vietnam 260 280

Notaţi, pe o foaie alăturată, răspunsurile la întrebările de mai jos:1. Ce ţară şi-a micşorat populaţia între 2008 şi 2018?2. În ce ţară s-a înregistrat cea mai mare creştere a densităţii populaţiei în valori absolute?3. Ce ţară a înregistrat o creştere a densităţii populaţiei între 2008 şi 2018, aproape egală cu

densitatea actuală a populaţiei Asiei (100 loc./km2)?4. Analizând creşterea densităţii populaţiei între 2008 şi 2018 a Indiei (peste 50 loc./km2) şi

Chinei (6 loc./km2), la populaţii comparabile (de 1,3 miliarde loc.), precizaţi care dintre aceste ţări a avut o creştere mai mare în valori absolute.

5. Cu cât a crescut populaţia Vietnamului între 2008 şi 2018, presupunând că suprafaţa acestuia este de 300 000 km2?

Se acordă câte 4 p. pentru fiecare răspuns corect5 x 4 p = 20 p.

IV. Aveţi în vedere următorii termeni: a) nume proprii care se referă la localizări geografice: Oceanul Arctic, Oceanul Indian, Marea

Roşie, Golful Persic, Lacul Baikal, Podişul Dekkan, Podişul Arabiei, Gondwana;b) termeni care denumesc elemente, fenomene şi procese: temperatură, deşert, taiga, mangrove,

maree, tsunami, banchiză.Elaboraţi un text de cel mult ½ pagină, folosind împreună numele proprii şi termenii de mai sus, în care să prezentaţi câteva caracteristici geografice, la alegere.Se pot acorda câte 2 p. pentru fiecare termen şi nume propriu utilizat corespunzător (14 x 2 p. = 28 p.); se acordă 2 p. pentru coerenţa şi corectitudinea textului (total 30 p.).

Punctaj test:I. 10 x 2 p. = 20 p.II. 5 x 4 p. = 20 p.

III. 5 x 4 p. = 20 p.IV. 14 x 2 p. = 28 p. + 2 p. = 30 p.

Total punctaj = 90 p.Din oficiu = 10 p.Total test = 100 p.

Barem explicat:I. Răspunsuri corecte: 1. c, 2. a, 3. c, 4. b, 5. c, 6. b, 7. b, 8. c, 9. c, 10. c.II. Răspunsuri corecte: 1. F, 2. A, 3. F, 4. A, 5. F.Răspunsurile la I şi II pot fi verificate prin textele, hărţile şi tabelele din manual.III. Răspunsuri corecte: 1. Japonia, 2. Bangladesh, 3. Bangladesh, 4. India (deoarece are o

suprafaţă mai mică), 5. 6 mil. persoane (300 000 km2 x 20 loc./km2 = 6 mil. persoane).

58

IV. O variantă de text ar putea fi următoarea:

Oceanul Arctic are, frecvent, apa îngheţată sub formă de banchiză. În regiunea Mării Roşii şi a Golfului Persic se înregistrează vara cea mai ridicată temperatură. Ţărmurile sudice ale Oceanului Indian au în anumite locuri o vegetaţie de mangrove. Ca efect al cutremurelor care au loc pe fundul oceanelor se formează valuri de tip tsunami. Podişul Arabiei este, în cea mai mare parte, un deşert. Lacul Baikal este situat într-o regiune de taiga. Podişul Dekkan a aparţinut continentului sudic Gondwana.

14 x 2 p. = 28 p.Pentru coerenţa textului = 2 p.

Unitatea de învăţare (4): Africa – prezentare geografică ( 6 ore)


Comp.speci -

fice


Resurse Evaluare


1.1.2.1.

identificarea liniilor geografice principale şi a emisferelor

înţelegerea şi explicarea simetriei latitudinale

analiza consecinţelor simetriei faţă de Ecuator

hărţi ale Africii (coordonate, distanţe)

planiglob hărţi diferite (zone de

climă, zone de vegetaţie)

Relieful2.3.4.2.

analiza unei hărţi fiziografice sau hipsometrice

identificarea şi localizarea treptelor altitudinale

identificarea unor exemple de unităţi de relief

hartă hipsometrică tabel cu treptele de

relief imagini ale reliefului

african (munţi, depresiuni etc.)

Riftul african2.1.2.3.

localizarea riftului african explicarea modului de formare

a unui rift caracterizarea zonei de rift

harta reliefului Africii cu traseul riftului

harta plăcilor tectonice (planiglob)

imagini Hidrografie

2.1.2.2.4.3.

identificarea formelor geografice ale hidrografiei Africii

identificarea şi prezentarea marilor fluvii şi lacuri africane

identificarea regiunilor endoreice şi explicarea existenţei lor

Africa – harta hidrografiei

imagini cu fluvii africane şi lacuri

Climă şi biogeografie 2.1.

2.2.4.3.

identificarea zonelor de climă caracterizarea a 2 – 3 zone de

climă identificarea zonelor de

vegetaţie din Africa analiza legăturii dintre climă

şi vegetaţie analiza repartiţiei unor

animale caracteristice discutarea legăturii dintre

harta zonelor de climă date climatice imagini harta zonelor de

vegetaţie fotografii (plante

adaptate) fotografii (animale)

59

vegetaţie şi faună

Specificul demografic 3.3.

3.4.

prezentarea şi demonstrarea specificului demografic (creşterea populaţiei totale şi pe ţări, sporul natural)

explicarea originii umanităţii comparaţii referitoare la

populaţie (Europa, Asia, Africa)

grafice ale creşterii populaţiei

tabele cu date semnificative

hartă a antropogenezei (cu direcţiile de migraţiune)

Harta politică şi marile oraşe 2.3.

3.3.

analiza hărţii politice: localizarea statelor şi a capitalelor

analiza localizării oraşelor mari din Africa

harta politică a Africii tabel cu populaţia

oraşelor mari hartă a oraşelor

Africii imagini

Studii de caz: Problemele

Africii în lumea contemporană

Sahara

3.3.4.1.4.3.

identificarea unor probleme africane (creşterea demografică, producţia alimentară etc.)

precizarea şi discutarea unor soluţii pentru problemele africane

identificarea specificului geografic al Saharei

precizarea resurselor şi a ţărilor sahariene

date demografice date de agricultură şi

industrie harta Saharei resurse şi ţări

Caracterizarea geografică a unor state (la alegere)

2.1.3.3.

identificarea unui model de prezentare geografică (esenţializată) a unui stat

aplicarea modelului la statele alese

hărţi ale statelor (fizică, harta resurselor, economică şi a oraşelor)

date statistice imagini

Portofoliu

Test Africa

Observaţi şi rezolvaţi

1. Urmăriţi un planiglob; pe baza lui, prezentaţi oral:- poziţia Africii faţă de Ecuator, tropice şi Primul Meridian;- poziţia celorlalte continente şi oceane faţă de Africa

Aplicaţii(1) Menţionaţi emisferele în care este situată Africa, în ordinea poziţiei punctelor extreme.(2) Identificaţi, denumiţi şi localizaţi oceanele, mările, insulele şi strâmtorile care înconjoară

Africa.(3) Menţionaţi limitele Africii în raport cu Asia şi Europa.(4) Precizaţi caracteristicile ţărmurilor Africii prin comparaţie cu ale Europei şi Asiei.(5) Comparaţi lungimea unui meridian (de aproximativ 20 000 km) cu lungimea Africii, de la

sud la nord.(6) Comparaţi lungimea Ecuatorului cu distanţa în Africa de la est la vest.

Rezumat

60

Africa este al doilea continent ca suprafaţă şi populaţie. Este singurul continent situat în cele patru emisfere. Africa este, prin poziţie, continentul situat în centrul planiglobului. Distanţele nord – sud şi vest – est sunt comparabile între ele. Faţă de Ecuator, este situat pe o suprafaţă mai mare în emisfera nordică, faţă de cea sudică. Meridianul central al Africii este meridianul de 20° long.E, care o împarte, spre vest şi spre

est, în două părţi aproape egale. Cea mai mare insulă situată în apropierea Africii este Insula Madagascar.

Extinderi

Africa de Nord, situată în apropierea Mării Mediterane, împreună cu Europa şi Asia de Vest au reprezentat „Lumea Veche”; aceste trei continente erau despărţite de o mare situată la „mijlocul Pământului”, adică Marea Mediterană.

Cea mai veche civilizaţie şi cultură situată pe continentul african a fost cea a Egiptului Antic (dezvoltată pe Valea şi Delta Nilului), Fenicienii (care au ocolit continentul), grecii şi romanii au influenţat în Antichitate nordul Africii. În Evul Mediu, în nordul Africii s-au stabilit arabii, ca rezultat al expansiunii lumii islamice. În timpul epocii descoperirilor geografice (sec. XV – VIII), pe ţărmurile continentului au ajuns mai mulţi navigatori, iar în centru, exploratori europeni.

Erathostene (sec. II a.Chr.), filozof, matematician şi geograf grec, considerat ca fondator al cartografiei, a fost primul care a măsurat circumferinţa Pământului. Acest lucru l-a realizat în Egipt, prin măsurarea pe teren a distanţei dintre două localităţi (Siene şi Alexandria) şi compararea proiecţiei unghiului sub care cad razele solare în fiecare dintre aceste locuri, la solstiţiul de vară. Din această măsurare şi calculare a arcului de cerc corespunzător, a ajuns la o cifră a circumferinţei Terrei în lungul unui meridian (şi a celui opus) de aproape 40 000 km.

RELIEFUL AFRICII – CARACTERISTICI GENERALE. RIFTUL AFRICAN

Harta generală a reliefului Africii (din atlas) şi legenda


Harta de mai sus redă, într-o formă generalizată şi simplificată, treptele de relief ale Africii (redate în legendă) şi principalele ei unităţi de relief.

Urmărind această hartă, precizaţi:- treapta de relief predominantă ca întindere;- localizarea câmpiilor marginale şi a munţilor înalţi (cu menţionarea denumirii acestora),- denumirea şi localizarea depresiunilor mari;- identificaţi, denumiţi şi localizaţi vârfurile cu altitudini mai mari de 4 000 m.

Text explicativ

Africa este, pe cea mai mare întindere, un podiş în care există depresiuni interioare de mare întindere. Câmpiile sunt relativ reduse ca întindere şi ocupă poziţii marginale.

Podişul Înalt al Etiopiei este o regiune montană înaltă. Spre sud se continuă cu o regiune de munţi vulcanici. Munţii Atlas, formaţi în orogeneza alpină, reprezintă extremitatea vestică a lanţului alpino – himalayan.

În partea central – estică a Africii, având o direcţie perpendiculară pe Ecuator, se află o mare depicătură a scoarţei terestre, denumită Grabenul Est African; grabenul este lung şi sinuos. Oamenii de ştiinţă au stabilit că acest graben este un rift (de aceea se utilizează şi denumirea de „Riftul est african”).

61

Aplicaţie

Prezentaţi oral o posibilitate de a stabili înălţimea medie a continentului african.

Rezumat

Africa este, în întregul ei, cel mai întins podiş al planetei. Are o înălţime medie ridicată (750 m), caracteristică celei mai mari părţi a continentului. Relieful Africii cuprinde mai multe tipuri: munţi ai orogenezei alpine (Munţii Atlas),

podişuri ale continentului sudic Gondwana (Sahara etc.), munţi proveniţi din fragmentarea scoarţei (Munţii Scorpiei), câmpii litorale, depresiuni interioare, masive montane insulare (Ahaggar, Tibesti etc.), relief deşertic (cu erguri, hamade şi văi seci), munţi vulcanici (Kenya, Kilimanjaro, Ruwenzori etc.), văi adâncite în podiş (Nilul, Zair) şi un şanţ tectonic de mari dimensiuni (Marele Graben Est African, care este un rift în extindere).

Continentul se suprapune plăcii tectonice africane; această placă se continuă spre nord-est cu Podişul (şi Placa) Arabă, de care este despărţită prin Marea Roşie (care este un rift).

Africa (şi placa africană) reprezintă partea centrală a vechiului continent sudic Gondwana, din care s-au desprins şi s-au deplasat în diferite direcţii America de Sud, India, Australia, Antarctida şi insula Madagascar.

Extinderi

Riftul (grabenul) est african a avut un anumit rol în evoluţia speciei umane. Antropologii consideră că riftul est – african este „leagănul omenirii”, deoarece a oferit condiţii favorabile vieţii oamenilor primitivi. Acest lucru a fost posibil datorită căldură constante din acest loc, căldură venită din interiorul Pământului. În acelaşi timp, cele două calote ale Terrei erau acoperite cu gheţari, ca rezultat al glaciaţiunii care a cuprins planeta noastră. Pe o planetă mai „rece”, oamenii au supravieţuit în riftul est – african, datorită căldurii sale.

Denumirea vulcanului Kilimanjaro (5 895 m, cel mai înalt munte din Africa) înseamnă, în limba locuitorilor, „muntele alb”, din cauza acoperirii sale cu zăpadă. Acest munte este format din trei vulcani separaţi. Dintre aceştia, Vârful Uhuru, cel mai înalt, este şi cel mai nou. În prezent, muntele vulcanic Kilimanjaro este în stare de repaus.

HIDROGRAFIA, CLIMA ŞI BIOGEOGRAFIA – CARACTERISTICI GENERALE

Tabel cu lungimea principalelor fluvii africane

Fluviu Lungimea (km)1 Nil 6 6902 Congo (Zair) 4 3703 Niger 4 1604 Zambezi 2 6605 Orange 1 8606 Limpopo 1 6007 Senegal 1 430

Text explicativ

Hidrografia (fluviile, râurile, lacurile şi apele subterane) este influenţată de climă şi de relief.

62

Clima influenţează hidrografia prin cantitatea şi regimul precipitaţiilor, temperatură etc.Relieful influenţează hidrografia prin direcţia imprimată principalelor fluvii, posibilităţile de

acumulare a apelor subterane în depresiuni, mărimea şi forma lacurilor etc.În Africa există şi întinse suprafeţe fără scurgere exterioară, denumite regiuni (sau bazine)

endoreice.Lacurile cele mai întinse sunt situate în depresiuni (Lacul Victoria), în riftul est – african (L.

Tanganika, L. Malawi etc.).


(1) Localizaţi pe hartă râurile şi lacurile Africii.(2) Identificaţi arealele (regiunile) care nu au o reţea hidrografică superficială.(3) Grupaţi fluviile africane în cele trei bazine principale în care se varsă: Oceanul Indian,

Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic.(4) Comparaţi harta hidrografică a Africii cu cea a treptelor de relief şi precizaţi modul în care

relieful influenţează hidrografia.(5) Realizaţi un grafic, asemănător celui de mai jos, pe care să reprezentaţi lungimea fluviilor

din tabel.

Aplicaţii

Completaţi, pe o pagină separată, un tabel asemănător celui alăturat, notând numele zonelor de climă, corespondentul lor în zonele de vegetaţie şi exemple de animale caracteristice.

Zone de climă Zone de vegetaţie Animale caracteristice (exemple)

Rezumat

Africa, datorită simetriei latitudinale, are o dispunere a zonelor de climă şi de vegetaţie de asemenea simetrică (în Emisfera Nordică şi Emisfera Sudică).

Fauna africană este formată dintr-o varietate mare de mamifere, reptile, păsări, peşti, insecte, răspândite în funcţie de condiţiile naturale şi modul de hrănire.

Unele animale sunt în pericol de dispariţie (elefanţii, vânaţi pentru fildeş, rinocerii). Vegetaţia pădurii ecuatoriale este etajată. În condiţiile climatice extreme (secete, căldură, vânturi, precipitaţii), plantele s-au adaptat

acestora.

Proiect

Identificaţi principalele animale care trăiesc în Africa. Precizaţi, pentru fiecare animal menţionat în tabelul de mai jos: zona de vegetaţie în care trăieşte în mod predominant, modul de hrănire, alte două – trei elemente specifice (formă, mărime, culoare, alte aspecte), adaptări vizibile.

Notaţi aceste elemente într-un tabel asemănător celui de mai jos.Pentru a avea imaginea acestor animale, utilizaţi diferite surse (reviste, fotografii, imagini

identificate pe internet etc.).Prezentaţi în scris, în cel mult ½ pagini, două animale, la alegere.Dacă este posibil, ataşaţi şi câteva fotografii ilustrative.

63

Animale din Africa (exemple)

Animal sălbatic

Zona de vegetaţie

Mod de hrănire

Elemente specifice(culoare, mărime etc.)

Adaptări vizibile

GorilăElefant africanAntilopăGirafăLeuStruţCrocodilZebraCimpanzeuTermiteHipopotamRinocer negru

Extinderi

Nilul străbate Africa de la Ecuator la Marea Mediterană, pe o direcţie predominantă de la sud spre nord. Unul dintre izvoare (râul Kagera) se varsă în Lacul Victoria, astfel încât şi acesta este considerat o parte a Nilului. După acest lac, are denumirea de Victoria şi traversează succesiv alte două lacuri, după care are denumirea de Nilul Albert, iar apoi Nilul Alb (până la confluenţa acestuia cu Nilul Albastru). În cursul superior are mai multe cascade, iar după confluenţa cu Nilul Albastru, poartă denumirea de Nil, vărsându-se în Marea Mediterană printr-o deltă. Pe Nil a fost amenajat un mare lac de acumulare (la Asswan).

În lungul Ecuatorului, masele de aer provenite din cele două emisfere (alizeele) formează o zonă spre care acestea converg. De aceea, aceasta se numeşte Zona de Convergenţă Intertropicală (ZCIT) şi se deplasează spre cele două emisfere în raport cu succesiunea anotimpurilor.

Un exemplu de adaptare a plantelor la vânt şi secetă o reprezintă planta denumită Welwitschia Mirabilis, care are frunzele transformate de vânt. Rădăcinile sunt foarte adânci şi lungi. Se presupune că trăieşte între 500 – 1000 de ani.

SPECIFICUL DEMOGRAFIC

Text explicativ

Africa reprezintă, după toate probabilităţile, locul de origine al oamenilor şi populaţiei planetei noastre.

Cu două secole în urmă, Africa avea doar 100 mil. locuitori (în timp ce Europa avea 500 mil. loc.). La începutul secolului XXI (2001), Africa avea 700 mil. loc. (aproape cât Europa). În cursul secolului nostru (2001 – 2018), populaţia Africii a crescut cu peste 500 mil. persoane, având în prezent 1 232 mil. persoane, fiind al doilea continent ca număr de locuitori după Asia.

Creşterea anuală a fost de aproape 20 mil. persoane (ceea ce înseamnă, cu aproximaţie, populaţia României).

Paralel cu populaţia a crescut şi densitatea acesteia, ajungând la 40 loc./km2 (mai mică decât densitatea medie mondială).

64

Tabel: Populaţia între 2008 şi 2018

Continent Populaţia continentelor (mil. loc.)

2008 2018Africa 948 1 232Asia 4 040 4 478America de Nord 523 573America de Sud 380 423Europa 711 720Antarctida şi Oceania 36 42Total 6 640 7 700

Observaţi şi rezolvaţiAnalizaţi datele din tabelul alăturat şi, pe baza lor, calculaţi:

1. Creşterea populaţiei în valori absolute pentru fiecare continent.2. Evoluţia populaţiei Africii în raport cu cea a Europei.3. Creşterea totală a populaţiei mondiale4. Creşterea anuală a populaţiei mondiale şi creşterea anuală a populaţiei Africii între 2008 şi

2018.

Aplicaţie

Creşterea densităţii populaţiei pe continente

Continent Densitatea populaţiei (loc./km2)

Creşterea densităţii populaţiei2008 2018

Africa 31 40Asia 91 100America de Nord 22 24America de Sud 21 24Europa 69 70Antarctida şi Oceania 4 5Total mondial 49 50

Calculaţi, pe baza datelor din tabelul alăturat:1. Creşterea densităţii medii a populaţiei planetei între 2008 şi 2018.2. Ce populaţie va avea Africa (cu o suprafaţă de 30 mil. km2) în momentul în care va avea

densitatea egală cu cea a Europei.

Elemente ale specificului demografic: evoluţia populaţiei (în mil. loc.) şi a densităţii populaţiei (loc./km2) în câteva state africane în ultimul deceniu (2008 – 2018)

Statul Populaţia (mil. loc.)

Creşterea populaţiei

Densitatea populaţiei (loc./km2)

Creşterea densităţii

65

(mil. pers.) populaţiei2008 2018 2008 2018Nigeria 146,4 193,5 159 209Etiopia 75,7 102,4 67 96Egipt 75,7 94,8 76 94R.D.Congo (Zair) 64,7 86,0 28 37Rep. Africa de Sud 49,3 56,5 40 46Tanzania 40,8 52,5 43 55Kenya 35,1 50,0 60 75Algeria 34,5 41,7 15 18Maroc 31,1 34,2 68 78Uganda 29,2 37,6 121 156Ghana 22,4 28,9 94 121Africa (total) 948,8 1 232,2 31 40

Aplicaţii

Analizaţi datele din tabelul de mai sus şi, pe baza lor:(1) Calculaţi creşterea populaţiei şi a densităţii populaţiei în aceste ţări şi notaţi rezultatele pe o

pagină separată.(2) Enumeraţi 3 ţări care au avut cea mai mică creştere a populaţiei şi 3 ţări care au avut cea mai

mare creştere a populaţiei.(3) Comentaţi creşterea totală a populaţiei Africii şi a densităţii medii a populaţiei continentului.

Rezumat Africa (îndeosebi regiunea Riftului Est African) a reprezentat, foarte probabil, regiunea de

origine a speciei umane. Creşterea recentă a populaţiei Africii este, în valori relative, mai mare decât a Asiei şi a

populaţiei mondiale. În ultimul deceniu (2008 – 2018), densitatea populaţiei Africii a crescut cu aproape 10

loc./km2 (adică ¼). Creşterea populaţiei Africii între 2008 şi 2018 este echivalentă cu populaţia Europei. Creşterea anuală a populaţiei Africii este aproape egală cu populaţia actuală a ţării noastre. Populaţia Africii a crescut, ca proporţie, în totalul populaţiei mondiale. Africa are o mare diversitate lingvistică, de grupuri şi comunităţi etnice („triburi”), care

aparţin la două grupuri umane: populaţia ecuatorială (neagră), cu ¾ din totalul continentului şi populaţia berbero – arabă (1/4).

Proiect

Realizaţi un text de cel mult o pagină, referitor la apariţia şi evoluţia oamenilor, pe baza utilizării unor surse diferite de informare (internet, reviste, cărţi).

Extinderi

În Africa se consideră că trăiesc aproximativ 5 000 de etnii (dintre care unele au câteva sute sau mii de oameni). Grupele mari trăiesc în mai multe ţări. În Sahara trăiesc tuaregii, descendenţi ai unei foste civilizaţii. Populaţiile arabe şi berberii trăiesc în nord. Africa intertropicală cuprinde câteva grupuri mai cunoscute: tubu, hausa, fulibe, akan, niloti, tutsi, massai, pigmei, senufo, moso, zande, bantu, somalezi etc. În extremitatea sudică trăiesc boşimani, hotentoţi şi afrikaaneri.

Statele africane nu sunt omogene sub raport etnic; din acest motiv există frecvent conflicte între state şi între etnii diferite.

66

În Insula Madagascar, populaţia locală (malgaşii) provine din combinarea trăsăturilor negroide cucele ale unor oameni sosiţi din Asia (mongoloizi, indieni).

HARTA POLITICĂ ŞI MARILE ORAŞE

Text explicativ

Africa are 54 de ţări (dintre care 5 ţări sunt insulare).Egiptul are cea mai mare parte a întinderii şi populaţiei în Africa, dar o mică parte

(Peninsula Sinai) se află în Asia.Harta politică actuală a Africii este rezultatul existenţei imperiilor coloniale, formate din

diviziuni mai mici (colonii); aceste colonii, în urma dobândirii independenţei (între 1956 şi 2012) au devenit state, preluând limitele lor de la cele trasate de coloniştii europeni.

Imperiile coloniale principale au fost ale Franţei, Marii Britanii, Portugaliei şi Belgiei; în anumite momente, au avut colonii Germania şi Italia.


Analizaţi tabelele de mai jos.

Cele mai întinse ţări (cu peste 1 mil. km2)


Capitala

1 Algeria 2 381 0002 R.D.Congo (Zair) 2 345 0003 Rep. Sudan 1 885 0004 Libia 1 676 0005 Ciad 1 284 0006 Niger 1 267 0007 Mali 1 248 0008 Angola 1 247 0009 Africa de Sud 1 221 00010 Etiopia 1 064 00011 Mauritania 1 030 00012 Egipt 1 010 000

(1) Localizaţi pe o hartă ţările de mai sus.(2) Identificaţi, denumiţi şi notaţi într-un tabel asemănător capitalele acestor ţări, pe baza hărţii

politice a Africii.

67

Cele mai populate ţări (cu peste 30 mil. loc.)

Ţara Populaţia(mil. loc.)

Capitala

1 Nigeria 193,52 Etiopia 102,43 Egipt 94,84 R.D.Congo (Zair) 86,05 Rep. Africa de Sud 56,56 Tanzania 52,57 Kenya 50 8 Algeria 41,79 Uganda 34,210 Maroc 34,2

(1) Localizaţi ţările din tabel.(2) Notaţi, într-un tabel asemănător celui alăturat, capitalele acestor ţări, pe baza hărţii politice a

Africii.

Aplicaţii

Realizaţi pe o pagină separată, după modelul de mai jos, un tabel care să cuprindă ţările comune celor două tabele. Ordonaţi ţările după un anumit criteriu.


Populaţia (mil. loc.)

Realizaţi o caracterizare a unei ţări dintre cele din tabel, la alegere, parcurgând toate etapele şi capitolele unui astfel de demers. Informaţi-vă din surse diferite asupra informaţiilor necesare. Dacă este posibil, prezentaţi câteva imagini corespunzătoare.

Principalele oraşe şi aglomeraţii urbane din Africa cu peste 4 mil. loc. (2018)

Oraş Populaţia(mil. loc.)

Aglomeraţiaurbană

(mil. loc.)

Ţara

Cairo 6,8 18,7 EgiptLagos - 13,3 NigeriaKinshasa 11,6 - R.D.CongoDar es Salaam 5,5 - TanzaniaAlger 2,9 5,0 AlgeriaKhartoum 1,4 5,0 Rep. SudanJohannesburg 1,0 4,4 Rep. Africa de SudAbidjan 4,4 - GhanaCasablanca 3,4 4,2 MarocAlexandria 4,1 - Egipt

68

Aplicaţii

(1) Identificaţi, pe harta de mai sus, oraşele din tabel.(2) Descrieţi pe scurt, în cel mult 10 rânduri, un oraş dintre cele de mai sus, precizând

elementele geografice principale.

Rezumat

Harta politică actuală a Africii este, în cea mai mare măsură, rezultatul împărţirii coloniale a continentului.

Cele mai mari oraşe africane (Cairo, Lagos, Kinshasa) sunt plasate între cele mai mari aglomeraţii urbane ale globului.

Cele mai populate ţări africane (Nigeria şi Etiopia) au peste 100 mil. loc. fiecare şi fac parte dintre cele mai populate ţări ale lumii,

Africa are 10 ţări cu o întindere mare (între 1 mil. km2 şi 2,4 mil. km2) Creşterea populaţiei unor ţări africane a fost foarte mare în ultimul deceniu (între 3 şi 50 mil.

loc.). Africa are, în prezent, trei oraşe foarte mari (cu peste 11 mil. loc.), şapte oraşe mari (cu 4 – 6

mil. loc.) şi alte 20 de oraşe mijlocii (cu 2 – 4 mil. loc. fiecare). Africa se află în prezent într-un proces rapid de urbanizare.

Proiect

Comparaţi 4 – 5 oraşe dintre cele menţionate pe hartă cu oraşul Bucureşti (2,2 mil. loc.), pe baza următoarelor criterii: poziţie, relieful regiunii, clima, un element de hidrografie, populaţia, aspectul urban, căi de comunicaţie, economie, importanţă etc.

Alte oraşe africane (2 – 4 mil. loc.)

Oraşul(aglom. urb.)

Ţara Populaţie (mil. loc.)2008 2018

Kano Nigeria 0,7 4,0Capetown R.A.S. 3,1 3,7Abuja Nigeria 1,6 3,5Durban R.A.S. 3,0 3,4Addis Abeba Etiopia 2,7 3,3Nairobi Kenya 3,0 3,2Germiston R.A.S. 0,2 3,2Ibadan Nigeria 1,4 3,1Dakar Senegal 2,2 3,0Pretoria R.A.S. 2,0 2,9Gizeh Egipt 2,9 2,9Luanda Angola 2,8 2,8Harare Zimbabwe 1,7 2,4Tunis Tunisia 2,0 2,3Bamako Mali 1,5 2,3Port Harcourt

Nigeria 0,4 2,2

Antananarivo Madagascar 1,7 2,1

69

(1) Comentaţi, oral, tabelul de mai sus.(2) Comparaţi creşterea populaţiei acestor oraşe cu ale oraşului Bucureşti (1,9 mil. loc. în 208 şi

2,1 mil. loc. în 2018).(3) Amplasaţi oraşele din tabel pe o hartă a oraşelor, asemănătoare celei din această lecţie.

Utilizaţi un atlas.

Extinderi

Ca rezultat al diversităţii etnice şi al formei graniţelor dintre state, în Africa au existat de-a lungul ultimelor trei decenii anumite conflicte teritoriale, dar şi etnice. De exemplu, statul Maroc a ocupat Sahara Occidentală, un teritoriu întins (272 000 km2), cu o populaţie mică (500 000 loc.) şi rară (2 loc./km2), dar bogat în fosfaţi şi minereuri de fier, care în prezent este considerat o parte a statului Maro; pe plan internaţional, nu este recunoscută această anexare.

Cel mai important conflict etnic a fost în Rwanda, între populaţia etnică majoritară şi cea minoritară, care a dus la pierderi importante de vieţi omeneşti.

Conflicte asemănătoare, bazate pe diferenţe etnice sau de grupuri umane, au existat în Eritreea, Etiopia, Somalia, Liberia, Nigeria, R. D. Congo (unde a existat însă şi o cauză economică, referitoare la exploatările de minereurile neferoase din estul ţării) etc.

STUDII DE CAZ. PROBLEMELE AFRICII ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ. SAHARA

Harta Africii din Atlasul de geografia continentelor (clasele VI – VII)

Text explicativ

Urmărind harta de mai sus, rezultă că Africa are resurse diversificate: petrol, minereuri feroase, neferoase, cărbuni, uraniu şi diamante. O resursă importantă a Africii o reprezintă uraniul. Principalele ţări de extracţie sunt: Namibia, Niger, Malawi, Republica Africa de Sud. Africa are, de asemenea, resurse forestiere, hidroenergetice, păşuni, resurse de energie eoliană şi solară.

Activităţile industriale sunt modeste, fiind mai importante în câteva ţări: Nigeria, Algeria, Republica Africa de Sud, Egipt.

Producţia industrială (sub 2% din totalul mondial) este inferioară ponderii populaţiei (16% din populaţia planetei) şi varietăţii resurselor.


Localizaţi pe harta de mai sus:- Principalele resurse de minereuri neferoase;- resursele de uraniu;- opt centre industriale (cu specificul acestora).

Aplicaţii

Utilizând harta Africii, realizaţi un text de cel mult ½ pagină, în care să precizaţi ce ramuri şi produse industriale ar putea fi dezvoltate în Africa.

În realizarea acestui text, presupuneţi că aţi fi un investitor european, care îşi propune, în acelaşi timp, să dezvolte economia africană, dar şi să contribuie la ridicarea nivelului de trai din regiunea respectivă, precum şi la păstrarea mediului natural existent.

70

Sahara

Sahara este o regiune vizibilă din spaţiul cosmic. Este un podiş întins (peste 7 mil. km2), cu climă şi vegetaţie de deşert şi un relief corespunzător (dune de nisip, erguri, hamade, văi seci, oaze). Reprezintă o barieră între populaţiile de la nord şi de la sud de Sahara, datorită condiţiilor climatice. Cea mai mare parte este o regiune endoreică. Dispune de mari rezerve de ape subterane la mari adâncimi. Sahara a fost o parte din continentul sudic Gondwana. Altitudinea medie (800 m) este apropiată de cea a continentului, iar altitudinile maxime depăşesc 3 000 m (Tibesti, Ahaggar). Nefiind uniformă, a fost împărţită în mai multe regiuni: Sahara de Nord, de Vest (Occidentală), Sahara Centrală (cu masivele insulare) şi Sahara de Est, spre Valea Nilului. Apele subterane din Sahara sunt transportate cu ajutorul unor conducte în ţări mediteraneene.

RezumatPrincipalele probleme ale Africii, raportate la cele ale lumii contemporane, sunt:- creşterea rapidă a populaţiei;- creşterea redusă a producţiei agricole;- dezvoltarea industrială foarte redusă (în raport de resurse);- deşertificarea prin extinderea deşertului în regiunile ocupate anterior de Sahel;- defrişarea accentuată a pădurii ecuatoriale şi vânătoarea exagerată;- urbanizarea accelerată;- creşterea teritorială şi demografică necontrolată a unor oraşe;- poluarea mediului ca efect al creşterii demografice.

ProiectRealizaţi un proiect referitor la Sahara, în care să prezentaţi, pe scurt, următoarele aspecte:

(1) condiţiile naturale actuale;(2) populaţii istorice şi actuale;(3) resurse regenerabile;(4) apele subterane şi utilizarea lor; (5) posibilitatea valorificării economice a Saharei;(6) cum poate fi transformată Sahara într-o regiune cu vegetaţie şi activităţi agricole?(7) prezentaţi, în ordine, factorii care favorizează, precum şi cei care limitează dezvoltarea

Saharei.

Extinderi

Sahara a fost o regiune cu o climă mai umedă şi o lume biotică mai bogată şi diversificată. A fost locuită de populaţii cu un anumit nivel de civilizaţie. În apropierea Munţilor Ahaggar, în regiunea denumită Tassili, au fost descoperite şi studiate o serie de picturi şi desene rupestre, urme ale unei vechi civilizaţii sahariene, ilustrată în „frescele din Tassili”. Acestea reprezintă un ansamblu de picturi care redau figuri de animale şi figuri umane, care au trăit cândva în acest loc.

Civilizaţia sahariană s-a dezvoltat în perioada imediat următoare topirii gheţarilor, când precipitaţiile erau mai bogate. Urmaşii populaţiilor sahariene sunt tuaregii de astăzi.

71

CARACTERIZAREA GEOGRAFICĂ A UNOR STATE (LA ALEGERE)

EGIPT


Populaţia: 94 800 000 loc.Capitala: Cairo

PoziţieEgiptul este situat în nordul Africii. Cea mai mare parte a teritoriului (94%) este în Africa şi o mică parte (6%), situată la est de Canalul Suez, în Asia (Peninsula Sinai).

Caracteristici naturaleRelieful predominant al teritoriului egiptean este un podiş situat la marginea estică a Podişului Sahara. Are depresiuni joase, dintre care unele sunt situate sub nivelul mării (Qattara, la – 133 m). Spre est, podişul are altitudini mai mari şi un aspect montan, reprezentând marginea vestică a riftului în care este situată Marea Roşie. Podişurile şi deşerturile sunt denumite în raport de Nil: la vest, Deşertul Vestic, la est, Deşertul Estic (denumit şi Deşertul Arabic). Vârfurile proeminente ale podişului au între 1 000 şi 2 200 m. Altitudinea maximă (2 637 m) se întâlneşte însă în Peninsula Sinai. Egiptul este străbătut de fluviul Nil, care se varsă în Marea Mediterană printr-o deltă. Pe Nil a fost construit un baraj şi un lac de acumulare (la Aswan). Climatul mediteranean (din nord) este înlocuit spre sud de un climat deşertic.

Elemente de geografie umanăTeritoriul actual al Egiptului a cunoscut o succesiune de civilizaţii istorice. La începutul

Antichităţii s-au construit piramidele şi Sfinxul. A făcut parte din lumea elenistică, apoi din Imperiul Roman. Spre sfârşitul mileniului I, Egiptul a fost cucerit şi populat de arabi, ca efect al expansiunii acestora în nordul Africii, transformând şi înlocuind populaţia iniţială (egipteano – greco – romană).

Populaţia Egiptului în secolul XXI (2001 – 2018) a crescut cu peste 15 mil. persoane. Egiptenii (care reprezintă aproape în întregime populaţia statului) sunt predominant musulmani (9/10), dar există şi o proporţie (1/10) de copţi (ortodocşi).

Oraşele principale sunt: Cairo (18 mil. loc. aglomeraţia urbană), Alexandria (4,1 mil. loc.), Gizeh (2,9 mil. loc.). La acestea se adaugă alte 20 de oraşe cu o populaţie cuprinsă între 200 000 loc. şi 1 mil. loc.

Resursele principale sunt fosfaţii, gazele naturale, minereurile de fier şi marmura. Se produc: oţel, aluminiu, automobile.

Egiptul este o ţară cu un important potenţial turistic. Monumente istorice şi arheologice (Abu Simbel, Luxor, Teba, Memphis, Abidos, Gizeh – piramidele şi Sfinxul, Alexandria), staţiuni maritime (Sharm el Sheik, Hourgada).

Canalul Suez a fost modernizat recent pe un segment al său.

Rolul Egiptului în lume

Europa (Grecia, Imperiul Roman) şi Asia (Mesopotamia, Iudeea, Persia, India, China de Est) au fost regiuni importante în istoria Antichităţii. Pentru Africa, civilizaţia egipteană a reprezentat principalul centru de cultură, ştiinţă şi arhitectură. Interesul europenilor pentru Egipt a crescut în momentul terminării canalului de Suez (1869). Prin acest canal pot trece nave din Marea Neagră spre Marea Roşie (şi Oceanul Indian), asigurându-se o legătură directă între Europa şi Asia.

72

REPUBLICA AFRICA DE SUD


Populaţia: 56 522 000 loc.Capitala: Pretoria

PoziţieRepublica Africa de Sud se află situată în extremitatea sudică a continentului african; are ieşire pe trei laturi la oceanele limitrofe (cu un litoral de 2 000 km lungime). În sud se află Capul Acelor şi Capul Bunei Speranţe, loc obligatoriu de trecere a navelor care ocolesc Africa.Caracteristici naturale

Teritoriul Republicii Africa de Sud este, pe o mare întindere, un podiş înalt, mărginit la exterior de o parte mai abruptă, cu aspect montan: Munţii Scorpiei (3 482 m altitudinea maximă) şi Munţii Cap. Spre interior se află Depresiunea (cu deşertul) Kalahari şi deşertul Namib (pe litoralul Oceanului Atlantic). Fluviile principale sunt Limpopo („fluviul hipopotamilor”) şi Orange. Clima este subtropicală (asemănătoare celei mediteraneene) pe margini şi aridă în interior. În nord – est se află Parcul Naţional Kruger, care conservă specii de animale africane ameninţate cu dispariţia, iar în nord, extinzându-se în ţările limitrofe (Namibia şi Botswana), Parcul Natural Kalahari.

Elemente de geografie umană

Republica Africa de Sud are, în afară de capitala administrativă, alte oraşe care au atribuţii parţiale ale unei capitale: Bloemfontein – capitală judiciară şi Capetown – capitală legislativă. Populaţia este formată din populaţia bantu (80%), albi (8%), metişi, mulatri, asiatici (îndeosebi indieni).

Populaţia a crescut în secolul XXI de la 42 mil. loc. (20019, la peste 56 mil. loc. (în 2018).Oraşele principale sunt Johannesburg (4,4 mil. loc.), Capetown (3,7 mil. loc.), Durban (3,4 mil.

loc.), Germiston (3,2 mil. loc.), Pretoria (2,9 mil. loc.).Denumirile unor oraşe au fost schimbate cu denumiri autohtone: Durban se numeşte eThekwini,

Germiston – Ekurhuleni, Port Elisabeth – Nelson Mandela Bay şi Pretoria – Tshwane.Africa de Sud are rezerve şi producţii mari de cărbuni, aur, minereuri feroase, uraniu, diamante

etc. Mult timp a fost prima producătoare de aur. Realizează produse industriale importante: oţel, energie electrică (inclusiv atomoenergie) automobile, benzină (pe baza petrolului importat).

Republica Africa de Sud are o reţea feroviară întinsă (spre deosebire de alte ţări africane), şosele moderne, segmente de autostrăzi, porturi importante. Aeroportul de la Johannesburg este cel mai mare din Africa.

Rolul Republicii Africa de Sud în lume

Teritoriul actual al statului îşi are originea în anul 1910, în crearea unei federaţii între republica olandeză (locuită de „buri”, descendenţi ai olandezilor, formată în regiunile Orange şi Transvaal) şi o colonie britanică (a regiunilor Cap şi Natal). Iniţial dominion britanic, devine independentă (în 1931).

La mijlocul secolului trecut minoritatea albă de origine olandeză introduce un regim de segregare rasială (apartheid), înlocuit în anul 1997 cu o organizare democratică, multirasială.

În prezent, Republica Africa de Sud este o importantă producătoare de diamante, platină (3/4 din producţia mondială), aur, nichel, cobalt, zirconiu, titan.

Africa de Sud este un loc obligatoriu de trecere a navelor comerciale care ocolesc continentul. Cu resurse financiare importante, Republica Africa de Sud este un investitor internaţional.

73

(A) Activitate independentă individuală

Aveţi în vedere următoarele state africane, din tabelul de mai jos.

Statul Suprafaţa(km2)

Populaţia(ml. loc.)

Densitatea populaţiei (loc./km2)

Capitala

Algeria 2 382 000 41,7 18 AlgerAngola 1 247 000 29,2 23 LuandaBurkina Faso 271 000 19,6 73 OuagadouguCamerun 476 000 22,6 47 YaoundéCiad 1 284 000 14,5 11 N’DjamenaCongo (R.D.) 2 345 000 86,0 37 KinshasaCote d’Ivoire 322 500 24,6 76 YamoussoukroEritreea 121 000 5,4 44 AsmaraEtiopia 1 064 000 102,4 96 Addis AbebaGhana 238 500 29,0 121 AccraKenya 610 000 45,9 75 NairobiLibia 1 676 000 6,3 4 TripoliMadagascar (Rep.) 587 000 25,0 42 AntananarivoMali 1 249 000 18,3 15 BamakoMalawi 118 500 17,4 147 LilongweMaroc 442 000 34,3 78 RabatMauritania 1 031 000 3,8 4 NouakchottMozambic 800 000 28,9 36 MaputoNamibia 824 000 2,4 3 WindhoekNiger 1 267 000 20,6 16 NiameySomalia 638 000 14,3 22 MogadiscioSudan (Rep.) 1 845 000 40,8 22 KhartoumSudanul de Sud 644 000 11,9 18 JubaTanzania 947 000 52,6 55 DodomaTunisia 163 600 11,5 70 TunisUganda 241 500 37,7 156 KampalaZambia 752 600 16,4 22 LusakaZimbabwe 390 800 14,8 38 HarareAfrica (total) 30 461 000 1 232,2 40 -

1. Trageţi la sorţi sau alegeţi (prin înţelegere) unul dintre aceste state, pentru fiecare elev.2. Realizaţi o caracterizare geografică a statului ales, notând pe o pagină separată, sub forma

unui referat: poziţia, localizarea, vecinii, suprafaţa, capitala; caracteristicile naturale (relief, ape, climă, vegetaţie şi faună); elemente de geografie umană (populaţia, densitatea populaţiei, oraşele principale,

resurse ale scoarţei terestre, activităţile economice); 2 – 3 elemente geografice specifice.

În completarea elementelor de mai sus, menţionaţi: 2 – 3 state africane comparabile fiecare ca întindere, populaţie sau densitatea populaţiei

cu cele ale ţării noastre (S=238 500 km2; Populaţia=21 mil. loc.; Densitatea populaţiei=90 loc./km2);

74

o scurtă apreciere comparativă a densităţii populaţiei statului prezentat cu densitatea medie a populaţiei continentului;

2 – 3 motive pentru a vizita statul respectiv.

Pentru aceste caracterizări, utilizaţi tabelul de mai sus, hărţile din manual, alte hărţi, surse de internet, reviste, cărţi. Prezentarea trebuie să fie foarte scurtă (maximum o pagină).

3. Prezentaţi pe scurt, la următoarea oră de geografie, în cel mult 2 minute, caracterizarea statului ales.

(B) Activitate colectivă interactivă (de realizat în ora următoare)

(1) Fiecare elev se identifică cu statul ales (cu formula „Eu sunt statul….”). Utilizează rezultatele de la activitatea anterioară.

(2) Fiecare elev va încerca să îi convingă pe ceilalţi să viziteze statul respectiv, prezentându-le elementele de interes (dacă este posibil, cu o hartă şi câteva imagini sugestive).

(3) Colegii interesaţi vor putea formula întrebări suplimentare, la care se construieşte un răspuns scurt.

(4) La sfârşitul discuţiei colective, fiecare elev va enunţa, într-o propoziţie, o caracteristică a statului prezentat.

(5) Pe măsura prezentării statelor, fiecare elev va consemna pe o pagină separată, câte o caracteristică a statului respectiv, după următorul model.

Statul O caracteristică principală

(Tabelul va avea notate toate statele prezentate de colegi)

Sinteză şi evaluare – Africa

Sinteză

Africa este singurul continent situat în toate cele patru emisfere. Este simetrică faţă de Ecuator, ceea ce duce la constatarea că acest continent are simetrie latitudinală. Ca efect al acesteia, zonele de climă şi vegetaţie sunt poziţionate de o parte şi de alta a Ecuatorului, în ambele emisfere.

Partea de nord a Africii (1/3) este predominant arabă, partea centrală şi de sud (2/3), predominant locuite de populaţii negroide.

Predomină relieful de podiş, întins şi rigid, Africa fiind un continent înalt. În partea de est a Africii se află un mare şanţ tectonic (mărginit de munţi înalţi), denumit Riftul Est African.

Populaţia Africii a crescut foarte mult în sec. XXI, ajungând să depăşească 1,2 miliarde locuitori. Cel mai populat stat african este Nigeria, cu o populaţie de 193,5 mil. loc., cu care se situează pe

locul 7 pe glob. Ponderea reprezentată de Africa în industria mondială este sub 2%, în condiţiile în care resursele

şi proporţia populaţiei (16%) sunt mai mari decât propria activitate economică. Este foarte probabil ca Africa şi îndeosebi Grabenul Est African să fie locul de origine al

omenirii. Nordul Africii, vestul Asiei (Asia Mică) şi sudul Europei, împreună cu Marea Mediterană, situată

între acestea, au reprezentat Lumea Veche. Egiptul găzduieşte urmele unei civilizaţii vechi şi dezvoltate (reprezentată de construirea

piramidelor şi a Sfinxului). Harta politică a Africii şi contururile statelor sunt rezultatul divizării continentului în imperii

coloniale şi teritorii ale acestora. Marile oraşe africane s-au dezvoltat foarte mult, devenind mari metropole la nivel mondial

(Cairo, Kinshasa, Lagos, fiecare cu peste 10 mil. loc.).

75

Africa cuprinde cel mai întins podiş şi deşert (Sahara), cel mai lung fluviu (Nil), al doilea fluviu ca volum de apă transportată (Congo / Zair), lacuri tectonice, un mare şanţ tectonic (grabenul sau riftul situat în Africa de Est), dar şi cea mai slabă dezvoltare economică, în condiţiile unei creşteri foarte rapide a populaţiei.

Evaluare

Africa – test de evaluare finală

I. Identificaţi răspunsul corect, încercuind litera corespunzătoare acestuia.1. Este situat atât în Emisfera Nordică, cât şi în Emisfera Sudică, statul:a. Algeria; b. Egipt; c. R.D.Congo; d. Rep. Africa de Sud

2. Ca întindere şi populaţie, Africa este, în raport cu celelalte continente:a. primul; b. al doilea; c. al treilea; d. al patrulea.

3. La o suprafaţă de 30 461 000 mil. km2 şi o populaţie de 1 232 mil. loc. densitatea medie a populaţiei Africii este de:

a. 2 loc./km2; b. 4 loc./km2; c. 40 loc./km2; d. 400 loc./km2.

4. Cel mai populat oraş african este:a. Cairo; b. Lagos; c. Kinshasa; d. Capetown.

5. Cel mai înalt munte din Africa este:a. Kenya; b. Kilimanjaro; c. Ruwenzori; d. Camerun.

6. Munţii insulari Ahaggar şi Tibesti se află situaţi în:a. Podişul Sahara; b. Podişul Înalt al Etiopiei;c. Marele Graben Est - African; d. Munţii Atlas.

7. Există două anotimpuri în:a. pădurea ecuatorială; b. savană;c. deşerturi; d. Delta Nilului.

8. Nigeria şi R.D.Congo (Zair) au în comun următoarea caracteristică:a. sunt ţări cu spor natural redus;b. au o densitate mică a populaţiei,c. sunt cele mai populate ţări;d. au mari resurse hidroenergetice.

9. Legătura între Marea Mediterană şi Marea Roşie se realizează prin:a. strâmtoarea Gibraltar; b. strâmtoarea Bab-el-Mandeb;c. strâmtoarea Mozambic; d. canalul Suez.

10. Cea mai mare întindere din continentul african o are:a. Algeria; b. Kenya; c. Uganda; d. Tunisia.


II. Precizaţi dacă propoziţiile de mai jos sunt adevărate sau false. Notaţi, pe o pagină separată, A dacă sunt adevărate sau F, dacă sunt false.

1. Populaţia Africii a scăzut în ultimii ani. A F

76

2. Distanţa nord – sud între părţile extreme ale Africii reprezintă aproximativ 1/5 din lungimea Ecuatorului. A F

3. Alizeele care bate dinspre tropice spre Ecuator aduc temperaturi scăzute.A F

4. Marea Roşie nu are legătură cu Oceanul Planetar. A F5. Lacul Tanganika este un lac de bataj antropic. A F


III. Aveţi în vedere datele din tabelul de mai jos, care prezintă evoluţia populaţiei unor ţări în sec. XXI.

Ţara Populaţia(loc.)

2001 2018Nigeria 137,1 193,5Etiopia 69,5 102,4Egipt 70,1 94,8R.D.Congo 51,1 86,0Rep. Africa de Sud 44,2 56,5Tanzania 40,3 52,5Kenya 29,0 50,0

Notaţi, pe o foaie alăturată, răspunsurile la întrebările de mai jos:6. Precizaţi criteriul după care au fost ordonate ţările din tabel.7. În ce ţară s-a înregistrat cea mai mare creştere a populaţiei în valori absolute?8. Ce ţară a înregistrat o creştere a populaţiei între 2001 şi 2018 cu mai mult de 50 mil. loc?9. Analizând creşterea populaţiei între 2001 şi 2018 a Nigeriei şi Egiptului, la suprafeţe

comparabile, precizaţi care dintre aceste ţări a avut o creştere mai mare a densităţii populaţiei.

10. Cu cât a crescut populaţia Kenyei între 2001 şi 2018 în raport cu populaţia ţării noastre (21,1 mil. loc.).

Se acordă câte 4 p. pentru fiecare răspuns corect5 x 4 p = 20 p.

IV. Aveţi în vedere următorii termeni: c) nume proprii care se referă la localizări geografice: Oceanul Atlantic, Oceanul Indian,

Marea Roşie, Golful Guineei, Lacul Tanganika, Podişul Sahara, Podişul Arabiei, Gondwana;

d) termeni care denumesc elemente, fenomene şi procese: temperatură, deşert, mangrove, maree, erguri, depresiuni, eolian, alizee.

Elaboraţi un text de cel mult ½ pagină, folosind împreună numele proprii şi termenii de mai sus, în care să prezentaţi câteva caracteristici geografice ale Africii, la alegere.Se pot acorda câte 2 p. pentru fiecare termen şi nume propriu utilizat corespunzător (14 x 2 p. = 28 p.); se acordă 2 p. pentru coerenţa şi corectitudinea textului (total 30 p.).

Punctaj test:Total punctaj = 90 p.

Din oficiu = 10 p.Total test = 100 p.

77

Unitatea de învăţare (5): America de Nord şi America de Sud – caracterizare geografică (7 ore)


Comp.speci -

fice


Resurse Evaluare


1.1.2.3.

identificarea poziţiei Americii de Nord şi a Americii de Sud

analiza unor consecinţe ale poziţiei

planiglob hărţi fizice ale celor

două continente fotografii

Relieful1.1.2.1.2.2.4.2.

identificarea principalelor trepte de relief

identificarea unităţilor de relief cu cea mai mare întindere

localizarea unor unităţi de relief prezentarea unor unităţi de

relief

hărţi hipsometrice hartă de contur imagini tabele cu date

Sistemul muntos cordiliero – andin 1.1.

2.3.

localizarea sistemului cordiliero – andin

localizarea prelungirii acestuia în Antarctida şi Asia de Nord – Est

prezentarea sistemului cordiliero – andin

explicarea modului de formare a sistemului montan

planiglob fizic hărţi fizice ale

continentelor (America de Nord, America de Sud, Asia, Antarctida)

planiglobul cu plăcile tectonice

Hidrografia – caracteristici generale

1.1.2.1.2.3.

identificarea domeniilor geografice ale hidrosferei (oceane, mări, gheţari, fluvii, lacuri)

localizarea domeniilor hidrografiei

planiglob fizic şi hărţi hidrografice

Fluvii şi lacuri2.1.4.2.

prezentarea fluviilor principale

prezentarea poziţiilor principalelor lacuri

hartă a fluviilor şi lacurilor din fiecare continent


2.3.4.2.

identificarea tipurilor de climă din America de Nord şi America de Sud

prezentarea influenţei climei asupra hidrografiei

prezentarea influenţei curenţilor oceanici asupra repartiţiei zonelor de climă

planiglob cu zonele de climă ale Terrei

hărţi climatice ale celor două continente

Diferenţieri biogeografice 1.1.

4.2.4.3.

identificarea zonelor de vegetaţie

prezentarea unor zone de vegetaţie (exemple)

prezentarea unor animale caracteristice

analiza influenţei climei

planiglob cu zonele de vegetaţie

hărţi ale vegetaţiei imagini cu plante şi

animale caracteristice principalelor zone de

78

asupra repartiţiei vegetaţiei vegetaţie date


2.3.3.3.4.3.

analiza repartiţiei populaţiei analiza repartiţiei religiilor şi

a limbilor vorbite migraţii ale unor grupuri

umane elemente de cultură

harta repartiţiei populaţiei

harta populării continentelor

imagini cu tipuri fizionomice

hărţi ale limbilor vorbite şi religiilor

Harta politică2.2.2.2.

identificarea statelor cele mai întinse şi cele mai populate

identificarea poziţiei altor state în raport cu cele de mai sus

prezentarea unor elemente ale evoluţiei hărţii politice

harta politică a Americii de Nord, Centrale şi de Sud

tabel cu statele (suprafaţă, populaţie, capitală)

Forme de aglomerare urbană 2.1.

4.2.

analiza repartiţiei geografice a principalelor oraşe

caracterizarea unor metropole (după un algoritm identificat şi asumat)

harta oraşelor principale şi a concentrărilor urbane

Diferenţieri economice regionale

2.1.2.3.4.2.

prezentarea unor caracteristici economice principale ale continentelor (resurse, agricultură, industrie, comunicaţii, transporturi)

identificarea şi explicarea diferenţierilor regionale

caracterizarea unor concentrări regionale

harta resurselor harta concentrărilor

industriale hărţi ale sistemelor de

transporturi (cu aeroporturi, porturi, şosele, căi ferate)

Particularităţi geografice ale unor state (la alegere)

2.1.3.3.3.4.

prezentarea modelului explicativ al unui stat

prezentarea unor state (de exemplu: Canada, S.U.A., Brazilia)

schema de prezentare hărţi ale statelor date referitoare la

geografia statelor imagini

Portofoliu individual. câte un stat pentru fiecare elev

3.1.3.2.

identificarea unui stat studierea şi prezentarea

statului (inclusiv prin TIC)

harta politică şi lista statelor

date statistice Portofoliu

Recapitulare şi evaluare 3.1.

3.3.3.4.

identificarea şi notarea unor idei principale (8 – 10 idei) referitoare:

c) la fiecare continent;d) pentru ambele continente

hărţi, date, imagini etc.

Test

Urmăriţi planiglobul şi, pe baza lui, precizaţi:- poziţia geografică a Americii de Nord şi de Sud;- poziţiile reciproce ale celorlalte continente reprezentate, în raport cu America de Nord şi în

raport cu America de Sud.

Tabel: Continentele Terrei – elemente comparative

79

Continente Suprafaţa Populaţiamil. km2 % uscat mil. loc. % din total

America de Nord 24,3 16,2 564 7,9America de Sud 17,9 11,9 423 5,8Asia 45,0 29,8 4.500 60,3Africa 30,5 20,2 1.220 14,9Antarctida 14,0 9,3 - -Europa 10,2 6,9 720 10,5Australia şi Oceania 8,5 5,7 42 0,6Total 150,4 100,0 4.769 100,0Analizaţi tabelul de mai sus şi, pe baza lui, comparaţi America de Nord, apoi America de Sud, cu celelalte continente. Precizaţi cele constatate.

Text explicativ

America de Nord şi America de Sud sunt două întinderi continentale individualizate. Astfel, acestea sunt, fiecare, câte un continent la nivelul planetei noastre. Studierea împreună a celor două continente nu trebuie să lase impresia că ar exista un singur continent (denumit America). Prezentarea lor comună favorizează înţelegerea dispunerii latitudinale a unor elemente geografice, precum şi diferenţierile de geografie umană între cele două continente şi ţări ale acestora.

Continentul nord-american (America de Nord) se continuă, până la porţiunea cea mai îngustă a istmului care îl leagă de America de Sud. Cuprinde, aşadar şi America Centrală, denumirea completă a acestuia fiind, în realitate, America de Nord şi Centrală.

Limita spre America de Sud poate să fie trasată: - în lungul Canalului Panama (din statul cu acelaşi nume);- pe o linie foarte apropiată de graniţa dintre Panama şi Columbia.America de Sud este foarte bine individualizată şi are aspectul unui continent care poate fi

definit foarte clar faţă de regiunile înconjurătoare.În formarea celor două continente, fiecare a avut o evoluţie proprie, iar contactul actual

dintre ele este de dată recentă.


Analizaţi harta continentelor şi tabelul de mai sus. Pe baza acestora, precizaţi:(1) Diferenţele de suprafaţă şi populaţie dintre cele două continente.(2) Zonele latitudinale cele mai extinse şi cele mai înguste ale celor două continente.

Aplicaţii

(1) Identificaţi pe o hartă punctele extreme ale Americii de Nord şi de Sud, considerate împreună.

(2) Pe baza hărţii şi a tabelului:- menţionaţi emisferele în care sunt situate cele două continente;- precizaţi distanţelor dintre punctele opuse (N – S, V – E);- comparaţi distanţa nord - sud cu lungimea unui meridian (20.000 km);(3) Precizaţi o modalitate de a calcula proporţia de uscat şi de ocean reprezentate pe hartă. (4) Identificaţi şi denumiţi următoarele articulaţii ale ţărmurilor:- principalele peninsule;- principalele arhipelaguri şi insule;- oceane, mări şi golfuri ale oceanelor sau mărilor;

80

Rezumat

America de Nord şi America de Sud au împreună cea mai mare întindere latitudinală, de la nord, la sud.

Ca rezultat al acestei întinderi, zonele de climă, de vegetaţie şi caracteristicile hidrografiei iau toate formele pe care le au acestea în cadrul planetei ca întreg.

Cele două continente sunt situate în cea mai mare măsură în Emisfera Vestică, formând împreună „Lumea Nouă” (după descoperirea lor de către europeni).

Continentul nordic a făcut parte din Laurasia, iar continentul sudic, din Gondwana. Spre deosebire de sistemul eurasiatic alpino – himalayan, care este orientat predominant de

la vest la est, sistemul montan al celor două continente (cordiliero – andin) este orientat de la nord la sud fiind, la nivelul planetei, perpendicular pe celălalt.

Extinderi Forma comparativă a ţărmurilor vestice ale Europei şi Africii cu cele estice ale Americii de

Nord şi de Sud, creează impresia că aceste continente au fost unite în trecutul Pământului. Pornind de la această constatare, Alfred Wegener a elaborat (în anul 1912) „Teoria translaţiei continentelor”, adică a îndepărtării lor unele faţă de altele. În afară de forma ţărmurilor, Wegener a expus mai multe argumente, de natură geologică, paleontologică şi faunistică, referitoare la asemănările dintre continentele respective. Acestea împreună chiar dădeau impresia unui singur continent, pe care l-a denumit Pangea.

Teoriile bazate pe existenţa plăcilor tectonice, de dată mai recentă, demonstrează într-un mod clar procesul de separare a continentelor estice faţă de Oceanul Atlantic (Europa şi Africa), de cele vestice (America de Nord şi de Sud), ca efect al expansiunii Oceanului Atlantic.

RELIEFUL – CARACTERISTICI GENERALE. SISTEMUL MUNTOS CORDILIERO - ANDIN

Urmăriţi o hartă a Americii de Nord şi de Sud şi precizaţi 2 – 3 unităţi de relief fac parte din fiecare treaptă principală, completând un tabel asemănător celui de mai jos.

Treaptă de relief Unităţi de relief (exemple)Munţi din sistemul cordiliero – andinMunţi erodaţiPlatouri şi podişuri interioarePodişuri joaseCâmpii

Text explicativ

Relieful celor două continente se caracterizează printr-o proporţionalitate a principalelor trepte de relief. O altă caracteristică vizibilă a reliefului o reprezintă dispunerea lor în fâşii longitudinale, paralele între ele, orientate predominant pe direcţia nord-sud reprezintă.

Întâlnim, de la vest la est, munţi noi (sistemul cordiliero – andin), câmpii şi podişuri joase (în centru) şi podişuri vechi, erodate, în est.

Sistemul cordiliero – andin are o lungime totală de peste 20 000 km, luând în considerare şi prelungirea lui în nord-estul Asiei şi în Antarctica. În interiorul său există platouri şi podişuri interioare.

Podişurile vechi din partea estică, părţi ale continentelor iniţiale, au creat la contactul cu placa pacifică, prin deplasarea spre vest, acest sistem montan.

81

Există mai multe tipuri de relief, cum ar fi: un relief litoral diversificat (delte, estuare, lagune, fiorduri), relief glaciar (pe care se dezvoltă lacurile glaciare nord-americane), relief vulcanic, deşertic, relief de acumulare fluvială şi relief carstic.


1. Cum poate fi explicată, din punctul vostru de vedere, forma lanţului montan cordiliero – andin.

2. Cum credeţi că poate fi studiat relieful situat sub calota glaciară a Groenlandei?

Rezumat

America de Nord şi de Sud sunt, în această formă, rezultatul deplasării unor plăci tectonice de la est la vest, ca efect al expansiunii Oceanului Atlantic.

Sistemul caledoniano – alpin este rezultatul coliziunii acestor plăci cu placa pacifică, situată altitudinal mai jos.

Fragmentele continentelor iniţiale (Scutul Canadian, Podişul Labrador şi Munţii Appalachi, în America de Nord şi Podişul Guyanelor şi al Braziliei, în America de Sud) au fost erodate de factorii externi un interval mare de timp.

Câmpiile situate între fragmentele vechi şi sistemul cordiliero – andin (Câmpia Mississippi, Câmpia Orinoco, câmpia Amazonului şi Câmpia La Plata) sunt străbătute de fluvii importante şi reprezintă mari acumulări de sedimente provenite din regiunile înconjurătoare.

Portofoliu

Identificaţi pe internet informaţii şi fotografii referitoare la relieful Americii de Nord şi al Americii de Sud. Explicaţi ce elemente se pot observa.

Extinderi

Peştera Mamutului, situată în Munţii Appalachi, este cea mai lungă peşteră din lume, cu o lungime cumulată de 630 km. Cuprinde în interiorul său toate formaţiunile de eroziune şi acumulare care se produc în calcare. Datorită dimensiunilor foarte mari şi situării ei într-o regiune montană veche, se poate presupune că peştera conservă o evoluţie care a avut loc într-un timp geologic îndelungat. Numele peşterii se datorează dimensiunii sale impresionante. Peştera se află situată în parcul naţional cu acelaşi nume, delimitat pentru a conserva calităţile naturale iniţiale ale locurilor.

HIDROGRAFIA – CARACTERISTICI GENERALE. FLUVII ŞI LACURI

Text explicativ

Cele două continente au toate formele de apă ale hidrosferei: golfuri, mări şi ape oceanice, în împrejurimile continentelor, fluvii, râuri, lacuri, ape subterane, pe suprafaţa continentelor şi apă sub formă de gheaţă şi zăpadă, în Groenlanda, Arhipelagul Arctic şi pe munţii foarte înalţi.

Reţeaua hidrografică a Americii de Nord şi a Americii de Sud este influenţată de formele reliefului (pe care le urmează), caracteristicile climatice şi modul de utilizare a apelor.

Datorită formei, climei şi întinderii celor două continente, fluviile principale (Mississippi, Amazon şi Parana) transportă mari cantităţi de apă.

Amazonul este considerat cel mai lung fluviu din lume, măsurat de la unul dintre izvoarele sale. Transportă însă o cantitate de apă de cinci ori mai mare decât fluviul Zair (Congo). Cantitatea de apă transportată este rezultatul mai multor factori: relieful regiunii străbătute (care determină o pantă redusă de curgere şi acumularea unui volum mare de apă), condiţiile climatice (îndeosebi

82

precipitaţiile bogate, datorită situării sale în zona ecuatorială), suprafaţa întinsă a bazinului hidrografic (peste 7 mil. km2) şi extinderea bazinului atât în Emisfera Nordică, cât şi în cea Sudică (pentru care primeşte, alternativ, precipitaţii bogate în tot cursul anului). Pe Amazon se produce fenomenul denumit pororoca.

Un element foarte interesant al bazinelor hidrografice sud – americane îl reprezintă apartenenţa în cea mai mare parte a râurilor la bazinul Oceanului Atlantic şi existenţa unei fâşii foarte înguste de râuri care se varsă în Oceanul Pacific.

Există mai multe cascade, cum ar fi: Niagara, Iguaçu şi cascada Angel (cu o înălţime de 978 m), cea mai înaltă din lume.


(1) Grupaţi fluviile din America de Nord şi America de Sud reprezentate pe hartă, pe bazinele oceanice în care se varsă: Oceanul Arctic, Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific.

(2) Cum explicaţi suprafaţa redusă de pe întinderea căreia râurile sunt colectate de Oceanul Pacific.

Principalele fluvii

Fluviul Lungimea (km) Debitul (m3/s)Amazon (Ucayali) 6 281 220 000Mississippi (cu Missouri) 5 970 18 400Parana – La Plata 4 880 23 000Mackenzie 4 241 11 000Sfântul Laurenţiu 3 058 14 000Yukon 2 900 6 000Orinoco 2 700 29 000

Principalele lacuri (America de Nord)

Lacul Suprafaţa (km2)Lacul Superior 82 000Huron 59 600Michigan 57 800Lacul Urşilor 31 100Lacul Sclavilor 28 930Erie 25 700Winnipeg 23 500Ontario 19 000

Aplicaţii

(1) Localizaţi râurile şi lacurile din tabelele de mai sus.(2) Caracterizaţi un fluviu dintre cele prezente atât în tabel, cât şi pe hartă.(3) Explicaţi modul de formare a lacurilor glaciare nord – americane.

Reţineţi (rezumat)

Hidrografia Americii de Nord şi de Sud este bogată şi diversificată, fiind formată din toate tipurile geografice de ape.

Fluviul Amazon are cel mai întins bazin hidrografic şi cel mai mare volum de apă transportată.

83

Cele mai întinse lacuri sunt cele formate în fostele adâncituri produse de gheţari (lacuri glaciare).

Groenlanda este acoperită cu o mare cantitate de gheaţă, fiind un mare rezervor de apă dulce.

DIFERENŢIERI CLIMATICE ŞI BIOGEOGRAFICE

Text explicativ

Factorii specifici care determină clima Americii de Nord şi Americii de Sud sunt: dispunerea extinsă în latitudine, direcţia sistemului cordiliero – andin, întinsele spaţii cu altitudini reduse.

Factorii care influenţează clima celor două continente sunt: prezenţa gheţarilor din Groenlanda (în nord) şi apropierea Antarcticii (în sud), încălzirea Oceanului Atlantic în zona tropicală (care generează ciclonii tropicali), curenţii reci din Oceanul Pacific etc.

Diferenţierile climatice sunt determinate de combinarea mai multor factori cu un caracter regional, pe fondul acţiunii factorilor determinanţi.

Din combinarea caracteristicilor elementelor climei rezultă anumite întinderi latitudinale, denumite zone de climă. Zonele de climă nu sunt simetrice faţă de Ecuator.


Analizând hărţile de mai sus:(1) Precizaţi repartiţia geografică a temperaturilor medii ale lunilor opuse şi repartiţia

precipitaţiilor medii anuale.(2) Precizaţi cum se modifică elementele climei unei regiuni montane înalte (de peste 5000 m)

în raport cu altitudinea?

Aplicaţii(1) Precizaţi, oral, diferenţa dintre factorii care determină clima şi cei care o influenţează.(2) Cum pot fi stabilite întinderile omogene sub aspect climatic (zonele de climă)?(3) Explicaţi, pe scurt, prin comparaţie cu Asia sau Europa, de ce temperaturile medii ale lunilor

ianuarie şi iulie au, pentru America de Sud, valorile menţionate pe hartă.

Rezumat În cazul Americii de Nord şi al Americii de sud, pot fi diferenţiaţi factori care determină

clima şi factori care o influenţează. Factorii care determină clima acţionează asupra planetei ca întreg şi au un caracter

latitudinal (zonal). Factorii care influenţează clima Americii de Nord şi Americii de Sud sunt datoraţi formei

fiecărui continent, direcţiei lanţului montan cordiliero – andin, apropierii de regiunile reci (polare), întinderii şi altitudinii unor unităţi de relief etc.

Extinderi

În timpul epocii glaciare, suprafeţele ocupate de gheţari în zona calotelor planetei (Arctica, Antarctica) erau mult mai întinse. În America de Nord, suprafaţa gheţarului continental (de calotă) s-a extins până la aliniamentul actual al lacurilor glaciare nord - americane. Acestea sunt dispuse sub forma unui arc de cerc care arată limita până la care s-a extins acesta (Lacul Urşilor, Lacul Sclavilor, Winnipeg, Michigan, Lacul Superior, Huron, Erie şi Ontario). În America de Sud, gheţarii au acoperit insula Ţara de Foc şi extremitatea sudică a continentului. Acest fapt este demonstrat de fiordurile ţărmurilor şi de relieful glaciar din Munţii Anzi.

84

DIFERENŢIERI CLIMATICE ŞI BIOGEOGRAFICE

A. Clima, vegetaţia şi fauna Americii de Nord

Hartă / Imagini / Tabel

Hărţi America de NordHarta zonelor de climă din Atlasul de geografia continentelor (clasele VI – VII)

Text explicativ

Între zonele de climă şi zonele de vegetaţie ale Americii de Nord există o corespondenţă foarte bună. Acestea nu se suprapun în totalitate, din cauza influenţei pe care activităţile omeneşti o au asupra vegetaţiei.

Animalele caracteristice au o răspândire mai largă decât zonele de vegetaţie. Există animale cu o prezenţă mult mai extinsă, datorită posibilităţilor de deplasare a acestora, în căutarea hranei.

Ca urmare a lăţimii mari a continentului nord - american, între paralele de 40 şi 60 ° lat.N, zonele de climă şi de vegetaţie ocupă suprafeţe mai întinse.


Aveţi în vedere un tabel cu animale caracteristice unor zone de vegetaţie din America de Nord.

Vegetaţie Animale caracteristice Adaptări ale vieţuitoarelor la condiţiile

de vegetaţie şi de climă (exemple)

Inlandsis urs polar, vulpe polarăTundră ren, antilopă americană, bou

moscatSilvotundră ren Karibu, bou moscatTaiga castor, marmotă, urs grizzly,

râs, nurcăPăduri mixte urs brun, raton, urs negru, jderPăduri de foioase iepure, vulpe, cerb, urs negru,

sconcsStepe şi preerii bizon, rozătoarePăduri tropicale (America Centrală)

aligator, crocodil, jaguar, tapir, oposum

Utilizând acest tabel, realizaţi următoarele activităţi:(1) Identificaţi, cu ajutorul telefonului mobil, al tabletei sau al calculatorului, câte un animal din

fiecare zonă de vegetaţie. Descrieţi, pe scurt, caracteristicile animalului respectiv.(2) Menţionaţi adaptările animalelor la condiţiile de climă.

85

Portofoliu / Proiect

Prezentaţi pe scurt, pe o pagină separată, constatările voastre.Păstraţi această pagină şi adăugaţi-o la pagini anterioare, precum şi la cele care vor urma, pentru a realiza un portofoliu.

B. Clima, vegetaţia şi fauna Americii de Sud

Harta America de Sud, zone de climă şi vegetaţie, Atlas geografic şcolar

Aplicaţii

Vegetaţie Animale caracteristice(exemple)

Adaptări ale vieţuitoarelor(exemple)

Pădure ecuatorială (selvas)

tapir, capibara, furnicar, oposum, leneş, maimuţa cu nasul lat, jaguar, anaconda, boa, iguane

Savană umedă (lanos, campos)

jaguar, puma, tatu, porc sălbatic, puma, struţ nandu

Deşerturi subtropicale

reptile, insecte

Stepă (pampas) cerbul de pampas, lama, puma, oposum, nandu

Savană uscată reptile, rozătoare, sconcs, nanduVegetaţie montană lama sălbatică, condor, alpaca

Notaţi, într-un tabel asemănător celui de mai sus, adaptările unor vieţuitoare menţionate la condiţiile climatice. Păstraţi această pagină pentru portofoliu.

Text explicativSpre deosebire de America de Nord, la latitudinile menţionate mai sus, în Emisfera Sudică

există o suprafaţă continentală (între 40 - 60° lat.S) care este foarte redusă ca întindere.Din această cauză, anumite zone de vegetaţie extinse în America de Nord se întâlnesc pe

suprafeţe mai mici în America de Sud.Pentru cele două continente luate prin comparaţie, extinderile zonelor de vegetaţie şi climă

sunt diferite, ca rezultat al întinderilor inegale ale uscatului în cele două emisfere.Simetria latitudinală remarcată în cadrul continentului african nu se repetă în acelaşi fel

pentru America de Nord şi America de Sud, luate împreună.

Rezumat Există o legătură strânsă între zonele climatice şi zonele de vegetaţie, deoarece clima

determină vegetaţia. Animalele principale au o răspândire mai largă decât zonele climatice şi de vegetaţie, ca

rezultat al posibilităţilor de deplasare. Atât plantele, cât şi animalele, au anumite adaptări rezultate din condiţiile de climă şi

modificarea acestora în timp.

Extinderi

GalapagosAceastă insulă (aparţinând statului sud – american Ecuador), situată pe Ecuator, în largul

Oceanului Pacific, la o distanţă de aproape 1000 km de ţărm, este cunoscută prin specii de animale

86

care trăiesc aici, în condiţii de izolare. Cea mai cunoscută specie o reprezintă iguana, o reptilă de dimensiuni mijlocii, care trăieşte pe stâncile din jurul insulei, încălzindu-se la soare (ca reptilă, are sânge cu temperatură variabilă). Se scufundă în apa oceanului, pentru a-şi procura hrana. Solzii acestui animal înmagazinează căldura. Seamănă mult, ca aspect, cu Stegosaurus, dispărut din fauna Pământului în momentul în care au avut loc schimbări radicale ale mediului. Iguana de Galapagos a beneficiat de modificări mici ale climei, datorită situării pe Ecuator şi căldurii emanate din interiorul Pământului (insula fiind o regiune vulcanică, activă şi în prezent).

ELEMENTE DE DIVERSITATE UMANĂ (ETNICĂ, LINGVISTICĂ, CONFESIONALĂ ŞI CULTURALĂ)

Text explicativ

Diversitatea umană actuală este rezultatul cunoaşterii şi populării continentelor de-a lungul istoriei. Populaţia celor două continente a crescut în cursul ultimului deceniu cu puţin sub 100 mil. loc. Repartiţia geografică a populaţiei arată rolul punctelor în care grupuri umane din alte continente au venit pe teritoriul Americii de Nord şi Americii de Sud (care au avut, iniţial, populaţii şi popoare precolumbiene, dintre care unele au construit civilizaţii cunoscute). Diversitatea etnică evidenţiază principalele popoare care au avut un rol în popularea continentelor (spanioli, portughezi, englezi, irlandezi, germani, francezi), dar şi local, alte populaţii. În prezent, diversitatea umană cuprinde grupuri etnice, limbi vorbite, confesiuni şi elemente de cultură.

Evoluţii demografice comparative

Continente Populaţia(mil. loc.)

Creştereapopulaţiei(mil. loc.)

Densitatea populaţiei(loc./km2)

2008 2018 2008 2018America de Nord(şi Centrală)

523,8 573,8 50 22 24

America de Sud 380,5 423,5 43 21 24Europa 711,5 719,8 8,3 69 70Asia 4 040,0 4 477,8 437,8 91 100Africa 948,5 1 232,2 263,7 31 40


Analizaţi datele din tabelul de mai sus şi precizaţi:(1) Cu cât a crescut populaţia celor două continente americane (număr de locuitori, densitatea

populaţiei)?(2) Cum a crescut populaţia Americii de Nord şi de Sud în raport cu cea a altor continente

învăţate până în prezent (Europa, Asia, Africa)?

Diversitatea lingvistică (limbi oficiale şi limbi vorbite)

Limbi vorbite Nr. persoane (mil. loc.)

Spaniolă 360Engleză 310Portugheză 200Franceză 10Alte limbi 4

87

Diversitate confesională. Ponderea (%) religiilor creştine în totalul populaţiei unor ţări

Ţara Catolicism(%)

Protestantism(%)

Argentina 76 8Bolivia 78 16Brazilia 65 21Canada 40 6Chile 67 16Columbia 80 11Mexic 82 8S.U.A. 21 46Venezuela 84 16

Aplicaţii

(1) Redaţi pe scurt, oral, elementele care rezultă din tabelul referitor la diversitatea lingvistică.(2) Explicaţi diversitatea lingvistică prin originea populaţiei venite din Europa.(3) Redaţi, în 3 – 5 idei principale, diversitatea etnică, lingvistică şi confesională a Americii de

Nord şi de Sud.(4) Comparaţi între ele cele două continente, din punctul de vedere al acestei diversităţi.

Rezumat

Populaţia Americii de Nord şi de Sud a avut o creştere numerică mai mică decât cea a Africii şi Asiei.

Diversitatea etnică reflectă influenţa predominantă pe care au avut-o trei grupe de populaţii: englezi, spanioli şi portughezi.

În cazul unor state mici există şi un aport al altor grupe umane (italieni, populaţii slave, greci, evrei, japonezi, chinezi şi coreeni).

Există oameni şi grupuri umane provenite din amestecul de populaţii, cum ar fi metişii, mulatrii şi creolii.

Diversitatea lingvistică arată predominarea a trei limbi europene: spaniolă, engleză şi portugheză.

În interiorul ţărilor există grupe de populaţii care vorbesc şi alte limbi, inclusiv ale locuitorilor aborigeni.

Diversitatea confesională evidenţiază predominarea religiilor creştine (catolicism, protestantism). Există şi alte grupuri confesionale mai mici (iudaism, islamism, confesiuni neo-protestante, hinduism, budism).

Diversitatea culturală reprezintă o sinteză a unor grupuri umane diferite, suprapuse populaţiei aborigene. Aceasta consemnează, de asemenea, elemente referitoare la construcţii, opere literare şi artistice, mod de viaţă etc.

Portofoliu

Identificaţi elemente care să evidenţieze componente culturale ale activităţilor populaţiilor din cele două continente. Utilizaţi cunoştinţe dobândite la alte discipline şi informaţii multi-media.

88

Extinderi

Descoperirile geografice au reprezentat momentul de început al cunoaşterii şi colonizării celor două continente americane.

Vikingii, care au ajuns primii pe ţărmurile nord - americane (secolul X, cu 500 de ani înainte de Columb), nu au influenţat popularea europeană a continentelor.

Se consideră că descoperirile lui Cristofor Columb reprezintă momentul iniţial al cunoaşterii Americii Centrale.

Un rol important în cercetarea Americii de Sud l-a avut Amerigo Vespucci. Acesta a precizat că este vorba despre un continent care a primit mai târziu numele de America.

Continentul sud – american a fost ulterior cercetat de Pisaro, care a ajuns şi în regiunile populate de incaşi.

HARTA POLITICĂ ŞI CONTRASTE TERITORIALE ÎNTRE STATE

Text explicativ

Harta politică a Americii de Nord şi Centrale cuprinde 22 de state, dintre care două foarte întinse (Canada şi S.U.A.), un stat de întindere mijlocie – mare (Mexic) şi o serie de state mici, situate pe continent (Nicaragua, Honduras etc.) sau pe insule (Cuba, Costa Rica etc.).

Harta politică a Americii de Nord şi Centrale este rezultatul unor procese complexe, de colonizare, expansiune şi apoi de dobândire a independenţei, care au avut loc din secolele XVIII, până la începutul secolului XIX. Formarea unor state independente de mici dimensiuni, din regiunea insulară a Antilelor, a avut loc până la începutul secolului XX.

Cel mai cunoscut exemplu de colonizare şi expansiune l-a reprezentat formarea Statelor Unite ale Americii, printr-un proces complex de extindere, conflicte, cumpărări de terenuri şi anexări, începând de la sfârşitul sec. XVIII (1783), până la mijlocul sec. XIX (1853).

Un proces relativ asemănător a existat şi în cazul Canadei (între 1811 şi 1850).Statul Mexic s-a format însă pornind de la ocupaţia şi colonizarea spaniolă (la început mult

mai extinsă în raport cu teritoriul actual).Harta politică a Americii de Sud este formată din 13 state (prin comparaţie cu Europa, care

are 45 de state pe o întindere reprezentând 1/2 din America de Sud).Harta politică actuală a Americii de Sud reprezintă concretizarea unor înţelegeri stabilite

între Spania şi Portugalia, conform cărora portughezii urmau să ocupe îndeosebi jumătatea de est a continentului, iar spaniolii, jumătatea de vest.


Statul Suprafaţa (km2) Populaţia (mil. loc.) Capitala2008 2018

Canada 9 897 000 33,3 37,0 OtawaS.U.A. 9 354 500 302,7 324,3 WashingtonMexic 1 964 000 106,7 123,5 Ciudad de MexicoColumbia 1 141 700 44,5 49,3 BogotaBrazilia 8 515 700 186,6 207,6 BrasiliaArgentina 2 780 000 39,8 44,0 Buenos Aires

(1) Identificaţi şi localizaţi ţările din tabel şi capitalele acestora.(2) Precizaţi creşterea populaţiei ţărilor din tabelul de mai sus, în decursul unui deceniu (2008 –

2018).(3) Comparaţi creşterea populaţiilor acestor ţări cu populaţia unor ţări africane (Nigeria, R.D.

Congo, Etiopia).

89

Aplicaţii

Comparaţi între ele două state (A, B), la alegere dintre cele reprezentate pe hărţile politice ale acestor două continente, având în vedere caracteristicile din tabelul de mai jos. Construiţi un tabel asemănător, în care să notaţi, pe scurt, aceste caracteristici. Utilizaţi hărţile şi tabelele din manual, precum şi din alte surse.

Caracteristici Statul A Statul BPoziţia şi localizareaSuprafaţaPopulaţiaCapitalaTrepte de reliefClimă VegetaţieLimbi vorbiteReligiiGrupuri etnice

Rezumat

Hărţile politice ale Americii de Nord şi Americii de Sud consemnează existenţa a trei state de dimensiuni aproape continentale (Canada, S.U.A şi Brazilia) şi trei ţări foarte populate (S.U.A., Brazilia, Mexic). De asemenea, există ţări mici ca întindere (Belize, Haiti, Barbados, Dominica, Grenada etc.) şi foarte puţin populate (Antigua şi Barbuda, Dominica, Grenada etc.).

Comparând ţările între ele după diferite caracteristici, observăm că există anumite deosebiri (şi chiar contraste teritoriale) în ceea ce priveşte întinderea, populaţia, diversitatea umană.

Există o anumită omogenitate şi asemănări între Canada şi S.U.A., având şi un element comun, limba vorbită în mod predominant. Aceste două state formează împreună America anglo – saxonă.

America Centrală şi America de Sud au ca element comun originea latină a limbilor utilizate (spaniolă şi portugheză). De aceea, formează împreună America Latină.

Contrastele teritoriale se referă la mărimea ţărilor, caracteristicile naturale, numărul şi densitatea populaţiei, resursele naturale şi activităţile economice.

Extinderi

Teritoriul Groenlandei este considerat un teritoriu dependent de Danemarca, în curs de a-şi consolida independenţa. Este un teritoriu foarte întins (2,1 mil. km2), dar extrem de puţin populat (56 000 loc. şi 0,03 loc./km2 ca densitate a populaţiei).

FORME DE AGLOMERARE URBANĂ

Text explicativ

Fenomenul urban are pe teritoriul celor două continente anumite tradiţii: au fost construite de către incaşi, maiaşi şi azteci oraşe cu fizionomii distincte. Oraşele actuale foarte mari au înregistrat creşteri ale numărului de locuitori. Oraşele Sao Paulo, Ciudad de Mexico şi New York se situează pe primele trei locuri (în această ordine) în ierarhia oraşelor mondiale.

Aglomeraţiile urbane se formează prin extinderea teritoriului oraşelor existente (îndeosebi a oraşului cel mai mare) şi asocierea în grupe de oraşe (denumite, din această cauză, aglomeraţii). În

90

America de Nord poate fi identificat un megalopolis (care este o asociere de oraşe foarte mari, pe o întindere corespunzătoare).


Oraşul(aglomeraţia urbană)

Nr. locuitori2018 (mil.)

Statul

Sao Paulo 21,4 BraziliaCiudad de Mexico 20,9 MexicNew York 20,3 S.U.A.Buenos Aires 14,8 ArgentinaLos Angeles 13,4 S.U.A.Rio de Janeiro 12,3 BraziliaLima 10,5 PeruChicago 9,5 S.U.A.Bogota 9,5 ColumbiaDallas 7,4 S.U.A.Santiago 7,1 Chile

(1) Localizaţi oraşele din tabel, pe harta de mai sus.(2) Identificaţi localizarea altor oraşe mari, prin comparaţie cu poziţia aglomeraţiilor urbane,

redate în tabel.

Harta S.U.A.

Harta de mai sus redă ierarhia urbană actuală în S.U.A., care este un stat foarte urbanizat (cu peste 80% din populaţie). Pe această hartă se pot identifica oraşele componente, la care se adaugă alte oraşe, nereprezentate pe hartă, ca în tabelul de mai jos.

Megalopolisul american

Oraşe Populaţie(mil. loc.)

New York 20,3Washington 6,2Boston 4,8Baltimore 2,8Philadelphia 1,5Aurora 0,4Providence 0,2Hartford 0,1Total 36,0

Aplicaţii

(1) Enumeraţi oraşele mari ale megalopolisului american, de la sud la nord.(2) Precizaţi factorii care duc la asocierea spaţială a oraşelor, sub forma aglomeraţiilor urbane şi

a megalopolisului.(3) Ordonaţi aceşti factori de la cel mai important, la cei care au o importanţă mai redusă.(4) Precizaţi efectul aglomeraţiilor mari asupra mediului înconjurător.

91

Rezumat

- În prezent, există două fenomene mondiale referitoare la creşterea oraşelor: urbanizarea şi metropolizarea.

- Urbanizarea Americii de Nord şi a Americii de Sud depăşesc ritmul creşterii populaţiei acestor două continente.

- Forma elementară de urbanizare este oraşul propriu-zis, individualizat spaţial.- Aglomeraţiile urbane provin din creşterea populaţiei, gruparea în teritoriu şi apropierea

dintre acestea.- Megalopolisul este forma cea mai complexă de concentrare urbană, fiind alcătuit din

aglomeraţii, oraşe mari şi oraşe mici.- În prezent există două megalopolisuri identificate pe planeta noastră: megalopolisul

american şi megalopolisul japonez.- Oraşele din aceste două continente (America de Nord şi America de Sud), împreună cu alte

oraşe din lume, formează un „arhipelag urban mondial”.

Portofoliu / Activitate de grup

Grupaţi-vă câte 2 – 3 colegi, pentru activitatea în grup de mai jos.(1) Alegeţi, pe baza unei înţelegeri între voi, unul dintre oraşele existente în tabelul de la pagina

anterioară.(2) Realizaţi o documentare asupra oraşului ales, îndeosebi prin utilizarea unor mijloace IT

(telefon mobil, calculator, tabletă).(3) Urmăriţi aspectele următoare: poziţia geografică, numărul populaţiei (şi evoluţia ei în

ultimul deceniu), componentele urbane principale, forma reţelei de străzi, căile şi mijloacele de transport, aspectul construcţiilor, funcţiile economice (capitală, metropolă, port, aeroport).

(4) Prezentaţi, în următoarea oră de geografie, elementele specifice identificate şi îndeosebi cele care nu sunt în manual.

Extinderi

New York s-a numit, la începuturile sale, New Amsterdam. A atras în trecut, dar atrage şi în prezent persoane şi grupuri din alte regiuni şi continente, fiecare cu propria limbă de comunicare.

New York, spre deosebire de alte oraşe mari din Europa şi Asia, nu a fost afectat de distrugeri provocate de războaiele mondiale.

Deşi nu este capitală, New York este un punct de convergenţă şi atracţie, în care o componentă principală o are funcţia bancară şi comercială.

DIFERENŢIERI ECONOMICE REGIONALE

Text explicativ

Principalele resurse ale continentelor America de Nord şi America de Sud sunt: resurse de petrol, cărbuni superiori, gaze naturale, minereu de fie şi minereuri neferoase. Resursele de petrol se află situate în cantităţi mari în jurul Golfului Mexic, Alaska şi nordul continentului sud-american. Minereuri de fier se extrag din Brazilia, zona Marilor Lacuri şi Peninsula Labrador. America de Sud are rezerve importante de minereuri neferoase (în Podişul Braziliei şi Munţii Anzi), precum şi resurse de diamante şi uraniu.

Anumite plante de cultură (porumb, cartof, arborele de cacao, arborele de cauciuc), care îşi au originea în aceste continente, au în prezent o răspândire largă. Repartiţia geografică a resurselor naturale influenţează în prezent, într-o mică măsură, apariţia unor activităţi industriale noi, deoarece

92

materiile prime pot fi transportate la distanţe mari şi la preţuri mici. America de Nord şi America de Sud prezintă, împreună, anumite particularităţi ale repartiţiei terenurilor arabile şi ale agriculturii.


(1) Identificaţi şi denumiţi regiunile de exploatare a principalelor resurse ale scoarţei terestre.(2) Comparaţi modul de utilizare a terenurilor, cu zonele de climă şi biogeografice ale acestor

continente.(3) Precizaţi unde se află situate cele mai întinse culturi agricole. Explicaţi de ce.

Hărţi (din Atlasul de geografia continentelor, clasele VI – VII)

Concentrări industriale în America de Nord şi de Sud

Aplicaţii

(1) Denumiţi şi localizaţi concentrările industriei, redate pe harta de mai sus.(2) Explicaţi repartiţia geografică a acestor concentrări.(3) Prezentaţi, pe scurt, specificul a două concentrări industriale, la alegere; utilizaţi şi alte

mijloace de informare în afara manualului.

Rezumat America de Nord şi America de Sud au, împreună, resurse ale scoarţei terestre diversificate şi

abundente (îndeosebi pentru gaze naturale, petrol, minereuri neferoase). Activităţile industriale au tradiţii, îndeosebi în ţări din continentul nord-american (S.U.A. şi

Canada). Ţările acestor continente se pot împărţi în mai multe categorii, după nivelul dezvoltării

economice:- două ţări foarte dezvoltate (S.U.A. şi Canada); - două ţări cu potenţial demografic şi dezvoltare economică recentă (Mexic şi Brazilia);- alte ţări cu o economie diversificată (Argentina, Chile);- ţări care au o dezvoltare economică modestă. Căile de comunicaţie terestră au o prezenţă foarte importantă pentru continentul nord-

american (S.U.A. deţine 40% din reţeaua feroviară mondială), iar porturile principale sunt situate în ambele continente, acolo unde este necesară o activitate comercială şi de transport.

S.U.A. şi Canada au agricultură comercială dezvoltată, iar celelalte ţări, în mod predominant, o agricultură de subzistenţă.

S.U.A. este cea mai mare producătoare de porumb, soia şi are producţii foarte mari de grâu, iar Brazilia este principala producătoare de cafea.

Canada şi S.U.A. au o economie mai dezvoltată în raport cu celelalte ţări ale acestor continente.

Extinderi

În S.U.A., aproximativ 4% din populaţia ţării (reprezentată de fermieri) asigură produse agricole de bază pentru întreaga populaţie a ţării, dar şi pentru locuitori din alte continente.

America de Nord şi America de Sud reprezintă, în ultimii ani, regiuni de mare interes turistic: Munţii Stâncoşi, Fluviul Colorado, Insulele din Marea Antilelor, regiuni litorale (Miami, Rio de Janeiro), urmele civilizaţiilor aztece, maiaşe şi incaşe, marile oraşe nord-americane, cu arhitectură modernă, muzee, locuri de distracţie (Disney World, Florida) sau oraşe cu un anumit specific cultural şi social (Las Vegas, Hollywood).

93

STATELE UNITE ALE AMERICII


Populaţia: 325 720 200 loc.Capitala: Washington

PoziţiaS.U.A. cuprind trei părţi: o parte continentală, Alaska şi arhipelagul Hawaii. Partea continentală este situată între Canada (în nord), Mexic şi Golful Mexic (în sud), Oceanul Pacific (în vest) şi Oceanul Atlantic (în est).

Caracteristici naturaleS.U.A., ca rezultat al întinderii şi poziţiei sale, sintetizează caracteristicile naturale principale ale

continentului nord-american.Partea de est cuprinde munţi foarte vechi (Appalachi), formaţi în timpul orogenezei caledoniene

(împreună cu masive montane din Scandinavia, Scoţia şi Groenlanda).În centru se întinde o zonă depresionară formată din podişuri (Podişul Ohio, Podişul Missouri şi

Podişul Preeriilor), care înconjoară o câmpie (Câmpia Mississippi) străbătută de fluviul cu acelaşi nume şi afluenţii săi.

În partea de vest se întinde sistemul montan nord-american (Cordiliera Nord – Americană), formată din două aliniamente (Munţii Stâncoşi, în est şi munţii Coastelor Cascadelor şi Sierra Nevada, în vest. Între aceste aliniamente montane există două podişuri interioare: Podişul Marelui Bazin şi Platoul Colorado.

În Alaska, sistemul cordilier nord-american se curbează spre vest, continuându-se în Asia. Aici se află cele mai mari înălţimi din S.U.A. (Vf. McKinely, 6 196 m).

Insulele Hawai au un relief vulcanic şi înălţimi care depăşesc 4 000 m (Mauna Kea, 4 205 m), Mauna Loa (4 170 m).

În raport cu întinderea teritoriului, Statele Unite au zone climatice şi de vegetaţie corespunzătoare poziţiei şi părţilor componente.

Reţeaua hidrografică este formată din fluvii importante (Mississippi, Colorado, Columbia, Rio Grande.

În nordul părţii continentale se întind Marile Lacuri (Lacul Superior, Michigan, Huron, Erie şi Ontario), iar în Alaska există gheţari.

Aplicaţie

Precizaţi, oral, principalele caracteristici ale climei şi vegetaţiei din cele trei părţi componente, utilizând diferite hărţi.

Elemente de geografie umană

Populaţia actuală a S.U.A. s-a format din amestecul populaţiilor indigene cu locuitori veniţi din Europa (irlandezi, englezi, germani, italieni, spanioli, greci), Africa (îndeosebi locuitori sosiţi din zona Golfului Guineei), Asia (japonezi şi chinezi). S.U.A. au şi o importantă comunitate de evrei.În ultimi ani a existat şi o migraţie importantă de populaţii din America Latin (îndeosebi hispanici).Populaţia urbană (peste 80% din totalul populaţiei) arată nivelul ridicat de urbanizare a statului.Există 120 de oraşe cu o populaţie mai mare de 100 000 de locuitori. În prezent, Statele Unite au 10 oraşe cu peste 5 mil. loc. (dintre care New York are 20,1 mil. loc. şi Los Angeles 13,3 mil. loc.) şi peste 30 de oraşe cu o populaţie între 1 şi 5 mil. loc. Partea de nord-est a S.U.A. formează megalopolisul american.

94

Resursele naturale principale sunt: minereurile neferoase, uraniu, petrol, gaze naturale şi cărbuni. Energia electrică se caracterizează printr-o producţie foarte ridicată (1/5 din totalul mondial),din care o mare parte este obţinută în centrale atomoelectrice (1/3 din energia atomoelectrică a lumii), dar şi din hidroenergie, energie solară şi energie eoliană. S. U.A., în prezent, are cea mai mare pondere a surselor regenerabile în totalul producţiei energetice. S.U.A. este un exportator de produse agroalimentare, ocupând locuri importante la culturile de porumb, grâu, plante mediteraneene, soia, trestie de zahăr, citrice. Statele Unite au cea mai diversificată şi extinsă reţea de transporturi, cuprinzând: transporturi feroviare, autostrăzi, transporturi aeriene (cu 1/3 din totalul mondial), transporturi maritime, fluviale şi transportul prin conducte. S.U.A. au un rol important în cunoaşterea spaţiului cosmic. S.U.A. reprezintă o regiune de mare atracţie turistică, vizitată de un număr crescând de turişti. Statele Unite sunt o federaţie formată din 50 de state componente.

Rolul S.U.A. în lumeDeşi ponderea în realizarea unor produse industriale s-a diminuat în ultimii ani, S.U.A. rămân, din multe puncte de vedere, principala putere economică, completată cu un comerţ dezvoltat şi resurse financiare deosebite. Este, de asemenea, principala putere militară din lume, asigurând o stabilitate la nivel mondial. Statele Unite sunt confruntate cu o serie de probleme noi, cum ar fi îndeosebi migraţia internaţională.

Analizaţi datele din tabelul de mai jos.

U.M. 2008 2018 Evoluţii (2008 – 2018)Creşteri Scăderi

cereale mil. t 414,1 580,9cărbuni mil. t 1 062,8 594,5gaze naturale mld.m3 582,2 460,5petrol mil. t 247,1 466,1minereu de fier mil. t 54,0 46,0oţel mil. t 94,0 81,2aur kg 230 370automobile mil. buc. 3,7 3,1energie electrică mld. kwh/an 4 071 4 045populaţia mil. loc. 302,7 325,7

Pe baza acestui tabel:1. Completaţi ultimele două coloane.2. Comparaţi creşterea producţiei de cereale şi creşterea populaţiei.3. Precizaţi de ce a scăzut extracţia unor resurse.4. Prezentaţi o scurtă concluzie de 3 – 4 rânduri, rezultată din analiza de mai sus.

95

CANADA


Populaţia: 36 963 900 loc.Capitala: Otawa

PoziţiaCanada este situată în partea de nord a continentului nord-american. Este un stat federal (cu 13 state componente), cu două comunităţi: o comunitate de limbă engleză şi o comunitate de limbă franceză (ambele fiind limbi oficiale). Canada se află situată în partea de nord a Americii de Nord, cuprinzând un spaţiu continental şi arhipelagul arctic. Este al doilea stat ca întindere (după Federaţia Rusă).

Caracteristici naturaleCanada conservă unul dintre cele mai vechi nuclee continentale (format din Scutul Canadian şi Podişul Labrador). Arhipelagul arctic a fost acoperit cu gheţari care au creat un relief de fiorduri. Relieful cuprinde o regiune montană, în vest, un podiş, în centru şi câmpii litorale, în nord. Lacurile glaciare canadiene (Lacul Urşilor, Sclavilor, Winnipeg), împreună cu cele situate între Canada şi S.U.A. (Lacul Superior, Huron, Erie şi Ontario), marchează, împreună, limita calotei glaciare din timpul Cuaternarului. În estuarul fluviului Sf. Laurenţiu se înregistrează cele mai înalte maree.

Analizaţi harta fizică a Canadei şi identificaţi: insule înconjurătoare, fluvii, mări şi golfuri. De asemenea, utilizând hărţi ale climei şi vegetaţiei Americii de Nord, precizaţi

caracteristicile acestor două elemente pe teritoriul Canadei.

Elemente de geografie umanăCanada, deşi este al doilea stat ca întindere din lume, este puţin populată (loc 38 pe glob), cu o densitate redusă a populaţiei (4 loc./km2). Principalele aglomeraţii urbane concentrează aproape ½ din populaţia ţării.

Resurse naturaleCanada este cunoscută prin resurse importante de minereu de fier, cărbuni, petrol (loc 6 mondial), gaze naturale (loc 4), uraniu (loc 2), aur (loca 4) şi diamante (loc 3).Industriile, moderne şi diversificate, sunt concentrate în aglomeraţiile urbane şi în jurul marilor oraşe.Canada este un important producător de cereale, grâu (loc 5 pe glob), orz (loc 6). Canada are, de asemenea, o activitate importantă legată de exploatarea pădurilor (datorită întinderilor mari ale pădurilor de conifere) şi prelucrarea lemnului.

Rolul Canadei în lumeCanada este un stat foarte întins, puţin populat, cu resurse bogate şi o economie modernă. Reprezintă un model de dezvoltare economică şi are o prezenţă mondială mult mai vizibilă decât numărul de locuitori.

96

BRAZILIA


Populaţia: 207 660 930 loc.Capitala: Brasilia

PoziţiaBrazilia ocupă aproape jumătate din suprafaţa Americii de Sud, fiind situată în partea de est a acesteia, cuprinzând Podişul Braziliei (integral) şi Amazonia (cea mai mare parte). Are spre est un ţărm foarte lung, situat spre Oceanul Atlantic.

Caracteristici naturalePodişul Braziliei, împreună cu Podişul Guyanelor (situat în nord) reprezintă două fragmente ale vechiului continent sudic Gondwana. Podişul Braziliei, erodat un timp îndelungat, are în prezent aliniamente ale foştilor munţi, numite în prezent serra. În vestul acestui podiş se află Podişul Mato Grosso, cunoscut prin populaţiile aborigene. Întinderea teritoriului brazilian cuprinde mai multe formaţiuni vegetale, cum ar fi: selvasul (în Amazonia), caatinga şi campos.

Analizaţi harta fizică a Braziliei, precum şi alte hărţi şi localizaţi unităţile de relief şi principalele fluvii.

De asemenea, utilizând hărţi ale climei şi vegetaţiei Americii de Sud, precizaţi caracteristicile acestor două elemente pe teritoriul Braziliei.

Elemente de geografie umanăBrazilia este una dintre puţinele ţări de pe glob cu poziţii apropiate ale suprafeţei (loc 5 mondial) şi populaţiei (loc 6 mondial). Brazilia este cea mai mare ţară de limbă portugheză din lume. Acest lucru este rezultatul unei înţelegeri între spanioli şi portughezi, prin care portughezii au explorat şi colonizat partea de est a Americii de Sud. S-au adăugat în timp populaţii venite din Africa. Numărul actual de locuitori este rezultatul unei creşteri recente, îndeosebi în timpul secolului nostru (XXI). Principalele aglomeraţii urbane sunt menţionate în tabelul de mai jos.

Aglomeraţii urbane Populaţie(mil. loc.)

Sao Paulo 21,4Rio de Janeiro 12,3Belo Horizonte 5,9Brasilia 4,4Porto Alegre 4,2Salvador 4,1Fortaleza 3,9Recife 3,9Curitiba 3,5Campinas 3,1

Oraşele braziliene au o arhitectură modernă, dar şi suburbii suprapopulate (favelas).

Resurse naturaleBrazilia este o ţară cu resurse importante de fier (loc 2 mondial în producţia actuală), uraniu, diamante, aur, minereuri neferoase, cărbuni, păduri întinse (selvas) şi hidroenergie. Dintre activităţile cu caracter industrial, se remarcă producţia foarte mare de energie electrică (loc 8 mondial), dintre care mai mult de jumătate o reprezintă hidroenergia (loc 3 mondial). Este

97

cunoscută prin producţii semnificative la nivel mondial de oţel, automobile, energie electrică, aluminiu şi cafea (loc 1 mondial, cu 1/3 din producţie).

Rolul Braziliei în lumeBrazilia este un stat federal. Are o capitală relativ recentă (Brasilia) care, de la proiectul iniţial, exclusiv administrativ, s-a dezvoltat foarte mult din punct de vedere economic. În momentul construirii, această capitală a fost un bun exemplu de funcţionalitate şi arhitectură. Sao Paulo este în prezent cel mai populat oraş din lume. Brazilia este, în prezent, un exportator de minereuri, cafea şi alte produse. Are hidrocentrale de mari dimensiuni (printre cele mai mari din lume), care valorifică, parţial, potenţialul hidroenergetic al fluviilor. Fiind cea mai mare ţară de limbă portugheză, continuă promovarea acesteia în lumea contemporană.

ProiectAmerica de Nord şi America de Sud

A. Activitate independentă / de grup

Aveţi în vedere următorul tabel cu state din America de Nord şi de Sud

Statul Suprafaţa(km2)


Capitala

Haiti 27 060 10,9 Port-au-PrinceArgentina 2 780 400 44,0 Buenos AiresCuba 109 900 11,3 HavanaBolivia 1 098 600 11,1 La PazRepublica Dominicană 48 300 10,0 Santo DomingoChile 756 100 17,6 SantiagoJamaica 10 990 2,7 KingstonColumbia 1 148 800 49,3 BogotaGuatemala 109 000 16,9 GuatemalaPeru 1 285 200 31,2 LimaMexic 1 964 400 123,5 Ciudad de MexicoUruguai 176 210 3,5 MontevideoNicaragua 130 400 6,4 ManaguaVenezuela 916 450 31,4 Caracas

1. Realizaţi grupe de câte 2 elevi. Fiecare grupă va alege (sau va trage la sorţi) unul dintre aceste state.

2. Realizaţi o caracterizare geografică a statului ales, notând pe o pagină separată:a) un elev: Poziţia, localizarea, vecinii, suprafaţa, capitala; Caracteristici naturale (relieful

predominant, hidrografia, tipul de climă, vegetaţia predominantă;b) celălalt elev - Elemente de geografie umană: populaţia, densitatea populaţiei, oraşele

principale, resurse naturale, activităţi economice.3. Identificaţi, prin discuţie, 3 – 4 caracteristici geografice specifice şi 2 – 3 motive pentru a

vizita statul respectiv.4. Reuniţi cele două părţi (realizate de fiecare elev) într-o scurtă prezentare geografică; notaţi

pe scurt, pe cel mult o pagină, constatările principale.Pentru această activitate, utilizaţi date din tabelul alăturat, hărţile din manual, alte hărţi, surse identificate pe internet, cărţi sau reviste.5. Prezentaţi pe scurt, la sfârşitul orei, în cel mult un minut, două caracteristici principale şi un

motiv de a cunoaşte mai mult statul respectiv.

98

După fiecare prezentare, câte un elev din celelalte grupe va formula o întrebare, la care trebuie să i se răspundă pe loc.

Pe măsura prezentării statelor, un coleg care se oferă (sau este numit de profesor) va completa un tabel asemănător celui de mai jos.

Statul Un motiv pentru a-l cunoaşte mai bine

(Tabelul va continua cu celelalte state)

Sinteză şi evaluareAmerica de Nord şi America de Sud

(A) Sinteză

Cele două continente luate ca întreg au împreună cea mai mare întindere în latitudine, de la nord la sud.

Întinderile de uscat formează două continente, America de Nord şi de America de Sud, fiind comparabile cu celelalte continente ale planetei noastre.

Ca rezultat al dispunerii în latitudine, pe aceste continente se întâlnesc aproape toate tipurile de climă şi zonele de biogeografice. Acestea nu au simetrie latitudinală (asemănător continentului african), din cauza configuraţiei continentelor.

Populaţia iniţială (mongoloidă) a celor două continente este formată din grupe de oameni veniţi din Asia.

Înainte de venirea europenilor, au existat civilizaţii precolumbiene (aztecă, maiaşă şi incaşă), care au construit oraşe, temple şi au avut calendare proprii.

Trei grupuri de populaţii europene au acut o influenţă mai mare: englezii şi irlandezii (în nord), spaniolii (în America Centrală şi de Sud) şi portughezii (în Brazilia).

America de Nord (anglosaxonă) se continuă cu o parte centrală (America Centrală), cu populaţii predominante de origine hispanică.

Statele Unite ale Americii reprezintă, în prezent, cea mai dezvoltată ţară din lume. Canada are asemănări mai mari cu continentul european.

America de Sud cuprinde o parte de origine portugheză (Brazilia) şi ţări hispanice (celelalte ţări ale continentului). Marile metropole din America de Nord şi de Sud (Sao Paulo, Ciudad de Mexico, New York, Buenos Aires, Los Angeles) sunt printre cele mai mari aglomeraţii din lume.

Atât America de Nord, cât şi America de Sud au spaţii întinse, relativ greu accesibile, utilizate încă insuficient (Amazonia, Patagonia, Mato Grosso, insulele arctice, nordul continental al Canadei)

(B) Evaluare

I. Identificaţi răspunsul corect, încercuind litera corespunzătoare acestuia.1. Cel mai mare oraş din Emisfera Nordică a celor două continente este:a. Ciudad de Mexico; b. Sao Paulo; c. New York; d. Buenos Aires

2. Formaţiunea vegetală ierboasă din America de Nord se numeşte:a. pampas; b. stepă; c. preerie, d. campos

3. Nu are ieşire la mare statul:a. Columbia; b. Bolivia; c. Mexic; d. Peru.

4. Cel mai mare aeroport din lume, după traficul de pasageri, este situat la:a. Miami; b. Atlanta; c. Chicago; d. Brasilia.

99

5 x 4 p. = 20 p.

II. Completaţi propoziţiile de mai jos cu termenii potriviţi, astfel încât informaţia să fie corectă şi completă. Notaţi, pe o pagină separată, termenul corespunzător fiecărei cifre.

Al doilea stat din lume ca suprafaţă este …….(1)………… . În partea de nord-est a Americii de Nord se află cea mai întinsă insulă din lume, denumită ………(2) ……….. Fluviul Amazon se varsă în Oceanul ……….(3)…………. Ţara de Foc este o insulă care se află în partea de sud a continentului ………..(4)……. . În vestul acestui continent se înalţă Munţii ………(5)……… .

5 x 4 p. = 20 p.

III. Aveţi în vedere următorii termeni: Amazon, Podişul Brazililei, Gondwana, Munţii Anzi, vulcani. Realizaţi un text de cel mult 4 – 5 rânduri în care, folosind toţi termenii de mai sus, să prezentaţi trei caracteristici ale celor două continente.

5 x 4 p. = 20 p.

IV. Explicaţi, pe scurt, întinderea mare a pădurii ecuatoriale din America de Sud (selvas) în bazinul Amazonului. Prezentaţi două cauze ale acestei constatări.

2 x 5 p. = 10 p.

V. Explicaţi, pe scurt, formarea lacurilor glaciare din America de Nord, precizând două elemente ale acestui fenomen.

2 x 5 p. = 10 p.VI. Prezentaţi, pe scurt, două caracteristici ale megalopolisului american.

2 x 5 p. = 10 p.


Unitatea de învăţare (6): Australia, Oceania, Antarctica şi elemente de geografia mediului înconjurător (7 ore)


Comp.speci -

fice


Resurse Evaluare

Australia şi Oceania – caracterizare geografică

1.1.1.2.2.1.3.3.

identificarea elementelor geografice specifice ale Australiei (poziţie, întindere, relief)

identificarea specificului Oceaniei

planiglobul fizic imagini

Australia – scurtă caracterizare geografică

2.1.2.2.4.3.

identificarea poziţiei, limitelor, treptelor de relief, zonelor de climă, ape

precizarea unor elemente referitoare la populaţie, resurse, economie

hartă fizică harta climatelor

Australiei harta resurselor şi

activităţilor economice

imagini din Australia

100

Oceania – caracterizare geografică

3.3.4.3.

identificarea arhipelagurilor şi a insulelor Oceaniei

localizarea statelor Oceaniei precizarea unor direcţii şi

distanţe în Oceania caracterizarea unui stat Oceanul Pacific şi Oceania

(comparaţie)

harta Oceaniei harta curenţilor

oceanici harta politică a

Oceaniei date despre state imagini din

OceaniaAntarctica

4.2.4.3.4.4.

prezentarea unor aspecte de bază ale Antarcticii: climă, hidrografie, vieţuitoare etc.

comparaţie între Arctica şi Antarctica

realizarea unui portofoliu

harta calotei antarctice

harta reliefului continentului antarctic (Antarctida)

harta Arcticii imagini

Portofoliu

Unicitatea biogeografică australiană

2.2.4.4.

prezentarea elementelor unicităţii biogeografice

imagini (animale) harta vegetaţiei

Componentele mediului înconjurător

4.2.4.3.4.4.

prezentarea (şi precizarea) componentelor mediului înconjurător

analiza unor legături între diferite componente ale mediului (câte două)

analiza repartiţiei geografice a tipurilor de mediu

fotografii (pentru comparaţii)

scheme şi modele cu elementele mediului

harta tipurilor de mediu

Degradarea mediului înconjurător

4.1.4.3.4.4.

analiza unor forme şi domenii ale degradării mediului

gruparea formelor de degradare a mediului

imagini cu forme de degradare a mediului

scheme şi modeleSchimbări globale ale mediului 2.1.

4.4.

analiza unor situaţii şi elemente care ilustrează schimbări ale mediului

explicarea cauzelor unor modificări ale mediului

imagini date climatice

evolutive modele de

evoluţieRecapitulare 3.1. -

3.3. identificarea unor elemente

comune şi de diferenţiere scheme de

comparaţieEvaluare finală 1.1. -

4.4. Precizarea cadrului de

evaluareTest final (VII)

Investigaţie 1.1. - 4.4.

Realizarea unei investigaţii asupra mediului din orizontul local

Prezentare iniţială (VIII)

101

AUSTRALIA ŞI OCEANIA – CARACTERIZARE GEOGRAFICĂ

Hartă Australia

Continente Suprafaţa(km2)


Densitateapopulaţiei(loc/km2)

Australia şi Oceania 8 526 250 42,3 5Europa 10 213 490 720,0 70

Text explicativ

Australia şi Oceania sunt prezentate frecvent împreună şi considerate, uneori, un singur continent.

Australia propriu zisă este un continent individualizat, chiar dacă are o întindere mai mică decât a altor continente. Australia nu poate fi considerată însă doar o insulă a Oceaniei, chiar dacă ar fi cea mai mare a acesteia.

Oceania nu are caracteristicile unui continent, deoarece este doar o asociere de insule şi arhipelaguri situate în Oceanul Pacific.

Australia ca stat (numit oficial Uniunea Australiană) se suprapune continentului australian. Insula Tasmania, situată în prelungirea sudică a Australiei, este o insulă continentală (adică desprinsă de continent), care este legată geografic de Australia şi nu de Oceania.

În această situaţie, ne aflăm în faţa următoarei constatări: Australia este un continent individualizat, iar în oceanul Pacific există o asociere de insule, precum şi insule individualizate, denumite împreună Oceania.

Denumirea corectă a acestui spaţiu geografic este de Australia şi Oceania, înţelegând împreună continentul australian şi întinderea de insule din Oceanul Pacific (denumită Oceania), situate în continuarea spre est a acestuia.

Ca rezultat al poziţiei geografice şi întinderii continentului, Australia are patru fâşii (zone) latitudinale de climă (climă subecuatorială, tropical uscată – cea mai extinsă, subtropicală, temperată) şi patru zone biogeografice principale (păduri subtropicale, savane, deşerturi şi stepe).


(1) Precizaţi, cu ajutorul meridianelor şi paralelelor, precum şi al punctelor extreme, poziţia geografică a Australiei.

(2) Identificaţi pe harta continentului peninsulele, golfurile, mările înconjurătoare şi oceanele situate în jurul Australiei.

(3) Identificaţi unităţile mari de relief ale Australiei.

Aplicaţii

(1) În ce emisfere este situată Australia?(2) Comparaţi Australia cu Europa, după următoarele caracteristici: poziţie geografică,

întindere, zone de climă, zone biogeografice, caracteristici ale populaţiei.(3) Explicaţi ce se înţelege prin următoare afirmaţie: „Australia se află la antipodul Europei”.

102

OCEANIA – PARTICULARITĂŢI GEOGRAFICE

Oceania este formată din insule continentale (Noua Guinee şi Noua Zeelandă), insule vulcanice şi insule coraligene. Această întindere este împărţită în 11 state şi mai multe teritorii dependente. Arhipelagul Hawaii este un stat component al Statelor Unite1.

Aplicaţii

Urmăriţi tabelul de mai jos. Realizaţi un comentariu referitor la mărimea suprafeţei şi a populaţiei acestor ţări, prin comparaţie cu ale altor ţări, învăţate până în prezent.

Statele Oceaniei

State Suprafaţa(km2)

Populaţia(loc.)

Capitala

Noua Zeelandă 267 100 4 794 000 WellingtonPapua – Noua Guinee 462 800 8 085 000 Port MoresbyFiji 18 300 884 900 SuvaKiribati 730 115 000 TarawaNauru 21 13 000 YarenSamoa de Vest 2 800 160 000 ApiaSalomon 30 410 30 400 HoniaraTonga 750 100 600 NukualofaTuvalu 25 11 100 FunafutiVanuatu 12 300 272 500 Port Vila

Rezumat

Australia este un continent asemănător şi comparabil cu celelalte continente ale planetei. Oceania reprezintă o întindere din Oceanul Pacific, formată din insule continentale mai mari

(Noua Guinee, Insulele Noua Zeelandă) şi numeroase insule mici şi foarte mici, individualizate sau asociate în arhipelaguri.

Ţările din Oceania sunt mici ca dimensiuni, fiind formate din insule despărţite între ele de întinderi mari de apă.

Oceania este traversată de meridianul de 180° (atât long.E, cât şi long.V). De o parte şi de alta a acestui meridian există o linie denumită linia de schimbare a datei.

Activitate independentă

Realizaţi o comparaţie între statul Noua Zeelandă şi ţara noastră. Aceste două state au întinderi comparabile între ele şi sunt situate, fiecare, aproape la antipodul celeilalte. Precizaţi: paralelele importante care traversează cele două ţări, întinderea, populaţia, tipul de climă predominant, resurse naturale, alte elemente. Utilizaţi informaţiile rezultate din hărţi sau cele obţinute din diferite surse.

Extinderi

Australia este o ţară cu resurse naturale bogate şi cu producţii mari de cărbuni (loc 4 mondial), minereuri de fier (loc 1 mondial, cu 1/3 din producţia totală), nichel, uraniu (loc 3 mondial), diamante, aur (loc 2 mondial), argint (loc 5), plumb (loc 2), zinc (loc 3), bauxită (loc 1, cu 1/4 din producţia mondială), cupru (loc 6 mondial) şi, mai recent, gaze naturale şi petrol. Sub raport agricol, Australia produce cantităţi mari de grâu (loc 9 mondial), orz (loc 4), sfeclă de zahăr (loc 9),

103

bumbac şi banane. Are efective foarte mari de ovine (loc 2 mondial). Australia, deşi are o populaţie mică în raport cu întinderea teritoriului, are oraşe foarte mari şi cunoscute: Canberra (capitala statului) şi aglomeraţiile urbane Sidney (5,1 mil. loc.), Melbourne (4,7 mil. loc.), Perth (2,0 mil. loc.), Adelaida (1,2 mil. loc.), Brisbane (2,4 mil. loc.)

ANTARCTICA – ELEMENTE DE IDENTITATE GEOGRAFICĂ

Hartă Antarctica

Poziţie şi limiteAntarctica este situată în jurul Polului Sud. Este opusă („anti”) Arcticii, situată în jurul

Polului Nord, de unde denumirea sa de Antarctica. Este formată dintr-un continent (Antarctida), înconjurat de mările din jurul acesteia. În linii foarte generale, este cuprinsă în interiorul Cercului Polar de Sud. Din suprafaţa totală (de aproximativ 14 mil. km2 şi 9,3% din suprafaţa uscatului), cea mai mare parte (13,7 mil. km2) este acoperită cu gheaţă.

Condiţiile naturaleUrmărind o hartă sau o imagine satelitară de deasupra Polului Sud, observăm că uscatul

antarctic se compune din două părţi: Antarctida de Est, un podiş înalt, care reprezintă o parte a fostului continent sudic Gondwana şi Antarctida de Vest, cu aspectul unei peninsule, formate din munţi recenţi (din timpul orogenezei alpine), asemănători munţilor Anzi din America de Sud, în continuarea cărora se află. Este cel mai înalt continent al planetei, având o altitudine medie de 2 600 m. Altitudinea maximă se apropie de 5 000 m (Mount Vinson, 4 897 m). Vulcanul Erebus (3 794 m) este activ. Există un relief situat deasupra gheţii şi un relief situat sub gheaţă, la contactul acesteia cu scoarţa solidă a continentului. Fiind situat sub gheaţa Antarctidei, acest relief este „subglaciar”. Pătura de gheaţă formează cel mai întins gheţar continental (de calotă), cu o grosime medie de 2 000 m şi o grosime maximă de 4 000 m. Continentul are aspectul unui întins podiş cu depresiuni interioare, traversat de munţi. Gheaţa este, în prezent, într-un proces de topire lentă. Acest lucru provine din constatarea că viteza de formare a gheţii în jurul Polului Sud (din precipitaţiile solide, de zăpadă) este mai mică decât topirea ei pe margini. Întinderea gheţii şi grosimea ei se află, în prezent, într-un proces de micşorare lentă a acesteia. Cel mai mare volum, grosime şi întindere a gheţii au fost în timpul Epocii Glaciare, când suprafaţa acesteia era mai extinsă.

Clima este polară, foarte rece, cu temperaturi negative aproape în tot cursul anului. În timpul iernii australe (care aici coincide cu noaptea polară), temperaturile coboară la -70, -80°C. În cursul anotimpului cald (vara polară), pe margini temperaturile au uneori şi valori pozitive.

Antarctida reprezintă cea mai mare acumulare de apă dulce a planetei. În jurul ei, oceanul îngheaţă, luând forma banchizei. Suprafeţe ale banchizei sunt permanente, iar altele au o existenţă temporară.

Vegetaţia este formată pe întinderile neacoperite de gheaţă şi pe margini, din muşchi şi licheni. Sub gheaţă au fost descoperite microorganisme. Pe marginea continentului trăiesc mamifere (foca, morsa) şi păsări (pinguini).

Elemente de geografie umanăPopulaţia (4 000 persoane vara şi 1 000 iarna) este formată din cercetători, care lucrează în

cele aproape 40 de staţiuni ştiinţifice aparţinând la 16 ţări: Argentina, Uruguay, Statele Unite, Federaţia Rusă, Regatul Unit, China, Brazilia, Polonia, Noua Zeelandă, Italia, India, Japonia, Chile, Germania, Franţa, Australia.

Antarctida are resurse de minereuri feroase, neferoase, cărbuni, petrol, gaze naturale şi uraniu.

104

Întrebări / Activităţi

(1) Realizaţi un rezumat din textul de mai sus, referitor la Antarctica, notând pe o pagină separată 9 -10 idei principale.

(2) Comparaţi, din punct de vedere geografic (poziţie, caracteristici naturale şi de geografie umană), Arctica şi Antarctica, utilizând hărţi din atlase, precum şi din alte surse.

(3) Calculaţi distanţele dintre marginile continentului antarctic şi continentele sudice (America de Sud, Africa şi Australia). Precizaţi la ce constatări aţi ajuns.

(4) Ce exploratori români au ajuns în Antarctica?(5) Identificaţi pe harta Antarcticii: oceanele şi mările înconjurătoare, munţi, vârfuri şi teritorii.(6) Explicaţi de ce credeţi că ţările care au staţii de cercetare în Antarctica sunt interesate de

exploatarea acesteia.

STUDIU DE CAZ: UNICITATEA BIOGEOGRAFICĂ AUSTRALIANĂ

Australia are elemente distincte care arată că acest continent este unic din punct de vedere biogeografic (vegetaţie şi, îndeosebi, faună), cuprinzând multe specii endemice (care sunt situate doar în acest continent).

Această caracteristică a Australiei provine din următoarele cauze:- izolarea continentului faţă de alte arii continentale;- despărţirea de celelalte fragmente ale continentului sudic Gondwana, realizată într-un

moment iniţial al acestui proces; ultima despărţire între două continente a fost cea dintre Australia şi Antarctida;

- în condiţiile de izolare şi ale teritoriului nu foarte întins, animalele australiene au avut posibilităţi mici de a se deplasa la distanţe mari, de a trece în alte continente, precum şi de venire în Australia a unor specii din alte părţi;

- un element important l-a reprezentat stabilizarea climei un timp îndelungat şi lipsa unor ierni geroase.În prezent, Australia are o dispunere zonală a climei şi formaţiunilor biogeografice, dar şi o

dispunere concentrică a acestora, ca efect al scăderii precipitaţiilor din exteriorul continentului spre interior.

Australia cuprinde multe animale endemice, care reprezintă 90% dintre speciile acestui continent.

Printre animalele specifice continentului australian se întâlnesc marsupiale, ornitorincul, struţul emu, koala, câinele dingo (care este însă adus), echidna, diavolul tasmanian, opossum (cel mai vechi marsupial prezent astăzi cu 50 de specii), reptile etc. Lipsesc din Australia animalele copitate, răpitoare şi maimuţele. La marginea continentului, în Oceanul Pacific, se află cea mai mare construcţie biotică din lume: Marea Barieră de Corali.

Principalele elemente referitoare la repartiţia vegetaţiei şi faunei australiene sunt redate mai jos.

Formaţiunibiogeografice

Vegetaţie Faună

păduri tropicale umede

eucalipt, iarba copac, palmieri, orhidee, plante epifite, ferigi arborescente

câinele zburător, ursul koala, opossum, canguri arboricoli, veveriţa de zahăr, pasărea – liră, crocodili, ornitorinci, termite

păduri din zona temperată

fagi australieni, eucalipţi, ferigi, liane

lupul marsupial, diavolul marsupial, cangurul roşu, dragonul bărbos, ornitorinc, echidno, cangurul nocturn

savane şi păduri galerii

graminee, acacia, eucalipt cangurul, echidna, emu, varanul (12 specii), şerpi, termite, cangurul roşu, cârtiţa marsupială, bursucul, furnicarul marsupial, batracieni (20 specii)

105

stepe şi semideşerturi

scrub, graminee, arbuşti câinele dingo, termite, furnica de nectar, şoarece cangur

deşerturi de nisip acacia, cactus, eucalipt pitic cârtiţa marsupială, cangurul, iepure marsupial, emu, varanul de nisip

Tasmania păduri temperate lupul marsupial, vulpea marsupială, pisica de Tasmania, diavolul tasmanian

Marea Barieră de Corali

insule coraligene (substrat), recifi, alge

steaua de mare, broaşte ţestoase, peşti, corali

Dintre animalele endemice, menţionăm pe scurt câteva:- opossum reprezintă specia care a stat la baza originii animalelor marsupiale, fiind întâlnită şi

în America de Sud, ceea ce arată originea îndepărtată în timp a acestora;- cangurii (iniţial animale arboricole) se caracterizează prin dezvoltarea disproporţionată a

membrelor inferioare, care îi ajută să se deplaseze prin salturi foarte mari (până la 12 m lungime); există, în prezent, 50 de specii de canguri, care au, în funcţie de spaţiul de locuire în cadrul continentului, diferite dezvoltări ale membrelor inferioare,

- ornitorincul reprezintă o combinaţie între mamifer, reptilă, pasăre şi peşte; este adaptat la viaţa semiacvatică, are plămânii separaţi de abdomen (ca la balenă), nu vede în apă, hrana este detectată prin atingere cu ciocul, depune ouă, iar puii sunt hrăniţi cu lapte; este un animal paradoxal, greu de definit şi clasificat;

- echidna este un marsupial insectivor, nocturn, cu ţepi duri şi denşi, care trăieşte în zonele de tufişuri;

- koala este o specie de urs, este un animal nocturn, vegetarian şi paşnic.Australia are reptile foarte interesante: varanul uriaş, iguana, dragonul zburător, şerpi (140

de specii). Dintre păsări, 75% (adică majoritatea sunt endemice). Amintim îndeosebi pasărea emu,

pasărea – liră şi multe varietăţi de papagali (dintre care unii trăiesc în colonii).În deşerturile australiene se întâlnesc, printre altele, batracieni adaptaţi la secetă. În

Tasmania trăieşte lupul marsupial, vulpea marsupială, vombatul, pisica de Tasmania şi un animal foarte interesant, diavolul de Tazmania.

În nord-estul Australiei, la o anumită distanţă de ţărm, se află situată marea Barieră de Corali, cea mai mare construcţie biotică din lume (care se desfăşoară pe o lungime de 2 600 km şi o lăţime de 30 – 300 km). Este alcătuită din insule coraligene şi recifi. Existenţa acestei formaţiuni este rezultatul adâncimilor reduse ale oceanului (sub 50 m) şi al temperaturilor constante ale apelor mării (de aproximativ 20°C).

AUSTRALIA, OCEANIA, ANTARCTICA


(A) Sinteză

Australia şi Antarctica sunt două întinderi continentale asemănătoare celorlalte continente ale planetei; astfel, ele sunt bine delimitate, au în jurul lor întinderi de ape (oceane, mări şi golfuri), sunt uşor de identificat, iar relieful este comparabil ca aspect general cu al altor continente (există podişuri întinse, munţi, câmpii, depresiuni).

Australia are o întindere mai mare decât Europa, fiind situată în Emisfera Sudică, la antipodul acesteia.

Antarctica este mai mare decât Europa, dar are anumite particularităţi geografice foarte bine individualizate: este acoperită cu întins gheţar continental, are un climat polar foarte rece, vegetaţie aproape absentă şi nu este locuit permanent. Din suprafaţa totală a uscatului antarctic (Antarctida), o întindere aproape egală cu a ţării noastre nu este acoperită cu gheţuri.

106

Oceania, spre deosebire de Australia şi Antarctica, nu este un continent, ci doar o întindere a Oceanului Pacific, pe suprafaţa căreia există foarte multe insule de dimensiuni mari sau mici şi foarte mici (vulcanice sau coraligene).

Deşi Noua Guinee şi Noua Zeelandă sunt insule continentale, acestea sunt considerate frecvent ca aparţinând Oceaniei. Diferenţele dintre insulele continentale atribuite Oceaniei şi celelalte insule ale acestei întinderi sunt foarte mari, astfel încât ele pot fi considerate, doar în parte, insule ale Oceaniei.

Australia este cel mai jos continent, cu altitudinea medie de 350 m, iar Antarctida, cel mai înalt, cu altitudinea medie de 2 600 m.

Întinderi din Australia şi Antarctida au făcut parte din vechiul continent sudic Gondwana având, până la un moment dat, o evoluţie comună cu celelalte fragmente (India, Peninsula Arabică, cea mai mare parte a Africii, America de Sud – Podişul Braziliei şi al Guianei).

Ultima fază a fragmentării Gondwanei a reprezentat-o despărţirea Australiei de Antarctida.Australia şi Oceania sunt slab populate, iar Antarctica nu este locuită permanent. Resursele naturale din Antarctida sunt similare celor din Australia: cărbuni, minereuri

feroase şi neferoase, diamante, petrol şi gaze naturale.Australia este un stat federal (Uniunea Australiană), cu o economie modernă şi dezvoltată.Oceania cuprinde 10 state independente (dintre care 8 sunt de mici dimensiuni) şi teritorii

dependente de alte ţări.

(B) Evaluare

I. Identificaţi răspunsul corect, încercuind litera corespunzătoare acestuia.1. Cel mai jos continent al planetei este:a. Europa; b. America de Sud; c. Antarctida; d. Australia.

2. Continentul sudic Gondwana a fost fragmentat în mai multe părţi de:a. formarea unor rifturi în Oceanul Atlantic şi Oceanul Indian;b. ridicarea lanţului cordiliero - andin;c. ridicarea lanţului alpino – himalayan;d. erupţiile vulcanice din Cercul de Foc al Pacificului.

3. Insulele coraligene sunt formate din:a. mici erupţii vulcanice actuale;b. acumularea unor schelete de animale;c. părţi desprinse din continent; d. depunerea unor sedimente provenite din eroziunea continentelor.

4. Între arhipelagul indonezian (care aparţine Asiei) şi nordul Australiei se află:a. Peninsula Malaka; b. Insula Noua Guinee;c. insulele Noii Zeelande; d. Oceania.

5. Animalele care se înmulţesc prin ouă şi îşi hrănesc puii cu lapte se numesc :a. primate; b. marsupiale; c. răpitoare; d. reptile.

5 x 4 p. = 20 p.

II. Realizaţi un text, de cel mult 10 rânduri, în care să explicaţi cauzele actualei faune a Australiei, utilizând următorii termeni: endemic, izolare, marsupiale, canguri, climă, vegetaţie, stabilitate, Australia, savane, Tasmania, pădure tropicală.

10 x 2 p. = 20 p.

107

III. Precizaţi dacă propoziţia de mai jos este adevărată sau falsă. Notaţi, pe o pagină separată, A dacă este adevărată sau F, dacă este falsă.

1. Groenlanda este acoperită cu un gheţar continental, mai mare decât Antarctida. A / F2. Pe marginile continentului antarctic, apa oceanului îngheaţă permanent sau temporar, sub

formă de banchiză. A / F3. Pe cele mai mari întinderi, Antarctida este, datorită altitudinii ridicate, o regiune muntoasă.

A / F4. Munţii din Antarctida de Vest se află în prelungirea Anzilor. A / F5. Oceania se suprapune unei părţi (mai ridicate) din placa pacifică. A / F

5 x 4 p. = 20 p.IV. Explicaţi procesele de formare şi topire a gheţii în Antarctica, precizând patru caracteristici ale acestora.

4 x 5 p. = 20 p.

V. Prezentaţi două cauze ale interesului unor ţări (dintre cele care au staţiuni de cercetare) pentru explorarea Antarcticii.

2 x 5 p. = 10 p.


ASIA, AFRICA, AMERICA DE NORD, AMERICA DE SUD, AUSTRALIA, OCEANIA ŞI ANTARCTICA


(A) Sinteză

Aceste continente au în comun situarea lor „în afara Europei”, considerată centru al acestora. Sunt denumite, din acest motiv, continente extraeuropene. Ele au anumite elemente comune şi elemente de diferenţiere, ca rezultat al poziţiei geografice a fiecărui continent (de unde rezultă caracteristici naturale şi de geografie umană diferite).

Asemănările Europei şi Asiei au, printre altele, ca elemente comun, existenţa lanţului montan alpino – himalayan.

America de Nord şi America de Sud au în comun existenţa lanţului cordiliero – andin.America de Sud, Podişul Guyanelor şi Podişul Braziliei, Africa (cea mai mare parte),

Peninsula Arabică, India (Podişul Deccan), Australia şi Antarctida reprezintă întinderi ale continentului sudic Gondwana.

Oceania nu este un continent, ci doar o asociere de insule, care se află situate în Oceanul Pacific.

Asia concentrează cel mai mare număr de locuitori (4,5 miliarde), iar Africa a devenit al doilea continent din acest punct de vedere (cu 1,2 miliarde loc.).

Creşterea populaţiei Africii a avut loc într-un ritm foarte rapid, în cursul secolului nostru (XXI), când a întrecut Europa ca populaţie totală.

Cele mai mari resurse de petrol şi gaze naturale se află situate în Asia de Sud – Vest, în jurul Golfului Persic.

Aceste continente au oraşe şi aglomeraţii urbane foarte mari, în evoluţie, extindere şi dezvoltare continue: Sao Paulo, Shanghai, Beijing, New York, Los Angeles, Buenos Aires, Tokyo,

108

Dacca, Cairo, Lagos, Kinshasa, Rio de Janeiro, Karachi, Jakarta, Seul şi altele. Acestea sunt, în acelaşi timp, metropole mondiale.

Există în aceste continente două megalopolisului: megalopolisul american şi megalopolisul japonez.

Ţările cu o puternică dezvoltare economică sunt: S.U.A., Canada, China, Japonia, Taiwan, Australia, Coreea de Sud, Singapore, Brazilia, Mexic, Hong Kong (provincie a Chinei), Turcia şi Kazahstan.

(B) Evaluare

I. Citiţi cu atenţie afirmaţiile de mai jos şi identificaţi răspunsul corect, notând pe o pagină separată litera corespunzătoare acestuia.

1. Cea mai mare suprafaţă de uscat este ocupată de:a. Australia; b. America de Sud; c. Asia; d. Africa.

2. După Asia (4,5 miliarde loc.), al doilea continent ca populaţie (1,2 mld. loc.) este:a. America de Sud; b. Africa; c. America de Nord; d. Europa.

3. În toate direcţiile se află punctul cardinal nord (şi Polul Nord) din următorul loc:a. Primul Meridian; b. Ecuator; c. Polul Sud; d. Polul Nord.

4. Linia de schimbare a datei este situată în:a. Asia de Sud-Est; b. Australia; c. Oceania; d. America de Sud.

5. Cea mai clară şi întinsă continuitate între două continete este între:a. Africa şi Asia; b. Europa şi Africa; c. Australia şi Asia; d. Asia şi Europa.

6. Insula Groenlanda şi Antarctida se aseamănă prin:a. producerea zilei polare în acelaşi timp; b. suprafeţele comparabile;c. poziţiile geografice; d. existenţa gheţii.

7. Asia şi America de Sud se aseamănă prin:a. existenţa unor lanţuri muntoase ale ultimei orogeneze; b. poziţia în aceeaşi emisferă;c. existenţa a trei peninsule în partea de sud; d. existenţa pe margini a câte două oceane.

8. Statele Turcia, Federaţia Rusă, Kazahstan, Panama şi Egipt au în comun următoarea caracteristică:

a. au canale care leagă două mări; b. au o populaţie comparabilă ca număr de locuitori;c. au o întindere comparabilă; d. sunt situate pe două continente.

9. America de Nord şi America de Sud (luate împreună) se întind de la nord la sud, pe o lungime echivalentă cu 3/4 din lungimea unui meridian, măsurat de la Polul Nord la Polul Sud. Distanţa dintre extremitatea sudică a Americii de Sud şi extremitatea nordică a Americii de Nord este de aproximativ:

a. 10 000 km; b. 15 000 km; c. 20 000 km; d. 25 000 km.

10. Asemănarea principală dintre fluviile Amazon şi Chang Jiang o reprezintă:a. direcţia de curgere; b. lungimea cursului;c. cantitatea de apă transportată; d. suprafaţa bazinului hidrografic.

10 x 2 p. = 20 p.

109

II. Notaţi, pe o pagină separată, câte o asemănare între următoarele state:Brazilia şi Portugalia …………………..China şi S.U.A. …………………….R.D. Congo (Zair) şi Nigeria …………………Insulele Tasmania şi Ţara de Foc …………………..Kazahstan şi Mongolia …………………Japonia şi Noua Zeelandă …………………Coreea de Sud şi Coreea de Nord ………………….Pakistan şi Bangladesh ……………Sri Lanka şi Singapore …………………Australia şi Antarctida ………………..

10 x 2 p. = 20 p.

III. Completaţi textul de mai jos cu termenii corespunzători, astfel încât informaţia să fie corectă şi completă:

Cel mai înalt vârf al planetei (cu peste 8 800 m), situat în Munţii Himalaya, se numeşte ………..(1) ……….. . Cel mai populat oraş al Chinei se numeşte ………(2)…………., iar al Japoniei se numeşte ………(3)……….. . În cel mai populat oraş din Emisfera Sudică se vorbeşte limba ……………(4)……….. . Curge de la sud spre nord (având izvoare în regiunea ecuatorială) fluviul ………..(5)………., unul dintre cele mai lungi cursuri de apă ale planetei, care se varsă în mare printr-o ………. (6)……… . Este înconjurată de trei continente Marea ……….(7)……… şi este înconjurat de oceane, pe întreaga linie a ţărmului, continentul …………(8)………… . Populaţia planetei este în prezent de aproximativ ………..(9)………… locuitori. Al doilea stat ca număr de locuitori al planetei se numeşte ……….(10)………. .

10 x 2 p. = 20 p.

IV. Construiţi un text de cel mult 5 – 6 rânduri, cu titlul „Zonalitatea fenomenelor pe Terra”, în care să utilizaţi, o singură dată, cinci termeni, la alegere dintre: Polul Nord, Ecuator, zonalitate, Polul Sud, climă, vegetaţie, planiglob, sferă, peisaj, ocean, continent, relief.

5 x 3 p. = 15 p.

V. Explicaţi, pe scurt, trei factori care determină dezvoltarea economică a unui teritoriu (regiune, ţară).

3 x 5 p. = 15 p.


110

ELEMENTE DE GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Componentele mediului înconjurător şi relaţiile dintre acestea

Text explicativElementele care alcătuiesc mediul înconjurător, văzut din perspectiva omului şi a

comunităţilor umane, se pot clasifica în două mari grupe: elemente naturale (vânt, aer, vieţuitoare etc.) şi elemente introduse de om (industrii, construcţii, oraşe etc.).

Geografia mediului înconjurător, spre deosebire de alte discipline care studiază elemente ale mediului înconjurător şi efecte ale acestora, are în centrul preocupărilor societatea omenească şi se ocupă de asigurarea unei imagini globale asupra acestora.

Componentele mediului înconjurător (elemente naturale şi antropice, procese, fenomene) şi legăturile dintre acestea pot fi grupate pe geosfere, astfel: atmosferă, hidrosferă, biosferă, relieful scoarţei terestre, antroposferă. Se mai adaugă componente care se referă la planetă ca întreg şi elemente situate în interiorul scoarţei terestre.

Factorii care determină şi influenţează mediul înconjurător

Categorii de factori Factori ai mediului înconjurător (exemple)Caracteristicile Terrei ca planetă poziţia planetei noastre în Sistemul Solar, forma şi

dimensiunile Pământului, mişcările Pământului, proprietăţile fizice şi chimice ale Terrei

Caracteristicile şi dinamica atmosferei aerul şi compoziţia sa, atmosfera ca geosferă, radiaţia solară, fenomenele şi procesele meteorologice, zonele climatice şi climatele Terrei, fenomene climatice extreme

Componentele hidrosferei şi factorii acesteia

hidrosfera ca geosferă, apa şi componentele sale, transformările apei, apele continentale, oceanele şi mările, gheţarii, resursele din hidrosferă

Factorii determinaţi de relief configuraţia reliefului, treptele şi unităţile de relief ale continentelor, procesele de modelare a reliefului, relieful situat sub oceane

Factorii substratului structura internă a planetei, dinamica plăcilor tectonice, vulcanismul, cutremurele de pământ, evenimente geologice, resursele scoarţei terestre

Biosfera şi factorii biotici biosfera ca întreg, rolul fotosintezei, biomuri, zone de vegetaţie şi zone biogeografice, circuite de materie şi energie, biosfera ca sursă de oxigen, producţia biosferei, resursele biosferei

Factorii determinaţi de sol solul şi caracteristicile sale, pedosfera ca înveliş planetar al solurilor, tipuri şi resurse de soluri

Factorii introduşi de om (antropici) repartiţia populaţiei pe Terra, exploatarea resurselor, activităţile economice, construcţiile realizate pe Terra, zgomote şi noxe, urbanizarea şi metropolizarea, fenomene accidentale în antroposferă, caracteristici ale comunităţilor umane, prezenţa umană, tehnologia

Timpul şi rolul său în mediul înconjurător

evoluţia continentelor şi a oceanelor, evoluţia geosferelor, dinamica reliefului terestru, evoluţia învelişului biotic, evoluţia ştiinţei şi a tehnologiei, adaptări ale omului la mediu

111

Aplicaţii

Analizaţi factorii menţionaţi mai sus în coloana din dreapta. Alegeţi doi dintre aceşti factori şi explicaţi, oral, rolul lor în caracteristicile mediului înconjurător.

Rezumat

Mediul înconjurător, din punctul de vedere al geografiei, reprezintă totalitatea condiţiilor pe care acesta le oferă societăţii omeneşti.

Există factori naturali şi factori introduşi de om (antropici). Între diferiţi factori, există relaţii (legături), care definesc caracteristicile mediului înconjurător.

Mediul natural s-a transformat în timp, ca urmare a evoluţiei sale şi a influenţelor exercitate de om.

Cunoaşterea elementelor mediului înconjurător reprezintă o parte importantă a păstrării unor condiţii favorabile societăţii omeneşti.

Elementele mediului înconjurător sunt într-o evoluţie continuă, îndeosebi prin influenţa umană crescândă.

Extinderi

Sub aspectele vizibile ale mediului înconjurător, acesta poate lua forme diferite, în funcţie de regiunea respectivă.

În regiunile polare, elementul determinant îl reprezintă alternanţa perioadelor de zi şi de noapte, care generează două anotimpuri, ambele reci şi în care factorul principal îl reprezintă temperatura foarte scăzută şi prezenţa apei îngheţate.

Regiunile temperate reci, acoperite cu păduri de conifere, au ca elemente determinante prezenţa unui covor vegetal abundent (taiga), alternanţa îngheţului şi dezgheţului şi popularea relativ redusă.

Stepele şi silvostepele temperate sunt datorate precipitaţiilor mai reduse, care au generat un covor erbaceu şi, ca urmare a unei locuiri intense, predomină în prezent terenurile arabile.

Deşerturile temperate, aride (ca efect al poziţiei în mijlocul continentelor), cu o locuire modestă, oferă condiţii inospitaliere.

Regiunile mediteraneene, cu condiţii climatice deosebite, exploatate din timpuri îndepărtate, reprezintă în prezent zone de concentrare a omului, culturi agricole adaptate şi au un important potenţial turistic.

Regiunile tropical uscate (deşerturile tropicale calde) au precipitaţii foarte reduse (datorate vânturilor, dar şi izolării), insolaţie foarte puternică, covor vegetal aproape absent şi locuire redusă. Având rezerve de petrol, s-au dezvoltat în ultima perioadă activităţi de explorare şi exploatare a acestora.

Regiunile tropicale cu două anotimpuri sunt rezultatul alternanţei anotimpurilor (un anotimp secetos şi un anotimp ploios), care favorizează existenţa animalelor şi fixarea localităţilor.

Regiunile tropical umede, cu temperaturi şi precipitaţii ridicate în tot cursul anului, au permis dezvoltarea unor păduri bogate şi extinse, în curs de diminuare, ca efect al exploatărilor realizate de om.

Regiunile musonice (cu temperaturi ridicate şi precipitaţii foarte bogate în anotimpul ploios) determină concentrarea populaţiei şi crearea unei agriculturi intense (îndeosebi rizicultură), pentru subzistenţa alimentară.

Regiunile montane au caracteristicile etajate vertical, influenţând atractivitatea utilizării omeneşti în raport cu altitudinea acestora.

112

DEGRADAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR, O PROBLEMĂ A LUMII CONTEMPORANE

Text explicativ

Principalele forme de degradare a mediului înconjurător sunt: hazardurile naturale, hazardurile antropice, eroziunea terenurilor, poluarea aerului, poluarea apelor continentale, poluarea oceanelor şi a mărilor, despăduririle şi deşertificarea.

Hazardurile naturale sunt fenomene întâmplătoare, declanşate în urma modificării echilibrelor care există între factorii mediului înconjurător. De exemplu, ciclonii tropicali produc efecte distructive asupra localităţilor şi terenurilor. În mod similar, hazardurile hidrologice, climatice şi oceanografice aduc modificări importante în mediul înconjurător.

Dintre formele de degradare, cele mai importante sunt cele legate de poluare. Există mai multe tipuri de poluare, cum ar fi: poluare fizică, microbiologică, electromagnetică, iar după domeniul în care se desfăşoară, există mai multe tipuri: poluarea aerului, a apei, a terenurilor şi solurilor, a învelişului biotic şi a peisajelor.

Poluarea aerului reprezintă introducerea unor substanţe nocive în atmosferă. Sursele principale de poluare sunt: industria energetică, a energiei electrice, metalurgia feroasă şi neferoasă, industria chimică şi transporturile.

Poluarea apelor continentale reprezintă deversarea în acestea a unor substanţe provenite din activităţi industriale sau agricole. Poluarea oceanului se realizează prin fluviile care aduc substanţe poluante şi le deversează în acesta. În afară de această situaţie, poluarea oceanului poate fi făcută şi în mod accidental, prin scurgeri de petrol, deversarea unor substanţe în mare etc.

Deşertificarea reprezintă un fenomen natural accelerat de acţiunea oamenilor, de extindere a teritoriilor ocupate de deşerturi şi transformarea lor în suprafeţe aride.

Despăduririle reprezintă o formă indirectă prin care exploatarea pădurilor lasă locul altor fenomene (aridizare, alunecări de teren, eroziune).

În ultima perioadă de timp (începând de la mijlocul secolului trecut, până în prezent) s-au constata anumite modificări ale elementelor mediului, care au un caracter mondial, global. Acestea se numesc, din acest motiv, schimbări globale.

Factorii care au contribuit la schimbarea caracteristicilor mediului sunt:- Revoluţia Industrială şi extinderea, în urma ei, a folosirii cărbunilor şi apoi a petrolului

pentru ardere, obţinerea energiei electrice sau mecanice;- dezvoltarea unor procese tehnologice care duc la acumularea unor cantităţi mari de poluanţi

din atmosferă; prin existenţa acestor substanţe în aer, se modifică pătrunderea radiaţiei solare şi încălzirea suprafeţei terestre;

- dezvoltarea transporturilor auto, care a mărit sensibil cantitatea de noxe (substanţe nocive) introduse în atmosferă ca factori poluanţi;

- dezvoltarea transporturilor aeriene a dus la modificarea compoziţiei atmosferei şi, într-o anumit măsură, la diminuarea stratului de ozon;

Efectul principal al modificărilor menţionate mai sus îl reprezintă schimbarea cantităţii de radiaţie solară venită de la soare şi modul în care aceasta este păstrată la suprafaţa Pământului.

Efectele acestor schimbări sunt observabile prin: scăderea suprafeţei banchizei polare (îndeosebi cea din Oceanul Arctic), creşterea temperaturii medii în mai multe regiuni ale globului, creşterea concentraţiei de dioxid de carbon, care contribuie la acumularea căldurii la suprafaţa Pământului, extinderea regiunilor aride etc. Aceste exemple arată că, în momentul de faţă, planeta noastră se află într-un proces de încălzire, ca rezultat al activităţilor antropice.

113

Extinderi

Există aprecieri conform cărora încălzirea climatică globală este un fenomen doar temporar, fără a fi o tendinţă generală de modificare a climei. Acest lucru se bazează pe ipoteza că datele de temperatură se înscriu într-o evoluţie normală, faţă de care există anumite abateri în anumiţi ani. Încălzirea globală poate să aibă, pe termen îndelungat şi un fenomen invers: răcirea suprafeţei terestre, ca efect al acumulării unor poluanţi în aer (care contribuie atât la încălzirea climatică, cât şi la diminuarea efectului de seră).

Proiect de vacanţă

Realizaţi, pe parcursul vacanţei, următoarele activităţi:1. Notaţi, pe o agendă, exemplele de fenomene climatice şi referitoare la mediul înconjurător

care au loc în diferite regiuni ale globului, despre care aflaţi din surse multimedia.2. Realizaţi un inventar al tipurilor şi surselor de poluare pe care le întâlniţi în localitatea

voastră sau în cele prin care treceţi în vacanţă.3. Imaginaţi câteva modalităţi prin care ar putea fi redusă sau chiar stopată poluarea şi

degradarea mediului în locurile pe care le-aţi vizitat. 4. La începutul anului şcolar viitor, prezentaţi, pe scurt, într-una dintre orele de geografie,

rezultatele la care aţi ajuns.

114

(2) Utilizarea unor resurse de instruire: Atlasul de geografia continentelor şi Caietul elevului

Cele două resurse de instruire apărute recent (Atlasul de geografia continentelor şi Caietul elevului) acoperă întregul curriculum pentru clasa a VII-a, fiind derivate în mod strict din programa şcolară.

Atlasul de geografia continentelor

Caietul elevului pentru clasa a VII-a este construit în conformitate cu programa actuală („Geografia continentelor extraeuropene”).

Cuprinde hărţi construite special pentru acest caiet şi are cele mai noi date actualizate referitoare la continente, regiuni şi ţări.

Caietul are în interior activităţi de învăţare presupuse de programa şcolară, numeroase schiţe, tabele, hărţi pentru completare, teste.

Este integral policrom. Poate fi utilizat indiferent de manualele şcolare (care vor fi tipărite ulterior).

Permite oricărui părinte să aprecieze diversitatea şi utilitatea lucrurilor învăţate de elev.

Acest atlas este destinat parcurgerii geografiei continentelor (Europa, în clasa a VI-a şi Continentele extraeuropene, în clasa a VII-a), formând împreună o structură unitară.

Continuă tematic Atlasul de geografie generală (clasa a V-a şi clasa a VI-a, prima parte). Este un „atlas explicat” şi are elemente ale unui adevărat manual.

Prezentăm, în continuare, modul în care elementele componente ale atlasului pot reprezenta baza cartografică şi explicativă a programei şcolare pentru clasa a VII-a (indiferent de manualul utilizat).

115

Realizarea instruirii la clasa a VII-a pe baza Atlasului de geografia continentelor




Săptă-mâna

Evaluare


1.1.1.2.2.1.3.1.3.2.3.3.

Recapitulare (V – VI) şi test iniţialPoziţia geograficăRelieful – caracteristici generale, unităţi majore. Munţii HimalayaHidrografia – caracteristici. Fluvii şi lacuriDiferenţieri climatice. MusoniiContraste biogeografice

5 1 – 5

5 – 8262830

3132


1.1.2.1.2.2.2.3.3.1.3.3.3.4.4.3.

Elemente de diversitate umanăHarta politicăMari aglomeraţii urbaneResurse naturale şi activităţi economiceContraste economice regionale

6 6 – 11

33 – 352727

35 – 3637 – 39


1.1.1.2.2.1.2.2.2.3.3.1.3.2.3.3.4.1.4.3.

State din Asia (la alegere)(4 – 6 state)Proiect individual: alte state (câte un stat pentru fiecare elev) 4 12 – 15

27

26 – 39

Vacanţă intersemestrială (4) AFRICA – Prezentare geografică

1.1.1.2.2.1.2.2.2.3.3.1.3.2.3.4.4.1.4.3.

Poziţia geografică – simetrie latitudinalăRelieful. Riftul africanHidrografie, climă şi biogeografieSpecificul demograficHarta politică şi marile oraşeStudii de caz: Problemele Africii în lumea contemporană; SaharaCaracterizarea geografică a unor state (la alegere)

5 16 – 20

40

4042 – 43

41

41 – 43

116



Săptă-mâna

Evaluare


1.1.1.2.2.1.2.3.3.1.3.2.3.4.4.1.4.2.

Poziţia geografică. Relieful – caracteristici generale. Sistemul muntos cordiliero – andin Hidrografia – caracteristici generale. Fluvii şi lacuri Diferenţieri climatice şi biogeograficeElemente de diversitate umanăHarta politică, forme de aglomerare urbanăDiferenţieri economice regionaleStudii de caz: Particularităţi geografice ale unor state (la alegere)

7 21 – 27

44

46

47

4845, 49

44 – 4853


1.1.1.2.2.1.3.3.3.4.4.1.4.2.4.3.4.4.

Australia şi Oceania – caracterizare geograficăAntarcticaUnicitatea biogeografică australianăComponentele mediului înconjurătorDegradarea mediului înconjurător, o problemă a lumii contemporaneSchimbări globale ale mediului

4

4

28 – 31

32 – 35

54

565657

59

59

Planificarea anuală are la bază programa şcolară de geografie pentru clasa a VII-a (nr. 3393 din 28.02.2017), structura anului şcolar 2019 – 2020 şi metodologia proiectării şi organizării instruirii promovată de ghidurile metodologice de curriculum şi didactică.


Atlasul ocupă toate componentele programei, fiind utilizabil de la primele pagini, până la ultimele.

În final (pag. 60 – 64), atlasul cuprinde hărţi de contur care permit localizarea tuturor elementelor învăţate în cadrul continentelor extraeuropene.

117

CAIETE ALE ELEVILOR

PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIALCaietul elevului pentru clasa a V-a este construit pe baza noii

programe şcolare („Terra – elemente de geografie fizică”). Permite o activitate individuală, ritmică, pe întregul parcurs şcolar.

Proiectarea calendaristică anuală este asemănătoare succesiunii capitolelor şi a lecţiilor din manual. Există teste după fiecare unitate de învăţare. Este integral policrom.

Caietul este „oglinda” fidelă a manualului Editurii Corint, contribuind la o învăţare de tip constructivist.

Poate fi utilizat în mod complementar şi altor manuale, deoarece este construit conform programei şcolare (are titlurile programei).

Permite oricărui părinte să constate progresele copilului.Caietul elevului pentru clasa a VI-a reprezintă o concretizare a

programei corespunzătoare („Terra – elemente de geografie umană. Europa”), fiind utilizabil ca instrument în învăţarea geografiei, complementar altor surse de învăţare sau în mod independent.

Are o structură modernă, cuprinzând toate activităţile presupuse de programa şcolară (titlurile interioare sunt titluri ale programei).

Reprezintă un suport de activitate de învăţare, dar în acelaşi timp şi o sursă de informare asemănătoare unui manual. Este integral policrom.

Permite oricărui părinte să constate activitatea şi efortul cadrului didactic.

Caietul elevului pentru clasa a VII-a este construit în conformitate cu programa actuală („Geografia continentelor extraeuropene”).

Cuprinde hărţi construite special pentru acest caiet şi are cele mai noi date actualizate referitoare la continente, regiuni şi ţări.

Caietul are în interior activităţi de învăţare presupuse de programa şcolară, numeroase schiţe, tabele, hărţi pentru completare, teste.

Este integral policrom. Poate fi utilizat indiferent de manualele şcolare (care vor fi tipărite ulterior).

Permite oricărui părinte să aprecieze diversitatea şi utilitatea lucrurilor învăţate de elev.

Caietul elevului pentru clasa a VIII-a poate fi utilizat în acest an şcolar (2019 – 2020). Are hărţi noi, preluate special pentru acest caiet. Este, de asemenea, integral color.

Datele au fost actualizate (2018), facilitând o viziune mai recentă faţă de manualul şcolar.

Cuprinde şi elementele noi ale programelor şcolare.Caietul asigură o învăţare independentă şi activă a geografiei

României, fiind atractiv, cu elemente de interactivitate.Permite oricărui părinte să aprecieze utilitatea cunoştinţelor de

geografie a ţării şi învăţarea lor temeinică de către elev.

118

Caietul elevului pentru clasa a VII-a


Planificarea anuală şi temele din Caietul elevului, cu paginile corespunzătoare



Săptă-mâna

Pagini din caiet


1.1.1.2.2.1.3.1.3.2.3.3.

Recapitulare (V – VI) Poziţia geograficăRelieful – caracteristici generale, unităţi majore. Munţii HimalayaHidrografia – caracteristici. Fluvii şi lacuriDiferenţieri climatice. MusoniiContraste biogeograficeRecapitulare şi evaluare

5 1 – 5

7 - 1011 - 1213 -14

161517


1.1.2.1.2.2.2.3.3.1.3.3.3.4.4.3.

Elemente de diversitate umanăHarta politicăMari aglomeraţii urbaneResurse naturale şi activităţi economiceContraste economice regionaleRecapitulare şi evaluare

6 6 – 11

18

1920

21 - 22


1.1.1.2.2.1.2.2.2.3.3.1.

3.2., 3.3.4.1., 4.3.

State din Asia (la alegere)(4 – 6 state)Caietul propune: Israel, Turcia, India, China, Japonia, Coreea de SudProiect individual: alte state (câte un stat pentru fiecare elev)Asia: Sinteză şi evaluare

4 12 – 15

24

25 – 46

46 - 48Vacanţă intersemestrială

(4) AFRICA – Prezentare geografică

1.1.1.2.2.1.2.2.2.3.3.1.3.2.3.4.4.1.4.3.

Poziţia geografică – simetrie latitudinalăRelieful. Riftul africanHidrografie, climă şi biogeografieSpecificul demograficHarta politică şi marile oraşeStudii de caz: Problemele Africii în lumea contemporană; SaharaCaracterizarea geografică a unor state (la alegere)Caietul propune o comparaţie între Republica Africa de sud şi EgiptProiect individual: alte state (câte un stat pentru fiecare elev)Recapitulare şi evaluare

5 16 – 20

49

50515253

55

56

119



Săptă-mâna

Pagini din caiet


1.1.1.2.2.1.2.3.3.1.3.2.3.4.4.1.4.2.

Poziţia geografică. Relieful – caracteristici generale. Sistemul muntos cordiliero – andin Hidrografia – caracteristici generale. Fluvii şi lacuri Diferenţieri climatice şi biogeograficeElemente de diversitate umanăHarta politică, forme de aglomerare urbanăDiferenţieri economice regionaleStudii de caz: Particularităţi geografice ale unor state (la alegere)Caietul propune: America de Nord şi Centrală - Specificul geografic, S.U.A., Canada, Mexic; America de Sud - Specificul geografic, Brazilia Recapitulare şi evaluare

7 21 – 27

57 - 58

59 - 60

6161

62

63 - 7463 - 6465 - 6869 - 7071 - 7273 - 7475 - 76


1.1.1.2.2.1.3.3.3.4.4.1.4.2.4.3.4.4.

Australia şi Oceania – caracterizare geograficăAntarcticaUnicitatea biogeografică australianăRecapitulare şi evaluare Componentele mediului înconjurătorDegradarea mediului înconjurător, o problemă a lumii contemporaneSchimbări globale ale mediuluiRecapitulare şi evaluare finală

4

4

28 – 31

32 – 35

77 – 78

80

81 - 83

84 - 87

Planificarea anuală are la bază programa şcolară de geografie pentru clasa a VII-a (nr. 3393 din 28.02.2017), structura anului şcolar 2019 – 2020 şi metodologia proiectării şi organizării instruirii promovată de ghidurile metodologice de curriculum şi didactică.


Paginile menţionate în coloana din dreapta semnalează temele corespunzătoare din Caietul elevului.

Atlasul ocupă toate componentele programei, fiind utilizabil de la primele pagini, până la ultimele.

În final (pag. 60 – 64), atlasul cuprinde hărţi de contur care permit localizarea tuturor elementelor învăţate în cadrul continentelor extraeuropene.

120

download.corintjunior.rodownload.corintjunior.ro/ghidviifinal.doc · web viewghid metodologic....

Documents