CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi-MAI 2015

1 MAI. DOREŞTI CA BISERICA TA SĂ CREASCĂ? (3)„Toţi s-au umplut de Duhul Sfânt”

(Faptele Apostolilor 4:31)Fii o sursă de inspiraţie pentru ei! A fi inspirat înseamnă să te simţi motivat şi entuziasmat cu privire la ceea ce faci. Se spune că un băieţel stătea aşezat în biserică împreună cu mama lui. Pe podiumul din spatele pastorului erau trei steaguri; băiatul a întrebat ce steag e primul. „E steagul ţării noastre”, a spus mama. Apoi, el a dorit să ştie şi despre al doilea steag. Ea a şoptit: „E steagul creştin”. În cele din urmă, el a întrebat despre al treilea steag. Spunându-i să facă linişte, ea a şoptit: „Acesta e pentru cei ce au murit în timpul serviciului”. El a întrebat cu nevinovăţie: „la care serviciu au murit, la cel de dimineaţă sau la cel de după-amiază?” Da, biserica trebuie să fie un loc al reverenţei şi al ordinii, dar trebuie să fie plin de puterea şi prezenţa lui Dumnezeu. Pe un afiş dintr-un mic magazin de ţară se putea citi: „Nu mai există nici un alt loc în apropiere care să semene cu acesta, deci, aici este locul pe care-l cauţi.” Asta doreşte Dumnezeu să fie biserica Lui. Poate întrebi: „Cum era biserica în vremurile primilor apostoli?” Avea specificul ei! Era dinamică! Convingătoare! „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. Conform celui mai recent sondaj de opinie, în zilele noastre, un membru „devotat” al bisericii este cel ce merge la biserică în fiecare duminică dimineaţa. Extraordinar! Credincioşii Noului Testament mergeau în fiecare zi. Mai mult, „toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. Domnul Isus reprezintă multe lucruri - dar nu se poate spune despre El că este plictisitor. Aşa că haideţi să-i invităm pe oameni, să-i învăţăm şi să-i inspirăm!

2 MAI. DOREŞTI CA BISERICA TA SĂ CREASCĂ? (4)

„când se găseşte zeamă într-un strugure” (Isaia 65:8)Cea de-a patra, şi probabil cea mai frustrantă provocare cu care ne confruntăm când vine vorba de creşterea bisericii, este integrarea oamenilor. De ce? Un mesaj de pe afişierul unei biserici ne oferă un indiciu. Titlul spune aşa: „Ne pasă de tine!” iar rândul de mai jos spune: „Duminica. Numai de la ora 10 dimineaţa”. Un afiş creat de Eric Johnson o spune altfel. În partea de sus cu litere îngroşate, este un titlu care spune: „Provocarea începerii unei lucrări cu bărbaţii”. Şi chiar dedesubt se află un grup de bărbaţi care par

plictisiţi. În dreapta grupului se află pastorul care glumeşte: „Până acum, singurul lucru pe care îl avem în comun este dezinteresul faţă de cântat, socializare şi mărturisire”. Oamenii se pot simţi pierduţi şi singuri în mulţime, chiar dacă e vorba de o biserică. Faptul de a sta în banca unei biserici uitându-te în ceafa persoanei din faţa ta timp de o oră şi jumătate nu împlineşte nevoile emoţionale, relaţionale sau spirituale ale nimănui. Ca mădular al trupului lui Hristos, în biserică, e de datoria ta să faci primul pas şi să iniţiezi contactul cu cei din jurul tău. Domnul Isus s-a abătut de la programul Său pentru a arăta dragoste pentru cei căzuţi, necinstiţi şi fără credinţă - oameni cu care alţii nu ar fi dorit să aibă de-a face. Când cineva vine în biserica ta şi îl găseşte pe Hristos, tu ai o datorie faţă de el. Ei sunt chemaţi să slujească, iar tu eşti chemat să le arăţi cum s-o facă, când şi unde. „Când se găseşte zeamă într-un strugure... este o binecuvântare.” Dar n-o poţi obţine dintr-un singur strugure; trebuie să ai mai mulţi. Înţelegi ideea?

3 MAI. IARTĂ, PENTRU BINELE TĂU„Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi”

(Coloseni 3:13)O doamnă scrie: „Mi-am găsit soţul cu o altă femeie. Deşi m-a implorat să-l iert, am vrut să i-o plătesc, aşa că am intentat divorţul, chiar dacă copiii noştri m-au rugat să nu o fac. Doi ani mai târziu, soţul meu încă încerca să mâ recâştige, dar eu nu voiam să aud. M-a rănit şi doream răzbunare. În cele din urmă, a renunţat, s-a căsătorit cu o văduvă tânără care avea doi copii şi şi-a refăcut viaţa fără mine. Sunt foarte fericiţi, iar eu nu sunt decât o femeie singură, nefericită, care a lăsat ca amărăciunea să-i ruineze viaţa”. Nu e nici o îndoială că infidelitatea e un lucru rău. Dar fără iertare, ce rămâne? Există un moment în care mânia nu mai este o emoţie sănătoasă şi devine o forţă ce controlează. Ca un drog, ai nevoie de doze din ce în ce mai mari. Odată ce se întâmplă asta, te îndepărtezi şi mai tare de iertare, deoarece fără mânie nu mai ai nici un pic de energie. E ceea ce conduce grupurile pline de ură şi extremiştii. Fără amărăciune, nu au nici un motiv să existe. Dacă excluzi bigotismul din rasism, răzbunarea din spiritul zelot, şovinismul şi naţionalismul extremist dintre naţiuni , ce mai rămâne? „Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi”. Amărăciunea este fatală; ea omoară sufletul. Aşadar, cum poţi face să nu te umpli de amărăciune când ai fost rănit? a) Privind în ochi persoana care te-a rănit şi văzându-L pe Cel ce a arătat milă faţă de tine când nimeni altcineva nu ţi-ar mai fi acordat vreo

şansă. b) Dându-ţi seama că înainte ca ziua, săptămâna, luna sau anul să se termine, vei avea şi tu nevoie de milă.

4 MAI. DE TINE DEPINDE„Atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui”

(Matei 16:27)Biblia spune: „Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui”. Să fie clar, modul în care trăieşti acum va determina ceea ce se întâmplă cu tine după ce mori. Alegerile pe care le faci zilnic nu sunt uitate după ce nu mai eşti. Ele contează şi vor continua să existe în eternitate. Destinaţia ta veşnică este determinată de ceea ce crezi, dar răsplata ta veşnică este rezultatul purtării tale. Dacă crezi asta şi trăieşti după acest principiu, ceea ce crezi tu despre viaţă, despre Dumnezeu şi fireşte, despre ce vei face în clipa următoare se va schimba. Dumnezeu doreşte să ştii că rezultatele pozitive ale faptelor tale de astăzi pot schimba perspectiva ta eternă într-un mod uimitor şi minunat, iar El doreşte să nu mai pierzi vreo secundă în acest sens. Nu trebuie să-ţi faci griji pentru ceea ce se află de partea cealaltă a ultimei tale bătăi de inimă. Ceilalţi nu decid asta - dar tu da! Când adevărul acestui lucru te loveşte, vei spune: „Nu pot să cred că m-am pregătit pentru viitorul copilului meu şi pentru pensie, dar nu m-am gândit la adevăratul meu viitor!” Cineva a spus-o astfel: „Întotdeauna am crezut că o voi sfârşi bine. Acum se pare că moartea e doar începutul”. Adevărul e că nu poţi face nimic referitor la trecutul tău, dar dacă începi chiar acum, îţi poţi schimba viitorul - câte o alegere, o zi, o faptă, pe rând. De tine depinde.

5 MAI. PERICOLUL ALERGĂRII DUPĂ PUTERE„Cine este smerit cu duhul capătă cinste” (Proverbe 29:23)Prima minciună pe care diavolul a rostit-o în grădina Edenului a făcut apel la eul nostru: „veţi fi ca Dumnezeu” (Geneza 3:5). Viclenia Satanei a tras cortina peste sala tronului din cer şi le-a oferit primilor noştri părinţi o imagine a puterii şi a gloriei iar ei au căzut în plasă. Şi de atunci suntem în aceeaşi stare! Dacă ai petrecut măcar puţin timp în compania celor ce au urcat pe scara socială şi a impostorilor, îţi dai seama că firea omenească nu s-a schimbat prea mult. Lucrurile se învârt în jurul puterii! Şi pentru că manierele te pot duce acolo unde banii nu pot, poţi face cursuri care te învaţă „bunele manierele în materie de putere”. Lucruri precum să nu-i dai niciodată farfuria chelnerului şi să nu te apleci niciodată pentru a ridica tacâmurile căzute pe jos. De fapt, pentru a-ţi asigura un loc pe scara „mişcării în sus”, o regulă de bază este să nu te apleci niciodată! Nici măcar

ca să contribui la împlinirea nevoilor cuiva, ca să-ţi recunoşti greşelile sau ca să fii darnic faţă de cei ce nu-ţi pot da înapoi. Alergarea după putere te face să crezi că eşti mai bun decât alţii şi te împiedică să-i slujeşti. Te face insensibil la critici, împotrivitor faţă de un sfat cinstit şi duce la izolare şi lipsă de răspundere. O vezi zilnic în lucruri mărunte, cum ar fi faptul de a nu face niciodată un compliment cuiva inferior ţie ca să „nu-şi uite locul”; faptul de a refuza să fii iubitor şi curtenitor cu partenerul/a tău/ta ca să nu-ţi pierzi cea mai puternică armă - controlul; faptul de a pune ambiţia personală mai presus de integritatea personală; socializând doar ca să poţi pedepsi sau manipula. Astfel de jocuri de putere sunt menite să te facă să obţii ce-ţi doreşti pe cheltuiala altora. De aceea Biblia ne avertizează: „mândria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste”.

6 MAI. LEGEA DRAGOSTEI (1)„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii”

(Ioan 13:34)Într-un ziar, a apărut povestea unui băiat cu cancer, care făcea chimioterapie şi îşi pierdea părul. Pentru a-şi arăta dragostea şi sprijinul lor, colegii lui de clasă s-au ras toţi în cap ca băiatul să nu se simtă jenat când se va întoarce la şcoală. Ziarul prezenta o fotografie cu ei toţi, pe care scria:„Tot ce facem, facem împreună”. Aceasta e legea dragostei de care vorbea Domnul Isus când a spus: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii”. Probabil lucrul acesta a părut foarte radical pentru oamenii cărora li s-a adresat Isus, căci ei trăiau după două legi din Vechiul Testament: 1) Legea răzbunării. Înainte de Moise, legea pământului era legea junglei. În esenţă, ea spunea: „Dacă mă loveşti, şi eu te lovesc şi apoi te voi lovi şi mai tare”! Duşmanii căutau în mod activ să-şi regleze conturile, întrucât răzbunarea nu era numai acceptată, era chiar încurajată. 2) Legea talionului. În vremea lui Moise, răzbunarea a fost înlocuită cu recompensa, care permitea „ochi pentru ochi”, dar nimic mai mult (Levitic 24:20). Puteai să-i faci duşmanului numai ce ţi-a făcut el ţie. Pentru noi, lucrul acesta sună dur, dar pe atunci reprezenta un progres major. Apoi a venit Domnul Isus şi a introdus o a treia lege: legea dragostei. Ea spunea că nu trebuie să-ţi faci dreptate; puteai alege să ierţi. Fireşte, dacă nu iertai, rugăciunile tale nu erau ascultate. Această nouă lege demonstrează dragostea necondiţionată pe care Dumnezeu o arată faţă de noi şi după care ne cheamă şi pe noi să trăim. Aşadar, legea dragostei trebuie să-ţi guverneze viaţa în fiecare zi.

7 MAI. LEGEA DRAGOSTEI (2)

„Mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragoste” (Coloseni 3:14)

Dragostea lui Dumnezeu este cea mai puternică forţă pe care a văzut-o lumea vreodată. Şi ca urmaş al lui Hristos, e datoria ta să ţii torţa aprinsă. Biblia spune: „îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare ... Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii” (v. 12 & 14). E una să citezi versete din Scriptură, să rosteşti rugăciuni lungi şi clare în public, să studiezi teologia şi să mergi la biserică. Dar numai când îţi vor vedea dragostea vor fi influenţaţi de viaţa ta. Dragostea, nu cuvintele, e adevăratul test al uceniciei. Se spune că generalul Omar Bradley a făcut odată o călătorie de afaceri, cu un avion comercial, fiind îmbrăcat obişnuit şi nu cu uniforma militară. Când a ajuns la locul său, a început să lucreze la nişte hârtii. S-a întâmplat că cel ce stătea pe scaunul alăturat era un tânăr soldat care nu l-a recunoscut pe Bradley. Aşa că după decolare, s-a întors înspre general şi i-a spus: „Fiindcă o vreme vom sta împreună, ar fi frumos să ne cunoaştem. Bănuiala mea e că sunteţi bancher”. Nedorind să pară nepoliticos, dar trebuind să-şi termine munca, Bradley a răspuns: „Nu, sunt generalul Omar Bradley, general de cinci stele din armata americană. Sunt şeful statului major de la Pentagon, în Washington DC”. Fără să piardă nici un cuvânt, tânărul soldat a răspuns: „Ei bine, domnule, e o slujbă foarte importantă şi sper să nu o daţi în bară”! Cea mai importantă slujbă a ta e să arăţi dragostea lui Dumnezeu - aşa că nu-L dezamăgi!

8 MAI. ÎNSEMNĂTATEA PĂRTĂŞIEI„Sunteţi... oameni din casa lui Dumnezeu” (Efeseni 2:19)Nathaniel Hawthorne a spus: „Nici un om nu poate trăi având două feţe, una pentru sine şi alta pentru lume fără ca în cele din urmă să nu fie derutat şi să nu mai ştie care e cea adevărată”. Ne place să purtăm măşti în public, dar totuşi numai când ne deschidem unii faţă de alţii ne putem schimba cu adevărat şi putem creşte. „Dacă umblăm în lumină ... avem părtăşie unii cu alţii” (1 Ioan 1:7). Un autor scrie: „Lumea crede în mod eronat că intimitatea are loc în întuneric, dar Dumnezeu spune că se petrece la lumină. Întunericul ne ascunde problemele, dar când suntem în stare să le aducem la lumină, ele îşi pierd puterea; găsim iertare, rănile noastre sunt vindecate şi începem să facem progrese”. Ne este teamă de transparenţă şi cu toate acestea, e singura cale prin care ne putem desăvârşi spiritual şi emoţional. Nici unul dintre noi nu e la fel de puternic singur cum ar fi dacă s-ar afla în colectivitate. Noi avem o credinţă mai solidă când alţii merg alături de noi şi ne încurajează. De mai multe ori ni se spune în Noul Testament să fim

credincioşi unii altora, să ne supunem unii altora, să ne iertăm unii pe alţii, să ne purtăm poverile unii altora, să ne cinstim unii pe alţii, să ne acceptăm unii pe alţii, să ne învăţăm unii pe alţii, să ne încurajăm unii pe alţii, să ne rugăm unii pentru alţii şi să ne iubim unii pe alţii. Nu eşti răspunzător pentru toţi din biserică, dar ai o îndatorire faţă de ei iar Dumnezeu aşteaptă să faci tot ce poţi pentru ai ajuta. Pavel provoacă credincioşii din Roma, spunând: „Să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună, şi voi şi eu” (Romani 1:12). La asta se reduce totul!

9 MAI. EŞTI BATJOCORIT?„Dacă suferiţi... când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta

este plăcut” (1 Petru 2:20)Ai văzut vreodată cum curge apa de pe spatele unei raţe? La fel trebuie să tratezi comentariile răutăcioase. „Dar mi-au rănit sentimentele”, spui tu. Opreşte-te şi gândeşte-te puţin: dacă într-adevăr ele sunt sentimentele tale, ceilalţi nu au nici un control asupra lor, decât în măsura în care le permiţi. Adevărul este că aproape toţi sunt mai preocupaţi de ei înşişi decât de tine; de aceea, tu ştii mai multe despre tine decât vor şti ei vreodată. Nu ce spun ceilalţi despre tine contează. Ci ceea ce spune Dumnezeu despre tine şi ce spui tu despre tine contează. Când ştii cine eşti, nu-i vei lăsa pe ceilalţi să-ţi definească valoarea. Domnul Isus a ştiut că acuzatorii lui sunt neştiutori; de aceea ei se temeau de El. Oamenii se luptă cu ceea ce nu înţeleg. Mintea are tendinţa de a respinge ce nu poate stăpâni. Domnul Isus nu a implorat pe nimeni să creadă în El. De ce? Deoarece El a ştiut că integritatea nu se poate dovedi, ea trebuie constatată. Aşa că El s-a concentrat asupra scopului său. Duşmanii L-au acuzat că este posedat de drac, dar El nu a dat atenţie. El a continuat să scoată draci. El nu a încercat să pară bun, El a fost bun. El nu a încercat să pară sincer; El a fost sincer. Omeneşte vorbind e normal a-ţi dori să fii iubit, preţuit şi admirat, dar duşmanii tăi nu te vor lăsa niciodată cu reputaţia nepătată. Trebuie să te ridici mai presus de asta şi să nu laşi ca părerea celorlalţi despre tine să schimbe părerea ta despre tine. Fii asemenea credincioşilor Noului Testament: „Ei au plecat dinaintea Soborului, şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi, pentru Numele Lui (al lui Isus)” (Faptele Apostolilor 5:41).

10 MAI. CU TOŢII AVEM NEVOIE DE SIMPATIE ŞI SPRIJIN„Cel ce sufere are drept la mila prietenului” (Iov 6:14)În vara anului 1989, Mark Wellman, un paraplegic, a câştigat recunoaştere prin faptul că s-a căţărat pe tumul de granit al stâncii El Capitan din Parcul Naţional din Yosemite. În cea de-a şaptesprezecea şi cea din urmă zi, un titlu din ziarul The Fresno Bee spunea: „A dat dovadă de o voinţă de granit”.

Alături de titlu, era o fotografie a lui Mark Wellman purtat pe umeri de tovarăşul său de căţărare Mike Corbett. Subtitlul ce urma spunea: „Paraplegicul şi partenerul său au dovedit că nici un zid nu e prea înalt pentru a fi escaladat”. Ceea ce majoritatea oamenilor nu a ştiut a fost faptul că Mike Corbett a mai escaladat El Capitan de trei ori înainte de a-l ajuta pe Mark Wellman să urce odată. Simpatia se adresează luptelor noastre; sprijinul ne dă puterea de a le câştiga. Simpatia spune: „Înţeleg prin ce treci şi sunt alături de tine”. Ea împlineşte două nevoi fundamentale: nevoia de a fi înţeles şi nevoia ca sentimentele noastre să fie confirmate. Când viaţa ne izbeşte cel mai tare, avem cea mai mare nevoie de prieteni. În mijlocul suferinţelor sale, Iov a strigat: „Cel ce sufere are drept la mila prietenului”. Cu toţii avem nevoie de simpatie şi sprijin fiindcă toţi ne împiedicăm şi avem nevoie de ajutor ca să ne ridicăm iarăşi. Aşa că trebuie să le oferim celorlalţi şi să fim dispuşi să le primim şi noi în schimb. Biblia spune: „este mai bine să-l iertaţi, şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire” (2 Corinteni 2:7). E nevoie de har pentru a crea şi a păstra o prietenie adevărată. Dar vestea bună este că nu ţi se va cere niciodată să arăţi mai mult har faţă de alţii decât a arătat Dumnezeu faţă de tine.

11 MAI. CÂND CAZI„Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul”

(Luca 22:31)Dintre toţi ucenicii Domnului Isus, Petru a fost cel mai sigur că nu va avea parte de cădere. Dar a căzut şi încă foarte serios. Domnul Isus i-a spus: „Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi” (v. 31-32). Să observăm trei adevăruri importante: 1) Toţi putem cădea. Nu crede minciuna ce spune: „Dacă ai fi cu adevărat creştin, nu ai fi căzut atât de tare”. Când Dumnezeu te mântuieşte, duhul tău se schimbă imediat. Dar până când emoţiile, poftele şi dorinţele tale nu sunt controlate de Hristos, mereu vei avea lupte de dus în anumite domenii. Aceasta nu are nimic de-a face cu mântuirea ta, ci are de-a face cu maturitatea ta. 2) Trebuie să fii dispus să te pocăieşti. Problema cu ispita este că de obicei începe ca o plăcere. Crezi că o poţi gestiona şi când eşti ademenit, încerci să-i rezişti prin propria ta forţă. Dar nu funcţionează. Biblia spune: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi” (Iacov 4:6). Harul lui Dumnezeu nu este pentru cei aroganţi. El le este dat numai inimilor smerite, care se pocăiesc. 3) Odată ce suntem eliberaţi să rămânem liberi si să-i ajutăm si pe alţii. Dumnezeu ne scoate dintr-o situaţie

rea pentru a ne pune într-una bună; altfel, vom căuta vechile noastre relaţii. Aşadar, dacă te-ai întors la El din căderea ta „întăreşte şi pe fraţii tăi”.

12 MAI. EŞTI TU UN ŞTEFAN? (1)„Au ales pe Ştefan” (Faptele Apostolilor 6:5)Biserica Noului Testament a crescut atât de rapid încât problemele administrative i-au copleşit. Apostolii nu mai aveau suficient timp pentru a se ruga şi a studia Scriptura, aşa că au ales şapte oameni care să se ocupe de organizare. Ştefan a fost unul dintre ei. În următoarele câteva zile, vom analiza pregătirea lui administrativă. „Alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine ... pe care îi vom pune la slujba aceasta” (v. 3). E de la sine înţeles că dacă te ocupi de partea financiară a bisericii, trebuie să fii calificat în gestionarea propriilor tale finanţe. Acest fapt necesită economisire, investire şi cheltuire înţeleaptă. Iată o întrebare biblica la care trebuie să te gândeşti: „vrea cineva sâ-L fure pe Dumnezeu?” Se pare că da! Dumnezeu a spus: „cum Mă înşelaţi voi?” Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat?” Cu zeciuielile şi darurile de mâncare” (Maleahi 3:8). Poate te gândeşti: „Iar vorbesc de bani!” Nu, zeciuiala nu e o chestiune de bani, ci de priorităţi. Dumnezeu nu doreşte resturile tale, El doreşte „primele tale roade” (Proverbe 3:9). Zeciuiala este şi o chestiune de ascultare. „Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire” (Iov 36:11). Când vine vorba de a fi lider în lucrarea lui Dumnezeu, când nu dăruieşti 10% nu poţi fi implicat 100%. Dacă nu cumva faci deja lucrul acesta, încearcă să dai zeciuială din venitul tău timp de un an. E ca şi cum te-ai asocia cu Dumnezeu. El promite să „toarne peste voi belşug de binecuvântări” (Maleahi 3:10).

13 MAI. EŞTI TU UN ŞTEFAN? (2)„Alegeţi... bărbaţi... plini de Duhul Sfânt”

(Faptele Apostolilor 6:3)Ştefan a fost ales să slujească în biserica Noului Testament şi pentru că era „plin de Duhul Sfânt” (v. 5). De ce e important lucrul acesta? Deoarece Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim (acasă), în toată Iudea (cei la care poţi ajunge mergând cu maşina), în Samaria (locuri în care nu vei fi neapărat primit bine), şi până la marginile pământului” (Faptele Apostolilor 1:8). Pavel scrie: „Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh” (Efeseni 5:18). Se spune că un preot a fost văzut bând un pahar de vin. Făcând apel la cuvintele lui Pavel, „nu vă îmbătaţi de vin”, comitetul bisericii i-a cerut demisia imediat. La aceasta, preotul a răspuns: „Atunci să ne dăm toţi demisia. Voi spuneţi că am încălcat prima jumătate a poruncii „nu vă îmbătaţi de vin”. Dar voi toţi aţi încălcat a

doua jumătate: „fiţi plini de duh”. Să înţelegem un lucru: trebuie să fii plin de Duhul Sfânt neîncetat. La urma urmelor, maşina nu o conduci toată viaţa doar cu un plin de combustibil. Trebuie să-i faci plinul mereu, nu? Mai ţii minte reclama la şamponul Brylcreem pentru bărbaţi? „O cantitate mică îţi ajunge!” Asta nu funcţionează când vine vorba de conducere în Împărăţia lui Dumnezeu! Fie eşti condus de Duhul Sfânt - fie de propriul tău duh. „Dar am talent”, spui tu. Da, şi Dumnezeu îl va folosi. Dar când El trebuie să zidească ceea ce doreşte, lucrul acesta „nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu” (Zaharia 4:6).

14 MAI. EŞTI TU UN ŞTEFAN? (3)„Alegeţi... bărbaţi... plini... de înţelepciune”

(Faptele Apostolilor 6:3)O altă calitate pe care o avea Ştefan ca lider a fost: înţelepciunea. „Alegeţi... bărbaţi... plini... de înţelepciune” (v. 3) Charles Spurgeon a spus: „Înţelepciunea este utilizarea corectă a cunoştinţelor”. Poţi avea o minte plină de cunoştinţe, dar dacă nu ai înţelepciunea de a le folosi în mod corespunzător, nu-i poţi conduce pe oameni. Aşa cum un râu nu se ridică mai sus de izvorul său, o organizaţie nu se poate ridica mai sus decât conducătorul ei. Dr John Maxwell numeşte acest lucru „legea capacului”. În cartea sa, „Cele 21 de legi neschimbătoare ale lidershipului”, el scrie: „Abilitatea de a fi lider este capacul care determină nivelul de eficienţă al cuiva. Cu cât abilitatea cuiva de a conduce este mai scăzută, cu atât mai jos va fi capacul potenţialului său. Cu cât mai mare e capacitatea de a fi lider, cu atât mai mare va fi eficienţa lui. Pentru a vă da un exemplu, dacă capacitatea ta de lider este de nota opt, eficienţa ta nu poate primi niciodată o notă mai mare de şapte. Dacă eşti numai de patru ca lider, eficienţa ta nu va fi mai mare de trei. Abilitatea ta de a fi lider - la bine şi la rău - determină întotdeauna eficienţa ta şi potenţialul impact al organizaţiei tale”. Pavel i-a spus lui Timotei: „ia seama bine la citire” (1 Timotei 4:13). Cineva care nu vrea să citească e mai demn de plâns decât cineva care nu ştie să citească. Diferenţa dintre ceea ce eşti în acest moment şi ceea ce vei fi peste 25 de ani va fi întotdeauna direct proporţională cu obiceiurile tale de citire, cu relaţiile pe care le cultivi şi cu timpul pe care îl petreci cu Dumnezeu. Fireşte, Ştefan a fost o alegere bună. „Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă” (Faptele Apostolilor 6:7).

15 MAI. EŞTI TU UN ŞTEFAN? (4)„Ştefan, bărbat plin de credinţă” (Faptele Apostolilor 6:5)

O altă calitate care i-a deschis lui Ştefan uşa pentru a fi diacon a fost: credinţa. Oswald Chambers a spus: „Credinţa care este sigură de Dumnezeu e singura credinţă care există”. Când nişte comunităţi de fermieri au fost lovite de secetă, credinţa a făcut-o pe o fetiţă să-şi ia umbrela cu ea la o întâlnire de rugăciune, organizată special pentru a se ruga pentru ploaie, în timp ce toţi adulţii purtau ochelari de soare. Credinţa nu e numai ceea ce spui, ci ceea ce faci. Şi nu e legată numai de ceea ce poţi face, ci de lucrurile pe care crezi că Dumnezeu le poate face. Când vine vorba de credinţă, trebuie: 1) Să-ţi alimentezi credinţa. Biblia e hrană pentru credinţă. „Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Să observăm cuvântul „auzire”. Când citeşti Cuvântul lui Dumnezeu cu voce tare, el intră în duhul tău atât prin văz, cât şi prin auz, dublând impactul. 2) Protejează-ţi credinţa. Când vrăjmaşii atacă, ei au în plan mai mult decât aruncarea în aer a clădirilor şi a oamenilor. Obiectivul lor este să inducă teama în inima ta şi să te facă să capitulezi. Domnul Isus l-a avertizat pe Petru despre atacarea credinţei lui (Luca 22:31-32). Nu numai banii tăi, sănătatea sau relaţiile tale sunt atacate; ci şi credinţa ta! 3) Foloseşte-ţi credinţa. Credinţa este o monedă; e moneda Împărăţiei lui Dumnezeu. Trebuie s-o ai ca să poţi lucra cu Dumnezeu. Când Hristos se întâlnea cu cineva care dădea dovadă de o credinţă adevărată, El era entuziasmat. Şi întotdeauna îi răspundea. Aşa că trebuie să-ţi „exersezi” credinţa zilnic, până când ea devine „un reflex” în orice situaţie.

16 MAI. ARĂŢI BINE SAU FACI BINE?„Isus ... umbla din loc în loc, făcea bine” (Faptele

Apostolilor 10:38)Biblia spune: „Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus ... care umbla din loc în loc, făcea bine”. Când eşti condus de Duhul Sfânt, nu te vei concentra pe altceva decât pe facerea binelui. Poate spui: „Dar sunt atât de ocupat!” Nimerii nu a fost mai ocupat decât Domnul Isus şi cu toate acestea El le-a răspuns celor aflaţi în nevoie. În Luca capitolul 10, El relatează despre un călător iudeu care a fost atacat de o bandă şi lăsat să moară pe marginea drumului. Mai întâi, a trecut pe lângă el un preot, apoi un levit. Dar fiecare avea treburi importante de rezolvat, aşa că nu s-au oprit. Apoi a venit un samaritean. El avea toate motivele să se uite în altă parte, deoarece iudeii şi samaritenii erau duşmani de multă vreme. În schimb, „a venit în locul unde era el, şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el” (Luca 10:33). Mila te va face să te opreşti şi să-ţi rearanjezi priorităţile. Acest samaritean şi-a dat seama că locul unde se afla în acel moment era mai important decât următoarea întâlnire. Tu ce ai fi făcut în acea zi? Crezi că te-ai fi comportat ca el? Dar

când Dumnezeu încearcă să-ţi întrerupă programul rigid, organizat la fix, bătut în cuie şi îţi cere să-ţi faci timp pentru cineva care suferă? Eşti dispus să renunţi la planurile tale şi să faci ce doreşte El? Dacă eşti prea ocupat ca să mergi la cei care suferă, atunci ai o problemă! Poate spui: „Dar sunt timorat când merg acolo”. Atunci începe cu cei pe care îi cunoşti din biserica ta locală. „Aşa dar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă” (Galateni 6:10).

17 MAI. POVERILE SLUJIRII„Să n-o porţi tu singur” (Numeri 11:17)

Moise i-a spus lui Dumnezeu: „Pentru ce ... ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?” (v. 11). Dumnezeu a răspuns: „Adună la Mine şaptezeci de bărbaţi... voi lua din duhul care este peste tine, şi-l voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, şi să n-o porţi tu singur” (v. 16-17). Identifică-ţi darurile date de Dumnezeu ţie şi apoi împarte responsabilităţile celor ce au daruri în domeniile în care tu eşti slab. Fiecare lider are îndatoriri şi în domenii în care are puţină competenţă sau deloc. Şi când încearcă să-şi exercite autoritatea în acele domenii, el constituie o piedică pentru tot şi pentru toţi care se află sub autoritatea lui. Mai direct spus, există lucruri pentru care eşti răspunzător şi la care nu te vei pricepe niciodată şi în care nu trebuie să-ţi bagi nasul, ci să-i laşi pe alţii! De ce ne este atât de greu să facem lucrul acesta? 1) Din mândrie. Succesul te intoxică, iar oamenii intoxicaţi nu gândesc prea clar. Noi presupunem că abilităţile noastre sunt mai largi decât sunt ele de fapt. Recunoaşterea slăbiciunii nu te face mai puţin eficient; ci doar confirmă ceea ce toţi din jurul tău ştiu deja! 2) Din ignorantă. Nu ne place să delegăm altora domeniile noastre de slăbiciune deoarece credem că toată lumea urăşte să facă ceea ce noi urâm să facem. Nu e aşa. Îi laşi pe alţii să strălucească; limitările tale sunt oportunităţi pentru ei. 3) Dintr-un spirit de independentă. Noi credem că dacă lucrurile trebuie făcute „bine”, noi trebuie să le facem. Dar liderul nu e doar pentru a duce la îndeplinire lucrurile singur; ci pentru a le duce la îndeplinire şi prin alţii. Dacă nu găseşti pe nimeni căruia să-i încredinţezi anumite lucruri, uită-te în oglindă! Cei ce te urmează sunt exact acolo unde i-ai dus! Dacă nu ai cui să-i delegi lucruri, ghici cine trebuie să se schimbe?

18 MAI. PENTRU CE TRĂIEŞTI?„Perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea

neprihănirii” (Proverbe 16:31)Noi toţi trăim pentru ceva; întrebarea e pentru ce? Ben Patterson scrie în „The Grand Essentials” (Marile lucruri esenţiale): „Eu am o teorie despre bătrâneţe. Eu cred că atunci când anii ne-au încovoiat, când încheieturile ne

lasă, pielea s-a încreţit şi venele s-au înfundat şi s-au îngroşat, ceea ce rămâne din noi e ceea ce am fost în tot acest timp al existenţei noastre. Dovada A: Unchiul distant. Toată viaţa, el nu a făcut altceva decât să găsească modalităţi noi de a se îmbogăţi. Şi-a petrecut ultimii ani foarte confortabil, spunând baliverne şi flecărind despre banii pe care i-a făcut. Când viaţa lui s-a scurs, tot ce a rămas a fost lăcomie pură. Asta a cultivat într-o mie de moduri pe parcursul vieţii. Dovada B: Bunica soţiei mele. Când a murit la peste optzeci de ani, era deja senilă de câţiva ani. Despre ce povestea această femeie? Cel mai bun exemplu la care mă pot gândi a fost când i-am spus să se roage la cină. I-a apucat de mână pe cei ce stăteau lângă ea, pe faţă i-a apărut un zâmbet larg, de sfântă, ochii întunecaţi i s-au umplut de lacrimi în timp ce s-a uitat spre cer, iar bărbia a început să-i tremure când şi-a revărsat dragostea faţă de Domnul Isus. Aşa a fost Edna pe scurt. L-a iubit pe Isus şi i-a iubit pe oameni. Nu-şi mai aducea aminte cum ne cheamă, dar nu se putea abţine să nu ne mângâie, plină de dragoste, de fiecare dată când ne apropiam de ea. Când viaţa ei s-a scurs, tot ce a rămas a fost dragostea pentru Dumnezeu şi dragostea de oameni”. Tu pentru ce trăieşti?

19 MAI. TRĂIEŞTE PÂNĂ LA MOARTE!„Când a murit; vederea nu-i slăbise, şi puterea nu-i

trecuse” (Deuteronom 34:7)Nu-i asculta pe cei ce-ţi spun că eşti „prea bătrân”. Promisiunea lui Dumnezeu este aceasta: „Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi” (Psalmul 92:14). Timp de aproape 30 de ani, planta agave americana are cam 2 m înălţime şi nu face flori. Apoi într-un an, pe nesimţite, apare un mugure. Mugurele, care seamănă cu tulpina unui sparanghel se înalţă spre cer cu o viteză fantastică de 17 cm pe zi, şi ajunge la înălţimea finală de 60 cm până la 1,20m. Apoi se împodobeşte cu mai multe grupuri de fiori gălbui care ţin aproape o lună. Cei mai bătrâni oameni ai lui Dumnezeu sunt printre cei mai străluciţi! Avraam cel bătrân şi matur a fost mai înţelept decât cel mai tânăr şi nechibzuit - Lot. Caleb încă se lupta cu uriaşi şi se căţăra pe munţi la vârsta de 85 de ani. Ana, văduva bătrână, nu numai că s-a rugat pentru Mesia; viziunea ei a ţinut-o în viaţă până la venirea Lui. La nouăzeci de ani, izgonit pe insula Patmos, Ioan a scris cartea Apocalipsa. Domnul Isus a spus: „Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde” (Luca 17:33). Poţi aborda viaţa în două moduri: o poţi proteja sau poţi urma firul ei. Când vocea siguranţei spune: „Aprinde focul în vatră şi stai la căldură”, vocea credinţei îţi spune: „Aprinde focul în sufletul tău, apoi ieşi afară şi urmează-ţi viziunea cu pasiune”. Întrebat de ce mai studiază greaca la vârsta de 94 de ani, Oliver

Wendell Holmes a răspuns: „Dragă domnule, acum ori niciodată!” Ceea ce contează nu sunt anii vieţii tale, ci viaţa anilor tăi.

20 MAI. ÎNCURAJAREA E UN LUCRU PLIN DE PUTERE„Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare”

(Romani 12:8)Mulţi bărbaţi şi femei care au renunţat la ceva, ar fi continuat dacă ar fi avut parte măcar de o vorbă încurajatoare din partea cuiva. Încurajarea este atât de vitală, încât Scriptura o consideră de acelaşi rang cu daruri precum învăţătura şi cârmuirea (Romani 12:6-8). lată două relatări care ilustrează puterea încurajării. Prima relatare: Nu cu mult timp în urmă, lumea a văzut cum trei balene cenuşii, prinse în gheaţă la Capul Barrow, Alaska, sângerau după ce au fost lovite şi pluteau, căutând să respire printr-o gaură din gheaţă. Singura speranţă a balenelor era să fie transportate cumva la 10 km dincolo de gheaţă, în larg. Salvatorii au început să taie găuri de respiraţie cam la un metru distanţă una de alta în gheaja groasă de 15 cm. Timp de opt zile, ei au încurajat balenele să treacă de la o gaură la alta, kilometru după kilometru. Pe drum, una dintre balene a dispărut iar celelalte două balene, Putu şi Siku, au înotat spre libertate. A doua relatare: Jackie Robinson a fost primul jucător negru care a jucat în liga principală de baseball din Statele Unite. În timp ce depăşea bariera rasială în baseball, el s-a confruntat cu mulţimile batjocoritoare pe fiecare stadion. Jucând într-o zi pe stadionul de acasă din Brooklyn, a comis o greşeală şi proprii săi fani au început să-l huiduiască. În timp ce stătea în picioare, umilit, la a doua bază, „Pee Wee” Reese (celebru jucător de baseball din America în anii 50-60 - n.tr) a venit şi a stat lângă el. L-a luat pe Robinson pe după umeri şi s-au confruntat cu mulţimea împreună. Fanii s-au liniştit; jocul a continuat. Mai târziu, Robinson a spus că acel braţ care l-a luat pe după umeri i-a salvat cariera! Încurajarea - e un lucru plin de putere atât în lumea animalelor cât şi a oamenilor. Aşadar, pe cine poţi tu încuraja astăzi?

21 MAI. FII MILOSTIV! (1)„Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele”

(Matei 9:36)Preocuparea lui Hristos pentru o lume aflată în suferinţă s-a evidenţiat în două moduri: condamnare a celor ce profitau de alţii şi milă faţă de cei ce nu se puteau ajuta singuri. Odată, El a luat un bici şi i-a alungat pe schimbătorii de bani din Templu; altădată, El i-a vindecat pe cei bolnavi şi i-a hrănit pe cei flămânzi. Putem învăţa o lecţie de aici: Nepăsarea: „Ştiu că în lume sunt necazuri. E un fapt regretabil. Dar atâta vreme cât nu mă atinge pe mine personal, prefer să nu mă gândesc la asta. Înşelăciunile au loc în fiecare zi în

lumea afacerilor şi în lumea politică. Aşa e viaţa”. La fel ca preotul şi levitul din pilda samariteanului milostiv, şi tu „treci înainte pe alături” (Luca 10:30-36). Lucrul trist e că până şi biserici care predică cu credincioşie Cuvântul şi câştigă suflete (două misiuni foarte importante) eşuează în acest domeniu. De ce? Deoarece le este teamă să nu fie identificaţi cu cei ce promovează „evanghelia socială”. Dar pe noi trebuie să ne preocupe exact opusul! „Cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? ... să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul” (1 Ioan 3:17-18). Pe tine ce te mişcă? Succesul în afaceri? Să-ţi faci o familie frumoasă? Să excelezi în lucrare? Acestea sunt scopuri demne, dar dacă doreşti să ştii ce L-a mişcat pe Hristos, citeşte următoarele: „Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele”. Aşa că, fii milostiv!

22 MAI. FII MILOSTIV! (2)„Credinţa: dacă n-are fapte, este moartă” (Iacov 2:17)Maica Tereza a spus: „Cea mai mare boală din zilele noastre nu este lepra sau cancerul. E sentimentul că eşti abandonat, nedorit - că eşti părăsit şi singur”. Prin urmare, ea şi-a petrecut viaţa salvând bebeluşi bolnavi şi oferindu-le demnitate celor muribunzi. Întrebată de ce face asta, ea a răspuns: „Deoarece şi Isus a făcut aşa”. Ce răspuns extraordinar! Când dezastre simultane lovesc diferite ţări ale lumii, organizaţiile umanitare spun că suferim de „oboseala donatorului”. Să mai adăugăm ceva: „lipsa de compasiune”. Filosoful Miguel de Unamuno a scris: „Căldură, căldură, mai multă căldură! Căci murim de frig şi nu de întuneric. Nu noaptea ne ucide, ci gerul”. Gândeşte-te la asta: din cele 1189 de capitole din Biblie, 250 conţin cuvintele profeţilor. Asta înseamnă 25%. Jumătate din ceea ce spun ei denunţă păcatul şi cealaltă jumătate îi condamnă pe cei ce văd suferinţa omenească şi nu fac nimic. Cu toate acestea, evenimentele care i-au îngrozit pe aceeaşi profeţi au loc în zilele noastre în fiecare zi şi suntem imuni la ele. La fel cum porţi un ceas, te obişnuieşti cu el şi după o vreme, nici nu-l mai observi. Dar profeţii au observat! Ei nu au devenit niciodată insensibili faţă de păcat - sau faţă de suferinţa omenească. Şi nici tu nu trebuie să devii insensibil. Poate spui: „Dar principala mea atenţie în acest moment se îndreaptă spre zidirea credinţei mele”. E un lucru bun; dar nu uita „credinţa dacă n-are fapte (faptele milei), este moartă”.

23 MAI. FII MILOSTIV! (3)„N-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile

noastre” (Evrei 4:15)

Dr Joseph Parker le-a spus studenţilor săi de la teologie: „Predicaţi celor suferinzi şi nu vezi duce lipsă niciodată de enoriaşi. În fiecare bancă se află o inimă care suferă”. Nu-ţi pierde latura milei, deoarece nu poţi vindeca o inimă zdrobită dacă nu poţi să empatizezi cu ea. Biblia spune: „n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre”. Când pierzi legătura cu oamenii, ai pierdut şi influenţa când vine vorba de a face o lucrare cu ei. Domnul Isus i-a căutat pe leproşi, pe rataţi, pe cei singuri, pe cei pierduţi şi pe cei mai de jos din societate. Şi El s-a simţit bine cu ei. Dar tu? Slujirea altora îţi face bine la sănătate. Un studiu efectuat în 44 de universităţi arată că dărnicia îţi protejează sănătatea generală de două ori mai mult decât pot medicamentele (Ps.41:1-3). Dr Stephen Post, cel care a desfăşurat acest studiu, spune: „Dărnicia e cea mai puternică forţă de pe planetă şi îţi va proteja întreaga viaţă”. Beneficiile compasiunii pentru sănătatea ta psihică sunt atât de puternice încât dacă compasiunea nu ar fi gratuită, companiile farmaceutice ar trâmbiţa descoperirea unui medicament nemaipomenit numit „Dăruitul” şi nu a medicamentului numit „Prozac”. Noi dăruim din diferite motive: să obţinem o scutire a impozitului pe venit; să facem o impresie bună sau ca oamenii să aibă o părere bună despre noi şi pentru că suntem presaţi să o facem. Poţi dărui fără să iubeşti, dar nu poţi iubi fără să dăruieşti. Timpul, talentul şi comoara ta trebuie împărţite cu ceilalţi. Când refuzi, nu eşti nici fericit, nici sfânt, nici sănătos.

24 MAI. NU ÎNCETA NICIODATĂ SĂ ÎNVEŢI„Aveţi... trebuinţă de cineva să vă înveţe” (Evrei 5:12)Marlene Lefever a glumit: „E simplu să devii un învăţător eficient. Te pregăteşti şi te pregăteşti până îţi apare sudoare de sânge pe frunte”. În anii 1920, Charlie Chaplin a fost cea mai celebră persoană din lume. Născut în sărăcie, el a lucrat pe scenă pentru a se întreţine şi la vârsta de 17 ani era un actor celebru. Apoi, la vârsta de 29 de ani a făcut un lucru nemaiauzit: a semnat primul contract de un milion de dolari din industria de divertisment. Dar el nu a avut succes doar pentru că a avut talent şi determinare. El a fost totodată şi docil. A continuat să înveţe şi să-şi perfecţioneze darul. Chiar şi în apogeul carierei sale, cel mai bine plătit actor din lume nu s-a odihnit pe lauri. El a spus: „Când mă uit la unul dintre filmele mele, sunt atent la ce nu râde lumea. Dacă mai multe audienţe nu râd la un truc, îl fac bucăţi şi încerc să descopăr ce nu merge. Pe de altă parte, dacă aud un hohot de râs la care nu m-aş fi aşteptat, mă întreb de ce acel lucru a trezit interesul publicului”. Dacă Charlie Chaplin ar fi înlocuit dorinţa lui de a învăţa cu complacerea şi aroganţa, probabil nici nu ne-am mai aduce aminte de numele său astăzi. Dar el nu a făcut aşa. El nu a uitat niciodată lucrurile de bază şi s-a dedicat

învăţării. În cele din urmă, a fost co-fondator al United Artists, o mega-companie de film, care mai funcţionează şi astăzi. Există un principiu important în această povestire. Biblia spune: „voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare”. Dacă doreşti ca Dumnezeu să te folosească, păstrează-ţi interesul pentru învăţătură şi nu înceta niciodată să înveţi.

25 MAI. STĂPÂNEŞTE-TE!„Omul care nu este stăpân pe sine” (Proverbe 25:28)Copilul spune: „El m-a provocat s-o fac, tată! El s-a purtat urât cu mine!” Încercând să-l înveţe ce înseamnă responsabilitatea, tatăl i-a răspuns: „Fiule, trebuie să înveţi că tu eşti paznicul ce stă la uşa propriei tale vieţi. Tu eşti şeful. Nimic nu intră şi nu iese fără permisiunea ta”. Aceasta e o imagine a modului în care funcţionează lucrurile în viaţa spirituală! „Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri” - o cetate fără apărare, deoarece paznicii nu au reuşit s-o apere. Dar dacă duşmanul e prea puternic? Pentru poporul lui Dumnezeu, orice război este de natură spirituală. Fie că eşti pus la încercare în domeniul social, financiar, emoţional sau în cel al relaţiilor intime, lupta trebuie câştigată la nivel spiritual. Şi regula în războiul spiritual este aceasta: „Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4). Când teritoriul tău personal este atacat, tu nu eşti niciodată lăsat de capul tău - decât dacă vrei să fii. Oricât de necorespunzător te simţi, oricât de intimidantă pare situaţia, oricâte lupte ai pierdut deja, puterea Duhului Sfânt din tine este întotdeauna gata să-ţi garanteze victoria. Care este cheia eliberării unei astfel de puteri? 1) „Îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pământească, ca să-i treziţi poftele” (Romani 13:14). Invită-L pe Domnul să preia conducerea şi să-ţi redirecţioneze gândurile. 2) „Roada Duhului este ... înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22-23). Duhul lui Dumnezeu nu te va controla forţat. Dar te va ajuta să ai stăpânire de sine, să te împotriveşti ispitei, să-ţi controlezi vulnerabilitatea şi să câştigi victoria.

26 MAI. CARE ESTE MISIUNEA TA ?„Evanghelia ... al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel”

(Coloseni 1:23)Cine sunt eu? Care este chemarea mea? Apostolul Pavel, care s-a considerat „cu nimic mai pe jos de apostolii aceştia „nespus de aleşi!” (2 Corinteni 11:5), ne dă un răspuns simplu: „Eu sunt Pavel. Rolul meu este să slujesc. Eu sunt un slujitor al Evangheliei şi al trupului lui Hristos”. Anumiţi oameni din biserica primară au încercat să stabilească care dintre apostoli este mai

mare. Unii au pretins că Pavel şi alţii Apolo. Dar Pavel i-a provocat: „Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut” (1 Corinteni 3:5). Oricare ar fi chemarea ta, că eşti pastor al unei biserici sau un membru de rând, nu eşti nici mai mult - nici mai puţin - decât un slujitor. În împărăţia lui Dumnezeu, distincţiile de clasă nu contează. „Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus” (Galateni 3:28). Noi suntem chemaţi să facem voia lui Dumnezeu, oriunde vom sluji! Când slujeşti, te eliberezi de „presiunea de a juca un rol”. Nimeni nu are dreptul să te judece decât Stăpânul tău. „Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său” (Romani 14:4). Ar trebui să ne preocupe ceea ce-i place lui Dumnezeu, nu oamenilor. Numai El poate evalua slujirea noastră. Domnul Isus L-a slujit pe Tatăl Său, spunând: „nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:30). Şi El te-a trimis şi pe tine să faci voia lui Dumnezeu, promiţându-ţi: „Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti” (Ioan 12:26).

27 MAI. DĂ LA O PARTE PIETRELE DE POTICNIRE (1)„Să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o

piatră de poticnire” (Romani 14:13)Dacă vrei să câştigi pe cineva pentru Hristos, există câteva pietre de poticnire pe care va trebuie să le dai la o parte. Să fim cinstiţi, oamenii sunt plictisiţi de religie din mai multe motive - motive legitime.

Să ne uităm la câteva dintre ele: 1) Ipocrizia. Gândeşte-te la cei doisprezece apostoli; unul dintre ei L-a trădat pe Domnul Isus, unul s-a lepădat de El şi unul s-a îndoit de El. Asta înseamnă o rată a eşecului de 25%! Dar vestea bună este că Domnul Isus ne iubeşte în continuare şi lucrează la inima noastră în ciuda necredincioşiei noastre. 2) Terminologia. Dacă ai crescut în biserică, probabil îţi este cunoscută terminologia Bibliei. Dar nu presupune că toată lumea e la fel, căci vei vorbi fără să te înţeleagă. Când Domnul Isus a vorbit cu păstori, El a vorbit despre oi. Când a vorbit cu fermieri, El a vorbit despre semănat şi secerat. Identifică interesele persoanei şi nevoile sale spirituale, apoi foloseşte limbajul pe care îl înţelege. 3) Accentele negative. Dacă accentul tău major este pe ce nu pot oamenii să facă, ei vor alerga în direcţia opusă. Un bine-cunoscut predicator spune: „Am crescut înţelegând căror lucruri se împotrivea biserica noastră, dar neştiind niciodată ce susţine. De fapt, era împotrivă la orice!” Zâmbind, el a adăugat: „Se predica despre fumat şi băutură. Se predica despre adulter şi dans.” Eu cred că Evanghelia nu se referă la ceea ce pierzi când vii la Hristos, ci la ceea ce câştigi. Domnul

Isus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). Dacă doreşti cu adevărat să câştigi oameni pentru Hristos, trebuie să identifici pietrele de poticnire care le stau în cale şi să încerci să le dai la o parte.

28 MAI. DĂ LA O PARTE PIETRELE DE POTICNIRE (2)„Să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o

piatră de poticnire” (Romani 14:13)Iată încă trei pietre de poticnire pe care trebuie să le dai la o parte pentru a câştiga pe cineva pentru Hristos: 1) Plictiseala. Domnul Isus nu este plictisitor, dar religia este. Se spune că o femeie a adormit în timpul unei slujbe. Arătând cu degetul spre bărbatul ce stătea lângă ea, preotul a spus: „Vă rog s-o treziţi pe această femeie!” Bărbatul a răspuns: „Dumneavoastră aţi adormit-o, dumneavoastră s-o treziţi!” Domnul Isus este numit „Bunul Păstor” (Ioan 10:11) şi cuvântul grecesc pentru „bun” este „kalos”, care înseamnă „captivant”; acesta e Hristosul pe care trebuie să-L prezentăm celor ce caută călăuzire spirituală. 2) Banii. Se presupune că cel mai sensibil nerv din corpul omenesc este cel ce duce la portofel. Au existat scandaluri financiare în biserică? Da! Chiar şi în biserica Noului Testament (Faptele Apostolilor 5). Dar nu lepăda lucrurile preţioase împreună cu cele inutile! E nevoie de bani ca să construieşti biserici, să-i hrăneşti şi să-i îmbraci pe cei aflaţi în nevoie şi să trimiţi misionari. Când banii sunt pe mâini bune, ei sunt o soluţie, nu o problemă. În plus, dacă Dumnezeu poate avea încredere în tine să-I finanţezi planurile, El îţi poate arăta cum poţi câştiga mai mulţi bani. El a spus: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos” (Isaia 48:17). 3) Disconfortul. Oamenii spun: „Nu mă simt bine în biserică”. Adevărul te poate face să te simţi aşa! Evanghelia e menită să-i mângâie pe cei năpăstuiţi şi să-i facă să sufere pe cei mângâiaţi. Când predica Pavel, unii tremurau, dar când tremuratul duce la încrederea în Hristos, e un lucru bun.

29 MAI. STĂPÂNEŞTE-ŢI LIMBA!„Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul”(Iacov 3:2)Există o zicătoare care spune aşa: „Noi suntem ca şi pisicile; ne spălăm cu limba!” Când cineva răspândeşte o bârfă, tratează acea persoană cu grijă. De ce? Pentru că dacă ea îţi vorbeşte despre altcineva, ea va vorbi cu altcineva despre tine. Biblia ne avertizează în trei privinţe: 1) O limbă nechibzuită. „Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el” (Proverbe 29:20). Dacă petreci timp să-ţi analizezi faptele, cu siguranţă vei vorbi altfel. Ana s-a rugat cu atâta pasiune pentru un copil, încât Eli, marele preot, a crezut că este beată. Când

ucenicii L-au văzut pe Isus venind spre ei pe Marea Galileii, ei au crezut că este o nălucă. Aşa că gândeşte, sau mai bine, roagă-te înainte de a trage concluzii. 2) O limbă linguşitoare. „Nu este nimic adevărat în gura lor... pe limbă au vorbe linguşitoare” (Psalmul 5:9). Spune ceea ce doreşti cu adevărat să spui dar ceea ce spui să fie adevărat. Fii sincer!. Când îi linguşeşti pe oameni, îi manipulezi pentru propriile tale scopuri. Nu fă asta!. Spune-le-o cinstit!. Dacă îi iubeşti, fii sincer cu ei!. 3) O limbă critică. „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura” (Matei 7:1-2). Dacă trăieşti suficient de mult, vei fi vinovat de multe lucruri pe care te grăbeşti să le condamni la alţii. Adevărul e că modul în care te raportezi la ceilalţi determină modul în care Dumnezeu se raportează la tine.

30 MAI. CÂT DE BINE ÎL CUNOŞTI PE ISUS?„Nu M-ai cunoscut...” (Ioan 14:9)

între Domnul Isus şi Filip a avut loc o discuţie interesantă. Când Filip a spus: „Doamne ... arată-ne pe Tatăl...”. Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe?” (v. 8-9). Aici există o lecţie pentru fiecare dintre noi. Poţi merge la biserică cu regularitate, poţi sluji în comitet şi să cânţi în cor şi cu toate acestea să nu-L „cunoşti” pe Domnul. Pentru a cunoaşte pe cineva cu adevărat, trebuie să petreci timp cu acea persoană, să-ţi împărtăşeşti gândurile şi să-ţi deschizi inima. Cu alte cuvinte, relaţia trebuie să fie prioritatea ta principală. Ceea ce citeşti tu acum se numeşte „devoţional”, deoarece scopul lui este să te aducă în punctul în care să-l fii devotat lui Hristos mai mult decât oricărui alt lucru, însemnă oare că trebuie să neglijezi celelalte lucruri? Nu, de fapt, toate celelalte domenii din viaţa ta vor fi în acord cu voia Lui. Biblia spune: „El Şi-a arătat căile Sale lui Moise, şi lucrările Sale copiilor lui Israel” (Psalmul 103:7). Poporul Israel a cunoscut faptele lui Dumnezeu deoarece ei erau observatori, pe când Moise l-a cunoscut căile pentru că era apropiat de El. Poporul Israel a văzut ce a făcut Dumnezeu; Moise a fost destul de aproape să-l înţeleagă gândurile şi motivul pentru care face ce face. De trei ori l-a întrebat Domnul Isus pe Petru: „Mă iubeşti?” (Ioan 21:15). De două ori Petru a răspuns: „Da!”. A treia oară, frustrat de această întrebare, el a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc” (v. 17). Să remarcăm cuvintele: „Doamne, Tu toate le ştii”. Pe alţii îi poţi păcăli ba chiar şi pe tine însuţi, dar Domnul ştie calitatea dragostei tale pentru El. Astăzi, dorinţa Lui e să te atragă mai aproape de El. Eşti disponibil?

31 MAI PREGĂTEŞTE-TE PENTRU ÎNCERCĂRI

„Omul chibzuit vede răul şi se ascunde” (Proverbe 27:12)Calea spre destinul pe care ţi l-a dat Dumnezeu va fi presărată cu diferite încercări, aşa că trebuie să le aştepţi şi cu siguranţă trebuie să te pregăteşti să le faci faţă. Solomon a scris: „Omul chibzuit vede răul şi se ascunde”. Nu ai vrea mai degrabă să chibzuieşti decât să priveşti în urmă cu regret? De ce găsim în Biblie eşecurile marilor oameni precum Avraam, Moise, Ilie şi Petru? Pentru a-ţi da speranţă; pentru a-ţi spune că nimeni nu e lipsit de slăbiciuni; pentru a te ajuta să crezi că dacă ei au putut, şi tu poţi s-o faci, prin harul lui Dumnezeu. Drumul spre victorie are multe gropi. Vei cădea în unele dintre ele - şi vor fi pline de mizerie. Nu numai că va trebui să faci eforturi ca să ieşi afară, ci va trebui să te scuturi de mizerie, să te refocalizezi, să te rededici şi să mergi înainte. De vreme ce eşecul este inevitabil, de ce să nu te pregăteşti, analizând fiecare experienţă şi întărindu-te prin ea? Odată ce înveţi să faci asta, nu vei face mereu aceleaşi greşeli şi vei deveni mai stabil din punct de vedere emoţional şi spiritual. Orarele se schimbă, resursele se epuizează, presupunerile se dovedesc a fi false, planurile şi oamenii eşuează. În timp ce mergi pe drum spre destinul dat de Dumnezeu, ţine minte vechiul proverb italian: „De la vorbă până la faptă, mulţi papuci tociţi se-aruncă”. Nici o problemă; îţi poţi cumpăra alţii, dar ia seama şi nu renunţa. Iată promisiunea lui Dumnezeu pentru tine: „Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi” (Psalmul 37:34).