CAPITOLUL 1

Stateam langa fereastra inalta, imbratisat de piatra, cufundat intacere', ln timp ce a tieia zi a saptamanii se preda celei de-a patra.

Riul noplii curgea mai departe, indiferent de calendar.Speram sa asist la momentul magic ln carc z,,pada incepe sa

cadi din abundenti. Ceva mai devreme, cerul presarase cativafulgi, dupa care nu mai urmase nimic. Furtuna care parea gata sainceapa nu se zorea.'

lncaperea era luminata doar de o lumanare groasa dintr-unpahar chihlimbariu, de pe masa din coll. De fiecare datt c6nd uncurent de aer ajungea la flacara, lumina toPita ungea perelii degresie, iar valuri de umbre lichide manjeau uleios colfurile.

Consideram, in majoritatea noptrilor, ca lumina ltunpii e preastralucitoa{e, $i cAnd scriu, singura licdrire e cea a ecranuluicalculatorului, acoperit cu text cenugiu pe un fond bleumarin.

Fara argintirea luminii, fereastra nu-mi reflecta fata. Vedeamlimpede noaptea de dincolo de geamuri.

C6.nd locuieqti intr-o manastire, mai mult oaspete decat calugrr,

ai mai multe ocazii decat in alta parte sa vezi lumea a$a cum este,in loc s-o prive5ti prin umbra pe care o arunci asupra ei.

Abatia St. Bartholomew este lnconjurata de imensitatea mun-

tilor Sierra Nevada, din partea califomiane a granitei' Padurilepdmordiale caxe invesmantau pantele erau aioperite cu o mantibde bezr'a-

10 DEAN KOONTZ

De la fereastra aceea a etajului trei puteam sa viid doar o parte acutii din fata aflata dedesubt $i aleea asfaltaa care o spinteca.Patru stalpi scunzi de felinar, cu abajururi in forma de clopot,concentrau lumina in balti rotunde, albe.

Casa de oaspeli se afla in aripa e nord-vest a abatiei. Parterulgazduie$te salile. incaperile particulare ocupa etajele superioare.

in timp ce priveam, anticipand furtuna, o albeala ce nu erazapada aluneca prin curte, iegind din lntuneric $i patrunzandin lumina.

Abatia avea un singur c6ine, o corcitura de ciobanesc gelman,poate avand 9i gena de retriever, de vreo cincizeci $i cinci dekilograme. E in intregime alb gi se deplaseaza cu suplepa ce1ii. Nu-mele sau este Boo.

Numele meu este Odd Thomasr. Parinlii mei cei disfunclionalipretind ca a existat o gresealA in certificatul de nastere, ca numeledorit era Todd. Dar nu mi-au zis niciodata Todd,

in douazeci gi unu de ani nu m-am gandit niciodata sa-l schimbin Todd. Cursul bizar al vietrii mele sugereaza ca Odd mi se po-trivegte mai mult, chiar daca mi-a fost conferit de parintii meiintentionat sau din intamplare.

Jos, Boo se opri in mijlocul pavajului 9i privi de-a lungul aleiicare se micgora gi cobora rn rnluneric.

Munlii nu sunt numai panta. Uneori, pamantul ce se inaltra maiface o pauza, Abatia se afla pe o paiiste inalta, cu fatra spre nord.

JudecAnd dupi urechile ciulite $i dupa capul ridicat, Boo sim-tise un vizitator care se apropia. i9i linea coada in jos.

Nu pot sa vad starea parului de pe ceafa sa, dar pozifia incor-data a cainelui sugereaza ca parul e zburlit.

Larnpile de pe alee ard de la asfinlit pana la ivirea zorilor-Calugarii de la St. Bart cred ca vizitatorii pe timp de noapte -indiferent cat de rar vin ace$tia - trebuie primili cu lumini.

I odd insearnna ci..dat. bizar, dar si singur fara pereche. (n.tr.)

FRATELEODD II

Cainele fimase nemi$cat un timp, apoi i$i muta atenlia catepaji$tea din dreapta asfaltului. Capul i se pleca. Urechile i se lasarape feastS.

Pentru o clipa, n-am putut sa vad motivul qare-l alarmase peBoo. Apoi... se vazu o forma la fel de insesizabila ca o umbra anoptii ce plutea peste o apA neagra. Silueta trecu destul deaproape de unul dintre stilpii de felinar ca sa fie vizibila pentruscurt timp.

Chiar $i in timpul zilei, vizitatorul ar fi fost zarit doar de cdine$i de mine.

Eu vad moti, spirite ale celor disparuli care - fiecare dinpropriul motiv - nu vor sa plece din aceasta lume. Unii vin lamine ca sa se faca dreptate, daca au fost asasinati, sau pentrusprijin, sau cautand tovara$ie. Allii ma cauta din motive pe care nule inteleg intotdeauna.

Asta imi complica viata.Nu va cer simpatie. Avem cu totii problemele noastre, iar

durnneavoastra vi 3e pare ci problemele dumneavoastra sunt im-portante, a$a cum mie mi se pare ca sunt ale mele.

Poate ca faceli naveta nouazeci de minute in fiecaxe dimineata,pe o $osea infesatar de masini, inaintarea dumneavoastra fiindstanjenita de automobili$ti nerabdatori 9i nepriceputri, unii dintre eifiind specimene furioase cu degetul mijlociu rnusculos, datoritafolosir:ii frecvente. Imaginati-va deci cat de stresanta ar fi dirninea(adumneavoastra daca pe scaunul din dreapta soferului ar sta un tandrcu o rana fantomatica de secure la cap si daca pe bancheta din spateztr sta, cu ochii holbali 9i rogie la faia, o femeie ln varsta, shan-gulata de solul ei.

Mo4ii nu vorbesc. Nu $tiu de ce. Iar un spidt ciopartit cu secu-rea nu sangereaza pe tapiferia ta.

Cu toate acestea, anturajul celor mo4i de curdnd este decon-certant $i, ln general, nu duce la buna dispozitie.

Vizitatorul de pe peluzd nu era o fantoma obi$nuita, sau poateca nu era deloc fantoma. Pe langa spiritele mo4ilor care zabovesc

12 DEAN KOONTZ

in aceasta lume, mai vad $i alt fel de entitafi supranaturale. Aces-tora le spun bodachi,

Acestea sunt negre ca muiate in tu$, cu forma fluida, neavandsubstanta mai mult decat o umbra. Nu scot nici un sunet, sunt lnaltecdt un om obignuit, se furiseaza deseori ca ni$te pisici, lipite de sol.

Cea de pe peluza abaliei se mi$ca ridicag: neagra $i faratrasaturi, dar sugerand ceva jumahte om, jumatate lup, Alunecoas5,sinuoasa 5i sinistra.

Iarba nu era deranjata de trecerea acestei entitali. Daca ar fitraversat o apa, n-ar fi provocat nici o undi prin mersul ei.

in folclorul insulelor britanice , tn bodach este o fiara rea, carese strecoara prin cSmine noaptea $i rapeste copiii care n-au fostcum.inli. Ca ni$te agenti ai Fiscului.

Dar ceea ce vad eu nu sunt nici bodachi, nici perceptori. Nurapesc nici copii neascultatori, nici ticalosi adulli. insa i-am vazutintrand in case prin homuri - prin gaura cheii, prin crapaturi dinrama ferestrei, schimbAndu-gi forma precum fumul - $i n-arn gasitun nume mai bun pentru ei.

Aparilia lor ocazionala reprezinta lntotdeauna un motivde alarmare. Acesle creaturi par a fi vampiri spirituali carecunosc viitorul. Sunt atrase catre locuri in care sunt destinate saerupa r/iolenfe sau catastrofe crunte, ca Si cum s-ar hrani cu su-ferinta omeneasca.

Degi era un caine curajos, cu motive serioase de a fi curajos,Boo dadu inapoi tn fata aparifiei care trecea pe langa el. Buzele luinegre se trasera de pe coltii sai albi.

Fantoma se opri, ca gi cum !i-ar fi batutjoc de caine. Bodachiipar sa qtie ca unele animale pot sa-i vada.

Nu cred ca sdu ca si eu pot sa-i vad. Cred ca, daca ar $ti, ar dadovada fata de mine de mai putina mila decat aratA mullahiinebuni fala de victimele lor, atunci cand au chef sa decapiteze Sisa dezmembreze.

FRATELEODD 13

La yederea acestlu'i bodach, primul meu impuls a fost sa marekag de la fereastra gi sa caut tovarasia gri.mijoarelor de praf desub patul meu. Al doilea meu irnpuls a fost sa fac pipi.

impotrivindu-mi atat lasitalii, cat $i poruncii vezicii, am alergatdin camera mea ln hol. Etajul trei al casei de oaspeti are douaapartamente mici. Celalalt nu e ocupat in acest moment.

La etajul doi, rusul cel incruntat se incrunta, fara indoiala, qi insomn. Constructia solidi a abatiei nu-mi va transmite zgomotulpagilor in visele lui.

Casa de oaspeli are o scara interioara ln spftala, pereti depiatra inconjurend treptele de granit. Treptele sunt, altemativ,albe Si negre, facandu-ma sa ma gindesc la arlechini gi la cla-viaturi de pian, la un cdntec vechi, siropos, de Paul McCartney 9iStevie Wonderl.

Degi scirile de granit sunt dure, iar modelul alb-si-negru puteafi zapacitor, m-am repezit catre parter, riscand si fac pagubegranitului daca a$ fi cazut Si l-a$ fi lovit cu capul-

Pierdusem, cu ghisprerece luni in urma, ceea ce imi era maipretios Si lumea mea se prabu$ise in ruine. Cu toate acestea, nusunt imprude-nt de obiiei. Am mai puline motive de nait ca alta-data, da! riata mea mai are totugi un lel $i ma straduiesc sa gasescun inleles in orice zi,

Am lasat treptele tn starea in care le-au] gdsit Si am traversat ingraba sala principald, unde doar o veioza cu un abajur de margelemai risipea pulin bezna, Am tunpins u$a grea de stejar, cu vitaliu,$i mi-arn vazut rcspira[ia plutind h fala mea, in noaptea de iarna.

Casa de oaspe(i a manasdrii inconjoara o curte cu un bazin cao oglindi $i o statuie din marmura albi a Sfdntului Bartolomeu.Se zica ca acesta este cel mai pulin cunoscut dintre cei doi-sprezece apostoli.

Dupa cum e hfafiat aici, un sfant Bartolomeu solenn sta cumana dreapta pe inima, cu bratrul stang htins. in palma cu fala in

I Titlul canlecului esre Ebony and IvorJ. h.u.)

14 DEANKOONTZ

sus se afla ceva ce seamana cu un dovlecel, dar care ar putea sa fieo varietate inrudita de dovleac.

inlelesul simbolic al dovleacului tmi scapa.in acest moment al anului, bazinul este golit $i din el nu se

ridici miros de gresie uda, ca in zilele mai calde. Am detectat, lnschinb, un mi.ros foarte slab de ozon, ca dupa un fulger tntr-oploaie de primavara, si m-am lntrebat ce era asta, dar am continuatsl merg.

Am urmat colonada pana la usa camerei de primire a caseide oaspefi, alrr intrat heuntru, am traversat incaperea intunecata Sim-am lnapoiat in noaptea de decembrie prin u$a din faia a abafiei.

Corcitura noastra de ciobinesc, Boo, statea pe alee, a$a cum ilvazusem ultima oara de la fereastra de la etajul trei. lntoarse capulca sa se uite la mine, atunci cand am coborat treptele late din fata.Ochii sli erau limpezi $i alba$tri, neavand nimic din sclipireasinistf,a, obi$nuita animalelor in timpul noplii.

Fara ajutorul stelelor gi al lunii, majoritatea cu4ii intinse eracufundata h bezna. Daca se furisa vteun bodach pe aici, atunci nuputeam sa-l vad.

- Boo, ce s-a htampht? am $optit eu.Nu mi-a raspuns. Viata mea e ciudata, dar nu atat de ciudati

incat sa includa canine vorbitoare.Dar, cu un trel precis, cainele se duse de pe alee ln curte. Se

indrepd spre est, trecu pe lAnga biserica mareata, care parea sa fifost sculptata htr-o singura masa verde de piaha. atat de ingustesunt lipiturile de mofiar dinte piete.

Prin noapte nu batea pic de vant, iar bezna atama cu aripilestranse.

Cafenie din cauza iemii, iarba cilcati scdrtrdia sub picioare. Boose migca mult mai furi$at decat reuseam eu s-o fac.

M-am simtit privit $i m-am uitat tn sus, spre ferestre, dar n-amvazut pe nimeni, n-am zarit alta lumina decat palpairea lumanariidin locuinta mea, n-am vAzut nici o fatra alba uitandu-se printr-ungeam intunecat.

FRAIELEODD 15

I;ugisem in gmba din aripa oaspetilor puftand blugi gi tricou.I )(.ccmbrie tsi lnfipse dintii in braFle mele goale.

Ne-am dus spre est, de-a lungul bisericii, care face parte dinrrlrrrlie, nu-i o cladire separata.

O candela arde fara incetare, dar asta nu-i suficient ca sa lumi-rrcze vitraliul colorat. FereashA dupa fereastra, aceasta lumina slaba

f)0rca ca ne ve9heaza ca Si cum ar fi fost singurul ochi morocanoslul cuiva prost dispus.

Dupa ce m-a condus la collul de nord-est al cladirii, Boo cotispre sud, luAnd-o prin spatele bisericii. Am mers cate aripa abatieicure cuprinde, la primul etaj, noviciatul.

Pentru ca nu gi-au depus inca legamantul, novicii dorm aici.l)intre cei cinci care se pregateau ln acel moment, ii placeam siirveam incredere in patru.

Brusc, Boo renunta la ritmul prudent. Alerga spre est, indepar-lendu-se de abatie, iar eu l-am umat.

Pe masura ce curtea se transforma in pajiste neingrijig, iarbaimi biciuia genunchii. in curdnd, prima zapada grea avea sa trans-lbrme aceste lame turalte, uscate, intr-o masa compacta.

Terenul cobori usdr weo suti de metri, inainte sa devina neted,iar iarba. inalta pana la genunchi deyeni din nou o pajigte cosita. lnfata noastra, in bezna, se ridica scoala St. Bartholomew

in parte, cuvdntul ,,scoalaf'este un eufemism- Elevii de aici nusunt doriti in alta parte, iar qcoala le este $i casa, probabil singurape care unii dintre ei o vor avea.

Aceasta este abalia originali, refacuta tul interior, dar inca ogramada impresionanta de piatxa. Cladirea gazduieste $i manastirea

in care locuiesc calugariFle care li tnvala pe elevi si care au grijade ei.

Dincolo de fosta abatie, ptrdurea se zburlea catre cerul pregadt

de furtuna, crengi negre adipostind carari intunecate ce duceaudeparte 1n bezna singuratica.

Urmirind in mod evident bodachul, cdinele urca treptele latecatre u$a din fa1a a $colii si inha.

16 DEANKOONTZ

Puline ugi din abatrie sunt incuiate vreodata. Dar, pentru sigu-ranla elevilor, $coala este de obicei incuiata,

Doar eu, stare{ul si maica superioara poseddm o cheie univer-sala care ne permite sa patrundem oriunde. Nici un oaspete dinain-tea mea nu s-a bucurat de increderea de a avea acces astfel.

Nu ma mandrcsc cu aceasta incredere. E o povara. Cheia aceeasimpld din buzunarul meu lmi pare uneori ca un destin de fier trasde un magnet ln adancul pamantului.

Cheia imi permite sa-l caut iute pe fratele Constantine, caluga-rul mort, atunci cand se marifesta printr-un sunet de clopot in unuldintre tumuri sau prin alt soi de galagie, in alte pa4i.

in Pico Mundo, oragul din desert in care am locuit majoritateatimpului petrecut de mine pe pamant, colinda spiritele multorbarbatri $i femei. Dar aici tl avem doar pe fratele Constantine, caxenu-i rnai putin deranjant decat toli mo4ii din Pico Mundo la un loc,o singua fantoma, dar care-i mai mult decdt sufrcient.

Avdnd un bodach la orjzo/l.t, fratele Constantine reprezenta ceamai mica dinue grijile mele.

Am varat cheia in broasca, tremurand, iax balamalele sca4aira.Am urmat cainele in scoala.

Doua lumini de veghe impiedicau sa fie bezna deplina in holulde receptie. Grupuri multiple de canapele 5i fotolii sugerau un holde hotel.

Am trecut de biroul de informatii ln care nu se afla nimeni 9iam intrat printr-o u$a batanta lntr-un coridor iluminat de lampi deulgenta $i de indicatoare pe care scria IE$IRE.

La parter se afla clasele, clinica de recuperare, infirmeria, bu-cataria $i camera comuna de mese. Surorile cu talent culinar nupregateau inca micul dejun. Tacerea domnea in spafiile acelea sia$a urma sa fie inca multe ore.

Am urcat scarile dinspre sud 9i l-am gasit pe Boo asteptan-du-ma pe palierul de la etajul doi. Ramasese intr-o dispozilie so-lemna. Nu dadea din coadi 5i nu r6njea salutand.

FRAIELEODD l'l

Doua coridoare lungi si doua scurte formau un dreptunghi,rlcservind camerele elevilor. Rezidentii stateau cate doi in camere-

La intersectiile de sud-est si nord-vest ale coridoarelor seSnseau punctele de lucru ale infirmierelor; puteam sa le vadl)c amandoua cand am iegit de pe scari, in coltul din sud-vestfll cladirii.

La punctul de lucru din nord-vest, o c5lugtrifa statea la masa,citind. N-am putut s-o identific, de la distanla aceea.

in plus, fala ei era pe jumatate ascunsa de un vat. Calugaritelelcestea nu sunt modeme, ca acelea care se imbraca precumpolilistele care dau arnenzi pentru parcare. Surorile astea poartahaine de moda veche care pot sa le faca sa para la fel de formi-tluhile precum razboinicii in armuri,

Postul din sud-est era pustiu. Calugarita din acel schimb iqillrcea, probabil, rondul sau se ocupa de unul dintre cei aflati ingrija ei.

Cand Boo mersp mai departe catre dreapta, indreptandu-se spresud-est, l-am urmat fara s-o anunl pe calugdrifa care citea. Dupa ceirm facut trei pa$i, femeia nu mai fu ln taza /JJLea vizuala-

Multe dintre surori au urmat cursuri de asistente medicale, darse stradniesc sa faca etajul doi sa semene mai mult cu un dormitorconfortabil decdt cu un spital. Craciunul urma sa aiba loc pestedouazeci de zile, si pe holuri erau atdmate ghirlande din ramuri fal-se de conifere, impodobite cu beteala adevarata.

Jinindu-se seana de elevii care dormeau, luminile fuseserareduse. Beteala lucea doar ici, colo, $i majoritatea ramanea intune-cata in umbrele tremurAtoare.

U$ile unor camere ale elevilor erau inchise, altele erau deschise,Pe ele erau trecute nu numai numere, ci si nume.

La jumatatea distantei dintre scara $i postul de lucru alasistentelor, Boo se opri la camera 32, unde u$a nu era inchisacomplet. Pe placa cu litere majuscule se gaseau numeleANNAMARIE $i ruSTINE.