wordpress.com · web viewdrumul crucii pentru a descrie suferințele mântuitorului, duhul sfânt a...

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 1 Iulie 2016

… să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea … Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui …Filipeni 3.9,10

Cunoașterea Mântuitorului

Un cunoscut scriitor american a vizitat Europa împreună cu soția și fiica lor. Turneul scriitorului a fost triumfal. Universitățile i-au oferit titluri onorifice, oamenii de afaceri l-au aplaudat, iar regii l-au omagiat. Pe când cei trei se aflau într-un automobil particular în drum spre port, scriitorul a citit numele celor ce l-au onorat. Era o listă impresionantă. Atunci, fiica scriitorului a spus: „Tată, cred că în curând ai să-i cunoști pe toți, afară de Mântuitorul Isus Hristos. Pentru El nu o să mai găsești timp să-L cunoști“.

Vrăjmașul omului, diavolul, găsește întotdeauna metode și căi de atac, ca omul să nu ajungă să-L cunoască pe Mântuitorul. Cunoașterea Mântuitorului și încrederea în El sunt temelia neclintită a unei fericiri nemărginite și a moștenirii vieții veșnice. Toată strădania diavolului nu are altă țintă decât să ne răpească această cunoaștere adevărată a Mântuitorului. Fiindcă suntem înștiințați cu privire la aceste manevre ale diavolului, să ne îndreptăm întreaga noastră privire la Cel ce a suferit la cruce, ca să ne aducă o mare mântuire. Nu cunoștințele noastre, nu onoarea noastră, nu dreptatea noastră proprie are valoare în fața lui Dumnezeu, ci numai Hristos. De aceea să căutăm să-L cunoaștem pe El și puterea învierii Lui!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 2 Iulie 2016

Să luăm, dar, bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.Evrei 4.1

Avertizare întârziată

2 iulie 2002: 71 de persoane, dintre care 50 de elevi ruși cu rezultate deosebite la învățătură, care se duceau în vacanță în Spania, și-au pierdut viața în urma ciocnirii dintre un avion Tupolev 154 și un avion cargo Boeing 757 deasupra lacului Constance din Germania. Potrivit anchetei, vinovați ar fi controlorii de zbor elvețieni, care au transmis prea târziu piloților de pe Tupolev avertismentul pentru a evita coliziunea.Și cu privire la mântuirea sufletelor noastre, orice avertizare întârziată poate fi o catastrofă cu urmări veșnice. De aceea Scriptura spune că vremea potrivită este acum. Dacă omul stă prea mult pe gânduri, viața își continuă „mersul“ și va veni o clipă când va fi prea târziu să mai caute mântuirea lui Dumnezeu. Cea mai elementară chibzuință ar trebui să trezească pe fiecare și să-și pună cu curaj întrebarea asupra problemei vitale: întâlnirea cu Dumnezeu. Cum Îl vom întâlni pe Dumnezeu? Ca Judecător sau ca Mântuitor? Dacă dorim să-L întâlnim pe Dumnezeu ca Mântuitor, atunci trebuie să facem ce spune El: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela, pe care L-a trimis El“. Să ne grăbim să ascultăm chiar acum vorbirea lui Dumnezeu!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 3 Iulie 2016

Adu-ți aminte de Domnul Isus Hristos …2 Timotei 2.8

Drumul crucii

Pentru a descrie suferințele Mântuitorului, Duhul Sfânt a folosit un bărbat, care el însuși a trecut deseori prin apele durerilor. David a suferit mult. Dar citind psalmii și evangheliile vom remarca imediat că suferințele Mântuitorului au trecut cu mult peste ceea ce a suferit David. În timp ce evangheliile relatează mai mult despre viața și activitatea Domnului, în psalmi găsim ce a simțit sufletul Său în mijlocul oamenilor păcătoși, care L-au urât, L-au batjocorit și L-au disprețuit. Mântuitorul a fost Cel curat, Cel desăvârșit; El n-a cunoscut păcatul și nu a făcut păcat. Dar în grădina Ghetsimani a văzut adâncul apei, prin care trebuia să treacă. În fața Lui era paharul, pe care i l-a dat Tatăl să-l bea; atunci a început să Se întristeze și să Se tulbure adânc. Crucea, cu toate chinurile ei și cu toată rușinea ei, era în fața Mântuitorului. El, Cel sfânt și drept, trebuia pus în numărul celor fărădelege. Domnul a privit în abisul stricăciunii inimii omenești a celor care erau pe punctul de a pune mâna pe El. Ceasul Său sosise, de aceea nimic nu-i mai reținea de la împlinirea planurilor lor rele. Cu toată puterea sa, satan stătea în spatele acelor oameni, și Mântuitorul a putut să le spună: „Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului“. Domnul nu a ținut cont de coaliția celor care Îl urau fără temei, ci a mers pe drumul crucii până la capăt pentru mine și pentru tine.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 4 Iulie 2016

… A plătit prețul călătoriei și s-a suit în corabie …Iona 1.3

„Ghidul turistic spre cer“

La târgul internațional de turism din Berlin este multă agitație. Expozanți din toată lumea fac reclamă cu prospecte strălucitoare și filme video colorate. Orice se poate obține: munți și mări, obiectivele turistice din San Francisco și Shanghai, împlinirea visului dulce sub palmieri și pe nisipul alb la marginea mării azurii. Vizitatorii târgului dau de înțeles că doresc să plece în lumea largă. Ei sunt dispuși să economisească mult, dar nu să renunțe la concediu. Răsfoiesc broșuri cu reclame, caută un țel, rezervă … departe de stresul cotidianului. Deasupra norilor trebuie să fie libertatea neîngrădită, libertatea călătoriei, marea dorință …

Noi toți suntem în călătorie, nu numai fanii concediilor, ci și cei care rămânem acasă. Călătoria noastră a început și ea are o țintă. Dar care?

Pentru orice călătorie bine planificată, chiar dacă ar fi numai o scurtă excursie pentru o tură de schi, ai nevoie de o hartă și de un ghid turistic de încredere. Pentru că totul trebuie să decurgă bine și nu după motoul: cu telescaunul spre munte și cu elicopterul de salvare înapoi, sau mai rău.

Cele mai cunoscute ghiduri turistice sunt cele ale lui Baedeker. Ele pot fi recunoscute de departe cu coperțile lor roșii și nu sunt numai utile, ci și obiecte de colecție de dorit, deoarece ele există de 200 de ani.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 5 Iulie 2016

… dacă ai voi să faci o mulțime de cărți, să știi că n-ai mai isprăvi …Eclesiastul 12.12


Deja în anul 1827, Karl Baedeker a achiziționat în Koblenz o editură pentru ghiduri turistice. Din acea perioadă, harnicul librar și-a extins afacerea sa spre o editură de specialitate dominatoare pentru țările din Europa, Asia și America de Nord. Editura își avea sediul în Leipzig, ulterior în Freiburg, unde în 1984 a fost preluată de editura Langenscheidt. În afară de aceasta, în Ostfildern lângă Stuttgart există o filială, numită după întemeietorul Karl Baedeker, care editează ghiduri de orașe și ghiduri automobilistice. Pe scurt, numele Baedeker are un renume bun și este cunoscut în toată lumea.

În familia Baedeker era un om deosebit, și anume Dr. Friedrich Wilhelm Baedeker. El era un văr al întemeietorului firmei și provenea din aceeași familie renumită și bine văzută de librari și învățați. El a văzut lumina lumii în anul 1823 ca fiu al cercetătorului naturist și ornitolog Baedeker în localitatea Witten în zona Ruhr.

După studiul filozofiei în Bonn și Freiburg, pe care l-a încheiat cu titlul de doctor, a început de tânăr călătoriile sale de cercetare. Pe vremea aceea, orice călătorie în depărtare era o aventură periculoasă. Astfel, a plecat din Londra la bordul unui velier francez cu trei catarge și a navigat spre Tasmania, o insulă mare la sud-est de Australia. Trecerea îndrăzneață peste mare a durat mai mult de patru luni. Acolo a rămas doi ani ca profesor de limba franceză și limba germană.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 6 Iulie 2016

Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.Romani 10.17


Apoi a pornit mai departe pe mare spre Melbourne și a străbătut al cincilea continent de-a lungul și de-a latul.

Apoi prin Capul Horn s-a întors în Europa până la Le Havre. De aici a pornit în sus pe Sena cu un vapor cu aburi până la Paris, pentru ca de acolo să viziteze iarăși casa părintească din Witten. Puțin mai târziu a fost oaspetele unor prieteni din Canterbury, apoi în Weston-super-Mare, unde a obținut cetățenia engleză.

Aici, în Weston-super-Mare, Dr. Baedeker a trăit o schimbare decisivă în viața sa. Un prieten l-a invitat la o evanghelizare. Deja după prima expunere, interesul său și mai mult conștiința sa au fost trezite. A revenit și seara următoare la evanghelizare, și minunea harului s-a petrecut. El a mărturisit în fața lui Dumnezeu păcatele sale și indiferența sa. În acest punct de cotitură, în interiorul său s-a desfășurat un proces, prin care a dispărut pentru totdeauna necredința sa de ani de zile. El L-a primit pe Hristos ca Mântuitorul și Domnul său, iar inima sa a fost umplută de bucurie. Experiența acestei nopți memorabile a exprimat-o el însuși prin cuvintele: „Am intrat ca un necredincios german mândru și am ieșit ca un ucenic credincios și smerit al Domnului Isus. Dumnezeu să fie lăudat!“.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 7 Iulie 2016

Așa că vom proprovădui Evanghelia și în ținuturile care sunt dincolo …2 Corinteni 10.16


Soția sa, care la fel ca el se dedase îndeletnicirilor lumești, a privit cu uimire schimbarea totală a soțului ei. Ea a admirat credincioșia lui hotărâtă de a înainta în credință. Până la urmă l-a însoțit la una din prelegeri și a fost salvată și ea. Astfel, amândoi au primit aceeași credință în Salvatorul lor și siguranța tare ca stânca: au ajuns de pe calea sigură spre iad pe calea spre viața veșnică în glorie. De atunci s-au simțit împreună îndemnați să-și dedice viața răspândirii veștii bune. Dr. Baedeker a devenit un vestitor neobosit al Evangheliei și unul care răspândea cu mare hărnicie Biblia, care este un ghid turistic unic, „ghidul turistic spre cer“.

Câmpul său de lucru a fost Europa și Asia. Putea fi întâlnit în palate regale în Stockholm și în colonii de deținuți în insulele Sahalin, în cel mai îndepărtat colț al Asiei de Est. El a vestit Evanghelia în sălile luxoase ale unui palat austriac, al cărui deținător invitase vecinii să asculte mărturia oaspetelui său. Altă dată a fost întâlnit în curtea mare a unui orfelinat din Constantinopol, apoi imediat după aceea era în Smirna în mijlocul unui grup de greci, printre armenieni, turci și iudei, unde ținea într-o zi șase discursuri pentru cei care doreau foarte mult să asculte vestea bună. Puțin mai târziu era la catedra unui amfiteatru mare al unei universități din Ungaria, Rusia sau Finlanda, unde vorbea studenților.

SĂMÂNŢA BUNĂ


Deseori am fost în călătorii, în primejdii …, în osteneli și necazuri …2 Corinteni 11.26,27


Toate aceste călătorii se desfășurau în parte cu mare osteneală: în lungul și latul Europei, cu căruța sau cu sania de-a curmezișul Siberiei peste drumuri nesfârșite și câmpii întinse acoperite cu zăpadă.

Suntem uimiți de John Wesley, care a străbătut Anglia pe un cal, ca să evanghelizeze. Dar călătoriile sale pălesc în fața miilor de kilometri parcurși de dr. Baedeker în slujba pentru Domnul. Care era motivația sa? De a predica Evanghelia și de a-i pune pe păcătoși în fața necesității de a se pocăi și de a crede în Domnul Isus. El a răspândit astfel sămânța bună în diverse limbi și cu speranța că va urma o recoltă bogată. Dar și pe copiii lui Dumnezeu, care erau lipsiți de orice părtășie, a dorit să-i încurajeze. În acest sens și-a pus la dispoziția Stăpânului său ceresc toate darurile sale și abilitatea sa în limbi străine.

Câmpul său deosebit de lucru au fost lagărele de prizonieri din Siberia. Inima sa era aprinsă de dragostea de a le duce acestor sărmani Cuvântul lui Dumnezeu. „Ei au în primul rând dreptul la Evanghelie, vestea eliberării pentru cei legați“, spunea el. Ei nu erau legați numai prin vină și păcat, ci ei erau literalmente legați cu lanțuri și cătușe la mâini și la picioare.

SĂMÂNŢA BUNĂ


… în vremea aceea erați … fără nădejde …Efeseni 2.12


Pentru un întemnițat din Rusia țaristă nu mai exista speranță că va duce cândva o viață normală. Orice om din marea împărăție trebuia să aibă un pașaport și, dacă i se cerea, trebuia să-l arate. Toate pedepsele erau marcate în pașaport. Chiar dacă un pașaport era schimbat de o duzină de ori, toate condamnările anterioare erau trecute în noul pașaport. Astfel, un amărât de om nu putea scăpa de contravențiile sale. Ele îi urmăreau pașii cu perseverența feroce a unui copoi până la mormânt. Ai fost o dată un răufăcător, ești pentru totdeauna un răufăcător, acesta era principiul necruțător al sistemului de pașapoarte în împărăția țaristă.

În una din călătoriile sale de la Ural până la Oceanul Pacific, dr. Baedeker a vestit la peste 40.000 de întemnițați Evanghelia și a împărțit 12.000 de Biblii, „ghidul turistic spre cer“. Nu numai întemnițații, ci și unii dintre polițiști au fost foarte impresionați. Unii dintre ei au avut parte de o schimbare a cursului vieții lor.

Când a ajuns pe insula Sahalin, întemnițații de acolo l-au întrebat: „De ce veniți la noi? Aici nu mai există speranță“. El le-a răspuns: „Dacă așa stau lucrurile, atunci să mă iertați că n-am venit mai întâi la voi. Un loc unde nu mai există speranță, este cel mai bun loc pentru vestea despre mântuirea lui Dumnezeu“.

SĂMÂNŢA BUNĂ


Negreșit, Fiul Omului Se duce după cum este rânduit …Luca 22.22

Dragostea și ura

Crucea Mântuitorului pune în evidență două mari realități: dragostea lui Dumnezeu și ura oamenilor. Dumnezeu Și-a arătat dragostea față de oameni dăruindu-L pe Fiul Său ca preț de răscumpărare. Iar Fiul – expresie a iubirii divine – a îndurat totul pentru a împlini gândurile de har ale Tatălui Său în favoarea păcătoșilor, pe care Dumnezeu a vrut să-i mântuiască. Ura împotriva lui Dumnezeu, manifestată față de Mântuitorul de-a lungul slujbei Sale, a ajuns la apogeul ei la cruce, când oamenii L-au dat la moarte pe Acela, de la care ei nu primiseră decât binefacere peste binefacere.Ura înspăimântătoare, împotrivirea fără margini a împins pe căpeteniile poporului să înduplece mulțimea să ceară eliberarea unui criminal, iar pe Isus să-L răstignească. Nu au putut spune nimic rău despre Mântuitorul, și cu toate acestea au cerut moartea Lui. Vrăjmașul omenirii – diavolul – urla prin acei oameni, pe care îi manevra cu ușurință. Era evident că setea de sânge a mulțimii putea fi potolită numai dacă Isus va fi omorât. Ei doreau un singur lucru: crucificarea. Oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Crucea Mântuitorului împarte lumea în două: unii care au primit eliberarea adusă de Hristos și alții care se împotrivesc. De care parte se situează cititorul?

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 11 Iulie 2016

… Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voiește, ca toți oamenii să fie mântuiți …1 Timotei 2.3,4


Apoi lacrimile i-au curs pe obraji, când a istorisit despre Cel la care au venit odinioară vameșii și păcătoșii și care poate salva și pe cel mai mare păcătos. Fețele întunecate, împietrite au ascultat cu atenție vestea bună. Baedeker scria: „Nu se poate compara nimic din civilizația noastră cu Sahalin. De o generație, rușii trimit acolo, în acea insulă plină de ceață și gheață, pe cei mai gravi răufăcători. Încătușați, marcați cu fierul pe frunte și pe obraz, înconjurați de gheața lacului împietrit, nu văd nicio cale de scăpare, iar existența lor înseamnă moartea de vii“.

Dr. Baedeker avea multe exemplare de Noul Testament cu el, ca cei aflați acolo să poată studia după predica sa acest ghid turistic spre cer. Dar nu toți întemnițații știau să citească, mulți dintre ei nu învățaseră niciodată. Tocmai pentru aceștia, dr. Baedeker avea în bagajul său o ediție prescurtată a ghidului turistic spre cer. Era o carte unică, și anume o carte fără cuvinte.

Dr. Baedeker relata cândva: „Comandantul închisorii m-a lăsat să aștept două ore în anticameră. Până la urmă am fost lăsat să intru și am primit permisiunea să vizitez întemnițații. Un soldat de pază m-a dus într-o temniță subterană, înfiorătoare. Aici, celulele erau umede, reci, întunecoase și trezeau teama. Întemnițații trebuiau să-și petreacă aici nopțile pe podeaua de piatră și erau chinuiți de șobolani și de gângănii“.

SĂMÂNŢA BUNĂ


Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.Evrei 4.12


Întemnițații au fost chemați afară și după o scurtă vestire a Cuvântului caracterizată de dragoste, dar și seriozitate, Baedeker le-a dat câte un Noul Testament. Aceștia primeau darul prețios cu mare mulțumire.

Unul din supraveghetori i-a spus că au tocmai un ucigaș foarte periculos. Baedeker a întrebat dacă l-a văzut și i s-a răspuns că nu, acesta fiind închis la separeu. Baedeker a cerut să fie dus la acesta. Baedecker îl urmă pe supraveghetor împiedicându-se, fiindcă se deplasau spre zona cea mai întunecoasă a temniței. Aici l-au găsit pe cel căutat.

La lumina palidă a unei lămpi cu petrol, Baedeker i-a oferit o Biblie. „Mulțumesc, dar nu știu să citesc“, spuse acesta întristat. „Atunci am aici ceva pentru dumneavoastră. Aceasta o puteți citi. Cuprinde tot ce trebuie neapărat să știți“. Scoase una din micile cărți fără cuvinte și o puse în mâna întemnițatului. Acesta o deschise și se uită mirat la cele trei pagini: prima era neagră, a doua roșie, iar a treia albă. „Ce înseamnă acestea? Nu înțeleg“, spuse întemnițatul.

SĂMÂNŢA BUNĂ


Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.Romani 3.23

… sângele lui Isus Hristos … ne curăță de orice păcat.1 Ioan 1.7

… spală-mă, și voi fi mai alb decât zăpada.Psalmul 51.7


Ochii lui Baedeker au strălucit, când i-a explicat întemnițatului cărticica: „Foaia neagră reprezintă păcatele mele și ale tale; păcate împotriva lui Dumnezeu, păcate împotriva oamenilor. Păcat în inimă și în viață, neagră ca noaptea, neagră ca moartea. Această foaie se aplică la toți oamenii, «căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu» (Romani 3.23). Foaia roșie este la fel de roșie ca sângele, ca sângele prețios al Domnului Isus, care s-a vărsat la crucea de la Golgota; numai acest sânge poate șterge păcatele negre, pentru că «sângele lui Isus Hristos … ne curăță de orice păcat» (1 Ioan 1.7). «Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre» (Isaia 53.5). Pagina albă înseamnă mântuirea împlinită de Domnul Isus Hristos, iertarea deplină a tuturor păcatelor celor care se întorc la El și Îl acceptă ca Mântuitorul lor în inimile lor. Alb înseamnă dreptate deplină, pe care păcătosul o obține prin pocăință și credință. «Spală-mă, și voi fi mai alb decât zăpada» (Psalmul 51.7)“.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 14 Iulie 2016

Propovăduiește Cuvântul, stăruie asupra lui la timp și nelatimp …

2 Timotei 4.2


Întemnițatul a privit gânditor de la o foaie la alta a cărții. Degetele lui au tremurat, când a ridicat-o în lumina slabă. „Vei putea citi această cărticică, nu-i așa?“, a întrebat Baedeker. „Da, mulțumiri să-i fie aduse lui Dumnezeu, această carte o pot citi.“ Privindu-l, picături mari, neobișnuite au început să cadă pe mâinile sale încătușate. „Mii de mulțumiri dumneavoastră, domnule, că ați adus unui astfel de ticălos ca mine o astfel de veste!“

„Dacă aș avea mai mult de o viață aici“, a spus cândva dr. Baedeker, „le-aș petrece toate în Siberia și în Asia de Est. Aș duce vestea bună despre planul de mântuire al lui Dumnezeu tuturor acestor mii de nefericiți și lipsiți de speranță, care stau o viață întreagă în întuneric și în umbra morții“.

Scopul cel mai mare al vieții sale a fost să răspândească Biblia, ghidul turistic spre cer, și să vestească mântuirea în Hristos. El a fost atât de inventiv, încât s-a gândit și la analfabeți și le-a dus Biblia fără cuvinte.

Spre ce țintă se îndreaptă viața ta? Ai citit deja ghidul turistic spre cer? A apărut în viața ta acea schimbare decisivă de curs?

„Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2).

SĂMÂNŢA BUNĂ


Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer; ci se bătea în piept și zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!“.Luca 18.13

Cu cine ne asemănăm?

Un fariseu și un vameș au mers la templu, ca să se roage. Însă cât de diferite au fost rugăciunile lor! Fariseul nu a cerut nimic, ci mai degrabă s-a lăudat înaintea lui Dumnezeu că el nu era ca ceilalți. Vameșii erau deosebit de disprețuiți de conducătorii evrei religioși, pentru că erau angajați să colecteze taxe de la propriul popor, care se afla sub dominație romană. Fariseul se mândrea cu ceea ce nu făcea, lucru prin care se deosebea de ceilalți; se mândrea și cu ceea ce făcea, și anume că postea de două ori pe săptămână și că dădea zeciuială din tot ce avea. În felul acesta, el de fapt spunea că Dumnezeu îi este dator. Credea oare că Dumnezeu nu poate să vadă prin poleiala subțire de mândrie religioasă deșartă?Vameșul însă nu-și putea trece nimic în cont înaintea lui Dumnezeu. În mod sigur, el nu încerca să-L facă pe Dumnezeu datornicul său! Mai degrabă a privit simplu la adevărul care este valabil pentru întreaga omenire, realizând faptul că era total îndatorat față de Dumnezeu. Nu a făcut nici cea mai mică referire la meritul vreunei recunoașteri din partea lui Dumnezeu. Din contră! El s-a referit la sine ca fiind păcătos. Și acest om a coborât acasă îndreptățit în fața lui Dumnezeu.

SĂMÂNŢA BUNĂ


„Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta“ – este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință.Efeseni 6.2

Ce semeni, culegi!

Un tânăr, care s-a hotărât să se căsătorească, i-a promis viitoarei sale soții – la dorința ei – să alunge din casă pe bătrânul său tată. Într-o zi l-a condus deci pe bătrân afară din sat, spunându-i să se ducă unde va vrea, la el nu mai are ce căuta. Atunci ochii bătrânului s-au umplut de lacrimi și i-a spus fiului: „Vezi acolo sus, pe deal, piatra aceea mare? Până acolo l-am condus și eu pe tatăl meu lăsându-l în voia sorții. Condu-mă deci și tu până acolo!“. – „Doamne!“, a strigat fiul, „ce am de gând să fac? Tu, tată, ai făcut părinților tăi aceeași nedreptate, pe care voiam să ți-o fac și eu acum? Oare și copiii mei vor face la fel cu mine? Vino înapoi și de acum înainte cea mai bună cameră din toată casa va fi a ta și te voi îngriji cu dragoste până la moarte“.

Există un principiu dumnezeiesc, care mai curând sau mai târziu se aplică în viața fiecărui om: „Ce seamănă omul, aceea va și secera“ (Galateni 6.7). Mulți oameni săvârșesc răul gândind că nu-i vede nimeni, dar dreptatea lui Dumnezeu se arată: „Iată că cel rău pregătește răul, zămislește fărădelegea și naște înșelăciunea: face o groapă, o sapă, și tot el cade în groapa pe care a făcut-o“ (Psalmul 7.14,15). Să luăm seama!

SĂMÂNŢA BUNĂ


Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit …, ca să ne aducă la Dumnezeu …1 Petru 3.18

Să ne gândim!

Domnul Isus Hristos, devenit Om, a renunțat în întregime la voința Sa și a făcut întotdeauna doar ceea ce plăcea Tatălui Său. De la iesle la cruce, El a fost condus în toate de voia și gloria lui Dumnezeu. El a fost singurul Om desăvârșit, fără pată, care a călcat vreodată pe acest pământ murdar de nelegiuiri. El a fost Cel Drept care a murit pentru cei nedrepți, păcătoși, pentru a ne aduce la Dumnezeu. Mântuitorul a părăsit cerurile și a venit pentru noi jos, în această lume întunecată și plină de păcat. A coborât în adâncimile întunecate ale morții. El a suferit părăsirea de către Dumnezeu, care a produs o durere mai adâncă pentru sufletul Său decât i-ar fi putut provoca toți oamenii și demonii împreună.

Toate acestea le-a făcut pentru noi, păcătoșii, și totuși cât de puțin ne gândim la suferințele Domnului! Suntem foarte indiferenți și insensibili. Se pare că ne mulțumim să primim mântuirea ca rezultat al crucii și suferințelor Mântuitorului, al agoniei și durerii Lui, al durerii inexprimabile, în timp ce, în aceeași măsură, inimile noastre sunt reci și indiferente față de El. Această stare de lucruri poate fi schimbată chiar astăzi. Cum? Gândindu-ne mai profund la ceea ce a făcut Domnul și Mântuitorul nostru, ca să ne aducă la Dumnezeu.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 18 Iulie 2016

În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor … și necurmat i-a sprijinit și i-a purtat …Isaia 63.9

Binecuvântarea din spatele norului

O misionară engleză a lucrat mulți ani pentru copiii din India. Ascultarea, dragostea, dedicarea erau semne distinctive ale vieții sale. Într-o zi însă a suferit o leziune gravă ca urmare a unui accident tragic. O bandă de hinduși rău intenționați au săpat o groapă în fața casei ei. Ea a căzut în acea groapă și s-a accidentat grav. Toți au sperat că își va reveni repede și se va întoarce la lucrarea ei, însă ea a rămas invalidă pentru restul vieții sale, rareori ieșind din casă. Cineva ar putea considera această situație un final tragic. Însă misionara știa că Dumnezeu avea un plan cu ea chiar în mijlocul unei înfrângeri aparente. Ea a văzut binecuvântarea din spatele acelui nor întunecat. Tot timpul l-a petrecut scriind peste treizeci și cinci de cărți, care au fost un mare beneficiu pentru milioane de oameni. Proza și poezia ei au încurajat multe inimi în suferință.

Cine nu vede în astfel de întâmplări mâna Domnului? Necazurile noastre dau prilejul lui Dumnezeu să-Și arate îndurarea Sa. În greutățile și îngrijorările noastre, El ne face să gustăm mila și mângâierile Sale. Greutățile, prin care trecem, ajung pentru noi prilejul de a vedea ajutorul și dragostea unui Dumnezeu, pe care învățăm să-L cunoaștem ca pe un Tată plin de grijă.

SĂMÂNŢA BUNĂ


La Dumnezeu este înțelepciunea și puterea; sfatul și priceperea ale Lui sunt.Iov 12.13

Afirmațiile lui Newton

Sir Isaac Newton (1642-1727) este descoperitorul legii gravitației, prin care s-au pus bazele înțelegerii mișcării corpurilor cerești. El este și autorul unor lucrări de mare valoare în domeniul fizicii și matematicii. Dar el a fost și un om credincios. Newton a declarat: „Studiez zilnic Biblia. Acest sistem extraordinar al soarelui, planetelor și cometelor poate izvorî doar din sfatul și stăpânirea unei Ființe care guvernează toate lucrurile ca Domn al tuturor“; „Ceea ce știm este o picătură, iar ceea ce ignorăm este un ocean. Minunata alcătuire a Universului, cu armoniile sale incomparabile, nu s-a putut face decât după planul unei Ființe atotștiutoare și atotputernice. Aceasta este și rămâne convingerea mea ultimă“. Când un prieten necredincios l-a întrebat: „Cum constatați existența lui Dumnezeu?“, Newton i-a arătat cerul înstelat, spunând: „Iată, acolo sus …“.

Cine este sincer în sufletul său este nevoit să recunoască faptul că la Dumnezeu este înțelepciunea, puterea, sfatul și priceperea. Creația este marea carte a lui Dumnezeu care vorbește zilnic oamenilor. Să admirăm atotputernicia lui Dumnezeu care cârmuiește toate planetele cu brațul Său! Dar să nu uităm nici de dragostea Sa care a dat pentru noi pe Fiul Său!

SĂMÂNŢA BUNĂ


El [Dumnezeu] a făcut ca toți oamenii … să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremi și a pus anumite hotare locuinței lor.Faptele Apostolilor 17.26

Limitele vieții noastre

La 9 iunie 1865, scriitorul englez Charles Dickens se întorcea din Franța. Se afla în ultimul vagon al unui tren. La un moment dat, pe podul Staplehurst, trenul a deraiat și doar un singur vagon a rămas pe pod, celelalte prăbușindu-se împreună cu locomotiva. Dickens se afla în acel vagon, care rămăsese pe pod.

La citirea unei astfel de informații, cu siguranță mulți vor spune: „A avut noroc“ sau „a avut zile“. Viața fiecărui om este unică în felul ei. Dumnezeu a hotărât dinainte zilele vieții noastre, a stabilit limitele vieții noastre pământești. Sub niciun motiv, niciunul nu are dreptul să le scurteze. Dar răspunderea noastră este să umplem aceste hotare printr-o viață trăită spre cinstirea lui Dumnezeu. De aceea să ne întrebăm: corespundem acestei răspunderi? Ce bine ar fi să nu ocolim această întrebare! Și cum putem corespunde chemării lui Dumnezeu? Căutând pe Dumnezeu și voia Sa! Dumnezeu este aproape de fiecare dintre noi. Creația și Cuvântul Său – Biblia – ni-L arată pe Dumnezeu. Să folosim viața care ne-a fost dată pentru a găsi pacea, fericirea, viața veșnică, pe care Dumnezeu le dăruiește prin credința în Fiul Său!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 21 Iulie 2016

Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să se roage …, pentru ca să fie văzuți de oameni …Matei 6.5

Cugetări despre rugăciune

O zi fără rugăciune este o zi fără binecuvântări; o viață fără rugăciune este o viață fără putere.

Rugăciunea este cheia dimineții și zăvorul serii.

Nici muncă fără rugăciune; nici rugăciune fără muncă.

Rugăciunea este locul unde poverile se schimbă de pe umerii tăi pe umerii Domnului.

Rugăciunea nu este o cale prin care obținem ceea ce vrem, ci o cale prin care devenim ceea ce vrea Dumnezeu.

Rugăciunea nu este urmarea meritelor noastre, ci a îndurării lui Dumnezeu.

Rugăciunea este alungarea întristărilor și a descurajărilor …, rodul bucuriei și al mulțumirii.

Rugăciune fără credință se mai întâlnește, dar credință fără rugăciune este de neconceput.

Familia, care se roagă împreună, rămâne împreună.

SĂMÂNŢA BUNĂ


Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi.2 Corinteni 4.7

Caracterul unui olar

Bernard de Palisy (1510-1589) este olarul care a descoperit taina smalțului de pe oalele de pământ din vechiul Egipt, care se pierduse odată cu scurgerea vremii. El a fost un simplu olar, dar datorită smalțului a ajuns cunoscut chiar de regele Henric al III-lea al Franței. Dar Palisy era un credincios hughenot. Regele l-a ocrotit pentru o vreme de prigoana inchiziției. Însă, la final, regele a spus că îi este milă, dar este forțat să-l lase în mâinile persecutorilor. La aceasta, Palisy a răspuns: „Sire, adeseori mi-ai spus că ți-e milă de mine, dar, în ce mă privește pe mine, țin să-ți spun că mi-e milă de tine ca rege că a trebuit să spui că ești forțat. Acestea nu sunt cuvinte potrivite în gura unui rege. Și eu îți spun în aceste cuvinte regești că nici dinastia Guise, nici tot poporul tău, nici tu însuți nu vei fi în stare să forțezi pe un biet olar să-și plece genunchiul în fața statuilor tale de sfinți“.

Caracterul de creștin autentic al lui Palisy nu a putut fi înfrânt. El L-a cinstit pe Dumnezeu printr-o moarte de martir. Credința olarului era bine ancorată în Dumnezeu și în promisiunile Sale. La începutul vieții sale de credință s-a aflat credința vie în Mântuitorul său.

SĂMÂNŢA BUNĂ


Căci noi n-am adus nimic în lume, și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.1 Timotei 6.7

Deșertăciunea și zădărnicia

Împăratul Solomon a vorbit mult în cartea Eclesiastul despre deșertăciunea și zădărnicia vieții și a bogăției, realizând faptul că, într-o zi, altcineva va moșteni tot ce a strâns el: „Mi-am urât până și toată munca … pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea“ (Eclesiastul 2.18). El era conștient că vine clipa, când va trebui să lase tot ce agonisise, toate comorile sale. Când suntem tineri, nu ne gândim atât de mult la astfel de adevăruri. Mulți oameni se comportă ca și cum ar trăi pentru totdeauna pe acest pământ.

Domnul nostru ne-a avertizat: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer … Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră“ (Matei 6.19-21).

Mulți și-au strâns averi și le-au pus deoparte. Dintr-o dată însă totul a dispărut. Nu ar fi fost oare mult mai bine, dacă s-ar fi concentrat asupra valorilor veșnice? Să ne verificăm în lumina adevărului biblic de ce anume sunt legate gândurile noastre, unde este inima noastră! Momentul sfârșitului este mai aproape decât gândim noi. Ce vom face dincolo? Cum vom sta în fața lui Dumnezeu? Lucrarea fiecăruia va fi dată pe față.

SĂMÂNŢA BUNĂ


Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu …1 Ioan 4.9

Amiaza dragostei veșnice

Dumnezeu este lumină și dragoste. Unde putem vedea mai bine dragostea și lumina lui Dumnezeu decât la cruce? Dumnezeu L-a trimis pe unicul Său Fiu pe acest pământ, ca să moară în locul păcătoșilor. Lumina soarelui este întotdeauna aceeași, dar la amiază strălucește cel mai tare. Crucea Mântuitorului a fost amiaza dragostei veșnice a lui Dumnezeu, strălucirea cea mai luminoasă a îndurării veșnice. Deja mai înainte au existat descoperiri ale acestei dragoste, dar acele descoperiri au fost ca lumina dimineții, care strălucește tot mai mult până când ziua este deplină. Această dragoste desăvârșită o vedem la crucea lui Hristos, când peste tot pământul era întuneric.

La cruce au fost descoperite într-un mod desăvârșit dreptatea lui Dumnezeu, adevărul și dragostea divină cu privire la păcătos. Deși dreptatea lui Dumnezeu trebuia să-l condamne pe fiecare păcătos, Dumnezeu poate totuși acum să lucreze conform dragostei Sale și să-l îndreptățească pe cel care crede în Fiul Său. Acesta este rezultatul glorios al jertfei Mântuitorului pe cruce, rezultatul glorificării lui Dumnezeu: „… în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava și puterea în vecii vecilor! Amin“ (1 Petru 4.11).

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 25 Iulie 2016

I-a scos din întuneric și din umbra morții și le-a rupt legăturile.Psalmul 107.14

Ajutorul divin

William Penn, întemeietorul Pennsylvaniei, căuta din răsputeri să-l convingă pe un bețiv să se lase de băutură. „Vreau, domnule, dar nu pot! Cum să fac?“ – „Este la fel de simplu ca întinderea degetelor de la mână.“ – „Cum așa? Învățați-mă și, pe cinstea mea, vă promit că voi face!“ – „Iată cum: ori de câte ori vezi un pahar sau o sticlă cu băutură, întinde-ți repede degetele înainte ca să le duci la gură! N-ai să te mai îmbeți niciodată!“ Amuzat de simplitatea metodei, victima alcoolului a plecat zâmbind. S-a hotărât să încerce, și a reușit.

Fondatorul coloniei Pennsylvania, William Penn, a spus: „Dacă vrei să învingi o slăbiciune, nu o hrăni!“. Iată un mare adevăr de a cărui practicare depind multe lucruri bune! Se spune despre alcool că a făcut mai multe victime decât ciuma și războaiele la un loc; el reprezintă una din cele mai mari suferințe ale omenirii. Guvernele sunt în alertă față de această molimă. Se fac eforturi considerabile pentru stârpirea acestui rău, dar ajutorul divin vine din partea Mântuitorului. Numai cei care se încred în Mântuitorul dobândesc o natură nouă. Ei sunt scoși din întunericul păcatului și aduși la o viață nouă împreună cu Hristos. Dorește și cititorul această viață nouă? Cititorule, primește-L pe Mântuitorul, și vei fi adus la această nouă viață prin credință!

SĂMÂNŢA BUNĂ


Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă …Apocalipsa 3.10

Ne apropiem cu pași repezi

Înaintea mea mergeau doi tineri, pe ale căror tricouri erau imprimate cuvintele: „Fără frică în vremea sfârșitului“. M-am apropiat de cei doi și i-am întrebat, dacă știu ce înseamnă cuvintele de pe tricourile lor. Nu, nu știau mesajul acelor cuvinte. Și ca cei doi tineri, mai sunt mulți oameni. De aceea scriu aceste rânduri.

Mulți oameni au frică de viitorul apropiat sau îndepărtat. Catastrofe, schimbări climatice, acte teroriste, nesiguranța zilei de mâine etc. sunt câteva subiecte ale fricii lor. Însă cine citește Biblia poate observa că ne apropiem cu pași repezi și siguri de sfârșit, și toate motivele de frică ale omenirii arată că timpul de har se apropie de final. Acest sfârșit va avea un mare impact asupra omenirii în tot ansamblul ei. Dar pe pământ locuiesc creștini adevărați, care nu au de ce să se teamă. Ei și-au încredințat viața și viitorul lor în mâinile atotputernice ale Mântuitorului, care le-a promis că îi va păzi de ceasul încercării care va veni peste întreaga omenire. Dar cei care nu L-au primit prin credință pe Hristos ca Mântuitor al lor, trebuie să afle din Biblie că peste întreaga lume va veni un mare necaz. Dumnezeu va judeca toate nedreptățile înfăptuite pe acest pământ. Și una din cele mai mari nedreptăți stă în faptul că oamenii nu au vrut să accepte calea mântuirii prin Hristos.

SĂMÂNŢA BUNĂ


Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel.Luca 6.31

Câinele și oglinzile

Într-o povestire cu tâlc se spune că un câine ajunsese într-o cameră cu multe oglinzi mari. Atunci, câinele se văzu înconjurat de mai mulți câini. Câinele se înfurie, începu să scrâșnească din dinți și să mârâie. Firește că și câinii din oglinzi făcură la fel, descoperindu-și colții fioroși. Câinele nostru începu să se învârtă vertiginos într-o parte și alta pentru a se apăra de atacatori, după care, lătrând cu furie, se aruncă asupra unuia din presupușii săi adversari. În urma puternicei izbituri în oglindă, câinele căzu jos plin de sânge. Dacă ar fi dat din coadă prietenos, toți câinii din oglindă ar fi răspuns la fel. Și întâlnirea ar fi decurs bine.

Iată o lecție de comportament pentru toți! Când vezi pe cineva cu fața întristată – fie că este soția sau aproapele – nu fi și tu la fel! Caută să zâmbești – zâmbetul tău va încuraja pe cineva. Caută să afli care sunt problemele celuilalt și ajută-l cu ce poți. Simte cu cei ce sunt în greutăți! Dar sfaturile Învățătorului ceresc nu Se opresc aici. El spune să-i iubim chiar și pe vrăjmașii noștri. Se poate așa ceva? Da, se poate! Mântuitorul ne cheamă să venim la El și să învățăm din sfaturile Sale. Mai mult decât atât, celor care Îl primesc pe Mântuitorul în viața lor, El le dăruiește o natură nouă, capabilă să-i iubească și pe vrăjmașii lor.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 28 Iulie 2016

… niciunul nu zice: „Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu …, care ne dă mai multă pricepere decât păsărilor cerului?“.Iov 35.10,11

Autorul miracolelor

La cincisprezece zile după marele cutremur din anul 2010 în Haiti, o tânără în vârstă de 16 ani a fost salvată de sub dărâmături. Adolescenta era foarte slăbită în momentul când a fost scoasă de sub dărâmături. Medicii spuneau că fără apă nimeni n-ar putea supraviețui mai mult de trei zile. „Nu știu cum a reușit să reziste atâta vreme“, a declarat unul dintre membrii echipei de salvare, care a caracterizat totul ca fiind un miracol.

În timpul de după marele cutremur din Haiti s-a vorbit mult despre miracole, dar s-a spus prea puțin despre Autorul miracolelor. Ceva asemănător vedem în orice pagină a istoriei neamului omenesc. Omul preferă să aibă un univers fără Dumnezeu; ar prefera ca totul să fie pur și simplu materie, căreia să nu fie nevoit să-i dea socoteală, în fața căreia să nu trebuiască să fie răspunzător și pentru care păcatul nu contează. Omul se află într-o fugă disperată dinaintea Feței lui Dumnezeu, care însă îl urmărește pas cu pas cu dragostea Lui, cu miracolele Lui și care îl confruntă în fiecare ocazie cu nenumăratele dovezi ale existenței Sale. Suntem chemați să ne aducem aminte tot timpul de Creatorul nostru, Autorul miracolelor, de dragostea Lui arătată prin jertfirea Fiului Său la crucea de pe Golgota.

SĂMÂNŢA BUNĂ


Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.Ioan 17.3

Adevărata schimbare

Un creștin întors de curând la Mântuitorul a fost întrebat ce cunoaște despre Dumnezeu și despre Isus Hristos. El a răspuns: „Cunosc foarte puțin, dar ce cunosc a schimbat viața mea“.

Cât de important este să-L întâlnim și să-L cunoaștem pe Hristos ca Acela „în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei“ (Coloseni 2.3)! Isus Hristos este esențialul în creștinism. Fără Hristos, creștinismul ar fi o religie ca oricare alta. Hristos este Stânca veacurilor, și cine își pune încrederea în El rămâne neclintit în mijlocul furtunilor acestui veac rău. Un astfel de om a găsit totul în Mântuitorul său cel răstignit și înviat. Ce nevoie mai are el de religia acestei lumi, atâta timp cât în Hristos a găsit totul pe deplin? Ce nevoie mai are el de slujbele făcute cu atâta fast, când poate să se închine Domnului în duh și în adevăr? Centrul vieții unui astfel de om este Hristos. Cineva s-a alipit poate de o biserică, s-a făcut membru al unei organizații religioase, s-a pus în slujba unei cauze sau a unui scop religios. Toate acestea nu fac altceva decât să întunece cunoașterea lui Dumnezeu și a Fiului Său. Chemarea noastră este să ne reîntoarcem la Mântuitorul. Numai Hristos poate schimba inimile noastre împotrivitoare, numai El ne poate da o nădejde și un viitor fericit. El face adevărata schimbare.

SĂMÂNŢA BUNĂ


… ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața, ca să trăiești, tu și sămânța ta.Deuteronom 30.19

Ce n-ai da

Ce n-ai da tu, în clipa morții

să ai nădejdea ce-o am eu!

Să știi că orice-ar fi să vie,

tu ești din clipa scrisă ție

cu Dumnezeu în veșnicie,

cu Dumnezeu.

Ce n-ai da tu, să poți odată

întoarce vremea înapoi!

Zadarnic lupți cu valu-n spume!

Zadarnic strângi comori și nume!

Cu pumnii goi, tu pleci din lume,

cu pumnii goi.

Ce n-ai da tu, în clipa morții

să ai destinul ce-l am eu!

Nu-l ai, să dai o lume întreagă!

Dar vino, inimă pribeagă!

Prin glasul meu, Isus te roagă,

prin glasul meu…

Nu vezi cum vremea se destramă

și cât de scurt e-al vieții drum?

Curând Isus, cu glas de-aramă,

ne va aduce-avânt sau teamă!

O, vino-acum, Isus te cheamă!

O, vino-acum!

SĂMÂNŢA BUNĂ


Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.Romani 5.8

Dragostea dumnezeiască

Pe cruce la Golgota, Hristos a băut paharul amar al suferințelor și al morții. Făcut păcat pentru noi, El a purtat pe lemnul blestemat toate păcatele noastre. Hristos a pășit pentru noi prin valea umbrei morții plecându-Și capul sub mânia dreaptă a lui Dumnezeu. Păcatul își cerea plata; Mântuitorul a plătit cu viața Sa și astfel orice vină este desființată pentru cei ce se încred în Hristos. Mântuitorul a mers de bunăvoie în moarte, ca să „nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, și să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor“ (Evrei 2.14,15). Chiar dacă iadul a triumfat, lumea s-a bucurat, ucenicii au fugit și Dumnezeu Și-a ascuns fața de El, totuși Domnul a spus deplin conștient de ceea ce avea să vină asupra Lui: „Nu voi bea paharul, pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?“. La cruce, Dumnezeu a atribuit păcatele noastre lui Hristos și pedeapsa pentru păcat a exercitat-o asupra Mântuitorului. Dacă Domnul nu ar fi îndepărtat de la noi judecata prin lucrarea Sa, am fi rămas veșnic sub mânia lui Dumnezeu, iar partea noastră ar fi fost condamnarea veșnică.

Să cugetăm la suferințele Domnului, suferințe pricinuite de păcatele noastre! Să ne preocupăm mai mult cu dragostea dumnezeiască față de mântuirea noastră!

wordpress.com · web viewdrumul crucii pentru a descrie suferințele mântuitorului, duhul sfânt a...

Documents