Maica mea,maica

durerilor

George Surdu

În loc de prefa]`

Pentru c` am primit [i am citit cu interes aceast` scriere„Maica mea, maica durerilor", o nara]iune înc`rcat` de amin-tiri [i de suferin]e în`bu[ite ale autorului, P`rintele GeorgeSURDU din Boian, Jude]ul Sibiu, România, în ciuda faptuluic` lucrarea are un Cuvânt introductiv, m` simt dator s` fac [ieu unele reflec]ii asupra scrierii [i autorului s`u.

Scrierea se axeaz` pe firul vie]ii unei mame de familiecare a avut parte de bucurii, dar mai ales de dureri, n`s-când [i crescând opt copii [i ducând la groap` cinci dintreei. A condus apoi pe ultimul drum pe so]ul s`u [i, în`bu[it`de durerea arestarii lui George, singurul care a r`mas spri-jinul b`trâne]ilor sale, a încheiat un [ir de cortegii funerare,mergând ea îns`[i s` doarm` somnul de veci la 77 de ani,în cimitirul satului Boian, al`turi de cei pe care i-a iubit, pen-tru care s-a bucurat [i pe care i-a plâns pe rând pentru ple-carea dureroas` din aceast` lume.

De fapt, scrisoarea Monseniorului George Surdu nueste o lamentare a mor]ilor apropia]i inimii sale, ci o des-criere realist` a c`r`rii unei familii care, a[a cum mii [i miide familii peregrineaz` — cu bucurii [i uneori cu ne[ansade a h`l`dui în timpuri normale — pe p`mânt spre locul deveci, cu bucurii [i dureri, având doar sus]inerea prin cre-din]` [i speran]a dobândirii ve[niciei, poate fericite.

Momentele evocate sunt pline de triste]e [i emo]ie,brodate de neputin]a de a prelua din durerea altora [i re-semnare sau mai cre[tine[te spus, ancorate in misterul ne-

5

6

marginirii cerurilor.L-am cunoscut pe George Surdu târziu; a[ putea

spune c` doar la încheierea misiunii sale de Rector al Mi-siunii române Unite la Paris, [i aproape de încheierea man-datului de peregrin pe p`mânt. Era fondatorul acestuiCentru românesc în Capitata Fran]ei, iar cercul activit`]iisale, abia început în anul 1947, s-a întrerupt pentru deceniidin motivele politice obtuze ap`rute în a doua jumatate asecolului XX, pentru a fi reluat dupa 1989.

Voi intra în atmosfera descrierilor Monseniorului, po-veste plin` de îndurer`ri [i resemn`ri în jurul chipului ma-mei sale; dau a[adar m`rturie despre sensul lacrimilor luiGeorge Surdu care izvorau adeseori când evoca trecutulplin de izbânzi [i suferin]e al vie]ii sale. L-am întâlnit la Parisîn anul 1995 când am înso]it pe Preasfin]itul loan Ploscarude la Lugoj într-o vizit` pe care a f`cut-o în Fran]a, vizit`organizat` de un grup de francezi, prieteni ai Bisericii noas-tre. Era la Misiune, în Paris, acolo unde cunoscusem în1992 pe Monseniorul COSMA [i pe care, între timp, Domnull-a chemat la El. Acum, citind scrierea lui George Surdu,constat c` era un prieten de studen]ie, un camarad deconvingeri [i suferin]e [i un supravie]uitor al persecu]eigreco-catolice, cu loan Ploscaru, [i el fost student laStrassburg în preajma anilor 1940, apoi succesor alEpiscopului loan B`lan, la Lugoj. Schimb`rile politice dinlume, din Europa [i implicit din România, au destr`mat ide-aluri [i au adus suferin]e în via]a multora. 0 parte din scriso-rile Monseniorului George, din anii târzii, adresate lui loanPloscaru, le-am citit [i am constatat c` prieteniile închegate

de idealuri comune [i m`re]e, nu se destram` niciodat`.Dupa vizita la Paris, am r`mas oarecum în leg`tur` cu

Monseniorul George. Ne mai vedeam, uneori când GeogeSurdu venea pe la Blaj s` vad` pe Mitropolitul Bisericiinoastre sau în satul s`u natal atât de îndr`git. Trecereaanilor l-au pus în fata eviden]elor c` toate au un sfâr[it.Atunci, având [i o vârst` [i o premoni]ie [i-a dorit un înlo-cuitor [i, dintre mul]i tineri [i mai pu]in tineri care au popositpe la Misiune, nu a putut s` aleag` pe niciunul; mi-a f`cutcu discre]ie propunerea mie. Acum, c` dânsul nu mai esteprintre noi, aceast` discre]ie poate fi înfrânt` mai ales c` n-a fost sortit` izbânzii. Monseniorul visa o Episcopie pentrugreco-catolici la Paris dar, visa numai dânsul! lat`, suntemdup` dou` decenii de libertate [i diaspora greco-catolic`din Europa n-are culoare [i vitalitatea la care visa dânsul.Sute de tineri s-au perindat pe la [coli în Occident dar struc-turile biserice[ti sunt tot atât de pu]in reprezentate ca [ialt`dat`, mai ales dac` privim dinamica realiz`rilor pe acestt`râm, împlinite de al]i români mai îndrazne]i. lat` ce visaGeorge Surdu la Paris, în 1 februarie 2001:

„ ...Aici la Paris, este o supap` vie a Bisericii noastredin ]ar`. Am devenit nu numai un centru religios românescdar [i Centru cultural al tuturor românilor, fie ortodocsi, fiegreco-catolici. Toate [edin]ele culturale ale romanilor se ]inîn sala noastr`.

... m-am gândit c` s-ar putea întemeia aici o EpiscopieRomân` unit` cu Roma, pentru to]i românii din diaspora:Germania, Belgia, Fran]a, Italia, Spania, etc., cam în genulîn care a fost în timpul comunismului Preasfin]itul Vasile

7

8

Cristea, de pie memorie. Parisul, pentru orice român estemult mai important decât orice ora[ din lume. E mai impor-tant decât New Yorkul sau chiar Roma.

Ca fondator al acestei Misiuni, consider ... (c`) ... dez-voltarea ei va continua, pentru m`rirea lui Dumnezeu [ibinele ]`rii noastre.

Dar varsta mea înaintata m` oblig` s` m` retrag. S`cedez locul unuia pe care îl doresc mai vrednic decât mine.M-am gândit instantaneu la Sfin]ia Voastr`. {tiu c` nu maisunte]i rector la Institut. Ce perspectiv` de viitor ave]i? Nuv-ar surâde venirea la Paris? Acest gând al meu eu nu l-amspus nim`nui. Rândurile de fa]` sunt absolut confiden]iale.A[tept un r`spuns din partea Sfin]iei Voastre. În caz afirma-tiv i-a[ scrie Mitropolitului [i v-a[ cere aici. În caz negativ, pecine mi-a]i putea recomanda,...care s` fie cult, pios, exper-imentat în administra]ie, om matur, etc.?"

Printre altele, i-am f`cut [i eu Monseniorului Surduconfiden]e, ca „În ce prive[te situa]ia Bisericii noastre eusunt destui de sceptic, ... pentru c` multe din lucrurile deprincipiu care ar fi trebuit s` mearg` deja, dup` zece ani setot învârt pe loc [i îngra[` pe unul [i pe altul, iar prestigiul [ivitalitatea Bisericii se diminueaz` sim]itor." I-am apreciatcurajul de a relua activitatea la Misiune la o frumoas` vârst`[i am privit retragerea dup` 60 de ani de slujire ca unmoment binemeritat [i totu[i nostalgic... Legat de plecareamea la Paris i-am relatat c` „nu m-am gândit niciodat` la oasemenea aventur`", mai ales c` nu am nici una dinînsu[irile preconizate de Dânsul pentru cel care-l va înlocui.Cu atât mai pu]in s-ar potrivi func]ia episcopal` deoarece, în

repetate rânduri numele meu a figurat pe listele ternaredoar pentru a completa o rubric` [i nicidecum din vreointen]ie real` din partea cuiva. Aceste lucruri, de fapt, nu sediscut` în Biseric`, iar cei care mi-au dat de în]eles c`Roma nu m` vrea, au f`cut-o mult prea târziu ca s` mai fiecredibili. Atribu]ia alegerii episcopilor trecuse de la Roma înterenul propriu, odat` cu înfiin]area Arhiepiscopiei Majore.Dar, dincolo de aceste aranjamente tehnice, chiar c` este oincompatibilitate la mijloc. Mul]umesc (post-mortem)Monseniorului pentru nemeritatele merite pe care mi le-aatribuit. I-am repro[at într-un fel c` nu s-a ata[at de nici unuldin tinerii care au studiat la Paris [i ar fi putut fi crescu]idup` pofta inimii sale. Dar dac` n-a fost sa fie,... le va aran-ja Domnul cum [tie El mai bine [i în]elege din nehot`râreanoastr` mai multe decât putem noi motiva.

Scrierea despre care mai vreau s` spun câteva cuvinteeste o fresc` de familie centrat` pe chipul mamei\ng`duitoare, r`bd`toare [i de un fatalism de-a dreptul ori-ental. Ea se încheie în 1984, dar autorul promite s` contin-ue în viitor, dar acel viitor n-a mai fost sau nu avemcuno[tin]` de continuarea nara]iunii. Toate c`r`rile celordragi pe care a umblat ca s` rememoreze chipurile lor dragi[i crâmpeiele de inim` rupte, din inima sa cu fiecaredespar]ire, au justificat nedumerirea sa legat` de Cer [inemarginita bun`tate a lui Dumnezeu. Pa[ii f`cu]i deGheorghe Surdu în c`utarea [i servirea lui Dumnezeu s-aur`t`cit pe aleile Parnasului Parizian unde a[teapta, departede ]âr`na celor dragi [i a ]`rii sale, ob[teasca înviere.

Chiar dac` am anticipat clipa de când pentru lumea9

10

aceasta George Surdu nu a mai f`cut nimic, nu putem l`saîn uitare preocuparea ca, în satul s`u cu trei biserici s` steala loc de cinste [i turla l`ca[ului de cult greco-catolic, în alec`rei c`m`ri s` d`inuie [i chipul s`u, înso]it de harnici [ivrednici ajut`tori la edificarea noului loca[ de închinare. Dedata aceasta, la Boian a r`mas [i un vrednic urma[, cumulte calita]i [i cu naturale]ea omului care trece prin lumecu dragoste fa]` de semeni [i fa]` de lucrurile luiDumnezeu.

Nu voi da nume pentru c` omul sfin]e[te locul [i suntatâtea locuri sfinte anonime [i ne[tiute de noi, în ]ara aceas-ta, pentru c` România avut [i mai are oameni d`rui]i în slu-jba Binelui [i Binelui Suprem, plini de speran]` înprop`[irea p`mânteasc` [i de dorin]` dup` Cer.

Chiar dac` nu am clarificat ce scrie George Surdu încartea aceasta, [i poate chiar pentru aceasta îmi place s`cred c`, cel pu]in cei care l-au cunoscut sau au auzit dedânsul [i vrednicia sa, se vor apleca asupra scrierii salespre a redescoperii oameni, locuri, fapte [i timpuri. N-ar fi ooboseal` zadarnic`, iar concluzia-îndemn nu întârzie: citito-rule, du-te [i f` [i tu la fel!

Oiejdea, satul meu natal,21 noiembrie, 2001 în S`rb`toarea

Intr`rii în Biseric` a Maicii DomnuluiConf. Univ. Pr. Dr. loan MITROFAN

11

Not` asupra edi]iei

F`r` doar [i poate, cartea Monseniorului GeorgeSurdu, „MAMA MEA, MAICA DURERILOR" constituie unîndreptar de via]` [i smerenie cre[tine, care te duce cu gân-dul la Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin [i laSfintele Mame ale Sfin]ilor P`rin]i din Patericul egiptean.

Textul a fost scris în condi]ii vitrege, sub perpetuaamenin]are a Securit`]ii [i — ulterior — n-a mai fost corec-tat de autor.

Domnul Niculai Procope], mentorul [i ini]iatorul lucr`rii,a dorit — rug`minte, fireasc` — s` p`str`m ortografiaMonseniorului, cu regionalisme [i arhaisme, a[a cum a fostredactat. I-am îndeplinit dorin]a, mi[ca]i de devotamentuls`u pentru memoria acestui Mare OM.

Ar mai fi de ad`ugat c`, „MAMA MEA, MAICADURERILOR" este o monografie — de[i autorul neag`acest adev`r — dar, nu a Boianului natal, ci a inimii omuluisimplu, a cre[tinului transilv`nean, care î[i împarte via]aîntre munca la câmp [i Dumnezeu.

Bucuria tip`ririi acestei c`r]i de suflet este umbrit` de oimens` pierdere: Monseniorul George Surdu nu se mai afl`printre noi s`-[i vad` în`l]ându-se biserica viselor sale [inici nu ne va da autografe pe cartea sa, izbând` postum`.

Ioan T. Laz`r

12

Mama mea, maica durerilor

„Aceste rânduri [i gânduri sunt izvor`te din înima tafript` [i ars` [i tot ]ie ]i le închin, Scump` Mam`"!

Cuv@nt introductiv

Iart`-m`, Mam`! Voi scrie despre tine simplu a[a cumai fost tu [i a[a cum îmi aduc aminte de fiin]a [i calvarulvie]ii tale. Nu sunt decât amintiri [i gânduri z`mislite demine însumi, ca o chemare sau strig`t al iubirii tale fa]` demine.

Scriind toate acestea eu tr`dez, în parte, sentimentelemele cele mai intime. Dar o fac pentru dragostea ce ]i-o port[i mai ales, pentru dragostea pe care n-am [tiut s` ]i-o ar`tîndeajuns, în via]`.

Scrisul meu nu va cuprinde o monografie a satului nos-tru Boian [i nici una complet` a familiei noastre. Eu m` voiadresa, în special, fiin]ei Mamei mele. Voi evoca numaicrâmpeie [i fapte din via]a ei, legate de întreaga noastr`familie [i de satul meu natal.

Fac acest lucru fiindc`, ]ie, î]i datorez, dup`Dumnezeu, tot ce am bun în sufletul meu, scump` Mam`!

C@teva date istorice [i geografice

Comuna Boian, locul de obâr[ie [i de a[ez`m`nt alfamiliei noastre, este situat` la jum`tatea drumului dintreBazna [i Cetatea de Balt`. Înainte vreme, f`cea parte dinjude]ul Târnava-Mic`; în prezent apar]ine din jude]ul Sibiu.Satele sau comunele limitrofe cu Boianul sunt: Cetatea deBalt`, T`târlaua, Cr`ciunelul de Sus, Bazna [i Vel]ul.Boianul se g`se[te la mijlocul acestor comune sau satecare îl înconjoar`.

Dintre toate, Boianul este cel mai mare. Are o popula]iemasiv româneasc`, s`seasc`, câteva familii de unguri [idou` de evrei.

Exist` trei biserici impun`toare: cea ortodox`, ceas`seasc` [i mult mai modest`, cea Român` Unit` cu Roma(reconstruit` în alt loc — cump`rat de la BisericaEvanghelic` — cu finan]area monseniorului Surdu care, dinnefericire, nu a apucat s` o vad` sfin]it`, el decedând laParis, la 23 aprilie, s`rb`toarea Sfântului Mare MucenicGheorghe, sfin]irea f`cându-se pe 2 septembrie 2001.) Întotal, num`rul locuitorilor se cifreaz` la dou` mii cinci sutede suflete.

Satul se împarte în dou`: Joseni [i Suseni, findstr`b`tut de o vale, iar numele vine, dup` unii, de la Bonne,bun sau bon`. Dup` al]ii, de la vila Bene[ti, satul Boneti,Boian. În german` „Bonnersdorf". Vechimea satului se

13

14

pierde în negura vremurilor [i veacurilor trecute. Dup` arhe-ologul George Togan, la Boian s-ar fi g`sit r`m`[i]ele uneistatui a zeului Mithra (de pe timpul romanilor), zeul luminii [ial faptelor bune.

Romanii, care erau religio[i, l-au luat spre adorare dela vechii indieni [i per[i. Aceast` statuie este o m`rturie avechimii satului nostru.

Prima men]iune documentar`, referitoare la satul meu,dateaz` de la 1309. Capitlul de la Alba-Iulia cere arhidia-conului „Theodoricus de la Villa Bonetii" ,„zeciuial`". În 1332se men]ioneaz` [i nume de preo]i din satul Boneti. Satulapar]inea Cet`]ii de Balt` [i întrucât Cetatea de Balt` eracetate regal`, comandat` de un castelan, tot a[a [i satulBoian era considerat la 1395 ca „sat regesc".

Prin anii 1447 Boianul a fost cedat voievoduluiNicolaus de Salzburg (Ocna Sibiului). Acesta îl schimb` cusatul Daia, iar Boianul ajunge astfel în posesia lui Georgvon Ludbergh.

Matei Corvîn, în 1489, a d`ruit lui Stefan Cel Mare, caîmp`care, Ciceul [i Cetatea de Balt`, cu numeroase satedin împrejurimi, între care [i Boianul.

În 1507, Bogdan Vlad, fiul lui {tefan Cel Mare [i dom-nitor al Moldovei, protesteaz` pe lâng` regele ungar pentruîntroducerea fiicei lui Nicolae Vizakla în st`p`nirea satuluiBoian, apar]in`tor Cet`]ii de Balt` [i prin aceasta,apar]in`tor Moldovei.

În 1529, regele ungar Ioan Zapolya confirm` domni-torului Moldovei, Petru Rare[, st`pânirea asupra Cet`]ii deBalt`.

C` [i Boianul apar]inea Moldovei o m`rturisesc celedou` steme moldave, având Capul de Bour în relief, ce seafl` sculptate pe turnul de poart` al bisericii s`se[ti dinBoian. Se crede c`, însu[i domnitorul Petru Rare[, le-af`cut dar sa[ilor pentru ajutorul dat de ace[tia lui IoanZapolya, aliatul lui Petru. Savantul [i istoricul nostru derenume mondial, Nicolae Iorga, a sus]inut acest lucru într-oconferin]` dat` la Cetatea de Balt`, în vara anului 1926.

Atât Ciceul cât [i Cetatea de Balt` au fost pierdute demoldoveni în 1561, ele ajungând din nou sub st`p`niremaghiar`, îns` Boianul nu a mai primit statutul de „satregesc".

În 1773, prin lunile mai — iunie, împ`ratul Austriei,Francisc Iosif II, a f`cut prima vizit` în Transilvania. S-a oprit[i în cap`tul satului Boian, unde îl a[teptau ]`ranii. El eraînso]it de generalul Nostitz [i de translatorul luteranHeidendorf, din Media[. ]`ranii s-au plâns împ`ratului c`sunt maltrata]i, batjocori]i [i b`tu]i de st`pânitorii unguri. {ic` era mult mai bine când satul era „sat regesc" sau al fis-cului.

Împ`ratul i-a ascultat cu în]elegere [i i-a asigurat c` valua m`surile necesare spre îmbun`t`]irea situa]iei lor. Satulajunsese proprietatea comitetului Nicolae Bethlen. Celcare-i asuprea era administratorul acestuia, Kadar Moizes.Împ`ratul le promisese tot sprijinul. El avea înteres s`-i aib`pe români de partea lui, spre a putea st`pâni pe unguri,care voiau anexarea Transilvaniei. Pân` au ajuns boie[eniiliberi [i st`p`ni deplin pe avutul lor au trecut multe genera]ii.Dorul [i visul lor s-a împlinit abia la 1 Decembrie 1918, prin

15

16

actul Unirii de la Alba-Iulia, la ]ara Mum`: ROMÂNIA MARE.Boianul se afl` situat într-o regiune frumoas` [i pitore-

asc`, care cuprinde v`i întinse [i dealuri domoale, iar casuprafa]`, are în jur la patru mii de hectare.

P`r]ile cele mai roditoare se g`sesc în: Rora, ValeaDracului, Valea M`rului [i Lunca. Aci se cultiv` tot felul decereale: grâu, porumb, orz, ov`z, etc.. Pe unele coline [idealuri se cultiv` vi]` de vie; pe altele se g`sesc fâne]e saup`[uni pentru oi [i vite cornute. Nu lipsesc p`durile secularede stejar, carpen [i fag.

Cu toate aceste bog`]ii forestiere, localnicii au preferats`-[i fac` c`r`mid`, s` o ard` bine în cuptoare [i s`-[i con-struiasc` case solide.

Românii, sub influen]a sa[ilor, au devenit foarte pri-cepu]i, harnici [i buni gospodari.

În mijlocul satului, pe un deal înconjurat de arbu[ti, seînal]` majestos Biserica Ortodox`, care domin` [i veg-heaz` prin crucea ei, ca o santînel`, întreg satul.

Când s-a f`cut Unirea religioas` cu Roma, la 1700, totBoianul a trecut la Unire dând astfel ascultare chem`rii sân-gelui de roman.

Dup` aceea a revenit, în cea mai mare parte, la orto-doxie, sub revolta [i amenin]`rile f`cute de sârbul VisarionSarai, pe la 1745 [i mai apoi, în timpul revoltei c`lug`ruluiSofronie de la Cioara. Cei reveni]i la ortodoxie se numeau"noii", iar uni]ii, „vechii", denumiri care au r`mas pân` înzilele noastre.

Familia noastr`, precum [i str`mo[ii no[tri, au fostortodoc[i, provenind din descenden]ii fo[tilor r`ze[i ai lui

Stefan Cel Mare, împ`mânteni]i de domnitor, pentru bravu-ra lor, pe aceste meleaguri.

Familia mamei mele

P`rin]ii mamei mele au fost Vasile Duma [i MariaHa[u. Ei sunt Mo[u meu [i Buna1 mea, dup` Mama. BunaMaria era dintr-o familie mai înstr`it` [i mai renumit` în satdecât a Mo[ului Vasile.

C`s`toria lor nu trebuie, îns`, s` mire pe nimeni, c`cidragostea nu poate fi îngr`dit`, nici de bog`]ie [i nici decondi]iile sociale. Ea trece peste limitele impuse de ra]iune[i urmeaz` calea inimii. A[a s-au c`s`torit Mo[u [i Buna, cusperan]a realiz`rii unei vie]i fericite, bazat` pe dragosteacurat` a amîndurora.

Dup` un an a ap`rut primul rod al iubirii lor sincere: unb`iat numit Ioan, adic` „Dumnezeu s-a milostivit" [i s-ausim]it binecuvânta]i, ca în Biblie, Elisabeta [i Zaharia.

Dup` al]i doi ani, ruga lor, de a avea o fat`, a fostascultat` [i Buna mea a n`scut o feti]`, astfel c` bucuria lora fost deplin`. De aici încolo, atât dragostea mamei [iaten]ia tat`lui, s-au rev`rsat asupra acestor dou` scumpeodrasle ale lor. {i ca diferen]a între copii s` nu fie preamare, feti]ei i-au pus numele de Oana, o „prelungire" anumelui fr`]iorului ei Ioan, Ioana.

Acesta este numele Mamei mele, trecut în registrulparohial, cu data de 13 Decembrie 1880, ca zi a na[terii.

Cine [tie dac` bucuria Bunei mele Maria, prin aceast`a doua na[tere, n-a fost umbrit` de urm`rile dureroase ale

17

18

s`n`t`]ii sale [i mai ales, de data fatidic` de 13 Decembrie,dat` considerat` în popor, f`r` de noroc? Feti]a, Oana, eras`n`toas` [i zi de zi, lun` de lun`, devenea tot mai vioaie[i tot mai dr`g`la[` pentru amândoi p`rin]ii. Iar fr`]iorul ei,Ioan, se uita în leag`n la surioara lui, \i zâmbea, c`ci serecuno[teau unul în cel`lalt [i instinctiv se iubeau. Bunamea, la aceast` priveli[te, atât de curat` [i nevinovat` semângâia, dar durerile în urma na[terii nu o sl`beau.

Timpul, dr`muit între activit`]i m`runte, se scurgearepede. Mo[u Vasile se ocupa cu treburile gospod`riei, iarBuna avea grij` de cele casnice [i mai ales de copii, pe caretrebuia s`-i vegheze zi [i noapte.

Cam pe la un an de la na[tere, Oana î[i cuno[tea binemama [i într-o zi, frumoas`, cu soare, când era ]inut` înbra]e [i alintat`, s-a uitat direct în ochii mamei sale, i-a zâm-bit [i a pronun]at, silabisind, pentru prima dat`, cuvântuldulce: mama.

Buna a tres`rit de bucurie [i-a f`cut cruce [i a rostit:„Doamne, Dumnezeule, Bun!" [i-a îmbr`]i[at feti]a cu [imai mult` c`ldur` ca alt` dat` [i a fugit în curte s`-i spun`mo[ului Vasile: „Vasilic`, Oana vorbe[te. Mi-a spus:Mam`!" La aflarea unei asemenea ve[i s-a repezit [i el încas`, ca s` se convîng`, [i-a îmbr`]i[at odrasla [i a încer-cat s` o convîng` s` spun` [i cuvântul tata.

Dup` aceast` mic` bucurie trebuia s` urmeze o adoua bucurie, ca Oana s` umble. Cât s-a mai chinuit Bunamea s` o înve]e pe feti]`, mai întâi s` stea în picioare,

1 Eu voi folosi în descrierea mea felul de a vorbi [i de a se numi als`tenilor mei.

rezemându-se, apoi s` stea „cucu", adic` singur`, f`r`reazem, [i în sfâr[it, s` p`[easc`, doi, trei, pa[i, chemân-du-o la sine. În scurt timp au ap`rut [i progresele. Bunamea se a[eza la doi pa[i de Oana [i o chema spre dânsa.Uneori, feti]a nu se încumeta s` p`[easc`; alteori doarîndr`znea [i imediat [ov`ia [i se l`sa jos, de fric`. Bunamea, dând dovad` de perseveren]` [i încurajînd-o încontin-uu pe feti]`, o chema la dânsa. {i — iac` — minunea s-as`vâr[it. Oana a f`cut doi pa[i singur` [i s-a l`sat prins` înbra]ele mamei sale. Apoi s-au topit amândou` într-oîmbr`]i[are, pe care numai ele au tr`it-o [i numai ele arputea-o descrie. Bucuria lor a fost a[a de mare, încât nu amai „odr`slit" gândul, c` primul pas f`cut, nu e numai primulpas spre via]`, dar [i primul spre durere [i moarte.

Viitorul e secretul lui Dumnezeu, iar Providen]a Divin`[tia c` acest prim pas spre via]` este [i începutul unui drumlung, ce duce spre locul durerilor, a[a cum spune DanteAlighiieri: „per me si va nella citta dolente." Cu alte cuvinte,via]a care te a[teapt`, Oan`, este o vale de lacrimi, o valea plângerii.

De fapt, urmele bolii de dup` na[terea Oanei, ochinuiau [i o mistuiau pe Buna Maria. La începutul anului1883, când Oana avea mai bine de doi ani [i fr`]iorul eiIoan, mai bine de patru ani, Tat`l Ceresc o chem` la Sine.Ea [i-a dat ob[tescul sfâr[it plângând viitorul copila[ilor ei,care r`mâneau orfani de cel mai pre]ios dar, din aceast`lume, dragostea de mam`. Nici b`ie]elul Ioan [i nicisurioara lui, Oana, nu realizau, atunci, pierderea imens`suferit` de ei, pierderea mamei lor, cu toate lacrimile

19

20

v`rsate la înmormântare, al`turi de cei care pl`ngeau.Încet, încet, abia a doua, a treia zi, au constatat golul [ipustiul r`mas în casa lor. Î[i d`deau seama, c` mama lor nuva mai apare [i nici nu va r`spunde la strig`tul lor: Mam`!C`, ea nu mai vîne, de[i ei o a[teptau, c` nu le maivorbe[te; c` nu-i mai mângâie; c` nu le mai face de mân-care [i c` lor le este dor [i foame de ea: foame de mamalor!

Adoptarea mamei mele

Buna mea Maria decedat` avea o sor`, Ana, c`s`torit`tocmai în partea cealalt` a satului, în Suseni, pe Uli]aC`]elii, cu Ioan Precup Clococean. Acesta, foarte probabil,era str`nepot al c`pitanului Clococean, care la adunarea dela Blaj, din 3/15 Mai 1848, f`cea parte din delega]ia care tre-buia s` mearg` la Împ`ratul Francisc Iosif I al Austriei.

M`tu[a mamei mele Ana, neavând copii, poate dinmil` [i gândindu-se la anii b`trâne]elor, de acord cu so]ul ei,au luat pe micu]a Oana, de doi ani [i jum`tate, la ei. Auadoptat-o [i au considerat-o ca fiind copila lor.

Astfel, Mama [i-a dobândit alt` mam`, numind pem`tu[a sa: Maica Ana [i un alt tat`, numindu-l: T`t`lucuIoan.

Aici, lâng` noii s`i p`rin]i, a crescut Mama mea. Cutimpul, în memoria ei, chipul adev`rat al mamei sale s-astins, dar lipsa c`ldurii [i a dragostei materne, a resim]it-opân` la ultima clip` a vie]ii sale .

Maica Ana, dup` spusele Mamei mele, a fost o femeie

excep]ional de bun`, credincioas`, o adev`rat` sfânt`.Lâng` dânsa a putut ea s` creasc`, fiind bine îngrijit` [i, înacela[i timp, s` i se cicatrizeze, în parte, rana pierderiimamei sale. Lâng` Maica Ana a înv`]at rug`ciunile, colin-dele, mersul regulat la biseric`, rostul postului de Miercurea[i Vinerea [i mai ales, ajunul de Ziua Crucii, 14 Septembrie[i de Vinerea Mare. Maica Ana, la apropierea oric`rui post,cu câteva zile înainte, op`rea cu cenu[` [i ap` fierbintetoate vasele, ca s` nu r`mân` nici urm` de gr`sime pe ele.Cu aceste preparative se angaja [i ]inea toate posturile, dar— în mod deosebit — posturile Cr`ciunului [i al Pa[telui.

Mâncarea de post a mamei adoptive consta în: pâine,m`m`lig`, magiun de prune, mere, stafide [i prune uscate;varz` acr` [i ulei de dovleac sau bostan. F`r` lapte, brânz`[i ou`. Acela[i regim alimentar îl ]inea [i feti[oara [i dup`aceea fata, Oana, devenit` fiic`.

Între Maica Ana [i T`t`lucu existau deosebiri funda-mentale: ea era modest`, resemnat`, animat` de o credin]`vie, ascetic`; el trecea drept un om guraliv, mai liberal [in`r`vit la trai bun pân` la exces. De aceea, via]a MaiciiAna, de multe ori, a fost foarte dureroas` [i am`rât`, maiales în zilele de post [i abstinen]`. Ea nu-l suferea s`mânce de dulce în acele zile sfînte. Numai c`, el mânca peascuns sau mergea la vecini [i rude care erau ca [i el.Maica Ana observa acest lucru. Din cauza aceasta sufereamult [i se ruga la Dumnezeu, ca s`-i dea T`t`lucului spiritmai adânc în credin]` [i dorin]` de îndreptare. De multe oriîi spunea: „Nu ]i-e p`cat de Dumnezeu s` te spurci în Post[i cum vei putea lua Sfintele Pa[ti"?

21

22

Mângâierea ei era Oana, care o asculta, lucra ce i secerea, mergea la biseric`, se ruga [i postea al`turi de ea.Cu siguran]` c`, [i Oana, suferea al`turi de Maica Ana,v`zând aceste neîn]elegeri din cauza unor motivep`mânte[ti.

În aceste condi]ii modeste, dar de cinste [i cu fric` deDumnezeu a crescut Mama mea la p`rin]ii ei de adop]ie,p`rin]i pe care i-a iubit [i îngrijit la b`trâne]e, ca pe proprii eip`rin]i.

Tat`l ei, Mo[u Vasile, s-a rec`s`torit [i a avut al]i doicopii, cu a doua so]ie: pe Vasile [i pe Li]a, a[a c` avea gri-jile lui, f`r` a avea timp s` se mai ocupe [i de Mama.Fratele cel bun al Mamei, Unchie[ul Ioan, venea la Mama.O vizita [i se în]elegeau împreun` foarte bîne.

Familia Ticului2

P`rin]ii Tat`lui meu au fost Mo[u V`s`lic` Surdu, zis aBabii Istin`. Locuiau în Suseni, pe Uli]a C`]elii, uli]` pe carelocuiau [i T`t`lucu cu Maica Ana. Ei au avut [apte copii:Ioan, Anu]a, V`s`lie, Ariton, Istina, Onica [i Nicolae. Patrufeciori [i trei fete. Ioan, viitorul so] al Oanei, Mama mea, eraprimul n`scut.

La mo[ii mei dup` tat` era taman invers, fa]` de mo[iimei dup` Mam`. Mo[u Vaselic` era ]`ran mai avut [i curenume în sat, iar Buna Istina era dintr-o familie mai mod-est`, mai [tears`. Cu toate acestea ei s-au în]eles bine

2 Tata a[a ne-a \nv`]at s`-i spunem: TICULE

împreun`. Prin munc` grea [i asidu`, zi de zi, [i-au pututcre[te cei [apte copii. Dintre to]i, cel mai mare, Ioan, dup`spusele tuturor, a fost cel mai harnic [i mai priceput în alegospod`riei [i a lucrului în agricultur`. Cre[teau vite fru-moase [i lucrau cu mult` chibzuin]` p`mântul.

Ioan, Ticu, viitorul so] al Mamei mele, s-a n`scut în1876, fiind mai mare cu patru ani ca ea.

El a mers la [coala primar` din sat, unde a terminatprimele dou` clase primare. {tia s` citeasc` destul de bine[i cuno[tea pu]in limba maghiar`. Mama n-a frecventat[coala decât un singur an, având mult de lucru acas` [i —în plus — Maica An` era cam boln`vicioas`. Cu toate aces-tea putea s` se isc`leasc` [i nu o dat` mi-a spus c`, dac`ar fi mers la [coal`, nu s-ar fi f`cut de râs, adic` ar fi înv`]atbine. De altfel [i dânsa [i Ticu aveau memorie foart` bun`[i în plus voce frumoas` la cântat. Parc` îl aud [i acum peTicu cum cânta sau fluiera doine în urma plugului. De o fru-muse]e rar`! Altfel, cu str`înii, sau acas`, nu cânta, nici nufluiera. Toat` povara inimii lui se desc`rca în urma plugului,în armonie cu cântecul ciocârliei.

Cam pe la vârsta de 15 ani, i s-a întâmplat o nenoro-cire, care l-a marcat pentru toat` via]a. Mo[u avea o partedin p`mânt în zona de hotar numit` „Sub Vii". Într-o toamn`[i-a trimis feciorul, pe Ioan, la plug cu vacile, s` ogoreasc`,adic` s` are pentru a sem`na hold`. El s-a dus cu fratelelui mai mic, Ariton. La amiaz` au slobozit vacile s` m`nânce[i s` se odihneasc`. Au mâncat [i ei. Ticu a spus lui Aritons` p`zeasc` vacile c`, el merge în ]arina viilor s` aduc`câteva prune. El s-a dus. A scuturat un prun, a adunat în

23

24

traist` [i a adus prune [i fratelui s`u, Ariton. Au început s`m`nânce amândoi [i dintr-odat` a venit vin]elarul B`ceu laei. Acesta, mânios, a întrebat pe Ticu: „M` tâlharule, ai fost[i ai luat prune"? Ticu i-a r`spuns: „da, am fost"! La aceas-ta, vin]elarul B`ceu, f`r` s` mai spun` vreun cuvânt, a ridi-cat baltagul [i l-a lovit pe Ticu puternic în cap, încât n-aputut s` se mai scoale de jos. B`ceu a plecat; Ticu a r`masîntr-o balt` de sânge, iar fratele s`u Ariton, îngrozit, a fugitîn sat s` spun` p`rin]ilor. Ei au venit, l-au ridicat, [i numaidup` doi ani de tratament medical, fiul lor cel mai mare [imai harnic, Ioan, [i-a revenit [i a putut s` apuce iar coar-nele plugului. Cu toate acestea, mâna stâng` pe care a statculcat, sau a c`rei dinamism corespundea cu latura creieru-lui unde a fost lovit, a r`mas seac` pentru toat` via]a. Oputea mi[ca din um`r, dar nu-[i putea deschide palma.Putea ]ine sapa sau coasa în mân`, dar nu putea secerasau prinde ceva cu mâna stâng` [i s` strâng` palma. Sepoate c`, aceast` lovitur`, urmat` de înfirmitate, s` fi con-tribuit foarte mult [i la starea lui nervoas`, uneori excesiv`.Vin]elarul B`ceu a fost aspru pedepsit de tribunal.

C`s`toria mamei mele

Anii au trecut repede. Micu]a Oana, de ieri, a devenitfat` mare, de talie mijlocie, harnic`, s`n`toas` [i foarte fru-moas`. Tot a[a [i Ion, feciorul lui V`silica Babii. Era înalt,sub]irel, cu fa]` pl`cut`, p`r bogat, castaniu. Locuia peaceea[i uli]` cu Oana [i — cu siguran]` — li s-au încruci[atdrumurile. De multe ori s-au întâlnit în [ez`tori, seara, la

hora satului, Duminica, sau din când în când, pe scaunul dala poart`. A[a s-a înfiripat, încet, încet, între ei o simpatie,urmat` de o atrac]ie, apoi gândul, c` ar putea s` seiubeasc` [i s` întemeieze un c`min, o cas` de durat`, pre-lungire fireasc` a familiilor lor. Aceasta, cu atât mai mult cucât, Mama era singura mo[tenitoare pe cas` [i pe curte, pecând Ticu mai avea înc` al]i trei fra]i [i trei surori. Analizat`temeînic, c`s`toria lor ar fi fost ideal`.

Este adev`rat c`, Ticu î[i d`dea seama c` locuin]aOanei este o cas` veche, [ubred`, curtea nearanjat`,gr`dina neîngrijit`. Dar, el, harnic [i priceput cum era, dac`îi ajuta Dumnezeu, putea schimba totul în timp de zece ani,încât lumea s` nu mai recunoasc` locul unde era curtea luiClococean.

Poate c`, [i pe Mama, o fr`mântau acelea[i gânduri:s` se statorniceasc` [i s` aib` [i dânsa cu cine s` sesf`tuiasc`, s` se bucure [i în acela[i timp s`-[i „poat`desc`rca", cum zicea ea, sufletul. Înfiripîndu-i-se dragosteaîn inima, o fi tres`rit [i ea de destule ori la r`zboiul de ]esut,cum zicea poetul Co[buc, când îl auzea pe Ioan:

„Pocnind din bici pe l`ng` boi,În zori de zi, trecând cu plugul pe la noi."

Din cealalt` parte, Ticu n-a curtat-o prea mult pe Mama[i — în ziua de 24 Octombrie 1899 — s-au c`s`torit, cuînvoirea ambilor p`rîn]i [i cu binecuvântarea lui Dumnezeu,în fa]a Sfântului Altar.

Datorit` infirmit`]ii dobândite în urma loviturii la cap cu25

26

baltagul, Ticu a fost scutit de serviciul militar.C`s`torit, cu so]ie harnic` în preajma lui, se putea

apuca de lucru. S` câ[tige bani, s` strâng` materiale [i s`schimbe toat` înf`]i[area casei [i cur]ii lui Clococean, dinUli]a C`]elii.

|nceputul vie]ii familiale

Între mama [i Ticu n-a[ putea spune c` a existat odragoste nebun`, adic` f`r` margini. Aceasta s-a resim]ittot timpul vie]ii lor.

Dar nu-i mai pu]in adev`rat c`, Mama, de la c`s`torie,când a fost fat` fecioar`, [i-a p`strat principiile de-a lungulvie]ii [i a r`mas cinstit` [i fidel` so]ului p`n` la moarte.Aceasta am dedus eu din cele spuse de dânsa în mod dis-cret, cu jen` [i pudoare. Tot a[a pot spune [i de Ticu. Dac`în timpul vie]ii s-au ivit între ei neîn]elegeri [i certuri, aceas-ta nu era din cauza unei infidelit`]i unuia sau altuia, ci dincauza dificult`]ilor vie]ii, ap`rute în decursul anilor. Lipsurilemateriale, num`rul mare de copii, (opt în total) doi b`trânide îngrijit, s`n`tatea odraslelor (din când în când atîns` der`ceal` [i alte boli) [i câte altele, nu pot fi obstacole majoreîn calea unei c`s`torii fericite.

Foarte rar se întâmpl` ca dragostea de început s`d`inuie în forma ei ini]ial`. Cu anii, ea se lini[te[te, sematurizeaz` [i ia o form` nou`, manifestându-se printr-undevotament f`r` margini pentru întreaga familie. Odat`ap`rând copiii, so]ia devine [i mai responsabil`, mai multmam` decât femeie, iar so]ul se transform` din b`rbat în

tat` [i amândoi so]ii se privesc mai mult prin ochii copiilor,decât prin ochii lor proprii.

Reciprocitatea iubirii dovede[te persisten]a focului dela început. Sensibilitatea so]ului este mai larg`, mai vast`decât a so]iei, care — de nevoie — se limiteaz` la „antura-jul" existent, la cei mai apropia]i de inima [i trupul ei: copiii.În acest sens se poate explica atitudinea afectiv` a Ticului,mai re]inut`, mai distant` fa]` de Mama [i chiar fa]` decopii. Gândurile lui se îndreptau spre mai departe, la viitorulfamiliei, în general, [i a copiilor, în particular. Afec]iunea lui,aparent, se dilua. Ca s` le asigure tuturor un viitor lipsit degriji, timpul nu-i permitea, nu-i da r`gaz s` purcead` la man-ifest`ri afectuoase, deosebite. Munc` [i iar munc`... Parc`-l v`d [i acum, cum venea de afar` obosit, ne surâdea înleag`n, ne pi[ca cu blânde]e de obr`jori [i pleca iar afar`,la t`iat lemne sau la c`rat gunoiul pe hotar. Mama, erapururea lâng` noi [i astfel îi sim]eam mai întim afec]iunea.

Prin c`s`torie se trece la un stil de via]` cu totul nou,fa]` de trecut. Se p`[e[te spre un viitor râvnit, dar niciodat`sigur, de atins. De multe ori, cercul vie]ii, v`zut trandafiriu,fermec`tor, se schimb` [i devine umbrit [i amar, datorit`greut`]ilor care se ivesc în cale. Câte preocup`ri, câte grijim`runte sau mari, nu survin pe nea[teptate, s` tulbure sauchiar s` n`ruie visele [i speran]ele f`urite înainte dec`s`torie?

C`s`toria este [i trebuie s` fie unirea vie]ii tale, a fiin]eitale, cu alt` via]` [i alt` fiin]`. Dai, f`r` regrete, tot ce e[ti,tot ce ai. Este o deposedare de sine pentru a d`rui altuia.Timpul t`u, ocupa]iile tale, voin]a ta, trebuie orientate,

27

28

func]ie de voin]a [i aspira]iile celuilalt. Asta înseamn` c`,al`turi de fericire, cei c`s`tori]i, trebuie s` fie capabili [i demari sacrificii. Reciprocitatea în dragoste este esen]ial`,fiindc` devii pentru cel iubit, ceea ce este el pentru tine; rec-iprocitatea atinge sublimul, chiar dac` pe cei ce [i-o acord`,îi cost`!

Maternitatea fecund`

În condi]iile descrise mai sus s-au angajat, cu ajutorullui Dumnezeu, Mama [i Ticu, pe drumul vie]ii, drumîntrev`zut, dar niciodat` cunoscut, c`ci viitorul este tain` alui Dumnezeu.

Ticu, a p`r`sit pe Mo[u, Vasilica Babii [i pe BunaIstin`, [i s-a mutat în casa T`t`lucului Clococean, peaceea[i Uli]` a C`]elii, la nr. 290, la so]ia dânsului, MamaOan`. N-a venit cu mâna goal`. A adus bucate, a adus oi,a adus patru junci [i — mai ales — s-a adus pe sine însu[i,trup [i suflet, stâlp [i via]`, în noua locuîn]`. Tân`r, harnic,priceput în ale gospod`riei, încrez`tor în puterile lui [i înajutorul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, trufia nu l-a ispitit[i nici nu s-a l`sat ademenit spre ea. Nu d`dea mese,ospe]e, nu pierdea vremea cu prietenii. Pân` [ivestimenta]ia proprie o neglija. Îl înteresau, îns`, în adâncde suflet, curtea, casa, hotarul, tot ce ]inea de condi]iileesen]iale pentru a asigura prosperitatea [i viitorul copiilor, afamiliei sale.

Cu aceste gânduri s-a încadrat Ticu în noua familie. Afost respectuos, în mod special fa]` de noua sa mam`,

Maica An`, blând`, evlavioas`, modest` [i retras`. A fostatent, f`r` a jigni, cu noul s`u tat`, T`t`lucu, în curtea [icasa c`ruia a intrat. Cu siguran]` c`, la început, s-a orien-tat, a studiat [i observat conduita noilor s`i p`rin]i; poatechiar le-a cerut vreun sfat, în anumite cazuri, cump`nindîmpreun`. Încet, încet, a pus mâna pe plug [i a luat în plîinfrânele conducerii gospod`riei, c`ci, f`cuse ucenicie la tat`ls`u, Mo[u V`s`lic`, timp de 23 ani. Era îndrept`]it s` fac`acest lucru, c`ci era tân`r, priceput [i harnic, [i mai alesacum, în postura de b`rbat al fetei lui Clococean, Oana.Avea [i unde s`-[i exercite for]a bra]elor sale. Mamade]inea p`mânt de la p`rin]ii ei; el aduse tot cât aveaMama, de la p`rin]ii lui.

Munca era împ`r]it`: Ticu îngrijea curtea, grajdul, vitele[i hotarul; Mama r`spundea de cas`, ]esut, tors [i copii,care începeau s` vin` unul dup` altul, tot din doi în doi ani.

Primul copil a fost o fat`, Maria, n`scut` în 1901. Pare-se c`, Ticu a a[teptat un b`iat [i din acest motiv, foarteprobabil, niciodat` în via]` nu i-a ar`tat surorii mele, Maria,o afec]iune deosebit`, de[i ea îi sem`na lui la talie [i la fa]`[i a fost foarte harnic`.

Dup` ea a venit, în 1903, 15 Iunie, un fecior, bucuriepentru amândoi p`rin]i. I-au pus numele Nicolae, îns`, înfamilie, i-au spus Culu]`. Se vedea [i de aici c` Ticu nu erast`pânit de orgoliu, c`ci n-a insistat s`-i pun` b`iatului s`unumele de Ioan, ca a dânsului. El era mul]umit c` era unfecior, care mâine, poimâine, va lua plugul din mâinile saleobosite.

În 1905, 8 Martie, s-a n`scut o alt` fat`, Anu]a. Chiar29

30

dac` n-au dorit-o, odat` sosit` în lume au iubit-o [i ea a fostuna din cei mai adora]i copii ai Mamei mele, „pupila" ei.

În 1907 s-a n`scut un alt b`iat, c`ruia i-au pus numelecelor doi mo[i ai mei, [i dup` mam` [i dup` tat`: Vasile,numit în cadrul familiei V`s`lie.

În 1909, 8 Mai, apare un alt b`iat. De ast` dat`, lainsisten]ele Mamei mele, i-au pus numele Ioan, ca al Ticuluimeu.

În 1911, în 17 Septembrie, se na[te Ariton, c`ruia îispuneau Tonic` [i care a jucat un rol aparte în familia noas-tr`.

În 1914, 11 Iunie, miercurea dup` Rusalii, spre sear`,s-a n`scut al [aptelea copil, „îns`il`torul" acestor rânduri.Mi-au pus numele Gheorghe [i îmi spuneau Ghi]`. Poate,s-au gândit la Mucenicul Gheorghe, biruitorul de balauri,c`ci între rudele noastre nimeni nu avea acest nume.

În sfâr[it, în 1917, pe 23 Martie, s-a n`scut ultimul copilal familiei noastre: Mihai, dar îi spuneau Mih`il`. Mamaîmplinise vârsta de 37 ani, iar Ticu avea 41 de ani.

V` pute]i închipui ce agita]ie era în acest furnicar decopii, ce fr`mântare, ce g`l`gie, cât` via]` era în aceast`curte [i în aceast` cas`? Dar mai ales câte griji? Datorit`s`n`t`]ii robuste a Mamei mele, împreun` cu devotamentulei f`r` seam`n, pe de o parte, iar pe alt` parte, h`rniciaasidu` [i priceperea Ticului, au putut ei înfrunta greut`]ilezilnice care se iveau în cale. În orice caz, nici Ticu [i niciMama n-au mai cunoscut odihna.

Na[terea celor opt copii, [ase feciori [i dou` fete, estedovad` atât pentru Mama cât [i pentru Ticu, c` ei au fost

con[tien]i de îndatorirea lor de c`s`tori]i [i au respectatlegile naturale [i cele ale moralei cre[tine.

Iat`-te, Oan`, datorit` fecundit`]ii tale, încoronat` cucel mai frumos nume, exprimat prin cea mai dulce rostiredin lume, cuvântul „MAM~"; de mai multe ori Mam`! Iar tu,Ioane, devenit p`rinte, fii mândru c` e[ti înzestrat cu titlul de„TAT~", creator. Mul]i p`mânteni doresc cu ardoare acestlucru, dar din motive nep`trunse de noi, Dumnezeu nu-iînvrednice[te cu binecuvântarea Sa. So]ul [i so]ia, deveni]itat` [i mam`, sunt asocia]ii lui Dumnezeu în opera creerii [ia vie]ii.

O mam` este ca un p`mânt m`nos [i fertil în care aîncol]it s`mân]a aruncat` din iubire. Ea este un strat alesdin gr`dina imens` a p`mântului, din care a r`s`rit via]a,dup` cum via]a a ap`rut în trupul lui Adam prin suflarea [ic`ldura iubirii lui Dumnezeu.

Flac`ra, [tafeta vie]ii, a trecut de atunci, din genera]ieîn genera]ie, din mân` în mân` [i ]i s-a prezentat [i ]ie,Mam`. Tu ai primit-o cu jertfele care ]i s-au cerut. Tu aiprins-o în bra]e cu amândou` mâinile [i ai strâns-o la piep-tul t`u cald. Ea te-a înfl`c`rat [i trupul a fecundat, z`mislindo nou` flac`r` [i o nou` via]`. Os din oasele tale, carne dincarnea ta, inim` din inima ta, c`ldur` de iubire din c`lduraiubirii tale.

R`splata ta va fi mare. Vei continua s` tr`ie[ti pep`mânt, dup` moarte, în cei pe care i-ai conceput [i i-ain`scut. Tu le-ai dat lor tinere]ea ta, fr`gezimea, frumuse]ea[i inima ta. În schimb, ei î]i vor fi recunosc`tori, te vor iubi[i-]i vor îngriji b`trâne]ele tale, iar Dumnezeu, fiindc` ai

31

32

acceptat binecuvântarea Lui, înmiit te va recompensa, c`ciprin copiii pe care i-ai n`scut ai împlînit voia Lui. Prin ei aiînmul]it fiii patriei [i ai m`rit num`rul ferici]ilor din Cer.

De fapt, mama ne-a n`scut pe to]i în dureri dup` trup,dar în acela[i timp s-a str`duit s` ne nasc`, tot în dureri,dup` suflet. S` ne creasc` cum spunea ea, în frica luiDumnezeu [i în cinstirea oamenilor. A[a scrie [i SfântulAugustin: „Mama mea m-a conceput pentru a m` na[te dintrupul ei la lumina zilei [i din inima ei la aceea a eternit`]ii".( Cf. Confess: IX, VII,17 ). Aceasta este opera sublim` atuturor mamelor!

Femeia bun`, femeia mam`, femeia devotat`, estestatornicie, cas`, afec]iune, patrie, ]ar`. F`r` ea, atâtb`rbatul, cât [i copiii, sunt ni[te desr`d`cina]i, pelerini,nomazi, c`l`tori singuratici prin pustiu.

Femeia este, deopotriv`, tain` [i mister; o realitateadânc` [i ascuns`. De multe ori, nici ea singur`, nu secunoa[te pe sine îns`[i [i nici valoarea neasemuit de mare,pe care o are. Prin devotament, ea se d`ruie [i d`ruindu-se,din sânul ei ]â[ne[te via]a. Ea este simbolul vie]ii, c`ci în eaintr` iubirea [i tot din ea revine iubirea în afar`, preschim-bat` în via]`. În întimitatea ei se ]ese chipul drag al copilu-lui care va veni. {i odat` n`scut, inima ei devine jar, careaprinde [i înc`lze[te tot împrejurul ei [i tot ea este stropulde rou` care astâmp`r` durerea [i potole[te seteavr`jm`[iei.

O adev`rat` mam` nu supravegheaz`, ci vegheaz`asupra celor din jurul ei. Supravegheaz` pe cei în care nuare încredere; vegheaz` asupra celor pe care îi iube[te.

De aceea, mama se scoal` prima diminea]a [i tot eaeste cea care merge seara ultima la culcare. Ea nu areodihn`. Ea î[i vede de ale casei, de ale c`sniciei. S` spele,s` cure]e, s` g`teasc`, s` creasc` copiii, mai ales în senti-mente de credin]`, bun`tate [i dragoste. Ea este harnic` [ir`bd`toare, pentru c` zilnic se c`le[te [i se o]ele[te în înda-toririle ei de mam`. Ea cl`de[te rodind, [i roadele ei r`mân,pentru c` roadele ei sunt via]` binecuvântat`.

Comportarea Mamei mele îmi înspir` aceste gânduri.A[a v`d eu rolul unei mame. A zidi o cas` solid`, reclam`timp, munc` istovitoare, pricepere [i bani. Dar a zidi unsuflet? Cu atât mai vârtos opt suflete?!

Ivirea greut`]ilor

Pe to]i copiii, Mama i-a n`scut acas`, într-un pat descânduri cu paie, în loc de saltea. Pe to]i i-a n`scut teferi,s`n`to[i, unul mai frumos decât cel`lalt. F`r` nici un„gangiu", „citovi", cum spunea dânsa, adic` f`r` nici uncusur. To]i tr`iau [i dormeau într-o singur` camer`, cuMama, cât am fost mai mici. Dup` aceea, în [ur` sau îngrajd.

Ticu dormea, fie în [ur`, vara, fie în grajd, iarna. To]iam fost scufunda]i în apa sfânt` a botezului [i sco[i afar`,ren`scu]i suflete[te. R`mânea s` ne înt`rim [i s` cre[temdup` modelul Pruncului Iisus din Nazaret: plini de în]elepci-une ca harul lui Dumnezeu s` fie asupra noastr`.

Cu cât trecea timpul, cu atâta se iveau greut`]ile. Cuhrana ne descurcam cum ne descurcam; cu lapte de vac`

33

34

[i m`m`lig` ne adunam to]i în jurul aceluia[i blid. Cuîmbr`c`mintea, Mama sp`la, torcea, ]esea [i cârpea zi [inoapte. {tiu c`, odat`, i-am spus: „Mam`, f`-mi [i mie oc`m`[u]` nou`, ca la tetea V`s`lie". Ea mi-a spus: „las`Ghi]` c`-]i fac. Pe Duminic` o s` o ai". Vinerea a sp`lat oc`ma[` veche [i a[a sp`lat` mi-a dat-o, Duminica; eu amcrezut c` este nou`, m-am îmbr`cat [i am mers mândru labiseric`.

Cea mai mare greutate pentru familia noastr`, atât denumeroas`, o constituia locuin]a. Casa era veche, mic` [islab`, construit` din cârpici, ca pe vremuri. Din p`mânt tre-buia cl`dit` o alt` cas`. Ticu s-a pus pe treab`. Întâi a f`cutun [an] pe iezuinea din sus a cur]ii, ca apa s` se scurg`din gr`din` [i din curte, s` nu mai fie la noi un lac de ap`dup` orice ploaie. Apoi s-a apucat s` adune materiale pen-tru cl`dit. Atunci nu era ciment [i trebuia s` scoat` de pepâraie, mai ales când ploua, piatr` pentru funda]ie. Descul],numai în izmene [i c`ma[`, mergea când ploua, pe undetrecea apa [i dezvelea lespezi, le scotea cu sapa sau cuhârle]ul. F`cea gr`mezi, venea apoi acas`, punea vitele lacar, mergea [i le aducea. Mama îl a[tepta în poart`, cândvenea plîn de ap` [i de noroi. Îi deschidea [i pân`desc`rca, îi preg`tea ceva de mâncare.

A[a au trecut zece ani. Mama era, când acas` cu copi-ii, când la câmp, la lucru. ]inând un copil în bra]e, ducânddesagii cu mâncare pe um`r [i cu alt copil mai m`ri[or, careo ]înea de poal`, se ducea la hotar s` sape sau s` secere.Nu se gândeau, nici Ticu, nici Mama, la oboseal`. Se gân-deau s` aib` multe [i frumoase vite, s` le poat` vinde. S`

fac` bani [i s`-[i cl`deasc` o alt` cas`.În hotar, copilul cel mic era a[ezat într-un leag`n

improvizat, f`cut dintr-un [tergar-prosop, legat de o capr`de lemn. Fr`]iorul mai mare îl leg`na, iar Mama s`pa [ial`pta copilul care, împins de foame, dar mai ales de ar[i]adogoritoare a soarelui, o chema. La reîntoarcere searaacas`, nu venea cu desagii goli, ci plini cu buruieni pentruporcii [i gali]ele care o a[teptau. Sosit` acas`, le împ`ca petoate. Preg`tea cina [i când toate erau terminate, mergea[i ea, ultima, la culcare.

De multe ori, vara, pornea câte o vijelie, cu fulgere,tr`snete [i grindin`. Vuiau pâraiele, spumegau de ape tul-buri [i duceau la vale tot ce întâlneau în cale.

Toate mamele se reîntorceau acas` alergând dinhotar, împov`rate de grija copiilor r`ma[i în sat. A[a venea[i scumpa noastr` Mam`: descul]`, cu desagii în spate,alunecând prin noroi, când urca dâlma Uli]ii C`]elii. Înfruntatina, ploaia [i vântul, precum Ana, so]ia me[terului Manole,care urca dealul de la Curtea de Arge[, ne[tiind c` va fi sac-rificat`.

Mama nu se uita la picioarele ei care alunecau; privea]int` spre poarta casei, unde se aflau odraslele scumpe adragostei ei.

Noi, foarte neastâmp`ra]i, o a[teptam cu to]ii. {i cândafla c` nu ni s-a întâmplat niciunuia nimic, se bucura [i nepupa, pe rând, pe to]i. Uita toat` groz`via furtunii [ioboseala zilei. În chipurile noastre se reg`sea ea, întinerit`,cu bujori trandafirii în obraz, cu privire nevinovat` în ochi,semn de speran]` a vie]ii noastre, dup` dispari]ia sau

35

36

moartea ei.{i ne mai întreba Mama: „[i ce-a]i f`cut când a început

s` tune [i s` fulgere?. Nu v-a fost fric`"?Ariton-Tonic`, mai aproape de inima ei, îi r`spundea

repede: „Ne-am f`cut, Mam`, semnul crucii, a[a cum ne-aiînv`]at tu. Am b`gat purceii în cote], ra]ele [i puii de g`in`cu clo[ca, în [opron, am fugit repede în cas` s` tea[tept`m, c`ci [tiam c` tu o s` vii cea dintâi acas`".

{i via]a în familie î[i relua cursul ei normal.Între timp, Maica Ana, m`tu[a Mamei mele, care o înfi-

ase, se îmboln`vi [i încet, încet, se stinse ca o lumânare,prin 1908. S-a sfâr[it lini[tit` [i împ`cat`, cum i-a fost dat s`tr`iasc` toat` via]a. Pentru Mama, pierderea ei a fostdureroas` [i foarte mare. Cu cîne s` mai lase copiii, cânddânsa trebuia s` plece de acas`? Cu cine s` se maisf`tuiasc` [i cui s` i se mai plâng`? Cui s`-i mai cear` vreopova]`, c`ci mama ei, a doua acum, nu mai era?

A durut-o pe Mama aceast` pierdere. A plâns-o mult,ca pe o adev`rat` mam`.

Maica An` s-a dus, iar Mama a r`mas singur`, cu toat`povara casei. De multe ori ne povestea cu atâta drag [i ven-era]ie, despre m`tu[a ei.

Ticu adunase piatr`, cump`rase lemne pentru temei,tocmise c`r`mid` pentru cas`, o arse, aduse var, nisip [i totce trebuia pentru a cl`di o locuin]` nou` [i solid`. Într-obun` zi de prim`var` mut` din casa veche, în [opron, mod-esta mobil` pe care o avea Mama: o lad`, un l`doi, un pat,o mas`, hainele pentru copii, câteva perne. Ajutat deoamenii angaja]i, a d`râmat casa veche. A s`pat [an]urile

pentru funda]iile celei noi [i a chemat zidarii tocmi]i pentruzid`rie. Absolut tot ce era necesar pentru aceast` cl`dire aavut preg`tit. Într-un timp record, de zece zile, casa a fostterminat`, acoperit` [i avea b`tut pe fruntar o cruce [i ocunun`. Ca spa]iu, era compus` din dou` camere mari,pridvor, pivni]` [i pod mare. Era în anul 1910.

Despre lucr`ri, Mama ne-a povestit mult mai târziu;Ticu asculta [i era foarte satisf`cut c` toate se f`cuser`dup` planul dânsului [i nu al zidarilor. Chiar [i c`r`mida sefabricase tot dup` o form` pe care el o inventase.

La terminare, casa a fost binecuvântat` [i stropit` cuap` sfin]it`, iar ca bucuria s` fie deplin`, s-a dat „ad`lma["tuturor.

Intra]i în cas` nou`, Mama [i Ticu uitar` câte poveri,încerc`ri, alerg`turi, fr`mânt`ri [i cheltuieli, i-au costataceast` nou` locuin]`. Trupurile lor erau br`zdate deoboseala îndurat`, dar mai aveau înc` multe de f`cut, a[ac` nu se d`dur` b`tu]i. Urmau s` dea al]i bani, s` fac` altecheltuieli, cu noi poveri [i alerg`ri pentru alte cl`diri.Trebuiau f`cute din nou: [opron, cuptor de copt pâine,grajd, cote]e pentru porci, [ur`, pentru p`strat nutre]ulvitelor.

Copiii cei dintâi n`scu]i, Maria [i Culu]`, crescur` [ierau de ajutor în lucruri m`runte, dar de un foarte marefolos. Cu sprijinul lor, toate aceste cl`diri au fost din nouf`cute, într-o durat` de al]i cinsprezece ani. {ura a costatcel mai mult, c`ci a fost conceput` la dimensiuni foartemari. Toat` lemn`ria temeiului era din stejar masiv, închis`perfect cu scânduri de brad, jur împrejur [i acoperi[ din

37

38

peste zece mii de ]igle. La fel au fost construite cote]ele: dinstejar [i închise numai cu blane de stejar.

Când au închis tâmplarii fruntariile [urii cu scânduri,Ticu n-a fost acas`. Înainte de plecare, îns`, le-a spus s`lase ferestruic` ca s` poat` intra p`s`rile s` sead`posteasc` pe timp de furtun` sau iarn`. Tâmplarii auuitat. Când a venit Ticu acas` [i a observat acest lucru, i-acertat pe tâmplari [i i-a obligat s` dea jos scândurile [i s`taie ferestruica pentru p`s`ri. Astfel s-a încheiet schim-barea complet` a cur]ii T`t`lucului Clococean. Acum, cunoua înf`]i[are, nu mai era de recunoscut.

În 1913 s-a stins [i T`t`lucu, vegheat [i plâns deMama. A fost îngropat lîng` Maica An`, spre odihn`ve[nic`. P`mântul i-a unit [i înfr`]it din nou pe amândoi,pentru vecie.

Una dintre cele mai mari lovituri din aceast` perioad`,pe care au primit-o p`rin]ii mei, a fost comasarea p`mântu-lui din sat. Aceasta s-a întâmplat în 1914, la începutulPrimului R`zboi Mondial.

Dup` cum am mai amintit, Ticu ne se ducea la petre-ceri, la prieteni, la întruniri. El n-a f`cut nici politic`. Nu s-adus deloc s` se intereseze cum se va proceda la comasare.El avea încredere în cei sus pu[i, c` ei lucreaz` totdeaunadup` dreptate. N-a intervenit pe lâng` nimeni [i în loc s`primim cantitatea de teren corespunz`toare celei pe care oposedam mai înainte, ni s-a atribuit abia jum`tate din totalulavut. Au fost destui, atunci, care s-au îmbog`]it pe spinareaaltora.

În aceast` situa]ie au fost arunca]i p`rin]ii mei. Mama

se plângea c` a slujit pe cei doi b`trâni, care o crescur` înadop]ie, mai mult de 30 de ani, [i acum averea i s-a luat,aproape, toat`. Ticu tot a[a. Pierduse mai mult de jum`tatedin ceea ce adunase de la p`rin]ii s`i. Ce s` te fac`? Pune-te Ioane [i Oan`, împreun` cu copiii, pe munc`, pe cru]are,pe economii pân` la înfometare, pentru ca s` po]i cump`ram`car un iug`r de p`mânt pentru fiecare copil, c`ci celeavute vi s-au luat pe de gratis, pe apa sâmbetei. S`rac`familie de ]`rani, atât de harnic` [i totu[i, atât de chinuit` [inedrept`]it`.

Atunci, p`mântul pentru ]`rani era ceva sacru, cevasfânt. Era un motiv de via]`, o surs` de bucurie, de mân-drie; avea caracter de mul]umire religioas` [i recuno[tin]`fa]` de Dumnezeu.

A[a tr`iau, trudeau [i munceau zi [i noapte, p`rin]iimei, primînd toate loviturile, ca venind de la Dumnezeu [igândeau c`, u[urarea va veni împreun` cu r`splata, câtmai târziu, din partea celui Preînalt. Datorit` acesteicredin]e nu s-au descurajat. Se rugau lui Dumnezeu, nunumai diminea]a [i seara, ci ori de câteori plecau la drumsau începeau o munc` nou`. Î[i f`ceau semnul crucii [i ros-teau încurajatoarele cuvînte: Doamne ajut`!

Parc` o aud pe Mama cum ne spunea, uneori: „suntostenit` [i tremur ca varga. Cât am lucrat [i cât lucrez.Numai cât v` rugam pe voi s` sta]i în loc, s` fi]i buni, s` nuv` certa]i, era de ajuns. Dar, s` v` sp`l, s` v` cos hainele,s` v` fac de mâncare [i apoi s` merg [i la lucru, în hotar,muncând al`turi de tat`l vostru"?

De fapt, Mama lucra de diminea]` pân` seara, necon-39

40

tenit; ea nu lucra repede „fuga cu urda la Turda", ci bine,ordonat [i chibzuit. Eu n-am v`zut-o niciodat` s` se culce [is` se odihneasc` acas`, în zi de lucru. De altfel, femeile dela ]ar`, nu [ed decât când torc, ]es sau cârpesc haine.Restul timpului, chiar [i când vine cîneva în vizit`, ele nu[ed, ci servesc.

Ne mai spunea Mama: „mergeam, din când în când, laMedia[ cu de vânzare, o g`in`, o ra]`, câteva ou`, tot pejos, 16 km., sculându-m` cu noaptea în cap, c`ci nu aveamceas. La întoarcere m` înt`lneam [i veneam cu alte femei,tot pe jos. Povesteam fiecare ce-am vândut, ce-am v`zut,ce-am cump`rat la copii [i altele. Ele povesteau ce-au mân-cat [i c` au b`ut bere într-o crâ[m` sau bufet. Eu m`miram, c`ci eu mâncam o coaj` de pâine, adus` de acas`,iar ele intrau într-un bufet sau restaurant! Rupt` de c`ldur`[i oboseal`, când ajungeam la pârâul Rorii, care izvore[tedin fundul p`durii [i peste care treceam, luam cu mâna ogur` de ap`, îmi înmuiam [i astâmp`ram buzele [i setea [iveneam acas`. Aici to]i m` a[teptau, c` oare ce, i-am uitat?Un corn sau o franzel` o împ`]eam la to]i, sau ni[te bom-boane, [i m` apucam de lucru, f`r` ca s` m` culc, dup` a[alung` [i obositoare c`l`torie".

Câteodat` o vedeam ab`tut` [i sup`rat`. O întrebam:„ce ai, Mam`?" Nu-mi spunea mai mult decât: „Inima meaeste fript` [i ars`". Cine [tie la ce se gândea, sup`rare saula vreun r`u care va veni peste noi. Poate îi venea gândulc` i-a murit maica de timpuriu, încât nici n-a cunoscut-o [in-a avut parte s` simt` dragostea scump` [i cald` supe-rioar` tuturor altora: dragostea de mam`. Singur`, aceast`

dragoste tinde s` egaleze în grad pe aceea a luiDumnezeu. Adic`, o mam` e gata s` trudeasc`, s` asude,s` sufere, s` plâng`, s` se sacrifice, s` moar` pentru copi-ii ei, a[a cum Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, a murit pen-tru noi. Se mai gândea, poate, s` nu mai vin` alt` boal`peste copii, cum a fost gripa spaniol`, care le d`duse multegriji.

Alt` dat`, o vedeam mai surâz`toare, mai mul]umit`.Aceasta se înâmpla dac` se întâlnea sau veneau la noi vre-una dintre prietenele dânsei din copil`rie. Printre acesteaîmi amintesc de Ana T`iutului, c`s`torit` P`par`; M`riucaLii, c`s`torit` Sp`taru; veri[oara sa, Anu]a Bl`janului,c`s`torit` Virca; Maria lui Gavril`, c`s`torit`, Mesaro[;Fina, Varvara Nu]ului, c`s`torit` Chinchi[an, r`mas`v`duv` cu [apte copii; vecina M`riu]a Vunvulea, cu zececopii; Anu]a Scumpu, cu opt copii: Agristina Vunvulea, cucinci copii, iar în familia noastr` eram opt. Cu to]ii, un satîntreg.

De câte ori se întâmpla ca Mama s` le întâlneasc` înuli]` sau s` le z`reasc` trecând pe la poarta noastr`, lechema cu mult` insisten]` s` vin` în cas`. Le ar`ta celucra, ce torcea sau ]esea. Î[i povesteau apoi bucuria vie]iilor din tînere]e [i greut`]ile, cu triste]ea lor de acum,c`s`torite. S-au dus [ez`torile lungi din nop]ile de iarn`, s-au dus horele din Duminicile de var`, s-a dus, mai ales, lib-ertatea. C`s`toria, înseamn` întrarea în fug. S` fii ]intuit`de cas`, re]inut` de copii [i mai ales, supus` b`rbatului,c`ruia, de multe ori, nu-i [tii voia. Discutînd a[a, Mama nuuita s` le serveasc`. Ce ? O bucat` de pâine proasp`t`,

41

42

moale, cu un p`h`rel de ]uic`. Aceast` gustare o consider-au extraordinar de bun` [i bine venit`, mai ales c`, rar` erapâinea [i mai rar era vinarsul. În orice caz, Mama, din fireaei, nu era zgârcit`, cu atât mai pu]in, cu prietenele ei dincopil`rie. Niciodat` nu le l`sa s` plece f`r` s` le dea o câtde mic` aten]ie. Cu aceste ocazii, inima uneia se deschidea[i se desc`rca în a celeilalte. Mama avea multe s` spun`,dar nici inimile celorlalte nu erau mai lipsite de poveri. Lasfâr[it, se încurajau reciproc [i se desp`r]eau, oarecum,u[urate, cu dorul de a se reîntâlni cât mai des.

Prima moarte, prima ran` larg deschis`

Dup` ce protop`rin]ii no[tri, Adam [i Eva, au fost izgo-ni]i din raiul p`mântesc, au început prin a-[i câ[tiga pâineacea de toate zilele, a[a cum le-a fost rânduit: „în sudoareafe]ei lor". Între timp, au avut doi copii: pe Cain [i pe Abel.Cain era mai du[m`nos, mai înclinat spre r`u. Abel era maibun, mai milostiv [i mai credincios. Fratele s`u Caîn, dinînvidie [i du[m`nie a comis un groaznic p`cat. L-a ucis pefratele s`u Abel, comi]ând astfel primul fratricid.

La auzul acestei abominabile fapte, mama [i tata luiAbel fug la câmp s` vad` ce s-a întâmplat. Eva alerga cup`rul desplelit în vânt, cu pieptul înainte [i cu ochii ]int` sprelocul crimei, urmat` de so]ul ei, Adam. Îl vede de departe peAbel culcat pe p`mânt. Ajuns` acolo strig`: Abele, Abele!Dar, el nu r`spunde. Se apleac`, îl prinde, îl scutur`, doarse va trezi din acest somn adânc. Abel nu deschide ochii.

Nu se mi[c`. Nu se treze[te. Mama sa observ` pe fruntealui sânge închegat. Aceasta a înfiorat-o [i mai mult.Atingându-l, ea simte c` el este cuprins de o r`ceal`neobi[nuit`. Atunci se întinde repede jos, de-a lungul lui, îlstrânge la piept, ca de atâtea ori, ca s`-l înc`lzeasc`,crezând c` a r`cit. Î[i d` îns` seama c` totul este în zadar.El nu se înc`lze[te nicicum, nici nu se de[teapt` din acestsomn neobi[nuit. Din contr`, se în]epene[te. În timpul aces-ta sose[te [i tat`l, Adam. Ea îl întreab` ce s` fie aceasta?C` fiul cel mai drag nu mai deschide ochii, nu maizâmbe[te, nu mai r`spunde chem`rii? Adam, încre]indu-[ifruntea [i gândindu-se la vorbele Tat`lui Ceresc: „cu moarteve]i muri", tot întreb`tor, r`spunde so]iei sale Eva: „Cine[tie, scump` so]ie, poate asta este moartea"? El a începuts` l`crimeze, iar Eva s`-[i sfâ[ie hainele de durere, ]ipând,„Abele, Abele"! [i neavând alt` sc`pare din acest chin auluat pe fiul fiul lor cel mai iubit, Abel [i l-au îngropat. A fostprimul mort [i prima manifestare a mor]ii pe acest p`mânt.{i de atunci, toate mamele plâng [i îi jelesc pe cei pe carei-au n`scut gemând.

Era în luna Martie 1918. Baba Dochia coborâse dinmun]i [i începuse s` scoat` oile din staul, strigându-le: „Bâroi]` la poian`, bâr oi]` bâr", c`ci z`pada se topise la razelesoarelui care înc`lzea. Fratele meu mai mare, Culu]`, eras`n`tos [i zdrav`n. Avea cînsprezece ani. Ticu i-a spus c`ar fi bîne s` scoat` oile [i mieii la p`[une. Nu atât, ca s`m`nânce, dar ca s` se mai mi[te, s` se des]epeneasc`,dup` atâta stat în târl`. Culu]` asta a[tepta. S-a dus repedeîn cas`, Mama i-a pus ceva de mâncare în traist` [i a ple-

43

44

cat cu oile. La p`[une, s-a întâlnit cu al]i b`ie]i de seama lui.Au povestit, s-au jucat, au alergat. Apoi, obosi]i, au [ezut pep`mântul umed [i rece. Întorcându-se spre sear` acas` aspus c` nu se simte bine. La o zi, dou`, l-au dus la medic.R`cise la rinichi. Cu toate grijile, cu toate medicamentele,din zi în zi, boala lui se înr`ut`]ea.

To]i eram tri[ti; to]i eram în jurul lui, c`ci din to]i opt, elera cel mai mare, ocrotitorul nostru. Ticu era îngândurat [irepeta într-una: „mai bine nu-l trimiteam cu oile"! Mama,îns`, sim]ea c` r`ul vine f`r` mil` [i f`r` cru]are. Zi [inoapte era tot lâng` Culu]`. Îl întreba, îl servea cu tot ce tre-buia, îl încuraja, dar - în ascuns - plângea, c`ci cineva îispunea c` sc`pare nu mai era.

A[a au trecut aproape trei s`pt`mâni. Din zi în zi, boalalui Culu]` se agrava. Ajungând la punctul crucial, perfectcon[tient de el a spus Mamei mele, care sta la c`p`tâiul lui[i-l mângâia: „Mam`, mi s-a strâns toat` puterea înpicioare. Simt cum urc` neputin]a pân` sus în trup. Ea seapropie de inim` [i mi-o în`bu[`. Mam` scump`, d`-milumânarea c` sunt gata". Mama i-a aprins în grab`lumânarea [i i-a întins-o. El a prins-o cu mâna dreapt`, astrâns-o puternic, apoi [i-a l`sat capul pe pern` [i a închisochii pentru a nu-i mai deschide niciodat`. Era înS`pt`mâna Mare, a Patimilor, înainte de Pa[ti.

Lovitur` fatal` pentru întraga familie. Lovitur` nea[tep-tat` pentru Ticu. Ran` dureroas` [i sângerând`, denedescris, pentru scumpa mea Mam`. Au podidit-o lacrimi-le, [i-a sfâ[iat pieptul de durere [i a fugit afar` s` strige peTicu: „Vino Ioane, c`ci Culu]a nu va mai fi mâna ta cea

dreapt`"! A venit [i Ticu, au început s` plâng`, udând culacrimile lor trupul drag al lui Culu]`, cum au udat Adam [iEva, odinioar`, trupul iubit al lui Abel. Plânsul Evei cel din-tâi, la moartea lui Abel, fiul s`u, care era p`stor.

Acum, plânsul cel dint`i al Mamei mele, la moarteaprimului s`u fecior, Culu]`. Durerea de p`rinte [i iubireacald` de mam` au ars [i s-au mistuit în lacrimile lor, v`rsatepe trupul copilului lor drag, Îmboln`vit pe câmp [i mort, totca p`stor.

Dup` dou` zile [i dou` nop]i de priveghere, înso]it detot tineretul satului, b`ie]i [i fete, l-au dus pe Culu]`, dup`toate datinile cre[tine[ti [i române[ti, la locul de ve[nic`odihn`. L-au îngropat, ca odinioar`, pe Abel, într-un mor-mânt din care nu va mai apare niciodat`. De acolo nu vamai veni Culu]a s` ia plugul din mâna obosit` a Ticului [inici s` mai încurajeze pe Mama, prin for]a lui tinereasc`.Moartea lui Culu]` a deschis în inima Mamei mele o ran`adânc`. Ea a sângerat încontinuu, într-o form` sau alta,f`r` s` se închid`, vreodat`.

A doua ran` a inimii

P`r`sindu-ne Culu]`, l-am plâns cu to]ii, fiindc` era fostharnic [i bun; ne iubea pe to]i; noi îl iubeam pe el; ne ap`rade copiii din sat, ace[tia nu ne b`teau [i nu se ag`]au denoi, de frica lui.

A[a am r`mas [apte din opt. Surorile Maria [i Anu]aerau cele mai mari; Mih`il` era cel mai mic. Abia dac`împlinise un an. Locul lui Culu]`, aproape la toate lucr`rile,

45

46

îl luase sora mea, Maria. Ea îl ajuta pe Ticu, fiind mai învârst` [i mai în putere. Cealalt` sor`, Anu]a, ne îngrijea penoi, cei mai mici, [i ajuta pe Mama la tot ce trebuia f`cut încas`. Era frumoas`, blând`, ascult`toare. Era inima Mameimele! Când ne leg`na, se juca cu noi, ne povestea [i neiubea pe noi to]i cinci fr`]iori ai ei.

A[a s-au scurs înc` doi ani: Ticu se îndeletnicea culucru în curte, în grajd, la vite, în hotar. Mama treb`luiaacas`, dar [i la hotar. Ocupat` zi [i noapte, nu avea timps`-[i „realimenteze" durerea pierderii lui Culu]`. Cu toateacestea, nu-l uita [i — adeseori — ofta cu suspine: „Culu]`al meu, unde e[ti? De ce nu vii s` o vezi pe maic`-ta, câteste de nec`jit` [i cât se frige de dorul t`u"?

În prim`vara anului 1920, Mama a sp`lat rufe. O cad`întreag` de haîne [i albituri pentru to]i membri familiei. Laaceast` munc` grea au ajutat-o [i sora Maria [i sora Anu]a.Una mai harnic` decât cealalt`. Anu]a, fiind mai sensibil` lafrig, a r`cit. Spre sear`, a f`cut febr`. A doua zi se sim]ear`u de tot. P`rin]ii au dus-o la doctor, care i-a pus un diag-nostic grav: aprindere la creier.

Avea de ce s` fie sup`rat Ticu; avea de ce s` se întris-teze Mama, pentru c`, aceast` boal` ac]iona ca un tr`snetc`zut din senin pe capul lor. Când tocmai credeau c`lucrurile au intrat, dup` dispari]ia lui Culu]`, în f`ga[ul lornormal, iac` o alt` dureroas` încercare. Din nefericire,presim]irea lor, se adeverea zi de zi [i Anu]a mergea din r`uîn mai r`u. Temperatura nu-i sc`dea, ea începea s` nu mair`spund` întreb`rilor noastre, chiar [i atunci când îi vorbeaMama. Uneori, aiura [i-i spunea Mamei s`-i ]eas` un covor

frumos, sau cum s`-i coase o iie cu b`nu]i de argint [i stele.Mama î[i d`dea seama c` ea se afla în delir [i acest lucruo mâhnea [i mai mult, încât nu se mai putea re]ine [i izbuc-nea în hohote de plâns. Orice interven]ie medical`, oriceîngrijire i s-a dat, oricât` dragoste i s-a ar`tat, toate au fostzadarnice. În aproape cinci s`pt`mâni, Anu]a sl`bise atâtde tare, încât trupu[orul ei deveni un schelet. Mama n-op`r`sea nicio clip`. Nu dormea, se fr`mânta, plângea, seruga. Dar, Dumnezeu a hot`rât altfel: Anu]a [i-a datîngerescul s`u suflet în bra]ele Mamei mele, care îi ]ineaaprins` lumânarea, în mâinile sale f`r` vlag`, luminâdu-idrumul spre Cer.

Cât plâns, cât bocet în cas`, în vecini, în satul întreg,c` to]i o iubiser` pe Anu]a. Nevinov`]ia atrage, iar Anu]aera toat` nevinov`]ie [i de aceea pe to]i i-a atras. Toatefetele [i to]i feciorii au venit [i-au privegheat-o, au cântat-o[i au înso]it-o pe drumul f`r` de întoarcere. Ea a fost chip-ul de înger al Maicii Ana: bun`, harnic` [i evlavioas`.

A fost înmormântat` lîng` Culu]`. Plânsul pentru celde al doilea copil al Mamei [i jalea cauzat` de pierderea luiau deschis [i mai adânc rana inimii sale, ran` produs` demoartea lui Culu]`. Cine poate descrie durerea ei? Cinepoate tr`i neagra am`r`ciune, când întorcându-se de lamormânt acas` vezi locurile goale, atât a lui Culu]` cât [i alAnu]ei, f`r` o speran]` de a mai putea fi vreodat` întregite?„Vai copiii mei, cât m-a]i r`nit"!, striga ea în gura mare.

47

48

C`s`toria surorei mele Maria

Dup` un an de doliu, de la moartea lui Anu]a, s-a ivitun alt eveniment în familia noastr`, care, normal, ar fi trebuits` aduc` motive de bucurie. Sora mea mai mare, LicaMarie, împlinise dou`zeci de ani. Erau timpul [i vârstasorocite pentru a se c`s`tori [i a-[i croi un drum propriu prinvia]`.

Din cauza r`zboiului, mul]i tîneri din sat pieriser`ap`rând ]ara, luptînd pe meleaguri str`îne. Din acest motivnu era u[or s` se c`s`toreasc`, cum ar fi dorit. Acest nea-juns se ad`uga necazurilor [i încerc`r`lor nenum`rate,care am`râser` via]a familiei noastre. Neîn]elegerile s-auiscat între p`rîn]ii mei, din cauza copiiilor pe care nu puteaus`-i mul]umeasc`, dup` dorîn]a fiec`ruia. Apoi, muncaistovitoare, atât a Ticului, cât [i a Mamei, îi obosea [i îivl`guia de voîn]`; de multe ori, nu le mai ajuta ca s` sepoat` st`pâni. S` ad`ug`m la toate acestea pierderea celordoi copii, crescu]i mari [i speran]a c`, prîn ajutorul lor, le vafi u[urat` via]a. Paharul nemul]umirilor l-a umplut c`s`toriasorei mele, cea mare, Maria, cu un fecior din sat, pe careTicu nu l-a agreat. Nici Mama [i nici sora mea, nu au ]înutmor]i[ s` se c`s`toreasc` cu el. Dar, cum ea ajunse lavârsta m`riti[ului [i nu avea alt b`iat mai bun în perspec-tiv`, s-a hot`rât s` se duc` dup` dânsul.

De fapt, el a fost un fecior de caracter [i foarte harnic.Dovad` c`, s-a în]eles perfect cu sora mea. Au avut o fam-ilie foarte numeroas` [i au dus-o bîne, pân` la adâncib`trâne]i. Ticu, de[i se învoise, pân` la urm`, la aceast`

c`s`torie, dup` aceea [i-a schimbat p`rerea. Din acestmotiv, nu i-a f`cut surorii mele banchet la nunt`, nu i-a databsolut nimic [i nici noi n-am avut voie s` particip`m, niciunul, la c`s`toria ei.

De câte ori o întrebam pe mama, cum a fost c`s`torialui Lica Marie, Mama ne spunea cu lacrimi în ochi: „Cândtrebuia s` m` bucur [i eu un pic în via]`, c` în sfâr[it, dup`câte am îndurat, îmi m`rit fata mea cea mai mare, z`ceamde durere în pat [i plângeam. Tat`l vostru, de mânie, s-adus la crâ[m`, iar voi era]i du[i cu oile [i vitele la p`[une.Sora voastr` era la biseric`, la cununie, în fa]a SfântuluiAltar. Numai ea [tie înima ei, c` nici unul din familia noastr`nu era de fa]`".

De atunci, din 1921 [i pân` în 1935, când Ticu a dece-dat, de câte ori era nemul]umit, pentru una sau pentru alta,se desc`rca, mai întotdeauna, pe Mama. Ea servea dreptcal de b`taie pentru orice fleac. Pe dânsul, mereu, îlzgând`ra rana înimii sale chînuite: c`s`toria sorei meleMaria. Din aceast` cauz`, Mama a suferit enorm de mult,de[i ea nu purta nici o vîn`. Ea n-a st`ruit în m`riti[ul soreimele cu b`iatul respectiv, dar neavând o partid` mai bun`,nici nu s-a opus.

Aceast` situa]ie, de calvar pentru biata mea Mam`, adurat apropape cînci ani, dup` care, Ticu a permis soreimele s` mai vîn` pe la noi, înso]it` de so]ul ei, JidveianIoan. Aceast` împ`care n-a fost în profunzime, c`ci de oride câte ori Ticu era nemul]umit pentru ceva, a[a cum amspus mai înaînte, o înfrunta din nou pe Mama, pân` când els-a stîns din via]`.

49

50

Ticu, mi se pare acum, dup` scurgerea timpului, c` afost, în general, mai bun [i mai milos fa]` de str`îni, decâtfa]` de Mama [i chiar fa]` de noi. Îi pl`cea s` glumeasc` cuoamenii simpli, care veneau la noi, fie s` ne ajute la lucru,fie s` cear` ceva. A[a era Ilie Iona[ a Bugenii, PetreBotonci, Hon`z Jugar Ioan, Mutu Tili, etc.. Nu i-ar fi refuzatniciodat`, dac` i-ar fi cerut orice.

La sap` venea [i un ]igan simpatic, dar cam lene[,Sicra Hîn]i. El s`pa încet, înapoi, al`turi de Ticu. Noi îistrigam: „hai, bade Hîn]i [i sap` mai repede, aici, cu noi"! Elne r`spundea: „l`sa]i, c` de lucru nu te îngra[i! Eu s`p acicu st`pânu]u, adec` cu Ticu, [i când î[i face dânsul câte o]igar`, îmi d` tabac s`-mi fac [i eu".

Odat`, a decedat o femeie v`duv` [i s`rac`: MariaColoa[ii. Ticu a spus Mamei: „Oan`, du-te [i vezi cîne seocup` de îngrop`ciunea acestei nenorocite! Dac` nu enimeni, ocup`-te tu [i suport`m noi toate cheltuielile"!Mama a[a a f`cut.

Într-o sear`, Ticu a avut o ceart` mai violent` cuMama. Cîne [tie ce nu i-a convenit tat`lui meu? Sau c`utaun prilej s` o înfrunte pe Mama, pentru c` a l`sat-o pe soramea, Maria, s` se c`s`toreasc` cu cîneva pe care dânsulnu l-a agreat? În general Ticu n-o b`tea pe Mama, ci numaio certa. De ast` dat`, mânia lui a dep`[it m`sura [i i-a dato palm` Mamei mele, lovînd-o peste obraz. Noi, to]i copiii,am v`zut [i am început s` plângem, dar mai ales fratelenostru cel mic, Mih`il`.

A doua zi a avut loc o scen` extraordinar de duioas`,spre mângâierea Mamei mele. Când s-a sculat Mih`il`,

care avea vreo trei ani[ori, Mama l-a luat în bra]e [i s-aa[ezat cu el pe o lavi]`. El s-a uitat la Mama [i a observatunde a fost lovit`. A pus mânu]a lui pe locul loviturii [i i-aspus: „Aici te-a lovit Mam`? Las`, când voi fi eu mare nu tevoi l`sa s` fii lovit`"! La acest gest [i la aceste vorbe plinede afec]iune, Mama nu s-a putut st`pâni. A l`crimat [i — înacela[i timp — l-a îmbr`]i[at pe Mih`il`, s`rutându-l peobraz. Ea a tr`it atunci bucuria [i mul]umirea la care sepoate a[tepta o mam`. L-a v`zut îmbujorat la fa]`, cu ochiiplîni de nevinov`]ie. El i-a îngânat numele de Mam`. Ea asim]it trupul lui pl`m`dit din trupul ei, os din oasele ei, hr`nitcu laptele sânilor ei [i [i-a recunoscut înima [i chipul copilu-lui ei, Mih`il`. L-a strâns odat` [i mai tare la pieptul ei, l-as`rutat [i s-a sculat reconfortat` [i s-a apucat de lucru.Aceasta e sîngura bucurie care nu dezam`ge[te pe acestp`mânt, pe o mam` sau pe un tat`: iubirea recunosc`toarea copiilor.

S`rb`torile \n familie

P`rin]ii mei nu ]ineau s`-[i s`rb`t`reasc` ziua na[teriisau a cununiei. Se d`ruia o mic` aten]ie de ziua numelui,care consta în câteva pl`cinte [idac` aveau, ceva vin;s`rb`tori adev`rate erau cele cre[tine[ti [i se ]ineau cumtrebuie, în mod special Cr`ciunul [i Sfîntele Pa[ti.

Preg`tirile se f`ceau, mai întâi, prin post îndelungat.Într-adev`r, sepostea [i înainte de Cr`ciun [i înainte dePa[ti. Foarte rar, sau pe ascuns, mâncam, noi copiii, dedulce: lapte [i ou`. Sau în cazul când eram bolnavi. Îmi

51

52

aduc aminte c`, la Blagove[tenie, adic` la Buna Vestire, din25 Martie, care c`dea în Postul Pa[tilor, se f`cea excep]ie.Se putea mânca pe[te. Noi îl consideram carne [i ne bucu-ram extraordinar de mult. În tot anul nu se mânca pe[te,decât atunci. O singur` dat` pe an.

Mama mergea la b`canul din sat, un evreu, Fried, [icump`ra, cel mult, o jum`tate de kg. de pe[te s`rat. Acas`,îl frigea, ori pe jar, ori într-o crati]`, în ulei de dovleac saubostan. F`cea o m`m`lig` mare, ca s` ajung` la to]i. Îlchema pe Ticu s` o mestece, fiindc` ea nu putea mestecacum se cade, punea m`m`liga pe mas`, iar castronul cupe[te fript în mijlocul mesei, [i to]i, dup` ce spuneam „Tat`lNostru", ne a[ezam în jurul ei [i întingeam în acela[i cas-tron. Mâncam cu mare poft`, iar m`m`liga care aburea,încet, încet, disp`rea.

Cu ocazia Cr`ciunului, se t`ia în fiecare an un porcgras sau chiar doi. T`ierea se f`cea cât mai aproape deCr`ciun, ca s` nu ne spurc`m cu carne. Codi]a [i urechileporcului disp`reau, c`ci cine îl t`ia, ni le da nou`, copiilor.Pentru Sfintele Pa[ti se t`ia un miel [i se înro[eau ou`.

Atât în ajunul Cr`ciunului, cât [i în ajunul Pa[tilor, secoceau în cuptor, în afar` de p`ine [i colaci, cozonaci [ilipie. Se în]elege c`, Mama nu uita s` fac` prescuri, jertf` [irug` pentru cei disp`ru]i.

Parc` o v`d pe Mama muncind lâng` cuptor. Cât`trud`, oboseal`, grij` pentru aceast` îndeletnicire. Cu o ziînainte cernea f`ina de grâu cu o sit` de m`tase, preg`teaaluatul, despica nuci pentru cozonaci, c`uta lapte [ismânt`n`, dac` noi nu aveam. C`uta ou`, cump`ra zah`r

pentru cozonaci [i lipie. În mod firesc, la toate aceste lucr`riajutam [i noi, mai ales la spartul nucilor. N`dejdea ei, îns`,erau surorile mele: Maria [i Anu]a, iar dup` aceea, fratelenostru Ariton, zis Tonic`. El era ca o fat` mare. Nu-i preapl`ceau vitele [i agricultura. Îi pl`cea cartea [i toatelucr`rile de cas` [i în cas`. S` m`ture, s` ]in` curat, s`ajute pe Mama la toate. A[a a devenit „copilul Mamei" celfavorit, fiindc` el, cum zicea Mama: „porunca mea niciodat`n-a c`lcat".

Mama pl`m`dea aluatul de cu sear`, se scula înnoapte [i fr`mânta ca s` dospeasc` pân` diminea]a.

Ticu preg`tea lemnele [i aprindea focul la cuptor. Înaceast` privin]` era într-adev`r „dibaciu". Din acest punctde vedere, Mama n-a avut niciodat` motiv s` se plâng`.Ticu a fost unic în sat, în ce prive[te grija s` avem lemnemulte, s` nu r`bd`m de frig sau când coceam pâîne, s` numergem cu bra]ul dup` lemne, la vecini. El aducea lemnemulte, mai ales iarna, cu sania, c`ci atunci avea timp. Let`ia [i le a[eza la uscat, ajutat fiind de noi. Astfel, noiardeam lemne foarte uscate, de doi [i trei ani, depozitate [istivuite într-un [opron.

Când scotea Mama cozonacii din cuptor, cu to]ii nebucuram; mâncam lipie cald`, care înc` aburea, pres`rat`cu ou` [i zah`r. Toate coapte bine, de culoare aurie [i cu unmiros îmbietor. Atunci, uitam cu to]ii, [i Ticu [i Mama,greut`]ile trecute sau cele care ar putea s` se iveasc` înviitor.

Dintre aceste dou` s`rb`tori: Cr`ciunul [i Pa[tile, mieîmi mai pl`cea Cr`ciunul, datorit` frumoaselor tradi]ii care

53

54

erau legate de el. Îmi amântesc cu cât drag îl a[teptam. Încele [ase s`pt`mâni de post ne preg`team cu colinzi, cuViflaimul, cu Steaua, cu ]urca. Veneau [i ne colindau copii[i tineret, feti]e [i femei, b`rba]i [i b`trâni [i în urm` de tot,]iganii.

În miez de noapte se colinda alternativ, din turnul celordou` biserici: unit` [i ortodox`, iar clopotele, în sunetul lor,duceau ecoul colinzilor peste întreg satul, Îmbr`]i[ând cumelodia lui inimile boie[enilor. În aceast` noapte, tainic` [isfânt`, lumina lampei de petrol din cas` nu se stingea pân`diminea]a, în semn de veghe, de rug`ciune [i adorare aPruncului Iisus nou n`scut în iesle.

În acela[i timp, fierbeau în oale de p`mânt sarmalele [ivarza acr`, îngr`[ate cu carne de porc, proasp`t t`iat.Aceast` mâncare tradi]ional` hr`nea în ziua de Cr`ciuntrupul, iar vinul înveselea inimile, chiar [i a celor mai s`raci,împreun` cu un colac [i o bucat` de cârna].

Colinzile erau frumoase, n`[teau în noi emo]ii curate [isentimente sfinte. În special „În ora[ul Viflaem", cântat deb`trâni, era extraordinar de impun`tor. Ne cutremura.(Numai „De[teapt`-te Române", compus de AndreiMure[anu [i ritmul lui caden]at, mai zguduiau din temeliisufletul românesc [i cre[tinesc al s`tenilor no[tri. n.a.) Iat`,câteva din versurile admirabile ale acestei colinzi:

„Pe deasupra ieslelorFrumos cânt` îngeriiCulc`-te-mp`rat CerescCulc`-te crai îngeresc"

Apoi adresându-se gazdei:

„De-]i pofti [i al]i cânt`toriVor veni [i-ace[ti p`storiDin fluiere fluierândDin trâmbi]e trâmbi]ândPe Dumnezeu l`udând"

Pe mine m` impresionau mai mult ]iganii cei b`trâni cucolîndul lor:

„Trei coco[i negrii-au cântatÎn gr`dina lui Pilat"

Ei veneau, de obicei, spre ziu`, tocmai când seauzeau, ici [i colo, cântatul coco[ilor, amestecat cu câte unl`trat r`gu[it de câine. ]iganii erau, aproape to]i, lucr`tori,care veneau [i la noi la lucru [i erau prieteni cu Ticu, care— cum am spus — era foarte bun cu oamenii din clasa dejos. Ei cântau din tot sufletul, leg`nându-se, [i împreun` cuei se leg`na [i r`suna întraga cas`. De obicei, îi serveamcu lipie, cârna] [i vin, considerând postul încheiat, odat` cuNa[terea Mântuitorului.

A doua zi, mergeam cu to]ii la biseric`, ascultam sluj-ba, predica pentru marea s`rb`toare, iar la urm`, colindamtot poporul credincios. Întor[i acas` ne a[ezam la mas`,mâncam cu poft` [i închinam cu to]ii câte un pahar de vin.Ne bucuram [i ne veseleam. Pe fa]a Mamei mele, mi se

55

56

p`rea c` apas` o umbr` [i-i spuneam : „Acum te bucuri [iDumneata Mam`. Da, da, r`spundea ea, dac` ar fi aici [iAnu]a [i Culu]`". {i cu asta începea iar s` plâng`. Ea nuavea alte arme decât plânsul [i rug`ciunea, ca SfântaMonica, mama Sfântului Augustin. (Cf. Confess.III.12,21).

Alt` lovitur` sf@[ietoare

Pe la sfâr[itul verii anului 1921 ne aflam cu to]ii acas`[i ne jucam prin curte. Mih`il`, care avea atunci doar cinciani, obosise. Poate, de aceea, a spus c` îi este somn [ifiindc` era cald, Mama i-a întins o p`tur`, la umbr`, în[opron. A adormit dus. Mama piept`na fuioare cu piept`niide cânep` sau cum se spunea la noi, tr`gea prin hechel`fuioarele. O fi dormit Mih`il` mai mult de un ceas, când,deodat`, stig`: „Mam`"! Imediat, Mama i-a r`spuns: „suntaici, dragul mamii". El s-a ridicat, s-a [ters cu dosul mâinii laochi [i la chemarea Mamii a pornit spre dânsa, dar, imedi-at, s-a pr`bu[it, ca [i când l-a junghiat cineva. A strigat doaratât: „vai mam`" [i s-a l`sat pe pern`. Mama a fugit repedela dânsul, l-a luat de mân`, ca el s` p`[easc` [i s` mearg`în cas`. Când a c`lcat din nou cu piciorul drept, iar s-av`itat [i s-a l`sat jos. A început s` plâng`, iar Mama l-a luatîn bra]e [i l-a pus în pat, în cas`.

Mai târziu a venit Ticu de la câmp [i Mama îi povesticele întâmplate, în speran]a c` nu este nimic grav. {i s-aulini[tit. A doua zi, men]inându-se durerea tot acut`, l-au duspe Mih`il` la doctorul în Bazna. A primit ceva leacuri [i sper-an]` de îns`n`to[ire. Zilele treceau, dar îmbun`t`]irea

întârzia s` vin`. Piciorul drept al lui Mih`il` a început s` seînro[easc` [i s` se umfle la genunchi.

A suferit bietul copil groaznic [i al`turi de el, noi to]i,începând cu Mama, c`ci îl iubeam [i el era mezinul familiei,Beniaminul Rashelei din Biblie, devenit acum [i fiul durerii.Ne uitam la el cum i se umfla piciorul, cum i-a copt [i cum îicurgea puroiul din ran`. Ne durea de durerea lui, c`ci sev`ita, plângea [i striga: „Mam`, nu mai pot".

Aceea[i neputin]` pe care o aveam noi, o avea [i doc-torul. Diagnosticul era tuberculoz` oasoas`, la care mediculnu mai avea ce face. Suferind neîncetat, zi [i noapte, cuMama lâng` el, s-a stins Mih`il`, cel care-i promise c` atun-ci când va fi mare, va fi ocrotitorul [i ap`r`torul Mamei mele.Mama i-a ]inut lumânarea mor]ii, ca [i la ceilal]i copii [iadânc îndurerat` a r`mas, cu lacrimile [i cu unica speran]`în Dumnezeu, în timp ce Mih`il` î[i d`dea sufletul strigând-o: „Mam`, Mam`"!

Rana înimii ei se adâncea în durere, în timp ce o floarea familiei noastre se usca [i c`dea în ]`rîna mormântului,spre putrezire.

Ivirea unei cotituri noi \n familia noastr`

Munca grea a Ticului, încerc`rile dureroase prin caream trecut, nu au l`sat îndiferent pe tat`l nostru. Era t`cut,dar loviturile br`zdau [i în inima lui dureri sfâ[ietoare, chiardac` dânsul nu spunea.

Trecând odat` pe la noi, p`rintele C`lug`ru Bazil, din57

58

satul vecin, Cr`ciunelul de Sus, Ticu i-a spus necazurile [idoliul familiei noastre. P`rintele l-a consolat, încurajat [i l-asf`tuit s` dea pe Tonic` la [coal` mai departe. Acestuia îipl`cea cartea, îi pl`ceau lucrurile frumoase; îi pl`cea s`ias` de acas`, s` se duc` în vizite, s` povesteasc`. N-aveaînclina]ii spre agricultur`. Ticu a intuit chemarea lui Ariton.De acord cu Mama l-au dus la liceul de la Blaj, în toamnaanului 1921. Pentru el n-a fost o greutate aceast` separarede sat, fiindc` era sigur pe puterile lui, c` va putea face fa]`studiilor [i în acela[i timp, aceast` nou` orientare în familianoastr` va da speran]e de bine pentru viitor. Pentru el,[coala îi permitea s` ajung` dasc`l, dac` nu preot [i oricumel nu mai era obligat s` se ocupe de agricultur`. Cu aceast`speran]` s-a desp`r]it de noi [i a plecat la Blaj, Ariton.

La desp`r]ire de Mama, aceasta i-a spus: „Aritoane,dragul Mamii, poart`-te frumos, înva]` s` nu ne faci de râs".{i el i-a r`spuns: „Nu-]i fie fric`, Mam`. Cum te-am ascultattotdeauna, a[a te voi voi asculta [i acum." A s`rutat-o [i aplecat cu Ticu la gar`, la Cetatea de Balt`, de unde au luattrenul spre Blaj. El avea atunci zece ani.

Mama a r`mas l`crimând în poarta cur]ii, uitîndu-secum se dep`rteaz` copilul spre gar`, în carul tras de vaci.Ticului, de[i nu-i pl`cea s` plece de acas`, de ast` dat` s-a rupt [i [i-a dus feciorul, pe Tonic`, la [coal`, s`-l fac`domn.

Asta a fost prima [i ultima c`l`torie la Blaj. Cât am avuta face cu Blajul, peste doisprezece ani, el nu s-a mai dus.Mama a fost aceea care mergea s`-[i viziteze b`iatul, careîi sem`na leit, în toate. Ordonat, cump`tat, inteligent [i har-

nic la înv`]`tur`, frumos ca o fat` mare. Numai ea [tia câtedrumuri a f`cut cu desagii în spate. Pân` la Cetate, aproape7 kilometri [i, uneori, dac` sc`pa trenul, se ducea pân` laBlaj, pe jos, înc` 34 km. S`rac` [i drag` Mam`! Ce nu faceea pentru copii?Aceast` nou` situa]ie ne preocupa pe to]i.Ne smulgea, oarecum, din starea de jale în care ne aflam.Odat` cu Ariton s-au dus la [coal`, de la noi, doi veri de aino[tri: Surdu Mihail [i Precup Ioan. Acest lucru a fost uneveniment extraordinar în sat, c`ci la noi nu se mai dusenimeni la [coli str`ine de mai bîne de dou`zeci de ani.

La Blaj a locuit în gazd` la o b`trân`, dormind câte doiin[i într-un pat. Plecarea lui Ariton la [coal` a adus o vari-etate pl`cut` în via]a noastr`. Parc` [i destinul r`u se maidep`rtase de la noi, pentru a reveni mai târziu cu o maimare furie. Când ne scria Ariton, sau mergea, ori veneaMama la el, to]i o ascultam [i ne bucuram. Mirarea ne-a fostmare când a venit în vacan]` de Cr`ciun [i ne-a povestitcum e acolo, la [colile cele înalte. Apoi ne-a colindat ocolînd` necunoscut` în sat: Doamne, ale tale cuvinte!Mirarea, împreun` cu mândria, ne-au fost [i mai mari, cândîn vacan]a de Pa[te, s-a dus în stran` la biseric` [i a cân-tat priceasna: „N`dejdea mea e numai la tine, Doamne"...

De ast` dat`, dup` ce ne-am întors acas` [i am mân-cat friptura de miel, am ciocnit ou` ro[ii [i ne-am delectatîntr-o veselie general`. Doar Învierea este s`rb`toareabucuriei!

59

60

Amintiri [i considera]ii referitoare la Ticu

Cum am mai amintit, Ticu, era de statur` mijlocie,sub]irel la trup [i frumos la fa]`. De umblat, umbla totdeau-na extrem de simplu îmbr`cat, nu c` Mama l-ar fi neglijat, cidânsul, din fire, a[a era. Vara umbla descul], în izmene [ic`ma[`. Pe la mijloc era încins doar cu o fâ[ie de p`nur`alb`, de lân` — o br`cin` — iar pe cap purta o p`l`rieveche, cred c` aceea[i de când s-a c`s`torit.

Se r`dea odat` pe s`pt`mân`. Purta musta]`, nu preamare, bine înc`run]it`. P`rul nu [i-l tundea. Era negru-cas-taniu [i lung pân` la gât, a[a cum l-au purtat str`mo[iino[trii. Din când în când, Mama i-l reteza cu foarfeca. Cândse r`dea [i se schimba s` mearg` la biseric`, era de nere-cunoscut: tân`r [i frumos, în contrast cu ceea ce era în tim-pul s`pt`mânii.

Iarna purta în picioare opinci, peste izmene cioarecialbi; peste c`ma[`, pieptar ]`r`nesc din piele de oaie, cuflori cusute, o hain` groas`, clichin`, din p`nur` de lân` deoaie, ]esut` de Mama [i b`tut` la piu` la Gura-Râului. Pecap purta, iarna, c`ciul`, iar când mergea la biseric` sau lap`dure, ca s` nu-i fie frig, lua „boboul", un suman lung,c`lduros din p`nur` sein`.

Era fum`tor, dar nu din cale afar` de p`tima[. Î[i purtatutunul într-o be[ic` de porc sau pung`, totdeauna vârât` laman[eta cioarecului, jos la piciorul drept.

Niciodat` n-a purtat bani la dânsul. De altfel, nici nuavea unde-i ]ine, c`ci nu purta chimir sau [erpar. Dar, chiar

dac` ar fi purtat [erpar, tot n-ar fi luat bani cu dânsul. Tot cese câ[tiga în familia noastr`, Mama era casieri]a [ip`str`toarea. Ticu se îngrijea s` creasc` vite, oi, porci; s`avem cereale frumoase [i multe, dar niciodat` nu a fostispitit s` mearg` s` le vând` [i s` ia banii. Trimitea peMama [i pe copii la Media[, la pia]` s` vând`. Nu-i pl`ceas` mearg` la târguri. Când ne întorceam acas` de la târgsau pia]`, Mama îi povestea toate cum s-au petrecut [i dân-sul se bucura, dar nu cerea niciodat` nici un ban. „Tu [tii,Oan`, ce lipsuri avem în cas` [i tu cump`r` ce avemnevoie pentru copii", spunea.

Tot Mama mergea la sfâr[itul fiecarei luni la crâ[m`,sau la b`c`nie [i pl`tea ceea ce cump`ra Ticu în cont: tutunsau rachiu. C`ci, dup` cum am spus, Ticu nu purta nicio-dat` bani cu dânsul, dar avea credit la comercian]ii din sat,fie la cel evreiesc, fie la cel românesc.

Ticu n-a ]inut cai, de[i noi am fi voit, c`ci a[a Mama arfi fost scutit` de multe drumuri pe care le-a f`cut pe jos.Niciodat` Ticu nu ne-a spus exact de ce nu vrea cai. Doar:„c`ru]a [i caii nu sunt de voi". Se prea poate ca, din cauzaînfirmit`]ii mânii sale stângi, care nu-i permitea s` ]in`h`]urile sau dârloagele în ambele mâini, s` fi evitat caii.

Ticu nu era nici egoist [i nici zg`rcit. D`dea la cine i-arfi cerut: fie bani, fie unelte agricole de împrumut. Cu to]i vor-bea blând [i frumos, dar de multe ori [i ironic, cunoscândsl`biciunile oamenilor.

Referitor la Ticu, îmi aduc aminte cum ne înv`]a s` nufacem r`u nim`nui [i s` nu facem cum fac al]ii. Ne da dreptexemplu faptul c`, „vecinii, dac` g`sesc la sap` o pietricic`

61

62

sau la coas` o bucat` de lemn pe locul lor, o arunc` la noi.Voi nu face]i a[a! Pune-]i-le pe brazd` [i seara, cândmergem acas` le ducem [i le arunc`m, fie într-un [an], fieîn drum. C`ci dac` le arunca]i la ei n-a]i rezolvat nimic. Ei learunc` iar la noi".

Un alt exemplu: El nu era r`u de pagub`. Într-o toamn`m-am dus eu, cu fratele Ioan, s` aducem ni[te otav` dintr-o bangot` din vii. Când am coborât panta am sc`pat vitelecu carul prin cartofii vecinului. Vin]elerul a spus a doua ziproprietarului. Acesta a venit la Ticu [i l-a chemat s`mearg` la vie cu dânsul, s` numere cuiburile de cartofipeste care a trecut carul [i s` stabileasc` câ]i cartofi s`-idea în schimb.

Ticu i-a r`spuns: „M` Ioane, pentru asta nu trebuie canoi s` ne sup`r`m. Eu am toat` încrederea în tine. Du-te tusingur [i num`r` câte cuiburi de cartofi nu se vor face [i totatâtea, la recolt`, ia [i scoate de la mine. Tu ce p`rere ai?Nu-i a[a c` în locul meu se fac cartofi mai buni [i mai mul]idecât pe dealul viei tale"?

Vecînul a fost foarte mul]umit [i a[a s-a p`strat pacea[i buna în]elegere mai departe, între noi [i vecinul nostru dela vie.

De alt` parte, era mai milos fa]` de str`ini decât fa]`de Mama [i fa]` de noi. Odat` a decedat o femeie v`duv`[i s`rac`: Maria Coloa[ii, cum am mai men]ionat mai sus.Ticu a spus Mamei mele: „Du-te, Oan`, [i vezi cine seocup` de înmormântarea Mariei. Dac` nu e nimeni, du-te tu[i f` toate cele de lips` [i noi vom suporta toate cheltuielile".Mama s-a dus [i a f`cut a[a cum i-a spus dânsul.

Alt` dovad` c` era [i milos. Niciodat`, când t`ia porculde Cr`ciun [i mielul de Pa[ti, nu st`tea la înjunghierea lor.Pleca la vecîni.

Ticu era în ale gospod`riei foarte harnic, foarte pri-ceput [i foarte con[tiincios. P`mântul nostru se deosebeade al vecinilor, dup` felul cum era lucrat. Brazda pluguluiera tras` drept, nu [erpuit, ca pe [parg`, dintr-un cap`t alaltuia, a averii noastre. De multe ori, tot sta de vorb` cu unsas b`trân: Pi] Scriba. Odat` l-am întrebat: „Ce totpoveste[ti Dumneata cu badea Pi]"? El mi-a r`spuns: „De laacesta înv`] eu multe, cum s` lucru p`mântul".

Parc` îl v`d cum b`tea sapa [i coasa cu grij` [i pri-cepere de specialist. {i tot a[a s`pa [i cosea. Apoi, cândpunea c`pi]e de fân sau înc`rca un car de otav`, nu trebuias`-i spunem de care parte e mai mult. A[eza otava în caratât de frumos [i delicat, ca un pictor culorile în tablou. Nuera niciodat` gr`bit s` termine munca, ci se silea s` lucrezebine. Când holdele sau porumbul erau mari, ne spunea:„uita]i-v` acum cum se prezint` bucatele noastre [i cum alevecinilor! Nu ne trebuiesc, nici brazd` [i nici pociumpi, c`cispun holdele cui apar]in".

Dup` p`rerea mea a fost cel mai priceput gospodar dinsat [i mai ales, con[tiicios, în lucrarea p`mântului. Dac`cineva venea la noi la lucru [i se întâmpla s` nu sape cumîi ar`ta dânsul, îi pl`tea, dar îl trimitea acas`. Ca avere noiam fost de mijloc, dar ca bucate adunam [i culegeam ca unfrunta[ din sat.

Ticu era ordonat, la câmp, în grajd, la vite, în curte [i încas`. Din când în când m`tura dânsul în camera unde

63

64

locuiam, ajutând-o pe Mama, sau dac` dânsa era plecat`de acas`. Când intram în camer` ne d`deam seama imedi-at c` Ticu a m`turat. Nu uita nimic: pe sub pat, pe sub sob`,pe sub mas`, pe sub lalavi]`, pe sub toate lucrurile.

Am spus c` Ticu nu era egoist. Dau numai dou` exem-ple din multele alte. De câte ori au cump`rat p`rin]ii meicâte un jug`r de p`mânt, dac` s-a dus Ticu la prim`rie pen-tru contract, totdeauna întabula întreaga suprafa]` penumele Mamei mele. Alteori, dac` mergea Mama, ea dinsim] de dreptate, întabula jum`tate pe Ticu [i jum`tate pedânsa.

Când au d`râmat casa veche [i au cl`dit, în 1910, pecea de c`r`mid`, Ticu a dat ordin zidarilor s` scrie pe frun-tarul casei întâi numele Mamei mele Oana Duma [i apoiIoan Surdu. Este unicul caz în satul nostru cu o astfel deprocedur`. La to]i, pe case figureaz`, întâi numele b`rbatu-lui, apoi al femeii.

Mama n-a fost mul]umit`, l-a înfruntat [i i-a spus: „dac`eu mor înaintea ta [i copiii î]i vor spune c` tu nu ai nici undrept în cas` [i în curte, pentru c` toate sunt întabulate penumele meu. Ce vei face atunci"? Ticu i-a r`spuns lini[tit:„Eu nu m` voi sup`ra. Am p`mânt de la p`rin]ii mei [i m`voi duce în hotar [i-mi voi face acolo o colib`, dac` copiiimei, dup` cât am muncit [i am nec`jit, î[i vor bate joc demîne".

Aceast` atitudine a Ticului meu nu se aseam`n`, îngeneral, cu comportarea altor b`rba]i, fa]` de femeile lor,datorit` avutului lor p`mântesc. Fiecare tinde s` aib` celpu]în jum`tate, dac` nu mai mult, decât femeia. Câte cer-

turi, câte b`t`i, câte drame [i divor]uri nu s-au întâmplat înfamilii din aceast` cauz`. Fie, so]ul, fie, so]ia pretind aposeda mai mult decât cel`lalt. În familia noastr`, din acestpunct de vedere, n-au existat nici certuri [i nici neîn]elegeri.

Atitudinea Ticului fa]` de copii a fost egal`, unul fa]` decel`lalt. Totu[i, pe sora mea mai mare, Maria, [i pe fratelemeu Vasile, mi se pare, nu-i iubea ca pe ceilal]i. Sora,fiindc` s-a c`s`torit cu cine nu voia dânsul, iar Vasile,fiindc` odat` l-a certat pentru c` n-a f`cut ceea ce i-a spusdânsul s` fac` [i el a r`spuns: „dar Dumneata ce-ai f`cut"?Acest cuvânt nesocotit al fratelui meu l-a costat mult, c`ciTicu nu l-a uitat toat` via]a. Mama, îns`, prin aten]iile ei, acompensat cât a putut [i pe Lica [i pe Vasile, ca s` nu simt`ei asprimea [i nemul]umirea tat`lui nostru.

Pe mine Ticu m-a iubit, nu pentru c` am fost mai bunca ceilal]i, dar, poate, fiindc` am r`mas cel mai mic dup`moartea lui Mih`il`. Când ceilal]i fra]i m` certau sau îmid`deau de lucru, Ticu îmi lua întotdeauna ap`rarea,spunând: „l`sa]i-l în pace! Lucra]i voi, c`ci el este mic"! Cine[tie, poate se gândea s` m` cru]e, c` eu voi r`mâne gospo-dar pe curte [i-i voi îngriji b`trâne]ele.

Când s-au c`s`torit, Mama i-a pus Ticului o singur`condi]ie: s` nu fie prieten cu jandarmii [i cu vân`torii. Cualte cuvinte: mie nu-mi trebuie pu[c` [i gloan]e în casamea. Ticului îi pl`cea s` stea de vorb` cu vân`torii satului.Mai mult, se l`uda c` unul dintre ei i-a dat pu[ca [i el a ochit]inta [i a lovit-o perfect. Cu toat` interdic]ia Mamei, dânsulavea un set de cartu[e ascunse într-o lad`, în cas`. Eu amdat odat`, întâmpl`tor, peste ele, c`utând ceva în lad`. Era

65

66

vara. Mama se duse la pia]`, în Media[. Ticu la coas`, iarceilal]i fra]i erau cu vitele. Ce mi-a venit în minte? Hai s` iauun cartu[ [i s`-l fac s` explodeze ca s` „bubuie". Am aprinsfocul în soba din cas`, am luat din lad` un cartu[, amdeschis soba [i l-am aruncat în foc. Dintr-odat` a f`cutexplozie. O bubuitur` nemaipomenit`, încât soba a s`rit în]`nd`ri. Geamurile casei au tremurat [i unul s-a spart.Norocul meu c` eu am fost pu]in mai departe, altfel m`putea r`ni grav vreo schij`. S-a f`cut în cas` un fum mare[i eu m-am îngrozit la împu[c`tura aceea înfernal`. M-aluat frica v`zând toat` soba distrus` [i am început s`plâng.

Între timp, tocmai sosi Mama din Media[. Când a intratîn cas` a înlemnit, g`sind fum, soba buc`]i [i eu plângând.„Vai, dragul Mamii, dar ce-ai p`]it"? Dup` ce i-am explicat,de[i eu eram de vin`, nu m-a b`tut, ci [i-a f`cut cruce c` num-am nenorocit.

Când s-a întors Ticu acas`, Mama i-a spus c`,ajungând în gr`din` a auzit o bubuitur` [i tot credea c` s-arupt ceva la [ur` [i c` [ura va c`dea. Nici Ticu nu m-ab`tut, dar a luat cartu[ele, c`ci Mamei îi era fric` de ele [ile-a dat unui vân`tor.

Simpatia Ticului fa]` de mîne mergea pân` la sl`bici-une. Îmi aduc aminte c`, Mama a plecat odat` de diminea]`la Media[, la pia]`. De cu sear` i-a spus lui Ticu s` m`scoale la timp, s` m` duc la [coal`. Ticu nu s-a sculat. Peatunci, nu aveam ceas de[tept`tor. Ne orientam dup` cumse f`cea ziu`, sau dup` sirena fabricilor din Media[, care seauzeau pân` la noi. Venind Ticu din grajd de la vite, eu l-am

sim]it [i l-am întrebat: „Ticule, nu e timpul s` m` scol s` m`duc la [coal`"? El mi-a r`spuns: „ba da, feciorul Ticului, darculc`-te mai departe, c`ci [coala nu se mut` de acolo". Avenit [i m-a acoperit bine cu p`tura [i eu am dormit dus, maideparte.

Când s-a întors Mama, dup` mas`, de la Media[,primul lucru care m-a întrebat, a fost: „Ghi]`, cum ]i-a mersazi la [coal`"? Eu i-am r`spuns: „bine Mam`"! (?) Atunci, eas-a bucurat [i a scos din desag` un corn-franzelu]`, pe caremi l-a adus de la ora[. Eu l-am luat, am mu[cat din el [i amfugit repede la poart`, ca Mama s` nu m` mai poate între-ba: „ce-ai înv`]at ast`zi"?

Cât prive[te hrana noastr`, pân` prin anii 1923-24,era foarte simpl` [i modest`. Grâu aveam foarte pu]în.Dac` putea Mama s` fac` pâine de dou` ori pe lun`. Înrestul zilelor mâncam m`m`lig` [i iar m`m`lig`.

P`rin]ii, Ticu [i Mama, nu c`utau mânc`ruri alese [imulte. Erau ambii foarte cump`ta]i, mul]umindu-se cu pu]in.Îmi aduc aminte c`, de multe ori, Ticu sosea acas` searatârziu, mai ales dac` se întorcea de la coas` din lunc` saufâne]e, c`ci acest hotar era departe. Mama preg`tea cina,de pild` tocan` de pui, cu mult` zeam` [i cartofi ca s`ajung` la to]i. Dac` vedeam c` Ticu întârzie, noi cinam [i neculcam. Mama torcea [i-l a[tepta. Când sosea Ticu, îiînc`lzea mâncarea [i i-o servea s` m`nânce. Dânsul seuita în crati]` [i întreba pe Mama: „copiii ce-au mâncat? Dece mi-ai l`sat atâta carne, c`ci eu [tiu cât` carne are un pui[i cât ar putea s` m`nânce copiii?". {i ne striga pe noi dinsomn: „Ghi]`, Tonic`!" Noi s`ream repede din l`doiul unde

67

68

dormeam [i Ticu ne da carnea l`sat` pentru dânsul, nou`,[i el se mul]umea s` înting` cu m`m`liga în zeama sausosul r`mas. Î[i f`cea cruce zicând: „Mul]umescu-]i ]ieDoamne, c` mi-ai dat de mâncat, pân` m-am s`turat". Apoimergea [i se culca, ca s` se scoale când mijea de ziu` [is` se duc` la coas`, c`ci pân` nu se usuc` roua, iarba setaie mai u[or.

Amintiri [i considera]ii privitoare la mama

În mijlocul atâtor copii [i greut`]i, Mama era aceea caretrebuia s` ]in` armonia [i pacea în cas`, lucru care nu esteu[or de realizat. Mai întâi, trebuia s` fie inteligent`, s` vad`în încerc`rile vie]ii cum se poate descurca. Apoi, s` fie har-nic` [i mai ales, s` aib` încredere în Dumnezeu [i speran]ac` El o va ajuta. Mama îndeplinea toate aceste condi]ii. Erade o credin]` [i o moralitate ie[ite din comun. Eraevlavioas`. Nu era sear` sau diminea]` s` nu-[i fac`rug`ciunile, oricât de ocupat` sau obosit` ar fi fost. LaSfânta Biseric` mergea foarte regulat. Iar, dac`, vreodat`,nu putea merge, regreta.

Despre h`rnicia ei, nu mai vorbesc. Se scula prima,diminea]a [i se ducea seara, ultima, la culcare. Nu lucrarepede, dar lucra mereu [i bine, atât acas`, cât [i în hotar.Era foarte ordonat`, curat` [i m`surat` în toate. Haineledânsei [i le ]înea într-o lad`, aparte de ale noastre. Toate,tocmite [i c`lcate. Duminica sau de s`rb`tori, dup` ce ne

preg`tea pe to]i, se schimba [i dânsa luându-[i hainelebune [i mergeam cu to]ii la biseric`. Ticu nu o a[tepta.Mergea înainte [i când ne întorceam acas`, el venea cu al]ib`rba]i. De altfel, aceast` comportare a lui, nu e de preamare mirare, c`ci la sat, femeile nu sunt idolarizate ca laora[. Ele sunt necesare b`rba]ilor în toate privin]ele, dar nusunt obiect de închinare sau adorare.

Când ne întorceam de la biseric`, primul lucru pe careîl f`cea Mama, era schimbarea hainelor. La împ`turea fru-mos [i le punea în lada dânsei, de unde le luase, îmbr`cahaine mai de rând pentru a ne preg`ti mâncarea [i a neservi masa. Înainte de mas` totdeauna spuneam „Tat`lNostru" rostind dup` Ticu. Apoi, se împ`r]ea anafor` dincornul de prescur`, pe care îl aducea de la Sfânta Biseric`,cu grij` s` nu se piard` nici o f`râmitur`.

La mâncare, Mama, ca [i Ticu, era foarte cump`tat`.De multe ori, când mânca un m`r sau un strugure, nu-l ter-mina, ci ni-l d`dea nou`. Eu îi spuneam: „acum mânc`-lMam`, tot!" Ea îmi r`spundea: „am mâncat destul" [i nu maimânca mai departe. Natural, c`-l terminam noi.

În gr`dina noastr` nu rezistau arborii fructiferi, fiindc`solul era ap`toas. Adev`rat, Ticu f`cuse [an] [i plantase înmai multe rânduri diver[i arbori. Din lipsa de fructe, Mamacump`ra, toamna târziu, de la o ]igan`, Maria Culii, ofelder` de pere de toamn`. Ce însemna o felder` de perepentru atâ]ia copii? Aproape nimic! Mama le punea bine,undeva, de numai dânsa [tia locul. Din când în când, iarna,înainte de culcare, ne aducea câte una sau dou` pere. Let`ia în patru pe fiecare [i ne d`dea la to]i. Eram a[a de

69

70

mul]umi]i. Parc` luam Pa[ti. Dânsei, ce putea s`-i r`mân`din dou` pere împ`r]ite la cinci copii? „Mam`", îi spuneam,„Dumitale nu ]i-a r`mas nimic". Ariton îi întindea bucata lui[i Mama mu[ca din par`, spunând: „Dac` mie nu mi-ar`mas nimic s` m`nânc, mi-a]i r`mas voi, [i aceasta m`bucur` cel mai mult". Astfel, noi, veseli, mergeam la cul-care. Ea r`mânea mai departe s` toarc`, spunându-ne: „Nuuita]i s` v` face]i ocina[ele"!, adic` rug`ciunile.

Dup` cum era de cump`tat` în chivernisirea mânc`rii,tot a[a era [i la îmbr`c`minte. Dorea cur`]enie [i modestie.Avea sim]ul pudorii [i a jenei. Nu f`cea gesturi triviale [i nicinu vorbea vulgarit`]i. A fost de o moralitate exemplar`, întoate [i mai ales în c`s`torie. Odat` încheiat acest capitol,a r`mas fidel` vechiului jur`mânt pân` la moarte. Câtprive[te înc`l]`mintea, de prim`vara pân` toamna umbladescul]`. Iarna purta cisme din piele moale de capr`. Nu aluat niciodat` pantofi. Ne-a spus s` o îngrop`m cu sandale,s`-i fie mai u[or pe drumul ve[niciei.

Dar, o mam` în mijlocul atâtor copii trebuiea s` fie [icurajoas`. Bun`tatea ei nu se c`dea s` decad` în sl`bici-une. Ea avea datoria s` fie [i sever` în anumite situa]ii, iarMama era. Nu odat` a folosit nuiaua sau joarda. „Cine cru]`nuiaua, ur`[te feciorul" ( Cf. Prov. Solomon 13,24). Mamanu a cru]at-o.

Mama prin devotamentul ei fa]` de noi to]i, de zi [inoapte, î[i ar`ta iubirea ce ne-o purta. Aceasta o con-statam, mai ales, când se ab`tea asupra noastr` vreun r`usau boal`. Atunci, plângea din adâncul inimii. Avea darullacrimilor. De multe ori m` gândesc acum, c` inima ei p`rea

a fi sc`ldat` într-un lac de lacrimi. Altfel nu-mi pot explica deunde au putut izvorî atâtea lacrimi în decursul întregii salevie]i?

Între fra]i apar [i disensiuni, neîn]elegeri, gelozii, dac`nu chiar invidii [i du[m`nii. A[a au fost înainte cu mii de anisau veacuri, a[a suntem noi acum. Cain îl ura pe Abel;Esau pe fratele s`u Iacob; fiul mai mare pe fratele s`u maimic, din parabola Fiului R`t`cit, etc.

P`rin]ii sunt chema]i s`-i împace pe to]i. Când nece-sit`]ile sunt multe [i posibilit`]ile modeste [i pu]ine, estefoarte greu. Mama, c`uta din r`sputeri, s` ne arate c` nu]ine la unul mai mult decât la cel`lalt, când unul sau altuldintre noi îi spuneam; „de ce ]ii mai mult la Tonic`, Mih`il`,sau Anu]a"? Ea ne r`spundea: „nu ]in nici cu unul nici cualtul. Mai bine zis, eu ]in cu to]ii. S` fie armonie [i pace încas`, nu-s mai aproape de unul [i mai departe de cel`lalt.Eu sunt cum e fereastra: nici afar`, nici în cas`, ci la mijloc.A[a sunt [i între voi. Dup` cum prin fereastr` p`trunde încas` lumina [i c`ldura, a[a vreau s` fiu [i eu între voi:lumin`, c`ldur` [i dragoste". {i mai ad`uga: „cei care n-aucopii se plâng, dar ei [tiu ce-i necazul? Dac` eu a[ puteas`-mi tai [i s`-mi împart inima, a[ t`ia-o în opt buc`]i egale[i-a]i vedea c` pe to]i copiii mei cei opt îi iubesc la fel".

De multe ori, când vorbea de toate acestea se gândeapoate [i la copil`ria ei dureroas`, când r`mase orfan` demam`, apoi la tot ce s-a ab`tut asupra ei de atunci încoace,din cauza copiilor, f`r` a avea pe cineva ca s` o mângâie.Vorbele ei erau totdeauna de triste]e. Co[buc ar spune c`ele erau: „Plâns de îngrop`ciune".

71

72

Un alt sacrificiu suferit de Mama a fost pierderea total`,la vârsta de 36 de ani, a întregii sale danturi. Aceasta s-adatorat pierderii calciului, în urma atâtor sarcini [i na[teri.Mai întâi, a suferit foarte mult pentru extragerea acesteidanturi. Acum 60-70 de ani, extrac]ia se f`cea, mai ales lasate, foarte rudimentar, cu cle[tele sau cu sfoara, din parteaunui ]`ran, f`r` nici un antinevralgic sau anestezic.

Ce dureroas` încercare pentru o femeie, reletiv tân`r`,care nu numai c` nu putea s` se hr`neasc` normal, cu gust[i pl`cere, dar mai [i suferea pentru pierderea tinere]ii [i afrumuse]ii, prin lipsa danturii.

O dantur` este ca o podoab`, chiar [i pentru o femeiesimpl`. Va fi regretat Mama aceast` lips`, dar atâta a sufer-it pân` a pierdut to]i din]ii [i toate m`selele, încât, de[i i-ampropus în mai multe rânduri s`-[i comande o protez`, arefuzat categoric. Din acest motiv, pân` la sfâr[itul vie]iisale s-a hr`nit foarte greu, f`r` a mai sim]i adev`ratul gustal mânc`rii, neavând posibilitatea s` o amestece [i s` ozdobeasc`. Coaja de pâine o „mozolea," cum spunea ea,ore întregi pân` o putea înghi]i. Odat`, i-am dat doi sâmburide nuc`. I-a luat [i mi-a spus: „o s` ]i-i ar`t, Ghi]`, a[a cummi-i i-ai dat: disear`". Cu alte cuvinte, neputându-i zdrobi,nu-i putea nici înghi]i.

Când ne gândim cât de preocupat` este lumea s`savureze o mâncare aleas`, atunci ne putem da seama desacrificiul Mamei mele. Ea a fost lipsit` de bucuria gustului,înc` de la vârsta de 36 de ani. Numai cei st`pâni]i de pati-ma mânc`rii pot aprecia gradul acestui sacrificiu. Este sufi-cient s`-i ceri unui om s`n`tos, s` se ab]in`, nu mai mult, ci

o singur` zi de la mâncarea gustoas`, pentru a puteacânt`ri durerosul sacrificiu al Mamei mele. A[a, încet, încet,priva]iunile [i mizeria vie]ii au ros din Mama, atât în trup, cât[i în suflet.

Adesea ne spunea: „Fereasc` Dumnezeu, s` nu deaomului cât poate r`bda". Nu odat`, ajuns` în vârful ascu]it[i suprem al durerii, implora [i ea pe Dumnezeu, ca odin-ioar` profetul Ilie, spunînd: „nu mai pot. Ia-m`, ia-m`Doamne"! Uneori, se mira, cum de nu [i-a pierdut mintea?Apoi concludea: „datorit` lui Dumnezeu care m-a sus]inut [im-a ajutat".

Când î[i dorea moartea o întrebam: „de ce Mam`"?„Pentru c`", r`spundea ea, „acolo nu se mai schimb` bucu-ria în durere [i nici fericirea în nenorocire. Acolo nu mai estetoamn` sau iarn`, ci numai prim`var`. Acolo nu mai estedu[m`nie [i ur`, ca în aceast` lume, ci numai în]elegere [idragoste. Acolo întristare nu exist` ca aici, unde ea se facec` fuge dar, în realitate, ea numai se ascunde la câ]iva pa[ide noi, pentru a se întoarce iar`[i înapoi. Iat` de ce via]apare uneori mai insuportabil` decât moartea".

Într-o Duminic` diminea]a, a venit Mama în [ur` s` m`scoale mai devreme ca de obicei. „Hai Ghi]`, dragul mamii,scoal`-te [i te du pentru mine, la Bazna, cu trei litri de lapte[i 10 ou`, c`ci n-avem nici un ban [i nu m` pot duce, fiindc`fac curat în cas` [i s` v` preg`tesc hainele de biseric`".

A[a de duios m-a rugat Mama, încât am învins ispitasomnului dulce. M-am sculat, m-am sp`lat [i am plecat.Aveam 12 ani. Ajuns în Bazna, am vândut imediat laptele [iou`le, cum mi-a spus Mama [i am venit repede, acas`. A[a

73

74

s-a bucurat Mama! Atunci, într-adev`r, m-a pupat cu mareafec]iune. A luat banii [i s-a dus îndat` la b`c`nie. Ne-acump`rat crem` de ghete [i de la m`celar, o jum`tate kg.de carne [i o lumânare pentru biseric`. A[a c`, am putut înacea Duminic` s` ne lustruim p`pucii, s` aprindem olumânare la biseric` [i la reîntoarcere, s` mânc`m cu to]iicarne de oaie.

Acest fapt dovede[te c`, de[i Ticu [i Mama erau har-nici, existau [i momente cu lipsuri în cas`. Treceaus`pt`mâni, uneori luni, pân` când puteau cump`ra un picde ]uic` pentru întreaga familie. Alteori, dac` b`tea grindi-na sau ghea]a, toat` recolta de grâu era compromis` [ihrana noastr` se diminua. Ca mam`, te doare inima cândnu po]i astâmp`ra foamea copiilor t`i.

A[a tr`iau [i trudeau p`rin]ii mei. Când m` gândesc laMama, cât a muncit, cât a alergat, cât a plâns, îmi dau [imie lacrimile. Parc` îi v`d fruntea încre]it` de necazuri [i degânduri, fa]a ars` de soare, ca la atâtea mame de la ]ar`.Fiin]e sfinte. Martire anonime [i necunoscute de nimeni.Muncind pân` la mormânt, f`r` s` a[tepte nimic, de lanimeni; mul]umire sau r`splat`. Doar fiii lor s` fie mai ferici]idecât ele [i prin ei, s` fie binecuvântat de Dumnezeu întregneamul românesc.

A[a s`raci cum erau ]`ranii no[tri, chinui]i de sap` [inesomn, totdeauna mi-au fost dragi [i mi-au r`mas dragi,precum versurile lui Goga:

„La voi alearg` totdeaunaTruditu-mi suflet s` se-nchine;

Voi singuri str`jui]i altarul, N`dejdii noastre de mai bine"

Mama era prev`z`toare la toate. Când veneam acas`în vacan]e de la [coal` [i trebuia s` se reîntoarcem lastudii, la terminarea vacan]elor, Mama mereu ne spunea:„griji]i s` nu uita]i nimic: c`r]i, caiete, creioane, etc". Eu îispuneam: „las` Mam`, c` [tim noi". Iar, ea îmi r`spundea:„dar, la vacan]a de Cr`ciun n-ai uitat <<testimoniul>>, adic`carnetul de note, [i a trebuit s` ]i-l trimit prin po[t`"? Aveadreptate! [i cât mi-ar fi de folos s` o am [i acum s`-mispun`: „nu uita, nici asta, nici cealalt`"!

O alt` cotitur` important` \n via]a familiei noastre

A[a dup` cum am amintit, Ariton, bun, frumos [idr`g`la[ ca un copil nevinovat, s-a dus la vârsta de zeceani, în 1921, la liceul cel vestit „Sf. Vasile" din Blaj. Acolo s-a acomodat repede. Urma sfaturile Mamei, date de acas`,dar [i înv`]`rile profesorilor s`i de acolo. Lunile [i anii sescurgeau repede, încât nici Cel R`u nu mai avea s` vin` s`ne tulbure bucuria, c` avem [i noi pe cineva la [coli, careva ajunge domn mare [i care ne va sprijini [i ocroti pe to]i.În vederea acestui scop, acas` nu mai contau greut`]ile cele aveam cu între]inerea lui Ariton la [coal` [i nici el nu luaîn seam` truda [i str`dania sa de a reu[i, pentru a nu facefamilia noastr` de ru[ine. Atât comportarea moral`, cât [isârgui]a lui la studii, erau foarte bune.

75

76

El cre[tea în în]elepciune [i cuno[tin]e v`zând cuochii. Când venea acas` era numai suflet [i via]`. Ascultape Ticu, dar mai ales pe Mama. O ajuta la toate, în cas`, lam`turat, la preg`tirea mesei. Sp`la vasele [i o ajuta cândf`cea pâine [i cozonac în cuptor. El era mâna ei dreapt`.„Niciodat`", spunea Mama, „Ariton n-a c`lcat cuvântulmeu". Adic`, o asculta în toate. Era o pic`tur` de uleialin`toare r`nilor sale.

Mai mult decât atât, el nu era retras [i închis. Avea oinim` larg`, comunicativ`. Ne povestea via]a de elev alBlajului. Ce a v`zut, ce a auzit [i ce a înv`]at, acolo. În spe-cial, insista asupra vie]ii religioase. Duminica mergea la bis-eric`. Cânta în stran`, iar dup` mas`, la poart`, citeafemeilor [i b`rba]ilor, din Unirea Poporului, gazet` careap`rea la Blaj, pentru popor. Sau citea din Noul Testament[i comenta, cum [tia el, textele evanghelice. To]i cei din satse uimeau de [tiin]a [i bun`tatea lui. Era un adev`ratucenic cu voca]ie de apostol.

Atât Ticu cât [i Mama erau mândri de feciorul lor,Tonic` [i nu le p`rea r`u c` l-au dat la [colile vl`dicilor dela Blaj. Totodat`, î[i d`deau seama c`, toate cheltuielile pecare le f`ceau pentru Tonic` nu erau zadarnice.Comportarea lui Ariton îi mul]umea [i îi f`cea s` mai uiteîncerc`rile trecute. El era o raz` cald` de lumin` coborât`spre bînecuvântare din partea Cerului peste familia noastr`.

A[a au trecut patru ani, aproape pe nesim]ite. Înprim`vara lui 1925, Ariton a trecut cu succes examenul deadmitere în cursul superior al liceului. Acest liceu era confe-sional. Apar]inea Bisericii Române Unite cu Roma, a c`rei

mitropolit rezida la Blaj. Aproape to]i elevii, deci [i colegii luiAriton, erau greco-catolici. Foarte pu]ini apar]ineau religieiortodoxe. Dup` cum am spus, familia noastr`, din na[tere,era ortodox`. Ajuns la liceu, Ariton, curios [i dornic, cum erael, s` cunoasc` toate, s-a interesat îndeaproape care suntdeosebirile între aceste dou` biserici [i care dintre elereprezint` adev`rul religios absolut, descoperit nou` deIisus Christos? Prin discu]ii cu colegii s`i, prin studii [i maiales, prin rug`ciune, a ajuns la concluzia c` biserica ceaîntemeiat` de Iisus Christos este cea Catolic`.

Având aceast` convingere interioar` s-a hot`rât, s` oîmbr`]i[eze [i s` treac` la biserica greco-catolic`. Acestlucru nu era, îns`, u[or. Mai întâi, ce vor zice p`rin]ii? Cums` p`r`se[ti religia sfânt` în care te-ai n`scut [i în care aifost botezat? Apoi, fiind el minor, statul punea tot felul depiedici, favorizând biserica ortodox`. Ca s` fac` acest pastrebuia s` ob]in`, nu numai consim]`mântul p`rin]ilor, dar [itrecerea lor la noua credin]`.

La Blaj se consf`tuise el cu colegii s`i. Înten]iile lui [i lem`rtirisise unui profesor, apoi unui c`lug`r francezasum]ionist, care le era profesor de francez`. C`lug`riiasum]ioni[ti posedau un mic internat pentru elevii buni [idornici de a deveni preo]i. Acesta, cunoscând evlavia luiAriton [i sârgui]a sa la studii, i-a promis c`-l va primi ca bur-sier în internatul asum]ioni[tilor, în anul viitor.

Întors acas`, în vacan]a mare de var`, a dezv`luitMamei, apoi Ticului [i tuturor, planul s`u. A început s` neexplice nou`, cum Iisus Christos a numit pe Sfântul Petru,cap al bisericii. Cum, acesta a mers în predicarea

77

78

Evangheliei pân` la Roma [i c` acolo a fost condamnat dep`gânul Împ`rat Nero, la moarte, prin r`stignire cu capul înjos. Urma[ii Sfântului Petru sunt Papii de la Roma. Ace[tiareprezint` biserica adev`rat` a lui Iisus Christos.

Mai mult. Chiar poporul român, noi românii, am primitcre[tinismul de la preo]ii [i coloni[tii romani, care subÎmp`ratul Traian au ocupat ]ara noastr` [i care, atunci, senumea Dacia. Dac`, acum, noi românii, în cea mai mareparte nu suntem catolici, se datore[te bulgarilor [i grecilor,care în 1054 s-au rupt de Roma din motive politice [i dinorgoliu [i au silit [i poporul român s`-i urmeze.

„Acesta fiind adev`rul", continua fratele meu, „eu sunthot`rât s` trec la catolicism, reprezentat la noi de BisericaRomân` Unit`, de la Blaj. De altfel, [i la noi în sat, bisericu]adin cimitir este greco-catolic`. Toate slujbele [i datinile suntca la ortodoc[i, dar e recunoscut ca [ef al bisericii Papa dela Roma. Când preotul ortodox de la noi este bolnav sauplecat de acas`, nu e a[a c` oamenii merg la biserica dincimitir, a[a cum merge]i [i D-voastr`? Eu m-a[ bucurafoarte mult dac` D-voastr`, nu numai c` v-a]i învoi ca eu s`trec la catolicism, ci a]i trece [i D-voastr` împreun` cumine".

Cu aceste explica]ii i-a pus pe gânduri pe p`rin]ii mei.Lui Ariton nu i s-a dat nici un r`spuns definitiv, ci: „o s` nemai socotim. O s` vedem". Ticu nu era, nici pentru, dar nici,contra. Mama era contra. „Cum s`-mi p`r`sesc eu religiaîn care m-am n`scut [i în care am fost botezat`?", spuneaea.

Dup` câteva zile, Ariton, iar a început argument`rile,

dând un exemplu, c` un coleg al s`u a fost în situa]ia noas-tr` [i p`rin]ii i-au permis [i a trecut la catolicism.Formalit`]ile nu sunt de nedep`[it. Trebuie s` veni]i cu minela Tribunalul din Dumbr`veni, ca el s` dea o decizie oficial`,cum c` el nu se împotrive[te trecerii noastre la catolicism.La insisten]ele lui Ariton, Ticu s-a pronun]at de acord, Mamaînc` mai ezita.

Ariton, luându-o alt` dat` de o parte, îi explic` din nou,„c` pân` [i în lumea cealalt`, sufletele care au murit [i n-auisp`[it totul în via]`, vor merge într-un loc cur`]itor numitPurgatoriu [i dup` un timp ajung în Rai. Acest adev`r bis-erica ortodox` nu-l admite, pe când Iisus Christos înva]`acest lucru. Apoi, Mam`, dac` voi face aceast` trecere vafi [i pentru D-voastr` mai u[or. Voi fi primit la CasaDomnului, la înternatul c`lug`rilor asum]ioni[ti [i D-voastr`n-o s` mai ave]i nici o cheltuial` cu mine pentru mâncare [ilocuin]`. În acest caz a]i putea aduce [i pe Ghi]` la [coal`,la toamn`, la Blaj [i ceea ce a]i fi cheltuit pentru mine ve]icheltui pentru el. Mam`, tu [tii bine, c` eu totdeauna te-amascultat, f` [i D-ta acum, dup` voia mea, mai ales c` evorba de mântuirea sufletelor noastre. Cum s` mai r`mâneu în biserica ortodox`, când eu sunt convins c` nu e eabiserica cea adev`rat`"?

La aceste multiple motive invocate de Ariton [i la insis-ten]ele lui ne[ov`itoare, Mama s-a înclinat, spunînd: „am s`gr`iesc [i cu Ticu, [i pentru copii ce nu face o mam`? Î[ip`r`se[te chiar [i religia".

Dup` câteva zile, Ticu, Mama [i Ariton, erau în drumspre Tribunalul din Dumbr`veni, c`ci atunci, satul nostru

79

80

apar]inea din punct de vedere judec`toresc de acest tribu-nal. Acolo au întâlnit opozi]ie. Ariton, nu s-a l`sat, nici întim-idat [i nici b`tut. A început a le dovedi adev`rul catolicismu-lui, spre mirarea, nu numai a p`rin]ilor mei, dar chiar [i aautorit`]ilor judec`tore[ti. Un tân`r de 15 ani s` cunoasc`a[a de bîne istorie bisericeasc` [i mai ales, s` aib` curaj s`o expun` înaintea unui tribunal. R`spunsul a fost: „Merge]iacas` [i ve]i primi în scris"!

Zilnic a[tepta Ariton, cu ner`bdare, po[ta. Dup` vre-ozece zile a sosit, în sfâr[it, r`spunsul a[teptat. El s`lta debucurie, citînd r`spunsul pozitiv al tribunalului. L-a cititp`rin]ilor [i le-a spus c` mai trebuie f`cut un pas [i anume:s` mearg` împreun` la preotul ortodox, s`-i prezinte apro-barea tribunalului, ca dânsul s`-i [tearg` din registrul paro-hial ortodox [i s` se duc` apoi la preotul greco-catolic, cas`-i înscrie printre enoria[ii s`i.

Acest demers necesar i-a umbrit pe p`rin]ii mei,fiindc` ei erau în raporturi foarte bune cu preotul ortodox.Pân` la urm` au f`cut [i acest ultim pas. Ariton a cerut ime-diat o dovad` de la preotul greco-catolic, cum c` p`rin]iimei [i dânsul fac parte, prin credin]a lor, din biserica greco-catolic` din comuna Boian.

A[a au ajuns p`rin]ii mei, împreun` cu cel mai buncopil al lor, Ariton, greco-catolici, trecere care a hot`râtsoarta viitoare a familiei noastre.

A doua zi, Ariton s-a sculat de diminea]`, s-a dus pe josla Cetatea de Balt`, de unde a luat primul tren spre Blaj.Acolo, s-a dus la secretariatul liceului Sf.Vasile, rugându-ses`-l treac` [i pe el pe lista greco-catolicilor, ca împreun` cu

colegii lui s` poat` urma cursurile lec]iilor de religie. Deacolo s-a dus la internatul „Casa Domnului", unde a stat devorb` cu superiorul, care i-a spus c` este primit în internat[i c` la toamn` poate veni s` locuiasc` acolo.

Întors acas` era numai bucurie. Ne-a povestit detoate: cum a c`l`torit [i ce a rezolvat la Blaj. A pupat-o peMama cu o deosebit` afec]iune [i mul]umire. Dânsa s-asim]it foarte mi[cat` de aceast` aten]ie a lui Ariton, dar pede alt` parte, bucuria lui nem`surat`, o puse pe gânduri,întrebându-se: „fi-va oare aceasta un semn bun"? Pentru]`rani, care au sim]ul realit`]ii, [i mai ales pentru Mama,care trecuse prin atâtea, extremele d`deau de gândit. Deci,aceast` întrebare era pentru ea normal`. Viitorul, îns`, vada r`spunsul, dac` drumul ales va fi drumul care duce laizbînd`.

Plecarea mea la [colile din Blaj

Ariton, dup` aceast` trecere la catolicism, mergeaîmpreun` cu p`rin]ii mei la biserica greco-catolic`. Seducea în stran` [i cânta. P`rin]ii mei se bucurau de acestfapt [i nu prea sim]eau deosebirile dintre cele dou` biserici.Începuser` a se adapta [i obi[nui în noua biseric`. Ba, une-ori spuneau c` preotul greco-catolic vorbe[te mai frumos [imai pe în]elesul tuturor, decât cel ortodox.

Ariton era mul]umit, dar astâmp`r nu avea. A[tepta s`treac` timpul, s` vin` luna Septembrie, s` mearg` în noualocuin]`, unde va avea condi]ii mai bune pentru a înv`]a [ia se preg`ti pentru via]`. În acela[i timp, nu-mi da nici mie

81

82

pace. Mereu m` pisa la cap s` m` duc [i eu la [coal`, laBlaj. S` nu-mi fie fric`, c`ci nu e greu. {i unde voi sim]igreut`]i la înv`]`tur`, el m` va ajuta.

Eu aveam atunci 12 ani. Absolvisem [ase clases` pri-mare. Când am termînat anul [colar mi-am f`cut cruce,zicându-mi: „bine c` am sc`pat de [coal`"! Mie îmi pl`ceatare mult via]a la sat. De altfel, nu cuno[team alt` form` devia]`. Apoi, grija vitelor, a oilor, lucrul câmpului, nu-midispl`ceau. Din contr`. Îmi pl`cea s` avem vite frumoase,s` m` duc cu ele la p`[une. Îmi pl`cea s` merg cu Ticu laplug. S` pun cucuruz dup` plug, pe brazd`. Luam seamacum ara dânsul [i nu odat`, ar`tîndu-mi el, am tras [i eucâteva brazde. Eu m` bucuram, dar [i el se bucura, c`cimai putea astfel s` se odihneasc` [i s` r`sufle un pic, pân`m` întorceam eu din cel`lalt cap`t al locului.

Mai mult. M` gândeam c`, fiind eu cel mai mic în fam-ilie, voi fi mo[tenitorul cur]ii p`rinte[ti [i îngrijitorul p`rin]ilorla b`trâne]e. Fra]ii mei, V`s`lie [i Ioan se vor c`s`tori. Vorpleca în alt` parte, iar eu voi r`mânea pe curtea noastr`. La]`rani, a[a era în timpul acela. Genera]iile se succedau f`r`prea multe fr`mânt`ri [i drame. De obicei, cel mai mic eracontinuatorul casei familiale. Acum, nu mai este a[a. Via]ala ]ar` [i-a mutat albia. Acum, alte valuri curg la vale. Toateaceste gânduri ale mele [i întrev`zute de altfel de p`rin]iimei, veneau acum s` se n`ruie datorit` insisten]ei luiAriton, ca s` fiu [i eu dus la [coal` mai departe. Eu m`opuneam, nu numai c` trebuia s` înv`] înc` mult pân` voiajunge, m`car dasc`l sau notar, dar [i faptul c` m` duc înstr`ini, într-un ora[ necunoscut. Aici în sat, toate îmi erau

cunoscute: casa, curtea, vitele, câinele, vecinii, biserica.Aici aveam prieteni, copii, vecini [i fo[tii colegi de [coal`, cucare ne jucam pe uli]`, în gr`din`, sau mergeam împreun`la p`[unat cu vitele. Deci, nu m` duc! Sem`nam Ticului înaceast` privin]`. Nici lui nu-i pl`cea str`in`tatea. Apoi, m`gândeam s` realizez ceea ce n-a realizat Octavian Goga,exprimându-[i nostalgia [i regretul în poezia:

„De ce m-a]i dus de lâng` voi,De ce m-a]i dus de-acas`?S` fi r`mas fecior la plug,S` fi r`mas la coas`!"

Timpul t`cea [i tot trecea, iar Ariton nu se astâmp`ra.El mereu ne d`dea zor. Când mie, când lui Ticu, cândMamei. La ezit`rile Mamei [i ale Ticului, el spunea:„adev`rat c`, Ghi]` v` este de mare ajutor, dar nu-i maipu]in adev`rat, c` mai ave]i pe ceilal]i doi feciori, pe V`s`lie[i Ioan, care v` pot ajuta. Apoi, ceea ce e mai important eviitorul lui Ghi]`. Altfel va fi via]a lui la ora[ [i alta la sat.Altfel e s` fi domn [i altfel e s` fii ]`ran. Când îl ve]i vedeacu diplom` [i cu serviciu nu v` va p`rea r`u. Ve]i fiimul]umi]i".

Tot a[a m` l`murea [i pe mine în toate zilele. Pân` laurm`, venind de la biseric` în ziua Adormirii MaiciiDomnului, adic` Sfânta Maria Mare, la insisten]ele lui, i-amspus: „bine, voi veni". Ajun[i acas`, la masa de amiazi,toat` lumea fiind bine dispus`, Ariton a ob]inut [iconsim]`mântul p`rin]ilor mei.

83

84

În vederea acestei plec`ri au început preg`tirile. Mamas`-mi spele [i s`-mi cârpeasc` lenjeria, Ticu s` lase pefra]ii mei ceilal]i s` mearg` la Media[ s` vând` un porc, cas` am bani pentru înscriere [i pentru c`r]i, apoi pentruchirie, unde voi locui.

Cât m` prive[te, trebuia s` merg [i s` caut în podulcasei c`r]ile care le aruncasem acolo, când am terminatanul [colar, socotind c` nu-mi vor mai trebui niciodat`.Trebuia s` fac acest lucru pentru ca s` m` preg`tesc laexamenul de admitere la liceu. Ariton, la ezit`rile mele,mereu era lâng` mine cu îndemnurile sale. St`ruind el, amînceput iar s` citesc. El m` asculta [i m` corecta. Deasemenea, am reluat aritmetica, repetând cele patruopera]ii: adunare, sc`dere, înmul]ire, împ`r]ire. Am înv`]ats` [tiu, ca Tat`l Nostru, tabla înmul]irii.

Ariton a plecat în 10 Septembrie la Blaj, ca s` seinstaleze în internat, iar pe mine s` m` înscrie la examenulde admitere la liceu. Eu, înso]it de Mama, am plecat în 14Septembrie 1926, cu carul cu vacile pân` la Cetatea deBalt`, iar de acolo, cu trenul. Pân` la Cetate au venit amân-doi fra]ii mei, V`s`lie [i Ioan, care au adus carul cu vacileînapoi acas`.

Desp`r]irea nu mi-a fost u[oar`. Cum s` spun larevedere, sau cum spun domnii adio, la tot ce-mi era scump[i drag în satul copil`riei mele? P`rin]ilor, Mamei, Ticului,fra]ilor, surorii mele, vecinilor, prietenilor de joac`, de[coal`, de glume? Cum s` m` despart de cas`, de curte,de grajd unde erau vitele, de oi [i mai ales de câineleGherman, care era legat [i care presim]ise plecarea mea,

c`ci se zb`tea în lan], ca din gur` de [arpe? S` te separi detoate acestea, însemna a rupe ceva din mine însumi. Cândte mu[c` [i te rupe un câine nu e[ti tu de vin`, dar când terupi tu de voia ta, pe tine însu]i, atunci e altceva.

Fratele meu Ioan, a strigat Mamei: „haide]i odat` cudesagii, c` am prins vacile!" Eu ezitam dar, n-aveamîncotro. M-am dus la Ticu, l-am pupat [i el mi-a spus:„Dumnezeu s` te ajute, copilule", iar Mamei, „ai grij` de elunde îl bagi în gazd`"!. Eu n-am mai putut s`-mi re]inlacrimile care m-au podidit. Am fugit repede în grajd. Ams`rutat pe bot vi]elul, apoi m-am dus la Gherman, l-ammângâiat [i pe el [i am venit imediat înapoi. M-am urcat încar lâng` Mama, pe o scândur`. Poarta era deschis`.Fratele meu Vasile, de pe ceagl`u, cu biciul în mân`, a datdrumul vacilor: cea Leni, heic Rezi. A[a m-am desp`r]it decurtea p`rinteasc`, coborând la vale Uli]a C`]elii, spre garaCetatea de Balt`. Câinele Gherman se mai b`tea în lan] [il`tr`turile lui de p`rere de r`u le auzeam din dep`rtare. Ticuînchise poarta în urma noastr`. A[a s-a închis [i poartacopil`riei mele.

Coborând în car pe Uli]a C`]elii ne-am întâlnit cu unb`trân, Mo[ Zachiub a Ta[cului. El a întrebat pe Mama: „Tu,Oan`, unde merge]i a[a schimba]i în zi de lucru"? Mama i-a r`spuns, mândr`: „Bade Zachiu, îmi duc al doilea copil la[colile cele vestite din Blaj". Mo[ Zacheu, auzind acestlucru, a f`cut semn cu mâna fratelui meu Vasile, care mânavitele spunând: „opre[te, opre[te, V`s`lie"! Fratele meu aoprit vacile [i b`trânul a c`utat în „j`[c`ul" cu t`bac [i mi-adat o „pi]ul`", ban care valora atunci cam un leu de acum.

85

86

Eu am fost foarte mi[cat [i mirat de aceast` aten]ie ab`trânului, mai ales c` noi nu eram rude cu dânsul. Dându-mi pi]ula el mi-a spus: „M`i copile, iac` î]i dau [i eu unb`ni[or. Du-te la [coal` [i înva]` bine, c`ci ]ara noastr` aremare nevoie de oameni înv`]a]i!" Eu i-am mul]umit frumos,spunându-i c` m` voi sili s` nu fac satul de râs.

De atunci [i pân` azi, eu n-am uitat pe Mo[ Zacheu, cup`rul alb [i lung care-i c`dea pe gât, dar cu inima mare deromân, gândintu-se la viitorul scumpei noastre patrii.

Ajun[i la Blaj, Mama m-a tocmit în gazd` în hul`, la ofemeie v`duv`, aproape de internatul unde locuia fratelemeu Ariton. Eu locuiam [i dormeam în hul`, iar de mâncareluam masa la internat, cu Ariton, c`ci Mama se tocmise înacest sens cu superiorul micului seminar, contra taxei de500 lei lunar.

Ducându-m` a doua zi cu fratele meu la liceu, el aprezentat actele mele la secretariat. Întrucât eu terminasem[coala primar` cu note foarte bune, am fost scutit s` maidau examen de admitere la liceu. Am fost înscris [i din 17Septembrie am început cursurile. Mama neavând ce face laBlaj, înso]it` acum de amândoi feciorii de la înv`]`tur`, s-adus la gar`. A luat trenul [i s-a întors acas`. Când ne-amdesp`r]it, m-a pupat [i mi-a spus acelea[i cuvinte pe care ile spusese lui Ariton, cu cinci ani înaînte: „Dragu Mamii,Ghi]`, eu m` întorc acas`, tu r`mâi la [coal`, aici. Poart`-te bine [i înva]` ca s` nu ne faci de ru[ine. S` nu faci ca Iondin C`pâlna. Întâlnîndu-m` odat` cu mama sa pe tren, amîntrebat-o: Tu Veronic`, cum a ie[it copilul t`u? Adic`, cuma reu[it la examen? Ea mi-a r`spuns: cum s` iese, tu Oan`,

ia pe u[`, adic` a r`mas corigent". Eu n-am putut s`-i spunnici un cuvânt. Am început s` plâng cu hohot, în timp cetrenul fluiera [i se îndep`rta ducând pe Mama, inima mea,spre cas`, f`r` mine. Ariton m-a luat de bra], spunându-mis` nu plâng, [i: „hai la locuin]a cea nou`, c` aici e locul t`u".A[a am fost dus [i a[a am început eu [coala la liceulSfântul Vasile din Blaj. Era toamna anului 1926, lunaSeptembrie.

Drumul urmat de fratele meu, Ariton

Trecerea p`rin]ilor mei, împreun` cu Ariton, la religiagreco-catolic`, nu a antrenat, automat, trecerea întregeinoastre familii, deci [i a celor doi fra]i Vasile [i Ioan, precum[i a mea, la catolicism.

Înscris la liceul din Blaj, Ariton mi-a spus s` urmez cur-sul de religie de la greco-catolici, de[i oficial, eu eram orto-dox. În vara anului 1927, în timpul vacan]ei de var`, amf`cut [i eu acelea[i demersuri ca [i el, la Dumbr`veni [i -astfel - am intrat în sânul religiei p`rin]ilor mei.

Ariton, la internatul c`lug`rilor francezi asum]ioni[ti (aAdormirii Maicii Domnului), se sim]ea foarte bine. Înv`]afoarte mult [i datorit` ascult`rii [i observ`rii programului,era apreciat. Ceea ce îl preocupa cel mai mult era via]a reli-gioas`. Întreg programul institu]iei era îndreptat în aceast`direc]ie. Ariton era sensibil la toate. Plin de evlavie, î[iîndeplinea toate îndatoririle în mod con[tiicios. A[ îndr`znis` spun, în mod aproape scrupulos. Se spovedea

87

88

s`pt`mânal. Se împ`rt`[ea zilnic [i — adeseori — î[ipunea întrebarea: dac` m-a[ face, nu numai preot, dar [ic`lug`r, ca ace[ti superiori francezi, ai mei?

În anul [colar 1927/28 era prin clasa a [aptea liceal`.Colegii clasei lui au fost printre eminen]ii din liceu. Fratelemeu a ajuns printre primii. Era al doilea din clas`. Tot în anulacela s-a schimbat durata claselor liceale, reducându-senum`rul lor de la opt, la [apte. Promo]ia lui Ariton trebuia s`fac` clasa a opta în timpul celor trei luni de vacan]` de var`a anului 1928. El a f`cut-o [i a luat în aceea[i toamn` exa-menul de bacalaureat.

Când clasa lui Ariton a terminat liceul, a f`cut un tabloude absolvire. Ariton era tare mul]umit [i povestea Mamei deto]i colegii s`i de clas`, ar`tându-i pe tablou. Apoi, a spusMamei: „Mam` drag`, pân` am ajuns de am absolvit liceulnumai eu [tiu cât am alergat, cât am muncit, cât am înv`]at[i prin câte am trecut printre str`ini, de când m-a]i dat la[coal`. Din acest motiv, te rog foarte mult, du-mi tabloul laMedia[, s` mi-l încadreze în rame frumoase, ca s` am opl`cut` amintire în via]a mea".

Cum putea Mama s` nu înplineasc` aceast` dorin]`atât de legitim` a fiului ei, Ariton?, care, cum spunea ea:„cuvântul meu niciodat` nu l-a c`lcat", adic` el f`cea tot-deauna ce-i spunea Mama.

A luat tabloul, l-a dus cu grij`, tot pe jos, pân` laMedia[, unde a pl`tit de l-a încadrat un specialist în rame.{i, tot în mân` [i tot pe jos, 16 km., l-a adus Mama înapoi,acas`. Numai c` n-a c`zut istovit` de oboseal`. Ajuns`acas` ne-a spus: „nu-mi pare r`u, c`ci Ariton merit` orice

jertf` din partea mea". Lui Ariton i-a pl`cut foarte mult încadrarea tabloului. A

mul]umit Mamei s`rutând-o pe obraz. Din nesecata ei fân-tân` de lacrimi, a l`crimat iar Mama, dar de ast` dat`, debucurie.

Dup` bacalaureat a venit Ariton acas`. Punându-i-seîntrebarea, ce va face acum, el a spus p`rin]ilor c` s-ahot`rât s` îmbrace rasa monahal`, s` se fac` c`lug`r, a[acum sunt francezii de la Blaj. Ce puteau r`spunde la aceas-ta p`rin]ii mei? Nimic, fiindc` nu aveau cuno[tin]e în ceconst` aceast` via]`, iar de alt` parte, dac` copilul lor celdrag, Tonic`, acolo g`se[te mângâiere [i fericire, cum arputea ei s` se opun`? În orice caz, î[i d`deau seama c` totce pl`nuiser` ei sau speraser` ca viitor al scumpei lorodrasle, s-a n`ruit peste noapte. C` omul propune [iDumnezeu dispune.

Acestei nea[teptate hot`râri i se mai adaug` o umbr`.El urma s` plece la noviciat la Beiu[, pentru un an deprob`. În tot acest timp, el nu mai avea vacan]`, nu maiavea voie s` p`r`sesc` mân`stirea, deci nu ne puteam, niciîntâlni, nici vedea, nici la Cr`ciun [i nici la Pa[ti. Dar dup`aceea?

Lovitura desp`r]irii nu era u[oar` pentru niciunul dintrenoi, c`ci to]i eram foarte ata[a]i de Ariton, nu numai ca frate,dar ca bun`tate [i dragoste. Lovitura a fost cea mai greapentru Mama. Separarea de Ariton era, realmente, o ruperea unei p`r]i din inima ei. Plâns [i iar plâns. Dar, el omângâia, spunându-i c`, „zilnic se va gândi la ea [i zilnic seva ruga pentru ea. Din contr`, ea trebuie s` fie vesel` [i

89

90

mul]umit` c` poate d`rui unul din copiii ei, defînitiv luiDumnezeu. Apoi, de câte ori ai venit la Blaj, ai v`zut pe aceic`lug`ri, ai stat de vorb` cu ei [i totdeauna ai fost încântat`de ei. Ce via]` frumoas`, ce via]` sfânt` duc. Cu ajutorul luiDumnezeu, a[a vreau s` fiu [i eu. D-ta nu ai vrea"? PlânsulMamei, plânsul Rahelei, plânsul tuturor mamelor, ai c`rorcopii nu mai sunt, ai c`ror copii nu le mai apar]in. Moartetrupului pentru via]a sufletului. Cui îi este dat s` în]eleag`,s` în]eleag`. Ariton a în]eles. P`rin]ii s-au supus, ca Avramla jerfirea lui Isaac.

Plecarea la Beiu[, unde c`l`g`rii asum]ioni[ti aveau omân`stire pentru noviciat, nu a întârziat. În 15 Octombrie1928 i s-a deschis lui Ariton u[a mân`stirii. Apoi, s-a închisdup` el [i închis` a r`mas pân` în 15 Octombrie 1929.Exact un an de prob`. Supus la toate încerc`rile, la toatepeniten]ele, la toate umilîn]ele. La toate s-a aplecat, petoate le-a împlinit cu o promtitudine care a uimit pe to]i dinmân`stire. S`r`cie, castitate [i ascultare, acestea erauvirtu]ile care i se cereau. Acestea le-a tr`it fratele meuAriton, în mod eroic, dup` spusa tuturor. Trupul s`usupunându-l robiei, iar sufletului s`u dându-i libertatedeplin`.

G`sindu-l vrednic de voca]ia c`lug`reasc` a fostînve[mântat în rasa monahal` [i numit frate, în a[teptareapreo]iei.

În timp ce Ariton f`cea îngenunchieri, post, ajun [irug`ciuni în capela mân`stirii din Beiu[, nici cei din Boiannu dormeau. Mereu ne gândeam la el [i ne rugam pentru el.De multe ori sim]eam adânc lipsa lui. Dorul Mamei nu mai

putea fi în`bu[it [i izbucnea în plâns. Acest plâns a fostdeosebit de amar, în sâmb`ta lui Laz`r, la Florii.

La noi, ca în multe alte p`r]i, sâmb`ta lui Laz`r, înaintede Pa[ti cu o s`pt`mân`, este considerat` ziua mor]ilor.Atunci, se duc mâ]i[ori, flori de r`chit`, de se pun pe mot-minte. Dup` masa acelei zile tot cimitirul e numai jale [iplâns. Toate femeile îmbr`cate în negru, cu n`frama lagur`, îi jelesc pe cei disp`ru]i. Toate î[i spun [i plâng,durerile trecute [i prezente, desc`rcându-[i astfel sufletul.

A[a s-a dus [i Mama, în acea sâmb`t` a lui Laz`r, caîn to]i anii, s`-[i descarce sufletul de atâtea poveri [i deatâtea dureri. S-a dus la toate mormintele. A mamei sale, pecare o pierduse înainte de a o cunoa[te, la T`t`lucu [i bunamaic` An`, care a iubit-o [i care a crescut-o. S-a oprit apoila mormântul lui Culu]`, acela care a fost stâlp de speran]`al familiei noastre, la mormântul blândei [i gînga[ei Anu]a,care s-a stins ca o floare b`tut` de brum`; în sfâr[it la mor-mântul îngera[ului s`u copil, Mih`il`, în care î[i puse toaten`dejdile b`trâne]ilor sale. Pe to]i i-a plâns, pe to]i i-a rugat,fie s` vin` s-o ia [i pe dânsa la ei, fie s` vin` s` o vad` cumtr`ie[te, cum îi plâng ochii, cum îi plânge sufletul, cum îiplânge inima. „Veni]i dragi copiii mei, [i vede]i pe mamavoastr` cum se usc` pe picioare de dorul vostru! [i ast`zi,mai tare ca oricând, c`ci nu numai voi nu veni]i s` m`vede]i, dar nici m`car, Ariton, care e înc` în via]` [i care nuera an s` nu vin` de la [coal` în vacan]`, la Florii [i cu carene întâlneam totdeauna sub crucea de la intrarea în ]întirim.Dar, ast`zi n-a venit. Cum s` mai pot eu tr`i f`r` voi, c`civoi a]i fost via]a mea? T`cerea voastr` de atâ]ia ani, lipsa

91

92

lui de acum, m` bag` în mormânt".Cu aceste gânduri, între via]` [i moarte, se întorcea

Mama acas` din cimitir, în sâmb`ta lui Laz`r, 1929. Obrajiiei erau ca dou` insuli]e de suferin]e, sc`ldate într-un oceande lacrimi.

Desp`r]irea definitiv` de Ariton

A trecut [i anul de prob` a voca]iei sale c`lug`re[ti, dela Beiu[ [i în luna Octombrie 1929 s-a întors Ariton la Blaj.Eu eram prin clasa a patra de liceu. La întâlnirea noastr`dup` un an, am fost foarte emo]iona]i. El, parc` mai cres-cuse, sau fiindc` era foarte sub]irel mi se p`rea mie a[a.Era îmbr`cat în hain` c`lug`reasc`, frumos la fa]` ca întot-deauna, dar nu mai era exploziv în sentimente, ca alt` dat`.Era serios [i re]inut. Via]a ascetic` de post [i rug`ciune, derenun]are la toate, l-a schimbat mult. Era marcat vizibil [i latrup [i la obraz. Programul vie]ii de mân`stire era pentru elliter` vie [i f`r` excep]ii. Mi-aduc aminte c`, el sosise cutrenul de la Beiu[, pe la cinci diminea]a, la Blaj. Pe la [asene-am întâlnit, ne-am îmbr`]i[at, dar el mi-a f`cut semn cudegetul, la gur`, s` nu vorbim pân` dup` Sfînta Liturghie,c`ci a[a prevede regulamentul c`lug`resc. O întâlnire cuun frate, dup` un an de absen]` [i totu[i s`-]i impui t`cerea,chit c` în astfel de cazuri, nici regulamentul mân`stiresc nute oblig`. Era un semn al con[tiin]ei sale, fiindc` aceasta afost conduita fratelui meu Ariton, [i cine [tie dac` nu, tocmaiaceast` scrupuloas` respectare a regulilor mân`stire[ti, nui-a gr`bit plecarea lui în mormânt, mâncându-i s`n`tatea?

De la Blaj a plecat cu trenul acas` la Boian, ca s`-[ivad` p`rin]ii [i s`-[i ia r`mas bun de la ei pentru [ase ani.El era împreun` cu al]i trei colegi români, destina]i s`mearg` în str`in`tate, s` studieze filozofie [i teologie, caapoi s` revin` în ]ar`.

Acas` a stat vreo trei, patru zile. A povestit de toate cuai no[tri. Cum a trecut anul de noviciat [i c`, acum va fi trim-is în str`in`tate pentru [ase ani: doi în Belgia pentru filo-zofie, apoi patru la Roma, pentru teologie. Ticu asculta. Nuspunea nimic. Mama plângea [i îngâna: „adic`, cum? Cumtr`iesc atâ]ia în ]ara noastr`, nu vei putea tr`i [i tu? N-a fostdestul c` nu te-am v`zut un an de zile? Numai eu [tiu câtam ars de dorul t`u! D-apoi [ase ani? Cine ne asigur` c`vom mai tr`i pân` atunci? Eu sunt sigur` c` noi nu ne vommai întâlni"! Spectrul necru]`tor al mor]ii a ap`rut atunci înfa]a Mamei mele, tot a[a cum a ap`rut în fa]a celorlal]i treicopii pe care i-a îngropat.

La toate acestea, Ariton a avut refugiu în credin]a luireligioas`. „Eu sper c` vom tr`i [i ne vom revedea, dar dac`nu"....[i aici el a exprimat gândul s`u l`untric, care pentruMama mea a fost sfâ[ietor. „[i dac` nu ne vom mai întâlni,nu trebue s` te superi. Ne vom întâlni în Cer, c`ci eu nu-]imai apar]in ]ie, ci lui Dumnezeu." Aceast` afirmare eraecoul cuvintelor Mântuitorului: „Cine iube[te pe mama samai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine"(Mat.10,37).

Aceste cuvinte au smuls din pieptul Mamei un strig`tde desn`dejde. Adic`, eu nu trebuie s` m` sup`r chiardac` nu te voi mai vedea, fiindc` tu nu mai e[ti copilul meu!

93

94

Ariton, dup` p`rerea mea, trebuia s`-[i fi exprimat gân-dul s`u prin cuvinte mai voalate [i nu într-o form` atât decategoric`. A[ zice brutal`, pentru o mam` care nu aveapreg`tirea unei vie]i religioase, atât de absolute [i radicale.Dar, acesta era Ariton. El nu avea dou` m`suri: una pentruDumnezeu [i alta pentru oameni.

Umbra desp`r]irii definitive [i-a f`cut astfel apari]ia.Dup` trei zile de [edere în Boian, Ariton s-a dus la preot,apoi la rude [i vecini de la care [i-a luat r`mas bun. Deacas` a îmbr`]i[at pe Ticu, pe sora Maria [i-apoi s-a dus lagar` la Cetatea de Balt` înso]it de Mama [i de ceilal]i doifra]i, V`s`lie [i Ioan. Eu eram la [coal` la Blaj. Desp`r]ireade la gar` a fost [i mai dramatic`. De acas` n-a voit s` iaabsolut nimic din ceea ce i-a preg`tit Mama: haine, bani.Nimic decât un pic de pr`jitur`. La gar` a fost plâns [i iarplâns. Fra]ii mei, cu lacrimi în ochi, însistau pe lâng` Mamas` nu plâng`. {i ochii lui Ariton, nemaiputând rezista, erausc`lda]i [i ei în lacrimi.

La rug`min]ile st`ruitoare ale Mamei mele, a acceptatAriton atunci o batist` de la ea. S-au îmbr`]i[at pentru ulti-ma dat`. El s-a urcat în tren, [i batista primit`, ]inut` demâna lui, flutura în vânt, în timp ce trenul îl ducea departe.Mama, le[inat` de durere, a fost ajutat` de cei doi fra]i aimei s` urce în c`ru]a care i-a adus la Cetate, iar` ea neînc-etat rostea: „Aritoane, Aritoane, scumpul [i dragul meucopil....Via]a vie]ii mele"...! Plâns [i tânguire ca la groapacelorlal]i copii, când se aruncau pe sicriu primii bulg`ri det`rân`.

Plecarea lui Ariton \n str`in`tate

Reîntors de la Boian la Blaj, Ariton a f`cut toate demer-surile necesare pentru ob]inerea pa[aportului spre a plecaîn str`in`tate. Când toate actele au fost ob]inute, în toamnalui 1929, a plecat în Belgia, într-un or`[el Saint Gerard,unde a studiat filozofia timp de doi ani. Cu el au mai mersînc` trei colegi de ai dânsului. De acolo, între]inea core-sponden]`, atât cu mine, cât [i cu familia de acas`. În mareparte, [tiam cum o duce el acolo [i el [tia ce mai facem noiaici. Toate scrisorile lui sunt pline de înv`]`tur` religioas` [ide încurajare.

Terminând cei doi ani de filosofie, în vara anului 1931,a fost trimis la Roma în vederea studierii teologiei, laUniversitatea de Propaganda Fide. Din coresponden]a ce opurtam, deduceam ce via]` spiritual` ducea el acolo. Dac`,la Beiu[, într-o modest` mân`stire periferic`, a dus o via]`religioas` adânc` [i f`r` ezit`ri, cu atât mai vârtos la Roma,centrul cre[tinit`]ii [i p`str`toarea moa[telor corifeilor apos-tolilor, Petru [i Pavel!

S-a bucurat c` se g`sea la Roma [i din motivul c`,acest ora[ era considerat mama noastr`, din punct devedere na]ional, de când tata Traian a ocupat cu legiunilesale Dacia lui Decebal. Parc`-l v`d, pe fratele meu, cu cât`curiozitate vizita columna lui Traian, muzeele istorice [i maiales locurile sfinte de pelerînaj. Cât s-o fi rugat pentru ]ar`,cât s-o fi rugat pentru p`rin]i, câte jertfe o fi oferit luiDumnezeu pentru scumpa sa Mam` pe care o l`sase în

95

96

disperare la gara Cetatea de Balt`? Numai el [i Dumnezeu[tie.

Cu toate aceste rug`ciuni [i suplica]ii, duhul cel r`u,care ne uitase un timp, se apropia iar de familia noastr`.Începuse a ne da târcoale.

În toamna anului 1931, fratele meu Ioan a fost încorpo-rat în armat`, la unitatea militar` Vân`tori de Munte dinBra[ov. Corespondam cu el. Inteligent [i iste], se descurcabine cu armata. Nu ne-am dus niciodat` la el, dar de dor neera dor de el la to]i.

În prim`vara anului 1932 a primit concediu [i a venit dePa[ti acas`. În armat`, ducând o via]` ordonat`, [i având opopot` bun`, Ioan s-a dezvoltat, s-a mai îngr`[at [i adevenit foarte frumos. La revederea lui, ne-am bucurat dininim`, iar cât a stat acas`, vreo zece zile, toat` lumea l-asimpatizat. Cu atât mai vârtos, fetele de seama sa. Toate î[id`deau ghiont [i oftau: „Ce frumos e Ioanul lui Clococean"!Oricare din ele ar fi dorit s`-l aib` logodnic, apoi mire [ib`rbat în cas`. Terminându-i-se concediul, Mama i-aumplut rucsacul cu de toate [i el a plecat la gara Media[, s`se reîntoarc` la unitatea sa din Bra[ov. Era sfâr[itulvacan]elor de Pa[ti [i pentru elevi. Ne închipuiam c` vor fio aglomera]ie [i o îmbulzeal` nemaipomenite, pe tren.Mama, prev`z`toare, îi spuse fratelui Ioan: „Ai grij`, nu v`împinge]i, nu v` îmbulzi]i, ca s` nu se întâmple ceva. Nuuita s` ne scrii, când ajungi"!

Mama, adeseori, presim]ea c` va da peste noi o alt`n`past`. Când o vedeam a[a o întrebam: „de ce e[tisup`rat`, Mam`"?

„Nu [tiu", îmi r`spundea ea, „dar ceva nepl`cut o s`dea iar peste noi, c`ci arde inima în mine".

Fratele meu Ioan a venit la Media[ cu al]i colegi militaridin sat. Într-adev`r, pe trenul personal Oradea - Bucure[tierau extraordinar de mul]i c`l`tori, în vagoane, întrevagoane [i pe sc`ri. {i mai r`u, era noapte.

Cu chiu cu vai, abia a putut s` se urce pe sc`rile unuivagon. A[a a c`l`torit ]inându-se cu mâinile de bar` [iavând rucsacul în spate. Când s-a apropiat trenul deDane[, în apropiere de Sighi[oara, cineva din vagon aîmpins pe cei din jur, ca s`-[i fac` loc s` coboare. Trenul nuse oprise înc`, dar fratele meu primind izbitura celor din fa]alui, s-a sc`pat, a c`zut [i o roat` i-a trecut peste talpapiciorului drept. A fost transportat de urgen]` la spitalul dinSighi[oara [i acolo i-a fost amputat piciorul drept din jos degenunchi.

Au trecut patru, au trecut cinci zile [i nici o veste de laIoan. Mama nu mai avea astâmp`r. S-a dus la p`rin]ii unuialt soldat din sat, care f`cea armata la aceea[i unitate cufratele meu, [i-a întrebat dac` au primit ve[ti de la fecior?Ace[tia i-au spus c` au primit o carte po[tal`, în carefeciorul le scria c` a ajuns cu bine, dar cu Ioanul luiClococean nu [tie ce s-a întâmplat, c`ci n-a mai sosit la uni-tate. Atâta i-a fost de ajuns Mamei mele ca s` fie convins`c` lui Ioan i s-a întâmplat ceva grav.

Când a venit acas`, tocmai sosise [i po[ta[ul, care ne-a adus o scrisoare de la spitalul din Sighi[oara, în care lef`cea cunoscut toate cele ce se întâmplate.

Cum a[ putea eu s` descriu durerea Mamei [i a noas-97

98

tr`, a tuturora, la aceast` nemiloas` veste? C`ci, este atâtde greu s` pui pe hârtie, în astfel de situa]ii, câteva pic`turidin sufletul t`u!

Mama, fratele meu V`s`lie [i sora Maria, s-au preg`titrepede [i au plecat la gara Media[, de unde au luat primultren spre Sighi[oara. Au vizitat pe fratele meu la spital. L-auv`zut, au povestit, toate cum s-au întâmplat [i s-au întorsacas` cu inimile cernite de durere.

I-au povestit [i Ticului cum s-a accidentat Ioan, cum i-au amputat piciorul [i c` acum a[teapt` vindecarea pentrua se reîntoarce acas`. Zdrobit [i Ticu de durere, n-a avut altcuvânt de mângâiere, decât s` spun` Mamei: „a[a-i tre-buie, dac` n-a [tiut s` se grijeasc`"!

I-am scris [i lui Ariton cele întâmplate. El, ca întotdeau-na, vedea [i în acest nenorocit caz, mâna Providen]eiDivine. Cine [tie de ce alt r`u, acest accident, îl va feri [i peIoan [i pe noi? Apoi, ca s`-[i poat` câ[tiga pâinea de toatezilele, s` înve]e o meserie, întru-cât agricultur` nu maipoate face. De exemplu: pantoferie.

Dup` izbucnirea celui de al doilea r`zboi mondial, m-am gândit la cele scrise de Ariton. Fratele meu Ioan n-a fostmobilizat din cauza invalidit`]ii sale [i astfel n-a murit prin]`ri str`ine, cum au pierit atâ]ia al]ii. El [i ast`zi tr`ie[te.

În 1932, toamna, s-a c`s`torit fratele meu V`s`lie. Astat pân` prim`vara în casa p`rinteasc`, apoi s-a mutat, nudeparte de noi, într-o curte pe care o cump`rase. NumaiMama, Ticu [i Ioan mai erau acas`. Eu eram la liceul dinBlaj, prin clasa a [aptea. A trecut iarna. A venit prim`vara cughiocei [i viorele. Toate râdeau în natur` [i ne invitau [i pe

noi s` ne bucur`m. Duhul cel r`u îns` nu ne pierdea dinvedere. Mereu î[i arunca privirile asupra noastr`. ]ineamor]i[ s` ne aduc` durere [i — de ce, nu — moarte.

Eu la [coal` m` trudeam s` înv`] zi [i noapte, pentrua sfâr[i bine anul [colar [i pentru a reu[i la examenul debacalaureat. Cei de acas` î[i d`deau silin]a pentru acâ[tiga cele necesare, atât pentru dân[ii, cât [i pentru mine.O lovitur` material` destul de grea au primit pe nea[teptatep`rin]ii mei, când o vac` [i o juninc` mare de jug s-auîmbolnivit [i au murit. Au r`mas cu o vac` [i o vi]ea. Dac`trebuia s` mearg` undeva, ca s` transporte ceva cu carul,erau obliga]i s` se roage prin vecini s` le împrumute o vac`,s` o prind` la jug cu a noastr`. Ce triste]e în sufletul Ticului,când î[i aducea aminte de num`rul mare de vite pe care îlaveam înainte!

Duhul cel r`u nu sl`bea, continua s`-[i înte]easc`lucrarea asupra noastr`, spunându-[i: "hai s`-i încerc îngradul cel mai tare, în ceea ce le-au r`mas mai scump, încopilul lor Ariton". El repeta cu noi ceea ce repetase cunefericitul Iov.

Într-o scrisoare primit` de la Ariton, din Roma, datat`pe la mijlocul lunii Mai 1933, ne spunea c` nu se simte preabine cu s`n`tatea [i c` s-ar putea s` fie trimis într-o sta]iunede odihn`, unde clima va fi mai pl`cut` decât la Roma [i c`acolo î[i va redobândi s`n`tatea.

La aceast` veste, care putea fi reac]ia noastr`, altadecât o consternare total`? Eu, la Blaj [i ei, acas`. Nuaveam altceva de f`cut, în neputin]a noastr`, decât s` nerug`m lui Dumnezeu [i s` a[tept`m.

99

100

La vreo dou` s`pt`mâni am primit alt` scrisoare de lael, trimis` de ast` dat` din Fran]a, de pe Coasta de Azur,din Lorgues, din sudul acestei ]`ri, unde p`rin]ii asum]ioni[tiaveau o cas` de odihn` pentru cei b`trâni [i bolnavi dincongrega]ia lor. Aceast` scrisoare ne-a tulburat [i mai mult,fiindc` ne d`deam seama c` trebuie s` fie ceva foarte grav,c`ci altfel nu-l trimiteau de la Roma, tocmai acum câtresfâr[itul anului [colar [i începerea perioadei examenelor.

Cum vor fi lucrat la câmp p`rin]ii mei, numai ei [tiu.Acum, când nu mai erau tineri [i puterile lor, datorit` atâtorlovituri, erau atât de sl`bite! Cu trupul [i mâinile erau lalucru, cu gândul [i inima erau la Ariton, bolnav în ]ar`str`in`. „Cine va sta lâng` el"?, se întreba Mama. Cine os`-i dea un pahar de ap` s`-[i stâmpere setea buzelor salearse de foc? Str`inii !( ?).

Eu eram la Blaj [i m` preg`team de zor pentrubacalaureat, când, într-o zi, m` trezesc cu Mama la mine.„Ce e Mam`"?, întreb.

„N-am mai putut s` rabd, dragul Mamii", îmi spune.„Am venit s` v`d ce faci, cum merge cu [coala [i s`-mi spuice mai [tii de Ariton, c`ci eu tare sunt sup`rat` [i îngân-durat`".

Tot a[a eram [i eu îngândurat [i la greutatea examenu-lui [i la greutatea bolii lui Ariton. Am îmbunat-o pe Mamacum am [tiut [i am putut [i i-am spus c` la sfâr[itul acesteiluni, Iunie, îmi vine rândul la bacalaureat [i-apoi voi mergeacas` [i împreun` vom putea suporta mai u[or aceast`dureroas` încercare, în a[teptarea îns`n`to[irii lui.

Am petrecut-o pe Mama pân` la gar`. Cu toate asig-

ur`rile mele, ea s-a întors acas` a[a cum se întoarce omam` de la un mormânt, unde [i-a îngropat un copil.

Nu peste mult timp, spre sfâr[itul lui Iunie am dat exa-menul de bacalaureat în scris. La 1 Iulie, oralul. În 2 Iulie m-am dus s` v`d rezultatul afi[at. Am trecut. M-am bucurat [im-am dus la Casa Domnului, unde locuise [i terminasebacalaureatul fratele meu Ariton, acum cinci ani, în 1928.

Când am intrat în curtea internatului, l-am v`zut pep`rintele Evrard, superiorul casei, înconjurat de mai mul]iabsolven]i. M-am dus direct la dânsul, foarte vesel, [i i-amspus c` am trecut examenul de bacalaureat. El s-a întorsspre mine foarte mâhnit. S-a uitat în ochii mei [i a începuts` vorbeasc` în`bu[it: „da, da, dar o telegram` m-a anun]atc` fratele t`u Ariton a decedat ast` noapte, doi Iulie"....[i aînceput s` l`crimeze [i eu s` plâng al`turi de el. Prinzându-m` în bra]e, lacrimile noastre se întâlneau [iroaie pe piep-turile noastre ale amândurora. Ariton avea vârsta cea maipromi]`toare: 22 de ani.

Trista veste dus` acas`

Ani [i ani de zile am a[teptat terminarea liceului [iîncoronarea lui, bacalaureatul. Iar, când a sosit clipa, s-aîmtâmplat [i nenorocirea. Cum puteam s` m` bucur, s` m`înveselesc al`turi de colegii mei, s` gust din fericire, apoi s`duc acas` vestea de îngrop`ciune? [i nu a unui cunoscutsau a unei rude oarecare, ci a floarei familiei, Ariton, mân-dria, nu numai a noastr`, ci a satului întreg. Prin el,pierdeam un frate iubit, care mereu m` sf`tuise în decursul

101

102

anilor cum s` m` port. Pierdeam un îndrum`tor priceput învia]`. Pierdeam un intelectual de elit`, de care cel mai mult,acum aveam nevoie, c`ci m` aflam la r`scruce de drumuri.

{i de hot`rârea ce voi lua va depinde tot viitorul meu.Pierdeam pe acela c`ruia îi datoram venirea mea la Blaj,continuarea studiilor [i - mai presus de toate - îmbr`]i[areareligiei greco-catolice. Ce orizonturi mi-ar fi putut oferi satul?Când, iat`, ce orizonturi largi mi-au deschis [colile Blajului[i religia catolic`! Ce sfaturi scumpe [i pre]ioase mi-ar fiputut da el acum din Cetatea Etern` [i din luminile ob]inuteîn genunchi, în fa]a Sfântului Altar! Dar cine cunoa[te pla-nurile ascunse ale lui Dumnezeu? Cine [tie dac` din Cer num` va putea pov`]ui mai bine, decât pe acest p`mânt,înc`rcat cu atâtea p`cate [i noroi.

Cu aceste fr`mânt`ri [i gânduri mi-am luat inima îndin]i s` duc acas` trista veste, p`rin]ilor mei. Ce s` le spun[i cum s` le spun? Ochii mei, fa]a mea, întreaga mea fiin]`,m` vor scuti s` vorbesc. Când m` vor vedea [i când m` vorprivi, vor citi de pe înf`]i[area mea groaznica veste pe carele-o aduceam.

Am plecat la gar` [i am luat trenul. M-am dat jos laCetatea de Balt`, de unde am mers pe jos tot drumul,oftînd: [apte km.! Era în miez de var`. Soarele r`sf`]a cerul,holdele tocmai se coceau, iarba crescuse peste tot [ip`s`rile zburau vesele. Întreaga natur` râdea, iar inimamea plângea.

A[a am ajuns acas`. Nu m-am oprit nic`ieri. Era pe laora trei dup` mas`. Am intrat în curte [i m-am uitat prinîmprejurimi. Nu era nimeni. Strig [i apare, încet, în pridvorul

casei, cu cârjele de invalid, fratele meu Ioan. M-am dusrepede spre el. L-am îmbr`]i[at [i am întrebat unde suntMama [i Ticu. El mi-a râspuns: „sunt du[i la sap` la vie.Dar, ce mai [tii de fratele Ariton"?, continu` dânsul. N-amputut s`-i spun niciun cuvânt, c`ci am izbucnit într-un hohotde plâns. El a în]eles [i a început s` plâng` al`turi de mine.Dup` ce ne-am mai lini[tit, l-am întrebat cum s` anun]`mp`rin]ii, c` am venit acas` [i ce s` le spunem, ca s` nu-isup`r`m prea tare?

Ioan g`si pe loc solu]ia: „trimit eu un copil din vecini s`mearg` la vie, s` le vesteasc` venirea ta". A[a a f`cut. Uncopil s-a dus [i n-a durat o jum`tate de or` c`, Mama a [ivenit, tot într-un suflet, acas`. Iar, când m-a v`zut, a strigat:„vai dragul meu copil, eu [tiu de ce ai venit"!

Ce puteam s`-i mai spun? De multe ori, în situa]ii trag-ice, e aproape imposibil s` expui sau s` pui pe hârtielucrurile dureroase din sufletul t`u.

La strig`tul Mamei nu m-am putut re]ine [i-am izbucnit[i eu în plâns, c`ci [i stropii de lacrimi au, ca [i vorbele, grai.Plânsul meu a fost confirmarea presim]irilor sale c`, cel maiscump copil al ei, dintre cei care i-au mai r`mas în via]`, s-a pr`bu[it fulger`tor, s-a dus [i nu mai este!

„Doamne"!, a strigat ea iar`[i, în mod sfâ[ietor, „[i peacesta mi l-ai luat"! Mai dureros, a început s` ]ipe, s` urle,s`-[i spintece iia, s`-[i desfac` pieptul, s`-[i smulg` p`rul,în timp ce lacrimi mari, din ochii ei obosi]i, curgeau [iroaie.Într-un târziu, sfâr[it` de puteri, a îngânat: „Dragul Mamei,Aritoane, scumpul mamii copil. Cine a fost lâng` tine [i te-aîngrijit? Cât vei fi suferit tu în trupul t`u [i inima ta, când ai

103

104

v`zut c` nici unul dintre noi nu suntem lâng` tine. Vei fi stri-gat, dragul Mamii: Unde e[ti Mam`! De ce nu vii lâng` mines`-]i spun via]a mea de aici [i ultimul dor ce-l am în suflet?Tu nu-]i dai seama,Mam`, c` eu mor [i nu m` vei maivedea niciodat`. Ce crud [i nemilolos e acest cuvânt,niciodat`! Groaznic...! [i cine ]i-a ]inut, dragul Mamii,lumânarea s`-]i lumineze drumul ve[niciei, c`ci pe to]i copi-ii mei i-am vegheat, pe to]i care au murit, eu i-am ]inut înbra]e [i sufletelor lor eu le-am luminat calea ve[niciei, ]inân-du-le lumânarea aprins`. Parc` simt c` ultimul t`u cuvânt afost ca a lui Iisus pe cruce: Cum va vrea Dumnezeu, fie voiaTa! Acum îmi aduc aminte de ceea ce mi-ai spus tu, cândne-am desp`r]it la gar`: Mam`, nu te sup`ra dac` o fi s`mor, ne vom întâlni în Cer! Dar eu m` întreb: fi-vom m`carvrednici de aceast` fericitoare întâlnire? Trenul a fluieratatunci, sinistru [i dureros, pentru noi amândoi. Tu ai plecat[i eu am r`mas plângând, uitîndu-m` trist` cum ai disp`rut,f`r` a mai avea speran]a de a te mai revedea vreodat`.Acum, într-adev`r, orice speran]` s-a spulberat. Dinaceast` cauz`, atâta durere am, încât sufletul meu nu o maipoate re]ine. De acea ea se revars` în afar` ca o vale delacrimi, în plâns [i iar plâns".

Trup [i fiin]` chinuit`, de mam`! Podeaua de scânduridin cas`, icoana Maicii Domnului coborât` de pe perete,chipul cu fotografia lui Ariton, toate au fost inundate delacrimile tale. Biata mea Mam`! Parc` acum o v`d; parc`acum o aud [i cât de neputincios am fost c` n-am putut s`-i potolesc durerea [i nici s`-i alin fruntea ei înfierbântat`.

De la moartea lui Ariton orice speran]` [i bucurie a

acestei vie]i p`mânte[ti a disp`rut din inima ei. Dup`Culu]`, dup` firava Anu]a, dup` îngera[ul Mih`il`, el Ariton-Tonic`, a fost idolul vie]ii sale.

Între timp a sosit [i Ticu [i sora Maria [i fratele V`s`lie.Toate lacrimile noastre s-au unit cu ale Mamei în acela[iplâns. Au venit vecini, rude, cunoscu]i, p`rintele paroh, cuto]ii, s` ne consoleze [i s` ne comp`timeasc` pentrupierderea sfâ[ietoare a lui Ariton.

Curtea [i casa au fost pline de cons`tenii no[trii, carel-au cunoscut [i l-au iubit. El a fost floarea familiei noastre [imândria satului. Acum a devenit jalea întregei comune, jaleanun]at` de plânsul clopotelor celor trei biserici: cea Unit`cu Roma, cea ortodox` [i cea s`seasc`.

Când a sosit Duminica, s-a dus jertf` bisericii, pres-cur`, iar pentru odihna sufletul lui Ariton s-a slujit un paras-tas. Cu împlinirea acestei datini cre[tine[ti s-a strecurat îninimile noastre, ale tuturora, o oarecare alinare, dar ranainimii a r`mas mereu deschis`. Lacrimile Mamei mele n-auîncetat a curge, luni [i ani, pân` a închis ochii pe veci.Dispari]ia copiilor mor]i: Culu]`, Anu]a, Mih`il` a durut-oenorm de mult, dar moartea lui Ariton, speran]a b`trâne]elorei, a zdruncinat-o [i marcat-o, pentru via]`. Cât este casa [icurtea noastr` de mare, nu exist` locu[or s` nu fi fost udatde lacrimile ei, în lung [i în lat. El s-a dus, iar ea a r`mas,cu inima ei fript` [i ars`, înv`luit` în doliu, pân` la moarte.

105

106

|ncercare de portret spiritual al fratelui meu Ariton

Am luat [i am privit fotografiile ce ne-au r`mas de la el.Am luat revista c`lug`rilor asum]ioni[ti: „Missions desAugustins de L'Assomtion", Ianuarie, Lion, 1934, Fran]a, încare am citit articolul consacrat fratelui meu: „Fleur fauche".„Floare cosit`". Ce p`cat c` la moartea lui, caietul vie]ii saleintime, scris de el, a fost ars. Acela ar fi fost cea mai bun`documentare asupra vie]ii [i personalit`]ii lui. În lipsa aces-tor documente m-am for]at s`-mi aduc aminte de fizionomialui, cum ar`ta, cum se comporta [i cum gândea? Din toateacestea, cum s`-l caracterizez, cum s`-l identific cu elînsu[i, cum s`-i descop`r profilul spiritual [i mai ales, cums` i-l descriu?

Într-o ultim` analiz`, luând toate în considera]ie, amajuns la concluzia c` virtutea dominant` a vie]ii sale a fostimplacabil, umilîn]a. A doua, egal` acesteia, a fost spiritulde sacrificiu, sau d`ruirea. {i una [i alta, privînd în fa]` fiin]alui, apar evidente.

Umilin]a, a c`rei fiic` este modestia, virtu]i fundamen-tale ale Mântuitorului — Dumnezeu, „lumina cea neapropi-at`", care s-a mic[orat pe sine, luând form` de rob, în per-soana lui Iisus Christos. El d`, astfel, lovitura mortal` orgoli-ului omenesc [i îngerilor dec`zu]i. Ariton, dup` modelul luiChristos, a fost, în întreaga lui via]`, un protest viu contraorgoliului ce bântuie în omenire. Con[tient [i voit a acceptat

modestia, mai exact umilin]a, în locul m`ririi de[arte.Aceasta a dovedit-o prin comportarea sa, în tot timpul vie]iisale.

A umblat îmbr`cat, totdeauna, modest [i simplu, nu dinneglijen]`, ci din motivul umilin]ei. De[i se purta a[a, el eracurat [i foarte îngrijit, ca o fat` mare. Hainele periate,pantofii lustrui]i, c`r]ile [i caietele bine îngrijite, iar scrisul luipl`cut [i simetric ordonat.

M` uit la fotografia lui de absolvent al liceului. M` uit lafotografia lui de c`lug`r. Nu este nici o deosebire. {i una [ialta îmi vorbesc de aceea[i umilin]`, în înf`]i[are, în ]inut`,în privire.

To]i colegii s`i, ca de altfel, toate promo]iile de elevi,aveau permisiunea în ultimul an [colar s`-[i lase p`rul lung[i s` poarte frizur`. To]i elevii a[teptau acest moment ca oliberare [i ca o afirmare a personalit`]ii proprii, prin podoa-ba [i frumuse]ea p`rului. Fratele meu s-a men]inut încadrele umilin]ei care îl caracteriza. N-a l`sat s`-i creasc`p`rul. Din acest motiv, el este singurul care figureaz` petabloul de absolven]i f`r` frizur`. Tot a[a s-a men]inut [i lac`lug`rie, de[i putea s` poarte p`r lung.

În afar` de educa]ia religioas` primit`, prin care i sear`ta c` orgoliul [i mândria îi duc la pierzanie pe oameni, eucred c` Ariton a fost foarte mult influentat [i de comportareaTicului. Tat`l nostru, se îmbr`ca extrem de simplu [i nicio-dat` nu s-ar fi l`udat cu averea sa, nici nu s-ar fi afi[at cucalit`]ile sale. Din fraget` copil`rie, Ariton, a fost influen]atde ]inuta Ticului [i s-a „imprimat" cu acest caracter atât deimportant în via]` [i esen]ial în via]a religioas`. Cred, deci,

107

108

c` Ariton, a mo[tenit modestia de la Ticu, [i prin educa]iareligioas` [i har dumnezeiesc, a transformat-o în umilin]`supranatural`, prin practica vie]ii sale.

A doua caracteristic` a portretului spiritual al frateluimeu Ariton a fost spiritul de sacrificiu sau de d`ruire.Modelul ideal, tot Iisus Christos i-a fost, c`ci El s-a d`ruittotal, murind pe cruce pentru noi. Cel ce vrea s` fie perfect,înv`]a Christos, „s` p`r`sesc` tot [i asem`nându-mi Mie,s` M` urmeze".

Aceste cuvinte, aceast` recomandare Divin`, au avutecou profund în inima fratelui meu. El nu le-a în]eles înparte, f`râmi]ate, ci total, în întregime. {i de aceea, tot [i nuîn parte [i nu împ`]it s-a d`ruit lui Dumnezeu. A l`sat tot:curte, cas`, familie, fra]i, p`rin]i, mam`. Nu s-a uitat înapoi.A p`r`sit tot [i pe to]i [i tot a d`ruit [i pe sine, ca s` apar]in`Aceluia care L-a chemat. Dac` Mama, Tata, au p`r`sit toatepentru el, el cum n-ar p`r`si toate pentru Dumnezeu? [i le-a p`r`sit dând ascultare credin]ei sale!

Acest spirit de sacrificiu l-a mo[tenit de la Mama. Pe eaa v`zut-o cum alearg`, cum asud`, cum plânge, cumlucreaz` f`r` odihn`, zi [i noapte, f`r` nici o cru]are. Nici tusomn, nici tu hran` îndestul`toare pentru trup, ci fertf` pen-tru copii.

Pe instinctul crescut în acest climat s-a altoit în sufletulfratelui meu spiritul de jertf` a lui Iisus Christos. Ani [i ani,la picioarele Mântuitorului, îngenunchiat în fa]a SfântuluiAltar [i hr`nit zilnic cu pre]iosul s`u Trup [i Sânge, l-a trans-format supranatural. {i Ariton a în]eles chemarea luiChristos în sens radical: totul sau nimic! El n-a ezitat. A ales

Calea Unic`, Împ`r`teasc`, d`ruirea total`. {i s-a d`ruit.Din virtutea umilin]ei [i din spiritul de sacrificiu,

inevitabil izvore[te spiritul ascult`rii. Moarte sie[i, voin]eisale [i supunere altei voin]e. Mama spunea de Ariton: „miedrag de el, c` niciodat` porunca mea n-a c`lcat". Cu atâtmai vârtos s-a supus el superiorilor s`i c`lug`re[ti. Dac` el`udabil regretul pentru un p`cat comis, cu atât mai vârtose sublim` bucuria de a nu fi p`c`tuit. Cât prive[teascultarea, cred c` Ariton n-a avut nevoie de a se c`i.

Întrev`d, fundamentat pe aceste dou` virtu]i: umilin]a[i sacrificiul, ce perspective de apostolat fecund sedeschideau pentru viitor, înaintea lui. Dar, fiindc` în pu]îniani care i-a tr`it, s-a mistuit [i a ars în el, tot ce era perisabil[i omenesc, ne mai având ce jertfi [i d`rui lui Dumnezeu,Dumnezeu l-a luat la Sine. Cei care au scris în revistafrancez`, au mers cu îndr`zneala pân` acolo, încât l-aunumit „Sfântul Ludovic de Gonzaga românesc". Poate auavut dreptate. Un sfânt anonim, necunoscut [i ne[tiut decâtde Dumnezeu singur.

Alte dou` victime pe altarul dureriimamei mele: V`s`lie [i Ticu

Ca dup` orice foc ce distruge tot, cu cât se scurg zilele,puterile [i curajul celor lovi]i, încet, încet, revîn. A[a [i la noi.Distru[i moralice[te prin pierderea definitiv` a lui Ariton,via]a î[i reclama drepturile ei. S` ne ridic`m din cenu[adurerii. S` privim cerul. S` ne facem cruce, cerând luiDumnezeu ajutorul necesar, ca s` putem continua drumul

109

110

ce-l mai avem de parcurs. Supu[i Proniei Cere[ti, to]i aifamiliei, ne-am înclinat spunând: Domnul a dat, Domnul aluat, fie numele Domnului binecuvântat. {i-am începutfiecare s` lucr`m unde ne chema datoria: Mama acas`,Ticu [i V`s`lie, în hotar.

Cât m` prive[te pe mine, cum am spus mai sus, amp`r`sit Blajul, terminând ultimul examen, bacalaureatul.Eram acum acas`. În urma mor]ii lui Ariton, totul era pustiula noi: în cas`, în curte, în gr`din`, în inimi. Prezen]a meaera, totu[i, o consolare pentru to]i, în situa]ia de doliu [i jale,în care ne aflam.

Mie nu-mi displ`cea lucrul. Am revenit de unde am ple-cat. Lucram acas`, în cas` ajutând-o pe Mama; lucram înhotar, ajutându-l pe Ticu. Dar, se punea întrebarea: Ce voiface? Dumnezeu a hot`rât. Am f`cut cerere s` intru lateologie, la Blaj. Cererea mi-a fost respins`. M-a[ fi dus launiversitate, fie la Cluj, fie la Bucure[ti. P`rin]ii, în situa]ia încare se aflau, nu m` puteau ajuta material. A[a c` amr`mas acas`.

A trecut toamna, a trecut iarna. A venit prim`vara [ivara. Lucru în agricultur` era peste tot. Nu m-am sustras dela nimic. Când credeam c` lucrurile au intrat în f`ga[ul lornormal, când multiplele ocupa]ii ne f`ceam s` sim]im maipu]în intensitatea durerii pricinuit` de pierderea lui Ariton, oîntâmplare nea[teptat`, ne-a trezit din nou.

Era tocmai luna Iulie 1934, ca în Iulie 1933 când adecedat Ariton. Fratele meu V`s`lie, c`s`torit de doi ani, cuun copil de nou` luni, s-a dus la coas` în lunc`. El era foartesolid [i s`n`tos. A cosit mult. A transpirat. La amiaz` s-a

culcat pe burt` la umbra unei s`lcii. P`mântul fiind rece, ar`cit. Sculându-se nu s-a sim]it bine. A mai cosit ce a maicosit [i a venit acas`. Ne-am mirat cu to]ii cum de s-a întorsa[a devreme acas`, f`r` s` fi terminat. El ne-a spus c` nuse simte bine dup` mas` [i de aceea i s-a f`cut r`u. Sim]eadureri încontinuu în burt`. S-a dus la el acas`, nu departede noi, s-a culcat, s-a odihnit, dar durerea tot persista. Adoua zi dup` masa se sim]ea [i mai r`u. L-am dus la doc-tor, la Bazna. I-a dat ceva medicamente, dar nu i-au ajutatnimic. Au maitrecut dou` zile [i v`zând care e situa]ia l-amdus la spital la Media[.

La spital, doctorii au pus diagnosticul: apendicit`. L-aupreg`tit [i a doua zi l-au operat. Dup` opera]ie îi era tot mair`u. În realitate, el n-a avut apenticit`, ci, o inflamaa]ie lapeli]a de pe stomac. Dup` câteva zile l-au operat acolo. Aug`sit numai puroi. Dup` trei s`pt`mâni l-a adus acas`, doc-torii spunând c` nu mai au ce-i face. Avea dureri îngrozi-toare. A sl`bit, el care era a[a de solid, pân` a r`mas unschelet.

Când l-a adus de la spital, Mama a spus s`-l ducem lanoi, ca s`-i poarte dânsa de grij`. Când î[i vedea fratelemeu Vasile, copila[ul, care era frumos [i începuse s`-lcunoasc`, a[a se bucura. Dar boala avansa. Durerile nu-lsl`beau. De mâncat, nu mai putea mânca, aproape, nimic.Mama î[i d`dea seama c` [i V`s`lie ne va p`r`si, l`sândîn urma lui o so]ie tân`r`, v`duvit`, [i-un bujor de copila[,mic, f`r` tat`, cum a r`mas dânsa f`r` mam`.

Boala [i-a urmat cursul ei [i moartea i-a luat ultimasuflare, în septembrie 1934, în ziua Sfîntei M`rii. El avea 27

111

112

de ani. A închis ochii în bra]ele Mamei mele, ]inându-i înacela[i timp, aprins` lumânarea, care îi lumina drumulve[niciei spre Cer. A[a s-a sfâr[it fratele meu V`s`lie, har-nic, bun [i prieten cu toat` lumea.

Nu mai spun nici durerea, nici jalea noastr`, a tuturora[i nici a Mamei [i a satului întreg. Destul c`, gradul dureriiei se poate m`sura din cuvintele ce le-a spus: „Din opt copii,am pierdut cinci, patru feciori [i o fat`, to]i mari. M` mir denu mi-am pierdut mintea"!

Odihne[te frate scump [i fii lini[tit în mormânt, c` vompurta de grij` cât vom putea, de copilul dragostei tale,r`mas f`r` de tat`! Mama s-a ]inut de cuvânt!

În toamna lui 1934 am reînoit cererea de primire lateologie. De ast` dat`, la episcopia Lugojului. Cererea mi-afost rezolvat` favorabil [i în luna Octombrie am intrat laAcademia Teologic` din Blaj, unde urmau cursurile [i stu-den]ii lugojeni.

Acas` a r`mas Ticu, Mama [i fratele cel invalid Ioan.Sora mea Maria locuia la so]ul ei, de când s-au c`s`torit.

Mama, la desp`r]ire, când am plecat la Blaj, a plâns dinnou, dar nu mi-a spus prea multe. Doar atât: „ce s`-]i maispun, dragu Mamii. Poart`-te bine, iar norocul s` ]i-l deaDumnezeu, c` noi nu ]i-l putem da"! Eu i-am ar`tat mult`afec]iune. Am îmb`rb`tat-o [i i-am promis c` voi c`uta s`n-o fac de ru[ine la înv`]`tur`, [i — dac` Dumnezeu îmi vaajuta - o voi îngriji la b`trâne]e, ca [i cum ar fi îngrijit-oAriton. Am s`rutat-o [i am plecat la gar` la Cetatea deBalt`. De ast` dat`, nu cu carul, ci cu c`ru]a, deoarecefratele meu Ioan, fiind invalid, l-a convins pe Ticu s` ]în` un

cal, c`ci a[a se putea [i el deplasa la ora[ sau la hotar, maiu[or.

Eu cuno[team Blajul ca [i satul meu natal. Din acestmotiv n-am avut nici o dificultate, în a m` acomoda la nouasitua]ie. Mediul, profesorii, colegii, to]i îmi conveneau. M`sim]eam foarte bine, lucru care aducea o f`r`m` demângâiere [i bucurie p`rin]ilor mei, atât de greu încerca]i.

Dup` s`rb`toarea Sfântului Nicolae, din 6 Decembrie1934, primesc o scrisoare de la fratele meu, Ioan. El [tiascrie destul de bine, c`ci f`cuse trei clase primare. Întrealtele, îmi scria c` în seara Sf. Nicolae, lui Ticu i s-a f`cutr`u [i a doua zi a trebuit s` se duc` la doctorul din Bazna.Starea s`n`t`]ii lui se men]îne nesatisf`c`toare. Nu arepoft` de mâncare. Noi am început s` fim foarte îngrijora]i.

Aceast` [tire nu m` l`sa deloc indiferent. Îngrijoraream` cuprinse [i pe mine. Durerile, care se mai alinaser`începeau s` reînvie. Nu mai aveam astâmp`r. M` întrebammereu: cum va reac]iona Mama la aceast` nou` [i grealovitur`? Mai era o s`pt`mân` pân` când vom primivacan]a de Cr`ciun [i atunci voi merge acas`.

{i a[a a fost. Am plecat cu primul tren. Sosit acas`,tân`r, plîn de via]`, îmbr`cat în reverend`, am impresionatpl`cut pe to]i, dar atmosfera era ap`s`toare, deîngrop`ciune. Am dat mâna cu to]i, dar m-am oprit îndelungla Ticu. Nu z`cea. {edea îmbr`cat pe un scaun, lâng`sob`. L-am întrebat: „Ce-i cu D-ta Ticule"?

— R`u m`i copile. Am fost la doctor. Mi-a spus c` amtrei boli: la inim`, la pl`mâni [i la intestinul gros. Mi-a datmedicamente [i mi-a spus c` nu voi mai reînoi bocancii de

113

114

Pa[ti. Cu alte cuvinte, c` nu voi mai ajunge Sfintele Pa[ti.Eu l-am îmbunat cât am putut, dar inima mea presim]ea, ca[i Mama, c` doctorul a spus adev`rul.

Am stat dou` s`pt`mâni acas`. Pân` la Boboteaz`.Am regretat c` Ticu n-a putut veni la biseric`, dar Mama,vecinii [i rudele, i-au spus c` eu am cântat foarte frumos laSfintele Slujbe de Cr`ciun. El s-a bucurat împreun` cuMama [i speram într-o ameliorare a st`rii s`n`t`]ii sale. A[aam petrecut s`rb`torile de Cr`ciun, cu colinzi, întâlniri cuneamuri, dar` f`r` mari bucurii.

La terminarea vacan]ei, eu m-am reîntors la Blaj,rugând pe Mama s`-mi dea o telegram` dac` lui Ticu îi vafi mai r`u. {i le-am mai spus c`, la sfâr[itul lui Ianuarie,începutul lui Februarie, voi avea primele examene în SfântaTeologie. De[i, lui Ticu i se f`cuse mai r`u, a interzis Mameis` m` cheme acas`. „L`sa]i-mi copilul, nu mi-l strica]i de la[coal` pentru mine", le spunea dânsul. Ce nu fac p`rin]iipentru copii! Mor pentru ei, numai s` le fie asigurat binele!

Mama l-a îngrijit cu o afec]iune [i cu un devotamentvrednice de o adev`rat` so]ie. Ticu a bolit aproape dou`luni. La pat n-a stat îns` decât dou` s`pt`mâni. Nu puteamânca aproape nimic [i a[a, încet, încet, s-a stins ca of`clie de cear`, în ziua de 18 Februarie 1935, în bra]eleMamei mele. Tot ea i-a ]inut aprins` lumânarea la cap`tâi.Era pentru ultima dat`, fiindc`, altora, n-a mai ]inut-o, dar aei au ]inut-o, al]ii. Moartea Ticului a fost, oarecum, pre-matur`, c`ci n-avea decât 59 de ani. Aceast` moarte tim-purie este explicabil` [i prin faptul c` dânsul, ca [i Mama, amuncit enorm de mult, hr`nindu-se foarte modest. De multe

ori sub toate a[tept`rile.Când sufletul s`u [i-a luat zborul spre Cer era

Duminica, tocmai în momentul când clopotele bisericiisunau terminarea Sfântei Liturghii. Credincio[ii ie[eau dinbiseric`, iar sufletul dânsului p`r`sea trupul s`u obosit [isfâr[it de puteri.

Ticu a murit împ`cat cu Dumnezeu, cu oamenii [i cuMama. Dânsa îmi spunea c` atunci când îl îngrijea cu atâtabun`tate [i mil`, Ticu, l`crimând, îi lua mâinile [i i le s`ruta,spunând : „iat` mâinile care m-au îngrijit pân` la ultima clip`a vie]ii mele". Mama l-a plâns [i l-a regretat mult pe so]ul ei,atât de harnic [i atât de apreciat de tot satul. Ceea ce via]aa distan]at, moartea [i eternitatea au unit.

Trista veste am primit-o prin telegraf. Am venit cuprimul tren acas`. Jalea era mare. Biata Mam` era sfâ[iat`.Când m-a v`zut intrând în cas`, a scos un ]ip`t sfâ[ietor:„vai, dradul meu copil, cum s` mai pot eu tr`i, c`ci într-unsingur an am pierdut pe Ariton, pe V`s`lie [i acum pe Ticu-to, tat`l vostru atât de harnic [i atât de priceput"! [i a strigatla c`p`tâiul Ticului: „Scoal`-te Ioane [i vezi c` ]i-a venitfeciorul, la care tu ai ]inut atât de mult! Uit`-te cum plânge[i se frige de dorul t`u"!

La înmormântare a participat enorm de mult` lume.Prohodul a fost oficiat de parohul din sat, p`rintele VictorAlm`[an [i de p`rintele c`lug`r asum]ionist Vasile Cristea,actualmente episcop la Roma, sosit anume de la Blaj.Încerc`rile prin care a trecut familia noastr` au fost evocateîn cuvântarea sa, asem`nându-le cu acelea ale dreptuluiIov.

115

116

Au participat [i doi colegi de-ai mei de la teologie, careau dat r`spunsurile, cântând la prohod. Azi, am mângâiereac` ei au luat [i o fotografie a tat`lui meu, singura pe care oposed`m, c`ci Ticu, din modestie, a refuzat în via]` s` selase fotografiat.

Trupul s`u neînsufle]it a fost a[ezat în cimitirul satului,al`turi de scumpii s`i copii, în a[teptarea celei de a DouaÎnvieri.

Odihne[te în pace, Ticule drag`, c` mult ai obosit [imult ai mai lucrat în via]`!

Plecarea mea \n Fran]a

Dup` înmormântarea Ticului, eu m-am întors iar`[i laBlaj, la studii. Mama a r`mas acas` cu fratele Ioan. Întretimp, el [i-a pus protez` la piciorul amputat [i a început alucra [i a se descurca destul de bine, fiindc` era iste] [i gri-jitor. Asculta de Mama, [i Mama g`sea în comportamentullui destul` mângâiere. Ca s`-[i câ[tige existen]a, Ioan adeschis o b`c`nie în curtea p`rinteasc`.

Dup` un an de doliu, s-a c`s`torit. Timpul trecea foarterepede. To]i eram ocupa]i. Ei acas`, eu la Blaj. Duhul celr`u al mor]ii, dup` ce ne-a secerat pe to]i cei mai buni aino[tri a plecat, foarte probabil, la al]ii. Pe noi ne-a l`sat înpace.

În toate vacan]ele eu veneam regulat acas` de la Blaj,[i-i ajutam cât puteam în ale gospod`riei. Golul [i pustiul dincurtea noastr`, parc`, lua via]`. A[a au trecut cei patru anide teologie de la Blaj, perioad` pe care o consider cea mai

frumoas` din via]a mea. Din când în când venea [i Mamade m` vizita, dar totdeauna cu lacrimi în ochi, amintindu-[ide urmele lui Ariton, care petrecuse [i el [apte ani înaceast` localitate. Era mul]umit` c` eu nu am f`cut-o deru[ine. M` purtam frumos [i înv`]am foarte mult. Din aces-te motive am fost apreciat de profesorii mei, încât mi-auacordat distinc]a cea mai înalt` la care poate ajunge un stu-dent teolog la Academia Teologic` din Blaj: ductor prim [ipre[edinte al societ`]ii de lectur` Înocen]iu Micu-Clain.În 25 Martie 1937 am fost consacrat lector.

În 1938 eram pe anul patru. La 25 Martie, deBunavestire, patroana Seminarului Teologic, s-a dat, dinpartea noastr`, o serbare artistico-cultural`, în sala de gim-nastic` a liceului. Am rugat pe Mama s` vin` [i dânsa avenit. A asistat [i a fost foarte mândr` când [i-a v`zutfeciorul pe scen`, deschizând serbarea [i ]inând un discursfrumos, aplaudat de toat` asisten]a. Chiar [i de Mitropolitul,c`ci [i Înaltpreasin]itul participa la aceast` serbare. Acestefrumoase [i îmbucur`toare clipe au f`cut pe scumpa meaMam` s`-[i mai uite necazurile [i durerile îndurate.

Când am plecat la [coal`, în toamna anului 1926, amf`cut-o contra voin]ei mele, c`ci nu-mi pl`cea cartea. Acum,în 1938, terminând studiile teologice, parc` nu m` s`turamde înv`]`tur`. Doream s` mai înv`]. S-a întâmplat cu minecum se întâmpl` cu copiii cei mici. La început, ei nu vor s`sug`, dar dup` aceea nu se mai satur` de sânul mamei lor.A[a nu m-am s`turat nici eu de înv`]at.

Am scris de acas` Preasfîn]itului Ioan B`lan, de laLugoj, rugându-l s`-mi permit` s` merg la Universitatea din

117

118

Bucure[ti, s` m` înscriu la Facultatea de Litere [i Filozofie.Preasfîn]itul mi-a r`spuns c` dup` terminarea studiilor pecare inten]ionam s` le urmez, dânsul nu-mi poate asiguranici un post. Dac` eu, totu[i, doresc s` studiez mai departe,dânsul e dispus s` m` trimit` în str`in`tate, fie la Roma, fiela Strasbourg, în Fran]a, spre a-mi completa studiile teolog-ice. I-am r`spuns c` sunt de acord s` merg în Fran]a,mul]umindu-i de propunerea f`cut`.

Problema, care se punea pentru mine, era cum s-oîmpac pe Mama cu acest gând? A pleca, însemna a-i reîn-via toat` durerea pierderii lui Ariton. Apoi, a o expune even-tual [i la pierderea mea. Când i-am amintit, a oftat [i mi-aspus: „de ce vrei s` pleci [i tu? Doar [i tu vei putea tr`i în]ara asta cum tr`iesc atâ]ia al]ii". Cu siguran]` o urm`reaspectrul mor]ii mele. În acest caz, ar fi primit lovitura fatal`:lovitura de gra]ie.

Providen]a Divin` avea alte planuri cu mine. Nici nu m`a[teptam, când po[tarul satului mi-a adus o scrisoare, încare Preasfin]itul B`lan îmi f`cea cunoscut, c` a primitr`spuns favorabil de la Universitatea din Strasbourg. Voi fiprimit ca bursier, cas`, mas`. Deci, s` m` gr`besc s` factoate demersurile necesare spre ob]inerea pa[aportului,pentru a putea pleca.

Lua]i prin surprindere, nici n-am avut timp s` negândim la urm`ri. Am f`cut formele necesare la Prefecturadin Blaj [i dup` de zece zile eram cu pa[aportul în buzunar.

Plin de tinere]e, vigoare [i curaj, o îmb`rb`tam peMama: „Eu te simt [i te în]eleg Mam`. Eu v`d fruntea taîncre]it` [i zbârcit` de soare, buzele tale fripte [i arse de

suferin]e [i de dor, ochii t`i mereu împ`ienjeni]i [i sc`lda]iîn lacrimi, dar mai simt [i voin]a lui Dumnezeu. Eu nu voi fimotiv de îngropare pentru tine, ci de mângâiere [i mândrie.Dac` m` voi duce în Fran]a, eu voi putea veni în vacan]eacas`, ca s`-]i astâmp`r dorurile tale. Apoi, cea mai maremângâiere pe care pot s` ]i-o dau, e c` m` voi duce la loculunde a bolit, a murit [i a fost îngropat, Ariton. Tu bine [tii c`el n-a avut mângâierea s` aib` pe cineva dintre noi lâng`el. M`car, acum, când mi se ofer` ocazia, s` m` duc s`-iv`d mormântul, te rog, las`-m` s` plec. S` îngenunchez pep`mântul rece. S` fac o rug`ciune pentru odihna sufletuluis`u [i în acela[i timp, s`-i spun chinul vie]ii tale [i s` v`rspe mormântul lui o lacrim` [i din partea ta".

Auzint toate acestea, îndurerata mea Mam`, s-a mailini[tit [i în sufletul ei a lic`rit o mic` speran]`. {i, [i-a datconsim]`mântul plec`rii mele.

În câteva zile am f`cut preg`tirile, alegându-mi hainele[i c`r]ile pe care s` le iau cu mine. Mama a f`cut în cuptorpâine alb` de cas`, cozonac [i o pr`jitur` special` cu multeou`, pe care numai dânsa o [tia face în sat.

Când toate au fost gata, am mai aruncat o ultim`privire în cas` [i curtea copil`riei [i-am plecat cu c`ru]a laCetatea de Balt`. M-a înso]it fratele Ioan [i sora Maria. Iar,Mama nu s-a l`sat. A venit cu mine pân` la Blaj. Acolo ama[teptat trenul de Bucure[ti-Arad. Emo]iile, [i ale mele [iale ei, erau foarte mari. La sosirea trenului, fluieratul lui sin-istru ne-a înfiorat [i mai mult. Am mai s`rutat-o odat` peMama, i-am strâns mâna [i am urcat în tren. În timp ce eum` îndep`rtam, ea a c`zut plângând în bra]ele unui coleg

119

120

de-al meu. Când am rev`zut-o, dup` venirea mea în ]ar`,evocând momentul plec`rii mi-a spus: „dac` nu era colegult`u s` m` sprijine [i s` m` mângâie, atunci muream". Era 4Noiembrie 1938, ziua de vineri.

În drum spre Arad m-am ab`tut pe la EpiscopiaLugojului. Mi-am luat r`mas bun de la Preasfin]itul B`lan. I-am cerut binecuvântarea [i-am plecat. Pe drum eram numaiochi [i urechi. Curios s` v`d [i s` aud toate.

Ajuns la Strasbourg am fost încartiruit în SeminarulÎnterna]ional, sub direc]ia c`lug`rilor Lazari[ti. De locuit,locuiam în internat, dar cursurile le urmam la Universitate,în vederea licen]ei [i doctoratului în teologie. Acolo, maierau patru români, între care [i Ioan Ploscaru, devenit ulte-rior episcopul Lugojului.

Am scris acas` o scrisoare frumoas`, cum amc`l`torit, cum am ajuns [i cum m` simt în ]ar` str`in`.

Dat fiind c`, în expunerea aceasta, personajul principaleste Mama, eu nu m` opresc la evenimentele vie]ii mele,decât în m`sura în care o privesc [i pe Mama.

|ndeplinirea unei fag`duin]e [i a unei \ndatoriri de frate

A trecut Cr`ciunul [i am ajuns la vacan]a de Pa[te. Erao prim`var` cu timp cald [i frumos. A[a cum am promisMamei mele, m-am hot`rât s` merg s` vizitez la Lorgues, însudul Fran]ei, mormântul fratelui meu Ariton.

Am plecat din Strasbourg în 3 Aprilie 1939 cu trenulaccelerat Strasbourg-Lyon-Marseille-Toulon. La Toulon am

schimbat trenul luând-o pe linie secundar` pân` la or`[elulLes Arcs. Acolo am coborât [i am a[teptat autobuzul caremerge la Lorgues. Pân` s` vin` ma[ina au început s` ser`scoleasc` amintirile.

La aceast` gar` simpl` [i str`in` a sosit fratele meuAriton în 1933, luna Mai 28. A venit cu n`dejdea înDumnezeu, c` darurile Naturii din aceast` regiune, cu flori[i clim` dulce, îi vor fi de folos. Îi vor reda s`n`tatea pier-dut` în urma atâtor priva]iuni [i sacrificii, acceptate dindragoste fa]` de Dumnezeu.

Cu aceste gânduri care m` fr`mântau, c`utam cutriste]e în gar`, apoi în fa]a g`rii, pe jos, nu cumva voi z`rio urm` a aceluia care acum [ase ani a trecut pe aici [i care,atunci, ca [i mine, acum, a[tepta sosirea autobuzului?

Între timp, a sosit autobuzul. Am urcat în el, dar gân-durile triste continuau s` m` r`scoleasc` [i f`r` s`-mi dauseama am sim]it în mersul autobuzului, cum mi se prelingeao lacrim` pe obraz. Era prima ofrand` d`ruit` de mine, peaceste meleaguri, fratelui meu drag, care m-a iubit atât demult. Deodat`, autobuzul s-a oprit în sta]ie. Ajunsesem laLorgues, distan]a fiind de numai 13 km. de la Les Arcs.Afar` b`tea vântul. Timpul era posomorât ca [i sufletul meu.Or`[elul, cu aspect vechi [i pu]în îngrijit m-a întristat [i maimult. N-am stat locului, ci m-am gr`bit s` ajung repede lacasa p`rin]ilor asum]ioni[ti, unde venise cu [ase ani maiînainte, fratele meu Tonic`.

Exteriorul cl`dirii este impun`tor. Mare, masiv, chiar înmijlocul unei propriet`]i întînse.

Ajuns la poart` am sunat [i mi-a trecut un gând. Dar,121

122

dac` fratele meu [i-a ref`cut aici s`n`tatea [i va ie[i vesel[i u[or, ca întotdeauna, în întâmpînarea mea? Voi vedea iarochii lui scrut`tori [i blânzi, obr`jorii lui ro[ii bujor, talia luifirav`, de fat` mare; îi voi asculta b`t`ile inimii sale, inim`plin` de dragoste. Ce bucurie va fi pe amândoi! Cu cât`c`ldur` ne vom îmbr`]i[a, ca pentru ve[nicie.

El se va gr`bi s` m` întrebe ce s-a mai întâmplat pecas`, ce face Mama, de Ticu, de fra]i, de mine.

— Tonic` drag`, cum m` vezi sânt tare [i mare. Amvenit s` te v`d [i s` te iau. S` te duc din fund de p`mânt,Mamei mele, s` te îmbr`]i[eze, s` se uite lung la tine, câtte-ai schimbat, cât e[ti de bun, cât e[ti de frumos. S`-]ispun` [i-]i plâng` durerile avute, s`-i alini dorul, c`ci toat`a fript-o [i a ars-o dorul t`u.

Am venit [i te duc. Nu te mai las. Te a[teapt`cunoscu]ii, te a[teapt` satul, te a[teapt` curtea drag` acopil`riei, te a[teapt` în casa p`rinteasc` icoana MaiciiDomnului, c`reia de atâtea ori i-ai îngenunchiat [i te-airugat.

În timp ce aceste gânduri m` fr`mântau, z`vorul de lau[a mân`stirii a fost tras [i raiul iluziilor mele disp`ru. Aap`rut un c`lug`r cu barb` alb`, cu privire furi[`, care m-aîntrebat: „pe cine cau]i"? I-am spus. El mi-a r`spuns: „nucunosc pe fratele d-tale, dar merg s` întreb pe superior".

În timp ce a[teptam în sal`, un fior rece mi-a trecut prinîntreaga mea fiin]a, gândindu-m` c`, pe Ariton nu-l voi maiîntâlni. F`r` s` m` pot st`pâni, am izbucnit în plâns. Cândreveni fratele portar, v`zându-m` în acea stare dureroas`s-a ar`tat mai blând [i mai milos fa]` de mine [i m-a con-

dus la p`rintele superior al mân`stirii.P`rintele superior m-a primit cu mult` aten]ie [i

în]elegere. Mi-a spus c` nici dânsul nu l-a cunoscut person-al pe Ariton, dar [tie precis c` a decedat în noaptea de 2Iulie 1933, aici, în aceast` cas`. În capela mân`stirii i s-aoficiat prohodul, iar r`m`[i]ele sale p`mânte[ti au fosta[ezate în cavoul mân`stirii din cimîntir. Date maiam`nun]ite despre fratele D-tale pot s`-]i dea al]i p`rin]i deaici, care l-au cunoscut personal.

Eu n-am avut astâmp`r. I-am mul]umit p`rintelui supe-rior de cele spuse [i m-am scuzat spunându-i c` merg ime-diat la cimitir s`-i v`d mormântul. Am ie[it reveren]ios [i-amplecat la cimitir. Dup` explica]iile primite, am g`sit repedecavoul. Apropiindu-m` de el, m-am cutremurat, citînd pelespedea de piatr`: „Fratele Ariton Surdu, 2 Iulie 1933".Acum, aceast` confirmare mi-a spulberat orice îndoial`referitoare la moartea sa.

Am c`zut în genunchi pe lespedea rece de piatr` [i-amînceput s` plâng, nu numai pentru mine, ci pentru to]i aifamiliei noastre: mam`, tat`, fra]i, surori. Piatra rece aînceput a se umezi din cauza lacrimilor mele, care c`deau[iroaie. Când izvorul lor s-a terminat, am început s`-i spundurerile familiei noastre, durerea Mamei noastre din cauzapierderii ireparabile prin moartea lui, durerea Ticului, afra]ilor, a surorei mele, a mea personal` [i a satului întreg.În continuare, am f`cut în numele tuturor o pioas`rug`ciune, terminându-o cu: „În veci pomenirea lui [i ]`rânastr`in` s`-i fie u[oar`"!

La tot zbuciumul meu, la toate rugile mele, la tot plân-123

124

sul meu, la toate lacrimile mele, nici un murmur, nici o[oapt`, nu mi-a spus scumpul meu frate Ariton, carealt`dat` mi-ar fi povestit atâtea. Convins acum de decesullui, m-am ridicat de pe piatra rece a mormântului [i m-amretras la casa asum]ioni[tilor, spunându-mi în gând: Da!Asta e moartea! T`cerea profund` a ve[niciei!

Am r`mas la Lorgues câteva zile. I-am c`utat lui Ariton,peste tot, urmele. Camera 35, unde a bolit, patul în care amurit, capela unde a îngenunchiat, unde s-a rugat pentrunoi to]i, unde apoi a fost prohodit.

Nu departe de casa p`rin]ilor, pe o colin` pitoreasc`,se g`se[te o capel` a Capucînilor. {i acolo m-am dus, c`ciîntr-o zi, când Ariton s-a sim]it mai bine, a f`cut o mic` plim-bare [i-a intrat [i în aceast` capel` de s-a rugat.

Dintre p`rin]ii asum]ioni[ti, un olandez, Ednardus VanBerhel, a f`cut studii la St. Gerard în Belgia, cu Ariton. El mi-a spus c`, atât ca studii, cât [i ca via]` religioas` [i purtare,a fost excep]ional. Model de urmat pentru to]i.

Un alt p`rinte, spaniol: Pedro Frias, care a studiat laRoma, mi-a spus acela[i lucru: Ariton a fost model în toate.La Roma, Ariton era sacristan, adic` îngrijitorul capelei, cuun sim] estetic [i de o cur`]enie rar`. În capel` a avut ocriz` pulmonar`, o ftizie galopant`. Consultat de medic, s-aconstatat c` boala era prea avansat`, pentru c` el, de[isuferea, n-a spus la nimeni, nimic. Medicul a hot`rât schim-barea imediat` a regiunei din Roma. A[a a fost trimis în 28Mai 1933, la Lorgues, pe Coasta de Azur, din Fran]a.

Ajuns în Fran]a, se ruga, citea [i scria mult, de[i aveaconstant o febr` de 40 de grade. Noaptea de 2 Iulie, pe la

ora unu [i jum`tate, i-a fost fatal`. A avut o hemoragie carei-a umplut toat` fa]a. L-a în`bu[it sângele [i a sucombat.P`rintele superior Xavier îi f`cu ungerea cu ulei sfin]it, iarp`rintele Laurent Metral i-a dat dezlegarea condi]ionat. Cuo zi mai înainte p`rintele superior l-a întrebat: „Vrei s` te facis`n`tos"? El a r`spuns: „cum va vrea Dumnezeu".

Fratele meu Ariton, în decursul scurtei sale vie]i [i-aînvins [i r`stignit toate pasiunile trupe[ti [i p`mânte[ti, încâtfocul purificator [i mistuitor nu mai avea ce purifica [i arde.În el nu mai exista nimic altceva, decât o dulce chemare, unmurmur suav: „Vino la Tat`l"! El a sim]it aceast` chemare.S-a l`sat sedus de ea. A acceptat-o [i f`r` a se mai uitaînapoi la golul r`mas între noi, dup` plecarea lui, s-a duspentru ve[nicie în bra]ele Tat`lui Ceresc.

Cât am stat la Lorgues, în fiecare zi m-am dus de dou`ori la mormântul lui, înainte [i dup` mas`. M-am rugat [i amplâns. Am a[teptat s` se îndure spre mine, el care era a[ade milos, [i s`-mi [opteasc` un singur cuvânt de mângâierepentru scumpa lui Mam`, care este [i a mea. În ziua dePa[ti m-am dus pentru ultima dat` la cimitir. Am plâns [i m-am rugat mai mult ca alt` dat`, dar nici acum nu mi-a [optitnici un cuvânt. Mi-a dat îns` s` în]eleg c` nu va mai veni,c` nu ne vom mai vedea, c` nu ne va mai mângâia, nici cuvorba [i nici cu scrisul, dar ne va a[tepta s` ne întâlnim, cudrag, în Cer.

M-am ridicat, i-am s`rutat piatra rece a mormântului [icu inima zdrobit` m-am îndep`rtat pentru totdeauna de]`râna care, cu sfin]enie îi p`streaz` osemintele lui dragi.

— M` îndep`rtez de tine, frate drag`, pentru totdeau-125

126

na. Lacrimile [i inima-mi zdrobit` î]i cer iertare pentru tot ce]i-am gre[it în timpul copil`riei noastre. Plânsul [i durereasfâ[ietoare, ce ne-ai produs prin moartea ta, s` deaDumnezeu s` se întoarc` întru bucurie, la a Doua Înviere,c`ci tu tot a[a ne-ai spus : <<s` ne îmbr`]i[`m pentruvecie>>"

Am fotografiat camera în care a murit, patul în care az`cut, capela unde i s-a f`cut slujba de înmormântare,capela capucinilor de pe colina din apropiere, cl`direa exte-rioar` a casei asum]ioni[tilor [i mormântul cavou care-ip`streaz` r`m`[i]ele p`mânte[ti. Am scris apoi acas` oscrisoare lung`, de mângâiere pentru Mama [i pentrufratele Ioan [i pentru sora mea Maria. La scrisoare amanexat toate fotografiile mai sus amintite. La 9 Aprilie 1939am p`r`sit, cu durere în suflet, or`[elul Lorgues, care var`mâne pentru noi un loc de pioas` [i dureroas` aducereaminte. Dac` împrejuju`rile ne vor permite, m` gândeamatumci, îi vom aduce cu pietate r`m`[i]ele p`mânte[ti [i levom a[eza în cimitirul satului nostru, al`turi de ale Mamei,pe care a iubit-o atât de mult, nu numai cu dragostea natu-ral` de fiu recunosc`tor, cât mai ales cu dragosteasupranatural`, a iubirii nesfâr[ite din Cer.

Cu acest gând m-am reîntors la Strasbourg, unde m`a[tepta o alt` preocupare [i un alt gen de munc`: studiu.

În expunerea aceasta nu mai repet ceea ce am scrisMamei mele, c`ci din cele de mai sus se deduc u[or,con]inutul [i sentimentele scrisorii.

Re\ntoarcerea mea \n ]ar`

Când m-am desp`r]it de Mama, în toamna lui 1938, amspus c` eu nu voi face ca Ariton [i i-am promis c` voi veniîn vacan]` acas`. Dar nu s-a întâmplat a[a. Înc` odat` s-aadeverit dictonul: Omul propune, Dumnezeu dispune. Învara lui 1939, în loc s` vin acas`, m-am dus la Munchen înGermania, s` m` perfec]ionez în limba german`. Spresfâr[itul lui August, datorit` iminen]ei r`zboiului, care a [iînceput la 1 Septembrie, m-am reîntors în Fran]a. Am trecutprin Paris [i apoi m-am refugiat, cu toat` Facultatea deTeologie din Strasbourg, la Clermont Ferrand.

În 1940, luna Martie, am mers la Roma, unde am fosthirotonit prelat, în ritul oriental.

Când am fost hirotonit de preot, în 23-24 Martie 1940,p`rintele E. Evrard rectorul seminarului român Pio Romenodin Roma, la celebrarea primei mele Sfinte liturghii, înconju-rat de un sobor de preo]i, în partea din dreapta, la SfântulAltar, a l`sat un loc gol. La masa de prânz, la care am fosts`rb`torit, în toastul dânsului, între altele a spus: „ai obser-vat p`rinte, Gheorghe, c` la altar, în dreapta sfin]iei tale eraun loc gol? Acela a fost rezervat în amintirea Mamei talecare n-a putut participa la aceast` sfânt` ceremonie, dar cuinima [i cu rug`ciunile de acas` a fost al`turi de tine".

Aceast` nea[teptat` [i delicat` aten]ie a p`rinteluiEvrard m-a surprins [i m-a mi[cat adânc. Dânsul a cunos-cut-o pe Mama personal, pe când era profesor de limbafrancez` la Blaj. Înseamn` c` [i-a dat seama c`, Mamaavea calit`]i ie[ite din comun, c` nu era o femeie oarecare,

127

128

ca oricare alta.Fie-i p`rintelui Evrard amintirea recunosc`toare!Întors la Clermont, am stat acolo pân` în 1942. Aici am

trecut cu succes examenul de licen]` [i admitere la doctor-at în Sf. Teologie. În toamna lui 1942 am mers la Paris, sprea-mi preg`ti teza de doctorat, la izvoarele acestui „ora[lumin`". Mi-am terminat teza [i juriul profesorilor meig`sindu-o bun`, mi-a aprobat-o [i m-a invitat s` merg s`mi-o sus]în la Clermont Ferrand. Eu le-am r`spuns c` num` duc, fiindc` am convingerea c` nem]ii vor pierder`zboiul. În aceste condi]ii, corpul profesoral refugiat laClermont Ferrand, se va reîntoarce la Strasbourg [i atuncim` voi duce acolo [i-mi voi sus]îne teza. Timpul care s-ascurs pân` în 1945 [i desf`[urarea evenimentelorgroaznicului r`zboi mi-au dat dreptate.

Între timp, eu, ca o albin`, frecventam toate florile bib-liotecilor pariziene, institutele culturale, UniversitateaSorbona, Loca[urile Sfinte de închinare, muzeele istorice,monumentele de art`. Apoi, am c`utat s` fac cuno[tin]` cuautorit`]ile civile [i religioase. S` le cunosc. S` m`cunoasc` [i s` leg sincere [i frumoase prietenii. Am c`utat,în mod deosebit, s` cunosc pe românii din Fran]a [i în spe-cial, pe cei din Paris, indiferent de credin]a sau apartenen]alor politic`. O deosebit` satisfac]ie religioas` [i na]ional`am avut vizitînd lag`rele de prizonieri sau refugia]i români,din Fran]a [i Belgia. Tuturor le-am dus ceva ajutoare mate-riale, dar, în special, binecuvânt`ri spirituale, spovedindu-i,împ`rt`[indu-i [i îmb`rb`tându-i, c` vor fi elibera]i [i trimi[iîn ]ar`, la familiile lor. De fapt, le-am [i ob]inut acest lucru [i

ei mi-au r`mas nespus de recunosc`tori. Unul dintre ei, maiîn vârst` [i care a fost [i în Primul R`zboi Mondial mi-aspus: „P`rinte, D-ta e[ti ca p`rintele Vasile Lucaci: plin decuraj [i patriotism, c`ci [i acela ne-a vizitat în lag`rele deprizonieri din Italia, în 1917-1918, cum ne vizita]i [i D-voas-tr` acum".

Cunoscând situa]ia românilor din Fran]a [i mai ales dinParis, am ajuns la convingerea c` o capel` român` unit` încapitala Fran]ei este necesar`. Aceasta, cu atât mai vârtos,cu cât viitorul se prevedea sumbru. Apoi, pentru men]inerealeg`turilor prietene[ti [i culturale cu aceast` ]ar`, estenevoie de un c`min studen]esc, unde s` locuiasc` studen]iiromâni de toate profesiunile, ca bursieri ai statului francez.

Dup` o munc` f`r` preget, dup` alerg`ri f`r` num`r,dup` demersuri îndr`zne]e [i f`r` [ov`ire, în toamna anu-lui 1946 s-a deschis, cu ajutorul lui Dumnezeu, capela [ic`minul dorit, în Paris, strada Rue Ribera, nr. 38.

În Februarie 1947 aceast` institu]ie a fost înaugurat`oficial [i solemn, cu binecuvântarea arhiepiscopului RogerBeaussart, auxiliar al cardinalului din Paris [i îns`rcinat cuproblemele religioase ale str`inilor din Paris.

Numai acum, în sfâr[it, i-a venit rândul [i scumpei meleMame. Opt ani [i ceva de a[teptare. S`raca Mam`, s`racasa inim`, cât o fi ars [i cât s-o fi fript, de atâta amar de dor[i de atâta amar de vreme?

Într-o carte po[tal`, scris` de fratele meu Ioan [i dic-tat` de Mama, îmi spunea: „Ghi]`, dragul Mamii, Ariton mi-a spus c` ne vom întâlni în Cer. Eu nu [tiu dac` voi fi vred-nic` s` ajung Acolo. Tu mi-ai pus c` vei veni acas` în

129

130

vacan]e [i n-ai venit s`-]i vezi mama cât se tope[te de dorult`u [i de a tuturora. Acum [tiu îns` un lucru sigur. Cu tinem` voi întâlni în mormânt".

La aceast` duioas` scrisoare, îndrept`]it` dorin]` aMamei mele, am r`spuns imediat, scriindu-i: „Scump`Mam`, am primit scrisoarea ta [i am citit-o cu lacrimi. Aiperfect` dreptate c` ai suferit foarte mult [i e[ti îndrept`]it`s`-]i mai vezi ultimul t`u dor împlinit. Din cele scrise de tinededuc, c` mare speran]` nu mai ai de a ne mai întâlni, [ideci, singura care î]i r`mâne e, c` ne vom întâlni în mor-mânt.

Tu, drag` Mam`, [tii bine c` eu nu eram totdeauna dep`rerea lui Ariton [i nici de a ta. Nu te sup`ra, dar nici acumnu sunt nici de a ta [i nici de a lui. Prin urmare, nu ne vomîntâlni nici în Cer, nici în mormânt, ci pe p`mânt. G`te[te-te[i a[teapt`-]i feciorul, c` pe 1 Martie, î]i va aduce cel maifrumos m`r]i[or pe care îl dore[ti tu: pe el însu[i".

Dup` aceast` scrisoare, am adresat alta, fulger, ladecanul Universit`]ii din Strasbourg, s` fixeze, urgent, odat` pentru sus]inerea tezei mele de doctorat. Data s` nudep`[easc` 20 Februarie [i s` m` anun]e telegrafic.

Între timp, am umblat nebun la toate ambasadele [icomisiile de control de care aveam nevoie, s`-mi dea viz`de tranzit: Elve]ia, Germania, Austria, Ungaria. Cu multeinterven]ii le-am ob]inut pe toate. Greut`]ile le-am întâmp-inat din cauza ocupa]iei ruse[ti.

Din Strasbourg, o telegram` m` anun]a c` m` potprezenta la sus]inerea tezei mele în 18 Februarie, laUniversitate, Facultatea de Teologie.

Am mers, m-am prezentat, am sus]inut lucrarea. Amtrecut examenul [i m-am întors la Paris. Mi-am f`cut baga-jele, mi-am re]inut bilet [i în 23 Februarie 1947, am predatcheile capelei [i c`minului unui p`rinte loc]iitor, spunându-i:„Misiunea mea aici s-a terminat. Dumnezeu, prin glasulMamei mele m` cheam` acas`. Cine [tie ce scop are cumine pentru biserica [i ]ara noastr`, c`ci planurile Lui suntde nep`truns".

Cu acestea, m-am desp`r]it de Paris, de Fran]a, caremi-a format sufletul intelectual [i sacerdotal [i în care mi-amdepus, f`r` nici o cru]are, tot zelul meu de tân`r preot.

M-am dus la gara de Est, am luat trenul [i am plecatspre ]ar`. Emo]iile m-au asaltat în toate formele. De o parte,c` m` despart de un a[ez`mânt de care m` lega întreagamea fiin]`, iar pe de alt` parte, c` m` angajez pe un drumcare m` duce la un viitor total necunoscut.

În 25 Februarie, prin postul de frontier` Curtici, amintrat în ]ar`. Am coborât la Arad [i am luat trenul spreLugoj. M-am dus s` fac cunoscut Preasfin]itului B`lansosirea mea [i s`-l înformez de cele realizate la Paris.

În 27 Februarie am plecat spre Media[.Ajuns în acest ora[ am telefonat acas` ca s` vin`

fratele meu Ioan a doua zi [i s` m` ia cu c`ru]a, s` m` duc`în Boian, satul meu natal, pe care îl p`r`sisem în Noiembrie1938.

Am dormit la Protopopiatul Bisericii noastre dinMedia[. Cu aceast` ocazie am f`cut cuno[tin]` cu evlavio-sul [i bunul p`rinte Valer Stoian.

Diminea]a, am celebrat Sfânta Liturghie în capela suro-131

132

rilor Sfânta Maria de la spital. Pe la ora unu, dup` mas`, ausosit dou` c`ru]e din Boian, s` m` duc` acas`: una afratelui meu Ioan [i cealalt` a surorii mele Maria, respectiva cumnatului meu Onel. Ambele erau împodobite cucovoare ]`r`ne[ti.

Sosirea acasa. |nt@lnirea cu mama

Îndat` ce-am pus piciorul pe glia str`bun`, mi-am datseama de urm`rile r`zboiului [i de noua conducere a ]`rii.În loc de bucurie, m-a cuprins triste]ea. La întâlnirea cufratele meu [i cu sora mea, bucuria n-a putut alungatriste]ea. Ei se schimbaser` mult, îmb`trâniser`, iar ve[tilece mi le d`deau din sat nu erau deloc în`l]`toare. La aces-tea se ad`uga vremea cam posomorât`. Erau „Babele". M-am bucurat când mi-au spus c` Mama, de[i înaintat` învârst`, totu[i nu e bolnav` [i abia a[teapt` s` ajungemacas`. Parc` o v`d cât de ner`bd`toare era. F`r` astâmp`rse tot preumbla: când la poart`, când în cas`, s` vad` numai sosim_?

Ajun[i în Bazna m` a[tepta o mare surpriz`: treizeci dec`l`re]i în frunte cu un v`r al meu, Gligor Duma, cu steagurina]ionale, se aflau la intrare în comun`. M-au salutat cu uncuvânt de bun sosit, apoi au încadrat c`ru]a în care eram [ia[a am mers pân` în Boian, întonând cântece na]ionale.

În capul satului Boian era adunat tot poporul, în fruntecu cei trei preo]i: unit, ortodox [i s`sesc. Clopotele celor treibiserici anun]au prin dang`tul lor sosirea mea. Atât pri-

marul, cât [i preotul unit, au vorbit frumos, urându-mi bunsosit.

Adânc emo]ionat, le-am mul]umit c`lduros, lor [i tutur-or cons`tenilor mei, pentru onoarea ce mi-au f`cut [i pen-tru simpatia ce mi-au ar`tat.

Aceast` surprinz`toare primire era semnul mândrieicons`tenilor mei, c` s-a ridicat [i din satul nostru cinevacare a f`cut studii superioare [i care va fi folositor neamuluiromânesc. Sentimentele lor au fost adânci [i sincere,izvorâte spontan [i nu, la comand`. Aceasta m-a bucuratfoarte mult.

Fratele meu, Ioan, a spus la rândul s`u, c` sunt pofti]ito]i cei care doresc s` vin` pân` la noi, la o mic` gustare.

Casa p`rinteasc` din Uli]a C`]elii se g`se[te înSuseni, tocmai opusul Josenilor. Când am ajuns în uli]anoastr` erau aprinse lumân`ri la ferestre, iar pe pervazulgeamurilor se vedeau covoare [i scor]uri.

Se l`sa înserarea. Soarele mergea spre asfin]it.Poarta casei noastre era deschis` de Mama, care nea[tepta. Uitându-m` la ea, gura-i zâmbea, ochii-i plângeau.Era îmbr`cat` curat, dar în hainele ei simple, de ]`ranc`.Nu mi se p`rea prea îmb`trânit` la fa]`, de[i trecur` maibine de opt ani, de când ne-am desp`r]it.

Am intrat cu c`ru]a în curte. Caii s-au oprit în fa]a prid-vorului casei. M-am sculat în picioare [i m-am adresatMamei [i mul]imii de cons`teni care m` a[teptau, în felulurm`tor: „Drag` Mam` [i cons`teni. Mul]umim luiDumnezeu c` dup` atâ]ia ani înc`rca]i cu r`zboi, cu greut`]i[i imense suferin]e, mi-a ajutat s` mai ajung odat` în satul

133

134

nostru [i la casa p`rinteasc`. Trebuie s` [ti]i c` nu mai suntca atunci când am plecat. Acum sunt înzestrat cu darulpreo]iei [i cel mai pre]ios dar pe care pot s` vi-l fac este s`v` dau binecuvântare, care s` se coboare peste voi to]i,peste sat [i peste scumpa noastr` ]ar`. Aceast` binecu-vântare nu e numai de la mine, ci [i de la Sfântul P`rintePapa de la Roma, care mi-a acordat mie, pentru D-voastr`,aceast` onoare."

A[ezându-se to]i în genunchi am rostit „Tat`l Nostru"[i „N`sc`toarea" [i dup` aceea, ridicându-mi mâinile înform` de rug`ciune am spus: „Binecuvântarea DomnuluiNostru Iisus Christos s` vin` peste voi to]i, cu al S`u dar [iiubire de oameni, în numele Tat`lui [i al Fiului [i al SfântuluiSpirit, în vecii vecilor. Amin". Foarte mi[ca]i suflete[te, to]i[i-au f`cut cruce, apoi s-au ridicat în picioare, iar eu am s`ritdin c`ru]` [i-am alergat în bra]ele Mamei mele. Am plânsde emo]ie amândoi, dar de ast` dat` de bucurie. Mamaîngâna: „dragul Mamii copil", iar eu, triumf`tor, i-am spus:„Vezi, Mam`, c` totu[i ne-a ajutat Dumnezeu s` ne întâl-nim, nici în Cer cum a spus Ariton, nici în mormânt, cum aispus D-ta, ci pe p`mânt, în curtea [i casa noastr`". Ea asurâs vesel` [i mul]umit`.

Am intrat apoi în cas` [i am început cu to]ii a ne veseli,c`ci se t`iase vi]elul cel gras. Soarele abia asfin]ise, ascun-zându-se dup` dealul viilor din Ciuh`.

Era o sear` de Vineri. Pe mas` se aflau g`tite feluritemânc`ri, s` fie pentru toat` lumea. Mama, prev`z`toare latoate, mi-a spus: „am f`cut [i fasoale de post, c`ci nu [tiamce vei mânca". Eu am spus: „Toat` lumea poate mânca de

dulce, c`ci azi e dezlegare, dar eu m`nânc fasole de post."Câte n-am povestit, câte nu m-au întrebat cu to]ii. A[a

ne-am petrecut pân` aproape de ziu`. Între altele, Mama [i-a cântat foarte frumos doina durerilor sale. Câte zile voiavea, o s` regret c` nu am notat-o. Ast`zi ar fi pentru mineo comoar`.

Faptul c` eu am postit, i-a impresionat pe mul]i. Multtimp dup` aceea, întâlnindu-m` odat` în sat cu un ]`ran,care a fost [i el la „banchetul nun]ii mele" mi-a spus:„P`rinte, toate mi-au pl`cut câte ai spus, dar când am v`zutc` [i poste[ti cu to]ii am zis, acesta-i chiar pop`"!

Revenirea duhului cel r`u

În zilele urm`toare am stat de vorb` cu Mama mult [iîn lini[te. Ea mi-a povestit via]a ei, eu a mea, de când ne-am desp`r]it. În afar` de dorul ce-o ardea s` m` mai vad`odat` viu, a mai avut [i alte necazuri. Dou` dintre ele aufost mai dureroase.

În 1940, evreul care avea o cas` frumoas` în centrulsatului, cu b`c`nie, a f`cut-o de vânzare. Fratele meu Ioana cump`rat-o, deoarece pentru el, ca b`can, era foartebun`, fiind situat` în mijlocul satului. El cu Mama s-auîn]eles, totdeauna, foarte bine [i-a rugat-o s` se mute înnoua locuîn]`. Mama n-a voit s`-[i p`r`sesc` casa ei pro-prie, unde a crescut, a muncit [i a plâns atât de mult.Fiecare col] al cur]ii, fiecare pom din gr`din`, fiecare mobil`din cas`, fiecare icoan`, o lega pe ea, ca de un lucru sfânt.A le p`r`si însemna a le da la toate cu piciorul. Chiar mai

135

136

r`u: echivala cu o tr`dare. Din acest motiv nu s-a dus. Ar`mas singur`, cu porci, cu vite, cu toat` gospod`ria. Aveacinci ani de v`duvie [i [aizeci de ani de via]`, atunci în1940.

M` gândesc acum, cât curaj a avut [i ce încredere înDumnezeu, c` o va sus]ine. S` r`mâi singur, cum a r`masMama, pierzîndu-ne aproape pe to]i, e însp`imântor. S`suspini, s` gemi, s` oftezi, s` plângi, s`-]i spun` inima c` tunu mai ai pe nimeni. Este groaznic !

— {i cum te-ai descurcat singur`, Mam`? Ce f`ceai,Mam`, când încerc`rile î]i d`deau n`val`, te împresurau, temu[cau [i te storceau? Când te gândeai, cât` mi[care, cât`via]` era în curtea noastr` [i în casa noastr`. Eram cu to]iidoisprezece in[i, alergând încoace [i încolo, ca un roi dealbine!

— M-a durut foarte mult când s-a mutat Ioan. Amr`mas singur`, [i parc` a fost f`c`tur`, nici un om, nici ofemeie, nici m`car un s`rac, timp de dou` s`pt`mâni, numi-a deschis u[a. La inim` aveam foc care ardea de durere,iar în suflet aveam credin]a în Dumnezeu, c` El e cu mine.{i a[a mi-am dus povara vie]ii. Mi s-a întâmplat ceva [i maidureros, parc`. Un du[man al lui Ioan ne-a dat, într-onoapte, foc la [ireada de paie. Au venit imediat vecinii [ioamenii din sat [i-au stins focul, încât nu a ars [i restul gos-pod`riei noastre. Î]i dai tu seama, o femeie singur` [ib`trân` ce fric` m-a mâncat pe mine atunci? Eu n-am fostdu[m`nit` cu nimeni [i nu [tiu s` fi f`cut nim`nui vreun r`u[i totu[i, n-am sc`pat [i-am p`]it-o [i pe asta. Prin câte amtrecut [i p`]it, m` mir cum de nu mi-am pierdut mintea! [i de

ar fi de ajuns cu asta, dar mi-e fric` [i de tine. Peste tot seaud tot ve[ti rele. {i ]i-o spun acum: m` bucur foarte multc` ai venit, c` ai reu[it bine pe unde ai umblat, c` mi-ai adusve[ti de unde a murit [i cum a murit Ariton, dar nu [tiu dece, gura-mi râde, iar îmi inima îmi plânge. Parc` cineva îmispune c` tu nu ai venit la un osp`], ci la o îngrop`ciune.

Mi-a mai spus biata Mam` c`, în timpul r`zboiului,când a auzit c` a fost bombardat Parisul, a plecat pe jospân` la Blaj, 34 de km., la un prieten de al meu, p`rinteleIoan Vultur, s`-l întrebe dac` nu are ve[ti de la mine [i dac`nu mi s-a întâmplat ceva?

El a îmbunat-o [i i-a spus s` nu fie îngrijorat`, c`ci nuse bombardeaz` [colile [i bisericile, ci unit`]ile militare.

P`rintele profesor Velici, care întâmpl`tor, se afla lap`rintele Vultur, a îmbr`]i[at-o pe Mama [i a mângâiat-o cuvorbe frumoase: „Vai s`raca de mam`, care din dragosteapentru copil [i-a luat b`]ul pribegiei în mân` [i-a f`cut pe josun drum atât de lung!"

Mama a mers pân` la Blaj pe jos, pentru c` nu puteac`l`torii cu trenul în timpul r`zboiului, decât cu aprobarespecial`.

{i-am vorbit noi multe, aproape dou` s`pt`mâni. Eami-a spus ale ei. Eu le-am spus pe ale mele. A[a ne-amdesc`rcat povara sufletelor noastre, ce ne ap`sa ca o piatr`grea, de mai bine de opt ani de zile.

Mama a fost foarte mul]umit` de slujba [i predica ceam ]inut Duminica la biseric`, la care au participat ortodoxi[i catolici. Aproape tot satul, tineri [i b`trâni, femei [ib`rba]i. Tuturor celor prezen]i le-am dat câte o amintire reli-

137

138

gioas`, fie iconi]`, fie rozariu. Mângâierea ei a fost cu atâtmai mare, cu cât i se p`rea c` eu seam`n cu Ariton, nunumai în vorbe, dar [i în comportare. C` eu m-am schimbatmult.

Mul]umirea [i lini[tea noastr` a fost, îns`, de scurt`durat`. Mama mea, ca s` fie maica durerilor, trebuia încer-cat` [i lovit` pân` la ultima ei suflare. De aceea, duhul celr`u a revenit din nou, cu brutalitatea [i barbaria care îl car-acterizau. Ne a[teptau alte suferin]e [i umilin]e, dar cu totulde alt` natur`, decât cele îndurate pân` acum.

Eu, dup` ce am trecut pe to]i ierarhii no[trii biserice[ti,cu împuternicirea lor, trebuia s` m` reîntorc la opera [i mis-iunea mea început` la Paris. Având toate actele în regul`am plecat la Bucure[ti, la sfâr[itul lui Aprilie, s` iau avionulspre Fran]a. La aeroport, îns`, mi s-a confiscat pa[aportul.Cu toate interven]iile din zilele urm`toare, n-am mai ob]inutpermisiunea plec`rii. Am revenit destul de am`rât acas`, iarMama deveni foarte îngrijorat`. Eu speram c`, pân` laurm`, voi putea pleca.

Cruda realitate era alta. În a[teptarea unui r`spunsfavorabil am început s` ajut la efectuarea lucr`rilor agricolede acas`. Mama era singur`, iar fratele Ioan, ca invalid,prea pu]in putea face fa]` atâtor munci; sezonul era în toi,undeva spre sfâr[itul prim`verii [i intrarea în var`.

Prelungirea [ederii mele în Boian, oricât m-a[ fi aco-modat eu, nu m` putea încadra cu preg`tirea care o aveam.Situa]ia aceasta, f`r` nici o perspectiv` de realizare într-unviitor apropiat, ne punea pe gânduri, atât pe mine, cât [i peMama. Iar, oamenii din sat începur` a se întreba [i ei: Ce e

cu p`rintele? Dup` atâta [coal` s` stea tot la plug?În 2 August s-a produs deznod`mântul [i s-a clarificat

situa]ia sau mai bine zis, am fost aruncat în întunericul celmai de nep`truns, f`r` a mai întrevedea o lic`rire de sper-an]` sau lumin`.

În acea zi de 2 August 1947 treieram grâul în curte.Batoza fuse mutat` de la noi la al]i vecini. Pe la ora cincidup` mas`, când aveam de aranjat grâul treierat, dem`turat peste tot, fiind [i rup]i de oboseal`, intr` în curte,colac peste pup`z`, trei indivizi. Unul cunoscut, Gilu Moga,din Blaj, iar ceilal]i doi, necunoscu]i. Eram acolo [i un fiormi-a trecut prin tot trupul. Sim]eam c` sosise duhul cel r`uîn persoan`, în carne [i oase. Era Securitatea!

M-au salutat. M-au întrebat, de form`, ce mai fac [i c`s` merg s` le ajut ceva la ma[in`, c` au o defec]iune. Eule-am r`spuns c` eu nu sunt mecanic [i nu m` pricep la a[aceva. În realitate, am continuat eu, voi n-a]i venit pentruacest lucru la mine. „Da", au recunoscut ei. „Trebuie s` viicu noi, s` dai o declara]ie [i te vei întoarce mâine înapoi"...

Mama [i-a dat imediat seama, ca de altfel [i eu, c` nueste glum`, ci o situa]ie, nu numai dureroas` ca atâtea princare am trecut, ci una foarte umilitoare [i ru[inoas`, fiindc`urma s` fiu arestat. Un preot înc`tu[at era ceva nou, cutotul de alt` natur` decât ceea ce cunoscusem noi pân`acum.

Vecinii, rudele, satul, s-au alarmat. Îndat` s-a umplutcurtea [i casa de o mul]ime de cons`teni de ai mei: rude,vecini, cunoscu]i, prieteni. {i to]i erau, nu numai mira]i, ciscandaliza]i [i revolta]i. Cum s`-l aresteze pe p`rintele [i

139

140

fiul satului nostru? [i de ce? Mai ales c` el nu face nici opolitic`!

{i eu eram foarte impresionat, mai ales c`, niciodat`nu m-am gândit c` voi ajunge într-o astfel de situa]ie: s` fiudus la închisoare, f`r` s` fi f`cut vreun r`u cuiva, f`r` s`[tiu de ce [i cât voi fi re]inut acolo. Sau dac` voi mai revenivreodat` acas`, chiar dac` nu sunt vinovat?

M` gândeam [i la biata Mama. Ce jen`, ce ru[ine peea, ca fiul ei, preot, s` fie arestat ca un lotru. Era de acumun scandal, o situa]ie extrem de dureroas` [i de umilitoare.În sfâr[it, dup` ce a pierdut so]ul [i cinci copii, to]i mari, cummai putea suporta [i aceast` lovitur` atât de nea[teptat`?Fulger`toare, atât pentru mine, cât [i pentru ea.

Securitatea m` zorea s` nu mai a[tept [i s`-i urmez.Între timp, înoptase [i lumea prezent` începuse s` mur-mure, s` protesteze. Îmi d`deam seama c` lucrurile arputea s` se complice. S` ia o întors`tur` foarte dramatic`.Eu, cu toate acestea, nu m` puteam decide. M` gândeamla mine. M` gândeam la Mama: cum o s` reac]ioneze dup`plecarea mea? Ce va face f`r` mine, [tiindu-m` închis,unde suferin]ele sunt f`r` de num`r [i durata condamn`riiîn ani?

Între timp, Mama, prev`z`toare, mi-a preg`tit ni[telenjerie [i un pache]el cu mâncare. Dându-[i seama deezitarea [i tulburarea mea, dintr-odat` a spus cu voce tare,în auzul tuturor [i cu lacrimi mari, care se prelingeau peobrazul ei fript [i ars de soare: „Dragul Mamii copil, nu temai sup`ra. Nu te mai gândi la durerea mea, nici la a ta.Du-te! Noi am trecut peste atâtea în decursul vie]ii noastre.

Dumnezeu ne va ajuta s` trecem [i peste asta".La auzul acestor cuvinte, piatra de moar` care ap`sa

inima mea a c`zut [i am fost astfel eliberat de povara ei. M-am întors spre to]i cei din curte [i-am spus: „V` mul]umescpentru simpatia [i ata[amentul ce mi-a]i ar`tat în acestmoment atât de dureros [i regretabil pentru to]i. Nu uita]i c`noi avem încredere în Iisus Christos care a spus: Nu v`teme]i de cei ce ucid trupul, c`ci sufletul nu-l pot ucide“(Mat.10,28). M-am întors apoi spre Mama. Am îmbr`]i[at-o,mi-am luat r`mas bun de la to]i [i — în plânsul tuturor —am urmat Securitatea. Afar` era noapte.

Am fost dus cu ma[ina la Media[, iar a doua zi,Duminica, am fost transportat la Sibiu [i apoi la Bucure[ti.

Totdeauna am pre]uit, de atunci încoace, gândul pro-fund de speran]` al Mamei mele [i sentimentele iubirii de]ar`, asem`n`toare cu acelea exprimate, atât de admirabil,de poetul ]`r`nimii noastre, G. Co[buc:

„Sunt suflet în sufletul neamului meu[i-i cânt bucuria [i-amarulÎn ranele tale durutul sunt eu,[i-otrava deodat` cu tine o beuCând soarta-]i întinde paharul.[i-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuciR`bda-vom pironul aceleia[i cruci Unindu-ne steagul [i larul[i-altarul speran]ei oriunde-o s`-l duciAcolo-mi voi duce altarul"

141

142

Astfel de sentimente nobile [i pure sunt în`l]`toare.Împart lumin`, îndeamn` la eroism, hr`nesc iubirea deDumnezeu [i de patrie. Ele r`mân o mo[tenire sfânt`, unexemplu viu pentru genera]iile viitoare. Acceptarea violen]ei[i a imposturii cu blânde]e [i senin`tate cre[tin`, invit` altesuflete la imitarea acelea[i atitudini.

Revenirea la voca]ia mea dint@i

Dup` arestare am fost dus la Mînisterul de Interne dinBucure[ti, unde m-au anchetat foarte mult, f`r` a avea nicio dovad` [i nici o m`rturie împotriva mea. M-au purtat pe ladiferite închisori. Am suferit al`turi de mii [i zeci de mii deromâni. Dup` doi ani, în 9 Aprilie 1949, mi-au dat drumulacas`, f`r` s` fi fost judecat, dar distrus trupe[te, dac` nu[i suflete[te. Eram numai „umbra unei umbre".

Considerând lucrurile acum, dup` trecerea unui inter-val de timp atât de lung, nu-mi pare r`u de suferin]ele îndu-tate. Închisoarea a fost pentru mine cea mai înalt` [coal`,dup` înv`]`tura ce am primit de la Mama mea. Apoi, acolo,în mizeria [i disperarea atâtora, am avut ocazia s` m`devotez, s` m` d`rui acelora care sufereau al`turi de mine.Singur` religia cre[tin`, în astfel de situa]ii, ne ofer` o real`speran]` de sc`pare [i de mântuire.

Arestarea mea a fost [i un avertisment, sau semnal dealarm`, pentru întreaga noastr` biseric`, s` se preg`teasc`la suferin]ele care o a[teptau. Eu am fost, poate, primulpreot de al nostru arestat, f`r` nici o apartenen]` politic`,decât aceea a lui Iisus Christos, cel r`stignit [i înviat..

Acolo, m` gândeam adesea la Mama: ce va face?Cum se va descurca, dar mai ales, cât va suferi. Cât se vagândi ea la mine [i la suferin]ele mele? Ce voi mânca, cevoi îmbr`ca, cu ce m` voi acoperi noaptea în frig [i f`r` foc?Gândul la ea m` tulbura adesea, dar în acela[i timp, [tiind-o credincioas` [i curajoas`, ea m` sus]inea în suferin]elemele.

Când am ajuns acas`, dup` eliberare [i ne-am întâlnit,s-a ar`tat bucuroas`, dar v`zându-m` slab, numai oase,aveam 49 de kg., s-a întristat.

La întrebarea mea: „nu te bucuri Mam`"? Ea mi-ar`spuns, cum mi-a mai spus alt`dat`: „Ba , da, Ghi]` drag`.M` bucur cum m-am bucurat când ai venit acas` dinFran]a: gura-mi zâmbea, dar inima-mi plângea. A[a [iacum. Presim]eam, atunci, c` tu n-ai venit la o nunt`, la unosp`] de bucurie, ci la o îngrop`ciune. {i a[a a fost"!

În timpul deten]iei mele, Biserica noastr` Român`Unit` cu Roma, a fost desfiin]at`. Episcopii [i foarte mul]ipreo]i au sfâr[it prin a fi aresta]i, iar credincio[ii, au fostobliga]i s` treac` la religia ortodox`, fie s` r`mân` f`r` nicio credin]`.

În aceast` situa]ie nu mai era posibil s` întrev`d oposibilitate de a exercita darul preo]iei. Ce s` fac? Mama,fiind singur`, lucru la câmp pân`-i lumea, m-am hot`rât s`iau iar plugul în mân`. Când eram copilandru, în el îmivedeam voca]ia. Iar, când am plecat la [coal` la Blaj, mi-aduc aminte c` am plâns [i-am mers [i-am s`rutat pe botvi]elul din grajd. Eu corespundeam numelei de Gheorghe:geo = p`mânt, iar ergon = muncitor la p`mânt. Atunci îmi

143

144

surâdea via]a la ]ar`, dar acum, când alte valuri curg învale? Îmi revedeam satul ca o viziune mai pu]in optimist`,asem`n`toare cu aceea a lui Octavian Goga, poetulp`timirii noastre, în poezia A[teptarea:

„Sat din margine de codru,Rev`rsat sfios în vale,Tot mai jalnic cade-amurgulPeste stra[inile tale.

Frunza plopilor pe plaiuri,Ochii stelelor pe cresteRoua firelor de iarb`Plâng duioasa ta poveste"

F`r` s` vreau, m` asem`nam cu Fiul R`t`citor, revenitacas`, conform parabolei biblice. Parc`-l v`d, dup`banchetul reg`sirii, a ie[it în curte. A privit ograda. A trecutîn gr`din`. A ie[it pe câmp, unde orizontul i s-a p`rut vast [iîntins. Aerul proasp`t, drumul, v`ile, iarba, dealurile,bulg`rul de p`mânt toate cunoscute ochilor lui din tinere]e.A înaintat spre lanurile de holde bogate, cu spice de aur. Eleau fost îns`mân]ate f`r` el. Seceri[ul, îns`, îl a[tepta [i else angaj` în munca strângerii recoltei.

Pentru mine era tocmai învers. Era prim`var`. Înc` nuera nimic sem`nat. Am luat, a[adar, plugul în mân`, s`r`storn brazd` adânc`, s` arunc s`mân]a în a[teptare c`va r`s`ri, va cre[te [i vom avea roade bogate. Am începuts` ar.

Mie, p`mântul natal, mediul rural, ]`r`nesc, mi-aupl`cut dintotdeauna. Eram [i-am r`mas mândru deorigînea mea ]`r`neasc`. În str`ini am dus cu mine satul [iglia str`bun`. Ele mi-au fost sf`tuitoare prin inima Mameimele. Pe ele le-am servit în munca mea de acolo. De[i, ampetrecut mul]i ani în str`ini, eu nu m-am asimilat în acealume care m-ar fi primit cu bra]ele deschise. Eu mi-amînsu[it de la ea, numai ceea ce era necesar pentru noi.Când timpul form`rii [i experien]ei mele s-a împlinit m-amîntors în ]ar`, ca al`turi de to]i ceilal]i, s`-mi dau modestultribut pentru un viitor mai bun [i mai drept ]`rii mele.

Cât am studiat, cât am trudit, cât mi-am însu[it culturaoccidental`, cât am stat la Paris, în tain` m` gândeam [itr`iam acas`. Acolo, în sat, cu feciori [i fete. Acolo, la câmp,în ar[i]a soarelui, în urma plugului, unde cânt` coicârlia [iunde frunzele p`durii, în b`taia vântului, doinesc durerile [ibucuriile noastre.

În sunetul majestuos al clopotelor mari de la NotreDame g`seam ecoul clopotelor noastre din sat [i a toaceiruginte din turnul s`r`c`cios de lemn, al bisericu]ei din cim-itirul satului nostru.

Animat de astfel de gânduri am început s` ar. Aveam38 de ani, eram b`rbat, toate considerându-le, împlinite.

Cu Mama m` în]elegeam bine. Îi ascultam sfaturile,c`ci ea cuno[tea bine toate necesit`]ile gospod`riei. Înlucrarea p`mântului m` sfor]am s`-mi amintesc cum lucraTicu [i c`utam s`-l imit. Lucrul mergea „strun`," dargreut`]ile din zi în zi erau tot mai mari, obliga]iile tot maimulte [i cotele de cereale, tot mai sporite. Nu ne-am dat

145

146

b`tu]i. A[a treceau s`pt`mânile, lunile [i chiar anii, lucrândca oricare ]`ran din sat. Poate, uneori, mai mult.

Iarna, când era z`pad`, duceam gunoi, c`ci a[a f`cea[i Ticu, fie iertat. El îmi spunea: „pe sanie încarci mai u[or,c` nu e înalt`, ca [i carul". Apoi, am pus gunoiul pe loc,fiindc` atunci când se tope[te z`pada se trage tot mustul înp`mânt. Mai mult, când vine prim`vara, ai mai multe lucr`ri.

Ca vite aveam dou` bivoli]e de soi bun [i foarte tari. Cuorice povar` o scoteam la cap`t. Într-un an au f`tat amân-dou` vi]ele. Eu le-am cump`rat de la Mama [i le-am cres-cut, ca în cazul când dânsa ar muri, bivoli]ele s` fie date lasora [i la fratele meu.

Vi]elele au crescut [i s-au f`cut foarte frumoase.Sem`nau la mamele lor. ]`ranii din sat mi le l`udau. Eu le-am r`spuns: „normal ar fi, ca D-voastr` s` ave]i astfel dejunici, iar eu s` fiu la biseric`, s` v` predic [i s` v` înv`]copiii".

De[i aveam foarte mult de lucru, c`utam s` nu ruptotal, nici cu via]a religioas` [i nici cu cartea. În special, înserile de iarn`, când citeam mult la lumina felinarului cupetrol, în timp ce lemnele din sob` ardeau încet, înc`lzindtoat` odaia.

Al`turi de mine torcea, gânditoare, Mama [i se mira c`,în t`cerea nop]ilorde iarn`, nu citem cu voce tare. Odat` s-a oprit din tors [i m-a întrebat: „nu obose[ti, nu te doarecapul s` le <<bagi>> toate în tine f`r` s` cite[ti tare?" M-am oprit [i eu din citit [i i-am spus c`, nu. Din contr`, dac`a[ citi cu voce tare, m-a[ obosi mult mai mult, de o partepentru c` a[ mi-ar trebui mult mai mult timp ca s` citesc o

carte, decât dac` m` uit numai peste scris. De alt` parte, num-ar ajuta vocea. A[ r`gu[i citînd cu voce tare o carteîntreag`.

Mama, întrerupându-m` din citit, dorea s` mai schimbeo vorb` cu mine. T`cerea aceea lung` [i mut` o ap`sa [iera [i dânsa dornic` s` [tie ce g`sesc eu în c`r]i. Oprindu-se din tors, se înfiripa a[a, între noi doi un dialog: ea simpl`,]`ranc` f`r` carte, iar eu considerat, cu mult` carte din ]`ristr`ine. Chiar [i de la Sorbona.

Evocam amintiri de familie: cum a fost Ticu, Culu]`,Ariton [i to]i ceilal]i. Apoi, cum e prezentul [i mai alesnecunoscutul viitor, a c`rui secret Dumnezeu singur Îlp`stra. Se gândea adeseori la moarte. O privea în fa]`. Demulte ori [i-o dorea. Cu ani [i ani în urm` [i-a preg`tithainele, adic` trusoul cu care s` fie îmbr`cat` [i înmormân-tat`. Mereu îi ar`ta hainele sorei mea Maria [i-i spunea cums` fac`. Eu o întrebam, de ce dore[ti s` mori, Mam`?

— Prea mult am suferit în via]`, prea mult am alergat[i muncit, dragul Mamii. Toate m-au mâncat. Sper, îns`, c`dincolo voi avea pace [i odihn`. Nu voi mai tr`i tot cu fricaîn spate, c` ce-mi va aduce noaptea, sau ce mi se va întâm-pla ziua.

Se temea, nu de dânsa, c`ci nu mai a[tepta nimic dela aceast` via]`. Se temea pentru mine, s` nu fiu ridicat dinnou. Cum ar mai putea suporta o astfel de lovitur`, poate [iultima, ea femeie b`trân`? Cum ar mai putea tr`i, când ar`mas singur`, dintr-atâ]ia pe care i-a crescut [i în mijloculc`rora a tr`it ?

Voia s` moar` înainte ca aceast` crud` lovitur` s` se147

148

mai abat` asupra ei. Nelini[tit` era inima dânsei, a[a cumspune Sfântul Augustin, pân` nu se va odihni în Dumnezeu.Providen]a, îns`, n-a cru]at-o nici de data aceasta.

{i a[a, pân` în miez de noapte, în intim` conversa]ie,gur` la gur`, între mam` [i copil, ne mângâiam unul pealtul, ne înconjuram [i ne ridicam de la cele p`mânte[ti [igospod`re[ti, la Cele Cere[ti [i Dumnezee[ti. La soartasufletului nostru dup` moarte. Spre acea ]int` ni seîndreapt` privirile, înspre acolo suspin`m [i aspir`m, ca s`ajungem la ceea ce ochiul n-a v`zut [i urechea n-a auzit [ila inima omului nu s-a suit ceea ce a preg`tit Dumnezeu [ia rezervat ale[ilor S`i.

„Inima ta fript` [i ars`," Mam`, va g`si acolo îndragostea lui Dumnezeu, Divina alinare. Acolo vei avealini[tea [i pacea ve[nic`, c`ci de câte ori erai nec`jit` [i tul-burat` din cale afar`, noi c`utam s` te mângâiem. Vorbele[i afec]iunea noastr` nu te îndestulau [i ne spuneai:„merge]i acum la lucrul vostru [i la ocupa]iile voastre [i pemine l`sa]i-m` pu]in singur`, în pace [i m` voi lini[ti".

Ce [i-o fi vorbit ea singur` cu sine îns`[i? Ce i-a fi spusTat`lui Ceresc [i blândului Iisus, numai singur`, ea, [tie.Este secretul credin]ei [i al inimii sale! Când ne întoarceamde la treburile noastre în cas`, o g`seam ref`cut` [i zâm-bitoare [i ne spunea: „a trecut ce a fost". Apoi ad`ga: „cegreu e s` fii mam`! Cine n-are copii", spunea ea, „nu [tiece-i n`cazul"!

Între timp, duhul cel r`u [i-a adus aminte iar de noi.Într-o bun` zi ne trezim în curte cu reprezentantul cultelorde la Bra[ov. A venit s` fac` cuno[tin]` cu mine [i s` m`

întrebe ce mai fac? Eram prost îmbr`cat [i cu mâinile plinede b`t`turi. I le-am ar`tat spunându-i : „iat` ce fac, lucrez".Mi-am adus aminte atunci de Mahatma Gandi. Acesta s-adus odat` [i a f`cut o vizit` regelui George VI al Angliei, laLondra. Era descul], în izmene [i cu o c`ma[` lung` cumpoart` indienii. La întrebarea regelui, cum se poart` înIndia?, Gandi a r`spuns : „cum m` vede]i, majestate!" A[ai-am r`spuns [i eu la reprezentantul cultelor.

Dânsul mi-a spus, c` a venit s`-mi propun` s` merg caprofesor de francez` la un liceu din Bra[ov. Oameniiînv`]a]i sunt sprijini]i de regimul actual [i nu e potrivit ca eus` stau în mediul rural. Mai mult, o s`-mi dea apartament [ipot s` iau [i pe Mama cu mine. (Pe trimisul cultelor nu-ldurea de mine, dar spera c` mergând la Bra[ov voi putea fimai u[or urm`rit, decât într-un sat). Între timp, v`zândMama un str`in în b`t`tur` la noi, a venit [i dânsa în curte[i când a auzit despre ce este vorba, a spus: „las`-mi dom-nule copilul acas`, c` va mânca [i el ce mânc eu aici. Iarcât prive[te s` m` ia [i pe mine la Bra[ov, nici vorb`. Eu nu-mi p`r`sesc casa mea. Eu n-am p`r`sit-o nici când au venitru[ii, de[i tot satul a fugit în p`dure. Dac` o fi s` mor, euvreau s` mor acas` la mine".

La refuzul meu [i al Mamei, reprezentantul respectiv aplecat, spunându-mi s` m` mai gândesc, c` el va maireveni.

De fapt, a mai revenit dup` vreo trei s`pt`mâni. Mamanici nu l-a l`sat s` intre în curte, spunându-i c` eu nu suntacas`, de[i eu eram în gr`din`.

Vizita reprezentantului cultelor mi-a adus aminte de149

150

ceea ce se petrecuse cu fostul consul roman, Cincinatus, înanul 460 înaite de Christos. Acesta era foarte modest [i deo simplitate rar` [i dup` anumite neîn]elegeri cu conduc-erea Imperiului Roman s-a retras la ]ar` [i f`cea agricultur`.Senatul roman, care se afla în încurc`tur`, a trimis ni[tedelega]i la el, ca s`-l cheme în slujba ]`rii. Ace[tia l-au g`sitpe Cincinatus muncindu-[i p`mântul cu h`rnicie, fie cuplugul, fie cu sapa.

Delega]ii l-au salutat respectuos [i apoi l-au rugat s`-[iîmbrace toga, ca s`-i spun` îns`rcinarea pe care i-oîncredin]eaz` senatul roman.

Cincinatus s-a mirat foarte mult c`, dintr-o dat`, con-ducerea Imperiului mai avea nevoie de el. A poruncit so]ieisale, Racilia, s`-i aduc` toga din colib`, ca în mod solemn[i s`rb`toresc s` afle despre ce este vorba.

A[a a venit [i la mine, mutatis mutandis, reprezentan-tul cultelor, la ]ar`, dar nu cu inten]ia sincer` de a m` în`l]a[i onora, ci pentru a putea s` fiu mai u[or filat în ora[, decâtla sat.

În]elegând, atât eu cât [i Mama, inten]ia acestui dele-gat, n-am zorit pe Mama s`-mi aduc` hainele de s`rb`toare[i nici Mama nu râvnea s` ajung` victim` f`r` onoare înmarele ora[, pe atunci, Stalin, [i ast`zi revenit iar Bra[ov.

Cincinatus s-a dus la Roma la conducerea Imperiuluiroman; eu am r`mas mai departe la plug, s` ar, socotînd c`„gloria mea va cre[te prin refuzul demnit`]ii oferite".

Într-un an, cred în 1955, Mama a fost grav bolnav`. Cea avut exact n-a[ putea spune, c` n-a voit s-o ducem ladoctor. Într-o zi mi-a spus s` duc [i s` chem pe sora mea

Maria, fiica dânsei cea mai mare, s` vin` s` se culce la noi.Eu am mers, am chemat-o [i sora mea a venit. Am ridicat-o pe Mama de pe pat [i am a[ezat-o pe un scaun, astfel casora mea s`-i poat` aranja un pic a[ternutul. Pe scaun,Mama a le[inat. Sora mea Maria a strigat repede la mine:„Ghi]`, aprinde lumânarea, c` Mama moare!"

Aceasta a fost pentru mine ca un fulger venit din senin,c`ci eu nu m-am gândit niciodat` c` Mama ar muri înainteamea, de[i acest lucru era normal, ea fiind b`trân` [i eu maitân`r. Apoi, eu nu-mi puteam închipui cum este s` o pierdpe Mama [i cum a[ putea tr`i f`r` dânsa, care [tia toate alegospod`riei [i ale vie]ii. Apoi, cum a[ putea duce o via]`care ar fi lipsit` de grija [i de afec]iunea care mi-o purtascumpa mea Mam`?

Am fugit [i am adus repede lumânarea, apoi amaprins-o, c`ci la noi a[a-i obiceiul. În clipa mor]ii se aprindeo lumânare ca s` lumineze calea spre Cer aceluia care nep`r`se[te. M` v`d [i acum, cum ]ineam lumânarea aprins`împreun` cu sora mea, în mâna Mamei noastre. Amândoieram cuprin[i de fiorii mor]ii [i lacrimile au început s` curg`pe obrajii no[trii înlemni]i.

S-a scurs un minut, s-au scurs dou`, [i sora mea carecuno[tea felul mor]ii, c`ci îngropase pe socrii [i pe unii dincopiii s`i, îmi spune: „Ghi]`, nu moare Mama, c`ci nu sesvârcole[te, nici nu se r`ce[te". De fapt începea s`-[irevin`. S`-[i deschid` ochii [i s` ne întrebe: ce-a fost? Amstins imediat lumânarea [i am revenit la o bucurieasem`n`toare cu a Mariei [i a Martei, la învierea fratelui lorLaz`r.

151

152

Spectrul mor]ii Mamei mele m-a îngrozit, pentru c`,stând acum ani de zile cu dânsa, convie]uirea cu ea mi-adevenit foarte dulce [i drag`. A o întrerupe dintr-odat`însemna a s`pa o pr`pastie de netrecut între dânsa [i mine.Însemna o separare brutal`, egal` în durere cu o ran`mereu sângerând` [i în veci incurabil`. Am fost în aceasear` zguduit din temelii, din str`funduri de suflet.

Într-o sear` citeam iar, ca alt` dat`. Dânsa torcea.Dintr-odat`, fie din cauza oboselii, fie c` se gândea la vre-o durere trecut`, i-a c`zut fusul din mân`. Eu m-am aplecat[i i l-am ridicat. Apoi i-am spus: „mai odihne[te-te Mam`"![i-am început iar a vorbi de tot trecutul familiei noastre.

Dintre atâ]ia copii câ]i am fost, am r`mas eu singur cudânsa. {i-am îndr`znit s`-i spun: „Tu Mam`, tu te asemenicu o alt` mam` din istoria veche a Greciei, cu Niobe.Aceasta a avut [apte b`ie]i [i [apte fete. Pe to]i [i pe toatei-a pierdut. Ea e simbolul durerii materne. Tu, Mam`, tu e[tiMama mea, Maica Durerilor". N-a zis nimic. A oftat, aupodidit-o lacrimile [i a plâns.

Dup` ce s-a mai lini[tit, am continuat: „Mam`, vrem nuvrem, moartea va veni, mai curând sau mai târziu, pentruamândoi. Ce se va alege de curtea, casa [i gospod`rianoastr`? Aci, unde tu [i Ticu, a]i schimbat totul din temelii?A]i cl`dit cas` de piatr`, [ur`, grajd, [opron, toate din nou.Gr`dina pustie a]i transformat-o într-o livad` cu pomi rodi-tori, iar o parte din ea, cu tot felul de legume".

A stat un pic [i s-a gândit, apoi mi-a spus: „Dac` o fi s`mor, tu s` nu mai r`mâi în sat de batjocura tuturor, c`ci [tiic` de la Sfat te trimit la tot felul de corvoade. Caut`-]i un mic

serviciu la ora[. C`ci tu ai înv`]at destul".— Dar, ce va fi cu casa [i cu curtea noastr`, Mam`? A stat iar [i s-a gândit. Apoi, f`r` a specifica cum s` se

fac` împ`r]eala mo[tenirii, între sora mea Maria, fratelemeu Ioan [i mine, a oftat [i plin` de triste]e mi-a spus:„Ghi]`, dragul Mamei copil, toate acestea vor r`mâneapustii".

Mama a fost foarte dezam`git` de copiii ai c`ror p`rin]ile-au l`sat mo[tenire averea lor, cu mul]i ani înainte demoartea lor. Dup` ce ei au mo[tenit oficial de la p`rin]i, s-au purtat nerecunosc`tori. De aceea, Mama ne spunea: „nuv` sup`ra]i, dar eu nu v` dau averea mea înainte de a muri!Când voi muri, eu nu o voi duce cu mine. Împ`r]i]i toate întrevoi, fr`]e[te"!

În aceast` privîn]`, Mama urma sfatul Împ`ratuluiSolomon: „Cât tr`ie[ti [i cât` vreme este sufletul t`u în tine,nu te da rob nim`nui, c`ci este mai bine ca fiii t`i s` seroage de tine, decât tu s` te rogi de ei". Prov.33,20-21.

Desp`r]irea definitiv` de scumpa mea mam`

Era 29 Martie 1957, zilele Babelor se terminaser` [isoarele începea s` înc`lzeasc`. Înfloreau ghioceii [iviorelele, iar p`s`rile zburau vesele în aer. De la Sfat ni s-aspus c` putem începe îns`mân]area sfeclei de zah`r, cucare eram impu[i. Eu am spus Mamei: „prind acum la jugjunincile mele, c` erau mari, s` merg cu ele la locul undetrebuie s` îns`mân]`m sfecla. S` v`d dac` se poate ara,

153

154

sau nu".M-am dus. Junincile au mers foarte bine. Veneau dup`

mine ca dou` mielu]e. Când m-am întors, Mama mi-adeschis, ca întotdeauna, poarta. Am intrat în curte cu carul[i ea mi-a spus: „Mâncarea îi gata. Leag` junincile în grajd.Pune-le ceva de mâncare [i hai s` mânc`m [i noi". Amf`cut cum mi-a spus dânsa. Am venit în cas` [i am zis:„Mam`, sunt foarte mul]umit cum merg junincile la jug, a[ac` putem chema pe mâine un om, ca s` vin` cu mine [ivom putea ara cu dou` pluguri. Ca bucurie, m` duc acumîn pivni]` s` aduc ni[te vin".

Când s` ies din pivni]` cu vinul, a intrat în curte omulde servici de la Sfat. M-a salutat [i mi-a spus: „DomnuleP`rinte, m-a trimis mili]ianul s` v` spun s` merge]i pân` laSfat". Am venit în cas`, i-am spus Mamei [i ne-a trecutpofta de mâncare [i de vin, la amândoi. Eu [tiam c` p`rin-tele Ioan Ploscaru, de la Lugoj, [i cu care eu eram bun pri-eten, era arestat de vreo lun` de zile. N-am ascuns Mameiaceasta. I-am spus: „acum este rândul meu".

Am mers la Sfat. Mili]ianul mi-a spus c` sunt chemat camartor la Tribunalul din Media[ [i s` m` prezînt, ca mâine30 Martie, la camera 13. Am venit pe la fratele Ioan, i-amexpus [i lui situa]ia [i a r`mas [i el întristat. Sosit acas`, i-am spus [i Mamei, c` ceea ce mi-a spus mili]ianul e numaiform`, de a nu b`nui c` voi fi arestat.

Toate prev`zându-le, am încurajat-o pe Mama cum amputut, de[i - lovitura - era pentru dânsa de nesuportat. Prinprea multe a trecut [i sl`bise mult de puteri. Avea ca vârstaaproape 77 ani.

A doua zi m-am sculat, am grijit vitele, le-am ad`pat,apoi am mers la fratele meu [i mi-am luat r`mas bun de lael. Reîntors acas`, la toate insisten]ele Mamei, abia amputut mânca ceva. Am refuzat s` iau cu mine orice mân-care. Mi-am luat doar câteva bomboane [i, cred, o sut` delei. Am c`zut în genunchi în fa]a Mamei. I-am cerut iertarede tot ce i-a[ fi gre[it în via]`. I-am s`rutat mâna. M-am ridi-cat [i plângând ne-am îmbr`]i[at amândoi. Mi-am f`cutcruce [i-am spus: „Doamne ajut`!" Ea mi-a r`spuns:„Dumnezeu s`-]i ajute, dragul Mamii!"

Am ie[it din cas`, m-am uitat în cote], unde aveam oscroaf` cu purcei. To]i dormeau lini[ti]i lâng` mama lor, pecând eu invers: eram tulburat [i m` desp`r]eam de Mamamea. Am deschis apoi u[a la grajd. Toate cele patru bivoli]e,cele dou` b`trâne [i cele dou` tinere, z`ceau [i rumegau.Când am deschis u[a grajdului, toate [i-au întors capul spremine, c`ci m` cuno[teau. Privirea lor era blând` [i duioas`.Când m` ve]i mai vedea? Sau când v` voi mai vedea?

Închizînd u[a grajdului m-am uitat iar spre cas`.Credeam c` Mama e în pridvor, c` ori de câte ori mergeamundeva, ie[ea [i m` petrecea din vedere. Acum, n-a ie[it.Am strigat de dou` ori, „Mam`!", „Mam`"! Dar, n-a r`spuns.Mi-a venit a[a un dor mare, s` o mai v`d odat`, dar n-a ie[itafar`. Am voit s` m` întorc înc` odat` în cas`, îns` m-amr`zgândit, c` întorcându-m` se va sup`ra [i mai tare, fiind[i credin]a c`, cine se întoarce din drum, nu are noroc. Cusiguran]`, dac` n-a ie[it, au podidit-o lacrimile [i n-a fost înstare s` vin` afar` s` m` petreac` din vedere. To]i cei con-damna]i la moarte strig` sfâ[ietor: mam`, mam` ! A[a am

155

156

strigat [i eu presim]ind c` n-o voi mai vedea.V`zându-se r`mas` singur`, dup` ce avuse atâ]ia

copii, o fi plâns în hohote, f`r` nici o mângâiere sau conso-lare, ca Rahela din Biblie, a c`rei copii nu mai sunt. {i-o fif`cut cruce [i o fi implorat ajutorul lui Dumnezeu prin lacrim-ile v`rsate.

Am mers spre gr`din`. Lâng` [ur` era legat` c`]eauanoastr`: Zalinca. Când a v`zut c` plec, o fi crezând c` mergla p`dure, ca alt` dat`, [i se mira cum de nu-i dau [i ei dru-mul. Se zb`tea în lan] ca în gur` de [arpe. Am mângâiat-o[i i-am spus : „te în]eleg Zalinca c` ]i dor de libertate, pen-tru c` [i mie mi-e dor. Dar n-avem ce face, nici tu, nici eu,c` începând de azi [i eu voi fi legat ca tine". Am trecut dinsus de [ur`. Aveam zece oi, toate f`tate. Toate z`ceau cumieii lâng` ele, aproape de [ireada de paie. V`zându-le mi-am zis: oare când vor fi [i oamenii blânzi ca oile [i nevino-va]i ca mielu[eii sau ca porumbeii? Am ie[it apoi dingr`dina cu pomi. Am mai privit odat` [ura, curtea [i casap`rinteasc` [i-am plecat peste hotar spre drumul Baznei.Pe c`rarea de hotar am observat c` a dat în verde col]ulierbii. Holdele cre[teau. Întreaga natur` se trezea la via]`,eu îns` mergeam spre moarte.

La drumul Baznei m` a[tepta un I.M.S. al Securit`]ii.Mili]ianul de la noi le-o fi spus pe ce c`rare ies eu în drumulspre Media[. Ei n-au voit s` m` aresteze acas`, pentru aevita orice tulburare în sat. Când am sosit la drumul Baznei,ei s-au prezentat ca controlori de la banca agricol` [i dac`eu merg la Media[, s` poftesc în ma[in`, c` dân[ii m` duccu pl`cere. Eu mi-am dat perfect seama cine sunt, dar ca

s` nu se mai fac` scândal, ca un miel la junghiere, am urcatîn IMS.

La Media[, la Securitate s-au purtat foarte brutal cumine. Nu mi-au dat absolut nimic de mâncare. M-au culcatla subsol într-o celul` neagr`, extrem de mic`, pe un pat defier cu bare, f`r` nimic pe el. N-am dormit deloc. Nu-miardea de somn. Gândul îmi era acas`, la biata mea Mam`.Ce va face?

A doua zi, Duminic` 31 Martie, m-au transferat, legat laochi, la Bucure[ti, la Ministerul de Interne.

Muncind în agricultur` am petrecut mai bine de [apteani, împreun` cu Mama. Acum m` reîntorceam la locul deunde am fost eliberat în Aprilie 1949. Atunci aveam 35 deani. Acum 43 de ani.

Anchetele au fost lungi [i grele. Securitatea a constitu-it un lot de persoane, între care [i p`rintele Ioan Ploscaru,de la Lugoj. Unii dintre noi nici nu ne cuno[team, dar a[a seconstituiau procesele. Împotriva mea n-au avut nici odovad` [i nici un martor. Cu toate acestea, în lunaOctombrie am fost condamnat, împreun` cu ceilal]i, deînalt` tr`dare. Eu, la munca silnic` pe opt ani. În fruntealotului era p`rintele Francois de la capela francez` dinBucure[ti. Regimul, ca s` poat` închide definitiv aceast`capel`, a montat acest proces, acuzând de spionaj pesuperiorul ei.

P`rintele Francois, a paralizat în timpul anchetelor. Laproces a fost adus într-un c`rucior. În fa]a tribunalului a avutcurajul s` se întoarc` spre noi, to]i co-acuza]ii, [i s` nespun`: „Ierta]i-m`, fra]ilor, c` la anchet` am spus multe,

157

158

vrute [i nevrute"!Dânsul a primit o condamnare de trei ani cu sus-

pendare, iar noi, ceilal]i, de la opt ani în sus.Fie-i amintirea p`rintelui Francois binecuvântat`!În cursul deten]iunei mele am fost purtat pe la mai

multe închisori. Cel mai mult am stat la închisoarea Jilava.De când am fost ridicat [i pân` la eliberare, eu am fost ]inutca într-un mormânt. N-am [tiut absolut nimic ce se întâmpl`afar`. Am suferit foarte mult de foame, de frig [i demaltrat`ri. Acolo, mi-am dat seama ce înseamn` a mâncacând ]i-e foame, a bea când ]i-e sete, a dormi când ]i-esomn, a te înc`lzi când ]i-e frig, a sta de vorb` cu un om [is`-l ascul]i, dar mai ales a pre]ui libertatea [i s`n`tatea,pierdute. Aceasta, cu atât mai vârtos când ne gândeam c`pe frontispiciul închisorii puteau fi scrise cuvintele de laintrarea în Infern a lui Dante Alighineri: „L`sa]i orice sper-an]` voi cei ce aici intra]i aici". Da! Pentru c`, chiar dac` ]ise terminau anii de condamnare, puteai tot a[a de u[or s`fii re]inut mai departe, f`r` nici o alt` sentin]`.

Dar, cea mai mare suferin]` pentru mine era gândul laMama mea. Ce va face? Cum va mai putea tr`i? Cum vamai putea plânge? R`mânând absolut singur`, femeieb`trân`, în curtea [i casa p`rinteasc`, unde tr`isem [i cres-cusem atât de mul]i! [i v`zând c` toate s-au n`ruit.

Fiind de]inut tot timpul numai în celul`, în frig [inemi[care am c`p`tat reumatism [i m-am anchilozat, înspecial la piciorul stâng. În 1963 Iulie 19, de Sfântul Ilie, amfost eliberat [i am luat trenul spre cas`, în speran]a c` voimai g`si în via]` pe scumpa mea Mam`. Am sosit noaptea

la Media[. De la gar` am plecat în cârje, spre locuin]a nepo-tului meu Vasile, fiul fratelui meu Vasile, care la moarteatat`lui s`u r`mase numai de un an.

De la gar`, abia m-am târât pân` la locuin]a lui.Aproape dou` ceasuri de mers. Primul lucru pe care l-amîntrebat pe nepotul meu Vasile, a fost: „Ce face Mama"? Ela început s` l`crimeze spunându-mi: „Mama bunic` a muritde mult. Câteva luni dup` arestarea D-tale, în 1958".

La aceast` dureroas` [tire am izbucnit [i eu în plâns.Asfel, lacrimile noastre, a amândurora s-au întâlnit înaceea[i durere. Vasile mi-a mai spus c`, ei n-au putut s`m` în[tiin]eze de decesul Mamei, fiindc` de când am fostarestat n-au mai [tiut absolut nimic de mine. Mai mult. Cuocazia inventarului ce s-a luat dup` moartea Mameib`trâne, în vederea succesiunii, D-ta ai fost socotit mort.

A doua zi m-a dus Vasile cu o ma[in` din pia]`, laBoian. Nu m-am oprit nic`ieri în sat: nici la sora mea Maria[i nici la fratele meu Ioan. Am mers direct la cimitir, la mor-mântul Mamei [i a Ticului, unde am îngenunchiat [i-amplâns ca un copil. Am f`cut apoi o mic` rug`ciune pentruodihna sufletelor lor. Apoi, lini[tindu-m`, i-am spus Mameimele: „Uit`-te, Mam`, la mine! Îmi plâng ochii, îmi plângeinima, îmi plânge sufletul. M` ard [i m` usc de dorul t`u. Mise rupe inima dup` tine, cum ]i se rupea inima ta dup` to]icopiii t`i. Inima ta, poala ta, bra]ele tale, au fost ad`postul [iocrotirea noastr`. Fie-]i mil` de mine [i poveste[te-mi via]a[i boala ta, dup` arestarea mea, c` tu totdeauna erai cuinima deschis` [i toate mi le povesteai".

La plânsul [i ruga mea nu mi-a r`spuns Mama nimic.159

160

Mi-a dat, îns`, de în]eles, c` lumea în care se afl` acum arealte legi decât cele ale lumii noastre. Dar s` nu-mi pierdn`dejdea c`ci, a[a cum i-a spus Ariton, ne vom întâlni înCer [i atunci îmi va povesti [i voi [ti toate.

Nu m-am putut r`bda în aceast` mormântal` t`cere,f`r` a m` adresa p`mântului, care ne ia, ne duce, neascunde înghi]indu-ne pe to]i. P`mânt t`cut [i f`r` culoare,p`mânt efemer [i trec`tor, argil` înmuiat` de lacrimile noas-tre, tu care por]i ca într-un vas focul aspira]iilor noastre, dece nu le înpline[ti? De ce ne na[ti [i ne chinuie[ti, ca s` neînfiezi pentru a ne desmo[teni? De ce ne iei, când noi amvrea s` d`inuim?

P`mânt pustiu, înc`rcat cu cimitire [i morminte, multmai multe decât vie]uitori, de ce e[ti r`u cu noi, fiindc`mereu dai via]` [i mereu dai moarte, mereu na[ti [i mereuomori? Neputin]a ta de a ne ferici dovede[te c` nu tu e[titat`l nostru, ci altul e, pe care noi îl numim Dumnezeu [icare n`scându-ne ca s` ajungem la Sine, ne cheam` s`trecem prin tine. Deci, tu, p`mântule, nu tu e[ti, nici tata nicimama noastr`, c`ci tu nu ne d`rue[ti nimic. Tot ce avem [itot ce sus]ine via]a noastr` trupeasc`, ca hran`, nu tu ne-odai, ci noi o smulgem de la tine, prin munca [i truda noas-tr` prin sudoarea fe]ii [i de multe ori prin lacrimi.

Când privesc cimitirul ce se afl` la suprafa]a ta, în carecrucile par ca ni[te stafii albe, m` duce gândul la to]i aceiape care i-ai primit, rând pe rând, în sânul t`u, în ani [iveacuri. V`d, cum în sat se na[te via]a, cre[te, apoi dispareîn tine, c`ci tu e[ti setos de via]a. V`d c`, sfâr[itul oric`reilupte e aici [i atunci m` întreb: de ce a trebuit s` ne na[tem,

apoi s` murim? De ce a trebuit s` trudim [i s` muncim [i totce am câ[tigat înv`]ând, s` ducem în mormânt? Nimeni [inimic nu ne poate da r`spuns acestei nelini[titoare întreb`ridecât singur Iisus Christos, care a b`t`torit drumul [ic`r`rile vie]ii noastre. Trebuie s` mori întru umilin]`, pentrua putea s` înviezi în slav`.

A[a îmi vorbe[te crucea Mamei, a Ticului [i a tuturoracelora primi]i de p`mânt spre odihn` ve[nic`.

Odihne[te, scump` Mam`! C`ci oasele tale, trupul t`u,inima ta, nu vor mai fi tulburate de nici o grij` p`mânteasc`[i nici o veste nea[teptat`, aduc`toare de triste]e [i demoarte.

Cu aceste gânduri m-am ridicat [i înc`rcat cu povaradurerii, m-am târât [chiop`tând pân` la fratele meu Ioan. {ila el, bucuria întâlnirii a fost st`pânit` de triste]ea durerii.

El mi-a povestit când [i cum a murit Mama.„Dup` arestarea ta, zi bun` n-a avut. Parc` ar mai fi

avut o mângâiere, m`car de am fi primit, din când în când,câte o veste cât de mic` de la tine. Dar nimic! Ai fost caîngropat [i de aceea, la inventar, ai fost considerat mort.

Dup` ce te-au dus pe tine, au venit noaptea [i la dânsa[i la mine [i ne-au f`cut o perchizi]ie nemaipomenit`. Dar n-au g`sit nimic la dânsa [i nici la mine. Mama s-a îmboln`vitr`u, la zece luni dup` arestarea ta, în Ianuarie 1958. A fostcon[tient` pân` în clipa mor]ii. Nu putea mânca aproapenimic. Chiar [i dac` înghi]ea pu]in ceai, îl vomita. Lica, soranoastr` Maria, [i cu mine am stat mereu lâng` dânsa [i amîngrijit-o. Mereu ne întreba de tine [i dac` n-am primit vre-oveste? O durea sfâ[ietor aceast` trist` situa]ie a ta. De

161

162

multe ori se întreba, dac` n-ai murit? [i cine o fi fost lâng`tine? C`ci ea, pe to]i copiii ei mor]i i-a îngrijit [i i-a asistatpân` în ultima clip` a vie]ii lor. Ultimul ei cuvânt a fost aces-ta: „Mor cu dorul lui Ghi]`"!

Era Miercurea spre sear`, 12 Februarie 1958. Eu cuLica i-am ]inut lumânarea [i în bra]ele noastre s-a stinsscumpa noastr` Mam`.

Mi-a venit atunci în minte de Anticlea din Antichitate,mama lui Ulise, care [i ea a murit de dorul feciorului sau fiu-lui s`u, care era în str`ini.

A[a [i-a închis ochii [i s-au oprit b`t`ile inimii în sânulMamei mele, care i-au socotit ca un ceasornic, timp deaproape 78 de ani, clipele vie]ii [i ale durerilor sale, care aulovit-o [i-au doborât-o la p`mânt.

Prin credin]a [i via]a ei plin` de jertfe imense [i alesevirtu]i, cred c` Tat`l Ceresc a primit-o cu bra]ele deschise,spunându-i: intr` în bucuria Domnului t`u! Astfel, Tu,Doamne, luând prin moarte, pe Mama mea la Tine, Tu aischimbat doliul întregei sale vie]i, în bucurie".

Am întrebat apoi pe fratele meu, ce s-a ales de casa [icurtea p`rinteasc`? El mi-a r`spuns: „nu locuie[te nimeni înea. E pustie"! [i acest lucru s-a întâmplat a[a cumprev`zuse Mama. La acest gând de pustietate s-a l`sat iaro umbr` asupra mea [i f`r` s`-mi dau seama, ochii meiîmp`ienjeni]i, din nou au l`crimat.

M-am dus plin de dor s` v`d curtea [i casa în cara m-am n`scut [i de care m` leag` atâtea amintiri ale vie]ii meletrecute. În fa]a casei nu m` mai a[tepta, ca de atâtea ori,scumpa mea Mam`, cu n`frama pe la gur` [i cu ochii plini

de lacrimi. Poarta nu mai era deschis`. Pe hornul casei numai ie[ea fum, semn c` în cas` nu mai era via]`. În grajdnu mai erau cele patru bivoli]e, blânde [i frumoase. Lâng`[ur` nu mai era legat` c`]elu[a Zalinca, ca s` se bucurede sosirea mea. {ura era goal`, iar în curte cre[teaub`l`riile, semnul p`r`sirii [i pustiirii, ca în sufletul meu.

La înmormântarea Mamei, care a avut loc în 14Februarie 1958, a participat foarte mult` lume. Aproape totsatul. To]i au recunoscut în Mama o ]`ranc` rar`. Au stimat-o, au plâns-o, aducându-i un ultim omagiu. P`rerea lor der`u a fost cu atât mai mare, cu cât Mama n-a avut fericireas` m` mai vad` în clipa mor]ii, eu fiind arestat. Pentru to]i,pierderea ei era, nu numai a noastr`, ci [i a satului. Cantoruldin Vel], un sat vecin cu al nostru, i-a f`cut un „vier[" destulde corespunz`tor vie]ii sale.

A[a a fost dus` Mama: f`r` de mine, îns`, înso]it` deto]i cei care au iubit-o [i-au stimat-o, la locul de odihn`,a[teptînd a Doua Înviere.

Odihne[te în pace suflet bun [i blând, a c`rui via]` afost o continu` [i chinuitoare crucificare!

Cosodera]ii postume

Aruncând o privire de ansamblu asupra vie]ii Mamei [ia Ticului meu, nu cred c` ei au fost „un singur trup [i un sin-gur suflet", sau „un singur suflet în dou` trupuri gemene". {iTicu [i Mama au fost dou` personalit`]i modeste, dar plinede voin]` [i caracter. Dou` pietre tari. Din acest motiv,vie]ile lor nu s-au suprapus, nu s-au între]esut, s` nu se [tie

163

164

unde începe a unuia [i unde sfâr[e[te a altuia. Armonia, laei, nu s-a confundat. Ei au mers al`turi ca dou` drumuriparalele, f`r` a se întret`ia la întersec]ii. Meritul lor este cuatât mai mare. Ei s-au sacrificat suferind, unul de la altul, [isuferindu-se unul pe cel`lalt. Moartea i-a unit în aceea[i]`r`n` [i în Cer în aceea[i iubire. Prin p`mântescul paralelau ajuns la cerescul sublim, Împreuna]i [i împlini]i. Oriceconflict înterior sau exterior au încercat, s-a sfâr[it [i a fostînmormântat. Iar focul ve[nicei iubiri, i-a cuprins [i i-a încinsoferindu-le ca r`splat`, eterna fericire.

Pentru noi, dragi p`rin]i, trupul vostru, obrajii vo[trii,ochii vo[trii, exemplul vostru, sunt vii în adâncul fiin]ei noas-tre. Voi sunte]i o nepre]uit` comoar` a inimii noastre. Acum,când nu v` mai avem, v` [tim cum s` v` pre]uim. Dar, este,iremediabil, prea târziu. Ceea ce am gre[it nu mai putemrepara înaintea voastr`, decât numai în fa]a lui Dumnezeu.Pe El îl rug`m, ca s` nu se socoteasc` gre[elile [i neas-cult`rile noastre!

De multe ori m` gândesc la suferin]ele voastre. M`gândesc cât a suferit Mama când [i-a pierdut copiii. Cât aplâns [i s-a rugat la toate icoanele. Cât a plâns dup`arestarea mea. Cât s-a fi gândit la chinurile mele, mai alesîn timpul celor [ase s`pt`mâni, când a încins-o boala mor]ii.Parc` o aud zicându-[i: „oare, ce va face acum Ghi]`? Cuce se va îmbr`ca? Ce va mânca? Cât va fi de b`tut [i batjo-corit? Vai, copiii mei, pe care v-am iubit ca pe ochii din cap,c` a]i ajuns de batjocura altora! Nu mai pot îndura [i cudorul lui Ghi]` voi muri! C`ci, nu e lâng` patul meu s`plâng` [i s` se roage pentru mine“.

Cu siguran]`, [i-o fi închipuit de destule ori, c` o s` m`vad` sosind. De destule ori, auzind pa[i sau vorb` afar`, aunora sau a altora, o fi crezut c` eu sânt. Constatând c` n-am sosit, dezam`git` [i-o fi zis ca mama poetului ]`r`nimiinoastre, Co[buc:

„Dar nu e el, s`-l v`d venind,A[ mai tr`i o via]`,E dus, [i voi muri dorindS`-l v`d odat`-n fa]`.

A[a vrea poate DumnezeuA[a mi-e datul sor]ii,S` n-am eu pe b`iatul meuLa cap în ceasul mor]ii."

Cât este de adev`rat c`, dragostea unei mame înflo-re[te totdeauna acolo unde este copilul ei. {i dac` el sufer`[i ea sufer` al`turi de el, asem`nându-se cu Maica Sfânt`pentru Fiul s`u Iisus. Suferin]ele imense ale Mamei mele,socotind nu numai cele îns`ilate de mine aci, ci toate zilele,m` oblig` s` afirm c`, ea a fost Maic` a Durerilor.

Ceea ce am amintit eu, referitor la Mama, nu suntdecât încerc`rile de vârf ale unei vie]i adânc lovite, cumsunt piscurile unui lan] de mun]i, bântuite de furtuni. Dup`cum aceste piscuri sunt legate unele de altele, tot a[a vâr-furile durerilor Mamei mele, sunt legate cu alte încerc`ri [idureri de fiecare zi. Toate considerate laolalt` au mu[cat-ozilnic, au lovit-o [i încet, încet, au sfâr[it-o. Loviturile, pe unii

165

166

oameni îi sfâr[esc fulger`tor; pe al]ii, cum era Mama, maidureros [i în timp de lung` durat`. Dar, cu to]ii sfâr[im înacela[i p`mânt, unii mai curând, al]ii mai târziu.

Când am sc`pat de la închisoare mi-am dat seama câtvaloreaz` afec]iunea unei mame pe care n-o mai avem.Eram numai „umbra unei umbre", bolnav, târându-m` încârje. M` uitam în jur [i nic`ieri n-am g`sit privirea ochilorMamei mele. C`lcam p`mântul, dar nici el nu sim]ea [i nicinu-l „durea" drama care m` ap`sa. Dac` Mama ar fi tr`it, eanu numai c` ar fi sim]it durerea mea, dar ar fi [i tr`it-o. Înlipsa ei, numai eu mi-am sim]it golul din mine [i numai euîmi [tiu pustiul de acum. Gândindu-m` la ea, cât m-a[ fibucurat s`-i mai fi auzit glasul, s` fi v`zut cum m` prive[tecu bun`tate [i lacrimi în ochi. I-a[ fi prins mâna cu mânamea, i-a[ fi s`rutat-o, ca s` simt [i s` tr`iesc cu inima meaceva din inima [i dragostea ei. Dar, toate acestea au fostspulberate de cruda realitate.

To]i p`rin]ii transmit copiilor lor ceva din fiin]a lor: încli-na]ii, însu[iri, aptitudini. Oare, eu ce am de la p`rin]ii mei?

Din fire, am fost cam t`cut [i singuratic. Aproape n-a[putea spune, dac` într-adev`r, am avut vreodat` un prietenadev`rat, c`ruia s`-i fi deschis larg u[a sufletului meu.Poate, numai Mama s` m` fi cunoscut pe deplin, f`r` ca eus`-mi deschis sufletul. De aceea m-a [i iubit.

Ei îi datorez sensibilitatea inimii, cu tendin]a de expri-mare, cât mai viu [i mai frumos, a gândurilor [i senti-mentelor mele. Cine [tie dac`, inima mea, n-a p`strat în eaecoul b`t`ilor inimii Mamei mele, când m` aflam la sânul ei?Mama sim]ea [i tr`ia bucuria sau jalea [i putea s` se

exprime spontan, la moment, foarte adecvat, în form` depoezie. Ce p`cat c` n-am re]inut, nici în scris, nici în mem-orie, o astfel de exprimare.

Tot ei îi datorez alinarea durerilor cu bel[ugul lacrimilor.De[i, t`cut tr`iesc durerea în adânc [i f`r` a m` puteast`pâni, l`crimez u[or.

Ticului îi datorez înclina]ia spre munc`, neglijarea per-soanei proprii, a vestimenta]iei, a hranei f`r` preten]ii, ca [irenun]area la o locuin]` confortabil`. Apoi, tendin]a de areflecta, de a gândi în singur`tate. De a vorbi, eu însumi, cumine însumi, cum ar spune Sfântul Augustin.

De la amândoi p`rin]ii am mo[tenit mila pentru ceis`raci [i suferinzi. Îmi aduc aminte c`, nu s-a întâmplatniciodat` s` intre în curtea sau casa noastr` vreun s`rman,ca Mama sau Ticu s` nu-l miluiasc` cu ceva. Sau dac`cer[eau pe uli]`, s` nu ne trimit` pe unul sau altul dintre noi,ca s` le ducem un „blid de f`in`" sau o bucat` de pâine.

Amintirea Mamei [i a Ticului îmi este mereu vie. Ei îmisunt ca doi îngeri p`zitori, mereu lâng` mine. Ca un scut deap`rare, ca un motiv de inspira]ie [i ca un model de urmatsau de imitat.

Drumul viitorului meu m` îndrepta spre preo]ie. Pentrua putea studia [i adânci [tiin]a sacr` trebuie munc` [i timpîndelungat. Apoi, ca s` po]i duce „grija celor ale Domnului[i s` placi Lui" (Cf. I Cor. 7, 32) trebuiesc multe sacrificate.Pentru acest scop am „îngropat" sentimentul iubirii paterne,cel mai puternic din om, [i-am îmbr`]i[at via]a celibatar`.Lasate, o astfel de voca]ie este de neîn]eleas. Cu toate aces-tea, Mama s-a resemnat. Nu m-a îndemnat [i nici n-a insis-

167

168

tat s` m` c`s`toresc. Ea îmi spunea: „f` cum Dumnezeu teva lumina!" Deci, ea se supunea voin]ei lui Dumnezeu, sac-rificând bucuria ei de a-[i vedea feciorul cu nevast` [i copii,care sunt bucuria cea mai mare a bunicilor. Doar „cununab`trânilor sunt nepo]ii". Cf. Prov. Solomon 17, 6.

Destinul vie]ii mele mi-a oferit, ca [i Mamei, multesuferin]e, in[irate pe tot cursul vie]ii mele de pân` acum.Trupe[ti, când am fost la închisoare; suflete[ti, înainte deînchisoare, în timpul ei [i de atunci încoace.

În rezumat: Am alergat, am muncit, am asudat, am fostîntemni]at, am fost lovit, am fost batjocorit, am fost închis.Am fost însetat, am fost înfl`mânzit [i oc`rât, dar niciodat`nu m-am l`sat înfrânt, pentru c` am crezut în dragosteaDivin` [i în fa]` am avut icoana pilduitoare a p`rin]ilor mei.

N-am fost vrednic s` predau sau s` aduc înv`]`turicelor ne[tiutori, datorit` împrejur`rilor vitrege în care amtr`it. N-am fost învrednicit s` predic poporului credincios. N-am fost învrednicit s` ridic Celui Preaînalt un s`la[ deînchinare. Dar, am fost învrednicit s` br`zdez în carneainimii mele, credin]a, speran]a [i iubirea mea pentruChristos Cel R`stignit [i Înviat. Astfel, via]a R`stignitului sevede în trupul meu muritor, iar ghimpele suferin]ei sau stig-matele crucific`rii mele, cu care El m-a gratificat, e semnuldin trupul meu, a dragostei ce-i port. Sper c` dup` ele, Elm` va recunoa[te în Ziua cea de Apoi. Astfel, suferin]elep`rin]ilor mei s-au r`sfrânt din bel[ug [i asupra fiin]ei mele,dar de alt` natur`.

Din cele întâmplate în familia noastr`, toate consid-erându-le, mi se pare c` asupra noastr` a fost un blestem,

o fatalitate, întru-cât nici unul din membrii familiei, odat`lovit de o boal` mai serioas`, nu s-a mai îns`n`to[it. Cusiguran]`, aceast` cale a ales-o Dumnezeu, ca cea maisigur` mântuirii lor. Pe cei pe care El Îi iube[te, Îi cearc`!

Evocând amintiri legate de familia mea — în special —de Mama, în acela[i timp s-au trezit în mine [i celelalteamintiri: ale satului, ale [colii, ale bisericii [i ale hotarelornoastre. Toate acestea suspin` [i tr`iesc în mine.

Nu m-am desprins niciodat` de satul meu natal. Mereul-am vizitat, iarna sau vara; mereu mi-a vorbit de to]i [i detoate. Mereu l-am iubit.

Cât bel[ug [i road` nu ne-a dat p`mântul nostru, an dean, r`nit [i spintecat de plug, de mâinile s`tenilor no[tri [ide ale mele. Dovad` c`, numai suferin]a, durerea [isudoarea muncii, adesea amestecat` cu lacrimi, suntd`t`toare de roade bogate. Totdeauna v-am îmbr`]i[at cudor [i drag, p`mânt [i ]`r`n`, care-mi p`stra]i urmelepa[ilor [i-n acele[i timp, s`la[ care ascunde]i [i ocroti]i cusfîn]enie, în sânul vostru, osemintele scumpe ale p`rin]ilor,rudelor [i cons`tenilor mei.

Nici nu s-ar putea, c`ci ei sunt vrednici de o a[a cin-stire, fiindc` pân` în timpul din urm`, ]`ranii no[trii au fost,veacuri [i veacuri, purt`torii credin]ei [i izvorul românismu-lui pur [i adev`rat. Ei au fost singura realitate permanent`[i nealterat` a neamului nostru. Aducând, prin acesteevoc`ri, un omagiu filial de recuno[tin]`, p`rin]ilor mei, aducîn acela[i timp un omagiu satului [i întregii noastre ]`r`nimi.

Cum s` închei, scump` Mam`, aceste triste amintiriale vie]ii tale, legate de întreaga noastr` familie? Au trecut

169

170

luni [i ani, lungi [i grei, de la moartea ta, dar inima taiubitoare [i scump` a r`mas tot a[a de vie în mintea mea.De aceea, am scris ceva despre tine, nu numai pentru ce-]idatorez, dar [i pentru c`, în imaginea vie]ii tale se vor reg`siatâtea [i atâtea alte mame, înfr`]ite cu durerile tale. La câtedintre ele, ne[tiute [i necunoscute, nu le este înc`rcat`via]a lor întreag`, cu munc` istovitoare, cu neîn]elegerifamiliale, cu încerc`ri dureroase. Pentru toate, via]a ta, esteo icoan` vie, un exemplu de r`bdare, o pild` de adânc`supunere [i de o neclintit` speran]`, într-o fericire care nea[teapt` dincolo de mormânt.

Aceast` întâlnire fericitoare, cu dor o a[tept [i eu.Atunci se va împlini, nu ceea ce am spus eu, ci ceea ce aispus tu [i Ariton. Trupurile ni se vor întâlni, nu pe p`mânt,ci în p`mânt, iar sufletele în Cer, c`ci acolo este s`la[ulacelora care au iubit [i care iubesc pe Dumnezeu.

În tot decursul acestei prezent`ri apare suferin]a ca unfir ro[u, ca un caracter permanent de-a lungul întregii vie]i aMamei mele. {i tot a[a de insistent apare [i întrebarea: Dece, Doamne, suferin]`? De ce atâta suferin]`? [i nu numaipentru cei r`i [i p`c`to[i, dar [i pentru cei buni [inevinova]i? [i cei ce cred, suf`r, fl`mânzesc [i mor ca [i ceinecredincio[i.

Acestei nelini[titoare întreb`ri cum s`-i pot r`spunde,c`ci dintre toate problemele ce se pun min]ii omene[ti,aceasta este cea mai grea? Cum s` p`trund în noaptea [imisterul ei, care o înv`luie din toate p`r]ile? Cum s` p`trundîn nep`truns?

Acestei tulbur`toare întreb`ri, dac` Dumnezeu îmi va

acorda harul cu luminile Sale, m` voi str`dui s` r`spund, înalte considera]ii, aprofundând-o în mod aparte.

---------------- 1984

Cuv@nt de cinstire

Iubite cititor. „Întru început era cuvântul [i cuvântul erala Dumnezeu". A[a ne înva]` Evanghelia dup` Ioan.

Monseniorul George Surdu a luat cuvântul de la Tat`lCeresc [i l-a folosit pentru Cunoa[tere, ca din Cunoa[teres` ias` Lumin` [i Lumina s` foloseac` oamenilor.

Cartea scris` de el, intitulat` „Maica mea, maicadurerilor" constituie dovada vie a cuvântului tr`itor, careodr`sle[te în suflet [i credin]`; înt`re[te, zide[te [i educ`,fiindc` — aceast` lucrare, din nefericire, postum` — este[i îndreptar civic, moral [i de smerenie cre[tin`.

M-am bucurat nespus de mult, s` fiu autorul moral alacestei reu[ite literare [i-i mul]umesc Bunului Dumnezeu c`m-a învrednicit pe mine, p`c`tosul, s` eliberez amintirileMarelui Om.

Trecutul Monseniorului Georege Surdu are în elînc`rc`tura durerii [i a suferin]ei tipice perioadei de începuta „comunismului românesc".

A pl`tit pentru p`cate nef`ptuite; r`bdarea i-a fostrug`ciune; speran]a l-a ]inut deasupra valurilor. Nu s-aînecat, nici în durere, nici în iluzii de[arte; s-a scufundatdoar cât s` cunoasc` întunecimile abisului, iar când s-a

171

172

întors, un soare nesperat îl a[tepta s`-i usuce lacrimile. A[a a fost s`-i fie destinul..L-am cunoscut abia în 1996, la Jubileul de 50 de ani,

de la înfiin]area Misiunii Greco-Catolice din Paris, când —printre invita]i — s-a num`rat [i Corul Bisericii din Media[,al c`rui membru am fost.

Ca bucovinean, n`scut [i crescut în satul Gropeni —Suceava, în credin]a greco-catolic`, i-am vorbit deschis, dininim`; el m-a primit în inima lui [i a[a s-a închegat oleg`tur` spiritual` profund`.

Visa s` ridice o biseric` Greco-Catolic` în satul Boian,locul s`u de ba[tin`, lucrare în care m-am implicat [i i-amacordat tot sprijinul solicitat, începând cu ob]inerea autor-iza]iilor [i terminând cu aducerea de sponsori.

Biserica a prins contur, s-a în`l]at a[a cum [i-a dorit,dar — asemeni fra]ilor s`i — nu a putut culege roadastr`daniei sale.

S-a stins din via]` fulger`tor, pe când vroia s` vin` laBoian, eu urmând s`-l întâmpin la aeroport. Dar n-a fost s`fie..

Bunul Dumnezeu l-a luat la Ceruri, s` priveasc` împre-un` sfin]irea Bisericii: casa Lui, casa Monseniorului, casatuturor credincio[ilor greco-catolici.

Vestea pierderii acestui Om deosebit mi-a r`scolitsufletul luni în [ir; el n-a murit; cuvintele lui sunt înc` aici, înamintirile din carte, în toate rostirile la care a fost p`rta[.

„Maica mea, maica durerilor" a v`zut — în sfâr[it —lumina tiparului, Monseniorul ne vegheaz` de Sus, eu îlsimt la fel de aproape, ca atunci când ne convorbeam

despre destinul nostru spiritual.Nu m-am gândit la o fraz` de desp`r]ire pentru cineva

plecat [i — totu[i — prezent. Dar, pot s` spun: „mul]umescMonseniore pentru darul [i cinstea f`cute în încredere. S`scot la lumina cunoa[terii, Zidirea Domniei Voastre înCuvânt.

Niculai Procope]

173

Foto 1

Foto 2: La ie[irea

din temni]`(1963)

Foto 3: Prieten [i coleg de suferin]` \n periodacomunismului Protopop Pr. Valeriu Stoian

Foto 4: La

Foto 6: Cimitirul din Boian: morm@ntele mameimele Dana… [i al fratelui meu Ioan

(octombrie 1997)

Foto 5: La

morm@ntulMonseniorului

Foto 7: Casa p`rinteasc` de pe strada

C`]elii nr. 290 (24 aprilie 1993, Boian)

Foto 8: La o serbare c@mpenesca \mpreun` cufamilia: fratele Ioan, cumnata Varvara [i nepo]ii)

Foto 9: Nepoata Dorina, surorile C…,

Monseniorul

Foto 10: Nepoata Dorina, surorile C…,

Monseniorul) ...//???

Foto 11: |n gr`dina noastr` pe de uli]a C`]elii nr290 (25 iulie 1993, Boian)

Foto 12: Bibloteca mea din Media[, str. T@rnavei 76

Foto 13: Monseniorul la masa de lucru

Foto 14: Biserica \n construc]ie

Foto 15: Biserica \n construc]ie

Foto 16: Ultima vizit`

a monsenorului \n satul natal,

la [antierul de lucru

al bisericii

Foto 21: Monseniorul George, - cet`]ean deonoare al municipiului Media[ , discutând

cu primarul municipiului - Bucur Dionisie [i cu istoricul Togan

Foto 22: ???

Foto 23:???

Foto 24:

Foto 25: : |n vizit` la P.S. Arhiepiscop IoanPloscaru \mpreun` cu Pr. Salajan

(iunie 1993)

Corul Corul Magnificat din Cluj [i corul Bisericiirom@ne …cu Roma din Media[

(septembrie 2000)

Foto 29: Al`turi de corul bisericii greco-catoliceMedia[ (Bazna - 2 iulie 2000)

Foto 30: Ofociere

Foto 31: Ofociere

Foto 32: Ofociere

Fot

o 33

: Sfin

]irea

locu

lui b

iser

icii

grec

o-ca

tolic

e di

n B

oian

(8

sep

tem

brie

199

9)

Foto 34: Binecuv@ntarea locuin]ei nepoateiVarvara \mpreun` cu P`rin]ii Protopop Valeriu Stoian

[i Ioan Muntean (martie 1992)

Foto 35: Domnul Cicerone Ionitoiu \nmaneaz`cartea "Martirii revolu]iei romane" I.P.S.-ului Mitropolit

Lucian la jubileul — 50 de ani de la infintareaMisiunii greco-catolice din Paris (12 mai 1996)

Foto 36:Monseniorul Gh.Surdu, rectorul

misiunii rom@nedin Paris, prezint`pe dl. Coposu [iConstantinescu,

rom@nilor veni]i s`asculte cuv@ntarile

lor

Foto 37: Misiunea greco-catolica-Paris, rueRibera 38, de Cr`ciun 2000 \mpreuna

cu Pr.Claudiu Pop.

Foto 38: Oficiere parastas [i liturghie \n Boian (2 iulie 2000)

Foto 39 : Oficierea unui parastas la Soultramatt(6 iunie 1992)

Foto 40: Oficierea unui parastas \mpreun` cuCardinalul Parisului, Jean Marie Lustiger

Foto 40: Oficiere parastas \mpreun` cu Pr. Goiadin Paris [i Pr. Pastin din Loussane

Foto 41:

Foto 42:Oficierea Sf.Liturghii la

Misiunea dinParis

(aprilie1998)

Foto 43:

Foto 44:

Foto 45:

Foto 46: Ultima vizita la I.P.S. CardinalulAlexandru Todea

"Drag` Sandule, ne întâlnim pe lumea cealalt`"(Msg.George Surdu,iulie 2000)

Foto 47: Morm@ntul Ms. George Surdu \n cimitirul Monparnasse din Paris al`turi

de Mgr. Cosma George

Foto 48: : La morm@ntul Monseniorului

Foto 49: Soultrmatt - 1992

Placa de cinstire a Monseniorului pe Dealul

Bisericii Greco-Catolice din Boian