vrăjitorul din oz final

8/19/2019 Vrăjitorul Din Oz Final

1/13

1

Vr ăjitorul din Oz

Copiii:

Andrei Georgiana

Maria

Maya

Rafael

Sabina

Sebi

Acţiunea se petrece în camera Mayei. Acea sta este răcită şi nu are chef de nimic.

Prietenii ei vin rând pe rând şi încearcă să o înveselească dar aparent fără nici o şansă. Astfel

că, la un moment dat copiii încep să se joace, făcându-i poftă şi ei. Până la sfârşitul

spectacolului, toţi copiii vor fi veseli şi pl ini de energie.

PROLOG

Maya: Dragi copii, acest spectacol este o joacă. E o poveste încurcată despre prietenie şicuraj. De aceea, noi, aceia care nu încetează să se joace, vă îndemnăm să citiţi povesteaVrăjitorului din Oz aşa cum este ea, ca apoi, să vă faceţi şi voi propriul joc în jurul ei!

SCENA I

Maya stă tristă cu capul în mâini, este răcită şi mama nu o lasă să iasă afară la joacă.

Din când în când tuşeşte, strănută sau îşi suflă nasul.

Maya: Of, of of !

I ntră Sabina

Sabina: Bună Maya, ce faci?

Maya: Lasă-mă-n pace! N-am nici un chef! (se întoarce cu spatele)


2/13

2

Sabina: Mi-a spus mama ta că eşti răcită şi nu poţi ieşi afară...

Maya: Şi? Ai venit să-mi faci în ciudă?

Sabina: Din contră! Dacă nu poţi ieşi tu la joacă, vine joaca la tine!

Intră şi ceilalţi copii. Maria şi Georginana vorbesc despre rochii, desene animate sau

despre ce vor ele. Băieţii joacă leapşa.

Rafael (o atinge pe Maya): Tu eşti leapşa! Tu eşti leapşa!

Maya: La-să-mă!

Băieţii se opresc din alergat. Toţi copiii se aşează lângă Maya.

Sebi: Ce-i cu tine?

Maya: N-auzi că n-am nici un chef de joacă? Nu vreau să mă joc, şi gata! (strănută decâteva ori la rând)

Georgiana: Hei, dar nu vreţi mai degrabă să vă spun o poveste? Am citit -o de curând şi efoarte frumoasă. Se cheamă Vrăjitorul din Oz!

Sabina: Aaa.... parcă am auzit de ea. Era cu o fetiţă care purta pantofi de argint!

Georgiana: Asta aşa e! Numele ei este Dorothy!

Andrei: Dar de unde avea pantofii?

Georgiana: Până să ajungem la pantofi... Trebuie să începem cu începutul... orice povesteîncepe cu...

Toţi copiii: A fost odată ca niciodată!

Georgiana: Cine vrea să fi Dorothy?

Maria se ridică şi vine în faţă.

Maria:

Eu sunt Dorothy din OzŞi-mi place culoarea roz

Sunt tânără, ambiţioasă

Jucăuşă şi poznaşă.

Am prieteni foarte mulţi


3/13

3

Amuzanţi sunt toţi, să ştiţi.

Unul este cel mai bun

Toto-l cheamă. Să vă spun:

Este un căţel haios

Mare, vesel şi frumos.

Şi mă joc cu el mereu

Să nu credeţi că e greu!

Când îi spun s-aducă o minge

El m-ascultă, nu se plânge.

Când îi spun să intre-n cuşcă

El m-ascultă, nu mă muşcă.

Când merg să îi dau mâncare

El pe mine nu mai sare.

Noi prieteni vreau să-mi fac

Vă rog să-mi faceţi pe plac!

Şi să vă jucaţi cu mine

Astăzi, mâine şi poimâine!

Georgiana: Dorothy locuia în Kansas cu unchiul şi mătuşa ei (Sebi şi Sabina vin în faţă şi pozează ca nişte staruri de cinema). Aceştia nu făceau nimic toată ziua decât să prăşească subsoarele dogoritor (Sebi şi Sabina reacţionează cu neplăcere când aud asta) şi să îngrijească deanimale (toţi copiii se prefac că sunt animale care le dau de furcă celor doi fermieri). Din cauzaasta. Unchiul Sam şi mătuşa Em erau veşnic încruntaţi. Doar Dorothy era veselă şi mereu


4/13


5/13

5

Scotoceşte pe undeva şi scoate nişte măşti, câteva bucăţi de material şi nişte coifuri .

Copiii se costumează. Toto se trezeşte şi începe să mârâie. Se apropie de ei, îi miroase, se

întoarce înapoi. Se trezeşte şi Dorothy. Altinezii fac o adâncă plecăciune înaintea lui Dorothy,

din urma lor soseşte şi vrăjitoarea cea bună. Toto se ascunde în spatele lui Dorothy.

Vr. B: Fii binevenită nobilă domniţă plină de vrajă în ţara altinezilor. Îţi suntem adâncrecunoscători că ai omorât pe ticăloasa de vrăjitoare din Răsărit şi ai scăpat norodul nostru derobie.

Dorothy: Sunteţi foarte bună, dar trebuie să fie o greşeală; ştiu că n -am omorât penimeni.

Vr. B: Atunci casa ta a făcut-o. Şi asta înseamnă acelaşi lucru. Priveşte: au rămas pantofiiei! Vrăjitoarea era atât de bătrână că după ce a fost lovită de casa ta, s-a uscat la soare. Pantofiisunt ai tăi acum!

Dorothy: Vai, Doamne! Pe semne că a căzut casa peste ea! Ce e de făcut acum?

Vr. B: Nu-i nimic de făcut!

Dorothy: Dar cine era?

Vr. B: A fost vrăjitoarea ticăloasă de la Răsărit. De ani de zile îi ţine pe toţi altinezii înrobie, făcându-i scavii ei din zi până în noapte. Acum sunt cu toţii liberi şi îţi sunt recunoscători pentru fapta ta!

Dorothy: Cine sunt altinezii?

Vr. B: Sunt locuitorii acestei ţări, unde a domnit până acum vrăjitoarea cea rea.

Dorothy: Dumneta eşti o altineză?

Vr. B: Nu. Dar sunt prietena lor. Când altinezii au văzut că vrăjitoarea lor e moartă, autrimis un sol la mine şi am venit numaidecât. Sunt vrăjitoarea de la Miazănoapte.

...........................................................

Dorothy: Oh, dumneata eşti o vrăjitoare adevărată?

Vr. B: Da, dar sunt o vrăjitoare bună şi poporul meu mă iubeşte.

Dorothy: Dar, mătuşa Em mi-a spus că toate vrăjitoarele au murit...

Vr. B: Cine-i mătuşa Em?

Dorothy: E mătuşa mea, care locuieşte în Kansas, de unde am venit şi eu.


6/13

6

Vr. B: Nu ştiu unde este Kansas.

Dorothy: Vai, şi eu cum mă mai pot întoarce acasă?

Vr. B: Hm... Aici cred că numai Marele Oz te poate ajuta!

Dorothy: Cine este Oz?

Vr. B: Este însuşi marele vrăjitor! E mai puternic decât toţi împreună şi locuieşte înoraşul Smaraldelor. Acest oraş este drept în mijlocul ţării. Calea într -acolo este pietruită cucărămizi galbene, aşa că nu te poţi rătăci.

Dorothy: Vai de mine... Dar oare mă voi descurca? Dumneata nu poţi să vii cu mine?

Vr. B: Asta nu pot face. Dar îţi dau sărutarea mea şi nimeni nu-ţi va putea face nici unrău. Acum îţi urez drum bun!

Altinezii şi vrăjitoarea cea bună se retrag. Rămân în scenă Dorothy şi Toto.

SCENA II

Rafael: Gata! Ştiu eu cum e povestea mai departe! Au mers ei ce au mers şi au intrat într-o pădure înf iorătoare! Iar Toto, cel mai curajos căţel s-a luptat cu Muma Pădurii şi cu balaurii şia luat-o pe Dorothy în spate... Au zburat ca vântul şi ca gândul şi când colo au ajuns în Kansas, şi

astfel Toto a devenit eroul cel mai vestit din toată lumea, şi peste tot i s-au făcut statui pe care leadmirau oamenii în pieţele publice, spunănd copiiilor lor povestea lui Toto din Oz. Sfârşit!

Sebi: Da, sigur, sigur! Ai vrea tu! De fapt, nu aşa s-a întâmplat! După ce au plecat ladrum, Toto a văzut un fluture colorat şi a început să alerge după el. Tot fugind prin pădure, s -arătăcit şi a rămas pierdut pentru totdeauna. Dorothy s-a întristat şi a început să plângă. Tocmaiatunci trecea prin pădure un prinţ pe un cal alb care, văzând frumuseţea nespusă a fetei, s -aîndrăgostit de ea... a salvat-o şi apoi s-au căsătorit şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi! Şi laadânci bătrâneţi a apărut şi Toto care de-acuma nu mai putea alerga după fluturi! Sfârşit!

Rafael: Poftim? Ce poveste-i asta? N-are nici o legătură? În primul rând Dorothy era ofetiţă de 7 ani! Cum să se căsătorească? Prinţul ăsta n -are decât să se ducă în povestea cu FataÎmpăratului Verde şi să rămână acolo pentru totdeauna!

Georgiana: Ei, nu vă mai certaţi! Nici unul din voi n-are dreptate!

Sabina: După ce au plecat la drum, au trecut printr -un lan de grâu unde le-a atras atenţiaun personaj foarte, foarte interesant!


7/13

7

Sebi: Ăsta sunt eu!

Eu sunt Sebi cel blonduţ

Sunt slăbuţ, sunt şi drăguţ.

Şcoala Junior mă-nvaţă

Să fiu curajos în viaţă.

Clasa I e grea, să ştiţi

Că suntem doar nişte....pici.

Noi la Salt venim cu drag

În mansardă ne jucăm

Lucruri noi mai învăţăm."

Andrei: Personajul acesta era un uriaş!

Maya: Şi se înălţa la un metru deasupra lanului de grâu!

Dorothy: Toto, hai să mergem mai aproape să vedem ce e acolo!

Geogiana: S-au apropoiat încet, încet...

Sabina: Şi au văzut că era o sperietoare de ciori înfiptă într -o prăjină!

Sebi (dezamăgit): O sperietoare de ciori?

Sabina: Îmi pare rău. Aşa e povestea!

Sebi (curajos): Dacă aşa e povestea, atunci... Era cea mai deosebită, fantastică,

extraordinară şi supercalifragilistică sperietoare de ciori!!!

Toţi copiii izbucnesc în râs.

Maya: Aşa e Sebi! Pentru că această sperietoare de ciori... putea vorbi!!!

Dorothy: Bună ziua domnule Sperie Ciori! Ce mai faceţi?


8/13

8

Sperie Ciori: Mulţumesc de într e bare! Nu mă simt prea bine. E foarte plicticos să staicocoţat în lan zi şi noapte, ca să sperii ciorile.

Dorothy: Şi nu te poţi da jos?

Sperie Ciori: Nu, pentru că prăjina asta e înfiptă în spatele meu. Dacă ai fi bună să -miscoţi prăjina, ţi-aş fi foarte recunoscător.

Dorothy îl ajută să se dea jos.

Sperie Ciori: Îţi mulţumesc din toată inima. Acum mă simt ca un om nou. Cine eşti şiincotro te duci?

Dorothy: Eu sunt Dorothy. Am pornit spre Oraşul Smaraldelor să -l rog pe marele Oz sămă trimită înapoi în Kansas.

Sperie Ciori: Unde se află Oraşul Smaraldelor şi cine e Oz?

Dorothy: Cum, nu ştii?

Sperie Ciori: Nu, fireşte că nu ştiu Nu ştiu nimic. După cum vezi, sunt un om din paie aşacă n-am minte deloc.

Dorothy: Oh, îmi pare grozav de rău!

Sperie Ciori: Nu crezi că dacă aş merge cu tine în oraşul Smaraldelor... Dacă l -aş ruga şieu pe Oz, crezo că mi-ar da şi mie puţin creier?

Dorothy: Asta nu ştiu. Dar orcim, dacă vrei, poţi să mă însoţeşti. Chiar dacă Oz n -o să-ţidea nici un pic de creier, tot n-ai cum să te simţi mai rău ca acum.

Sperie Ciori: Asta e adevărat. Cum vezi, mie nu-mi pasă că braţele şi picioarele mele suntumplute cu paie. Ele nu mă dor când mă lovesc. Dar nu-mi place ca oamenii să-mi zică: „un omfără minte”.

Dorothy: Eu te înţeleg. Dacă vii cu mine, am să-l rog şi eu pe Oz să facă tot ce va putea pentru tine.

Sperie Ciori: Mulţumesc din toată inima!!! Atunci, să pornim la drum!

SCENA III

Sabina: Au mers ei ce au mers până ce au ajuns într -o pădure...

Georgiana: La un moment dat, au auzit lângă cărare un geamăt plin de durere.

Sabina: Când s-au uitat mai atent, au văzut ceva foarte ciudat...


9/13

9

Andrei: Ce poate fi mai ciudat decât un om din paie?

Georgiana: Un om de tinichea!

Maya: Hm... asta va fi greu de făcut!

Sabina: Ba, deloc! Ne poate ajuta mama ta! (merge în culise şi aduce o folie de aluminiu pe care o lipeşte de Maya)

Maya (începe să râdă): Ce soluţie ingenioasă! Fie! Unde rămăsesem?

Georgiana: Un geamăt plin de durere!

Maya se aşează într -o parte şi geme ca într -o mare suferinţă.

Dorothy: Vai de mine! Ce se aude?

Sperie Ciori: Merg eu să văd! N-am ce să păţesc! (Găseşte pe Omul de tinichea – ODT gemând) Veniţi!

ODT: Vă rog, ajutaţi-mă! M-a prins ploaia, mi-au ruginit încheieturile şi am rămasînţepenit aici! Vă rog, ungeţi-mi încheieturile cu ulei ca să mă pot ridica.

Rafael: De unde scoatem ulei? Nu cred că mama Mayei ne va da voie!

Maria: Shh! Ne prefacem!

Rafael: Bine, bine! Ham, ham!

Cei trei se învârt în jurul omului de tinichea ca şi cum i-ar turna ulei peste încheieturi.

ODT: Vă mulţumesc frumos! De-acum sunteţi prietenii mei! Cum vă cheamă şi ce faceţi pe aici?

Dorothy: Eu sunt Dorothy şi acesta e Toto. Mergem la vrăjitorul din Oz să-l rugăm să netrimită înapoi în Kansas.

Sperie Ciori: Iar eu sunt Sperie Ciori şi vreau să-l rog pe vrăjitorul din Oz să-mi dea şimie puţină minte, pentru că sunt tot umplut cu paie şi n-am creier deloc.

ODT: Şi credeţi că vrăjitorul din Oz vă poate ajuta?

Dorothy: Sigur că da! E cel mai mare vrăjitor!

ODT: Hm... Şi credeţi că ar puea să-mi dea şi mie o inimă?De când am fost tranformat devrăjitoarea cea rea într-un om de tinichea, cel mai mult îmi lipseşte inima! E tare greu să nu poţiiubi!


10/13

10

Sperie Ciori: Eu am să cer totuşi creier în loc de inimă, pentru că un prost n-ar şti ce săfacă cu inima dacă ar avea-o!

ODT: Eu inimă voi cere, pentru că mintea nu face pe nimni fericit, iar fericirea este lucrulcel mai de preţ!

Dorothy: Atunci hai cu noi la drum!

ODT: Să mergem!

SCENA IV

Sabina: Au mers ei pe drum până le-a ieşit în cale un leu uriaş!

Leul: Rooooooooooooooooooooooooooar!

Leul să să se repeadă la Toto. Dorothy ţipă, se repede la el şi dă o palmă.

Dorothy: Nu ţi-e ruşine?

Leul se freacă pe obraz scâncind.

Leul: Ba da! Of! Sunt cel mai laş leu de pe faţa pământului! Mi-e frică şi de umbra mea!Acum m-ai speriat atât de tare că am să leşin!

Dorothy: Ai face bine să nu leşini! Că ai să arăţi şi mai jalnic decât arăţi acum!

Leul: Roar! Ce tristă-i viaţa mea. Dacă ar putea să mă ajute cineva ca să pot căpăta şi eu

puţin curaj! Dorothy: De ce nu vii cu noi?

Leul: Unde?

Dorothy: La vrăjitorul din Oz! Noi într-acolo mergem! Eu şi cu Toto îl vom ruga să netrimită înapoi acasă!

Sperie Ciori: Iar eu îl voi ruga să-mi dea niţică minte!

ODT: Şi mie puţin creier!

Dorothy: Vrăjitorul din Oz sigur te poate ajuta!

Leul: Atunci, să pornim la drum!


11/13

11

SCENA V

Pe tot parcursul monologului copiii fac o pantomimă. Andrei bate din palme fericit de

spectacolul ce i se oferă.

Georgiana: Aşa au pornit la drum cei cinci prieteni. Plini de veselie şi speranţă au trecut pas cu pas prin tărâmuri necunoscute. Au înfruntat primejdii mari şi erau gata, gata să fie pier duţi. Dar lucrul cel mai minunat care s-a întâmplat, a fost faptul că, de fapt, ei aveau dejatoate lucrurile pe care le căutau! Sperie Ciori venea cu idei extraordinare care să -i scape dinsituaţii complicate, Omul de Tinichea se dovedea a fi cel mai sufletist dintre toţi, până acolo că plângea pentru furnicile pe care le călca din greşeală. Iar despre leu, ce să mai spunem, s-a luptatvitejeşte cu fiare îngrozitoare, fără să-i pese măcar că şi-ar putea pierde viaţa. Aşa au ajuns înoraşul Smaraldelor...

Andrei: Şi ce s-a întâmplat acolo?

Georgiana: Păi... Ce să se întâmple?

Andrei: Au primit ce şi-au dorit?

Georgiana: Hm... Nu chiar. Au aşteptat, au aşteptat, au aşteptat... Până ce au fost chemaţisă se întâlnească cu marele vrăjitor ...

Vă jitorul din Oz (vocile tuturor copiilor): Dacă vreţi să primiţi ceea ce vă doriţi, trebuiemai întâi să o învingeţi pe vrăjitoarea ce rea de la apus.

Dorothy: Şi cum vom face asta?

Vă jitorul din Oz: Învngeţi pe vrăjitoarea ce rea....

Dorothy (către prietenii ei ): Of... Iarăşi la drum...

Georgiana: Şi aşa au mers ce au mers, până în ţara de Apus a Vrăjitoarei celei rele...

Eu sunt Reafina

Sărată ca salina

Sunt o fată demonică

Şi ironică.

Îmi plac bijuteriile

Sunt ca bucuriile.


12/13

12

Nu te pune cu mine,

Îţi zic eu că nu va fi bine.

Sunt întunecată

Şi deseori judecată

Dar cui îi pasă?

Eu sunt faimoasă.

Am foarte mulţi supuşi,

Îi controlez ca pe nişte păpuşi.

Sunt o vrăjitoare rea,

Şi nu-mi pasă de părerea ta.

Andrei: Şi pe loc, vrăjitoarea cea rea i-a făcut pe toţi sclavii ei!

Vr. R: Hei, tu, şterge-mi pantofii! Tu fă-mi unghiile! Tu, fă-mi părul! Au! Nu ţi-e ruşine?Te transform într-o broască!

Andrei: Şi aşa stăteau bieţii de ei robii baghetei magice, căutând cum să o poată omor î.Dar într-o zi...

Dorothy plânge

Vr. R : Nu ţi-e ruşine să-mi murdăreşti podeaua cu lacrimile tale? Adu găleata şi spală pe jos!

Dorothy aduce găleata, vrăjitoarea îi face alte observaţii. Dorothy se supără şi aruncă

cu găleata de apă după ea.

Vr. R: Aaaaaaaa! Ajutoooooor! De ce-ai făcut astaaaaaaaa! Mă topeeeeesc!Toţi copiii strigă de bucurie în timp ce vrăjitoarea se topeşte sub ochii lor.

Georgiana: Şi aşa, au învins-o pe vrăjitarea cea rea!

Andrei între timp a adormit. Toţi observă lucrul acesta şi se amuză.

Sabina: Da... cred că e timpul să mergem şi noi acasă... S-a făcut cam târziu.


13/13

13

Sebi: Andrei, trezeşte-te!

Andrei: Hm... ce s-a întâmplat?

Rafael: Hai că trebuie să mergem acasă. Sigur ne aşteaptă mama...

Andrei: Dar povestea... cum s-a terminat?

Maya: Povestea se termină cu nişte prieteni care au fost atât de buni cu mine şi mi -aufăcut cea mai mare bucurie în ziua în care eram cea mai tristă... Cât despre Vrăji torul din Oz... putem să-l scriem şi să-l rescriem la nesfârşit, aşa cum vrem noi! Vă aştept şi mâine! Poate că îndrum spre Vrăjitorul din Oy, Dorothy se întâlneşte şi cu Scufiţa Roşie!

Sebi: A, nu... Mai bine cu Darth Vader!

Sabina: Ce să caute el în povestea asta?

Copiii se întreaptă spre ieşire discutând aprins. Rafael o atinge pe Maya.

Rafael: Tu eşti leapşa!

Maya începe să alerge după ei... copiii ies în hohote de râs.

SFÂRŞIT?

vrăjitorul din oz final

Documents