vlaga noptii
DESCRIPTION
Poezie scrisa de autor in anii 80TRANSCRIPT
VLAGA �OPȚII
2
Dumitru GrigoreDumitru GrigoreDumitru GrigoreDumitru Grigore
Vlaga nopVlaga nopVlaga nopVlaga nopŃŃŃŃiiiiiiii
PoeziiPoeziiPoeziiPoezii
2014
DUMITRU GRIGORE
3
Amazon Digital Services, Inc.
ASIN: B00IC7NWEO Copyright © 2014 Dumitru Grigore
Toate drepturile rezervate.
VLAGA �OPȚII
4
...în amintirea celor mai frumoși ani...
DUMITRU GRIGORE
5
Cuprins
Câteva cuvinte ................................................................................................................ 7
Partea întâi............................................................................................................. 8
Joc................................................................................................................................... 9
Freamăt ........................................................................................................................ 12
SubiacenŃă .................................................................................................................... 13
Veghe ............................................................................................................................ 14
Porniri........................................................................................................................... 16
Mereu alături................................................................................................................ 17
În tine confluenŃa ......................................................................................................... 18
Se întretaie.................................................................................................................... 20
Agonie........................................................................................................................... 21
Efemeră ........................................................................................................................ 22
Din când în când…...................................................................................................... 24
Destăinuire ................................................................................................................... 26
Cu ucenicia.................................................................................................................... 27
Variantă ....................................................................................................................... 28
Liman ........................................................................................................................... 30
Lume tristă ................................................................................................................... 32
Nevralgie ...................................................................................................................... 34
Concluzie ...................................................................................................................... 35
Trudă ............................................................................................................................ 36
VLAGA �OPȚII
6
Şi atunci........................................................................................................................37
Partea a doua ......................................................................................................38
Puls ...............................................................................................................................40
Tăcere ............................................................................................................................41
Pe tine ...........................................................................................................................42
Poezia mea ....................................................................................................................44
Plâng.............................................................................................................................46
Cu primăvara ................................................................................................................50
Primăvara asta..............................................................................................................51
Plouă.............................................................................................................................52
Cântec ...........................................................................................................................54
Privind apusul...............................................................................................................55
Eşti poate doar..............................................................................................................56
Flori ..............................................................................................................................57
Vlaga nopŃii ..................................................................................................................57
Iarăşi.............................................................................................................................65
Poveste..........................................................................................................................67
DUMITRU GRIGORE
7
Câteva cuvinte…
Poemele acestui volum aparŃin unui îndrăgostit. De ce? Pentru că doar îndrăgostiŃii pot surprinde – dincolo de nelinişte – frumuseŃea solitară a NopŃii. Doar ei îşi pot odihni luciditatea în braŃele visului, eliberând Realitatea din condamnabila convenienŃă ! Dacă Dumitru Grigore ar fi doar atât, rândurile de faŃă şi-ar pierde sensul. Cine iubeşte, nu are nevoie de martori ! Doar cine se confruntă cu sine, asemenea lui, încercând să exprime mereu nedefinitul freamăt al VieŃii, îmbracă lăuntric veşmântul sacru al Poetului. Cunoscându-i fidelitatea, îi spunem doar atât : “ Prietene, acest început e o promisiune…”
Tiberiu-Ioan Vişan
VLAGA �OPȚII
8
Partea întâi
DUMITRU GRIGORE
9
VLAGA �OPȚII
10
Joc
Haos Şi noi doi numărând stele; tu – la un capăt al lui, eu – la celălalt… Şi ne aruncăm câte una.
Şi râdem. Şi stelele se miră: de ce râd oare două puncte materiale ?! Dar noi avem sistemul nostru de referinŃă de care nici tu, nici eu nu suntem conştienŃi.
DUMITRU GRIGORE
11
VLAGA �OPȚII
12
Freamăt
Ciudată e marea în miezul stâncii ! …
Coralii ne dor până-n cală, adânc se pierde patima în freamătul lor.
Şi dorul de tine mă cheamă Străfunduri scrutând .
Mi-e sete, mi-e frig, mi-e teamă de ochiul luminii .
Ciudata pasăre ecou străfulgeră zarea când este lumină .
DUMITRU GRIGORE
13
SubiacenŃă
ViaŃa în noi –ciudată explozie de înŃelesuri ca o matrice dezordonată de semnificaŃii. Şi astfel reprezentarea îşi caută suport iar noi , reverberând uşor pornim spre necunoscut ca vibratori esenŃiali ai luminii .
VLAGA �OPȚII
14
Veghe
Sunt în această pădure înscris pe copaci ca într-un răboj târziu şi vechi dimpreună.
De la unul la altul, e vreme sau trecere.
Plăpânda lună printre crengi şi eu acoperindu-i râsul senin, fără noimă, fără regret fără somn, adânc, pustiu.
DUMITRU GRIGORE
15
VLAGA �OPȚII
16
Porniri
Izvor şi cântec unduind spre sânul mamei şi pruncii se hrănesc cu vis pentru temutele lor escale în lumină.
Soare în surâsul obosit.
În pajiştea cu sânziene pruncii îşi îmbracă platoşe de aur.
DUMITRU GRIGORE
17
Mereu alături…
…lângă colŃul de lună ce ne-ncălzeşte ca să visăm la nemurirea sufletelor.
Mai ai răbdare ? Când eşti fericită să mă anunŃi ca să fac şi eu ceva pentru tine.
Aici – doar o lume întoarsă invers, ca să-i pară rău că s-a dat de gol .
Mai este ceva ? A ! Nu cred că mai trebuie răcit sentimentul nostru încins, ca să aflăm adevărul. E pe-aici pe-aproape, Prins între noi. Noi – cele două mari minciuni.
VLAGA �OPȚII
18
În tine confluenŃa…
…mai multor gânduri triste în mine – tendinŃa de echilibru, târziul dintre noi şi-atât . Tu- un gând alergat de părerea mea de rău, Eu – o sferă de păcate.
DUMITRU GRIGORE
19
VLAGA �OPȚII
20
Se întretaie…
…şi se compătimesc reciproc ceva din mine şi ceva din tine. Când răsar albastru şi rece ca o frunte de cer, mă cuprinde un dor evoluat de câteva ori mai mult decât ceea ce sunt, sau mai simplu – - dor de tine. Când apari la răscruce de gânduri, te aprinzi şi arzi ca o flamă albastră. Şi tac. Sper că va veni totuşi o zi când îŃi voi recunoaşte paşii .
DUMITRU GRIGORE
21
Agonie
Abia acum îngerul şi-a spus cuvântul.
Imagini – lumini descompuse frumos, lumini ce ameŃesc şi distrug .
Ascultăm , tremurăm şi zâmbim…
Încă puŃin – câteva ore fără sens.
VLAGA �OPȚII
22
Efemeră
Uneori coboară să ne cuprindă răsuflarea ca-ntr-un concert simfonic unde tu eşti jumătatea cea mai respectată, iar eu sfertul cel mai grăbit şi … sfertul celălalt nu-l mai găsim fiindcă e dincolo, scăpat de suferinŃa de a-şi dori întregul. Măcar să existe fericire.
DUMITRU GRIGORE
23
VLAGA �OPȚII
24
Din când în când…
…eşti mai tare ca granitul din privirea ce mă străpunge nestăvilită. Atunci îŃi cânt serenade târzii şi râd şi plâng că nu mă înŃelegi. Poate e mai bine aşa… NeînŃelegerea ta duce în eroare sentimentul meu obosit de atâtea căutări. Iubirea există de la început. Totul e alb şi sincer încât mă îngrozesc să te trezesc din ultimul tău sfert de amintire.
DUMITRU GRIGORE
25
VLAGA �OPȚII
26
Destăinuire
Cheia o Ńineam la mine ca atunci când crezi că eşti puternic. Şi… ce răbdare ! Pentru că… aşa a fost să fie: unul tare, altul slab… Pricepi ce vreau să spun ?! E mai clar ca oricând că aşa stau lucrurile. ”FericiŃi cei săraci cu duhul…” şi aceia vor fi cei dintâi !
DUMITRU GRIGORE
27
Cu ucenicia…
…pe care am făcut-o atunci lângă planetele neîmpăcate cu visele noastre suntem neputincioşi ! InconştienŃa noastră nu ne doare . Visăm în continuare şi… trăim . Se mai găseşte câte unul să plângă însă noi nu ne grăbim să-i facem o compătimire rezonabilă . Ne-am obişnuit să ne spunem tari şi neimitabili. Cineva o să-şi dea poate seama că ne înşelăm şi-atunci nimeni n-o să mai plângă. Atunci n-o să mai fim noi.
VLAGA �OPȚII
28
Variantă
Deci să ne prăvălim în taină uimirea peste plăcerea de a ne privi goi în faŃa timpului cu tâmplele rezemate în gânduri ce-şi caută loc potrivit să se destăinuiască. Gândurile ! Să nu luăm în seamă gândurile, dar să le acceptăm aşa cum sunt – iuŃi şi triste.
DUMITRU GRIGORE
29
VLAGA �OPȚII
30
Liman
Pământul mi-este uneori întors şi deviat în sentimente reci; Pământul mi se pare un sentiment – e stors şi fruntea e mirare, ca să pleci. Pământul mic, Pământul greu, ratat e reciproc sensului său dintâi ca să rămân mereu incontestat, şi martor mincinos şi avocat la marele proces – al lui .
DUMITRU GRIGORE
31
VLAGA �OPȚII
32
Lume tristă
E în stare de orice. PretenŃioasă cum o ştim , nu-i greu de-nŃeles. Şi iată că mai există loc pentru o destăinuire târzie… SperanŃe din belşug; dorinŃe fără număr; adevărată columnă de idei – nu contează începutul şi sfârşitul, ci doar faptul că mai există încă.
DUMITRU GRIGORE
33
VLAGA �OPȚII
34
Nevralgie
Treacă de la mine această oră de chin, că Ńi-aş da soarele de pomană în ziua din urmă dacă mi-ai spune, de ce ?
Şi curg râurile pe toate părŃile, iar eu le adun cu teamă în ochii tăi senini de atâta nepăsare.
Când mergi să speri un veac, două sau trei, eu merg să mor pe rând câte unul.
DUMITRU GRIGORE
35
Concluzie
Şi pădurile sunt albastre din când în când ca să le credem triste şi preocupate. Valabile rămân doar străjile adormite pe metereze. Timpul le-a scăpat de la mijloc ca un duh necurat şi acum ne pare rău când pădurile sunt albastre, triste şi preocupate.
VLAGA �OPȚII
36
Trudă
Gene grele. Nepăsare – ca un văl – de sus . Fărâma de speranŃă alergând în stânga, în dreapta ca indicatorul timpului său obosit dealtfel, de monotonia coborârii braŃului ce până atunci a zdrobit crestele de la început. Sfârşitul însă, ne aparŃine. Să profităm de el !
DUMITRU GRIGORE
37
Şi atunci…
…o să-mi pară rău că m-am dezlegat şi-am lăsat durerea să-mi curgă printre suflet şi trup ca printr-un canion săpat în jurul meu de când am început să sper. Şi vezi ? Mi-e sete şi singura alinare a curs; s-a uscat pe mine ca un balsam pe o mumie veche.
VLAGA �OPȚII
38
Partea a doua
DUMITRU GRIGORE
39
VLAGA �OPȚII
40
Puls
O primăvară fără precedent şi-n inimă, adânc – tu.
O lacrimă şi o petală, nimic mai clar căzând, căci azi mă bucur. Te ştiu, te simt eşti surâsul meu nesfârşit, eşti anotimpul meu, sunt beat de el…
DUMITRU GRIGORE
41
Tăcere
Se aud florile… cum cresc. E primăvară ! Cerul e înalt ca un paznic; părul Ńi-e nins cu rouă argintie şi-n fiecare bob de rouă eu văd stelele.
O mie de mii de stele. În fiecare bob – o constelaŃie.
VLAGA �OPȚII
42
Pe tine…
…te-am cunoscut poate printre flori… Da, desigur printre flori ! Culegeai cântând floare cu floare, apoi buchetul mi l-ai sădit în inimă. şi l-am udat împreună cu lacrimi; fiecare lacrimă era o dorinŃă, fiecare mângâiere-
nepătimirea ei… Din noi a pornit izvorul fără putinŃă de chemat înapoi.
DUMITRU GRIGORE
43
VLAGA �OPȚII
44
Poezia mea…
…eşti tu scrisă puŃin câte puŃin pe inimi, în văzduh, între răsărit şi apus ca un curcubeu cu lumina în jos. Poezia de la gând, la gând
de la dor, la dor. Ochii tăi - leagănul gândului meu în neputinŃa mea de a fi eu însumi.
DUMITRU GRIGORE
45
VLAGA �OPȚII
46
Plâng
Plâng aici în mine, dedesubtul acestei litere ce m-apasă, iar scrisul nu mă mai ajută, nu mă mai poartă către mare să suflu, să umflu pânzele şi să pornesc corabia cu dor către fata cu care –mi petrec serile-n gând.
Aici în inimă fata se-mbracă în lacrimi şi curge odată cu dorul, cu clipele, cu clipocitul apelor vii, cu clipocitul apelor moarte,
căci este ea – fata cu care–mi petrec serile-n gând ca să nu pierd ce-a mai rămas pur în lacrima aceasta ce-o port.
* * *
Lacrimi lacrimi în pumni… şi Ńi le torn pe frunte ca să-Ńi curgă pe pleoape, să Ńi se prelingă în ochi şi să simŃi cum durerea mea nu mai are loc
DUMITRU GRIGORE
47
în mine, cum nici în tine n-o să aibă loc ci numai acolo unde visele noastre se-ntretaie la capăt de timp, în poala ta, lângă capul meu împovărat de gânduri, pe buzele tale, lângă zâmbetul acela ce-l porŃi ca să ne apere, în părul tău, lângă mâna mea ce-l mângâie şi cade istovită sub scânteierea lui.
* * *
Acum Ńi-aş da un nume, dar tu îl ai demult. Îl ai sculpat în suflet ca să nu-l pierzi, ca să-l păstrezi pentru mine
şi dorul meu nu mi-ar ajunge departe şi gândul meu nu mi-ar ajunge departe, decât până acolo – în inima ta, aşteptând.
Uneori Ńi-am ascultat cântecul, verile aprinse, în lan … culegeai maci… şi aurul mi l-ai topit pe piept şi apăsat mi s-a umplut sufletul.
Mi-e teamă ! Lasă-mă să pier mistuit pe altare de piatră, ca apoi de piatră să fiu şi-n inimă de piatră să fiu şi-n suflet, de piatră să fiu… * * *
VLAGA �OPȚII
48
Plâng, dar totul nu-i decât o joacă în care doi copii neastâmpăraŃi se iubesc… copii ce se joacă cu viaŃa şi cu moartea, cu timpul, cu durerea, cu moartea, cu viaŃa suspinul şi lacrimile mele.
DUMITRU GRIGORE
49
VLAGA �OPȚII
50
Cu primăvara…
…mă destram şi-n părul tău e-atâta noapte! Adorm, în noaptea ta mă pierd, Mă pierd, te strig, te chem în şoapte.
Mă-nalŃ coloană infinită şi-acolo – tu, zâmbindu-mi sfânt. Mă tem, te strig, te chem în şoaptă… E noapte sfântă pe pământ.
E primăvară, flori de măr – pe buze Ńi le simt, mi-e teamă! E noapte-n părul tău, mă pierd în visul tainic ce mă cheamă.
Păzeşte-mă, mi-e dor, mi-e frig Lumina tremură şi curge în părul tău sclipind a noapte… E primăvară! Nu mai plânge…
DUMITRU GRIGORE
51
Primăvara asta…
…curge de la sine. Gândul meu leagănă cu tine.
Ştii ? Uneori mă-mbie răsăritul şi-atunci îŃi sunt alături şi visez.
Muzica ta, muzica ta mă-mbată !
Tremuri un fir de iarbă între buzele arse, suspini …
Mă leagă seninul de tine înălŃătoare tristeŃe …
Lacrimile nu mai pot curge . E primăvară !
VLAGA �OPȚII
52
Plouă
Plouă, plouă pe flori Plouă mărunt peste mine Plouă, plouă, mă tem Plouă-ntre mine şi tine.
Plouă, plouă din nou Plouă şi-n inima ta Plouă, plouă, nu-mi spune Că iar se întâmplă ceva.
Plouă, plouă prea trist, Ca totul să pară mai greu Plouă, plouă bizar Plouă şi-n sufletul meu.
Plouă, plouă prea mult şi cerul parcă s-a spart, Stropii, stropii sunt grei Ce rău, ce ciudat ne despart.
Vino, vino râzând Frumoasă aducere aminte Chiar dacă plouă pe flori Iar eu te iubesc fără minte.
Şi dacă ploaia aceasta Nu vrea să aştepte puŃin Hai, vino, vino, dă-mi mâna Să râdem, să fie senin !
DUMITRU GRIGORE
53
VLAGA �OPȚII
54
Cântec
E primăvară, în ochii tăi se leagă Un răsărit alături fremătând E viu aici la tine răsăritul Şi eu mă simt un răsărit plăpând.
E dor în ochii tăi, e melodie ÎnalŃă-mă, aş vrea să fiu din nou Şi dor în ochii tăi, şi melodie şi primăvară-n floare şi ecou.
Mi-e teamă uneori că m-ai uitat Şi-mi este tot mai dor de glasul tău Dar primăvara vine chiar la timp Şi-atunci te-ascult pe tine – visul său.
Mă simt când îmi apari ca răsăritul, O lacrimă de cântec în lumină, Fiorul iar străbate amintirea Ca să rămâi în gândul meu senină.
Mai vino pe la mine, în adâncuri Să te primesc aşa, ca la-nceput, Cum primăvara-n ochii tăi se leagă Fior, petală, lacrimi şi sărut.
DUMITRU GRIGORE
55
Privind apusul…
…nu mai sunt, e cerul peste mine – clopot. Privind apusul tremurând te simt izvor, ce vesel şopot ! Privesc spre cer, mi-e greu, m-apasă; te strâng în pumni, te sorb cu sete şi vreau, iluzie frumoasă,
lumina ta să mă îmbete.
Îmi curgi aici, în sân, alături şi mă pătrunzi, apusul moare… Iubito, curgi şi nu mă saturi Te duci, ce apă curgătoare !
VLAGA �OPȚII
56
Eşti poate doar…
…o primăvară, atâta doar încât, renunŃ, revin la poezia mea, în mine însumi, tresar, te găsesc. Iubirea mi-a rămas ca o durere, ca un blestem, ca un descântec - în inimă. Seninul mă umple şi tu revii ca o dimineaŃă, iar primăvara asta ca un destin când tăcut, timid te iubesc. Flori îŃi plec la gene, dragoste şi lacrimi .
DUMITRU GRIGORE
57
VLAGA �OPȚII
58
Flori
Aş vrea sa-Ńi trimit flori. Multe flori! Şi să te-nlănŃui în mirosul lor, să visezi, să zbori, să cânŃi,
să te inalŃi până la nori, şi curcubeiele să Ńi le frângi în priviri neobosite, îngemanate cu norii, şi pe o pală de vânt, dorul să vină usor, să te indemne, să speri să răsari să revii, să te ating cu-n vis, să mă întorc într-un vers, să-mi sopteşti luminată de dor: eşti aici...n-ai plecat... rămâi bucurie!
DUMITRU GRIGORE
59
VLAGA �OPȚII
60
Vlaga nopŃii
Voi fi cu tine mereu, mereu acelaşi urmărindu-Ńi paşii în cărarea apelor, în clipocitul ce te–nlănŃuie, ce te fură, voi pribegi uneori ascultând, veghind nesfârşita poveste, fremătând prin codrii uitarea, adăpostindu-mă după gânduri târzii şi mereu, mereu acelaşi…
Cobor dinspre zare şi urc spre lumina de dincolo, mai aproape de tine şi de ce oare mult mai greu să revii, Ńi-este dat ?
Te-mpresor, te cânt, firavele cuvinte inutile-s acum şi-s din belşug, dar ce puŃine sunt să mă poarte, să te cheme, să vii!
Şi aşa, petrecând de curând sau demult visul iar mă străbate, când pas cu pas te urmăresc izvoare să le sorbi armonia, clipocitul, cântecul.
Mă umplu de tine, sunt plin şi-n tăcere freamăt, pădurile freamătă – o lume fără tine, fără glas.
DUMITRU GRIGORE
61
Nevinovată aduni spre tine uimire, plăcere, păcat .
Aş vrea să apuc mâna ta s-o sărute florile şi câmpul şi cerul şi norii şi palida rază şi câmpul şi florile şi cerul…
Buzele mele sorbind mireasma – tu prefăcută-n rouă petale şi lacrimi .
Te ştiu, te simt, ca niciodată uitarea mă petrece şi gândul meu mă paşte pas cu pas şi rodul – tu, împlinit, eşti dincolo…
Neputincioase, nesfârşite gesturi... şi teamă în glasul meu sortit să te cheme …
Unde eşti ? Unde florile încetează să fie flori? Unde câmpul e privit în oglindă şi florile lui – palide făclii şi tu în mijloc – prinŃesa?
Mă tem că sunt şi că eşti; mă tem că nicăieri şi niciodată chemarea mea nu poate să te-ajungă, şi iată, visând, sperând ocrotesc seninul, ocrotesc zarea şi dealurile verzi-viorii ca să mai zburzi peste ele,
VLAGA �OPȚII
62
peste timp, ca să m-ajungi, ca să te prind, ca să întoarcem lumea de la apus spre noi şi privindu-ne-n ochi să cădem ca palide, neputincioase raze.
Crede-mă taină , să mă schimb n-aş putea, să te pierd mi-ar rămâne doar surâsul, sărutul şi gestul mâinilor tale ocrotind întreg universul... şi florile…
E stupid să-Ńi plângi moartea, e stupid să te arăŃi. Târziu, sub aceeaşi piatră te-ntâlnesc şi îmbrăŃişarea nu-şi mai are rostul.
De ce te-ai născut să cunoşti durerea, să cunoşti blestemul ?
Nu-mi răspunzi copleşită de mireasmă de flori... Să-mi răspunzi printr-o floare!
Cheamă-mă, părul tău te ascunde în noapte şi torŃa ta s-a stins. Mai bâjbâi întunericul spre tine şi cheile şi rostul nu mai sunt.
DUMITRU GRIGORE
63
VLAGA �OPȚII
64
Mi-e teamă ! PorŃile, nu mai primesc pe nimeni. Iadul s-a închis pentru noi.
Făptură, uneori de lut uneori din cântec de păsări rotitoare deasupra, vino, scăldată-n lumină, printre ramuri să privesc minunea şi visul să-mi răsară vesel şi tainele – taine, minunile – minuni.
Apele limpezi – ochii tăi Şi murmurul nesfârşit…
*
Hai, vino, e târziu, mă paşte un gând străin frumoasa mea zglobie pe nesfârşit de ape.
Să nu mă tem de mângâierea ta. Sărutul să-mi aştearnă tăcere sub aceste gânduri.
Iubita mea – nălucă peste pustiu de ape – la susurul izvoarelor o simt…
Iubita ca o floare culeasă, zăvorâtă în miezul unui duh spre rău aprins.
Tu taci… Îngenunchez aici la poala ta Şi mâna Ńi-o ridic pe creştet.
Lacrimile tale, ochii tăi, mă leagănă – plutesc, iubesc eu vin cu apusul spre tine.
DUMITRU GRIGORE
65
VLAGA �OPȚII
66
Iarăşi…
…s-a răscolit în mine amintirea întorcându-mă spre adânc pentru ca regăsindu-te să fim iertaŃi şi despărŃirea noastră să fie iertată, uitată; să fim din nou
aşa cum ne-am dorit un “tu” şi un “eu” la nesfârşit… ca o ploaie de lacrimi,
de frunze, de flori, de petale, de gânduri– -rugăciune.
DUMITRU GRIGORE
67
VLAGA �OPȚII
68
Poveste
De mult doream să-Ńi scriu o poveste. Şi aceasta să fie ca un ultim dar, doar pentru tine, ca un miraj la care să revii şi să capeŃi putere. O poveste pe care s-o citeşti mereu când eu voi fi plecat şi-n ea să găseşti măcar tu înŃelesul nenumăratelor noastre nelinişti, atunci când eşti veselă sau tristă, sau atunci când Ńi-e dor... pentru că nu se poate să nu-Ńi fie dor ! Să găseşti în ea universul nostru întreg, aşa cum ni l-am făurit atunci şi pacea pe care ne-am dorit-o atât de mult amândoi, pentru că ar fi păcat să uităm totul de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat... Oare cum am putea să uităm ceva ?!... Uite, nici visul acesta ca o iluzie nesfârşită nu-mi va ajunge vreodată să-Ńi spun tot ce simt. Pentru că îmi apari mereu închisă în taina ta, impunându-mi o inexplicabilă admiraŃie. Şi de fiecare dată bărbatul acela, nu ştiu de ce, nu mai sunt eu, chiar dacă tu îmi şopteşti lămurit numele.
DUMITRU GRIGORE
69
Şi vocea,... ochii, buzele, sunt ale tale, sigur ale tale. Da ! Eu le ştiu, le ştiu dintotdeauna de parcă m-am născut cu chipul tău în suflet. Până când, iată, întâlnindu-te, chipul tău de fată frumoasă tresare trezit ca dintr-un somn adânc şi-mi şopteşti atunci odată cu numele : "iată-mă, am sosit, sunt a ta !" Şi povestea începe iar. Mereu la fel. Din nou seară şi micul zăvoi şi lacul... Şi vântul îmbujorându-ne obrajii, înfiorând sălciile despletite şi uscate de gerul lui ianuarie. Şi luciul acela de gheaŃă amăgitor ce se întinde până departe spre câmpuri ca o uriaşă oglindă în care noaptea îşi aşează pe întunecatele-i bucle, stelele - miraculoase mărgăritare... E alb spre miazăzi, Atotputernicia tace, îngerii dorm, bolta e aprinsă...
VLAGA �OPȚII
70
DUMITRU GRIGORE
71
Şi steaua noastră clipeşte tot mai veselă. Aproape că ne-a văzut... Chiar surâde. Oare ce spune prin surâsul acesta ştrengar care ni se reflectă şi nouă în obrajii rumeni, îngheŃaŃi ? Uneori cred că stelele sunt ca şi oamenii. Se nasc, Strălucesc apoi mor... Şi ce ar fi viaŃa noastră dacă nu ne-ar trimite lumina lor, încrederea, speranŃa ?... Da, stelele sunt acolo dintotdeauna şi nu e chip de îndoială, de teamă cât timp ele vor străluci pentru noi ! Pentru fiecare om câte o stea... - Priveşte, vezi nuferii ? O, Doamne, câŃi nuferi sunt pe lac ! - Nu, nu sunt nuferi visătorule, sunt stele, stelele noastre, ale fiecăruia. Doar tu ai spus : "pentru fiecare om, câte o stea". - Nu ! Sunt nuferi. Nuferi albi şi curaŃi - o colonie întreagă de nuferi ! - Bine, fie ! - Vezi ? Acolo în mijloc e unul care străluceşte mai tare ! - Hm ! E doar o stea... - Am să merg s-o culeg pentru tine ! - Ha ! ha ! deci e totuşi o stea ! Nu te mai aud şi pornesc grăbit într-acolo. Un pas, doi şi aproape că ajung,
VLAGA �OPȚII
72
dar steaua porneşte şi ea la fel de grăbită şi-n graba ei lasă locul gol. Ba nu ! În locul ei vine altă stea. Şi parcă străluceşte la fel. Ba nu ! Strălucirea acesteia din urmă e altfel. O strălucire rece. Eu te vreau pe tine stea călătoare ! Stai o dată locului ! - Aşteaptă-mă ! Vin ! Trebuie s-o prindem, s-o Ńinem pe loc ! - ...nuferii, nuferi albi şi curaŃi. Să nu tulburi niciodată liniştea lor. - Iar începi ? - Vorbesc serios ! - Sper. Şi porneşti spre mine. Luneci uşor ca un vis frumos lăsând în urmă două fire albe ce se împletesc pe gheaŃă. Urma ta şerpuieşte peste a mea, se-ncurcă. Zâmbeşti şi pletele-Ńi flutură-n vânt. Şi stelele parcă se dau la o parte făcându-Ńi loc să treci până la mine. Eşti atât de frumoasă !...
- Iată-mă cavalere ! - De ce tocmai "cavalere" ? - Pentru tine şi nuferii tăi... - Şi stelele tale. - Ale noastre... hai să facem pace ! - Fie...
Abia mai pot şopti şi-Ńi prind mâinile îngheŃate. Le strâng uşor.
DUMITRU GRIGORE
73
VLAGA �OPȚII
74
Tu te înalŃi, te apropii. Ochii tăi nu se miră. Mă-ncurcă. Buzele îşi rostesc bucuroase vraja, încet, în şoaptă, să nu tulburi liniştea clipei aceleia : -Şi tu eşti "cavaler al florii de nufăr", nu-i aşa ? Ce binecuvântare ! Ce noroc ! Noi, "cavalerii florii de nufăr", ne recunoaştem după felul în care culegem stele. Niciodată nu ajungem la timp ! Ne mulŃumim întotdeauna să le privim cum îşi schimbă locul, cum reintră în slavă. Şi steaua aceea a noastră m-a păcălit. Iat-o din nou acolo pe boltă... - În numele Strălucitorului Procyon te declar: "cavaler al florii de nufăr" ! - O, cât sunt de fericită ! - Prea bine, fericirea e idealul, perfecŃiunea. PerfecŃiunea e vis. - Deci fericirea este un vis... - Întocmai, cavalerii sunt nişte mari visători... - Dar... steaua mea ? Ai uitat ? - Nu ! Încă o mai caut... - E acolo sus. N-ai să poŃi... - Atunci, Ńi-o dăruiesc. - ?! - Aşa, pur şi simplu. - Dar eu, eu cum s-o iau ? Cum ? - ...în fiecare seară, priveşte cerul, priveşte-o ! - Până când ? - Până la sfârşitul vieŃii tale. - E un ordin ? - E "Marele Secret " !
DUMITRU GRIGORE
75
Dumitru Grigore s-a născut la 24 iulie 1962 în Humele – Argeş. A urmat cursurile Liceului de Matematică-Fizică nr. 4 Bucureşti-Măgurele. În 1987 a absolvit Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti, profesând apoi ingineria în industria petrochimică la Midia – Năvodari. În 2001 a absolvit Facultatea de Teologie a Universității din Pitești, împlinindu-și astfel un vis de cîţiva ani și devenind preot ortodox. Pasionat de psihologie şi teoria cunoaşterii, a elaborat un model analitic care fundamentează ştiinţific preceptele moralei creştine, realizând totodată un Sistem Psihometric Integrat pentru Evaluare Complementară (sistem expert pentru evaluare psihologică) pentru care, în 2013 a obținut un brevet de invenție.. În iunie 2013 a absolvit Facultatea de Psihologie a Universității ”Titu Maiorescu” din
București și în prezent pregătește un doctorat la Academia Tehnică Militară din București. Din mai 1999 este membru titular al Comisiei de Cibernetică a Academiei Române. Poezia prezentată este scrisă în anii de liceu şi studenţie la fizică, ea fiind un posibil argument al tuturor aspectelor ce definesc personalitatea sa complexă.
*** Grafica este realizată de Luminița Vâlcu