3. O noua viziune asupra drepturilor omului - rolul CEDO

Ratificarea de catre Romania a Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (ratificata prin Legea nr. 30/1994) a determinat o mutatie importanta in filosofia si modul de perceptie a conceptului si institutiei juridice a drepturilor omului. Dupa decenii in care drepturile omului erau privite precum ceva abstract, mai mult instrument de propaganda, mecanismul specific oferit de Conventie demonstra ca, dimpotriva, valorile umane fundamentale pot fi aparate si garantate eficient si concret.

Acest lucru a fost si mai evident in privinta dreptului mediului, in situatia caruia si caracterul de „drept de solidaritate” parea un handicap in individualizarea si efectivizarea semnificatiilor sale. Valoarea supralegislativa a documentului european (art.20 din Constitutia Romaniei acorda prioritate reglementarilor internationale privind drepturile omului in raport cu dreptul intern) a facut ca aceasta sa joace un rol stimulator, de accelerare a procesului de constitutionalizare a dreptului la mediu.

5. Consacrarea dreptului la un mediu sanatos in Constitutia Romaniei

Prin Legea de revizuire a Constitutiei nr. 429/2003, aprobata prin Referendumul national din 18-19 noiembrie 2003, a fost introdus, in Titlul II „Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale”, Capitolul II „Drepturile si libertatile fundamentale” un articol nou (art.35), intitulat „Dreptul la un mediu sanatos”.

Plasat in economia capitolului legii fundamentale intre dreptul la ocrotirea sanatatii (art. 34) si dreptul la vot (art. 36), noul text constitutional prevede: „(1) Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic.

(2) Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

(3) Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a ameliora mediul inconjurator”

7.2.Garantii speciale

Realizarea dreptului la un mediu sanatos este asigurata, mai ales din perspectiva procedurala, prin recunoasterea unor drepturi-garantii, care cunosc in prezent o larga consacrare la nivelul reglementarilor nationale, internationale si comunitare. Desigur, intre cele doua dimensiuni de existenta si de realizare ale dreptului la mediu – cea materiala si cea procedurala – nu se manifesta o linie de demarcatie clara si precisa, ci, dimpotriva, o interdependenta conceptuala si executionala, in consens cu unicitatea obiectivului urmarit.

Astfel, aceasta realitate a fost exprimata deja de Conventia de la Aarhus care stipuleaza ca „cetatenii trebuie sa aiba acces la informatie, sa fie indreptatiti de a participa la luarea deciziei si sa poata avea acces la justitie in probleme de mediu”, pentru „a fi in masura sa valorifice dreptul lor de a trai intr-un mediu sanatos si de a indeplini indatorirea concomitenta si corelativa de a proteja si de a ameliora mediul in interesul generatiilor prezente si viitoare”. (Preambul).

Textul legislativ de principiu privind garantiile procedurale este in prezent cuprins in art.5 din OUG nr. 195/2005. Sunt prevazute astfel urmatoarele drepturi-garantii:

– accesul la informatia privind mediul, cu respectarea conditiilor de confidentialitate prevazute de legislatia in vigoare [lit. a)];

– dreptul de asociere in organizatii pentru protectia mediului [lit. b)];

– dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii si legislatiei de mediu, emiterea actelor de reglementare in domeniu, elaborarea planurilor si programelor [lit. c)];

– dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizatiilor pentru protectia mediului, autoritatilor administrative si/sau judecatoresti, dupa caz, in probleme de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu [lit. d)];

– dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit [lit. e)].

6. Titularii dreptului la un mediu sanatos si echilibrat ecologic

Ca drept subiectiv, orice drept uman fundamental reprezinta o prerogativa conferita de lege in baza careia titularul poate si uneori chiar trebuie sa adopte o anumita conduita si sa ceara altora desfasurarea unei conduite adecvate dreptului sau, sub sanctiunea prevazuta de lege, in scopul valorificarii unui interes personal, direct, nascut si actual, legitim si juridic protejat, in acord cu interesul general.

Desigur, dintre elementele definitorii ale acestuia, unele prezinta o serie de particularitati in privinta dreptului la mediu.

Astfel, din formularea art. 35 alin. (1) din Constitutia republicata acest drept este recunoscut „oricarei persoane” , formulare preluata si de OUG nr. 195/2005, (spre deosebire de art. 5 din Legea nr. 137/1995 care prevedea ca statul il recunoaste „tuturor persoanelor”).

Titularul dreptului la mediu este fiinta umana, indiferent de apartenenta sa la un stat, de rezidenta, statut civil, s.a., in ipoteza sa de individ (privita ut singuli), colectiva (popoare, colectivitati) si specie intre specii. Exercitarea sa poate avea loc fie in mod individual, fie colectiv, un rol important revenind in acest din urma caz organizatiilor neguvernamentale.