Vitamina B 12(cobalamină)

Este o vitamină hidrosolubilă. A fost descoperită în 1949 de chimiştii Mary Shaw Shorb, Karl A. Folkers si Alexander R. Todd Ea este relativ stabilă la caldură şi la aer dar mai sensibilă la lumină(la radiaiie ultraviolete) precum şi la acizi şi baze. Efectivă împreuna cu complexul de B-uri (mai ales B6), colina, acid folic, Inositol, potasiu, vitamina C.

Structura Vitamina B12 are un nucleu de bază, corina, similar cu profirinele, dar cu o legatură (–CH=) mai puţin şi cu partea “periferică” asemănătoare unui nucleotide cu riboză Sistemul tetrapirolic central diferă de hem prin următoarele caracteristici: - în centru se alfă ionul de Co2+; - 2 nuclee pirolice sunt unite; -este mult mai saturat; - are un număr mai mare de substituenţi, mulţi dintre ei cu grupări amidice. Compusul asemănător nucleotidelor purinice se numeşte 5,6-dimetil benzimidazol. El este unit prin 2 legături cu nulceul corinic:- o legătură se realizează prin atomul de azot al benzimidazolului şi Co2+;- a doua legatura se realizeaza prin restul de acid fosforic al ribozei şi o catenă ataşată la unul din cele 4 nuclee pirolice. La ionul de Co2+ este ataşată gruparea –R care poate fi cian (-CN), de la care derivă numele de ciancobalamină. Înlocuirea grupării cian cu grupările nitro, hidroxil sau metil nu micşorează activitatea vitaminică. Surse Vegetalele nu conţin vitamina B12. Nu poate fi sintetizată decat de anumite bacterii sau alge. Pentru om aportul este asigurat de produse animale: ficat, rinichi, carne şi lapte. Absorţia Se face la nivelul intestinului subţire în forma unui complex cufactorul intrinsec, o glicoproteina secretată de celulele parietale din mucoasa gastrică. Transportul Vitamina B12 este transportată la ficat, celulele maduvei osoase şi la reticulocite se face prin ser şi presupune legarea de o proteină plasmatică numită transcobalamina II. În ţesuturile respective este transformată în formele metabolic active 5-deoxi-adenozin-cobalamină şi metil-eobalamina. Vitamina B12 (singura dintre vitaminele hidrosolubile) este depozitată în ficat, legată de o proteină, transcobalamina I. Eliminarea Se face prin bilă, iar cum cea mai mare parte se reabsoarbe intestinal deficitul se instaleaza greu.

1

Mecanismul de acţiune biochimică Transportată în citoplasma celulelor, cobalamina liberă este transformată în metilcobalamină iar în mitocondrie în 5-deoxiadenozil cobalamină, compuşi cu rol de coenzime: ●Metilcobalamina este implicată în transformarea homocisteinei în metionină, proces care are loc în citoplasmă (vezi pag. 151).Prin această reacţie are loc sinteza de metionină, iar FH4 (acizi tetrahidrofolici) devine disponibil pentru a participa la sinteza de pirimidine şi acizi nucleici. La micro-organisme, acizii folici sunt factor de creştere. La organismele superioare, acizii folici sub formă de acizi tetrahidrofolici (FH4) reprezintă coenzimele unor sisteme de activare şi transport de la un metabolit la altul al grupărilor cu un atom de carbon: metil (-CH3), hidroximetil (-CH2OH), formil (-CHO), formimino (-CH=NH), metilen (-CH2-), grupări interconvertibile, importante în: - biosinteza nucleotidelor (acid timidilic);- transformarea glicinei în serină; -biosinteza proteinelor (în etapa formilării ARNt fMET~Met), ca factor antianemic, împreună cu vitamina B12. ●Dezoxiadenozil-cobalamina este şi coenzima unor mutaze. Reglează sinteza acizilor graşi, iar deficitul tulbură sinteza mielinei fibrelor nervose. Deficienţa vitaminei B12

Este determinată de: → aportul alimentar insuficient (apare la vegetarienii care nu consumă lactate)→ consumul anumitor substanţe nocive (alcoolici şi fumători)→ de absorbţia deficitară (atrofia mucoasei gastrice duce la deficit de factor intrinsec, precum boala Biermer; gastrectomie; infecţie cronică a intestinului subţire). →Persoane în vârstă: - aceasta categorie este predispusa la malabsortie si la defiecienta - cercetatorii cred ca exista o legatura intre vitamina B12 si evolutia bolii Alzheimer; o cantitate insuficienta de vitamina B12 ar permite eliminarea homocisteinei care, atunci cand depaseste un anumit nivel, devine nociva pentru celulele cerebrale.** Necesitate mai mare în cazul sarcinii Consecinţe ale deficienţei de vitamina B12

1) tulburări hematologice (anemie megaloblastică sau o "anemie pernicioasă " = boala Biermer [macrocitară, hipercromă] );2) oboseală generală, pierdere a apetitului; 3) neuropsihiatrice: -pierderi de memorie -labilitate a stării de spirit (depresie, psihoză, schizofrenie); 4)senzaţie de arsură cutanată5)nevrită optică, inflamaţie a nervului optic6) afecţiuni ale mucoasei (limbă prea aspră /prea fină, depapilată).7) hiperpigmentare a mâinilor (în cazul persoanelor de culoare)8) tulburări menstruale Funcţii- Creşterea de ţesuturi noi - Păstrează „sănătatea” sistemului nervos inclusive celulor cerebrale- Necesar pentru digestie şi asimilare a hrănii - Necesară la sinteza proteinelor şi metabolizarea carbohidratilor şi proteinelor- Vitală pentru creearea de celule roşii în măduva oaselor- Implicată în biosinteza grupărilor metilice (cholina şi methionina)

2