VIRUSOLOGIECURS 1

CARACTERE GENERALE SI STRUCTURA VIRUSURILORVirusurile sunt microorganisme submicroscopice, cu diametrul de ordinul nm (10-9m);dimensiunile lor fiind de 1000 ori mai mici decat ale bacteriilor (care au dimensiuni de ordinul micronilor/10-6 m).

CARACTERE GENERALE SI STRUCTURA VIRUSURILORVirusurile nu vor putea fi retinute de catre filtrele utilizate in mod normal pentru sterilizarea lichidelor termolabile; acest lucru a justificat denumirea initiala a virusurilor de agenti filtrabili.Dimensiunile virusurilor sunt variabile, incepand cu 20-30 nm (PicoRNAvirusuri), pana la 300nm (Poxvirusuri).

CARACTERE GENERALE SI STRUCTURA VIRUSURILORElectronomicroscopic, se observa ca structura virusurilor este mult simplificata comparativ cu a celulelor: virusurile sunt mai simplu structurate (fig. 1):in centru se gaseste acidul nucleic (ADN sau ARN),inconjurat de structuri proteice care formeaza capsida virala cu simetrie variabila (cubica, hexagonala);aceste doua structuri constituie impreuna nucleocapsida,Unele virusuri mai au la suprafata un invelis suplimentar numit anvelopa cu o compozitie complexa;glicoproteinele virale de la suprafata virionului au rol in atasare la structurile tinta sau la suprafata hematiilor (proprietate utila in identificarea virusurilor prin fenomenul de hemadsorbtie si hemaglutinare, respectiv hemaglutinoinhibare); aceste structuri pot avea si alte roluri, ca antigenicitatea, detinand un rol major in raspunsul imun.

Fig. 1 Structura generala a virusurilor

Fig 2. Forma virusurilor: sferica (A), bastonas (B), obuz (C)Forma virusurilor este variabila (fig. 2): sferica (cu prelungiri butonate: Orthomyxovirusuri, Paramyxovirusuri), bastonas, prismatica (Poxvirusuri), obuz (Rhabdovirusuri).

Definitie virionDenumirea de virion se atribuie particulei virale mature, infectioase; este forma de existenta extracelulara a virusului.

Replicarea virusurilorReplicarea (multiplicarea virusurilor):se poate efectua doar in structuri vii, deoarece virionul este inert din punct de vedere metabolic, neavand organite celulare care sa sintetizeze proteinele; pentru a se putea multiplica virionul are nevoie de metabolismul unei celule vii;formarea de noi virioni se realizeaza in celulele infectate;metabolismul celulei gazda este deturnat in favoarea sintezei proteinelor virale.

Replicarea virusurilorReplicarea virusurilor urmeaza o succesiune de evenimente:1. virusurile recunosc receptorii specifici de la suprafata celulelor tinta;2. penetrarea virionului in citoplasma se face prin:a. endocitoza (viropexie) saub. prin fuziunea anvelopei cu membrana celulara activata a gazdei;3. urmeaza decapsidarea virionului cu eliberarea acidului nucleic;4. acidul nucleic in functie de natura sa, poate urma una din urmatoarele cai:a. se poate integra ca atare in genomul gazdei (virusurile cu ADN),b. se poate integra in genomul gazdei dupa reverstranscrierea *ARN in ADN in prezenta unei enzime: reverstranscriptaza (de exempluretrovirusurile: HIV);c. poate ramane liber in citoplasma (unele virusuri cu ADN si majoritatea virusurilor cu ARN).

Replicarea virusurilor5. are loc replicarea acidului nucleic:a. odata cu cel al gazdei saub. independent;6. in paralel are loc transcriptia ADN viral sau ARN viral in ARNm;7. prin traducerea mARN, se sintetizeaza proteinele structurale sifunctionale;8. are loc asamblarea intracelulara a virionilor (intracitoplasmatic sau intranuclear) si invelirea lor (virusurile cu anvelopa);9. in final virionii gata asamblati vor fi eliberati din celula prin liza celulara sau exocitoza (inmugurire, fara liza);10. virionii vor invada alte celule si procesul se reia.

Cultivarea virusurilorNeavand metabolism propriu, virusurile nu pot fi cultivate pe medii de cultura artificiale.In laborator izolarea virusurilor se face in sisteme vii reprezentate de:animale de laborator (maimute, iepuri, cobai, soricei)ou embrionat de gaina,culturi de celule, care pot fi: culturi primare (tesuturi: rinichi de maimuta), celule diploide (embrionare) si linii celulare (derivate din tesuturi tumorale).

Nomenclatura virusurilorLa denumirea Familiei se adauga sufixul viridae, iar cand se denumeste Genul se adauga sufixul virus.

Nomenclatura virusurilorClasificarea virusurilor presupune existenta unor criterii de includere in aceeasi Familie:natura acidului nucleic (ADN sau ARN),simetria capsidei,prezenta sau absenta anvelopei.In functie de acidul nucleic: virusurile cu ADN se numesc Dezoxiribovirusuri, cele cu ARN se numesc Ribovirusuri.In functie de prezenta anvelopei: virusurile fara anvelopa sunt neinvelite, cele cu anvelopa sunt invelite.

Transmiterea virusurilor se poate face pe mai multe cai:1. Direct:a. contact sexual (virusurile hepatitelor B, C, D.., virusul HIV, virusurile Papilloma, Virusurile Herpes Simplex tip 2 si uneori de tip1),b. sarut (Virusul Epstein Barr, agentul etiologic al Mononucleozei infectioase, denumita si boala sarutului),c. maini murdare, alimente (Virusul hepatitei A- epidemice),d. aerosoli (virusurile cu tropism respirator: Virusurile gripale si paragripale, Virusul Sincittial Respirator, Virusul urlian, Virusurile Coxsackie, Virusul Epstein Barr, Virusul varicella-Zoster)e. muscatura de animal (virusul rabic),f. saliva: virus urlian (oreion), virus rabic (turbarea),g. cale hematogena: transfuzii, de la mama la fat (transplacentar), manopere invazive (operatii chirurgicale, injectii, manopere stomatologice, tatuaje, acupunctura, gaurirea lobului urechii) si transplant de organe (virusurile hepatitelor B, C, D.., virusul HIV, Cytomegalovirus).

Transmiterea virusurilor se poate face pe mai multe cai:2. Indirect:a. prin vectori (artropode)b. prin intermediul obiectelor de uz curent.

Sursa de infectieSursa de infectie poate fi reprezentata de:a. bolnavul acut in diferite stadii de evolutie,b. bolnavul cronic (infectia cu HIV, cu Virusul hepatitei B, C, D),c. purtatorul aparent sanatos,d. boala atipica, abortiva, frustra (virusul urlian),e. animale.

Stadiile infectiei viraleStadiile infectiei virale sunt variabile:perioada de incubatie (de cele mai multe ori nespecifica, insotita de un prodrom),perioada de invazie (cand apare febra, eventual frisonul),perioada de stare cand apar simptomele caracteristice,perioada de convalescenta, care poate evolua spre:vindecare, cronicizare sau deces.