Universitatea Babeş-Bolyai

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă socială

Dosar de presă-PROBLEME SOCIALE-

Violenţa în familie

Profesor coordonator: Adina Rebeleanu

Studenţi: Moldovan Diana

Mureşan Raluca

Nemeti Andrei

Anul II, Grupa B

CUPRINS

1.1 Problema socială identificată ................................................... pag 31.2 Perioada şi nivel de abordare .................................................... pag 41.3 Actorii sociali identificaţi ......................................................pag 41.4 Instituţii guvernamentale şi neguvernamentale ..........................pag 41.5 Cauze de referinţe bibliografice ..................................................pag 62 Analiza prezentării problemei sociale .........................................pag 73 Prezentarea măsurilor ..................................................................pag 94 Concluzii .....................................................................................pag 125 Bibliografie .................................................................................pag 13

2

Violenţa în familie

1.1 Problema socială identificată

Violența în familie cunoscută și sub numele de violența domestică, abuz domestic, abuz

familial, abuz marital/conjugal sau violență intimă poate fi definită pe larg ca fiind un model

comportamental abuziv al unuia sau al ambilor parteneri dintr-o relație intimă precum mariajul,

concubinajul, familia, prietenia sau conviețuire Violența domestică are mai forme precum

agresiunea fizică (efectivă sau sub formă de amenințare), abuzurile sexuale, abuzurile

emoționale, controlul excesiv, dominarea, intimidarea, urmărirea, abuzurile pasive/ascunse (de

exemplu, neglijența) și privarea economică.

Familia reprezintă cel mai mic grup social, manifestând cel mai înalt grad de coeziune.

Familia este o interfaţă între individ şi societate, căci ea sprijină integrarea membrilor săi în

societate, dar în acelaşi timp, îşi protejează membrii de factorii stresori inerenţi vieţii sociale în

afara familiei. Scopul familiei, ca grup social, în raport cu membrii săi este unul dublu:

dezvoltarea capacităţii de autonomie a membrilor familiei şi creşterea sănătoasă a noilor

generaţii. Când familia suferă de violenţă, acest scop devine dificil de realizat şi se petrec

deviaţii cu costuri profunde, ce pot urmării familia la nivelul mai multor generaţii.(Vitillo, Tobis,

1997).

Nevoia unei explicaţii paradigmatice asupra fenomenului de violenţă domestică a apărut după ce

s-a constatat că nu există limite ale manifestării şi că violenţa domestică este un rău prezent în

3

aproape orice societate. Diferenţele care se consemnează de la o societate la alta sunt date doar

sub aspectul frecvenţei şi al formelor concrete pe care le îmbracă.

1.2 Perioada şi nivel de abordare

Problema socială abordată în această lucrare conform articolelor din ultimii patru ani se

manifestă pe plan naţional.

1.3 Actorii sociali identificaţi

Violenţa domestică se manifestă adesea în relaţiile de cuplu, respectiv familie, principalii

afectati fiind în majoritatea cazurilor femeile şi copiii.

Conform primului articol,în Romania, una din trei femei a declarat ca a fost abuzata fizic sau

verbal de catre partenerul de viata.

Femeile pot să manifeste un complex de probleme fizice şi psihosociale în relaţie cu un partener

violent.

O femeie care este victima a violentei sotului nu poate asigura complet ingrijirile de baza ale

copilului, spre exemplu: alimentatie, igiena, sanatate fizica, haine.

În majoritatea cazurilor de violenţă în familie, copii sunt atât martori, cât şi ascultători fideli,

confidenţi ai victimei, precum şi victime directe ale abuzului din partea parinţilor

Conform aceluiaşi articol, cresterea copiilor este grav afectată, copiii care cresc într-o familie cu

probleme în acest sens au tendinţa de a fi, la rândul lor, violenţi.

Cercetările arată că trauma acestora are consecinte mai profunde fata de cazul copiilor care sunt

victime directe ale abuzurilor si neglijarii din partea parintilor.

1.4 Instituţii guvernamentale si neguvernamentale

În România, discuţiile despre violenţa domestică la nivel politic au fost iniţiate cu sprijinul

UNICEF. Tot atunci a apărut interesul pentru subiect în rândurile specialiştilor din domeniul

socio-uman. Pe parcurs au apărut structuri guvernamentale însărcinate cu prevenirea violenţei în

4

familie, care şi-au schimbat destul de frecvent denumirea demonstrând astfel dificultatea de a se

insera în cadrul instituţional tradiţional.

    Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de sanse, în calitate de autoritate responsabila si

coordonator al domeniului, precum si alte autoritati ale administratiei publice centrale cu

competente în domeniul protectiei si asistentei sociale (Autoritatea Nationala pentru Protectia

Drepturilor Copilului, Agentia Nationala pentru Protectia Familiei, Autoritatea Nationalt pentru

Persoanele cu Handicap) au principalele responsabilitati în elaborarea politicilor si promovarea

drepturilor sociale ale tuturor categoriilor de persoane vulnerabile.

 Înfiintarea Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei (ANPF) a reprezentat un pas în

sensul asumarii de catre statul român a responsabilitatii de constituire a cadrului institutional care

sa permita punerea în aplicare a masurilor de prevenire si combatere a violentei în

familie. Agentia are rolul de coordonare si integrare a tuturor eforturilor pentru combaterea si

prevenirea fenomenului violentei în familie. 

  Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului sprijina accesul copilului si

al familiei sale la serviciile si prestatiile destinate mentinerii copilului în familie si protectiei

acestuia. Serviciul public de asistenta sociala are rolul de a asigura, la nivel judetean, respectiv la

nivelul municipiului Bucuresti, aplicarea politicilor si strategiilor de asistenta sociala în domeniul

protectiei copilului, familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap precum si a oricaror

persoane aflate în nevoie.Serviciul public local are rolul de a identifica si solutiona problemele

sociale ale comunitatii, inclusiv cele privind violenta în familie, prin:

- finantarea sau cofinantarea institutiilor de asistenta sociala;

- dezvoltarea sau diversificarea, în parteneriat cu ONG-uri, a serviciilor pe domeniul violentei în

familie.

5

1.5 Cauze de referinţe bibliografice

Referitor la cauze, opinia publică consideră în cercetarea din 1996, în ordinea descrescătoare a

frecvenţei cu care apar , următoarele situaţii ca fiind generatoare de violenţă domestică(Ana

Muntean şi Anca Munteanu, 2011) :

Nivelul de trai scăzut

Toleranţa femeii faţă de violenţă

Lipsa de cultură

Tradiţia care favorizează poziţia bărbatului

Copiii din familie

Dependenţa materială a soţiei de soţ

Alcoolul

În violenţa domestică funcţionează o cauzalitate complexă, multidimensională şi adesea

dificil de identificat. Această situaţie sugerează utilizarea preferenţială a conceptului de factori

de risc în locul celui de cauză. Într-o încercare de a crea un model explicativ biopsihosocial al

violenţei domestice, McKenry ,Julian şi Gavazzi(1995), arată că rezultatele unor cercetări

evidenţiază variabilele sociale şi biologice ca fiind cei mai puternici predictori ai violenţei în

cuplu şi că , ’analizaţi separat, fiecare domeniu este semnificativ corelat cu violenţa masculină în

familie”(pag 307).

Browning (2002) pleacă în analiza datelor de la teoria dezorganizării sociale din domeniul

criminologiei pe care o extinde la domeniul violenţei domestice. Teoria consideră că sărăcia,

instabilitatea locuinţei şi eterogenitatea etnică diminuează capacitatea de control a comunităţii în

domeniul criminalităţii în comunitate.

6

O altă perspectivă sociologică asupra violenţei domestice este aceea impusă de curentul

feminist. Feminismul aduce în discuţie diferenţele de sex şi de putere dintre partenerii de cuplu.

Considerând că aceste inegalităţi stau la baza violenţei domestice, feministele pledează pentru şi

promovează egalitatea între sexe sub aspectul educaţiei şi al veniturilor , ca factor protectiv

major împotriva violenţei domestice (Stark , Flitcraft, 1996, Anderson 1997)

2. Analiza prezentării problemei sociale

Cele zece articole alese de noi, se încadrează în paradigma comportamentului deviant

întrucât reprezintă o violare a aşteptărilor normative ale societăţii. Comportamentul sau situaţia

care se abate de la norme constituie devianţa.

Conform Articolului 1. Una dintre cauzele violenţei domestice este adoptarea modelului

tradiţionalist patriarhal, în care , cel care deţine puterea în familie, este barbatul. Un studiu al

Inspectoratului General al Politiei Romane arata ca jumatate dintre romani considera ca violenta

fizica in familie este ceva normal. Astfel, in 2010, numarul total al cazurilor de acest gen a

crescut cu 26% fata de 2009.

Conform Articolului 3, ultima măsură luată de către femeile abuzate este divorţul, deşi

aceasta nu ar trebui să se situeze aici. . Le e teamă să plece de lângă agresorul lor, nu au bani

pentru divorţ, sunt ameninţate că le vor fi luaţi copiii. Avocatul Mihai Lungu, specializat în drept

familial, explică ce drepturi au femeile bătute şi ce demersuri legale pot întreprinde. Există două

tipuri de măsuri legale: unele reglementate de legislaţia civilă, respectiv evacuarea din domiciliu

a soţului turbulent, şi unele reglementate de legislaţia penală - plângere penală pentru lovire (sau

altă infracţiune, după caz), solicitarea luării măsurii interzicerii întoarcerii în domiliciu a soţului

turbulent sau, după condamnare, se poate cere şi luarea măsurii de siguranţă prevăzută de art.

118 ind. (1) din Codul Penal. E bine de ştiut că măsura interzicerii întoarcerii în locuinţă pe o

perioadă de maximum doi ani presupune ca agresorul să fi fost condamnat definitiv la o

pedeapsă cu închisoarea de cel puţin un an şi ca victima să solicite instanţei această măsură.

Frecvenţa violenţei conjugale ca motiv de divorţ este, în bună măsură, influenţată de nivelul de

7

educaţie al partenerilor. Clienţii sunt oameni din clasa medie, educaţi şi, în proporţie de peste

90%, civilizaţi. Aşadar, sub 10% din cazuri sunt influenţate de violenţa în familie. În toate

situaţiile, copiii sunt foarte afectaţi.

Cele mai frecvente cauze ce generează comiterea infracţiunilor în cadrul relaţiilor

familiale, conform articolului 8, sunt: condiţiile de viaţă dificile și insuficiente;neîncadrarea în

câmpul muncii a persoanelor apte de muncă;scăderea nivelului de trai, sărăcia;nivelul scăzut al

valorilor morale, educării în relaţiile de familie, agresivitatea;nesiguranţa și teama de viitor, o

stare generală de pesimism, disperare, caracteristică pentru societatea contemporană;consumul

abuziv de băuturi alcoolice,certuri și abuzuri provocate de femei;degradarea unor pături

vulnerabile ale societăţii

Ca urmare a acestor cauze, , Departamentul poliţie al MAI și-a trasat drept sarcini:

- eficientizarea activităţilor de prevenire a actelor de violenţă în familie prin activitatea

permanentă și sistematică de prevenţie individuală cu subiecţii prevenţiei;

- desfășurarea activităţilor de prevenţie în colaborare cu asistenţii sociali, medicii de familie,

instituţiile de învăţământ și autorităţile administraţiei publice locale, creând echipe

multidisciplinare pentru soluţionarea în comun a cazurilor de violenţă în cadrul relaţiilor

familiale, stabilirea cauzelor și condiţiilor care favorizează comiterea violenţei în familie la

stadiile iniţiale, cât și pentru desfășurarea în comun a activităţilor de prevenţie individuală cu

agresorii;

- sensibilizarea și familiarizarea societăţii civile, în cadrul organizării și desfășurării întrunirilor,

în vederea executării prevederilor Legii cu privire la prevenirea si combaterea violenţei în

familie și exercitarea activităţilor comune necesare pentru eradicarea acestui fenomene;

- organizarea și desfășurarea întrunirilor cu colectivele didactice, precum și a lecţiilor cu elevii

din instituţiile de învăţământ, în scopul abordării tematicii violenţei în familie;

- sensibilizarea opiniei publice prin plasarea în sursele mass-media locale și naţionale a unor

cazuri relevante de violenţă în familie;

8

- organizarea și desfășurarea meselor rotunde, seminarelor și training-urilor, în vederea

sensibilizării echipelor multidisciplinare formate din angajaţi ai OAI, asistenţi sociali, lucrători

medicali, corpul didactic și autorităţile administraţiei publice locale cu susţinerea organizaţiilor

neguvernamentale;

- stabilirea drept sarcină prioritară ridicarea responsabilităţii personale a lucrătorilor poliţiei de

ordine publică și poliţiei criminale în domeniul combaterii actelor de violenţă în sfera relaţiilor

familiale, prin prisma aportului personal al fiecărui colaborator.

3.Prezentarea măsurilor

Conform articolelor, măsurile care sunt luate sunt următoarele:

Guvernul a demarat un program de interventii in situatii de violenta in familie.

Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului va primi, prin Hotarare de Guvern, 1,86 de

milioane de lei, in perioada 2010-2011, pentru a-si intari capacitatea de interventie si asistenta in

cazurile de violenta familiala.

Prin programul "Interventia in situatii de violenta in familie", echipe mobile vor oferi consiliere

si vor conduce victimele violentei familiale la spital. "Copilul, persoana adulta sau familia

semnaleaza, printr-un telefon, de exemplu, problema cu care se confrunta. Directia judeteana de

Asistenta Sociala si Protectia Copilului trimite la fata locului o echipa mobila, care acorda

consiliere si conduce persoana sau copilul agresat la spital, daca este cazul, sau la o alta institutie

unde se impune sa fie condus" a explicat Ioana Muntean, purtatorul de cuvant al Guvernului

modalitatea de derulare a acestui program.

"Campania 'Violenta e o crima' a avut ca efect mobilizarea comunitatii prin cresterea gradului de

participare al tinerilor in actiunile care au ca scop prevenirea si combaterea violentei in familie

activarea tinerilor ca voluntari in organizatia noastra mobilizarea liderilor de opinie, a mass

media, precum si a unora dintre autoritatile locale', a declarat presedintele No Abuse, Mirela

Pavel.

9

O importanţă deosebită în acest sens a constituit-o elaborarea Regulamentului privind

implementarea Legii nr. 45-XI din 01.03.2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenţei în

familie, în baza căruia, prin ordinul MAI nr. 275 din 14.08.2012, a fost aprobată Instrucţiunea

metodică privind intervenţia organelor afacerilor interne în prevenirea și combaterea cazurilor de

violenţă în familie, – un mecanism coerent și flexibil în exercitarea activităţii de prevenire a

violenţei în familie, asigurarea protecţiei victimelor violenţei în familie, precum și activitatea în

echipe multidisciplinare în soluţionarea cazurilor de violenţă în familie. Este important ca lucrul

de prevenire a violenţei în familie să nu fie lăsat doar pe umerii organelor de poliţie, în acest sens

fiind asigurată implicarea mai productivă în eradicarea acestui fenomen a Ministerului Muncii,

Protecţiei Sociale și Familiei, autorităţilor administraţiei publice locale, Ministerului Educaţiei,

Ministerului Tineretului și Sportului, Ministerului Sănătăţii, conform competenţelor stabilite în

art. 8 din Legea nr. 45-XI din 01.03.2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenţei în

familie.

Conform Legii 217/2003 , Art.7 , .autoritatile administratiei publice centrale si locale au

obligatia sa ia masurile necesare pentru prevenirea violentei in familie si pentru preintampinarea

unor situatii de incalcare repetata a drepturilor fundamentale ale victimelor violentei in familie.

2. Autoritatile administratiei publice centrale si locale au obligatia sa asigure exercitarea

dreptului la informare al victimelor violentei in familie, potrivit competentelor ce le revin, dupa

caz, cu privire la:

a) institutiile si organizatiile neguvernamentale care asigura consiliere psihologica sau orice alte

forme de asistenta si protectie a victimei, in functie de necesitatile acesteia;

b) organul de urmarire penala la care pot face plangere;

c) dreptul la asistenta juridica si institutia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;

d) conditiile si procedura pentru acordarea asistentei juridice gratuite;

e) drepturile procesuale ale persoanei vatamate, ale partii vatamate si ale partii civile;

f) conditiile si procedura pentru acordarea compensatiilor financiare de catre stat, potrivit legii.

10

Art. 8

(1) Ministerele si celelalte organe centrale de specialitate ale administratiei publice, prin

structurile lor teritoriale, desemneaza personalul cu atributii in domeniul prevenirii si combaterii

violentei in familie.

(2) Ministerele si celelalte organe centrale de specialitate ale administratiei publice, autoritatile

administratiei publice locale, organizatiile neguvernamentale si alti reprezentanti ai societatii

civile vor desfasura, separat sau, dupa caz, in cooperare, activitati de prevenire si combatere a

violentei in familie.

(3) Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice este autoritatea

publica centrala care elaboreaza politica de asistenta sociala si promoveaza drepturile victimelor

violentei in familie.

(4) Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, prin structurile sale

specializate de la nivel central si teritorial, elaboreaza si aplica masuri speciale de integrare pe

piata muncii a victimelor violentei in familie.

(5) Ministerele si celelalte organe centrale de specialitate ale administratiei publice au

responsabilitatea elaborarii unei strategii la nivel national pentru prevenirea si combaterea

fenomenului violentei in familie, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare si monitorizare

a activitatilor intreprinse, care se aproba prin hotarare a Guvernului*), la propunerea Ministerului

Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, a Ministerului Afacerilor Interne si

a Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice.

11

4. Concluzii

Am ales această temă, deoarece violenţa are multiple manifestări şi înţelesuri, fiind omniprezentă

atât în viaţa individului, cât şi în grupurile sociale, începând cu persoana, familia, şi sfârşind cu

întreaga omenire. Rănile , diferitele injurii şi moartea cauzate de violenţa interpersonală

reprezintă o problemă majoră de sănătate, în toată lumea.

12

Bibliografie

http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_prevenirii_violentei_familie.php (accesat la

6.05.2014)

http://www.apfr.ro/ (aceesat la 6.05.2014)

http://www.scritub.com/sociologie/IMPLICAREA-GUVERNULUI-IN-PREVE84498.php

(accesat la 6.05.2014)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Violen%C8%9B%C4%83_%C3%AEn_familie ( accesat la 6.05.

2014)

Muntean, A., Munteanu, A., (2011). Violenţă, Traumă,Rezilienţă, Ed. Polirom

13