Ghid pentru profesionişti

AudiereA legAlA A copiilor victime / mArtori Ai Abuzului Si neglijArii

Daniela SIMBOTEANU

Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii

Daniela SÎMBOTEANU

AUDiErEA lEgAlă A cOpiilOr vicTiME/MArTOri Ai ABUzUlUi şi NEglijării

ghid pentru profesionişti

Chişinău – 2009

CZU A

Prezenta lucrare a fost elaborată în cadrul Proiectului „Asistenţa legală a copiilor-victime a abuzului”, implementat de Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii, cu sprijinul Asociaţiei Avocaţilor Americani prin intermediul finanţării acordate de către Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională.

Ghidul a fost recomandat de Catedra Psihologie a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”.

Recenzenţi: Ion Negură, dr., conf. univ., şeful laboratorului „Bazele teoretice şi aplicative ale proiectării

şi implementării conţinuturilor formării psihologilor la ciclul licenţial al învăţământului superior”, UPS “I. Creangă”

Victoria Gonţa, dr., conf. univ., şeful catedrei „Psihosocilologie şi asistenţă socială”, ULIM

Consultanţi:Aurelia Pospai, conf. univ., consilier de stat, clasa I, psiholog la Direcţia municipală pentru

Protecţia Drepturilor CopiluluiVictoria Adăscăliţă, dr., psiholog la Centrul de asistenţă psiho-socială a copilului şi familiei „Amicul” Tatiana Catană, jurist, consultant naţional în domeniul violenţei în familie Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC) este o organizaţie neguvernamentală, de utilitate publică, non-profit, care militează de 12 ani pentru stoparea abuzului şi neglijării copilului în Republica Moldova.

Pentru mai multe inforamaţii despre CNPAC şi proiectele derulate, vizitaţi: www.cnpac.org.md

Imaginea de pe copertă a fost produsă în cadrul campaniei “ Copilul-martor cu necesităţi speciale”, realizată de CNPAC în anul 2007 în cadrul proiectului “Copilărie fără violenţă – spre un sistem mai bun de protecţie a copiluli în Europa Centrală şi de Est”, cu suportul Fundaţiei OAK. Campania a fost preluată de la Nobody’s Children Foundation, care în 2004 a realizat această campanie in Polonia în cooperare cu agenţia de publicitate “VA Strategic Communication”. Fotografia a fost produsă de Corbis Polonia.

ISBN

�

Cuprins

Introducere ................................................................................................................................... 5

I. Abuzul şi neglijarea copilului. Definiţii şi indicatori .................................................................. 7

II. Interviul legal. Metodologie ..................................................................................................... 14

• Planificarea şi pregătirea interviului cu copilul ................................................................... 16

• Stabilirea contactului cu copilul ......................................................................................... 23

• Cunoaşterea particularităţilor copilului intervievat ............................................................ 25

• Explorarea contextului şi a problemei ............................................................................... 29

• Finisarea interviului ........................................................................................................... 33

III. Particularităţile comunicării eficiente cu copilul victimă a abuzului ........................................ 34

• Caracteristicile psiho-comportamentale ale copiilor de diferite vârste .............................. 34

• Condiţiile şi principiile comunicării eficiente cu copiii ........................................................ 39

IV. Rolul pedagogului şi psihologului în cadrul audierii copilului victimă/martor

al abuzului şi neglijării ................................................................................................................. 44

Anexă: Extrase din acte normative naţionale şi internaţionale cu privire la audierea

copilului-victimă sau a copilului-martor........................................................................... 45

�

iNTrODUcErE

În ultimii ani, fenomenul abuzului şi neglijării copilului ia am-ploare în Republica Moldova. În lipsa unor statistici oficiale privind numărul total de abuzuri faţă de copii în Republica Moldova, se ştie foarte bine că există o discrepanţă considerabilă între numărul de ca-zuri raportate la poliţie şi serviciile sociale, pe de o parte, şi numărul lor real, pe de altă parte.1 De asemenea, este recunoscut faptul că mulţi copii se confruntă cu dificultăţi în relatările lor, mai ales în situaţiile de abuz sexual, deoarece deseori ei sunt victimele unor persoane din anturajul lor social/familial, sau din cauză că sunt ameninţaţi. Scopul general în combaterea abuzurilor faţă de copii trebuie să urmărească prevenirea acestor acţiuni şi este esenţial de asigurat ca fiecare copil, care a fost deja victimă a infracţiunilor de acest gen, să beneficieze de cel mai bun suport posibil, protecţie şi asistenţă. Intervievarea copilului în cadrul anchetei şi al procesului judiciar este una din procedurile care completează imaginea generală a crimei produse împotriva copilului, alături de mărturiile şi dovezile acumu-late în procesul de efectuare a anchetei. La această etapă, este foar-te important să fie întreprinse toate măsurile pentru a proteja copiii împotriva riscului unei traumatizări ulterioare. La audierea copilului victimă a abuzului sau neglijării, trebuie respectate principiile standar-delor internaţionale, stabilite în mai multe acte normative: • Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului• Regulile standard minime ale ONU pentru administrarea justiţiei

juvenile (Regulile de la Beijing), 1985• Principiile ONU pentru prevenirea delincvenţei juvenile (Princi-

piile de la Riyadh), 1990• Principiile de acţiune privind copiii în sistemul penal, adoptate în

1997 de Consiliul Economic şi Social al ONU, care dezvoltă anu-mite principii conţinute în Convenţia ONU cu privire la Dreptu-rile Copilului.

1Conform datelor Procuraturii Generale, anual, în adresa organelor procuraturii parvin circa 100 de adresări privind abuzurile fizice şi circa 120 de sesizări asupra cazurilor de abuz sexual al copiilor. Totodată, studiile realizate în domeniu relevă o incidenţă mult mai mare a cazurilor de abuz. Astfel, studiul „Violenţa faţă de copii în Republica Moldova”, efectuat de Ministerul Educa-ţiei şi Tineretului şi Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului din Republica Moldova, cu susţinerea UNICEF Moldova, demonstrează că 25 la sută din copii suferă de violenţă fizică, iar 10 la sută sunt expuşi abuzului sexual.

�

Intenţia profesionistului de a acorda sprijin copilului trebuie să fie pe deplin conştientizată şi valorizată în orice formă de comunicare cu fiecare dintre actorii participanţi la situaţia despre care colectează informaţiile, iar în mod special – cu copilul. Acest ghid, intitulat „Audierea legală a copiilor victime/martori ai abuzului şi neglijării”, a fost elaborat în baza practicii acumulate de Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC) şi întruneşte practicile internaţionale şi naţionale în domeniul acordă-rii asistenţei copiilor victime ale abuzurilor. Publicaţia este adresată profesioniştilor, chemaţi să intervină în cazurile de maltratare a co-piilor, în special la etapa de realizare a interviurilor investigative şi a audierilor în timpul proceselor judiciare. Scopul ghidului este de a fi un instrument de sprijin al profesioniştilor care asistă copiii în cadrul interviurilor legale (anchetatori, procurori, judecători, psihologi, pe-dagogi, inspectori în protecţia copilului), având rolul de a creşte efici-enţa intervenţiei lor şi de a respecta interesele superioare ale copiilor. De asemenea, ghidul se adresează studenţilor de la facultăţile de drept, asistenţă socială, psihologie, pedagogie în vederea dezvoltării compe-tenţelor profesionale ale acestora în domeniul intervievării copiilor victime şi/sau martori ai violenţei. Ghidul este structurat pe câteva capitole care prezintă succint fe-nomenul abuzului şi neglijării copilului, aspecte metodologice în or-ganizarea unui interviu legal, particularităţile comunicării eficiente cu copiii victime şi/sau martori ai abuzului şi nu în ultimul rînd rolul pedagogilor şi psihologilor în cadrul audierilor legale ale copiilor.

�

i. ABUzUl şi NEglijArEA cOpilUlUi

Definiţii şi inDiCatori.Ce este abuzul asupra Copilului?

Abuzul şi neglijarea copilului reprezintă un fenomen social com-plex, întâlnit din cele mai vechi timpuri. Însă, ca fenomen care desem-nează violenţă împotriva copilului, a fost recunoscut doar în 1962, oda-tă cu iniţiativa lui Henry Kempe, pediatru din Colorado, SUA, care a prezentat şi a afirmat în faţa medicilor din lumea întreagă conceptul de „sindrom al copilului bătut”. Din acest moment, problema copilului maltratat a devenit o preocupare nu doar pentru medicină, ci şi pentru alte ştiinţe. În prezent, definirea fenomenului de maltratare a copilului se face din perspectivă medicală, psihologică, culturală, legislativă etc.

ConformOrganizaţieiMondialeaSănătăţii, abuzul reprezintă orice formă de maltratare fizică şi/sau psihică, abuz sexual, neglijare, tra-tare neglijentă sau exploatare în scopuri comerciale sau orice alt tip de exploatare, care poate cauza daune efective sau potenţiale pentru sănătatea, supravieţuirea, dezvoltarea sau demnitatea copilului, în contextul unei relaţii de responsabilitate, încredere sau autoritate2.

Din punct de vedere juridic, abuzul este încălcarea normelor le-gale, care apără relaţiile sociale ce asigură copilului o creştere nor-mală şi o bună dezvoltare psihologică, fizică şi socială. Legislaţiain-ternaţionalăşinaţională încearcă să definească criteriile minime pentru asigurarea îngrijirii copilului, inclusiv a celei legale şi sociale, în cazurile traumelor produse non-accidental sau în urma atenţiei medicale nea-decvate. Definiţiile legale ale maltratării copilului subliniază dreptul co-pilului la protecţia vieţii sale, sănătăţii, integrităţii psihice şi fizice.

Definiţiilederivatedinştiinţelesociale evidenţiază contextul indi-vidual, familial şi social al maltratării. Maltratarea este orice formă voluntară de acţiune sau omitere a unei acţiuni, care este în detri-mentul copilului şi are loc profitând de incapacitatea copilului de

2Preventing Child Maltreatment: a guide to taking action and generating evidence, WHO, 2006.

�

a se apăra, de a discerne între ceea ce este bine sau rău, de a căuta ajutor şi de a se autoservi.3 Psihologia abordează maltratarea din perspecti-va vulnerabilităţii copilu-lui, în contextul relaţiilordintre părinte/îngrijitor şicopil,iarsociologiatratea-ză abuzul copilului ca unincident particular, carereprezintă un spectru mailargdeproblemeşifactoriderisccucaractersocial. Astfel, copiii pot fi uşor antrenaţi în acţiuni de risc pentru ei, pot fi manevraţi, minţiţi, deter-minaţi să comită acte, ale căror consecinţe negative pentru alţii şi pentru ei nu pot să le prevadă. Fiind uneori în imposibilitate de a rezista unor promisiuni, recompense oferite mai ales de către persoanele adulte, care aparent le inspiră încre-dere şi securitate emoţională, copiii pot să cadă uşor pradă agresorilor. Copiii sunt dependenţi de cei care îi îngrijesc pentru satisfacerea nevoilor fizice şi emoţionale. Diferenţa de putere şi capacitatea de în-ţelegere îl poate face pe adult să profite de pe urma unui copil. Profitul poate avea forme extrem de diverse: descărcarea nervozităţii, acumulate adeseori faţă de o altă autoritate sau datorată stresului vieţii cotidiene; satisfacţia oferită de trăirea sentimentelor de superioritate. Se întâmplă ca abuzul sexual asupra copiilor să fie comis de părinţi, bunici şi alte rude apropiate, precum şi de către alţi adulţi de „încredere”, de exemplu, prietenul mamei, profesorul, vecinul sau persoana care îngrijeşte copilul. Copilul este stimulat sau obligat să se angajeze în relaţia abuzivă. Aceasta se realizează prin recompense şi/sau ameninţări. Activitatea sexuală este prezentată ca ceva special, iar copilul ar trebui să se considere norocos pentru faptul că are „şansa” să participe la ea. În această situaţie, copilul nu are capacitatea de a înţelege ceea ce se întâmplă.

Vulnerabilitatea copilului reiese din par-ticularităţile psiho-comportamentale şi de vârstă specifice:

• lipsa aproape completă de posibilităţi fizice şi psihice de apărare

• capacitate redusă de anticipare a unor acte comportamentale proprii sau ale altora, în special ale adulţilor

• capacitate redusă de înţelegere a efec-telor, a consecinţelor unor acţiuni proprii sau ale altor persoane

• capacitate redusă empatică• imposibilitate de a discerne între in-

tenţiile bune şi rele ale altor persoane• nivel înalt de sugestibilitate şi de cre-

dulitate, sinceritate şi puritate a senti-mentelor, gândurilor şi intenţiilor etc.

3Popescu V., Răduţ M. „Copilul maltratat”/ Viaţa medicală, 420, n.2, anul X, 1998.

�

Care sunt formele De abuz asupra Copilului?

„Raportul Global privind Sănătatea şi Violenţa” defineşte patru forme diferite de abuz al copilului: abuzul emoţional, abuzul fizic, abuzul sexual şi neglijarea.4 Formele se includ reciproc, astfel încât abuzul sexual îl conţine şi pe cel fizic şi emoţional, în timp ce abuzul fizic îl conţine pe cel emoţional şi neglijarea.

Abuz emoţional – acţionare psihică asupra copilului, unică sau repe-tată, atitudine neglijentă sau ostilă, alte comportamente ale părinţilor sau îngrijitorilor, care provoacă unui copil deformări ale autoapreci-erii, pierderea încrederii în sine şi complică procesul de dezvoltare şi socializare a copilului.Maifrecventsuntîntâlniteurmătoareleformedeabuzemoţional:rejec-tarea(respingerea),izolarea,terorizarea,coruperea,ignorarea.

Neglijare – incapacitatea cronică a părintelui/îngrijitorului de a sa-tisface nevoile de bază ale copilului, precum hrana, îmbrăcămintea, adăpostul, îngrijirea medicală, oportunităţi educaţionale, protecţie şi supraveghere.

Cele mai grave forme de neglijare sunt:

◆ Neasigurarea unei alimentaţii adecvate nevoilor de dezvoltare alecopilului

◆ Neasigurareacuîmbrăcăminteadecvată◆ Dezinteresfaţădestareadesănătateacopilului◆ Locuinţăcuspaţiuşiigienănecorespunzătoare◆ Supraveghereinsuficientă◆ Lipsădepreocuparepentrueducaţiacopilului◆ Privareacopiluluideafecţiune◆ Abandonulcopilului.

4World Report on Violence and Health. Geneva, WHO, 2002

10

Abuz fizic – agresarea copilului în mod deliberat de către adultul în grija căruia se află, provocarea de leziuni sau otrăvirea copilului.Cel mai des, abuzul fizic presupune:• Bătăicumânasaucuunobiect(furtun,cablu,vargă),aplicatepeori-

careparteacorpului• Scuturareacopilului• Punereacopiluluiîngenunchi• Legareacopilului,scuturareasaulovirealuideobiecte• Trasuldepărşideurechi• Ardereasauotrăvirealui• Expunerealamuncigrele,caredepăşesccapacităţilefizicealecopilului.Abuz sexual – antrenarea copilului într-o activitate, realizată cu intenţia de a produce plăcere sau de a satisface nevoile unui adult sau ale unui alt copil, care, prin vârstă şi dezvoltare, se află faţă de el într-o relaţie de răs-pundere, încredere sau putere.Abuzul sexual al copilului poate avea mai multe forme:• Abuzulsexualcucontact– cu penetrare – cu penisul, degetul şi diverse obiecte – a vaginului,

gurii, anusului– Molestare (fără penetrare) – mângâierea zonelor intime, sărutarea,

obligarea copilului de a atinge părţile intime ale abuzatorului. • Abuzulsexualfărăcontact

– voyeurism – impunerea copilului de a se expune în formă nudă, privi-rea organelor genitale sau a altor părţi ale corpului copilului, fără con-simţământul acestuia (inclusiv atunci când face duş sau este dezbrăcat)

– Exhibiţionism – expunerea organelor genitale în faţa unui copil, in-clusiv expunerea intenţionată a copiilor la actele sexuale ale altor per-soane (incluzând actele părinţilor sau ale altor persoane cărora li s-au încredinţat spre îngrijire copii)

– implicarea copilului în producerea pornografiei – angajarea, folo-sirea, inducerea, atragerea sau constrângerea unui copil de a se im-plica sau a asista altă persoană într-un comportament sexual explicit sau simulat, în scopul producerii unei imagini vizuale a unui astfel de comportament.

– incitare la prostituţie – angajarea unui copil într-un raport sexual sau în alte activităţi sexuale, în schimbul unei sume de bani sau al altor servicii (mâncare, haine, medicamente, afecţiune etc.)

– Hărţuire sexuală – presupune avansuri sexuale nebinevenite, solicita-rea unor favoruri sexuale şi alte conduite verbale de natură sexuală.

11

Care sunt semnele Ce Dezvăluie abuzul şi neglijarea Copilului?

Expunerea la evenimente traumatizante, cum ar fi abuzul şi negli-jarea în copilărie, presupune trăirea unor stări afective cu repercusiuni grave asupra personalităţii, care afectează dezvoltarea copilului şi au un impact negativ asupra individului pe termen lung. Se pot distinge răspunsuri imediate ale copilului la situaţia de maltratare şi consecinţe pe termen lung.

Simptomatologia imediată dezvoltată de copilul-victimă este com-plexă şi reprezintă reacţii de tip emoţional, cognitiv, comportamental şi somatic.

În funcţie de forma abuzului trăit de copil, acesta va prezenta sechele fizice corespunzătoare: în cazul abuzului fizic vor fi prezente hematoame, arsuri, contuzii, fracturi, suprafeţe de piele înroşită, etc; în cazul abuzului sexual se vor constata reacţii imediate specifice, cum ar fi iritaţii, infecţii sau leziuni ale organelor genitale, boli cu transmisie sexuală, tulburări hormonale, graviditate, etc. Pe lîngă consecinţele fi-zice, situaţia abuzivă cauzează diverse tulburăripsihosomatice (cefalee, enurezis, bulimie, anorexie, tulburări ale somnului, etc.). Diagnosti-curile respective de regulă nu au etiologie organică, ci sunt declanşate de problemedeordinafectiv. Ca reacţie la abuz şi/sau neglijare copilul trăieşte anxietate, depresie, fobii, sentiment de ruşine, culpabilitate şi un puternic simţ al insecurităţii. Crescuţi în condiţii de abuz şi negli-jare copiii dezvoltă un ataşament nesigur faţă de părinţi – ataşament atipic de tip D.5 Această experienţă formează punctul de pornire pen-tru copil, care va interpreta şi percepe pe sine însăşi, dar şi mediul în-conjurător în baza experienţelor trăite în propriul cămin. Aceşti copii dezvoltă o imagine de sine distorsionată şi negativă, cu stimă de sine scăzută, ceea ce are repercusiuni asupra dezvoltăriicognitive a copiilor, iar în consecinţă şi asupra reuşitei lor şcolare şi adaptării sociale. Procesul de suferinţă a copilului în cadrul situaţiei de abuz şi/sau neglijare interferează cu procesul de dezvoltare a copilului. De obicei,

5Crittend (1985) a descoperit că toţi copiii abuzaţi şi neglijaţi au prezentat ataşament nesigur faţă de părinţii lor; Main şi Goldwyn (1984) a arătat că acei copii care au fost respinşi fizic de la naştere, îşi resping mama şi pe alţi adulţi, înainte de un an.

12

Varietatea, caracterul grav al semnelor, dar şi al consecinţelor pe care le prezintă un copil abuzat vor depinde de mai mulţi factori:

• Tipul abuzului. Practicile invazive, ca penetrarea, pot să fie deosebit de vătămătoare.

• gradul de gravitate a abuzului. Deosebit de distructivă este asocierea cu violenţa fizică şi sexuală.

• Frecvenţa, respectiv cronicitatea.• vârsta copilului. Stadiul de dezvoltare pe care copilul l-a

atins.• Sprijinul existent din partea sistemului familial, reţelei soci-

ale a copilului.• contextul de dezvoltare a copilului (familie, familie-foster,

instituţie rezidenţială, etc.).• persoana făptaşului, gradul de rudenie sau de cunoştinţă.• resursele interioare ale copilului de a rezista în faţa eveni-

mentului traumatic, simptomele pe care le prezintă un copil vor fi variate.

suferinţa îl slăbeşte pe copil şi acestuia nu-i mai rămîn suficiente resurse interioare pentru a investi în propria dezvoltare. Astfel, copiilor mal-trataţi le este caracteristic sindromul deficitului de atenţie, întîrziere în dezvoltarea limbajului (mai ales la nivelul exprimării), rezultate inferi-oare în ceea ce priveşte motricitatea, etc. Nu se lasă aşteptate nici reacţiilecomportamentale. Suferinţa trăită de copil este ascunsă după mai multe tipuri de comportamente com-pensatorii- strategii de supravieţuire a copilului. Unii copii perpetuia-ză comportamentul abuzatorului, sunt agresivi şi violenţi faţă de alte persoane; alţii – adoptă un comportament autodistructiv (tentative suicidare, consum de alcool, droguri, etc) sau compulsiv (stereotipizat, repetitiv). În cazul abuzului sexual, copilul preia un comportament sexuali-zat. Modelele comportamentale exersate de copii, precum şi strategiile de supravieţuire pentru care optează (constructive/distructive) depind de temperamentul, dezvoltarea fizică, vitalitatea, sensibilitatea, creati-vitatea, capacitatea intelectuală a copilului.

1�

Semne psiho-comportamentale specifice pentru abuzul sexual

0-3 ani

Masturbare Demonstrarea frecventă a organelor genitale Jocuri cu caracter sexual, implicarea în aceste jocuri a fraţilor mai mici Comportament sexualizatCoşmaruri nocturneDereglări ale somnului Frica de a rămâne în doi cu adulţii, fraţii mai mari, sau de a merge la grădiniţă Comportament regresiv

4-6 ani

Masturbare excesivăJocuri sexuale cu caracter obsedantComportament sexualizat agresivComportament pseudo-adultDereglări ale somnuluiAnxietateLipsa plângerilor în caz de investigaţii

7-12 ani

Jocuri sexuale cu caracter obsedantAgresivitate sporită în raport cu semeniiFrecventarea neregulată a şcoliiNeîncredere în alţiiLipsa concentrării atenţieiNereuşită şcolarăAuto-stigmatizare, culpabilizareDepresieAnxietate

13-18 ani

Semne ale depresiei cliniceAnxietateDereglări ale somnuluiTendinţe suicidaleIzolareFuga de acasăPromiscuitateComportament antisocialComportament delincventConsum de alcool şi droguriAuto-stigmatizare, culpabilizare

Semne psiho-comportamentale ale abuzului fizic, emoţional şi neglijării

7-12 ani

Tendinţa de a ascunde cauza traumelor Nedorinţa de a se întoarce acasă după şcoalăIzolareLipsă de prieteniNereuşită şcolarăAgresivitate

13-18 ani

VagabondajComportament delincventConsum de alcool şi droguriDepresieTendinţe de suicidAuto-stigma-tizare, culpabi-lizare

0-3 ani

Frica de adulţiReacţii de spaimăZâmbet rarPlânsAgresivitate Somn agitatLipsă de interes faţă de joacă

4-6 ani

PasivitateSmerenie Atitudine îngăduitoare excesivăComportament pseudo-adultViolenţă faţă de animaleMinciună

14

ii. iNTErviUl lEgAl Al cOpilUlUi. METODOlOgiE

Care este sCopul interviului legal?

Depunerea mărturiilor este o sarcină extrem de dificilă pentru ma-joritatea copiilor, mai cu seamă în condiţiile în care copilul este nevoit să se confrunte faţă în faţă cu acuzatul. Numeroase cercetări au demon-strat că majoritatea copiilor trăiesc emoţii negative în aceste situaţii, se simt intimidaţi, ceea ce, prin urmare, poate influenţa exactitatea şi caracterul deplin al declaraţiilor copilului. Există deosebiri între interviul legal al copiilor şi interviul în sco-puri terapeutice. Interviul legal va urmări să culeagă cât mai multe do-vezi pentru a proteja în instanţa de judecată victima şi a pedepsi abuza-torul în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Interviul copilului victimă şi/sau martor, realizatcuscopuri judiciare, va include informaţii despre:

• Identificarea infractorului suspect, a locului de aflare a acestuia, a genului de relaţie cu copilul

• Durata, tipul şi proporţiile abuzului• Detalii referitor la evenimentele produse: când, unde, cât de des• Numele persoanelor care cunosc informaţii despre acest caz• Numele persoanelor care au fost implicate în careva forme în abuz

(observator, martor)• În cazul abuzului sexual, a fost oare copilul corupt, ameninţat sau

obligat să ţină situaţia în secret?• Numele persoanelor, cărora copilul le-a spus despre incident şi

evenimentele ce s-au produs după aceasta.

Experienţa fiecărui copil de a depune mărturii este unică şi depinde de un şir de factori externi şi interni, inclusiv de circumstanţele cazului şi modalitatea de organizare a audierii legale. Astfel, pregătirea prealabi-lă atât a intervievatorului, cât şi a copilului pentru interviu, realizarea in-terviului într-un spaţiu prietenos pentru copii, evitarea unei confruntări faţă în faţă cu inculpatul, numărul minim de interviuri sunt doar câteva condiţii esenţiale pentru desfăşurarea unei audieri eficiente a copiilor.

1�

Plenul Curţii Supreme de Justiţie a Re-publicii Moldova, în p.12 din Hotărâ-rea nr. 39, din 22 noiembrie 2004, „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale privind minorii”, a recomandat instanţelor de judecată ca, în situaţiile în care la audierea unui martor minor „apar îndoieli cu privire la starea de responsabilitate sau la capacitatea de percepere justă a împrejurărilor ce au importanţă pentru cauza penală, să dispună efectuarea expertizei medico-legale, psihologice sau psihiatrice sau psihologo-psihiatrice. În acest sens, în şedinţa de judecată pot fi audiaţi şi specialişti în domeniul psihologiei copiilor şi adolescenţilor (psiholog, asistent social, pedagog)”.

Spre deosebire de experi-enţa altor state, legislaţia Republicii Moldova nu prevede posibilitatea ca un alt profesionist să fie împuternicit direct cu efectuarea audierii mar-torului. În Polonia, spre exemplu, audierea copilu-lui victimă a unui abuz (în special, a abuzului sexual) poate fi încredinţată unui psiholog cu experienţă în domeniu, iar ofiţerul de urmărire penală sau instanţa asistă la audiere prin folosirea mijloacelor tehnice cu circuit închis.

Cine efeCtuează interviul legal?

Interviul legal iniţial al copilului victimă este efectuat de către reprezentantul organului de urmărire penală (ofiţerul de urmărire penală) sau direct de către procurorul care conduce urmărirea penală. De asemenea, mărturiile copilului sunt audiate şi în cadrul instanţei de judecată.

În cazurile necesare, pentru a stabili dacă o persoană este capabilă să înţeleagă just circumstanţele care prezintă importanţă pentru cauză şi să facă în privinţa lor declaraţii juste, organul de urmărire penală şi instanţa pot invita, la cererea părţilor, un expert (art. 90, alin.6, Codul de Procedură Penală). Acest articol relevă că organul de urmărire pe-nală şi instanţa, ţinând cont de vârsta copilului, pot solicita asistenţa pedagogilor, psihologilor, asistenţilor sociali în vederea efectuării unei audieri adecvate.

1�

Care sunt etapele De realizare a unui interviu legal Cu Copilul?

1. planificarea şi pregătirea interviului2. Stabilirea contactului cu copilul 3. cunoaşterea particularităţilor copilului intervievat 4. Explorarea contextului şi a problemei 5. Finisarea interviului.

planifiCarea şi pregătireainterviului Cu Copilul

În scopul obţinerii unor declaraţii fidele, cât mai apropiate de re-alitate şi, în acelaşi timp, pentru a preveni o eventuală traumatizare a copilului în procesul audierii legale, apare necesitatea evidentă de a pregăti minuţios această activitate, ţinând seama de caracterul grav al cauzei examinate, de vârsta şi particularităţile individuale ale co-pilului. Astfel, la etapa de planificare şi pregătire a interviului, va fi acumulată riguros informaţia despre incident, precum şi despre copil şi familia lui, va fi selectată cu precauţie locaţia realizării interviului, iar copilul va fi inclus într-un program de pregătire pentru participa-rea la interviul legal. De asemenea, vor fi invitate la audiere persoane de încredere şi profesionişti, care vor acorda sprijin copilului.

Informaţie acumulată înainte de interviu. Persoana care ia interviul trebuie să cunoască în general declaraţia/ile făcute înainte de interviu. Specialistul va examina documentele disponibile privind cazul, va con-sulta alţi specialişti (psiholog, asistent social, logoped, medic, poliţist etc.), care pot oferi informaţii pertinente despre nivelul de dezvoltare al copilului, precum şi despre caz. Ulterior, cel care ia interviul nu va sugera copilului că, de fapt, cunoaşte situaţia şi nici nu va face presupu-neri vis-a-vis de cele întâmplate. Intervievatorul trebuie să fie pregătit să-i vorbească copilului într-un limbaj potrivit vârstei şi culturii acestuia. Alegerea cuvintelor, structura frazei şi natura simplă a întrebărilor vor fi esenţiale pentru ca un copil să înţeleagă despre ce este întrebat şi să se asigure că cel care ia interviul nu-i interpretează greşit răspunsurile. Totodată, este indicat să fie cunoscut ni-velul dezvoltării intelectuale, pentru a putea fi aplicat un limbaj potrivit.

1�

Locaţia interviului. Conform actelor internaţionale, în special, potri-vit Principiilor de acţiune privind copiii în sistemul penal, care au fost adoptate în 1997 de Consiliul Economic şi Social al ONU şi care dez-voltă anumite principii ale Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului, se recomandă statelor părţi „sărevizuiască,săevaluezeşisăîmbunătăţească situaţia copiilor martori ai unor infracţiuni, în raportcuprobeleşiprocedurile,pentruaasiguraprotecţiadeplinăadrepturilorcopilului.Contactuldirectîntrecopilulvictimăşiagresortrebuieevitat,pecâtdemultesteposibil,întimpulinvestigaţiilor,precumşialaudierilorînproces”.

Prin urmare, locul interviului trebuie ales astfel, încât să mărească confortul copilului. În cele mai multe cazuri, aceasta înseamnă un loc neutru, unde copilul nu se simte pe nedrept ameninţat de presupusul infractor. Acest loc trebuie să fie privat, obişnuit şi liniştit. În multe ţări, pre-cum Polonia, Marea Bri-tanie, Germania, Leto-nia, Lituania etc., există deja o practică extinsă de amenajare a unor odăi specializate pentru au-dierea copiilor, care sunt dotate cu mobilă şi echi-pament corespunzător acestor scopuri: sistem de televiziune cu circuit închis. Depunerea mărtu-riei dintr-o altă încăpere a judecătoriei, fără pre-zenţa acuzatului, reduce sentimentul de anxietate resimţit de copii. Obser-vaţiile făcute în timpul procesului au relevat faptul că toţi copiii, care au depus mărturie prin

Odaia de audiere pentru copiiAceastă odaie trebuie să întrunească deopotri-vă nevoile psihologice ale copilului şi cerinţele formale pentru realizarea unui interviu legal. Odaia de audiere este despărţită de o oglindă-paravan, care o împarte într-un spaţiu pentru realizarea interviului propriu-zis şi spaţiul pentru observarea audierii de către partici-panţii la proces. Partea destinată pentru comunicarea cu copi-lul nu este o cameră de joc, de aceea va trebui să păstreze un aspect aproape ascetic. Totoda-tă, odaia trebuie să fie confortabilă, plăcută, să aibă măsuţe şi scăunele pentru copii mai mici, dar şi pentru cei mai mari. O mochetă comodă e necesară pentru situaţiile în care copiii prefe-ră să stea pe jos. La vedere pot fi expuse câteva jucării moi, iar pe pereţi pot fi afişate desene ale copiilor. Într-un dulăpior vor fi păstrate creioane, carioca, hârtie şi jucării, folosite în scopul diagnosticării (casă, mobilier, păpuşi de diferite dimensiuni, gen, vârstă etc.). Echipamentul tehnic necesar pentru o astfel de odaie presupune instalarea unei oglinzi-pa-ravan cu echipament audio sau sistem de tele-viziune cu circuit închis.

1�

Odaia de audiere de la Centrul de asistenţă psiho-socială a copilului şi familiei

Sistemul de televiziune cu circuit închis, Centrul de asistenţă psiho-socială a copilului şi familiei “Amicul”

1�

sistemul TV, au fost mai siguri pe ei, spusele lor au fost mai clare, mai flu-ente, s-au concentrat bine şi au coope-rat atât cu acuzarea, cât şi cu apărarea. În lipsa unor odăi de audiere în in-cinta comisariatelor de poliţie sau ju-decătorii, pot fi utilizate spaţiile pri-etenoase copiilor din comunităţi, în centre comunitare pentru copii sau cabinete psihologice în cadrul insti-tuţiilor preuniversitare. Dacă interviul este luat la şcoală (în afara cazului în care abuza-torul este un angajat al şcolii), atunci trebuie discutată cu oficialii şcolii şi asigurată intimitatea copilului. Co-piii trebuie chemaţi de la ore pe cât de discret este posibil, iar personalul şcolii va respecta confidenţialitatea.

Interviurile la domiciliu pot fi potrivite doar atunci când părinţii sunt protectori, iar infractorul nu face parte din familie.

Timpul si durata audierii. În conformitate cu legislaţia moldoveneas-că, audierea martorului se efectuează, de regulă, în timpul zilei (între orele 6.00 şi 22.00). În cazuri excepţionale, audierea poate fi realizată şi în timpul nopţii. În asemenea situaţii, persoana care efectuează această procedură trebuie să specifice în procesul verbal de fixare a depoziţiilor motivul intervievării în perioada respectivă de timp. Audierea copilului nu poate dura mai mult de 2 ore fără pauză şi, în total, nu poate depăşi 4 ore pe zi.

Pregătirea copilului pentru interviul legal. Copilul care urmează a fi audiat în cadrul anchetei şi/sau a procesului judiciar trebuie pregătit în mod obligatoriu din punct de vedere psihologic pentru participarea la interviul legal şi trebuie, de asemenea, familiarizat cu procedurile şi re-gulile organizării unei audieri legale. Pregătirea copilului trebuie efectu-ată de către specialişti instruiţi în acest domeniu (psihologi, pedagogi, asistenţi sociali) şi cu participarea persoanelor de încredere ale copilului.

Conform regulilor generale sta-bilite de legislaţie, în Moldova „audierea se efectuează la locul desfăşurării urmăririi pena-le sau cercetării judecătoreşti” (art. 106 din Codul de Procedură Penală). Legea permite, în caz de necesitate, „ca audierea să fie re-alizată la locul aflării martorului”.

Ţinând cont de acest context al legii, este posibil ca un copil să fie audiat de reprezentantul orga-nului de urmărire penală (poliţist sau procuror) sau de judecător, în afara instituţiilor pe care le repre-zintă, într-un spaţiu special ame-najat pentru audierea copiilor.

20

Scopul acestei activităţi este:• să ofere copilului informaţii despre procesul judiciar• să analizeze orice îngrijorări sau temeri specifice, pe care le-ar putea

avea copilul în legătură cu depoziţiile date• să reducă anxietatea.În procesul pregătirii copilului pentru interviul legal este necesară abordarea următoarelor subiecte:• Ce este o judecătorie?• De ce trebuie de mers la poliţie sau judecătorie?• Ce este o citaţie?• Cine va merge cu copilul la poliţie sau judecătorie?• Cine lucrează în poliţie, în judecătorie?• Ce va face copilul când va fi invitat în odaia pentru interviu sau sala de

judecată?• Ce întrebări vor fi adresate copilului?• Ce se va întâmpla dacă copilul va fi agitat, trist sau va începe a plânge?• Cât timp va trebui să petreacă copilul la poliţie (procuratură, judecătorie)?• Ce se va întâmpla după ce se va finisa audierea?

Pregătirea copilului către interviul legal poate preveni refuzul copilului de a se deschide în faţa anchetatorului sau în instanţă.

Prezenţa altor persoane la interviu. Prezenţa mai multor persoane necunoscute în încăpere în timpul interviului poate face mai dificilă pentru copil dezvăluirea în întregime a informaţiei despre abuz. Este recomandat ca la interviu să fie prezenţi doar cei care au legătură direc-tă cu investigarea cazului.

Carte de colorat destinată copiilor de 7-11 ani cu ajutorul căreia copii sunt pregătiţi pentru audierea în instanţa de judecată

21

Potrivit legii, martorul minor, în timpul desfăşurării proceselor penale şi administrative, trebuie asistat în mod obligatoriu de către reprezentantul său legal, care de cele mai deseori este părintele. Prezenţa unui părinte sau a unui membru de familie poate fi de folos uneori în vederea asigurării sprijinului pentru un copil mic sau a unui traducător pentru copilul care nu vorbeşte bine. Cu toate acestea, există o serie de riscuri legate de prezenţa unei astfel de persoane:• părintele sau membrul de fami-

lie poate fi implicat indirect în presupusul abuz/exploatare sau să fi pregătit din timp copilul, să selecteze informaţia ce ur-mează s-o relateze

• copilul poate fi inhibat să po-vestească ce s-a întâmplat din cauza fricii faţă de reacţia per-soanei respective

• copilul poate căuta aluzii de la părinte sau membrul de familie des-pre cum să răspundă la anumite întrebări.

Ţinând cont de aceste pericole, atunci când este disponibil echipa-mentul TV cu circuit închis, va fi preferată prezenţa în odaia cu copilul a maximum 2 persoane: ofiţerul de urmărire penală (procurorul sau judecătorul) şi psihologul5, iar reprezentantul legal va fi rugat să obser-ve audierea prin intermediul TV cu circuit închis. Este recomandabil ca persoanele care asistă la audiere să fie pre-gătite în prealabil, să cunoască amănuntele cauzei, pentru a putea avea un rol activ la audiere. Înainte de organizarea interviului, specialiştii se pot întruni într-o scurtă şedinţă pentru a conveni detaliile privind pro-cedeele tactice ale audierii. În cadrul audierii este bine dacă doar unul din profesionişti preia rolul de bază, iar ceilalţi adoptă un rol secundar, făcând observaţii şi luând notiţe.

5La audierea minorului este obligatorie participarea pedagogului sau a psihologului (art. 479 şi art. 481, Codul de Procedură Penală).

Motivele de refuz a mărturiei des-pre abuzul săvârşit, evocate de co-pii de cele mai dese ori, sunt:

◆ Lipsa încrederii în adulţi, aştep-tarea şi alte neplăceri din partea acestora

◆ Ruşine, îngrijorare că atitudi-nea celor din jur faţă de ei se va transforma în una negativă

◆ Frică sau ataşament faţă de abuzator

◆ Îngrijorarea de a-l întrista pe părintele protector, frica unui eventual divorţ al părinţilor.

22

STUDIU DE CAZSvetlana, 7 ani Mărturia abuzului, filmată la Centrul „Amicul”

Svetlana a fost abuzată sexual de concubinul mamei sale. În instanţă, copilul a fost prea speriat ca să povestească adevărul. Datorită Centrului „Amicul”, interviul legal a fost realizat într-un spaţiu prietenos copilului, cu sprijinul unui psiholog care s-a îngrijit, în primul rând, de starea copilului. Drept rezultat, instanţa a obţinut o probă valoroasă – mărturia copilului, fără a-l re-victimiza. Abuzatorul a fost sancţionat cu 15 ani privaţiune de liberate.În procesul de evaluare a cazului, asistentul social de la „Amicul” a discutat cu poliţiştii de sector şi a constatat că mama Svetlanei s-a adresat de mai multe ori cu plângeri la poliţie, pe motiv că concubinul ei o abuza fizic. Cu-noscându-l pe concubin ca pe o persoană violentă şi consumatoare de bău-turi alcoolice, poliţia a răspuns prompt la chemare. La faţa locului, poliţia a constatat şi circumstanţele în care a fost descoperit abuzul. Mamei copilului i s-a părut straniu faptul că concubinul ei o ia pe fetiţă în baie şi se închide cu ea pentru un timp. În acea zi, ei i-a venit ideea să urce pe un scăunel şi să privească înăuntru prin geamul de sticlă... Poliţia a cerut explicaţii în scris tuturor celor implicaţi: abuzatorului, copilului şi mamei copilului. Abuza-torul a recunoscut că a molestat sexual fetiţa...Adusă în instanţă pentru mărturii, Svetlana a izbucnit în plâns şi nu a re-cunoscut abuzul. Întrebat ulterior ce s-a întâmplat, copilul a spus că i-a fost frică de abuzator, dar şi de bărbaţii din sală. Fetiţa era prea speriată ca să spună adevărul.La solicitarea procurorului, care a argumentat necesitatea schimbării de procedură, făcând referinţă la un şir de prevederi ale legislaţiei internaţio-nale şi naţionale, precum şi la impactul pe care l-a avut asupra fetiţei pre-zenţa ei în sala de judecată, următoarea audiere a copilului a fost realizată în odaia de audiere pentru copii din incinta Centrului „Amicul”. Audierea a fost efectuată de către unul din judecători, însoţit de un psiholog, în timp ce completul de judecată şi avocatul acuzatului se aflau după paravan. Ei au auzit toate declaraţiile făcute de minoră. Fetiţa a relatat cu lux de amănunte ceea ce i s-a întâmplat pe parcursul a doi ani. Tot interviul a fost filmat şi prezentat ulterior abuzatorului, singura persoană care nu a asistat la acest interviu.În timpul procesului, abuzatorul a pledat nevinovat. Astfel, interviul legal filmat şi depoziţiile filmate ale mamei şi bunicii copilului au fost probe seri-oase în sprijinul acuzaţiei. Instanţa de judecată a dat verdictul: pentru că nu a recunoscut abuzul, pedofilul a luat pedeapsa maximă, de 15 ani privaţiune de libertate.

2�

stabilirea ContaCtului Cu Copilul

Stabilirea contactului psihologic cu copilul este o etapă foarte importantă. Audierea va începe cu o discuţie pe ton blând, fami-liar, asupra unor chestiuni care interesează pe copil: şcoală, sport, jocuri, literatură etc. (Aveţi grijă că, în unele cazuri, membrii fa-miliei pot fi suspectaţi de abuz. Din acest motiv, subiectele legate de familie nu pot fi considerate neutre). Prima prioritate în sta-bilirea unui contact cu copilul o constituie reducerea neliniştii şi nesiguranţei legate de interviu.

Reguli de bază ale audierii

• Spuneţi-i copilului că el/ea va trebui să spună doar lucrurile care s-au întâmplat, chiar şi unele secrete ale lui.

• Introduceţi semnificaţia cuvintelor „minciună” şi „adevăr” (în special, pentru copiii mici). Aplicaţi un exemplu pen-tru a vedea dacă copilul a înţeles noţiunile. Astfel, îl puteţi întreba: „Dacă îţi spun că eu am păr verde, aceasta va fi minciună ori adevăr?”

• Dedicaţi suficient timp pentru a explica copilului diferenţa între „secret bun” şi „secret rău” („secret bun” – o surpriză pregătită pentru cineva; „secret rău” – te obligă cineva să-l ţii şi ai emoţii negative în legătură cu aceasta).

• Spuneţi-i copilului că, dacă nu ştie să răspundă la vreo în-trebare, nu trebuie să ghicească sau să presupună, este nor-mal să spună „Nu ştiu”. Verificaţi dacă copilul a înţeles (mai ales, copiii mici). De exemplu, îl puteţi întreba: „Unde m-am odihnit eu vara trecută?”

• Asiguraţi copilul că, dacă îi veţi adresa repetat nişte între-bări, aceasta nu înseamnă că el a răspuns incorect, ci Dvs. nu aţi înţeles bine şi aveţi nevoie de o precizare.

• Spuneţi-i copilului că dacă va avea nevoie de o pauză, de apă sau să iasă la WC, să spună fără jenă.

• Comunicaţi copilului care modalitate de documentare a interviului va fi folosită, cine va asista la interviu. În cazul utilizării sistemului de TV cu circuit închis, explicaţi-i mo-tivele şi asiguraţi-l că cele filmate vor fi folosite doar de Dvs. şi nu vor fi transmise nimănui.

24

Orice interviu debutează printr-o frază introductivă, de pre-zentare reciprocă. Profesionistul se poate prezenta ca o persoană, a cărei meserie este să stea de vorbă şi să-i ajute pe acei copii care, în anumite perioade ale vieţii lor, trec prin experienţe dificile. Cel care conduce interviul va spune că meseria sa este de a înţelege „ce s-a întâmplat cu adevărat cu un copil care a trecut prin ex-perienţe despre care îi este greu să vorbească” şi de a-l ajuta să găsească sprijin. Stabilirea unei relaţii de încredere cu copilul este esenţială. Trebuie ţinut cont de faptul că copilul poate trăi sentimentul de vinovăţie, inclusiv pentru faptul că va trebui să depună mărtu-rii. De asemenea, copilul deseori are sentimentul fricii că poate fi luat de acasă şi plasat într-o instituţie de corecţie. Unii copii, în virtutea experienţei de viaţă limitate, pot generaliza starea de fri-că, extinzînd-o asupra tuturor adulţilor şi anume din acest motiv refuză să răspundă la întrebări. S-ar putea ca această conversaţie pentru copil să fie prima în care este cu adevărat ascultat şi să fie o şansă reală de a stabili un contact şi o relaţie de încredere cu el. Persoana care ia interviu copilului trebuie să-l accepte pe copil aşa cum este acesta. Totodată, intervievatorul trebuie să fie sincer, natural în comportament şi limbaj, empatic, să diminueze auto-ritatea lui/ei şi ar trebui să pară cât mai prietenos şi de încredere posibil. Persoana care ia interviul ar trebui să adreseze întrebări cât mai generale şi să-i permită copilului să devină confortabil în a discuta subiecte neutre. Odată ce a fost realizat un contact psihologic favorabil, ur-mează ca intervievatorul să discute cu copilul, de o manieră pozi-tivă, câteva reguli de bază ale audierii. De luat însă în consideraţie, că în unele cazuri poate apărea necesitatea revenirii la discuţia unei teme neutre, întrerupînd intervievarea, atunci cînd se con-stată crisparea îngrijorătoare a stării copilului.

2�

Cunoaşterea partiCularităţilor Copilului intervievat

Interviul condus de specialişti nu este un ansamblu de întrebări bine formulate, care ţintesc investigarea situaţiei copilului, ci, mai de-grabă, un ansamblu de tehnici de ascultare a copilului, însoţite de îndemnuri care să-i stimuleze exprimarea. Astfel, intervievarea copi-lului îi va da posibilitate celui care conduce interviul să cunoască ca-pacitatea de exprimare a copilului, modul lui de înţelegere şi judecată. La această etapă se vor pune copilului cu prioritate întrebări deschise, pentru ca el să se simtă ascultat şi să-i fie validate sentimentele. În cazul copiilor mai mici, explorarea se poate realiza printr-un joc introdus şi însoţit de anumite întrebări. Totodată, profesionistul va evalua gradul de dezvoltare mintală a copilului, nivelul exprimării lui, capacitatea de orientare, capacitatea de memorare, atitudinile, nivelul de judecată, temperamentul etc.

Factorii care influenţează abilităţile copiilor de a furniza informaţii despre experienţele traumatice trăite sunt memoria, limbajul, su-gestibilitatea.

Memoria Volumul, durata de păstrare şi precizia memoriei copiilor sunt mai mici decât cele ale adulţilor. Dar, deşi reactualizarea evenimente-lor traumatice de către copil poate fi incompletă, deseori ea este la fel de precisă ca cea a adulţilor. Trebuie de luat în consideraţie că abuzul reprezintă un factor traumatic pentru copil, ceea ce are un impact di-rect asupra memoriei. Reevocarea amintirilor traumatice se produce de o manieră cu totul diferită decât a evenimentelor obişnuite din viaţa persoanei. Cercetările demonstrează că esenţa evenimentului trauma-tic este reţinută cu mai mare precizie decât detaliile celor întâmplate.6

Uneori, copiii pot introduce fantezii în reproducerea lor. De altfel, fantezia este o caracteristică atât a copiilor, cât şi a adulţilor. Cu toate acestea, adesea se pune la îndoială declaraţia copilului, mai cu seamă

6John E.B.Myers „Evidence in Child Abuse and Neglect Cases”, USA,1997, vol. I, pag. 19.

2�

dacă aceasta implică conţinut sexual, consi-derându-se că cele spu-se sunt nişte produse ale imaginaţiei bogate a copilului. Studiile, însă, au demonstrat că fante-zia copilului mai mare de 6-7 ani nu se deose-beşte practic de fantezia adultului. Prin urmare, prezenţa fanteziilor şi a raportărilor false nu are nici o legătură cu abilitatea copilului de a discrimina între ima-ginar şi real. De altfel, fantezia copiilor odată constatată, poate fi ca-lificată, în cazul unor copii, drept mijloc de refulare a trăirilor sale, care ne pot furniza mai multă informaţie decît un răspuns direct al co-pilului la întrebare. Este important ca persoana care ia inter-viu să poată face o deli-mitare între fantezie, amintire deformată sau minciună. Intervieva-torul nu are voie să pună la îndoială spusele copilului, chiar şi atunci când acestea par enormităţi; el va căuta să descopere, să înţeleagă mo-tivele pentru care copilul a făcut afirmaţiile respective. De regulă însă, atunci când copilul reclamă abuzul sau neglijarea, acestea sunt reale. Cercetătorii americani au constatat că doar 2 la sută din declaraţiile

Tehnici generale de audiere a unui copil

• Folosiţi limbajul înţeles de copil.• Folosiţi fraze simple, care conţin o singu-

ră întrebare, cu cuvinte simple, fără nega-re dublă.

• Ajungeţi la o înţelegere comună de a folosi aceiaşi termeni în numirea per-soanelor, acţiunilor, părţilor corpu-lui. Acceptaţi versiunea copilului. De exemplu, dacă copilul nu doreşte să spună „unchiul Andrei”, ci doar „un-chiul”, acceptaţi versiunea propusă de copil.

• Întotdeauna rugaţi copiii să explice cuvin-tele sau expresiile pe care nu le înţelegeţi.

• Ajustaţi ritmul interviului la abilităţile co-pilului de a se deschide în cadrul intervi-ului. Fiţi îngăduitor.

• Dacă în timpul răspunsului la întrebări copilul acoperă ochii sau faţa, micşorează vocea ori vorbeşte în şoaptă, permiteţi-i să o facă.

• Controlaţi-vă emoţiile, tonalitatea vocii, gesturile, nu arătaţi curiozitate, şoc sau indiferenţă faţă de ceea ce spune copilul.

• Dacă copilului îi este dificil să verbalizeze cele întâmplate, rugaţi-l să arate în jocul cu păpuşile sau prin desen.

• Permiteţi-copilului să facă anumite ac-ţiuni mecanice (haşurare, joaca cu un obiect mic), care, deşi distrag atenţia, to-tuşi, în esenţă, temperează starea emotivă a copilului

2�

copiilor abuzaţi au fost false (Myers, 1997).7 Majoritatea copiilor au depus mărturii false împotriva taţilor sau taţilor vitregi cu scopul de a se răfui cu aceştia. O altă problemă reală o constituie faptul că, deşi copiii, mai cu seamă cei mici, păstrează în memorie informaţii relevante, ei au capa-cităţi lingvistice reduse pentru a le putea oferi intervievatorului.

Limbajul Limbajul fiecărui copil este individual şi, respectiv, solicită o abor-dare individuală. Persoana care ia interviul trebuie să fie sigură că acest copil înţelege semnificaţia cuvintelor utilizate, iar intervievatorul înţe-lege termenii enunţaţi de copil. De exemplu, pentru copiii de 2-3 ani

7Рут Соонетс и др. „Недостойное обращение с детьми”, Тарту, 2007 г., стр. 146.

Frică

Vină

Ruşine

Pierderea dragostei, atenţiei

2�

este caracteristică generalizarea semnificaţiei cuvintelor, adică ei aplică un cuvânt învăţat numind mai multe obiecte similare cu acest cuvânt (de ex., tot ce are patru labe este „pisică”). Vocabularul preşcolarilor şi al şcolarilor mici este sărac în adjective şi adverbe. Or, profesionistul care va lua interviul va utiliza un limbaj asemă-nător cu cel al copilului victimă.

Sugestibilitatea Credibilitatea mărturiilor copiilor a fost subiect de discuţii pen-tru oamenii din justiţie sute de ani. Mulţi consideră că copiii, în special cei mici, pot da declaraţii false, fiind influenţaţi de anumite idei, atitudini sau credinţe ale altor persoane. Studiile psihologice relevă că nu există o relaţie di-rectă între vârsta copilului şi sugestibilitate. Sugestibilitatea depin-de de interacţiunea unui şir de factori cognitivi, emoţionali, situa-ţionali. Întrebările sugestive îşi pot avea efectul scontat (inducerea unor idei), dacă întrebările sunt formulate într-un mod sofisticat, se apelează la amintiri ale evenimentelor ce s-au produs cu mult timp în urmă sau când audierea este efectuată de o persoană cu autoritate şi martorul deduce că intervievatorul ar prefera anumite răspunsuri. Inducerea, sugerarea unor idei poate influenţa atât martorii adulţi, cât şi copiii. Cercetările au demonstrat că copiii, de altfel, ca şi adulţii, sunt mai sugestibili în raport cu informaţiile periferice, nesemnificative pentru ei. Abuzul sexual reprezintă un eveniment extrem de proeminent în viaţa persoanei, prin urmare, copiii vor fi mai puţin sugestibili în raport cu aceste acţiuni.8

8Gail S. Goodman & Karen J. Saywitz, Memories of Abuse; Interviewing Children When Sexual Victimization Is Suspected, 3 Child & Adolescent Psychiatric Clinics of North America 645, at 548 (1994).

2�

explorarea Contextului şi a problemei

Mulţi copii pot dezvălui amănunte despre abuz în timpul primului interviu, îndată după stabilirea primului contact. Alţii, însă, au nevoie de mai multe ocazii să facă acest lucru. Deseori, e necesar ca persoana care ia interviul să se întâlnească cu copilul de mai multe ori pentru a obţine suficientă informaţie ca să-şi formeze o părere rezonabilă despre evenimentele produse. Numărul interviurilor trebuie stabilit în funcţie de cât timp are nevoie fiecare copil pentru a se deschide. Totodată, este necesar să se ţină cont de gradul de risc în care se află copilul, pentru a documenta cât mai prompt posibil depoziţiile copilului şi ulterior a întreprinde măsurile urgente de protecţie a acestuia.

Trebuie de luat în consideraţie faptul că, înainte de a se deschide, copilul depune un efort enorm pentru a depăşi ruşinea, sentimentul de culpabilitate, frica insuflată de abuzator.

Imperativul privind ascultarea copilului nu înseamnă că profesionistul care ia interviul nu poate influenţa alegerea temelor care se vor afla în centrul atenţiei. El va putea dirija explorarea unor teme în profunzime. Pot fi folosite tehnici variate pe parcursul interviului, inclusiv metode neverbale, ca desenul, jocul, continuarea unor povestiri etc.

interviul se transformă treptat într-un raport bazat pe întrebări şi răspunsuri, trecând de la întrebări deschise spre întrebări centrate, apoi la cele cu alegere multiplă şi întrebări dihotomice (de tipul „da-nu”).

gradul de sugestibilitate

Întrebări deschise

Întrebări centrate

Întrebări cu aleGere

multiplă

Întrebări dihotomice

�0

Întrebări deschise. Este recomandabil ca explorarea situaţiei cercetate să fie începută cu întrebări de tip deschis sau cu încurajări ale copilului de a povesti cele întâmplate. Aceste întrebări trebuie construite astfel, ca să putem genera cât mai multe detalii referitor la cauza examinată. Chiar dacă copiii oferă mai puţină informaţie la acest gen de întrebări decât la întrebări centrate, totuşi, se preferă de a începe şi a continua audierea cât mai mult posibil cu întrebări deschise, pentru că gradul lor de sugestibilitate este minim.

Exemple:– „Povesteşte-mi despre...”– „Aş vrea să te cunosc mai bine. Povesteşte-mi despre ce îţi place să

faci”– „Povesteşte-mi despre tot ce s-a întâmplat, chiar şi despre lucrurile

care nu-ţi par foarte importante”– „Povesteşte-mi despre familia ta”– „Ce s-a întâmplat apoi?”

Tehnici generale de adresare a întrebărilor

• Formulaţi întrebările clar şi concis. Cu cât întrebarea este mai lungă, cu atât este mai greu de urmărit. La întrebările scurte se răspunde mult mai uşor decât la cele lungi.

• Adresaţi câte o singură întrebare. Adresând mai multe întrebări odată, creaţi confuzii. Copilul nu va şti la care să răspundă.

• Lăsaţi o pauză după întrebare. Copilul are nevoie de timp pentru formularea răspunsurilor şi pentru a se gândi puţin la ceea ce se va răspunde. Când o întrebare nu este urmată de un „timp de gândire”, ascultătorii tind să evite să răspundă, tind să creadă ca nu li se acordă timp pentru a-şi formula răspunsul.

• Ascultaţi răspunsul verbal şi observaţi-l pe cel non-verbal în cazul fie-cărei întrebări.

• Ascultaţi-vă pe Dumneavoastră înşivă: cuvintele, tonul şi inflexiunile vocii. Când adresaţi întrebarea, fiţi conştienţi de sentimentele persona-le, de tensiunile şi postura corpului, de mişcarea ochilor şi mimică.

�1

Întrebările centrate. Acest tip de întrebări sunt focusate pe un subiect anume şi permit precizarea unor anumite fapte şi, de obicei, conţin în sine: CE? UNDE? CUM? CÎND? CINE? În funcţie de subiectul asupra căruia ar dori să se focuseze intervi-evatorul, se deosebesc:

Întrebări orientate către persoanele din preajma copilului, în special referitor la presupusul abuzator

Deexemplu:– „Cu cine locuieşti?”– „Am auzit că ai povestit medicului tău despre ceva ce ţi se întâm-

plă. Spune-mi, te rog, şi mie”– „Ai spus că rămâi des singură acasă cu prietenul mamei tale. Po-

vesteşte-mi ce se întâmplă când rămâneţi singuri acasă?”– „Sunt lucruri care le face şi ţie nu-ţi plac?”

Întrebări orientate asupra circumstanţelor evenimentului traumatic

Deexemplu:– „Ce s-a întâmplat când ai fost în vacanţă?”– „Unde te-a invitat?”– „Când s-a întâmplat ultima dată?”– „Cum ai observat aceasta?”

Întrebări orientate spre emoţiile copilului Deexemplu:– „Ai spus că ţi-a fost foarte frică să te duci acasă. Poţi să-mi spui de ce?”– „Ai spus că plângeai când s-a întors mama de la lucru. De ce?”

Întrebări orientate asupra părţilor corpului copilului Deexemplu:– „Ai văzut tu vreodată cum arată... (denumirea dată de copil peni-

sului)?”– „Ce făcea cu el?” – „Te-a atins vreodată cineva la păsărică (sau altă denumire dată de

copil propriilor organe genitale)?”

�2

Întrebările cu alegere multiplă sunt menite să obţină informaţii atunci când acestea nu sunt dobândite prin întrebările centrate. Ele trebuie construite astfel, încât să includă răspunsul corect. Este recomandată folosirea acestui tip de întrebări pentru a afla circumstanţele abuzului şi nu despre abuzul însuşi.Deexemplu:– „Mama ştia sau nu ştia ce se întâmpla în lipsa ei, când rămâneai

doar cu tatăl acasă?”– „Aceasta se întâmpla o data în zi, o dată în săptămână, o dată în lună?”

Întrebările dihotomice (da/nu) se folosesc în acest tip de interviu destul de rar, pentru că se consideră că ele incită la răspunsuri social dezirabile. Se utilizează numai atunci când întrebările cu un caracter mai deschis nu conduc la răspunsuri clare.Deexemplu:– „Ţi-a spus să nu povesteşti?”– „Erai dezbrăcată?”– „Ai plecat singură?”

��

finisarea interviului

Partea de finisare a interviului este la fel de însemnată ca şi înce-putul interviului. Chiar dacă copilul este mulţumit că a fost ascultat şi înţeles de cineva (poate prima dată în viaţă), totuşi, mărturisirile făcute îl pot face trist şi supărat din cauza evenimentelor reactualizate. Este foarte important ca cel care ia interviul să se asigure că după interviu în preajma copilului se va afla o persoană de încredere (părinte, psiholog, un alt adult de încredere), care îi va putea acorda suportul necesar. La încheierea interviului, lăudaţi copilul pentru efortul făcut, dar nu şi pentru conţinutul mărturisit. Posibilitatea efectuării unui alt in-terviu ar trebui menţionată. Deşi intervievatorul poate crede că a ob-ţinut toate detaliile relevante, ar putea fi necesară o revenire la copil pentru o investigare ulterioară sau interviuri, pentru a lămuri unele aspecte. Răspundeţi copilului la întrebări, dacă copilul eventual le are. La sfârşitul interviului, profesionistul trebuie să fie sigur că copi-lul pleacă cu sentimente de încredere, siguranţă şi se simte susţinut în procesul de investigaţie. Cel care a luat interviul îi poate da copilului o carte de vizită şi îl poate încuraja să sune/să vină dacă apare vreo pro-blemă, şi se poate aranja un alt interviu.

Ce NU trebuie de făcut în cadrul interviului

• Nu faceţi morală în timpul interviului.• Niciodată nu promiteţi recompense în schimbul informaţiilor oferite.• Nu obligaţi să vi se dea răspuns, chiar dacă ştiţi că copilul vă minte sau

ascunde ceva.• Niciodată nu întrebaţi copilul cum ar dori el să fie pedepsit abuzatorul.• Nu judecaţi niciodată răspunsurile oferite de copil.• Nu corectaţi „răspunsurile incorecte”, puteţi doar să precizaţi.• Nu oferiţi copilului informaţii sugestive despre abuz.• Nu arătaţi supărarea, iritarea; dacă interviul se derulează defectuos, mai

bine faceţi o scurtă pauză.• Nu grăbiţi copilul; dacă acesta încă nu este pregătit pentru comunicare

deschisă, mai bine înţelegeţi-vă pentru o altă întrunire.• Nu întrebaţi copilul de ce abuzatorul i-a pricinuit durere. De obicei, co-

piii nu cunosc răspunsul la această întrebare şi se auto-învinuiesc.• Nu întrebaţi copilul dacă îl iubeşte pe abuzator sau dacă abuzatorul îl

iubeşte pe copil.• Niciodată nu promiteţi copilului că ceea ce veţi auzi de la el nu veţi spu-

ne nimănui.

�4

iii. pArTicUlAriTăţilE cOMUNicării EFiciENTE cU cOpilUl vicTiMă A ABUzUlUi

Care sunt partiCularităţile psiho-Comportamentale ale Copiilor De Diferite vârste în raport

Cu proCeDura De auDiere legală?

Procesul de dezvoltare presupune o serie de schimbări în structura mentală a persoanei, în funcţie de experienţa individuală. Prin urmare, violenţa lasă o amprentă adâncă în psihicul copiilor şi, ca rezultat, rela-ţia lor cu alţii, în special cu îngrijitorii lor direcţi, este transferată într-o altă dimensiune, reflectându-se în modul de monitorizare, memorare, precum şi de descriere a realităţii. În cazul martorilor minori, vom trece peste prima perioadă a vie-ţii, adică pruncia (vârsta până la un an). Chiar dacă şi copiii mici pot fi victime ale crimelor, este evident că aceştia nu pot depune mărturii. Modificările, ce au loc în psihicul şi comportamentul copilului la dife-rite etape, sunt foarte vaste şi dinamice. Descrierea prezentată în con-tinuare menţionează doar particularităţile relevante pentru realizarea audierii copiilor de diferite vârste. De asemenea, nu putem uita de faptul că fiecare copil se dezvoltă în mod individual. Deşi cunoaşterea legităţilor perioadelor de dezvol-tare este necesară, nu trebuie să ne limităm la ele; trebuie să ţinem cont de particularităţile individuale de personalitate ale fiecărui mar-tor în parte. Un exemplu elocvent ar putea fi copiii ce suferă de sin-dromul deficitului de atenţie (ADHD), din cauza simptomelor căruia (hiperactivism, stare permanentă de agitaţie, lipsă de concentrare, etc) prezintă mai multe dificultăţi şi pentru cel ce ia interviul.

copilăria precoce (1-3 ani) Caracteristicile acestei perioade de vârstă sunt dobândirea de către copil a unor deprinderi de auto-deservire (copilul începe să mănânce singur, să se îmbrace şi să aibă grijă de igiena personală). Dezvolta-rea socială este stimulată de părinţi. Copilul îşi formează sentimen-tul de identitate şi cel de diferenţiere de alte persoane. Dezvoltarea

��

vorbirii contribuie la o interacţiune cu societatea. Merită de subliniat că în această perioadă are loc un fenomen precum „suprageneralizarea” conceptelor: adică cuvintele cunoscute de copil sunt folosite pentru a descrie toate obiectele care sunt într-o oarecare măsură asemănătoare; de exemplu, toate patrupedele sunt numite „pisică”, deoarece copilul are acasă o pisică şi cunoaşte acest cuvânt. La această fază, dezvoltarea vorbirii îndeplineşte, în primul rând, două funcţii: expresivă şi impre-sivă. Copiii la această etapă de vârstă folosesc propoziţii simple, forma-te din două cuvinte.

Sursa emoţională a copilului o constituie acum relaţia cu părinţii/îngrijitorii. Copiii învaţă să-şi exprime emoţiile proprii şi să le înţeleagă pe cele ale adulţilor. Mecanismul de bază, necesar pentru o dezvoltare armonioasă a copilului atât din punct de vedere social, cât şi emoţio-nal, este formarea ataşamentului – legătura emoţională cu mama sau o altă persoană care se ocupă de îngrijirea copilului.

În cadrul audierii copilului la această vârstă, orice încercare de a clarifica sentimentele lui trebuie să fie conectată cu înţelegerea modului în care copilul percepe şi înţelege cuvintele adultului. Acest lucru este posibil doar în procesul jocului. Să nu uităm de faptul că în această perioadă de vârstă copilul se simte în siguranţă doar cu părintele/îngrijitorul, iar interacţiunea sa cu un adult străin îi poate provoca nu doar teamă, ci şi dorinţa de a se conforma acestui adult, prin urmare, este de acord cu tot ceea ce spune maturul.

vârsta preşcolară (4-6/7 ani)

Această perioadă este caracterizată printr-o dezvoltare intensă a motricităţii şi a cunoaşterii mediului. Copilul posedă un set de de-prinderi, datorită cărora circulă liber prin spaţiu, îşi stabileşte anumite sarcini, de exemplu, în procesul jocului. Concentrarea atenţiei asupra unei activităţi este, de obicei, de scurtă durată, copilul oboseşte repede şi are nevoie să-şi schimbe mai des tipul de ocupaţie. De asemenea, atestăm o dezvoltare rapidă a proceselor cognitive. Copilul începe să facă diferenţă între propria percepţie a realităţii şi

��

realitatea în sine. El începe să înţeleagă că oamenii pot evalua aceleaşi evenimente în mod diferit, mai mult decât atât – înţelege că aceste apre-cieri pot fi corecte sau greşite. Se modifică şi capacitatea de orientare în timp şi spaţiu a copilului. Copiii în mod adecvat construiesc evenimen-tele în ordine cronologică, dar aceasta nu înseamnă că ei pot evalua cu exactitate timpul lor real. Orientarea în spaţiu are un caracter mai mult practic – copiii plasează oamenii şi evenimentele în locaţii specifice deja cunoscute de ei. Ei pot soluţiona sarcini practice, ce indică o legătură de cauzalitate în fapte. Dezvoltarea capacităţilor mentale ale copilului la această vârstă îi permite să sistematizeze (de exemplu, mai mult, mai puţin) şi să clasifice (de ex.: pe bază de similitudine sau în baza folosi-rii mai multor criterii). Copiii încep să înţeleagă principiul durabilităţii indicatorilor. Ei învaţă să cunoască motivele emoţiilor lor, însă factorii externi au pentru ei o importanţă mai mare decât cei interni. De aseme-nea, copiii pot povesti despre sentimentele pe care le trăiesc. Experienţa socială conduce la faptul că copiii încep să-şi con-troleze manifestările de furie, frică şi mânie. Ei au o atitudine griju-lie şi înţelegătoare faţă de sentimentele şi senzaţiile altor oameni. Iată de ce ei pot fi manipulaţi, apelând la bunătatea şi compasiunea lor.

În cadrul audierii preşcolarilor, trebuie de luat în consideraţie faptul că ei încă nu au abilităţi pentru determinarea conceptului de timp absolut (sub formă de date sau ore) sau a celui relativ (înainte de, după, ieri, azi, mâine). prin urmare, trebuie de aranjat eveni-mentele în aşa fel ca acestea să fie în limite temporare cunoscute de copil (timpul mesei, al activităţilor obişnuite ca somnul, vizionarea unor emisiuni Tv preferate etc.). la fel, preşcolarul nu va fi între-bat de câte ori a avut loc un oarecare eveniment, deoarece copiii la această vârstă, chiar dacă pot număra, nu sunt capabili să folo-sească acest lucru pentru a determina frecvenţa întâmplărilor. Ei pot deosebi doar conceptele de „mult” şi „puţin”. Un alt moment ce necesită atenţie vizează faptul că preşcolarii deseori nu pot separa evenimentele reale de cele imaginare. În cazul interviurilor repeta-te, creşte probabilitatea ca copilul preşcolar să vorbească despre un caz imaginar ca despre unul real, cu atât mai mult dacă între timp i se vor sugera unele idei.

��

vârsta şcolară mică/preadolescenţa (7-13 ani)

La această etapă de vârstă, activitatea cognitivă a copilului are un caracter selectiv, sistematic şi voluntar. Copilul continuă să-şi îmbu-nătăţească abilităţi importante ca cele sociale şi cele legate de şcoală. Se perfecţionează strategiile memoriei şi modalităţile de memorare a informaţiei. Acest lucru înseamnă că copilul poate memora evenimen-tele în mod spontan. La această vârstă, pentru copil este caracteris-tică capacitatea de a evalua comportamentele în baza unor categorii morale, însă baza normativă principală este impusă acestuia de către cerinţele şi interdicţiile externe atât ale părinţilor, cât şi ale semenilor. Copilul poate percepe şi accepta punctele de vedere ale altor persoane, de asemenea, poate evalua acţiunile persoanelor în funcţie de intenţiile acestora. În această perioadă, o influenţă importantă asupra dezvoltării co-pilului o are comunicarea cu semenii, inclusiv experienţa de a fi respins de prieteni sau lipsa acestora. Relaţiile cu semenii, comunicarea cu adulţii, experienţa succesului şi eşecului în cadrul şcolii îi formează copilului propria imagine de sine. Structura de personalitate formată influenţează semnificativ modul în care copilul depune mărturiile. De asemenea, trebuie de luat în consideraţie faptul că experienţa trauma-tică prin care a trecut copilul afectează semnificativ perceperea rolului său în cadrul incidentului.

realizând audierea unui copil de vârsta şcolară mică/preado-lescenţă, se va ţine cont de faptul că acesta este capabil să înţeleagă afirmaţii şi întrebări mai complexe, cu toate acestea, este mai bine să nu fie folosită terminologia juridică, care poate să nu fie înţeleasă de copil sau poate fi înţeleasă incorect. Totodată, aceasta ar putea speria copilul sau exacerba sentimentele lui de vinovăţie. la fel, în timpul interviului este important să determinăm care este motivaţia martorului. Acest lucru este posibil, deoarece copilul este capabil să evalueze comportamentul propriu şi al celor din jur în baza categoriilor morale. Determinarea motivelor mărturiei ne permite să identificăm atitudinea copilului atât faţă de incident, cât şi faţă de abuzator.

��

Adolescenţa (13-18 ani) Aceasta este etapa de vârstă ce implică cele mai spectaculoase schimbări în evoluţia personalităţii. În perioada respectivă, procesul de maturizare se constituie într-o adevărată criză, exprimată prin stres, insecuritate, ambivalenţă atitudinală şi labilitate comportamentală. Adolescenţii oscilează între negarea identităţii de a fi copii şi revendi-carea unei noi identităţi care să-i plaseze în lumea adulţilor. Organismul adolescenţilor se maturizează, ajungând la dimensi-unea adultului. Modificările biologice (maturizarea fizică şi sexuală) provoacă schimbări emoţionale semnificative. Adolescenţii pledează pentru obţinerea unei independenţe emoţionale faţă de adulţi. Dezvol-tarea sferei cognitive deseori depăşeşte dezvoltarea emoţională şi cea socială. Formarea personalităţii, tendinţa către independenţă şi auto-nomie faţă de părinţi, precum şi importanţa crescândă a grupului de semeni sunt cele mai importante schimbări pe plan social. Nevoia de originalitate este foarte mare, manifestându-se adeseori în rigiditate intelectuală prin invocarea de argumente surprinzătoare dintr-un spi-rit de convingere exagerat. Audierea adolescenţilor trebuie realizată, ţinând cont de par-ticularităţile de vârstă. Factorii emotivi, precum: frica în faţa con-fruntării, sentimentul de ruşine cauzat de expunerea în public a emo-ţiilor intime, personale, sentimentul vinovăţie – toate pot perturba stabilirea unui contact pozitiv cu persoana care va realiza audierea. De asemenea, este recomandabil să fie evaluate motivele psiholo-gice ale participării adolescentului la proces şi pentru depunerea mărturiilor. Unii adolescenţi ar putea fi motivaţi să ofere mărturii false împotriva inculpatului: din dorinţa de a se afirma, obţinerea aprobării în grupul de referinţă, răzbunare etc.

��

Care sunt ConDiţiile şi prinCipiile ComuniCării efiCiente Cu Copiii?

Mulţi dintre copiii maltrataţi au trăit experienţe pe care nici n-am putea să ni le imaginăm. Prin urmare, comunicarea cu ei se va construi pe un set de principii, reguli şi condiţii, care vor eficientiza relaţiona-rea cu copilul şi totodată vor exclude riscul unei re-victimizări. Pentru a realiza acest lucru, trebuie dezvoltată capacitatea de autoanaliză, au-tocunoaştere şi auto-expunere. Există mai multe principii de care ar trebui să se ghideze profe-sioniştii în comunicarea cu copiii. Racordate la procedura de audiere legală, aceste principii includ:• respectarea personalităţii copilului Fiecare copil este o fiinţă umană unică, cu particularităţi indivi-

duale, cu drepturi consemnate în Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului şi alte acte internaţionale şi naţionale.

• protecţia specială a copilului Fiecare copil are nevoie de protecţie specială datorită caracteristi-

cilor specifice vârstei. În caz de abuz, copiii necesită intervenţie şi recuperare psihologică, medicală şi socială specializată, realizată de o echipă multidisciplinară formată.

• Tratarea copilului cu sinceritate Copiii aşteapta mesaje sincere din partea adulţilor. Un mesaj sin-

cer este acela în care cuvintele, expresia vocală şi mişcările corpu-lui sunt consistente (Copiii se bazeaza pe comunicarea non-verba-lă, acesta este motivul pentru care copiii cer o comunicare faţă în faţă şi preferă să privescă în ochii interlocutorului când vorbesc). Copiii au nevoie de consistenţă pentru a se simţi siguri şi protejaţi. Daca mesajul nu este sincer, copiii se pot simţi derutaţi şi amenin-ţaţi. În cazul comunicării cu copiii abuzaţi tratarea cu sinceritate a acestora poate deveni un factor determinant pentru deschiderea copilului în faţa intervievatorului.

• Susţinerea unei imagini de sine pozitive a copilului Toţi copiii au nevoie să fie apreciaţi şi iubiţi. Copiii ce au trecut prin

situaţii de abuz deseori sunt copleşiţi de sentimentul vinovăţiei, au o imagine de sine negativă. Acceptarea necondiţionată, manifestarea grijei şi atenţiei, tendinţa de a-i proteja vor contribui la formarea unei imagini de sine pozitive şi astfel, va facilita comunicarea cu copilul.

40

Ascultarea, oferirea feed-back-ului (reacţiei de răspuns), susţi-nerea şi încurajarea copilului sunt condiţii esenţiale pentru o comu-nicare eficientă în cadrul audierii legale.

Ascultarea Concluzia comună a studiilor psihologice este că, de fapt, com-ponenta de „ascultare” a comunicării este extrem de importantă. În general, a asculta este o artă. Ca şi în cazul altor abilităţi, este nevoie de auto-control. Ascultarea se bazează în mod evident pe perceperea şi înţelegerea lucrurilor pe care ceilalţi ni le spun. A auzi se transformă în a asculta numai atunci când acordăm atenţie celui care vorbeşte şi urmărim cu grijă mesajul transmis. În cazul intervievării legale a unui copil ascul-tarea eficientă poate fi doar în cazul unei pregătiri anterioare a inter-vietorului, care presupune documentarea asupra cazului, consultarea literaturii de specialitate sau părerea unui expert şi nu în ultimul rînd, un montaj pozitiv. În cadrul audierii copilului poate fi folosită atât ascultarea pasivă, cât şi cea activă. Ascultarea pasivă este ascultarea ce lasă în seama celuilalt găsirea ideilor. Este o ascultare fără comentarii şi întreruperi. Ascultarea „în tăcere” poate fi susţinută prin următoarele reacţii în ceea ce priveşte gradul de atenţie:– contactul vizual– gestica (a da aprobator din cap, scuturări sau clătinări din cap,

schimbări bruşte de poziţie)– mimica– exprimări de genul: „Aha”, „Oh?”, „Hm”, „Da?” etc. Ascultarea activă presupune o serie de activităţi menite să asigu-re recepţionarea corectă a mesajului şi reţinerea lui optimă. Ascultarea activă permite obţinerea mai multor informaţii relevante, prin încura-jarea vorbitorului să furnizeze cât mai multe date. Ascultarea activă poate fi susţinută cu ajutorul următoarelor tehnici:– Precizarea. Este utilizată atunci când cele relatate de copil nu

sunt înţelese. Deexemplu:„ce ai avut în vedere?”

41

– Parafrazarea. Presupune propria formulare a celor relatate de copil, pentru a verifica exactitatea.

Deexemplu:„Dacă am înţeles corect...”, „După părerea ta...”

– Reflectareaemoţiilorinterlocutorului.Permite copilului să conşti-entizeze emoţiile proprii. Deexemplu:„Te simţi obijduit”, „Te simţi furios”.

– Rezumarea. Ajută la conştientizarea şi memorarea mai bună a celor expuse de interlocutor.

Oferirea Feed-Back-ului în comunicare Feed-back înseamnă a descrie altei persoane comportamentul acesteia şi ceea ce aţi simţit ca reacţie la acest comportament.

Parafrazarea este folosită în urmatoarele împrejurari:• când credeţi ca aţi înteles ce a spus cineva, dar nu sunteţi absolut sigur• când este necesară o mai bună întelegere a mesajului înainte de a răspun-

de• când realizaţi că ceea ce vi s-a spus reprezintă o contradicţie• când aţi avut o reacţie puternică la ceea ce aţi auzit şi aţi pierdut o parte

din mesaj.

Ce trebuie să ştiţi când oferiţi un feed-back?• Fiţi descriptivi. Relataţi într-un mod cât mai obiectiv posibil ce aţi

văzut că făcea sau ce aţi auzit că spunea cealaltă persoană.• Nu etichetaţi. Nu acordaţi calificative vagi grupurilor de comporta-

mente (cuvinte ca „imatur, „iresponsabil”, „dezordonat”). Descrieţi comportamentul şi renunţaţi la etichete.

• Nu exageraţi. Fiţi exacţi, altfel îl îndemnaţi pe cel ce primeşte feed-back-ul să comenteze în contradictoriu exagerarea în loc să răspundă la întrebare.

• Nu fiţi „judecător”. Cuvinte precum „bun”, „rău”, „cel mai rău” şi „ar trebui” vă plasează pe poziţia unui părinte dojenitor.

42

Cea mai reuşită formă de exprimare a feed-back-ului sunt mesajeledetip„eu”.

Mesaje de tip „eu” sunt mesajele prin care persoana care le emite oferă un feed-back despre cum acţiunile interlocutorului se reflectă asupra ei. Persoana emiţătoare de mesaje de tip „eu” îşi asumă res-ponsabilitatea pentru afirmaţiile şi sentimentele sale.

Deexemplu:• „Îmi vine greu să mă clarific într-o situaţie, dacă nu primesc in-

formaţia completă despre cele întâmplate”• „Îmi vine greu să înţeleg atunci când vorbesc concomitent mai mul-

te persoane”.

Susţinerea şi încurajarea Copilul are nevoie de susţinere şi încurajare în ceea ce face. În cadrul unui interviu legal, când copilul este pus în situaţia de a reactu-aliza evenimente neplăcute din viaţa sa, primirea semnelor de atenţie şi susţinere din partea adulţilor capătă o semnificaţie şi mai mare.

Încurajarea reprezintă o intervenţie premergătoare unei acţiuni a copilului Atunci când copilul este încurajat de adult, copilul devine convins că adultul are încredere în el, i se întăreşte sentimentul de încredere în sine. Atunci când are iniţiativa unei acţiuni, copilul are, în mod nor-mal, şi îndoieli în legătură cu posibilitatea de a o realiza, mai ales dacă e vorba de depunerea unor mărturii privind evenimente neplăcute din viţa lui, în care sunt implicate şi persoane dragi copilului.

Avantajele mesajelor de tip „eu”• Atunci când adulţii sunt deschişi şi sinceri în exprimarea propriilor

emoţii, copiii devin sinceri în exprimarea emoţiilor lor. Copiii simt dacă adulţii au încredere în ei şi atunci ei îi tratează, la rândul lor, cu încredere.

• Exprimându-şi emoţia fără învinuiri şi ordine, adultul îi oferă copilului posibilitatea să ia de sine stătător hotărârea. În astfel de situaţii copilul neapărat ia în consideraţie dorinţele şi sentimentele adultului.

4�

Încurajarea îl motivează pe copil în acţiunile lui. Atunci când co-pilul înţelege că intervievatorul are încredere în el, se simte motivat pentru a vorbi. Încurajarea poate fi verbală sau poate fi doar un gest – o atingere prietenească pe umăr. Poate fi pur şi simplu încrederea de a lăsa copilului libertatea de a face o alegere: când, unde el va putea oferi informaţiile necesare.

lauda este o intervenţie ulterioară unei acţiuni a copilului În general, lauda este reco-mandabilă ca recompensă pentru comportamentul dorit al copilului şi se foloseşte imediat după ce co-pilul a avut respectivul comporta-ment, care este precizat în formu-la de laudă: „Bravo, ai avut curaj şi răbdare să-mi povesteşti ce ţi s-a întâmplat!” În cadrul audierii copilului, lauda se aplică, de obicei, la fine-le interviului. Copilul este lăudat pentru efortul făcut şi nicidecum pentru conţinutul mărturisit. În acest caz, lauda creşte încrederea în sine a copilului că a făcut un lucru bun şi necesar.

Paşii laudei eficiente

1. Demonstraţi aprobarea (folosiţi lauda, zâmbetul, atingerea).

2. Descrieţi comportamentul. 3. Explicaţi cauza laudei.

De exemplu: „Ce bravo eşti că mi-ai spus totul. Acum voi putea face mai multe pentru a te ajuta!”

10 reguli de suport psihologic acordat copilului în timpul interviului

1. Punerea în evidenţă a părţilor forte ale personalităţii copilului 2. Acceptarea individualităţii copilului3. Evitarea accentuării nereuşitelor copilului4. Demonstrarea faptului că sunteţi mulţumit de copil5. Manifestarea respectului faţă de copil 6. Introducerea umorului în comunicarea cu copilul (la etapa stabilirii

contactului)7. Ajutorul copilului de a diviza sarcina în mai multe părţi, astfel ca el să

se poată descurca mai bine 8. Evitarea disciplinării copilului 9. Manifestarea încrederii şi a empatiei faţă de copil 10. Demonstrarea optimismului

44

iv. rOlUl pEDAgOgUlUi şi pSiHOlOgUlUi ÎN cADrUl AUDiErii cOpilUlUi

vicTiMă/MArTOr Al ABUzUlUi şi NEglijării

În conformitate cu prevederile art. 481 şi 480 ale Codului de Pro-cedură Penală, la audierea minorului în calitate de bănuit, învinuit, in-culpat, parte vătămata sau martor este obligatorie participarea peda-gogului sau a psihologului. Pedagogul sau psihologul care participă la audiere are rolul de a stabili un contact psihologic cu copilul şi de a asi-gura o intervievare corectă a acestuia. În timpul audierii, pedagogul sau psihologul este în drept, cu consimţământul persoanei care efectuează audierea, să adreseze copilului întrebări şi să facă observaţii în scris re-feritor la corectitudinea efectuării audierii (art. 479, alin.3, CPP). Calitatea procesuală a acestor persoane este de specialist. Potrivit art. 87 al Codului de Procedură Penală, specialist este persoana invi-tată pentru a participa la efectuarea unei acţiuni procesuale în cazuri-le prevăzute de cod şi care nu este interesată de rezultatul procesului penal. Specialistul trebuie să posede suficiente cunoştinţe şi abilităţi pentru acordarea sprijinului necesar organului de urmărire penală sau instanţei de judecată. Este recomandabil ca în calitate de specialişti să fie implicaţi profesionişti cu pregătire specială în domeniu. La fel, este foarte important ca specialistul să fie inclus în procedura de audiere de la faza de pregătire a interviului. Astfel, el se va familiariza cu cauza examinată, va putea să cunoască din timp particularităţile copilului audiat. Opinia expusă de specialist nu substituie concluzia realizată de un expert judiciar (art.87, alin.2, CPP). Specialistul este invitat în instan-ţă sau la organul de urmărire penală pentru a face concluzii directe. Atragerea specialistului în proces se efectuează la cererea organului de urmărire penală sau de către instanţa de judecată şi este obligatorie pentru instituţia la care este angajat specialistul.

ANEXĂ

EXTrASE DiN AcTE NOrMATivE NAţiONAlE şi iNTErNAţiONAlE cU privirE lA AUDiErEA

cOpilUlUi-vicTiMă SAU A cOpilUlUi-MArTOr

4�

1. AcTE iNTErNAţiONAlE

1.1. Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, din 20.11.1989

Articolul 12

“1.Statelepărţivorgarantacopiluluicapabildediscernămîntdreptuldea-şi exprima liberopiniaasupraoricareiprobleme care îl priveşte,opiniilecopiluluiurmîndsăfieluateînconsiderareţinîndu-seseamadevîrstasaşidegradulsăudematuritate.

2. Înacest scopcopilului i sevada, înspecial,posibilitateadeafiascultatînoriceprocedurăjudiciarăsauadministrativăcareîlpriveşte,fie direct, fie printr-un reprezentant sau un organism competent, înconformitatecureguliledeprocedurădinlegislţtianaţională.“

Articolul 19“1. Statele părţi vor lua toate măsurile legislative, administrative,

sociale şi educative corespunzătoare pentru protejarea copiluluiîmpotriva oricăror forme de violenţă, vătămare sau de abuz fizic saumental,deabandonsauneglijenţă,dereletratamentesaudeexploatare,inclusivviolentăsexuală,întimpulcîtseaflăînîngrijireapărinţilorsauaunuiadintreei,areprezentantuluisaureprezentaţilorsăilegalisauaoricăreipersoanecareiai-afostincredinţat.

2.Acestemăsurideprotecţievorcuprinde,dupăcumsevaconveni,procedurieficientepentrustabilireadeprogramesocialevizîndfurnizareadesprijinnecesarcopiluluişicelorcărorale-afostîncredinţat,precumşialteformedeprevenire,învedereaidentificării,raportării,retrimiterii,anchetării, tratării şi urmăririi pentru cazurile de rele tratamenteaplicatecopiluluidescrisemaisus,şivorcuprinde,deasemenea,dupăcumsevastabili,procedurideintervenţiejudiciară.

Articolul 39 “Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a

facilitarecuperareafizicăşipsihologicăşireintegrareasocialăacopiilor,victime ale unei forme de neglijenţă, exploatare sau abuz, de torturăsaupedeapsăoritratamentecrude,inumanesaudegradanteorivictimeale unui conflict armat. Această readaptare şi această reintegrare se

4�

vordesfăşuraîncondiţiicarefavorizeazăsănătatea,respectuldesineşidemnitateacopilului.”

1.2. Liniile directoare pentru acţiune privind copiii din sistemul judiciar penal

– adoptate de Consiliul Economic şi Social al ONU prin Rezoluţia Consiliului Economic şi Social 1997/30 din 21 iulie 1997.

„statelepărţivor asigura ca copiilor-victime şi copiilor-martori ai infracţiunii [vor avea] acces adecvat la justiţie şi tratament echitabil, restituţie, compensaţie şi asistenţă sociala” paragraful 43.

“[copiii victime trebuie să aibă acces la asistenţă corespunzătoarecu nevoile lor aşa ca reprezentarea intereselor lor, protecţia, ajutoruleconomic,consilierea, servicii medicale şi sociale, integrarea socială şiserviciipentrurecuperareastăriifiziceşipsihologice.Sevaoferiasistenţăspecialăacelorcopiicareaudisabilităţisausuntbolnavi” paragraful 46

“mecanisme judiciare […] trebuie stabilite şi consolidate undeestenecesarpentruapermitecopiilorvictimesăobţinăreparaţieprinproceduriformalesauinformalecaresuntrapide,echitabileşiaccesibile.Copiiivictimeşi/saureprezentanţiilorlegalitrebuiesăfieinformaţiînmodcorespunzător.”paragraful 47

“trebuiepermisaccesullacompensaţieechitabilă şiadecvată pentrutoţicopiiivictimealeviolărilordrepturiloromului,înspecialtortură şialte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, inclusivviolulşiabuzulsexual,privareadelibertateilegală sauarbitrară,detenţianejustificată şierorilejudiciare.Trebuiesă fiedisponibilă oreprezentarelegală necesară pentruaînaintaoacţiuneînfaţainstanţelorcompetente,precumşiinterpretareînlimbamaternă acopilului,dacă estenecesar.”paragraful 48

“Stateletrebuiesă revizuiască,să evaluezeşisă îmbunătăţească,după cumestenecesar,situaţiacopiilorcamartorilainfracţiuniîndispoziţiileprocedurale privind depunerea mărturiei pentru a asigura deplinaprotecţieadrepturilorcopiilor.[…]Trebuieevitatcontactuldirectîntrecopilulvictimă şiinfractorîncadrulancheteişiurmăririipenale,precumşiînfazadejudecată,atâtdemultcâtesteposibil.Identificareacopiluluivictimă în mass media trebuie interzisă, atunci când este necesară protejarea vieţii private a copilului.. In cazul în care interdicţia estecontrară principiilor legale fundamentalealeStatelorMembre,această identificaretrebuiedescurajată.“paragraful 49

4�

“Stateletrebuiesărevizuieascălegislaţialorprocesualpenală,dacăaceasta e necesar, pentru a permite înregistrarea video a mărturieicopiluluişiprezentarea înregistrării în faţa instanţeidrept elementdeprobă. În particular, poliţia, procurorii şi judecătorii trebuie să aplicepracticipeînţelesulcopiilor,depildă încadruloperaţiunilordepoliţiesaualaudieriicopiluluimartor.”

paragraful 50

“statele trebuie să contribuie la ţinerea evidenţei necesităţilorcopiilor-victimeşicopiilor–martori încadrulprocedurilor judiciareşiadministrativeprinmetode,ca:

a )Informarea copiilor –victime cu privire la rolul lor şi la sfera,durataşievoluţiaproceduriişiadecizieiprivindcazullor,înspecialîncazurilecareimplică infracţiunigrave”

b)Săcontribuie laelaborareaprogramelor depregătireacopiilor-martori pentru ca aceştia să se familiarizeze cu sistemul şi practicajudiciara privind citarea şi de audiere. Pe tot parcursul procedurilorjudiciarecopiilor-martoritrebuiesăliseacordesprijinulnecesar[…]

c)Săpermită[…]prezentareaşiluareaînconsiderareapărerilorşiproblemelorCopiilorvictimeînfazeleadecvatealeproceduriiatuncicîndintereselelorsuntafectate,fărăaaduceprejudiciiacuzatuluişiconformsistemuluinaţionaldejustiţiepenalărespectiv;

d)saiamăsuripentruascurtadurataprocedurilordejustiţiepenală,protejînd viaţa privată a copiilor victime şi martori şi, atunci cîndeste necesar, asigurînd siguranţa lor faţă de intimidări sau represalii.”paragraful 51

4�

2. EXTrESE DiN lEgi NAţiONAlE

2.1. Constituţia Republicii Moldova

„Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din parteainstanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violeazădrepturile, libertăţile şi interesele sale legitime(1). Nicio legenupoateîngrădiaccesullajustiţie(2)”– art. 20

„Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţileomului se interpreteazăşise aplică în concordanţă cu DeclaraţiaUniversală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate lacareRepublicaMoldovaesteparte(1).Dacăexistăneconcordanţe întrepactele şi tratateleprivitoare ladrepturile fundamentalealeomului lacare RepublicaMoldovaeste parte şi legile ei interne, prioritate aureglementărileinternaţionale(2)”–art.4

2.2. Codul de procedura penală, Nr. 122 din 14.03.2003 Articolul 90. Martorul

“(1)Martorulestepersoanacitatăînaceastăcalitatedeorganuldeurmărirepenalăsaudeinstanţă,precumşipersoanacarefacedeclaraţii,înmodulprevăzutdeprezentulcod,încalitatedemartor.Camartoripotficitatepersoanecareposedăinformaţiicuprivirelavreocircumstanţăcareurmeazăsăfieconstatatăîncauză.

(2) Nici o persoană nu poate fi silită să facă declaraţii contrarintereselorsalesaualerudelorsaleapropiate.[…]

(6)Încazurilenecesare,pentruarezolvachestiuneadacăopersoanăestecapabilăsă înţeleagă justcircumstanţelecareprezintă importanţăpentrucauzăşisăfacăînprivinţalordeclaraţiijuste,organuldeurmărirepenală,iarlacerereapărţilor,şiinstanţapotinvitaunexpert.[…]

(12)Martorularedreptul:[…]4)săfieinformatdespretoatemăsuriledeprotecţiedisponibile,

conformprevederilorprezentuluicodşialeLegiiprivindprotecţiadestatapărţiivătămate,amartorilorşiaaltorpersoanecareacordăajutorînprocesulpenal;

5)săfieinformatdespreposibilitateaaudierii,prinintermediuluneiteleconferinţecuimagineaşivoceadistorsionate,astfelîncîtsănupoatăfirecunoscut;

�0

6)săsoliciteorganuluideurmărirepenalăconsemnareadatelordeidentitaterealeîntr-unproces-verbalseparat,caresevapăstraîntr-unplic sigilat, excluzînd posibilitatea învinuitului de a lua cunoştinţă deacestedate;[…]

10)laparticipareaînacţiuniprocesualedincadrulurmăririipenale,săfieasistatdeunapărătoralesdeelcareprezentant;

11)săscriepersonaldeclaraţiilesaleînprocesul-verbalalaudieriidincadrulurmăririipenale;“Articolul 91. reprezentantul legal al martorului minor

“(1) Reprezentantul legal al martorului minor are dreptul să ştiedespre citarea de către organul de urmărire penală sau de instanţă apersoanei interesele căreia le reprezintă, să o însoţească şi să asiste laacţiunileprocesualecuparticipareaacestuia.

(2)Reprezentantullegalalmartoruluiminor,luîndpartelaefectua-reaacţiunilorprocesuale,aredreptul:

1)cupermisiuneaorganuluideurmărirepenalăsauainstanţei,săseadresezepersoaneiintereselecăreialereprezintăcuîntrebări,observaţii,îndrumări;

2)săînaintezecereri;3)săfacăobiecţiiîmpotrivaacţiunilororganuluideurmărirepenală

şisăcearăincludereaobiecţiilorsaleînprocesul-verbalrespectiv;4)săfacăobiecţiiîmpotrivaacţiunilorpreşedinteluişedinţeidejudecată;

5) săiacunoştinţădeprocesul-verbalalacţiunilorprocesualelacareelîmpreunăcupersoanaintereselecăreialereprezintăauparticipatîncauzadatăşisăcearăcompletarealuisauincludereaobiecţiilorsaleînprocesul-verbalrespectiv;

6)săinvitepentrupersoanaintereselecăreialereprezintăunavocatîncalitatedereprezentant.”Articolul 109. Modul de audiere a martorului

“(1)Martoruluiiseaducelacunoştinţăobiectulcauzeişiisepropunesădeclaredesprefapteleşicircumstanţelepecarelecunoaşteşicaresereferălacauză.

(2)Dupăcemartorula făcutdeclaraţii, lui i sepotpune întrebăricuprivire la faptele şi circumstanţele care trebuie constatate încauză,precumşi încemoda luatcunoştinţădeceledeclarate.Nuseadmite

�1

punereaîntrebărilorsugestivesaucarenusereferălapremisaprobelorşi care înmodevidenturmăresc scopul insultării şiumiliriipersoaneiaudiate.

(3) În cazul în care prezenţa martorului la judecarea cauzei va fiimposibilădinmotivulplecăriiluipestehotareleţăriisaudinaltemotiveîntemeiate,precumşipentruareducesauaexcludesupunereamartoruluiunui vădit pericol sau pentru a reduce revictimizarea martorului,procurorul poate solicita audierea acestuia de către judecătorulde instrucţie, cu asigurarea posibilităţii bănuitului, învinuitului,apărătoruluiacestuia,părţiivătămateşiprocuroruluideapuneîntrebărimartoruluiaudiat.

(4)Consemnareadeclaraţiilormartoruluiseefectueazăîncondiţiileart.260şi261sau,dupăcaz,încondiţiileart.336şi337.”Articolul 110. Modalităţi speciale de audiere a martorului şi protecţia lui

“(1)Dacăexistămotivetemeinicedeaconsideracăviaţa,integritateacorporalăsaulibertateamartoruluioriauneirudeapropiatealuisîntînpericolînlegăturăcudeclaraţiilepecareacestale faceîntr-ocauzăpenalăprivindoinfracţiunegravă,deosebitdegravăsauexcepţionaldegravăşidacăexistămijloaceletehnicerespective,judecătoruldeinstrucţiesau,dupăcaz,instanţapoateadmitecamartorulrespectivsăfieaudiatfărăafiprezentfiziclaloculundeseaflăorganuldeurmărirepenalăsauînsalaîncaresedesfăşoarăşedinţade judecată,prinintermediulmijloacelortehniceprevăzuteînprezentularticol.

(2)Audiereamartoruluiîncondiţiilemenţionatelaalin.(1)sefaceînbazauneiîncheierimotivateajudecătoruluideinstrucţiesau,dupăcaz,ainstanţeidinoficiuorilacerereamotivatăaprocurorului,avocatului,martoruluirespectivsauaoricăreipersoaneinteresate.

(3)Martoruluiaudiatîncondiţiileprezentuluiarticolisepermitesăcomunicealtăinformaţiedespreidentitateasadecîtceareală.Informaţiadespreidentitatearealăamartoruluiseconsemneazădecătrejudecătorulde instrucţie într-un proces-verbal separat care se păstrează la sediulinstanţei respective în plic sigilat, în condiţii de maximă siguranţă aconfidenţialităţii.

(4)La loculunde seaflămartorul care facedeclaraţii încondiţiilemenţionate în prezentul articol, acesta va fi asistat de judecătorul deinstrucţierespectiv.

�2

(5)Martorulpoatefiaudiatprinintermediuluneiteleconferinţecucircuitînchis,cuimagineaşivoceadistorsionateastfelîncîtsănupoatăfirecunoscut.

(6)Învinuitului,inculpatuluişiapărătoruluiacestuia,părţiivătămatei se asigură posibilitatea de a adresa întrebări martorului audiat încondiţiilealin.(5).

(7)Declaraţiilemartorului,audiat încondiţiileprezentuluiarticol,se înregistreazăprinmijloacetehnicevideoşiseconsemneazăintegralînprocesul-verbalîntocmitînconformitatecuprevederileart.260şi261.Casetelevideopecareafostînregistratădeclaraţiamartorului,sigilatecu sigiliul instanţei, se păstrează în original la instanţă împreună cucopiaprocesului-verbalaldeclaraţiei.

(8)Declaraţiilemartorului,audiat încondiţiileprezentuluiarticol,pot fi utilizate ca mijloc de probă numai în măsura în care ele sîntconfirmatedealteprobe.

(9) Pot fi audiaţi ca martori, în condiţiile prezentului articol, şiinvestigatoriisubacoperire,caresîntpersoanecivile.”Articolul 111. Declaraţiile şi audierea părţii vătămate

“(1)Parteavătămată seaudiazăprivitor la faptapenală şi laaltecircumstanţecareauimportanţăpentrucauză.(2)Declaraţiileşiaudiereapărţiivătămatesefacconformdispoziţiilorcesereferăladeclaraţiileşiaudiereamartorilor,fiindaplicateînmodcorespunzător.

(3)Înanumitecazuri,cîndpoatefiprejudiciatăviaţaintimăapărţiivătămate,seinterziceinculpatuluiînvinuitdecomitereauneiinfracţiunisexuale şiapărătorului său săprezinteprobedesprepretinsul caractersauistoriapersonalăavictimei,cuexcepţiacazuluicîndinstanţaacordăaceastăpermisiune.Inculpatulpoateînaintacererepreşedinteluişedinţeide judecatăprivindprezentareaprobelordesprepretinsul caracter sauistoriapersonalăapărţiivătămătate.Aceastăcereresesoluţioneazăînşedinţăînchisă,lacareinculpatulşiacuzareavoraveaposibilitateasăseexpună.Înurmaşedinţeiînchise,instanţavaacordapermisiuneadeaprezentaprobedesprepretinsulcaractersauistoriapersonalăapărţiivătămatenumaidacăsevaconvingederelevanţaunorasemeneaprobeşicăomiterealorarputeasăprejudiciezeinculpatulastfelîncîtsăafectezeachitarealuiîncazulîncareadministrareaacestorprobevafiinterzisă.Înasemeneacazuri,preşedinteleşedinţeivastabililimiteleîncarepotfiadministrateacesteprobeşiadresateîntrebări.”

��

Articolul 113. confruntarea

“(1)Încazulîncareexistădivergenţeîntredeclaraţiilepersoaneloraudiate în aceeaşi cauză, se procedează la confruntarea acestorpersoane,inclusivcucelealecărordeclaraţiisîntdefavorabilebănuitului,învinuitului,dacăestenecesar,pentruaflareaadevăruluişiînlăturareadivergenţelor.[…]

(6) Nici un minor nu va fi obligat să participe la confruntarea cupersoana învinuită de infracţiuni contra integrităţii lui fizice şi/saumorale.”

Articolul 114. verificarea declaraţiilor la locul infracţiunii

“(1) Pentru a verifica sau a preciza declaraţiile martorului, părţiivătămate, bănuitului, învinuitului despre evenimentele infracţiuniisăvîrşite într-un loc concret, reprezentantul organului de urmărirepenală este în drept să se prezinte la locul infracţiunii împreună cupersoana audiată şi, după caz, cu apărătorul, interpretul, specialistul,reprezentantul legal şi să propună persoanei audiate să descriecircumstanţele şi obiectele despre care a făcut sau poate face şi acumdeclaraţii.[…]

(4)Verificareadeclaraţiilorlaloculinfracţiuniisepermitecucondiţiadeanulezademnitateaşionoareapersoanelorcareparticipălaaceastăacţiuneprocesualăşideanupuneînpericolsănătatealor.“

Articolul 115. Aplicarea înregistrărilor audio sau video la audierea persoanelor

“(1) La audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului, părţiivătămate,amartorilorpotfiaplicate,lacerereaacestorasaudinoficiu,de către organul de urmărire penală ori instanţă, înregistrări audiosauvideo.Despreaplicareaînregistrăriloraudiosauvideosecomunicăpersoaneicareurmeazăsăfieaudiatăînaintedeîncepereaaudierii.[…]”

Articolul 370. Audierea martorilor (în judecată)

“(1)Martoriiseaudiazăfiecareseparatşiînlipsamartorilorcareîncănuaufostaudiaţi.Primiisîntaudiaţimartoriidinparteaacuzării.

(2) Audierea martorului se efectuează în condiţiile prevăzute înart.105-110,careseaplică înmodcorespunzător.Încazdenecesitate,martorul,lacereresauînbazademersuluiprocurorului,poatefiaudiatîn lipsa inculpatului, care este înlăturat din şedinţă, asigurîndu-i-se

�4

ultimului posibilitatea de a lua cunoştinţă de declaraţii şi de a puneîntrebăriprinintermediulapărătoruluisăupersoaneiaudiate.[…]”

Articolul 371. citirea în şedinţa de judecată a declaraţiilor martorului

“(1)Citireaînşedinţadejudecatăadeclaraţiilormartoruluidepuseîncursulurmăririipenale,precumşireproducereaînregistrăriloraudioşivideoaleacestora,potavealoc,lacerereapărţilor,încazurile:

1)cîndexistăcontradicţiiesenţialeîntredeclaraţiiledepuseînşedinţadejudecatăşiceledepuseîncursulurmăririipenale;

2)cîndmartorullipseşteînşedinţăşiabsenţaluiestejustificatăfieprinimposibilitateaabsolutădeaseprezentaîninstanţă,fieprinmotivede imposibilitatedeaasigurasecuritatea lui, cucondiţiacăaudiereamartorului a fost efectuată cu confruntarea dintre acest martor şibănuit,învinuitsaumartorulafostaudiatînconformitatecuart.109şi110.[…]”

Articolul 478. Modul de chemare a bănuitului, învinuitului, inculpatului minor

“Chemarea bănuitului, învinuitului, inculpatului minor, care nuseaflăînstaredearest,laorganuldeurmărirepenalăsauîninstanţajudecătoreascăsefaceprinpărinţiiacestuiasauprinalţireprezentanţilegali, iar în cazul în care minorul se găseşte într-o instituţie specialăpentruminori,prinadministraţiaacesteiinstituţii.”

Articolul 479. Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului minor

“(1) Audierea bănuitului învinuitului, inculpatului minor seefectueazăîncondiţiileart.104şinupoateduramaimultde2orefărăîntrerupere,iarîntotalnupoatedepăşi4orepezi.

(2) La audierea bănuitului învinuitului, inculpatului minor,participarea apărătorului şi a pedagogului sau psihologului esteobligatorie.

(3) Pedagogul sau psihologul este în drept, cu consimţămîntulorganului de urmărire penală, să pună întrebări minorului, iar lasfîrşitulaudierii, să iacunoştinţădeprocesul-verbalsau,dupăcaz,dedeclaraţiilescrisealeminoruluişisăfacăobservaţiiînscrisreferitorlaplenitudineaşicorectitudineaînscrieriilor.Acestedrepturisîntexplicate

��

pedagogului sau psihologului înainte de începerea audierii minorului,desprecesefacemenţiuneînprocesul-verbalrespectiv.”

Articolul 480. participarea reprezentantului legal al bănuitului, învinuitului, inculpatului minor în procesul penal

“(1) Participarea reprezentantului legal al bănuitului, învinuitului,inculpatului minor în procesul penal este obligatorie, cu excepţiaprevăzutădeprezentularticol.

(2) Reprezentantul legal al bănuitului, învinuitului, inculpatuluiminorseadmiteînprocesulpenaldinmomentulreţineriisauarestăriipreventive, saualprimeiaudieriaminorului carenueste reţinut sauarestat,prinordonanţăaorganuluideurmărirepenală.Lamomentuladmiterii reprezentantului legal al minorului la proces, acestuia i seînmîneazăinformaţieînscrisdespredrepturileşiobligaţiileprevăzuteînart.78şidespreaceastasefacemenţiuneînordonanţă.

(3)Reprezentantullegalalminoruluipoatefiînlăturatdinprocesulpenal şi înlocuit cu altul, cînd aceasta este posibil, în cazul în caresînttemeiurideaconsideracăacţiunile luiaducprejudicii intereselorminorului. Despre înlăturarea reprezentantului legal al minorului şiînlocuirealuicuunaltreprezentant,organulcareefectueazăurmărireapenală sau, după caz, instanţa judecătorească adoptă o hotărîremotivată.”

Articolul 481. Audierea martorului minor

“(1)Moduldecitareşiaudiereamartoruluiminorseefectueazăîncondiţiileprevăzute înart.105,109şi478-480,care seaplică înmodcorespunzător.

(2) Martorului minor înainte de începerea audierii i se explicădrepturileşiobligaţiileprevăzuteînart.90,inclusivdeafacedeclaraţiiveridice.Martorulminornudepunejurămînt.

(3) La audierea martorului minor participă reprezentantul lui legalprecumşi,dupăcaz,reprezentantulluiconformprevederilorart.91şi92“

��

3. HOTărÎri EXplicATivE A plENUlUi cUrţii SUprEME DE jUSTiţiE A rEpUBlicii MOlDOvA

Hotarârea plenului curţii Supreme cu privire la practica judiciară în cauzele penale privind minorii, nr.39 din 22.11.2004 ,BuletinulCurţiiSupremedeJustiţieaRepubliciiMoldova,2005,nr.7,pag.6

“11.Martorulminoresteaudiatînconformitatecuprevederileart.481CPP,explicîndu-i-seînprealabildrepturileşiobligaţiunileprevăzuteînart.90CPP.Elnudepunejurămînt.Martorulcareaatinsvîrstade16anivafipreîntîmpinatderăspundereapenalăprevăzutădeart.312Codpenalpentrudeclaraţiifalse.“

“12.Încazulcîndaparîndoielicuprivirelastareaderesponsabilitatesaulacapacitateadeperceperejustăaîmprejurărilorceauimportanţăpentrucauzapenală,estenecesarăefectuareaexpertizeimedico-legale:psihologice sau psihiatrice ori psihologo-psihiatrice. În acest sens, înşedinţade judecatăpotfiaudiaţi şi specialişti îndomeniulpsihologieicopiilorşiadolescenţilor(psiholog,asistentsocial,pedagog).

În cazul cînd se constată că minorul suferă de debilitate mintală,care nu este legată de o boală psihică, instanţa de judecată trebuie sestabilească,dacăelafostpedeplinconştientdesăvîrşireaactelorşivaefectuaprocedurilejudiciareprevăzuteînart.475alin.2CPR”

��

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Bourg, W., Broaderick, R., Flagor, R., Kelly, D., Ervin, D., & Butler, J. AChildInterviewer’sGuidebook. Thousand Oaks, 1999;„Child as a witness. Resource materials.”, Nobody Children Foundation, Warsaw, 2007;Copilulmaltratat:evaluare,prevenire,intervenţie. /red. Ş. Ionescu. – Bucureşti, 2001;Faller, Kathleen Coulborn , Interviewing inChildSexualAbuse, Oxford, New York, 2007Gail S. Goodman & Karen J. Saywitz, Memories of Abuse;Interviewing Children When Sexual Victimization Is Suspected, Child & Adolescent Psychiatric Clinics of North America 645, at 548 , 1994;Guidelines on Investigative Interviewing Guidelines in Cases ofAllegedChildAbuse,American Professional Society on the Abuse of Children, 2002. John E.B.Myers „Evidence in Child Abuse and Neglect Cases”, USA,1997;Killen K. „Copilulmaltratat”,Bucureşti, 1997. Mitrofan N., Zdrenghea V., Butoi T. „Psihologie judiciară”, Bucureşti, 1992Preventing Child Maltreatment: a guide to taking action andgeneratingevidence, WHO, 2006;WorldReportonViolenceandHealth.Geneva, WHO, 2002;Жестокоеобрашениесдетьми.Помошьдетям,пострадавшимот жестокого обршения и их родителям//Под редакцией Сафоновой Т.Я., Цымбала Е.И., Москва; 2001; И.Г. Малкина-Пых «Психология поведения жертвы.Справочникпрактическогопсихолога», Москва, 2006;Рут Соонетс и др. „Недостойноеобращениесдетьми”, Тарту, 2007.

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.9.

10.

11.12.

13.

14.

Publicat de Asociaţia Avocaţilor Americani/Iniţiativa pentru Supremaţia Legii prin intermediul finanţării acordate de către Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID).

Afirmaţiile şi analizele incluse în textul de faţă sunt realizate de către Centrul Naţi-onal de Prevenire a Abuzului faţă de Copii. Comitetul Director al Asociaţiei Avoca-ţilor Americani nu a examinat şi nici nu a autorizat conţinutul documentului. Prin urmare, punctele de vedere exprimate în prezentul text nu trebuie să fie considerate ca reprezentînd politica ABA. Mai mult, nimic din prezentul text nu trebuie fie considerat asistenţă juridică pentru cazuri particulare şi cei care o citesc trebuie să solicite astfel de asistenţă de la propriul jurist. Această publicaţie a fost posibilă datorită susţinerii generoase a poporului american acordată prin Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), în condiţiile Acordului de Coope-rare Asociat Nr. 121-A-00-00-00821-00 şi ale Acordului Principal de Cooperare Nr. ENI-A-00-00-0003-00. Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii este responsabil pentru conţinutul prezentului text care nu reflectă neapărat punctele de vedere ale USAID sau autorităţilor Statelor Unite.

pentru notiţe

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

pentru notiţe

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________