Vikingii sau normanzii au fost comercianți, exploratori și războinici scandinavi care, în perioada 700-

1050, au dominat jumătatea nordică a Europei. După unele izvoare istorice, vikingii ar fi atins chiar

coasta Americii de Nord. Vikingii erau cunoscuți sub numele de varegi, de către slavii de răsărit,

de bizantini și de arabi.

Curajul și cruzimea lor în luptă sunt binecunoscute, însă trebuie menționat că vikingii aveau și

ocupații pașnice, precum comerțul și construirea de așezări (colonizare).

Inițial, vikingii s-au așezat ca agricultori în regiunile de coastă. Mai târziu, folosind superioritatea lor

în construirea corăbiilor și arta navigației, încep să practice pirateria de-a lungul coastelor mărilor,

urcând și pe cursul unor fluvii, fiind numiți "vikingi" între anii 793 și1066. Datorită îndrăznelii lor,

vikingii erau adversari temuți, care prin acțiunile lor de pradă au răspândit teamă și panică în

rândurile populațiilor băștinașe.

Azi[Când?] s-a ajuns la concluzia că vikingii au părăsit regiunile nordice, cu o climă aspră, ca să se

așeze în Europa apuseană, mai bogată și cu o climă mai blândă. Istorisirile despre bogățiile Europei

au atras vikingii, care erau săraci, ducând în nord o viață modestă, aspră.

Deși este răspândită imaginea vikingilor purtând coifuri cu coarne, nu există nicio dovadă istorică a

acestui presupus obicei. În schimb, se știe că alt popor nordic din Epoca Bronzului folosea astfel de

coifuri.[necesită citare]

Vikingii au profitat de conflictele interne din Europa pentru a-și extinde activitatea în alte teritorii,

Astfel, după moartea lui Ludovic cel Pios,împăratul francilor, în 840, fiul său Lothar I a solicitat

sprijinul unei flote vikinge în lupta pentru putere pe care o ducea împotriva fraților săi. Vikingii și-au

dat seama că nobilii franci erau dispuși să le plătească sume bogate pentru a-i împiedica să-i atace,

făcând astfel ținuturile lor o țintă irezistibilă pentru raidurile vikinge.