SINTEZA MASTERAT/ 4 semestre

DISCIPLINA: Istoria relaŃiilor diplomatice ale României cu S.U.A. şi Canada

INTRODUCERE ÎN ISTORIA S.U.A.

Statele Unite ale Americii, prima putere mondială a lumii, ocupă locul patru între Ńările de

pe glob în ceea ce priveşte suprafaŃa (9.518.898. km2) şi locul trei ca populaŃie (290.342.000

locuitori).

Teritoriul actual a fost populat încă din neolitic de triburi de amerindieni. Primii “vizitatori”

europeni au fost vikingii, în jurul anului 1000. În 1492 Cristofor Columb a fost primul care a revelat

Europei existenŃa “Lumii Noi”. Spaniolii, francezii, englezii, olandezii şi suedezii şi-au împărŃit

zonele explorate ale Americii în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Prima aşezare europeană pe

continentul american a fost fondată de spanioli, în Florida, în anul 1565: Sf. Augustin. Colonizarea

sistematică a fost organizată de Anglia. Cea dintâi aşezare engleză a fost întemeiată de 120 de

emigranŃi în Virginia, Jamestown. Între 1607 şi 1733 au luat naştere pe coasta Atlanticului 13

colonii engleze.

Cele 13 colonii nord-americane au ajuns la începutul secolului al XVIII-lea la o mare

prosperitate economică ceea ce a contribuit la crearea între colonişti a unui sentiment al unităŃii de

interese în raport cu imaginea metropolei percepută ca exploatatoare şi discreŃionară. Guvernul

englez se purta faŃă de colonişti ca foştii monarhi absolutişti faŃă de poporul englez luând măsuri şi

decizii care priveau coloniile fără a le consulta.

De aceea coloniile au fost acelea care au declanşat conflictul. Începând din 1767 Anglia a

crescut impozitele asupra coloniilor din America. Prin reprezentanŃii lor în Parlamentul de la

Londra acestea s-au opus refuzând plata. Pe durata a câŃiva ani are loc o confruntare pe acest tărâm

cu guvernul metropolitan. În acest timp se desfăşura în colonii o campanie de protest nord-

americană dirijată de un grup de intelectuali discipoli ai filosofilor luminişti. În 1773 în faŃa

atitudinii de rezistenŃă în creştere a americanilor guvernul englez a optat pentru represiune militară

declarându-i pe colonişti rebeli. Coloniştii au răspuns creând o miliŃie. Conflictul s-a transformat

într-un război revoluŃionar.

Trei ani mai târziu reprezentaŃii coloniilor, reuniŃi la Philadephia, au adoptat DeclaraŃia de

IndependenŃă (4 iulie 1776) în care se regăsesc principiile fundamentale ale filosofiei luministe: toŃi

oamenii s-au născut egali şi sunt purtători de drepturi inalienabile precum viaŃa, libertatea şi

căutarea fericirii şi au dreptul să răstoarne guvernul dacă acesta se opune împlinirii unor astfel de

scopuri.

2 Războiul de independenŃă a durat mult timp şi a fost de o extremă duritate. Trupele engleze

nu i-au putut înfrânge pe colonişti care primiseră şi ajutorul FranŃei. Pacea s-a semnat în 1783 la

Versailles şi a marcat naşterea unei noi naŃiuni: Statele Unite ale Americii.

Ideologia revoluŃionară s-a materializat într-o ConstituŃie ai cărei stâlpi erau principiul

suveranităŃii poporului şi votul universal şi transformau S.U.A. într-un stat federal (uniune) bine

închegat. Textul constituŃiei, concis, conŃinând doar 89 de fraze (4000 de cuvinte), prevedea toate

eventualităŃile. Cele 26 de amendamente adoptate ulterior nu i-au alterat arhitectura iniŃială. Puterea

executivă era exercitată de preşedinte, şef al guvernului, care avea puteri extinse. Legislativul

(Congresul) era un parlament bicameral (Camera reprezentanŃilor şi Senatul) care îmbina principiul

reprezentativităŃii în raport cu mărimea populaŃiei şi numărul statelor. Puterea judecătorească avea

garantată independenŃa sprijinită de inamovibilitate. În cadrul sistemului (federalism) statele

deleagă sau cedează anumite puteri guvernului naŃional în timp ce îşi păstrează puterea în alte

domenii. Preşedintele era ales pe o perioadă de patru ani (tradiŃia a fundamentat ulterior principiul

limitării mandatelor la doar două succesive).

Primul preşedinte a fost liderul militar al revoluŃiei, George Washington (până în 1797).

EvoluŃia S.U.A. după Războiul de IndependenŃă a fost marcată de intrarea în Uniune a

statelor din vest, expansiunea realizându-se ca prelungire a mişcării de emancipare. În spaŃiul nou

încorporat a avut loc procesul de evicŃiune al indienilor, proces care s-a prelungit şi după războiul

civil. Uniunea vastului teritoriu al S.U.A. a fost salvată de progresul căilor de comunicaŃie (prima

cale ferată transcontinentală a fost terminată în 1869). Căile de comunicaŃie au contribuit şi la

naşterea unei conştiinŃe comune.

Ca urmare a dezvoltării mişcării aboliŃioniste, în contextul evoluŃiilor divergente ale

economiei statelor din Nord în raport cu cele din Sud, problema desfiinŃării sclaviei a fost mutată

din plan economic, social şi umanitar în plan constituŃional. Sudiştii pentru care simbolul libertăŃii

era reprezentat de „pierderea definitivă a libertăŃii negrilor” au declanşat războiul civil. Acesta s-a

purtat cu o violenŃă maximă de ambele tabere, a cauzat imense pierderi materiale şi umane şi s-a

soldat cu înfrângerea ConfederaŃiei sudiste şi cu ocuparea statelor acesteia de către trupele nordiste

până în 1877. Sclavia a fost abolită definitiv dar s-a păstrat apartheid-ul.

Prin amploarea şi durata sa Războiul de Secesiune (1861 – 1865) a anunŃat războaiele

secolului XX.

După 1880 în istoria S.U.A. a început o perioadă în care rolul principal l-a ocupat goana

după profit, o evoluŃie conformă concepŃiei liberale despre rolul statului şi despre iniŃiativa

individuală. Perioada până la primul război mondial a fost caracterizată de avântul demografic (92

de milioane de locuitori în 1910) şi de o emigraŃie masivă din sudul (Italia) şi estul ( polonezi, ruşi,

3 evrei) Europei. Odată cu dispariŃia “frontierei” (atingerea litoralului Pacificului şi ocuparea

teritoriului) tipul uman al “pionierului” s-a sublimat în cel al inovatorului, inventatorului.

Politica externă a S.U.A. după Războiul de IndependenŃă a avut drept caracteristică

respingerea permanentă a intervenŃiei americane pe continentele americane, un exemplu în acest

sens fiind războiul dintre FranŃa şi Mexic (1862-1867).

În ultimul deceniu al secolului al XIX-lea s-a născut un început de imperialism american

determinat de interesele oamenilor de afaceri pentru noi pieŃe externe. Acest imperialism incipient

s-a împletit cu idealismul inerent caracterului naŃional, cu teoriile referitoare la rolul civilizator al

S.U.A. datorită superiorităŃii morale, cu teoriile privind supremaŃia maritimă şi cu anticolonialismul

tradiŃional.

Primul pas al expansiunii peste pacific a fost anexarea Hawaiului în 1898. A urmat primul

război imperialist, Războiul hispano-american (1898), care a pus capăt stăpânirii spaniole în

Caraibe (Cuba şi Puerto Rico) şi în Pacific (Filipine şi Guam). Cu toată opoziŃia unei minorităŃi

S.U.A. au ajuns la statutul de mare putere imperialistă. În 1930 au provocat secesiunea Panama de

Columbia şi au preluat construcŃia canalului care a devenit zonă a S.U.A. (1914).

După trei ani de neutralitate S.U.A. au intervenit (1917) de partea Antantei datorită

acŃiunilor Germaniei în ceea ce priveşte războiul submarin şi a încercării de a-şi alia Mexicul

împotriva vecinului din Nord. Corpul expediŃionar american, sub comanda generalului John J.

Pershing, numărând un milion de soldaŃi, a suferi pe parcursul a şase luni de luptă pierderi

însumând 50.000 de morŃi. IntervenŃia directă a S.U.A. pe continentul european a marcat accederea

acestora la statutul de mare putere mondială.

Congresul american a respins viziunea preşedintelui W. Wilson asupra Tratatului de Pace şi

a organizării Ligii Na Ńiunilor. Ca urmare S.U.A. nu au semnat Tratatul de la Versailles şi au refuzat

să intre în Societatea NaŃiunilor care astfel a rămas cu o putere şi o influenŃă limitată pe arena

mondială.

Politica externă în perioada interbelică a fost caracterizată de “izolaŃionism” faŃă de

problemele europene şi de ”intervenŃionism” în America Latină concomitent cu promovarea în

cadrul relaŃiilor internaŃionale a ideii de păstrare a păcii prin dezarmare şi scoaterea în afara legii a

războiului (Pactul Briand-Kellog - 1928). În anul 1921 administraŃia Harding a semnat tratatele de

pace cu Germania, Austria şi Ungaria şi a trimis observatori la Societatea NaŃiunilor.

EvoluŃia interbelică a economiei S.U.A. A fost marcată de boom economic în anii ´20

(Coolidge Prosperyty) când industria a luat avânt , procentul de urbanizare s-a accentuat, marile

afaceri şi corporaŃii au prosperat, modul de viaŃă s-a modificat. Criza economică din perioada 1929-

1933 a fost depăşită prin politica “New Deal” promovată de preşedintele franklin Delano Roosevelt

(ales de patru ori: 1932, 1936, 1940, 1944 în funcŃie).

4

În planul politicii externe “izolaŃionismul” a continuat să funcŃioneze până la izbucnirea

celui de al doilea război mondial. În 1939 S.U.A. şi-au proclamat neutralitatea care însă a avut o

componentă favorabilă Angliei, Chinei şi U.R.S.S.

Ca urmare a atacului japonez din decembrie 1941 S.U.A. au intrat în război împotriva

Japoniei, Germaniei şi aliaŃilor lor. S.U.A. au avut contribuŃia decisivă la victoria aliaŃilor împotriva

forŃelor Axei. Ultimul act al războiului care a demonstrat puterea S.U.A. au fost bombardamentele

atomice de la Hiroşima şi Nagasaki în urma cărora Japonia a capitulat (2.09.1945). Pierderile

înregistrate de armata S.U.A. au numărat 292.000 de militari morŃi şi 671.000 de militari răniŃi.

S.U.A. au jucat un rol esenŃial în crearea O.N.U. (26.06.1945 - San Francisco) care urma să

aşeze relaŃiile internaŃionale pe baze noi. ContradicŃiile dintre S.U.A. şi U.R.S.S. şi aliaŃii lor au

condus însă la declanşarea “războiului rece”. RelaŃiile internaŃionale în epoca postbelică au fost

condiŃionate de confruntarea între cele două superputeri.

S.U.A. au pus bazele unor alianŃe militare: N.A.T.O. (1949), A.N.Z.U.S. (1951), S.E.A.T.O.

(1954), C.E.N.T.O. (1955) şi au condus la scară planetară lupta forŃelor anticomuniste.

Astăzi S.U.A. reprezintă prima putere industrială a lumii şi principala putere militară.

S.U.A. se consideră investite cu misiune de propagare a idealurilor libertăŃii şi democraŃiei

influenŃând întreaga omenire prin exportul propriului mod de viaŃă şi al propriilor valori morale.

SCURTĂ ISTORIE A RELA ȚIILOR ROMÂNIEI CU STATELE UNITE ALE

AMERICII

Primele informaŃii despre Lumea Nouă sunt vehiculate în cultura română la confluenŃa

dintre secolele al XVI-lea şi al XVII-lea prin lucrările cărturarilor şi cronicarilor. Astfel o primă

menŃiune despre continentul nord-american apare în lucrarea lui Johannes Honterus din Braşov,

„Rudimenta cosmografica” pusă în circulaŃie în anul 1530. Ulterior în scrierile cronicarilor Miron

Costin, Nicolae Costin, Radu Popescu şi Dimitrie Cantemir sunt inserate menŃiuni despre lumea

continentelor americane. În secolul al XVIII-lea informaŃiile privind America se înmulŃesc în cărŃile

din epocă, apărând, în 1795, o lucrare aparŃinând lui Gherasim, arhidiaconul Mitropoliei din Iaşi,

„ Istoria Americii”.

Începând cu secolul XVIII apar informaŃii despre romani în publicistica şi literatura

americană în primul rând prin intermediul unor traduceri. Prima de acest fel a apărut în anul 1721 la

Boston.

La începutul secolului al XIX-lea apar în Statele Unite lucrările unor călători americani în

care se fac referiri la łările româneşti.

5 Primul român, atestat documentar, care a trecut Atlanticul a fost Damian Samoilă care a

devenit discipol a lui Benjamin Franklin ce îl amintea în corespondenŃa sa la 1748.

Conform datelor existente se presupune că în jurul anului 1850 existau în S.U.A.

aproximativ 50-100 de persoane emigrate din spaŃiul românesc. Cei mai mulŃi dintre proveneau din

grupul revoluŃionarilor paşoptişti transilvăneni.

Războiul civil american (1861-1865) a fost prilejul cu care mai mulŃi români s-au făcut

cunoscuŃi: Eugen Alcaz, Nicolae Dunca, Eugen Ghica şi Gheorghe (George) PomuŃ.

Gheorghe PomuŃ (31 mai 1818-12 octombrie 1882) s-a născut într-o familie modestă la

Giula nu departe de actuala frontieră dintre România şi Ungaria. CalităŃile intelectuale înnăscute

i-au permis, cu ajutorul unor burse, să parcurgă treptele educaŃiei şcolare până la cel superior. A

început să se pregătească pentru cariera militară la Viena desăvârşindu-le la academia militară

franceză de la Saint Etienne. A trăit o vreme şi în Italia. A participat la evenimentele revoluŃionare

paşoptiste din Ungaria activând cu gradul de căpitan în armata maghiară remarcându-se în cadrul

unor acŃiuni militare.

După înfrângerea revoluŃiei, în cadrul unui grup de revoluŃionari maghiari, a emigrat în

America ajungând la New York. Ulterior a ajuns în Vest, în zona viitorului stat Iowa fiind unul

dintre fondatorii aşezării New Buda alături de tovarăşii săi de pribegie. A dobândit o avere

însemnată având, printre altele, o proprietate de câteva sute de hectare. În data de 15 martie 1855

PomuŃ a devenit cetăŃean cu drepturi depline al Statelor Unite ale Americii.

O dată cu izbucnirea războiului civil american destinul lui Gheorghe PomuŃ s-a împletit

strâns cu desfăşurarea acestuia. El a fost acceptat ca voluntar, cu gradul de locotenent, în

Regimentul 15 infanterie din statul Iowa care număra peste 1000 de soldaŃi şi 37 de ofiŃeri. Datorită

calităŃilor sale a urcat treptele ierarhiei militare mai întâi în cadrul regimentului în care s-a înrolat

fiind rănit în bătălia de la Shiloh. Ulterior a ocupat o funcŃie importantă la nivelul comenzii

Regimentului 17 după care a revenit, în august 1864, în regimentul în care îşi începuse cariera pe

care l-a condus în cadrul bătăliei de la Atlanta având gradul de locotenent-colonel. Pentru

capacităŃile sale dovedite în funcŃii de comandă a primit aprecieri de la unii din cei mai cunoscuŃi

generali ai armatei nordiste precum generalii Sherman sau Ulisses Grant, viitor preşedinte al

Statelor Unite. La 13 martie 1865 a fost promovat la gradul de general şi a defilat în fruntea

regimentului său la parada militară de la Washington organizată la 24 mai 1865 în cinstea victoriei

Nordului. După război a locuit o perioadă în Texas unde a dobândit o importantă avere.

În anul 1866 preşedintele Andrew Johnson i-a solicitat colaborarea în calitate de diplomat

fiind recomandat pentru aceasta de calităŃile personale, de cariera sa militară, de succesul în afaceri

şi de faptul că vorbea opt limbi străine. El a fost numit consul al S.U.A. la Sankt Petersburg (16

6 februarie 1866) calitate pe care a deŃinut-o sub mandatele a trei preşedinŃi, caz unic în analele

diplomaŃiei americane.

Ca diplomat el a contribuit decisiv la achiziŃionarea teritoriului Alaska de către guvernul

american, în 1867, cu suma de 7,2 milioane de dolari. A fost promovat la rangul de consul general,

în 1874, de preşedintele Rutherford B. Hayes, succesorul lui Grant care, în semn de omagiu, la

terminarea mandatului său, îi făcuse o vizită la reşedinŃa din oraşul de pe malurile Nevei. După

unele surse Gheorghe PomuŃ a renunŃat la cariera diplomatică dar nu a revenit în Statele Unite

continuând să trăiască la Petrograd unde a şi murit, la 12 octombrie 1882, în condiŃii neelucidate. A

fost înmormântat în cimitirul de la Smolensk. Averea sa s-a pierdut şi din lipsa unor descendenŃi

direcŃi. În 1913 statul american a promovat o iniŃiativă legislativă conform căreia rămăşiŃele sale

pământeşti urmau a fi transferate în S.U.A. şi depuse în cimitirul Arligton dar izbucnirea primului

război mondial a împiedicat această acŃiune. (Ibidem, p. 220)

Ca un tribut adus rolului jucat de Gheorghe PomuŃ în istoria S.U.A. în anul 1944 o navă a

marinei militare americane a fost botezată cu numele său (a fost în serviciu până în 1970) iar la 14

august 2004 o statuie a eroului american de origine română a fost dezvelită în curtea catedralei

Adormirea Maicii Domnului din Cleveland, Ohio.

Interesul Departamentului de Stat pentru zona economică a Principatelor s-a evidenŃiat încă

din anul 1839 când consulul S.U.A. la Constantinopol, John Porter Brown, recomanda într-un

raport crearea unui vice-consulat pe teritoriul acestora.

În anul 1843 a fost atestat, la Brăila, primul vas american care a ancorat într-un port

românesc. Acest moment marchează începutul relaŃii comerciale româno-americane.

1848 a fost anul când preocuparea opiniei publice nord-americane pentru realităŃile din

Europa centrală şi soarta naŃiunilor din această zonă a atins cote maxime. În ceea ce îi privea pe

români şi drepturile lor disputa din presa americană a fost iniŃiată de articolele profesorului Francis

Bowen care au prezentat obiectiv şi corect obiectivele luptei revoluŃionarilor conduşi de Avram

Iancu.

RevoluŃia de la 1848/1849 a fost momentul care a prilejuit primele contacte politice directe

în cadrul relaŃiilor bilaterale româno-americane.

După înfrângerea revoluŃiei de la 1848 a avut loc emigrarea în S.U.A. a unui prim grup de

revoluŃionari români participanŃi la revoluŃia din Transilvania în cadrul grupului de revoluŃionari

europeni care au părăsit continentul european plecând în exil.

InstituŃionalizarea relaŃiile româno-americane a avut loc la data de 29 ianuarie 1850 când

s-a deschis la GalaŃi primul oficiu consular cu rang de viceconsulat al S.U.A. pe teritoriu

românesc. Vice consul onorific a fost numit negustorul Anton Negroponte.

7 Din ce în ce mai conştienŃi de rolul pe care S.U.A. îl jucau în politica occidentală românii au

făcut eforturi să atragă şi sprijinul acestora în problema Unirii care devenise o preocupare

dominantă în Principate după 1853.

Astfel, Caroll Spence, ministru S.U.A. pe lângă Poartă în perioada 1854-1857, a devenit un

sprijinitor al cauzei unirii românilor. Caroll Spence a efectuat o vizită în Principate în mai-iunie

1857 sosind la Bucureşti în ziua de 5 mai. A fost prima vizită a unui diplomat american în funcŃiune

pe teritoriul Principatelor române. În viziunea diplomatului american sprijinirea Unirii era un act

de justiŃie. Ralierea diplomatului american la cauza Unirii s-a soldat, la cererea românilor aflaŃi în

exil la Constantinopol, cu intervenŃia făcută pe lângă autorităŃile otomane în favoarea repatrierii lor.

Urmare a interesului crescut pentru zona Principatelor, la 30 martie 1858, James Buchanan,

preşedintele Statelor Unite ale Americii, a numit la GalaŃi primul consul american în persoana lui

Henry T. Romertze, cetăŃean american de origine română. Această numire poate fi considerată data

oficială a stabilirii relaŃiilor consulare româno-americane.

La 10 noiembrie 1859 Henry T. Romertze şi-a prezentat scrisorile de acreditare

Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la Floreşti.

Al. I. Cuza a exprimat dorinŃa Principatelor Unite de a „întreŃine relaŃii prieteneşti” cu

poporul american şi de a încheia un trata comercial de comerŃ şi navigaŃie, înaintând un proiect în

acest sens, dar şi un tratat de asistenŃă militară din partea Statelor Unite. Conform proiectului părŃile

urmau să se angajeze „să nu acorde altor naŃiuni în materie de comerŃ şi de navigaŃie nici o favoare

deosebită pe care nu ar avea-o părŃile contractante ale acestui tratat”. Într-un articol separat, secret,

se solicita protecŃia marinei S.U.A. pentru vasele sub pavilionul Principatelor Unite. Textul

proiectului de tratat arăta preocuparea părŃii române de a-şi asigura cooperarea şi sprijinul S.U.A. în

tânărului stat român.

OpoziŃia PorŃii şi disensiunile dintre celelalte puteri protectoare ale Principatelor Unite au

făcut ca proiectul să eşueze. condiŃii care să nu lezeze interesele

Până în anul 1878 Statele Unite au continuat să acrediteze consulii de la GalaŃi şi Bucureşti

prin intermediul LegaŃiei lor de la Constantinopol. AutorităŃile române nu au împiedicat activitatea

consulilor americani dar au refuzat să recunoască acreditarea diplomatică otomană (exaequaturul)

subliniind astfel independenŃa Principatelor în această materie.

În perioada 1860 - 1862 a funcŃionat în calitate de consul al S.U.A. în Principate Charles F.

Longdon, cărui i-a urmat F. Wipperman (1863 - 1865) şi Oscar Malmaras (1865 - 1867).

După evenimentele care au avut loc în Principate în februarie 1866, despre care ziarul New

York Times a informat opinia publică americană, la 20 iunie 1866 a fost numit primul consul

american cu reşedinŃa permanentă la Bucureşti, Louis I. Czapkay (până in 1870).

8 Principele Carol I a continuat politica predecesorului său faŃă de relaŃia cu Statele Unite

existând din partea domnitorului un interes particular in direcŃia încheierii unor contracte

comerciale privind procurarea de armament de provenienŃă americană.

În anul 1868 a avut loc prima vizită a unei delegaŃii oficiale române în S.U.A. Scopul vizitei

a fost acela al procurării de arme pentru armata română, in special fiind procurate puşti „Peabody”.

DelegaŃia condusă de maiorul Nicolae Dabija a reuşit să încheie o serie de contracte cu casele

producătoare de armament americane pentru înzestrarea armatei române.

Opinia publică americană a fost permanent informată de evenimentele în legătură cu

Războiul de IndependenŃă al României de un număr mare de ziarişti americani aflaŃi în zonă in

cursul anului 1877 care au trimis corespondenŃe pentru „New York Times”, „New York Herald”,

„Boston Morning Journal” şi„North American Review”. În acelaşi timp guvernul american era

informat despre evenimente de către consul general din România, Adolph Stern care sprijinea

entuziasmat acŃiunea statului român.

În mai 1878 a fost numit un nou consul american în România, Timothy C. Smith, primul

numit direct după obŃinerea IndependenŃei. La 4 octombrie 1878 acesta a fost primit în audienŃă de

Carol I căruia i-a înmânat o scrisoare din partea Preşedintelui Rutherford B. Hayes conŃinând

felicitări cu prilejul obŃinerii independenŃei de stat, un prim pas spre recunoaşterea acesteia de către

S.U.A. care îşi coordonau această acŃiune diplomatică cu puterile europene precum Marea Britanie,

FranŃa şi Germania care condiŃionau această recunoaştere de o serie de clauze politice.

La 11 iunie 1880 guvernul american a acreditat ca reprezentant pe lângă guvernul lui Carol I

pe Eugen Schuyler în calitate de Agent Diplomatic şi Consul General al S.U.A. în România. Acesta

a fost primul diplomat american de carieră numit în România. Data numirii sale marchează

momentul stabilirii relaŃiilor diplomatice bilaterale.

În documentul de acreditare remis suveranului român S.U.A. menŃionau recunoaşterea

deplină a suveranităŃii şi independenŃei României. Se mai preciza că S.U.A. considerau

reprezentanŃa lor diplomatică din România „ca o legaŃie”.

Tot în anul 1880 a fost trimisă în S.U.A. prima misiune diplomatică română condusă de

colonelul Sergiu Voinescu cu misiunea specială de a notifica independenŃa de stat a României. El a

sosit la Washington venind de la Rio de Janeiro unde îndeplinise aceeaşi misiune pe lângă

Împăratul Braziliei, Pedro al II-lea.

La Washington a fost primit, la 17 noiembrie, de secretarul de stat William M. Evarts şi, la

18 noiembrie, de preşedintele Rutheford B. Hayes. Sergiu Voinescu a fost, aşadar, primul diplomat

român primit oficial de un preşedinte american.

La 20 noiembrie 1880, printr-o scrisoare oficială Guvernul S.U.A. a confirmat deplina

recunoaştere a independenŃei şi suveranităŃii României.

9 Eugen Schuyler şi-a prezentat oficial scrisorile de acreditare lui Carol I în funcŃia de

Însărcinat cu Afaceri şi Consul General în România, la 25 ianuarie 1881.

În contextul evoluŃiei ascendente a relaŃiilor diplomatice româno-americane la 11 aprilie

1881 a fost semnat la Bucureşti Tratatul de ComerŃ şi NavigaŃie între S.U.A. şi România (care în

cele din urmă nu a fost ratificat de Parlamentul României).

Aprobată în 1881 ConvenŃia Consulară dintre România şi S.U.A. a fost promulgată în 1883

prin Decret regal ( a rămas în vigoare până în decembrie 1941)

În evoluŃia relaŃiilor diplomatice româno-americane anul 1891 a marcat momentul în care în

fruntea legaŃiei americane din România a fost numit un trimis extraordinar şi un ministru

plenipotenŃiar. Primul acreditat în această calitate a fost A. London Snowden. Scopul principal

urmărit de diplomaŃii americani acreditaŃi în România era acela de a dezvolta raporturile comerciale

cu România şi cu Ńările răsăritene.

Acest scop s-a dovedit însă greu de atins în condiŃiile în care reprezentanŃii diplomatici

americani se succedau la intervale foarte scurte (12 diplomaŃi între 1894 şi 1914). În această

perioadă relaŃiile dintre cele două state s-au concretizat doar în câteva convenŃii care au avut însă un

caracter limitat.

Perioada cuprinsă între 1900 şi 1914 a fost marcată în planul relaŃiilor bilaterale, pe lângă

aspectele sub raport diplomatic menŃionate anterior, de o serie de factori. Sub aspect economic este

de menŃionat diversificarea relaŃiilor comerciale şi creşterea investiŃiilor americane în România mai

ales în industria petrolieră (compania „Standard Oil” în special)

Sub raport politic perioada a fost marcată de unele tensiuni apărute în urma emigrării masive

a evreilor români în S.U.A. (70-80.000 între 1884-1915)

De asemenea, în ceea ce priveşte statutul internaŃional al celor două state trebuie subliniată

plasarea lor într-o situaŃie asemănătoare, până în anul 1916 ambele adoptând statutul de neutralitate

în cadrul primei mari conflagraŃii mondiale.

Tot în această perioadă a avut loc şi o emigrare masivă a cetăŃenilor de etnie română în S.U.A. şi s-

au consolidat comunităŃile româneşti din această Ńară ceea ce a influenŃat pozitiv evoluŃia

raporturilor româno-americane.

Primul Război Mondial a contribuit la intensificarea legăturilor diplomatice bilaterale dintre

România şi S.U.A.

În evoluŃia pozitivă a relaŃiilor bilaterale un rol important l-a jucat Charles J. Vopicka, trimis

extraordinar şi ministru plenipotenŃiar al S.U.A. în România între 1913 şi 1920. In perioada în care

a activat în România a fost un susŃinător al luptei românilor pentru desăvârşirea unităŃii naŃionale.

10 Problema naŃională a fost principala componentă a relaŃiilor bilaterale româno-americane în

perioada 1916-1918. Începând cu 1917 România şi S.U.A., ambele după o perioadă de neutralitate,

s-au aflat în aceeaşi tabără, a Antantei, în cadrul primului război mondial.

Lansarea la 22 ianuarie 1917 a programului preşedintelui Wilson a „păcii fără victorie”

(„Peace without victory”) a fost privit cu unele rezerve de reprezentanŃii guvernamentali români

datorită unor aspecte confuze în problema restaurării teritoriale şi la faptul că nu se prevedea

posibila dezmembrare a Imperiului austro-ungar iar România fusese neglijată atunci când se

trecuseră în revistă statele ce ridicau problema restaurării.

Intrarea S.U.A. în război de partea Antantei, la 6 aprilie 1917 a fost întâmpinată cu bucurie

şi speranŃă de autorităŃile române care au văzut în acest fapt o garanŃie în plus în ceea ce privea

rezolvarea problemei unităŃii naŃionale.

În aprilie 1917 Marele Cartier General al armatei române a trimis în S.U.A. o delegaŃie

compusă din preotul Vasile Lucaciu, căpitanul Vasile Stoica şi preotul Ion MoŃa. Guvernul român a

ales formula unei misiuni neoficiale şi componenŃa delegaŃiei (doi ardeleni şi un bucovinean)

demonstra intenŃia de a reprezenta pe românii din teritoriile aflate sub stăpânirea Austro-Ungariei.

Scopul „misiunii naŃionale patriotice române” (titulatura oficială a delegaŃiei) era acela de a

face cunoscute opiniei publice americane idealurile naŃionale româneşti şi pentru a organiza, din

rândurile emigranŃilor români, o legiune de voluntari pentru frontul din FranŃa.

Membrii delegaŃiei române au avut întrevederi cu secretarul de stat, cu ministrul de război al

S.U.A., cu fostul preşedinte Theodore Roosevelt. De asemenea delegaŃia a participat la o serie de

întruniri publice în oraşe în care erau concentraŃi emigranŃi transilvăneni: Cleveland, Detroit,

Youngstown şi Trenton şi au Ńinut şi o serie de conferinŃe în numeroase alte oraşe prezentând

problematica luptei românilor pentru desăvârşirea unităŃii naŃionale. Din această perspectivă

misiunea a avut un rol pozitiv marcând începutul unei ample activităŃi de informare a opiniei

publice americane asupra problemelor teritoriilor româneşti aflate sub ocupaŃie străină.

RelaŃiile diplomatice bilaterale româno-americane au evoluat în perioada primului război

mondial în condiŃii asimetrice având în vedere lipsa unei reprezentanŃe româneşti cu rang

echivalent, de legaŃie, la Washington.

La 6 august 1917 Consiliul de Miniştrii a aprobat referatul prin care Ion I.C. Brătianu

propunea înfiinŃarea legaŃiei din S.U.A. autorizându-l să supună regelui Ferdinand proiectul de

decret.

Departamentul de Stat a agreat numirea doctorului Constantin Angelescu în calitate de

ministru plenipotenŃiar şi trimis extraordinar.

Constantin Angelescu si-a prezentat scrisorile de acreditare preşedintelui Woodrow Wilson

la 15 ianuarie 1918. Cu acest prilej diplomatul român si-a exprimat speranŃa că participarea S.U.A.

11 la război va ajuta şi lupta României pentru libertate şi unitate. Preşedintele american a subliniat

importanŃa deschiderii legaŃiei României pentru dezvoltarea relaŃiilor bilaterale şi a reiterat sprijinul

Statelor Unite pentru popoarele care luptă pentru libertate şi integritate.

Ca urmare a înfiinŃării legaŃiei au fost înfiinŃate şi un consulat general la New York, un

consulat la Chicago şi un consulat la Washington.

Deschiderea primei legaŃii a României la Washington, după 36 de ani de la deschidere celei

americane în Bucureşti, a reprezentat un moment foarte important în cadrul relaŃiilor bilaterale,

reprezentarea diplomatică a celor două Ńări devenind simetrică ceea ce s-a reflectat pozitiv în

dezvoltarea cooperării în perioada următoare.

ConferinŃa de Pace de la Paris a marcat o intensificare a relaŃiilor diplomatice româno-

americane. Totuşi, trebuie remarcat faptul că aceste relaŃii au oscilat permanent, pe parcursul

desfăşurărilor lucrărilor conferinŃei, între momente de apropiere şi momente de răceală, între

optimism şi deziluzie. Momentele tensionate au fost cel mai adesea generate de poziŃia S.U.A. faŃă

de tratatul încheiat de Antantă cu România la intrarea acesteia în război în raport cu care acestea nu

se simŃeau obligate, de problemele în legătură cu aspectele teritoriale şi cu statutul minorităŃilor (în

special al celei evreieşti) în cadrul României reîntregite şi mai ales, aşa cum aprecia în ianuarie

1919 Ion I.C. Brătianu, „din cauza ideologiei şi a necunoaşterii” care ar fi caracterizat contribuŃia

americană la desfăşurarea conferinŃei.

În contextul oferit de conferinŃă în luna martie au avut loc la Paris contacte oficiale directe la

nivel înalt româno-americane. Regina Maria s-a întâlnit cu membrii delegaŃiei americane şi, la 11

aprilie 1919, cu preşedintele Woodrow Wilson. În cadrul convorbirilor regina a încercat să

influenŃeze favorabil atitudinea S.U.A. faŃă de revendicările cu privire la drepturile teritoriale

istorice ale României susŃinute de Ion I. C. Brătianu. Întâlnirea cu preşedintele american s-a soldat

cu un eşec.

În cadrul ConferinŃei de Pace de la Paris, la 22 aprilie 1919, a avut loc prima întâlnire din

cadrul relaŃiilor bilaterale între şefii de guverne ale României şi S.U.A. Întrevederea dintre Ion I. C.

Brătianu şi Woodrow Wilson a durat 15 minute şi s-a abordat doar problema graniŃei din zona

Banatului, şeful delegaŃiei române solicitând sprijinul Statelor Unite în această problemă.

Preşedintele american a cerut formularea în scris a punctului de vedere românesc Ionel Brătianu

trimiŃând în aceeaşi zi un memoriu privitor la problema Banatului. IntervenŃia pe această chestiune

nu a avut însă efect.

Din seria celor cinci tratate semnate în cadrul ConferinŃei de Pace de la Paris care au

recunoscut noul statut teritorial şi graniŃele României, Statele Unite ale Americii au semnat doar

patru: Tratatul de la Saint Germain-en-Lay cu Austria (care recunoştea unirea Bucovinei cu

România), semnat de S.U.A. la 9 decembrie 1919; Tratatul de la Neuilly cu Bulgaria (care

12 reconfirma frontiera romano-bulgară din 1913), semnat de S.U.A. la 27 noiembrie 1919; Tratatul de

Pace de la Trianon cu Ungaria (care recunoştea unirea Transilvaniei cu România), semnat de

S.U.A. la 4 iunie 1920; Tratatul de la Sèvres semnat, la 10 august 1920, cu guvernul turc (care

consfinŃea destrămarea Imperiului Otoman).

Cu toate că a fost incomplet, sprijinul acordat de S.U.A. prin sancŃionarea unor tratate care

consfinŃeau desăvârşirea unităŃii naŃionale a României a constituit un element fundamental al

relaŃiilor romano-americane din perioada primei conflagraŃii mondiale si o premisa favorabila

evoluŃiei acestora în perioada următoare.

În perioada interbelica (1920-1939) relaŃiile romano-americane s-au desfăşurat la un nivel

scăzut datorită, pe de o parte, izolaŃionismului care a marcat politica externă a S.U.A. iar, pe de altă

parte, politicilor economice liberale concretizate în Legea minelor, adoptată în anul 1924,

considerată de partea americană ca aducând prejudicii intereselor sale economice din România.

Ca aspecte pozitive in evoluŃia relaŃiilor bilaterale trebuie menŃionate prezenŃa crescută a

marilor companii americane pe piaŃa românească şi o creştere a schimburilor culturale bilaterale.

În perioada interbelică au fost acreditaŃi în fruntea legaŃiei române de la Washington, ca

trimişi extraordinari şi miniştrii plenipotenŃiari, Anton Bibescu (1921- 1926); Gheorghe Gh.

Cretzianu (1926-1929); Carol A. Davila (1929-1938); Radu Irimescu (1938-1940).

Ca trimişi extraordinari şi miniştrii plenipotenŃiari ai S.U.A. la Bucureşti au funcŃionat în

această perioadă: Peter Augustus Jay (1921-1925); William S. Culbertson (1925-1928); Charles S.

Wilson (1928-1933); Alvin M. Owlsey (1933-1935); Leland Harrison (1935-1937); Franklin Mott

Gunther (1937-1941).

Sub aspect economic trebuie menŃionată încheierea, în iulie 1930, contractului cu trustul

american „International Telephone and Telegrph Corporation” (ITT) conform căruia acesta se

obliga, în condiŃiile legii votate de parlamentul român, să creeze un serviciu de telefonie modern şi

complet iar la Bucureşti s-a prevăzut construirea Palatului Telefoanelor (după modelul zgârie

norilor americani).

Tot în acelaşi an a fost încheiată „ConvenŃia comercială provizorie dintre România şi

S.U.A.”, care a intrat în vigoare de la 1 septembrie, în baza căreia cele două state îşi acordau

reciproc tratamentul naŃiunii celei mai favorizate în materie de comerŃ şi navigaŃie şi care a rămas

valabilă până după ce de al Doilea Război Mondial, când, în anul 1951, a fost denunŃată de guvernul

S.U.A.

Pe lângă „ITT”, în perioada interbelica au mai fost prezente în România o serie de alte

companii americane precum „Standard Oil”, „Ford Motor Co.”, „Bethlehem Steel Corp.”, „The

Chase National Bank”, „I.B.M.”.

13 Printre produsele fabricate în S.U.A. prezente pe piaŃa românească un loc important îl

ocupau autoturismele, camioanele şi autobuzele. În 1929, 68% din totalul automobilelor care

circulau în România (29079) erau de fabricaŃie americană. La fel 90% din autobuze, 60% din

camioane şi 10% din motociclete.

Un moment important în istoria relaŃiilor bilaterale l-a constituit vizita în Statele Unite lui

Nicolae Iorga (între 27 ianuarie-6aprilie 1930) care a contribuit, în special, la întărirea legăturilor cu

Ńara de origine a românilor stabiliŃi în marele stat de peste ocean. În „Scrisorile către românii din

America” istoricul Nicolae Iorga a făcut consideraŃii asupra raporturilor generale româno-americane

subliniind contribuŃia pe care diaspora românească o putea avea asupra dezvoltării acestor relaŃii şi

la mai buna cunoaştere a României în S.U.A.

Sub aspectul diplomaŃiei culturale perioada interbelică a mai fost marcată de turneele

întreprinse de George Enescu în S.U.A. în anii1923, 1924, 1925, 1926, 1929 şi 1930 devenind astfel

„cel mai popular şi mai cunoscut artist şi om de cultură din România”. Tot în domeniul artistic

trebuie menŃionată activitatea lui Constantin Brâncuşi în Statele Unite care prin expoziŃiile în care

şi-a prezentat creaŃiile artistice a contribuit la evoluŃia artei nonfigurative în spaŃiul american.

La rândul ei România a fost vizitată de o serie de delegaŃii de cadre didactice şi studenŃi din

Statele Unite. Printre personalităŃile care au fost prezente Ńara noastră în această perioadă s-a

numărat generalul Douglas McArthur care a vizitat regimentul 6 Mihai Viteazul.

La 13 septembrie 1920 a fost în fiinŃată la New York societatea „Prietenii României” al

cărui scop era de a dezvolta relaŃiile de prietenie cu România. Ca răspuns la înfiinŃarea acestei

societăŃi care a funcŃionat până la cel de al Doilea Război Mondial, în anul 1926, la Bucureşti s-a

înfiinŃat societatea „Amicii Statelor Unite”.

Din perspectiva colaborării româno-americane în spaŃiul relaŃiilor internaŃionale în perioada

interbelică cel mai important moment l-a reprezentat aderarea României la Pactul Briand-Kellog

(Tratatul de renunŃare la război). La 27 ianuarie Parlamentul român a ratificat Tratatul care, aşa

cum se arăta în expunerea de motive a legii de ratificare, corespundea intereselor poporului român

şi era în concordanŃă cu „Pactul SocietăŃii NaŃiunilor şi cu celelalte convenŃii de siguranŃă încheiate

de statul român”.

Un moment semnificativ în istoria relaŃiilor bilaterale de la sfârşitul perioadei interbelice l-a

reprezentat participarea României la ExpoziŃia Universală de la New York (1939-1940) unde la 6

mai 1939 s-a deschis „Pavilionul românesc”.

Ca urmare a reorientărilor suferite de politica externă a statului român începând cu

septembrie 1940 guvernul S.U.A. a decis îngheŃarea fondurilor româneşti din Statele Unite

considerând România ca un stat ocupat odată cu intrarea, la 10 octombrie, a trupelor germane pe

14 teritoriul său deşi acest lucru se petrecuse cu acordul guvernului român. Fondurile româneşti

îngheŃate în S.U.A. se ridicau la valoarea de 50.847.000 de dolari.

La 22 iunie 1941 România a intrat în război alături de Germania împotriva U.R.S.S. La data

de 16 iulie 1941 guvernul român a retras exequaturul membrilor legaŃiei S.U.A. care se ocupau de

probleme consulare invocând obligaŃiile reieşite din Pactul Tripartit. În acelaşi timp în plan

diplomatic guvernul român a făcut eforturi pentru a explica părŃii americane poziŃia României. La 4

septembrie 1941 guvernul român a transmis guvernului american prin intermediul legaŃiei de la

Washington o declaraŃie. În cadrul acesteia se preciza că intrarea României în război alături de Axă

s-a făcut pentru recuperarea teritoriilor anexate de U.R.S.S. în iunie 1940. Se mai preciza, de

asemenea, că depăşirea Nistrului s-a făcut din motive strategice şi militare.

La 12 decembrie 1941 România a declarat război Statelor Unite ale Americii.

DeclaraŃia de război a avut ca efect ruperea relaŃiilor diplomatice româno-americane

imprimându-se, astfel, un curs nefiresc în evoluŃia preponderent pozitivă a colaborării bilaterale de

până în acel moment.

Congresul S.U.A. a recunoscut la 5 iunie 1942 starea de război între Statele Unite ale

Americii şi România iar preşedintele Franklin Delano Roosevelt a semnat la 6 iunie rezoluŃia prin

care starea de război a fost instituită oficial.

La 12 iunie 1942 s-a desfăşurat primul atac al aviaŃiei americane asupra instalaŃiilor

petroliere din zona Ploieşti. Raidurile aeriene au continuat sporadic în anii 1942 şi 1943 şi s-au

intensificat semnificativ în anul 1944. Conform datelor estimate în anul 1945 de Marele Stat Major

valoarea pierderilor înregistrate în urma raidurilor aeriene a depăşit cifra de 192 miliarde lei,

numărul victimelor a fost de 15562 (din care 7693 de morŃi) iar a imobilelor distruse sau avariate a

fost de 47344 (din care 46532 locuinŃe particulare). Nu s-a putut, evident, cuantifica vreodată

efectul acestor bombardamente, care au însumat 1045 de ore de alarmă, asupra psihicului

populaŃiei.

La 23 august 1944 România a ieşit din alianŃa cu puterile Axei şi s-a alăturat coaliŃiei

NaŃiunilor Unite acceptând armistiŃiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi S.U.A.

În condiŃiile în care avusese loc înŃelegerea dintre Stalin şi Churchill cunoscută sub numele

de „acordul de partaj” prin care România intra în sfera de influenŃă sovietică Statele Unite care au

considerat fără valoare acest acord au deschis la Bucureşti la 29 octombrie 1944 Misiunea Politică

S.U.A. separat de reprezentarea prin Comisia Aliată de Control.

Raporturile bilaterale în perioada „Războiul Rece” au fost dominate de logica raporturilor

instaurate între cele două sisteme politico-militare opuse. Pe de o parte politica americană față de

România a trebuit să țină cont de înțelegerile dintre aliați din anii 1943-1944 ți de acordurile de

15 procentaj de la Moscova din octombrie 1944 prin care spațiul român intra în sfera de influență a

U.R.S.S. Începând cu anul 1948 România nu a mai prezentat vreo importanță pentru politica

externă ți militară a S.U.A.

Până la căderea „blocului comunist” relațiile româno-americane au evoluat, conform

aprecierii lui Mircea Răceanu în lucrarea dedicată istoriei acestor relații, de la confruntare ți

reținere (1945-1947) la reluarea dialogului politico-diplomatic ți a relațiilor economice (1959-

1968), la relații speciale de cooperare în epoca destinderii (1969-1983), la răcirea treptată ți

înghețarea lor (1984-1989).

La sfârțitul anilor '50 ți începutul anilor '60 , odată cu declanțarea procesului de

„naționalizare” a politicii externe românețti s-au făcut eforturi pentru restabilirea relațiilor cu

aliații tradiționali ai României. În acest context s-au constat crețteri importante a comerțului cu

țările vest-europene ți cu S.U.A.

La data de 14 decembrie 1955, România a devenit, în urma acordului survenit între Statele

Unite ți U.R.S.S., alături de alte 15 state, membră a O.N.U. creată prin Conferința de la San

Francisco în anul 1945.

O serie de acțiuni ți poziții adoptate de România în perioada următoare au fost primite

favorabil de către S.U.A. Printre acestea s-au numărat: retragerea trupelor sovietice din România

(1958) ți poziția Bucurețtilor față de disputa sovieto-chineză exprimată prin Declarația

P.M.R. din anul 1964.

În acest context a avut loc încheierea unui Acord Financiar între România ți S.U.A. prin

care s-a rezolvat problema financiară a datoriei române față de statul american ți s-a încheiat

primul Program de schimburi culturale ți în domeniul învățământului din perioada postbelică

(1960).

În cadrul Acordului financiar datoria față de S.U.A. în valoare de peste 24,5 milioane de

dolari a fost compensată prin valoarea proprietăților românețti din Statele Unite iar diferența de

2,5 milioane de dolari urma a fi plătită în rate anuale de 500 de mii de dolari până în anul 1964. În

schimb guvernul american se obliga să renunțe la revendicări care ar fi avut ca bază evenimente

din România din perioada anterioară datei de 16 septembrie 1947.

Schimburile culturale prevăzute în Programul semnat de cele două părți cuprindea vizite

reciproce, expoziții de artă, reprezentații teatrale, cărți ți publicații ți programe de

televiziune.

In contextul în care prețedintele Lyndon Johnson a lansat politica „construirii de punți” în

vederea îmbunătățirii relațiilor cu țările din blocul comunist partea română a acționat în

vederea dezvoltării relațiilor cu S.U.A. In urma negocierilor purtate s-a decis, la 1 iunie 1964,

ridicarea nivelului reprezentanțelor celor două state la rang de ambasadă. Primul ambasador

16 român la Washington a fost acreditat Petre Bălăceanu în timp ce ca ambasador al Statelor Unite la

Bucurețti a fost W. Crowford. Prin Declarația comună semnată se mai stabilea, în domeniul

relațiilor diplomatice, să se negocieze un nou acord consular. În acest fel s-au creat condiții mai

favorabile dezvoltării relațiilor economice bilaterale prin flexibilizarea poziției S.U.A. față de

România.

Începând cu anul 1967 relațiile bilaterale româno-americane au intrat într-o etapă a

evoluției lor care ar putea fi caracterizată ca „specială”.

Această evoluție pozitivă a fost demarată de vizita întreprinsă la Bucurețti de fostul

viceprețedinte al S.U.A. Richard Nixon (21-23 martie 1967). În timpul vizitei particulare

întreprinse el s-a întâlnit cu o serie de oficialități române de cel mai înalt rang, inclusiv cu Nicolae

Ceauțescu. Urmările acestei vizite au influențat pozitiv evoluția relațiilor bilaterale mai ales

după ce Richard Nixon ți-a instalat propria administrație la Casa Albă.

Tot în anul 1967, în luna iunie, Ion Gheorghe Maurer, prețedintele Consiliului de Minițtrii

al României, a fost al doilea lider comunist care a fost invitat la Casa Albă ți a avut o întrevedere

cu prețedintele Lyndon Johnson căruia i-a făcut „o impresie puternică” poate pentru că, ața cum

aprecia un consilier al prețedintelui, era „un lider comunist oarecum neobițnuit”. În cadrul

întrevederii s-a discutat despre extinderea comerțului bilateral iar partea americană a declarat că va

sprijini candidatura lui Corneliu Mănescu, ministrul de externe român, la funcția de prețedinte al

Adunării Generale a O.N.U. De asemenea discuțiile au scos în evidență dorința S.U.A. de folosi

„canalul românesc” în legătură cu relația cu China ți Vietnamul. Această primă întrevedere

oficială între țeful guvernului român ți prețedintele S.U.A. din perioada postbelică a avut o

însemnătate deosebită pentru dezvoltarea relațiilor bilaterale.

În octombrie 1967, pe canale diplomatice, conducerea de la Bucurețti a fost informată de

dorința senatorului Robert Francis Kennedy, fratele fostului prețedinte Kennedy, dorea să

viziteze Europa de Est intenționând să călătorească ți în România în ianuarie 1968 în cadrul unor

activități externe care pregăteau candidatura sa la funcția de prețedinte al S.U.A. Conducerea

P.C.R. a aprobat această vizită, ambasadorul român la Washington, Corneliu Bogdan, fiind

autorizat să îi comunice senatorului Robert Kennedy că „este bine venit în România”. Vizita nu s-a

mai realizat, senatorul Robert Kennedy a murit asasinat în iunie 1968, dar intențiile exprimate de

el demonstrau interesul în crețterea ale S.U.A. pentru dezvoltarea relațiilor cu România.

Anul 1968 a marcat un moment însemnat în relațiile bilaterale. În contextul evenimentelor

declanțate de „criza cehoslovacă” Statele Unite ți-au exprimat oficial îngrijorarea în legătură cu

posibilitatea ca România să fie următoarea victimă a unei invazii sovietice. La 30 august 1968

prețedintele Lyndon Johnson, într-un discurs rostit la San Antonio (Texas), referindu-se la invazia

din Cehoslovacia ți la posibilitatea ca aceasta să se repete în România, preciza că nu trebuie să se

17 permită nimănui să dea drumul „câinilor războiului”. Folosindu-se de canalele diplomatice ale

ambasadelor sovietice din majoritatea capitalelor occidentale sovieticii au dezmințit că ar

intenționa să invadeze ți România. Explicațiile oferite de sovietici în legătură cu acest fapt

aveau să se concretizeze ulterior în ceea ce este cunoscut sub numele de „doctrina Brejnev” lansată

oficial în noiembrie 1968 ți care justifica intervenția într-o țară socialistă atunci când din cauza

unor „forțe externe sau interne” era pus în pericol sistemul socialist.

Următoarea perioadă a relațiilor bilaterale a fost marcată de vizitele reciproce dintre

prețedinții Nixon ți Ceauțescu. Pentru a-l putea primi pe prețedintele american Nicolae

Ceauțescu a amânat pentru câteva zile desfățurarea celui de al X-lea Congres al P.C.R. Vizita a

avut loc în zilele de 2-3 august 1969. Primirea ți măsurile luate pentru vizita prețedintelui

american au demonstrat importanța pe care autoritățile de la Bucurețti o acordau relațiilor cu

S.U.A. mai ales sub aspectul sublinierii atitudinii de independență față de Uniunea Sovietică ți

sub aspectul relațiilor comerciale, România sperând ca noua administrație americană să

acționeze în vederea acordării cauzei națiunii celei mai favorizate. De asemenea Nicolae

Ceauțescu a acceptat să acționeze ca intermediar în ceea ce privea relațiile S.U.A. cu China ți

Vietnamul care reprezentau priorități ale administrației Nixon. Cu prilejul diferitelor momente ale

vizitei prețedintele Nixon a făcut o serie de declarații care merită subliniate. El afirma, referindu-

se la relațiile bilaterale că: „O legătură pe care o împărtățim este aceea a originii. Peste 160.000

de persoane de origine română au venit în Statele Unite pentru a ne ajuta să clădim națiunea

noastră”.

De asemenea el a afirmat că Statele Unite doreau să „răspundă cu aceeați monedă oricărei

țări care dorețte să aibă relații normale cu noi” indiferent de sistemul politic pe care îl are,

America dorindu-ți „destinderea în profunzime, nu doar la suprafață”.

În cursul vizitei s-a stabilit ca cele două state să deschidă fiecare o Bibliotecă, una Română

la New York ți una Americană la Bucurețti prin care să se pună la dispoziția publicului cărți,

periodice, filme ți benzi. În aceste biblioteci urmau să se desfățoare, de asemenea, spectacole,

concerte, conferințe ți cursuri de limbi străine finanțate de statul respectiv.

Vizita întreprinsă de Richard Nixon a fost prima vizită întreprinsă de un prețedinte

american în România ți, în acelați timp, prima într-o țară din această zonă a Europei după al

Doilea Război Mondial. Această vizită a avut rezultate benefice pentru dezvoltarea raporturilor

comerciale româno-americane în consonanță cu interesele României de a-ți reduce dependența

economică față de U.R.S.S. La rândul său S.U.A. au văzut în dezvoltarea relațiilor economică o

posibilitate de a slăbi influența Moscovei asupra Bucurețtilor ți de a exercita o anumită

influență în Europa central-estică după „criza cehoslovacă”.

18

Referindu-se la vizita întreprinsă în România Richard Nixon a declarat ziarului „New York

Times”că „aceasta a fost cea mai emoționantă experiență pe care am avut-o, din cele 60 de țări

pe care le-am vizitat… Oamenii iețiseră în stradă cu sutele de mii, ți nu din ordinul guvernului, ci

pentru a aclama ți a ovaționa”.

Prima vizită oficială a unui țef de stat român în S.U.A. (25-27 octombrie 1970) a fost

întreprinsă de Nicolae Ceauțescu la invitația lui Richard Nixon care s-a folosit de prilejul

prezenței prețedintelui român la lucrările sesiunii jubiliare a O.N.U.

Întâlnirile dintre cei doi țefi de stat au fost un prilej pentru partea română de a acționa în

vederea dezvoltării relațiilor bilaterale ți pentru obținerea clauzei națiunii celei mai favorizate.

Partea americană intenționa să folosească Bucurețtii drept canal de legătură cu Republica

Populară Chineză, ceea ce s-a ți realizat. În timpul dineului oficial de la Casa Albă din timpul

vizitei menționate, în toastul rostit Richard Nixon a afirmat: „Prețedintele Ceauțescu se află într-

o poziție unică, guvernul său fiind unul dintre puținele din lume care are relații bune cu S.U.A.,

Uniunea Sovietică ți China. În această situație este extrem de important pentru prețedintele

S.U.A. de a avea posibilitatea să discute cu prețedintele României…” Cu toate eforturile făcute

România nu a obținut clauza națiunii cele mai favorizate administrația americană avansând

ideea că aceasta trebuia acordată într-un „context mai larg” care ar fi inclus Uniunea Sovietică si

alte țări socialiste.

In contextul „politicii de destindere” promovată de administrația S.U.A. în acea perioadă în

relațiile est-vest ți a „politicii de diferențiere” promovată față de țările socialiste europene

relațiile bilaterale româno-americane au evoluat pozitiv pe toate planurile: diplomatic, economic

ți cultural.

Aceasta evoluție pozitivă s-a concretizat într-o nouă vizită oficială întreprinsă de

prețedintele Nicolae Ceauțescu în Statele Unite, în perioada 4-7 septembrie 1973, la invitația

prețedintelui Richard Nixon. Realizarea acestei vizite a fost uțurată ți de contextul

internațional, Războiul din Yom Kippur, față de care, spre deosebire de liderii celorlalte țări

membre ale pactului de la Varțovia, Ceauțescu a declarat România neutră.

În urma discuțiilor dintre cei doi prețedinți ți a delegațiilor oficiale reprezentând cele

două țări s-au adoptat o serie de documente: „Declarația Comună de Principii” ți „ Declarația

Comună asupra Cooperării Economice, Industriale ți Tehnologice dintre România ți S.U.A.”

care au fost semnate de Richard Nixon ți Nicolae Ceauțescu. De asemenea s-a hotărât înființarea

Comisiei Economice Mixte Guvernamentale ți a Consiliului Economic al Camerelor de Comerț

al celor două țări.

La 19 decembrie 1973 Richard Nixon l-a numit pe diplomatul de carieră Hary G. Barnes,

care mai lucrase la oficiul diplomatic de la Bucurețti între 1968 ți 1970, ca ambasador

19 extraordinar ți plenipotențiar al S.U.A. în România. El a ocupat această funcție până în anul

1977. (Ibidem)

În timpul vizitei prețedintele român s-a întâlnit cu reprezentanții unor comunități

românețti din S.U.A. Elena Ceauțescu a primit „Diploma de Onoare” a Institutului American al

Chimițtilor. Presa americană a comentat vizita delegației române condusă de Nicolae Ceauțescu

apreciind favorabil întâlnirile cu oamenii de afaceri americani ți evidențiind rolul României ca

mediator în legătură cu războiul din Vietnam.

In anul 1975 prețedintele Nicolae Ceauțescu a avut o întâlnire cu prețedintele Gerald

Ford în cadrul unei scurte vizite întreprinse la Washington la sfârțitul unui turneu întreprins în

America Latină. Principala problemă discutată cu prețedintele american ți cu o serie de

congresmeni, in cele câteva ore cât a durat „vizita de lucru”, a fost clauza națiunii celei mai

favorizate care se afla în dezbaterea Congresului. În cursul întrevederii cu Ceauțescu prețedintele

Ford a explicat că România trebuie să permită unui număr mai mare de evrei să emigreze dacă

dorețte să obțină acordul comercial. Prețedintele român a dat asigurări în acest sens ți, ca

urmare, între luna mai ți luna iulie 1975 aprobările de emigrare pentru evreii ca re doreau să plece

în Israel au crescut de aproape zece ori (de la 46 la 403).

Ca urmare a evoluțiilor pozitive din relațiile bilaterale în luna iunie a anului 1975 a avut

loc un eveniment remarcabil: prima vizită a unui țef de stat major a unei țări membre a Tratatului

de la Varțovia în S.U.A. Astfel, generalul Ion Coman, prim adjunct al Ministrului apărării

naționale ți țef al Statului Major a fost primit oficial la Pentagon ți a vizitat o serie de obiective

militare.

Receptarea favorabilă a acțiunilor de politică externă ale România de către opinia publică

americană, crețterea numărului de emigrări ți dispariția obiecțiilor organizațiilor evreiețti din

S.U.A. au făcut ca la 25 iulie 1975 Senatul S.U.A. să aprobe, cu 88 de voturi pentru ți două

împotrivă, Rezoluția 35 prin care se adopta recomandarea prețedintelui Statelor Unite de

instituire a clauzei națiunii celei mai favorizate în comerțul dintre cele două țări prin

intermediul Acordului comercial dintre Statele Unite ale Americii ți Republica Socialistă

România. (Camera Reprezentanților, la rândul ei, a votat cu 355 de voturi pentru ți 41 împotrivă

Rezoluția 252 referitoare la Acordul comercial româno-american prin care se instituia acordarea

reciprocă a clauzei națiunii celei mai favorizate.

România a obținut clauza în conformitate cu Legea comerțului S.U.A. aprobată de

Congresul Statelor Unite în decembrie 1974 ți semnată de prețedintele Gerald Ford în ianuarie

1975. Legea încorpora amendamentul Jackson (senator democrat) – Vanick (deputat republican)

prin care se interzicea extinderea clauzei națiunii celei mai favorizate cu țările fără economie de

20 piață ți cu o politică restrictivă în domeniul emigrării. Amendamentul viza in special relațiile

comerciale sovieto-americane dar, prin extensie, privea ți România.

Pentru regimul de la Bucurețti acordarea clauzei a însemnat recunoațterea de către S.U.A.

a politicii externe independente românețti ți instituirea unor relații speciale între cele două țări.

Creditul politic acordat de S.U.A. României a fost folosit de regimul Ceauțescu care l-a exploatat

atât în plan intern cât ți extern. Pe de altă parte clauza a fost un element folosit de partea americană

pentru a exercita presiuni asupra guvernului de la Bucurețti de a-ți respecta promisiunile făcute în

ceea ce privea problema emigrărilor ți a respectării drepturilor omului.

Pentru România valoarea simbolică a clauzei a prevalat asupra semnificației sale

economice ți comerciale.

În cadrul deplasării pe care a efectuat-o în Europa începând cu data de 26 iulie 1975

prețedintele Gerald Ford s-a deplasat la Helsinki, pe data de 1 august, pentru a semna Legea finală

(Tratatul de la Helsinki) care a fost semnat din partea României de Nicolae Ceauțescu. Pe data de

2 august prețedintele Ford ți-a început vizita în România. Prețedintelui american i-a fost

înmânată cheia orațului Bucurețti iar la dineul oficial organizat de partea română s-a subliniat

ideea că se împlineau țase ani de la prima vizită a unui prețedinte american în România. Pe 3

august cei doi lideri s-au întâlnit la Castelul Peleț unde s-a semnat un Comunicat comun prin care

se anunța intrarea în vigoare a Acordului comercial româno-american prin care produsele

românețti puteau primi statutul de „clauză a națiunii celei mai favorizate”.

Roadele semnării tratatului s-au văzut rapid pentru România: în numai un an, 1976,

exporturile românețti în S.U.A. au crescut cu 48,2% iar în 1978 balanța comercială a devenit

favorabilă România (peste 376 milioane de dolari export comparativ cu 317 milioane import din

S.U.A.). În acelați timp a continuat schimbul bilateral de vizite la nivel de reprezentanți

guvernamentali ți delegații comerciale.

În anul 1976 Ambasadorul Corneliu Bogdan a fost retras de la postul de la Washington ca

urmare a faptului că fiica sa a cerut să plece în S.U.A. pentru a se căsători cu un cetățean american.

El a fost înlocuit cu Nicolae M. Nicolae care a ocupat funcția până în anul 1978.

O premieră în relațiile bilaterale a reprezentat-o vizita întreprinsă în S.U.A., in iunie 1976,

de către țtefan Andrei, secretar al CC al PCR pentru probleme internaționale, care, in această

calitate, a fost primit ți de către prețedintele Gerald Ford.

Evoluția pozitivă a relațiilor româno-americane a fost reflectată ți de momentele în

legătură cu festivitățile organizate cu prilejul sărbătoririi a 200 de ani de la proclamarea

independenței S.U.A. Ambasadorul României a participat la recepția organizată la Casa Albă cu

acest prilej iar Bricul „Mircea”, nava țcoală a Academiei Navale, a traversat pentru prima oară

Oceanul Atlantic ți a participat, în data de 4 iulie 1976, la parada din portul NewYork. În

21 septembrie 1976, având ți susținerea S.U.A., România a fost aleasă să ocupe un loc, pentru doi

ani, în Consiliul de Securitate al O.N.U. Autoritățile americane au sprijinit România pentru

înlăturarea urmărilor catastrofalului cutremur din 4 martie 1977 oferind un ajutor umanitar în

valoare de 20 de milioane de dolari.

La 2 iunie 1977 prețedintele Jimmy Carter, recomandând Congresului prelungirea clauzei

pentru România, îți motiva această decizie prin efectele benefice pe care relațiile comerciale ți

politice bune cu statul român le aveau asupra independenței acestuia ți prin posibilitatea ca

dezvoltarea pozitivă a acestor relații să permită S.U.A. să acționeze eficient în vederea rezolvării

unor probleme privind emigrarea, reunificarea familiilor ți cazurile de căsătorii.

Administrația Carter l-a numit, la 21 octombrie 1977 pe R.O. Aggrey, diplomat de carieră,

ambasador extraordinar ți plenipotențiar al S.U.A. în România, care a ocupat această funcție

până în iulie 1981.

În contextul în care prețedintele Carter a promulgat „Directiva 30” prin care statele care nu

respectau drepturile omului nu vor mai fi sprijinite de S.U.A. ți în contextul în care la primul său

turneu în Europa de Est din deccembrie1977 vizitase doar Polonia iar în martie 1978 îl primise la

Casa Albă pe prețedintele Ungariei vizita preconizată a țefului statului român căpătase o

importanță deosebită pentru evoluția relațiilor bilaterale.

Între 12-17 aprilie 1978 a avut loc, la invitația prețedintelui american, cea de a treia vizită

oficială de stat în S.U.A. a lui Nicolae Ceauțescu.

Ceauțescu ți soția sa au fost întâmpinați oficial, la 12 aprilie, la Casa Albă, de

prețedintele Carter. În cursul convorbirilor s-a insistat de către ambii prețedinți asupra

problematicii drepturilor omului. În viziunea țefului statului român acestea trebuiau interpretate

într-un context mai larg care includea dezarmarea, dreptul la muncă ți educație. Prețedintele

Carter a exprimat, în cursul întrevederii, aprecieri în legătură cu eforturile întreprinse de

prețedintele român în procesul de mediere din Orientul Mijlociu.

Programul vizitei delegației române a fost foarte încărcat cuprinzând întâlniri cu oameni

politici, oameni de afaceri ți reprezentați ai presei în mai multe state.

In 16 aprilie, în timpul vizitei întreprinse la New York, Ceauțescu a fost întâmpinat de

manifestații care protestau împotriva discriminării minorității maghiare dar ți unele organizate

de reprezentanți ai emigrației române ți care îl vizau direct. Nemulțumit de aceste manifestații

Ceauțescu a dorit să-ți întrerupă vizita în S.U.A. acțiune la care a renunțat la insistențele

ambasadorului N.M. Nicolae care a adus ca argument întâlnirile fixate pentru 17 aprilie cu oameni

de afaceri americani ți cu reprezentanți ai organizațiilor evreiețti din S.U.A.

Pentru a demonstra buna sa credință în legătură cu discuțiile asupra drepturilor omului

avute cu prețedintele Carter la întoarcerea în țară, la 18 aprilie, Nicolae Ceauțescu a acordat 47

22 de pațapoarte ți vize de iețire pentru plecarea din țară din țară, cifră echivalentă cu numărul

emigranților pe o lună.

In urma evenimentelor petrecute în timpul vizitei lui Nicole Ceauțescu în S.U.A.

ambasadorul României la Washington Nicolae M. Nicolae a fost retras de la post în luna august iar

în luna septembrie a fost numit în funcție Nicolae Ionescu care a rămas în acest post până în aprilie

1982.

Echilibrul relațiilor bilaterale a fost afectat in perioada următoare a vizitei întreprinse de

Nicolae Ceauțescu în S.U.A. de defectarea generalului Ion Mihai Pacepa, adjunctul sefului

Direcției pentru Informații Externe din Cadrul Departamentului Securității Statului ceea ce a

creat mari probleme spionajului român nu numai în Statele Unite ci ți în întreaga lume occidentală.

Iritarea generată între cele două țări de această situație a dispărut treptat până în 1987 până când

Pacepa a publicat cartea „Orizonturi roții, povestea unui țef de spionaj comunist” fapt care a

condus la o încordare crescută în relațiile bilaterale.

Cu toate acestea, ca sprijin pentru poziția României care se pronunțase împotriva sporirii

cheltuielilor militare în cadrul Tratatului de la Varțovia, secretarul de stat pentru finanțe al

guvernului american, Michael Blumenthal, a întreprins în luna decembrie o vizită în România la

recomandarea prețedintelui Carter. Cu acest prilej el a declarat că vizita reprezenta „o confirmare

pentru poporul român ți pentru prețedintele Ceauțescu, importanța pe care noi o acordăm

independenței României ți prieteniei americano-române”.

Michael Blumenthal s-a întâlnit, în cadrul vizitei de la Bucurețti, pe 8 decembrie cu

ministrul de externe țtefan Andrei iar pe 9 decembrie a avut o întâlnire particulară cu Nicolae

Ceauțescu care a durat 90 de minute După aprecierea istoricilor americani citați această misiune

Blumenthal a reprezentat cea mai „una din cele mai directe intervenții f ăcute vreodată de un

prețedinte american în privința Pactului de la Varțovia”. Ea ar fi fost generată de teama unor

consilieri ai lui Carter de o posibilă intervenție militară în România în contextul sporirii in acea

perioadă a tensiunilor în relațiile româno-sovietice.

În ultimii doi ani ai administrației Carter importanța relativă a relațiilor româno-

americane s-a diminuat întrucât Washingtonul s-a concentrat asupra altor probleme externe care

ocupau agenda oficială americană printre care recunoațterea Chinei comuniste, a crizei ostatecilor

din Iran ți a invaziei sovietice din Afganistan.

Clauza națiunii celei mai favorizate a continuat să fie reînnoită anual, partea americană

făcând presiuni în direcția reglementării emigrării, a respectării drepturilor omului ți a

libertăților religioase de către regimul de la Bucurețti iar acesta insistând asupra aspectelor

economice ți diplomatice din relațiile bilaterale.

23

În anul 1980 s-a sărbătorit împlinirea a 100 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice

dintre România ți S.U.A. Cu acest prilej, la 13 iunie, a avut loc un schimb de mesaje între

prețedintele Carter ți prețedintele Ceauțescu.

Aniversarea centenarului în cadrul relațiilor diplomatice bilaterale a mai fost marcată de

vizita în S.U.A. a adjunctului ministrului român de externe, Maria Groza, precum ți de vizita în

România a asistentului pentru probleme europene al secretarului de stat al S.U.A. În contextul

aniversării au mai avut loc o serie de manifestări: ceremonii organizate la ambasadele celor două

țări, organizarea unor expoziții la Biblioteca română din New York ți la Biblioteca americană

din Bucurețti; organizarea unui seminar având ca temă relațiile româno-americane la Casa

Titulescu din Bucurețti; publicarea unor articole ți lucrări referitoare la istoria relațiilor româno-

americane.

Conform statisticilor oficiale americane, la 100 de ani de la stabilire relațiilor diplomatice

bilaterale, în S.U.A. persoanele care s-au declarat de origine română erau în număr de 315.285.

În octombrie 1981 prețedintele Ronald Reagan l-a numit pe David B. Funderburk

ambasador extraordinar ți plenipotențiar al S.U.A. în România. Acesta ți-a prezentat scrisorile

de acreditare prețedintelui României la 13 octombrie ți a ocupat această funcție până în mai

1985 când a demisionat în semn de protest față de politica S.U.A. în relația cu România. În

aprilie 1982 Mircea Malița a fost numit ambasador extraordinar ți plenipotențiar al României la

Washington, funcție pe care a ocupat-o până în decembrie 1984.

Un motiv de încordare în relațiile bilaterale, în această perioadă, l-a reprezentat adoptarea

de către Consiliul de Stat al României a „Decretului 402” conform căruia persoanele care urmau să

părăsească definitiv țara trebuiau să ramburseze statului român costurile de țcolarizare pentru

studiile medii ți superioare în valută. Această hotărâre îngreuna procesul de emigrare inclusiv în

Statele Unite . Tensiunea apărută între cele două părți a fost eliminată în urma vizitei ministrului

de externe român, țtefan Andrei, la Washington când s-a căzut de acord asupra unei înțelegeri

prin care partea română renunța la aplicarea „Decretului 402” în schimbul promisiunii părții

americane de a continua acordarea clauzei pentru România.

Politica S.U.A. de sprijinire a regimului de la Bucurețti a fost confirmată de vizita efectuată

în România, la mijlocul lunii septembrie 1983, de viceprețedintele George Bush. Cu acest prilej el

s-a întâlni ți a avut convorbiri cu Nicolae Ceauțescu, vice-prețedintele Consiliului de Stat,

Gheorghe Rădulescu, ți cu ministrul de externe țtefan Andrei. În cursul dineului oficial organizat

cu acest prilej George Bush a subliniat importanța drepturilor omului pentru viitorul relațiilor

dintre România ți S.U.A.

Într-un discurs rostit la Viena după vizitele efectuate în Europa de Est vice-prețedintele

S.U.A. , George Bush, s-a referi încă o dată la „politica de diferențiere” în raport cu țările

24 socialiste în cadrul căreia se luau în calcul gradul de independență al politicii externe față de

Moscova ți acțiunile privind unele măsuri de liberalizarea în politica internă (drepturile omului în

special). În acest el a subliniat că: „Statele Unite se vor angaja în relații politice, economice ți

culturale mai strânse cu acele țări, precum Ungaria ți România, care dovedesc o mai mare

deschidere sau independență”.

Evoluția pozitivă a relațiilor bilaterale s-a reflectat în participarea României la Olimpiada

de la Los Angeles. România a fost singura țară dintre cele membre ale Tratatului de la Varțovia

care a participat la aceste jocuri cu o delegație de 127 de persoane. Prin numărul medaliilor

câțtigate România a înregistrat din istoria participării ei la jocurile olimpice de vară.

Perioada cuprinsă între anii 1985-1989 a fost caracterizată de un proces de deteriorare în

ceea ce privețte relațiile bilaterale româno-americane. Spiritul de cooperare a fost înlocuit cu o

dinamică a confruntării generată de regimul de la Bucurețti care considera că Administrația

Reagan urmărea destabilizarea sa ți a țării.

O ultimă încercare a de salvare a relațiilor bilaterale a fost întreprinsă de S.U.A. prin vizita

întreprinsă de secretarul de stat George Shultz în decembrie 1985 în capitala României.

Cu o lună înainte Ronald Reagan l-a numit pe Roger Kirk în calitate de ambasador

extraordinar ți plenipotențiar al S.U.A. în România care a ocupat această funcție până în iulie

1989.

În cadrul vizitei de țase ore din România George Shultz a transmis lui Nicolae Ceauțescu

un mesaj din partea prețedintelui Reagan. În esență, în cadrul discuțiilor care au avut loc,

secretarul de stat a transmis un mesaj ferm conform căruia dacă România îți dorea „clauza

națiunii celei mai favorizate” regimul de la Bucurețti trebuia să-ți schimbe politica represivă mai

ales în ceea ce privea drepturile omului.

Autoritățile române au ignorat această ultimă încercare făcută de S.U.A. de a detensiona

relațiile bilaterale. Nicolae Ceauțescu era convins că problemele ridicate de guvernul S.U.A.

urmăreau subminarea independenței naționale ți a regimului de la Bucurețti. Ca urmare

relațiile bilaterale s-au înrăutățit gradual, până la înghețarea lor, în următorii ani.

Anul 1987 a fost anul în care au încetat, de fapt, relațiile speciale care au existat între

România ți S.U.A. începând cu Administrația Nixon.

În luna septembrie 1987 a fost numit ambasador extraordinar ți plenipotențiar al România

în S.U.A. Ion Stoichici care a ocupat această Funcție până în Ianuarie 1990.

Anul 1988 a fost caracterizat în ceea ce privețte relațiile româno-americane de

accentuarea confruntării în primul rând datorită renunțării de către România la clauza națiunii

celei mai favorizate. Înghețarea relațiilor româno-americane care a survenit la sfârțitul anului

1988 a fost marcată ți de renunțarea de către Washington la „politica de diferențiere” aplicată

25 pozitiv față de România. Această politică a fost aplicată începând din acest moment pentru a marca

dezacordul guvernului american față de regimul de la Bucurețti.

La 27 februarie 1988 Agenția Română de Presă (AGERPRES) a dat publicității o

Declarație prin care se anunța hotărârea României de a renunța unilateral la „clauza națiunii

celei mai favorizate”. Un Acord în acest sens a fost semnat între România ți S.U.A. la 3 iulie

1988.

La 7 decembrie 1989, Alan Green, Jr. ți-a prezentat scrisorile de acreditare în calitate de

ambasador extraordinar ți plenipotențiar al S.U.A. în România.

Administrația Bush a salutat la 22 decembrie 1989 instaurarea noii puteri din România ți

s-a angajat să trimită ajutor medical de urgență în valoare de 500.000 de dolari pentru victimele

înregistrate în urma evenimentelor.

La 25 decembrie 1989 guvernul S.U.A. a recunoscut Consiliul Frontului Salvării NaŃionale

care preluase puterea în România şi a stabilit relaŃii diplomatice cu acesta.

În acelați timp ambasada română din Statele Unite s-a dezis de Ceauțescu ți-a declarat

loialitatea față de noul regim. La sfârțitul lunii ianuarie 1990 Bucurețtiul l-a rechemat în țară pe

ambasadorul României acesta fiind înlocuit cu Virgil Constantinescu.

În cadrul legislativului american s-a formulat propunerea de reacordare imediată României a

„clauzei națiunii celei mai favorizate”.

Presa din Statele Unite a făcut eforturi de a informa opinia publică în legătură cu

evenimentele din decembrie 1989 din România. Una din primele relatări despre ceea ce s-a

întâmplat în acele zile la Timițoara a apărut în New York Times la 18 decembrie. Pe 20 decembrie

cotidianul USA Today a prezentat publicului un tablou al actelor de represiune citând surse

austriece. Printre ziarele care au urmărit ți informat în legătură cu mersul evenimentelor din

România în acea perioadă s-au mai numărat: ST. Louis-Post Dipach, Los Angeles Times, The

Morning News, The Star Ledger ți The Boston Globe.

După prăbuşirea regimului comunist din România relaŃiile bilaterale au evoluat pe un trend

permanent ascendent.

În anul1993 României a obținut„clauza națiunii celei mai favorizate” iar din anul 1996

acordul comercial dintre România ți S.U.A. prevede acordarea acesteia pe o bază permanentă.

La 11 iulie 1997, cu prilejul vizitei la Bucureşti a preşedintelui S.U.A., Bill Clinton, a fost

lansat Parteneriatul strategic bilateral, cadru extins de colaborare vizând consolidarea relaŃiilor

bilaterale şi a demersurilor de integrare euro-atlantică ale României.

După 11 septembrie 2001, România a acordat un sprijin semnificativ coaliŃiei internaŃionale

conduse de SUA împotriva terorismului, concretizat în susŃinerea operaŃiunilor din Afganistan şi

Irak, precum şi în intensificarea colaborării bilaterale în acŃiuni specifice de combatere a

26 terorismului. Rezultatele pozitive în planul reformei economice şi contribuŃia României la războiul

împotriva terorismului au constituit elemente majore în conturarea sprijinului SUA pentru

integrarea României în NATO.

România a fost invitată să adere la AlianŃa Nord-Atlantică la Summit-ul NATO de la Praga

din 2002.

La 10 martie 2003, autorităŃile americane au acordat României statutul de „economie de

piaŃă", element important în promovarea obiectivului de amplificare a relaŃiilor economice româno-

americane, atât în planul schimburilor comerciale, cât şi al investiŃiilor americane în România.

La 29 martie 2004, România a aderat în mod oficial la NATO prin depunerea instrumentelor

de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului AlianŃei Nord-Atlantice.

EMIGRA łIA ROMÂN Ă ÎN S.U.A.

Statele Unite ale Americii au reprezentat încă de la formare un loc predilect de emigrare

pentru europeni. Printre aceştia s-au numărat, de-a lungul timpului, şi românii.

Anul de început al emigraŃiei române în S.U.A. este considerat 1881 (când statisticile

oficiale consemnează existența a11 emigranți din ținuturile românețti). Însă emigrația

românească spre spațiul Statelor Unite a început, în realitate, în a doua jumătate a secolului al

XVIII-lea.

Pot fi luate în considerare patru etape în procesul de emigrare a românilor către S.U.A. O

primă etapă s-a desfățurat până la Primul Război Mondial perioadă în care aproximativ 145.000 de

români au ajuns în Statele Unite. Majoritatea acestor imigranți proveneau din provinciile

românețti aflate sub stăpânire străină. Foarte mulți dintre ei (după unele date cam 60.000) după ce

au strâns destui bani pentru a-ți putea cumpăra pământ s-au întors în țară.

În perioada interbelică, ca urmare a măsurilor restrictive luate de S.U.A. în acest domeniu,

emigraŃia română a intrat în regres. Cel mai frecvent în această perioadă emigraŃia a fost generată de

motivaŃii economice. În 1928 majoritatea emigranŃilor români lucrau în industria siderurgică şi cea

extractivă (mine de cărbuni şi metale). Studiile sociologice americane au relevat faptul că emigranŃii

români şi urmaşii lor au intrat în clasa mijlocie cu o rapiditate impresionantă în comparaŃie cu alte

grupuri etnice.

După cel de al Doilea Război Mondial din motive în primul rând politice aproximativ

30.000 de români au emigrat în Statele Unite.

Un nou val de emigrație dinspre România spre S.U.A. s-a declanțat începând cu anul 1990

generat de noul context politic ți economic.

27

În anul 2000, conform recensământului federal, în Statele Unite au fost înregistrați

367.310 româno-americani cifră care plasa comunitatea româna pe locul al 20-lea, ca mărime, în

rândul celor 71 de grupuri etnice de origine europeană recunoscute oficial. Numărul romanilor care

trăiesc in S.U.A. este, însă, mult mai mare, ținând seama de faptul ca mulți dintre ei nu îți

declară originea, fluxul de imigrări continua iar mulți dintre cei stabiliți in S.U.A. nu au dobândit

cetățenia americană.

Emigrația până la Primul Război Mondial

Statisticile oficiale ale federale au consemnat faptul că între 1888 ți 1918 numărul

imigranților din România s-a ridicat la 80.975 de persoane. Majoritatea absolută erau evrei

plecați din nordul Moldovei. Romanii au fost doar câteva sute de persoane plecate din cu

precădere din Oltenia ți Dobrogea.

În 1910 se consemnează existența în S.U.A. a unui număr de 42.277 de imigranți cu limba

maternă română plecați din Transilvania, România antebelică ți alte părți. Încă de la începutul

imigrării lor românii s-au încadrat în procesul de creare a economiei nord-americane de tip urban-

industrial din perioada de început a secolului al XX-lea. Argumentul în acest sens îl constituie

faptul că aproximativ 73% din grupul menționat anterior se afla, din punct de vedere geografic,

cantonat în principalele centre ale dezvoltării industriale ale acelei perioade din istoria S.U.A.

La începuturile aşezării lor în S.U.A. românii, în grupuri compacte mici, au întemeiat patru

aşezări rurale ți colonii suburbane: România (statul Michigan); Florin ( lângă orațul Sacramento,

California); Transilvania (statul Kentuky); şi Wallachia (statul Minesota).

Pentru majoritatea imigranților români din perioada de până la Primul Război Mondial,

proveniți aproape exclusiv din mediul rural, călătoria în America nu a însemnat dorința ruperii

definitive a legăturilor cu țara ci o formă de ameliorare a situației economice după revenirea în

locurile natale. Acest lucru este demonstrat de lozinca „Anul ți mia” conform căreia cei care

emigraseră urmăreau să obțină venituri superioare în industria americană cu care să se întoarcă

acasă. Ața au procedat zeci de mii de emigranți români care au revenit în țară înainte ți după

Primul Război Mondial, mai ales în contextul realizării Unirii din 1918.

Preluând modelele existente românii imigranți au creat în patria de adopție societăți de

asistență socială ți culturală.

Printre primele au fost „Carpatina”, Cleveland (1902), „Unirea română”, „Transilvăneana”,

Ohio (1903), „Steaua română”, Indiana, 1904, „Ulpia Traiană” (1906), „Mihai Viteazul (1907),

Virginia de Vest (1907).

Simultan cu crearea ți crețterea numărului acestor societăți s-a produs ți un proces de

centralizare a acestora atât în plan local cât ți la nivelul întregului teritoriu al S.U.A.

28

Prima centrală a societăților românețti din Statele Unite a luat ființă la 4 iulie 1906 în

statul Pennsylvania, la Homestead. Membre fondatoare ale acestei organizații numită „Uniunea

Societăților Românețti din America”(USRA) au fost societățile „Carpatina”, „Unirea română”,

„Transilvăneana”, „Vulturul” ți „Învierea”. Când numărul societăților membre a ajuns la 23, în

1909, USRA a cumpărat ziarul „America”, „Organ al românilor din Statele Unite şi în special al

bisericilor gr.-or.”. În articolul programatic, intitulat „Către on. public român”, se spunea: „S-a

simŃit lipsa ziarului acestuia pentru a putea înainta, progresa, atât în direcŃia culturală, cât şi

materială [a] poporul[ui] nostru românesc./ O deosebită îngrijire şi stăruinŃă voi dezvolta pentru ca

imigranŃii români din Statele Unite să-şi poată zidi biserici./ Îşi va deschide coloanele sale orişicărui

articol de interes naŃional sau bisericesc./ Fiind un ziar pentru poporul muncitor, e de dorit ca toate

articolele destinate lui să fie scrise într-o limbă cât se poate mai uşoară şi mai la înŃeles”.

USRA a trebuit să facă față numeroaselor vicisitudini generate de problemele materiale ți

de o serie de sciziuni (au apărut două centrale noi „Ajutorul”, desprinsă din Uniune, ți „Liga” care,

în 1914, s-au unit sub numele de „Liga ți Ajutorul”).

În cele din urmă, din necesitatea unei mițcări naționale unitare, la 1mai 1928, la Canton,

Ohio, s-a refăcut centrala unică a românilor americani sub numele de „Uniunea ți Liga

Societăților Românețti din America” (Uniunea & Liga S.R.A.).

Motivele care au stat la baza unificării societăților românețti au fost generate de

necesitatea coordonării eficiente a programului etnic de asistență ți asigurări sociale; necesitatea

inițierii unor contacte la nivel de grup etnic cu instituții politice ți culturale din țara de origine

ți asigurarea contactelor grupului etnic cu autoritățile ți opinia publică americană.

Organul de presă oficial al ULSRA, ziarul „America”, a apărut începând cu data de 1

septembrie 1906 la Cleveland. Prin vechime, continuitate, frecvența apariției, tiraj, număr de

cititori, răspândire ți conținut a fost cea mai importantă publicație în limba română din afara

hotarelor României. În perioada interbelică cotidianul „America” ți-a asigurat colaborarea a

numeroți oameni de cultură ți de țtiință ți publicițti din țara de origine.

Presa de limba română din S.U.A. a fost un factor important pentru menținerea identității

naționale precum ți un element de coeziune pentru comunitățile de români răspândite în toate

zonele Americii. Între anii 1900-1914 în S.U.A. au apărut 45 de ziare, reviste politico-culturale,

financiare, gazete bisericețti ți almanahuri în limba română.

Din punct de vedere istoric primul ziar de limbă română care a apărut în Statele Unite ale

Americii a fost „Curierul româno-american” (The Romanian-American Messenger), apărut la New

York, în 1900, fiind scris în română şi idiş, din care se păstrează un exemplar şi la Biblioteca

Academiei Române din Bucureşti.

29

A urmat săptămânalul literar-politic şi economic, Tribuna (The Tribune), apărut în 1903, la

Cleveland, Ohio. Tribuna s-a tipărit numai în română.

În anul în care a apărut ziarul „America” a apărut si ziarul Românul (The Romanian), cu o

continuitate de aproape două decenii. În 1930, ziarul s-a transformat în revistă lunară, cu profil

cultural.

Construirea de biserici a constituit o altă preocupare majoră a comunităților românețti din

Statele Unite. Primul dintre aceste ațezăminte a fost Biserica Ortodoxă Sfânta Maria (Cleveland,

Ohio) fondată în anul 1904 ți Biserica Greco-Catolică Sfânta Elena (Clevelandul de Est, Ohio)

fondată în anul 1905. Conform datelor disponibile există în acest moment 85 de parohii cu un

număr de 60.000 de membrii sub două autorități canonice: Episcopatul Român Ortodox din

America ți Arhidioceza Misionară Româno Ortodoxă din America ți Canada subordonate

Patriarhiei Române.

În iulie 1932 a fost transmisă, pe calea undelor, prima emisiune săptămânală în limba

română din S.U.A.: „Ora românească”.

Românii din S.U.A. s-au angrenat şi au participat sub diferite forme la făurirea statului

naŃional român. Prin intermediul emigraŃiei române s-au clarificat pentru opinia publică americană

punctele de vedere denaturate despre posibilităŃile poporului român, despre drepturile şi aspiraŃiile

sale naŃionale.

Ața cum s-a arătat pentru revigorarea activității emigrației românețti din S.U.A.

guvernul român a trimis la Washington, în iunie 1917, „Misiunea Patriotică Națională” din care

au făcut parte Vasile Lucaciu, Ion Moța ți Vasile Stoica. Scopurile misiunii au fost: „să asigure

cercurile politice, diplomatice ți opinia publică americană de atațamentul României față de

idealurile Antantei; de a face cunoscute între românii din S.U.A. obiectivele pentru care România a

intrat în război; organizarea Legiunii militare dintre românii americani care să lupte pe frontul

francez”. Deți înființarea Legiunii militare românețti a fost refuzată de autoritățile

americane românii-americani s-au înrolat voluntar în armata S.U.A. aducându-ți contribuția ți pe

această cale la efortul de război. Atitudine lor patriotică a fost elogiată de un membru al

Congresului Statelor Unite, John Cooper, care a declarat la 10 martie 1918 că: „Românii din

America, în proporție cu numărul lor, au dat armatei Statele Unite mai mulți soldați decât orice

alt popor din America…Jertfa acestor voluntari însă nu este a noastră, ci a neamului românesc, în

primul rând. Prin victoria Statele Unite ți a Aliaților săi, România se va mântui ți întreg neamul

românesc va fi chemat la o viață nouă, liberă ți democratică.”

În anul 1926 s-a înființat la Youngstown (de unde au provenit cei mai mulți români

voluntari români din armata americană) „Legiunea voluntarilor români” din America componentă a

„Legiunii veteranilor americani” din Primul Război Mondial.

30

Emigrația interbelică

Problemele emigrării intrau în România în competența Ministerului Muncii ți Ocrotirilor

Sociale. În anul 1925 a fost promulgată legea română pentru „reglementarea migrațiunilor” care

era alcătuită în „spiritul legilor existente în alte țări ți în cel al Conferinței internaționale asupra

emigrărilor”. Legea a rămas în vigoare peste două decenii. Ea interzicea activitatea pe teritoriul

țării a agențiilor de emigrări. Reglementările juridice românețti erau complementare cu

legislațiile în domeniul imigrării americană ți canadiană. Aceste reglementări au făcut ca fluxul

de emigrare din România către America să se reducă drastic începând după 1925.

Recensământul din Statele Unite anul 1920 consemna existența unui număr de 102.823 de

persoane născute în România Mare reprezentând 0,7% din populația din S.U.A. născută în

străinătate. Peste 90% din cadrul acestora se aflau în mediul urban.

După anul 1921 peste 93% din cei care au emigrat în S.U.A. erau rudele celor care

emigraseră înainte de 1914.

Recensământul din 1930 furnizează datele cele mai complete de până în acel moment cu

privire la grupul etnic românesc aflat în S.U.A.

Astfel 0,24% din populația S.U.A. era alcătuită din cele 293.453 de persoane aparținând

prin națtere sau provenită din părinți din România. În cadrul grupului echilibrul dintre numărul

foțtilor emigranți ți cel al urmaților acestora dovedețte un proces de asimilare ridicat. 88% din

grup trăia în orațe.

Masa principală a membrilor grupului etnic românesc se afla, în anul 1930, în statele New

York, New Jersey ți Pennsylvania. Cei mai mulți români se aflau în orațele New York,

Philadelphia, Baltimore ți Boston.

Din punct de vedere al structurii etnice a grupului originar prin națtere din România, în

1930, 38,5% (56.954) erau imigranți cu limba maternă română iar cei proveniți din cadrul

minorităților naționale reprezentau 61,5%.

Datele statistice consemnau faptul că anul 1940 în S.U.A. se aflau 115.940 de persoane

imigrate din România, în scădere fată de recensământul din 1930 ca urmare a reducerii drastice a

mițcării de emigrare ți a deceselor survenite în cadrul grupului.

Ca o concluzie referitoare la emigrația românească în S.U.A., ți în America în general,

până la cel de al Doilea Război mondial se poate afirma că aceasta s-a înscris printre ultimele mari

deplasări umane spre această zonă. Emigrația românească a avut un caracter tardiv ți un volum

redus în comparație cu celelalte emigrări est-europene.

31

O altă caracteristică a emigrației române a fost existența unui puternic curent de revenire

în țară o dată cu crearea statului național unitar. Astfel, până în 1920, s-au întors 21.490 de

români, 8.603, în 1921 ți 4.209 în 1922.

Totodată, în perioada interbelică, s-a menținut preponderența numerică, în raport cu

românii, a emigrării din rândul minorităților naționale.

Imigrația română din Statele Unite s-a încadrat de la început, aproape integral, în procesul

de transformare a economiei americane în una de tip industrial-urban, emigrarea românilor fiind nu

doar una de deplasare spațială ci ți o „migrare verticală”, din mediul rural în cel urban, de la

calificarea agricolă la cea industrială.

La începutul deceniului patru al secolului al XX-lea s-a creat un echilibru perfect între

numărul foțtilor emigranți ți urmații acestora, prima generație de români americani. Totodată

asimilarea populației românețti sub aspect lingvistic era încheiată în proporție de 97%.

Asimilarea social-economică ți lingvistică a condus la transformarea foțtilor imigranți ți a

urmaților acestora în americani de origine română.

Totodată, în cadrul grupului de americani de origine română, s-a putut remarca o

continuitate a modelelor culturale originare ți a manifestărilor politico-naționale românețti în

plin mediu nord-american.

Odată cu Dictatul de la Viena românii emigrați în S.U.A. , în majoritate proveniți din

Transilvania au condamnat agresiunea nazistă împotriva României. Presa românilor americani a luat

atitudine împotriva Dictatului germano-italian aducând la cunoțtința opiniei publice americane

grava nedreptate comisă împotriva poporului român. În publicațiile românețti se arăta că:

„rezolvarea problemei Transilvaniei este crudă ți nedreaptă” ți se aprecia că „România nu a avut

altă cale pentru că Axa a impus hotărârile pe bază de tancuri ți avioane”.

La 22 septembrie 1940 din inițiativa Comitetului Național Român din statul Pennsylvania

a avut loc o mare adunare la Philadelphia ocazie cu care participanții au trimis două telegrame: una

prețedintelui Franklin Delano Roosevelt ți una generalului Ion Antonescu. În ambele telegrame

se protesta energic împotriva Dictatului de la Viena. În telegrama trimisă prețedintelui american se

cerea ți ca acesta să-ți folosească „bunele…oficii pentru corectarea acestei mari nedreptăți

făcute României”. Un mesaj asemănător a fost trimis ți premierului englez Winston Churchill.

Membrii principalelor organizații laice ți bisericețti româno-americane au creat la 26

octombrie 1941, la Cleveland, „Alianța pentru Democrație a Românilor Americani” organizație

ale cărei obiective inițiale au fost lupta împotriva nazismului ți ajutorarea României în vederea

iețirii sale din război. Prețedinte de onoare a fost ales Carol Davila, diplomat de carieră.

A.D.R.A. a desfățurat o intensă activitate politică, organizatorică după intrarea, la 7

decembrie 1941, Statelor Unite ale Americii în război. Declarația de război formală a guvernului

32 României împotriva S.U.A., de la 12 decembrie 1941, a prilejuit Alianței pentru Democrație a

Românilor Americani o nouă ocazie de a exprima poziția întregii emigrații românețti. Într-o

telegramă trimisă la Casa Albă se afirma: „Declarația de război a guvernului român împotriva

țării noastre a provocat o largă indignare printre americanii de origine română. Suntem convinți

că peste 83% din populația din România s-ar ridica împotriva acestui act, dacă ar avea posibilitatea

să se exprime liber…”

În decursul războiului la emisiunile postului de radio „Vocea Americii”, creat în anul 1941,

au participat numeroase personalități din rândul românilor americani care au făcut propagandă în

favoarea Aliaților ți a poporului român.

Conform datelor existente, în perioada războiului, aproximativ 8000 de români americani au

fost înrolați în Forțele Armate Americane. Dintre acețtia peste 300 ți-au pierdut viața în luptă.

Cel mai cunoscut dintre militarii de origine româno-americană a fost locotenentul pilot

Alexandru Vraciu, originar din colonia românească din Indiana Harbor. El a luptat pe portavionul

„Enterprise” ți a doborât 41 de avioane japoneze (țase într-o singură luptă aeriană, în insulele

Mariane). Acest „as” al aviației americane s-a bucurat de o binemeritată faimă în cadrul coloniilor

româno-americane unde era cunoscut cu supranumele de „țoimul Carpaților” sau „vulturul

Pacificului”.

La 7 decembrie 1941, în cea dintâi zi a războiului pentru S.U.A., a căzut, la Pearl Harbour,

primul român american, Rudolph Piscuran, născut în 1922 în Ohio, din Marina Statelor Unite ai

cărui părinți emigraseră din comuna Letea, Satu Mare.

Corneliu ți Nicolae Chima, din Akron, Ohio, a fost singura echipă formată din frați care a

pilotat un avion de luptă în 1944.

Prima femeie dintre româncele americane care s-a înrolat, în 1942, a fost Florea Buzella din

Glassport, Pennsylvania. Ea a făcut parte din organizația paramilitară „United States Navy’s

Waves”. O româncă americană, locotenentul Eleonora Popa, asistentă din Ohio, a fost prima femeie

militar americană care a intra în Tokyo în 1945.

Dintre românii americani care s-au remarcat în perioada celui de al Doilea Război Mondial

mai menționăm pe John Florea care a fost corespondent de război pentru revista „Life”, pe

Augustin D. Anghel care a făcut parte din serviciul de informații al armatei americane din

Germania ți care l-a capturat pe conducătorul tineretului hitlerist precum ți pe inginerul Steve

Bogolea care a lucrat la proiectul „Manhattan” (fabricarea primei bombe atomice americane).

Ca ți în Primul Război Mondial grupul etnic românesc a avut o participare importantă la

împrumuturile publice lansate de guvernul Statelor Unite. Românii americani au cumpărat bonuri

de război în val de 10.571.743,75 de dolari ți au strâns fonduri din donații pentru Crucea Roție

Americană.

33

Din fondurile strânse de români (colonia din New York) s-a construit o navă de tip „Liberty

Ship” care a fost botezată „General George Pomuțiu” ți a fost lansată la apă la 20 iulie 1944. Din

fondurile strânse de aceeați comunitate s-a construi ți un avion de luptă de tipul „Mustang P-51”

(botezat „The Spirit of the Union & League”), un bombardier „B-24” (botezat „The Romanian

Americans of Detroit”) ți un „B-25 Liberator” (numit „Aurel Vlaicu”).

La 23 august 1944 românii americani au salutat cu bucurie trecerea României în tabăra

aliaților. „Alianța pentru Democrație a Românilor Americani” a transmis cu acel prilej

poporului român un mesaj oficial în care se arăta: „Acțiune prezentă a României este dovada că

poporul român a reînviat, că România azi e în stare să stea alături de celelalte țări civilizate ți

onorabile din lume”.

Emigrația postbelică

Această etapă a emigrației din România către S.U.A. a debutat în anul 1945 fiind o urmare

urmărilor războiului ți a faptului că Statele Unite au participat direct la rezolvarea problemei

internaționale a persoanelor strămutate în anii războiului.

Declanțarea „Războiului Rece” a generat un complex de emigrații ale emigrării spre

America. Principalele cauze ale emigrărilor au fost cele politice. Acestora li s-au adăugat cele

economice care în cazurile individuale au fost la fel de importante. O altă motivație importantă a

fost aceea a reunificării familiilor care, practic, s-a realizat în sens unic, spre S.U.A. ți a constitui

principala sursă de noi veniți în cotele de imigrare.

A existat ți o motivație psihologică a emigrării generată de imaginea populară amplă

pozitivă a Americii creată în România.

Conform statisticilor oficiale americane, în perioada 1945- 1978 România s-a situat pe locul

cinci, după Polonia, U.R.S.S., Ungaria ți Cehoslovacia în ceea ce privețte numărul de emigranți

(52.517 persoane) proveniți din rândul statelor comuniste. La sfârțitul secolului al XX-lea unul

din o mie de americani era de origine română.

În anul1949 s-a înființat Comitetul Național Român care se prezenta ca singurul

reprezentant political tuturor exilaților români. Acesta era condus de generalul Nicolae Rădescu ți

îți avea sediul la Washington. C.N.R ți-a propus ca principal scop lupta împotriva comunismului

ți a regimului de la Bucurețti. Începând de la înființare C.N.R. a primit asistență de la

administrația americană în special prin Comittee for a Free Europe.

În anul 1950 a fost creată „Asociația Românilor liberi din Statele Unite ți Canada”

Începând cu anul 1954 în cadrul comunității românilor din S.U.A. s-a făcut remarcată

prezența prințesei Ileana, sora lui Carol al II-lea, care după ce a divorțat de ducele Anton de

Habsburg, în 1954, s-a stabili în S.U.A. S-a recăsătorit cu dr. țtefan Issărescu iar în anul 1960 a

34 intrat în călugărie ți a deveni stareța Mânăstirii ortodoxe „Schimbarea la Față” din Ely Wood,

Pennsylvania, până în 1991 când a decedat. S-a implicat în activitatea de ajutorare a noilor veniți

în exil ți a susținut numeroase conferințe ți emisiuni la radio având ca subiect România în care

a criticat vehement regimul de la Bucurețti.

O organizație creata recent, în anul 1990, cu obiective mai apropiate de conceptul american

de lobby, este „Congress of Romanian Americans” (C.O.R.A.) din necesitatea unirii organizațiilor

romanilor americani intr-un comitet de acțiune reprezentativ, C.O.R.A. a reunit, inițial,

reprezentanți ai Episcopatului Ortodox Roman, ai Arhidiocezei Misionare Române si al Diocezei

Greco-Catolice Române.

C.O.R.A. organizează, anual, la Washington, întâlniri ale membrilor in cadrul cărora sunt

dezbătute probleme legate de evoluțiile din Romania, implicațiile acestora asupra relațiilor

comunității romano-americane cu tara de origine si modalități de susținere a intereselor

României in fata Administrației si a Congresului S.U.A.

C.O.R.A. reuțețte, într-o anumita măsura, sa prezinte factorilor politici americani poziția

unui segment important al comunității romane din S.U.A., inclusiv în ceea privețte sprijinul

pentru Romania.

Românii americani ți-au adus dea-lungul timpului o contribuție importantă la dezvoltarea

culturii americane. Printre acețtia s-au numărat Mircea Eliade, Nicolae Georgescu - Roegen,

George Palade (laureat al premiului „Nobel” în anul 1974), Petru Neagoe (primul scriitor româno-

american important), Ionel Perlea.

Majoritatea istoricilor exilului românesc remarcă, ca o trăsătură negativă a acestuia,

existența unei profunde dezbinări. Se apreciază că exilul românesc nu a putut fi unit niciodată ți

de aceea el nu a putut fi nici un „lobby” puternic în țara de adopție pentru țara de origine.

SCURTĂ ISTORIE A RELA ȚIILOR ROMÂNO - CANADIENE

Introducere în istoria Canadei

Istoria Canadei este aceea a celui de-al doilea stat ca suprafaŃă din lume (9.984.670 km2).

Situată în America de Nord, Canada are ca vecini Oceanul Arctic, Oceanul Atlantic, S.U.A.,

Oceanul Pacific şi din nou S.U.A. (prin statul Alaska). Numele Ńării provine din termenul Kanata,

de origine indiană (huron sau irochez), semnificând „tabără”, „aşezare”.

Probabil cu 40.000 de ani în urmă primii locuitori originali din Asia au trecut prin

strâmtoarea Behring şi s-au răspândit spre sud şi est. Când europenii au început să exploreze

35 litoralul nordic al Americii (sfârşitul sec. al XV-lea - începutul sec. al XVI-lea) teritoriul canadian

era locuit de aproximativ 250 - 300 de mii de băştinaşi amerindieni care făceau parte din 100 de

grupuri etnice diferite afiliate la 12 mari familii lingvistice. Comunitatea amerindiană era organizată

în 50 de triburi grupate în 7 mari zone care le-a determinat evoluŃia culturală şi modul de viaŃă:

algonkini, irochezi, grupul de pe râul Mackenzie, cel din preerie, din platoul canadian de pe coasta

Pacificului precum şi eschimoşi.

La începutul secolului al XI-lea vikingii au ajuns în zonele de est ale Canadei întemeind

aşezări în Newfoundland şi Labrador. După 1450 spaŃiul canadian este mai frecvent prezent în

preocupările europenilor. primul explorator care descrie (1497 - 1498) această parte a Lumii Noi a

fost Giovanni (John) Caboto (Cabot). Jacques Cartier explorează cu sprijinul lui Francisc I estuarul

fluviului Saint Lawrence (1534 - 1536). El ia în stăpânire în numele FranŃei teritoriile descoperite.

Activitatea sa a contribuit la fixarea toponimiei Ńării mai ales prin punerea în circulaŃie a vocabulei

amerindiene Canada.

Începând din acest moment istoria teritoriului a fost marcată de rivalităŃile coloniale

franco-engleze. Colonizarea franceză efectivă a început după fondarea oraşelor Québec (1608) şi

Montréal (1642). În acest proces un rol decisiv l-a jucat cardinalul Richelieu care a concesionat ca

domeniu Noua FranŃă companiei celor „100 de asociaŃi”. Implicit biserica catolică a jucat şi ea un

rol important în dezvoltarea coloniei prin intermediul ordinelor iezuiŃilor, ursulinelor şi

ospitalierilor. În anul 1663 Canada a fost proclamată colonie regală condusă de un guvernator,

reprezentant al regelui ajutat de un consiliu suveran (organ legislativ şi curte de justiŃie). Pentru a

mări rapid creşterea populaŃiei ce număra la întemeierea coloniei regale 2500 de persoane, coroana

franceză a încurajat migrarea femeilor celibatare („fiicele regelui”) şi stabilirea militarilor după

încheierea campaniei împotriva irochezilor. La începutul secolului al XVIII-lea Noua FranŃă era

formată din trei colonii: Canada, Acadia şi Louisiana. Ultimele două au fost pierdute, Acadia în

favoarea Angliei în 1713 şi Louisiana în favoarea S.U.A. (prin vânzarea ei de către Napoleon).

În urma Războiului de şapte ani (numit în istoria Canadei „Războiul de cucerire”), încheiat

prin Pacea de la Paris, FranŃa a cedat Angliei tot nordul Americii franceze.

După cucerire autorităŃile britanice au stabilit o guvernare civilă şi au impus legile britanice

unei populaŃii majoritar franceze şi catolice. AdministraŃia britanică s-a confruntat şi cu o coaliŃie a

triburilor amerindiene francofile condusă de şeful indienilor ottawa (de unde şi numele viitoarei

capitale) Pontiac, asasinat în 1879. Pentru pacificare, în anul 1874, s-a adoptat „Québec Act” prin

care autorităŃile britanice au recunoscut oficial religia catolică garantând accesul coloniştilor la

magistraturi şi funcŃii publice precum şi respectarea structurilor lor constituŃionale.

În urma războiului american de independenŃă 50.000 de loialişti s-au stabilit la invitaŃia

britanicilor în Canada. Ca urmare a evenimentelor generate de naşterea S.U.A. au avut loc mai

36 multe conflicte militare cărora li s-a pus capăt prin „Tratatul de la Gand” din 1814 care a confirmat

graniŃele dintre America Britanică şi S.U.A.

Din 1867 până în 1949, prin includerea treptată a diverselor provincii (Québec -

predominant francofonă; Ontario - predominant engleză; Nova ScoŃia; New Brunswick; Manitoba;

Columbia Britanică; Insulele Prince Edward; Alberta; Saskatchewan; New Foundland) Canada a

căpătat configuraŃia actuală. Prin Statutul de la Westminster (1931) guvernul britanic a consacrat

deplina suveranitate a Canadei în cadrul Commonwealth - ului.

La începutul secolului a XX-lea populaŃia canadiană majoritară era de origine britanică

(57 %) urmată de francezi (31 %), germani (6 %) şi amerindieni (2 %).

Canada a participat alături de Marea Britanie la primul război mondial. Efortul a fost

considerabil: la o populaŃie de 8 milioane de locuitori au fost înrolate 600.000 de persoane

(pierderile suferite ridicându-se la 10 %). ProducŃia industrială şi cea agricolă au fost orientate spre

sprijinirea efortului de război. Canada a avut o delegaŃie proprie la ConferinŃa de Pace.

În timpul celui de-al doilea război mondial ca a devenit cel mai important aliat şi sprijin

pentru Marea Britanie. Au fost mobilizaŃi 1 milion de militari la o populaŃie de 12 milioane de

locuitori iar Canada s-a transformat într-o adevărată uzină de armament în plus, expediind peste

ocean mari cantităŃi de alimente.

În anul 1965 Canada a adoptat oficial steagul cu „frunza de arŃar” („maple leaf flag”).

ConstituŃia Canadei a fost adoptată în anul 1982 şi este alcătuită dintr-un amalgam de acte

oficiale, tradiŃii necodificate şi convenŃii.

Canada a devenit membru fondator al O.N.U. (1945), al N.A.T.O. (1949) şi al C.S.C.E.

(1975).

Canada a fost şi a rămas o Ńară deschisă emigraŃiei, cu precădere celei europene. Între 1897

şi 1912 au fost primiŃi 2,2 milioane de emigranŃi, între 1945 - 1957 1,5 milioane, iar între 1972 -

1980 1,3 milioane.

Momente din istoria relațiilor româno-canadiene

EmigraŃia românilor în Canada a constituit preambulul pentru stabilirea relaŃiilor politico -

diplomatice româno-canadiene. Guvernul de la Bucureşti, a decis să înfiinŃeze consulate în Canada

dând curs cererilor insistente ale emigranŃilor care doreau să le fie protejate interesele şi să păstreze

legătura cu Ńara. Astfel în 1919 s-au înfiinŃat două consulate generale onorifice la Montreal

(Québec) şi Hamilton (Ontario).

În relaŃiile bilaterale, în perioada Primului Război Mondial, un rol important l-a jucat Joseph

Whiteside Boyle (1867-1923), explorator şi om de afaceri canadian. În România, de care şi-a legat

existenŃa între 1917 şi 1921, Boyle s-a distins prin serviciile aduse familiei regale, de care a devenit

foarte apropiat, şi prin acŃiunile care le-a desfăşurat în favoarea statului român în relaŃiile cu puterea

37 bolşevică instaurată la putere în Rusia. Pentru meritele sale a fost decorat a fost decorat cu „Steaua

României”.

Din 1938 consulatul onorific de la Montreal a fost transformat într-un consulat general de

carieră având ca jurisdicŃie întreaga Canadă. Acesta şi-a desfăşurat activitatea până în 1941 când

România a rupt relaŃiile cu Anglia şi implicit cu Canada (starea de război fiind declarată în

decembrie 1941).

Starea de război între România şi Canada a luat sfârşit prin semnarea Tratatului de pace la

10 februarie 1947. Efectele războiului rece şi-a pus amprenta asupra relaŃiilor bilaterale până în

deceniul al VI-lea al secolului XX.

Pentru realizarea programului nuclear românesc demarat de autorităŃile române acestea au

întreprins demersuri în vederea normalizării relaŃiile româno-canadiene.

În anul 1967 o delegaŃie guvernamentală română condusă de primul adjunct al ministrului

Afacerilor externe s-a deplasat la Ottawa unde a început negocierile cu delegaŃia canadiană condusă

de subsecretarul de stat al M.A.E. canadian. Negocierile purtate asupra unui câmp larg de probleme

- economice, financiare diplomatice - s-au încheiat cu succes. S-a hotărât, la 3 aprilie 1967 ca între

cele două Ńări să se stabilească relaŃii diplomatice la rang de ambasadă, dar ambasadorii celor două

Ńări nu aveau reşedinŃă permanentă. primul ambasador român acreditat la Ottawa a fost Corneliu

Bogdan (cu reşedinŃa la Washington) iar primul ambasador canadian în România a fost Bruce A.

Williams (cu reşedinŃa la Belgrad). Stabilirea relaŃiilor diplomatice a fost urmată de încheierea unui

acord comercial (1968) şi financiar (1971). În 1977 a fost încheiat, la Ottawa, un „Acord

interguvernamental privind cooperarea în domeniul utilizării energiei nucleare în scopuri paşnice”.

Începând cu aceeaşi perioadă s-a intensificat cooperarea în domeniul cultural şi ştiinŃific.

În anul 1970 România a numit un ambasador rezident în Canada.

EvoluŃia pozitivă a relaŃiilor bilaterale a fost marcată de o serie de vizite reciproce la nivel

înalt. Guvernatorul general al Canadei, Edward Schreyer, a efectuat în perioada 10-14 mai 1982 o

vizită în România. În perioada 1-2 februarie 1984 a vizitat România Pierre Eliot Trudeau, primul-

ministru al Canadei. În luna februarie a anului 1984 ministrul de Externe al României, Ştefan

Andrei, a purtat la Ottawa discuŃii cu guvernatorul general al Canadei şi cu miniştrii canadieni în

legătură cu dezvoltarea relaŃiilor bilaterale. Preşedintele României şi soŃia sa, însoŃiŃi de o delegaŃie

guvernamentală, au vizitat Canada în perioada 14-18 aprilie 1985.

La scurt timp după evenimentele de la sfârşitul anului 1989, noul ministru de externe al

României, Sergiu Celac, a făcut o vizită în Canada undea avut convorbiri cu secretarul de stat

canadian pentru Afaceri externe şi cu ministrul Energiei, Minelor şi Resurselor Naturale.

38 Cu ocazia vizitei efectuate în România, în perioada 16-17 aprilie 1996, de către prim-

ministrul Canadei, Jean Chrétien, a avut loc inaugurarea UnităŃii 1 a Centralei Nucleare Electrice de

la Cernavodă.

Emigrația română în Canada

Primii români au emigrat în Canada după 1880, majoritatea din Transilvania, Bihor,

Maramureț şi Bucovina.

Se pare că primii colonişti români s-au stabilit în Montreal, Quebec, în anul 1881. Sursele

oficiale canadiene avansează ca dată de stabilire a coloniştilor români în partea estică a Canadei în

perioada 1884-1886. Recensământul canadian din anul 1901 consemna, într-o rubrică comună,

existenŃa a 354 de persoane de naŃionalitate română şi bulgară înregistrate mai ales în provinciile

Quebec, Ontario şi British Columbia. Recensământul anului 1911 din Canada menŃionează

existenŃa a 9.960 de bucovineni şi alŃi 5.875 de români (cu bulgari).

În provincia Saskatchewan au fost întemeiate, la sfârşitul secolului al XIX-lea patru aşezări

rurale pur româneşti: Sylvania, Bender, Buduc, şi Boian iar emigranŃii români formau majoritatea

populaŃiei în alte peste 30 de comune şi orăşele.

Boian este considerată a fi cea mai veche aşezare românească din Canada. Era un cătun din

provincia Alberta a Canadei, situat într-o câmpie aflată la o distanŃă de şase kilometri est de oraşul

Willingdon. Satul a primit denumirea după satul românesc omonim aflat în Bucovina, de unde

proveneau imigranŃii. În anul 1903, comunitatea a început construirea unei biserici ortodoxe

româneşti, care a primit hramul „Sf. Maria”, finalizată în vara anului 1905. În preajma anului 1909,

necesitatea existenŃei unei şcoli de limbă română s-a accentuat şi s-a construit una, în anul 1910.

În anul 1931 statisticile canadiene consemnau existenŃa a 55.060 de persoane originare prin

naştere sau părinŃi din România (cifra cuprindea atât etnicii români, 29.056, cât şi pe cei aparŃinând

minorităŃilor naŃionale din România). Această comunitate reprezenta 0,53% din populaŃia totală a

Canadei din acea vreme. După primul Primul Război Mondial românii canadieni s-au afiliat la

Uniunea şi Liga SocietăŃilor Româneşti” din S.U.A. Prima societate românească din Canada,

,,Societatea Romana de Ajutor şi Cultură”, a fost întemeiată în anul 1912 la Montreal şi a funcŃionat

până la declanşarea războiului mondial. Ea a fost succedata de societatea „Dulcea Bucovina”, care a

avut o activitate rodnica in perioada vreme de două decenii. Ulterior s-au înfiinŃat şi alte societăŃi:

„Graiul Românesc” şi „Unirea Românilor” din provincia Ontario; „Mihai Eminescu” , „Românul

Canadian” şi „Traian” din provincia Saskatchewan.

Primul locaş de cult ortodox românesc din Canada, care a fost şi primul din întreaga

Americă de Nord, a fost ridicat în anul 1901 în localitatea Regina.

39 Activitatea publicistică românească din Canada, până la al Doilea Război Mondial, a fost

redusă. Un prim ziar, cu apariŃie efemeră a fost „Deşteaptă-te române” (Hamilton 1915). În 1924 a

apărut pentru scurtă vreme săptămânalul româno-canadian „Canada”, la Ford City, Ontario. Din

anul 1928, cu o apariŃie sistematică, a fost tipărit bilunarul „Românul Canadian”.

Recensământul federal canadian din anul 1941a consemnat existenŃa a 25.000 de persoane

care s-au declarat de origine română. 74 de români canadieni au luptat în al doilea război mondial în

alături de un grup feminin prezent în servicii auxiliare.

După anul 1948 un nou val de români au emigrat în Canada motivaŃi în special politic dar şi

economic de situaŃia creată în România după instalarea regimului comunist.

Conform statisticilor oficiale în Canada existau în anul 1980 numai 45.000 de romani-

canadieni. În 1986 erau înregistraŃi peste 60.000 de romani-canadieni. În prezent, în Canada trăiesc

aproximativ 100.000 de români şi originari din Romania.