"Destinul cine îl face? Ca un ou, aşa e, îl azvârli, îl prinzi, dacă nu, se

sparge; destinul e în ou, sau în mâna care îl prinde?"

Mircea Eliade în "Întoarcerea din Rai"

“Mesajul lui Cristos - care răstoarnă vechea economie a lumii antice, adică distruge în întregime vechea icoană pe care omul şi-o făcuse despre sine - întâmpină nu numai violenţa păgânismului, ci mai ales rezistenţa pasivă a fiecărui om în parte, a fiecărui convertit în parte, pentru că fiecare renunţă greu la anumite forme mentale şi la o anumită imagine antropologică.”

S-a nascut la Bucuresti in 13 martie 1907,fiul lui Gheorghe si Jeana Eliade

A fost un mare ganditor roman,un mare scriitor,filozof si istoric al religiilor

Inca din adolescenta manifesta interes pentru chimie,ocultism,lectura

Datorita faputlui ca scriitorii lui preferati erau Honoré de Balzac si Giovanni Papini incepe sa studieze limba engleza si limba italiana,iar in particular persana si ebraica,fiind interesat si de filozofie.

Studiile primare le face in orasul natal,secundare in cadrul liceului Spiru Haret unde este coleg cu Arsavir Acterian si Constanrin Noica

Studiile superioare in cadrul Universitatii Bucuresti , unde studiaza filozofia, si Calcutta (India), intre decembrie 1928 si decembrie 1931, unde ia cursuri de la renumitii filozofila Rabindranath Tagore si Surendranata Dasguota despre istoria religiilor si a filozofiei indiene.

Si-a facut debutul literar cu povestirea fantastica “Cum am descoperit piatra filosofului ”, publicata la varsta de 14 ani in “Ziarul Stiintelor Populare” din Bucuresti

La varsta de 16 ani, incepe sa publice nuvele si eseuri literare la diferitre reviste, iar de la 17 ani incepe sa scrie articole in care trateaza istoria religiilor si cultura Orientului in cadrul revistei “Vlastarul”

“Spiritul este găselniţa materiei.”

Tratatul de istoria religiilor, apărut la Paris în 1949, este o operă de morfologie, în care faptele sunt studiate la propria lor scară. Eliade considera istoria religiilor o disciplină totală, având tangenţe cu istoria, fenomenologia, psihologia, sociologia, etnologia, antropologia, filozofia istoriei, estetica, lingvistica, etimologia, literatura. Printre cuvintele-cheie din studiile ştiinţifice ale lui Mircea Eliade se află, alături de mituri, rituri, simboluri şi expresia sacrul şi profanul. Acestea sunt două modalităţi de existenţă a omului în istorie, cărora le-a şi consacrat o monografie. Sacralitatea se manifestă peste tot, atât în lumea animală, cât şi în cea vegetală, fiind camuflată în profan. Formele şi mijloacele acestei manifestări diferă de la popor la popor şi de la epocă la epocă. Tratatul de istoria religiilor este o operă de profundă erudiţie, cu sute de trimiteri, cu o bibliografie exhaustivă. Oricine a parcurs paginile acestei cărţi şi-a dat seama că are în faţă o scriere în care viziunea personală a autorului domină uriaşul material documentar.

1986 - (22 aprilie) La ora 9 am, Mircea Eliade moare şi este incinerat a doua zi la Capela Rockfeller din Hyde Park

1985 - Devine Doctor Honoris Causa al Universităţii din Washington

• 1964 - Primeşte titlul de Sewele L. Avery Distinguished Service Professor .

1966 - (11 mai) Devine membru al Academiei Americane de arte şi stiinţe .

1970 - (august - septembrie)viziteaza Suedia şi Norvegia şi participă la Congresul de istorie a religiilor.

1977 - Mircea Eliade primeste premiul Bordin al Academiei Franceze

Singurătatea e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm şi devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a găsi adevărul.

Victoria e a celui care rămâne indiferent, nepăsător de bucurie sau durere, nepăsător de fruct. Mircea Eliade în Isabel şi apele diavolului Viaţa cunoaşte scene, şi se poate spune că e Viaţa cunoaşte scene, şi se poate spune că e

împărţită în acte, dar cortina se lasă o singură împărţită în acte, dar cortina se lasă o singură dată.dată.

Dumnezeu îşi exprimă dorinţele prin prejudecăţi. Mircea Eliade în Maitreyi

Asiaticii au nenumărate păcate; sunt cruzi, câteodată imbecili, adesea nebuni, altădată murdari; dar au două mari însuşiri: nu idealizează femeia şi nu cred în evoluţie. Mircea Eliade în Isabel şi apele diavolului

Pe Pământ omul e dator să trăiască numai viaţa. Moartea lui adevărată o va trăi în Cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuieşte şi se mistuieşte în deznădejde. Şi atunci, nici nu trăieşte cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi. Mircea Eliade în Noaptea de SânzieneA nu mai avea timp înseamnă a fi A nu mai avea timp înseamnă a fi

rezolvat toate problemele, a trăi într-un rezolvat toate problemele, a trăi într-un perfect echilibru.perfect echilibru.

Mircea Eliade în Mircea Eliade în Noaptea de SânzieneNoaptea de Sânziene

Nimic nu dureaza in suflet...Pana si cea mai verificata incredere poate fi anulata de un sigur gest..ca cele mai sincere posesiuni nu dovedesc nimic, caci si sinceritatea poate fi repetata, cu altul, cu altii..ca, in sfarsit, totul se uita sau se poate uita.. mircea eliade în maitrey

Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi înşine. Călătorie ce o facem în singurătate

Dar ce poate însemna o iubire? Cât poate ea dura? Nimic nu durează în lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca să se nască din nou, altfel, în altă parte, cu alţi oameni.

Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene

Un labirint este uneori apararea magica a unui centru,a unei bogatii,a unui inteles.Patrunderea il el poate fi un ritual initiatic.Acest simbolism este modelul oricarei existente care trecand prin numeroase incercari inainteaza spre propriul sau centru,spre sine insusi...

Visul, supapa de siguranţă a setei de transcendere, arta, magia, dansul- iar, pe de altă parte, dragostea şi mistica - mărturisesc din atâtea unghiuri diferite instinctul fundamental şi ursit al firii omeneşti: ieşirea din sine, contopirea cu altul, fuga de singurătatea limitată, avântul către o libertate perfectă în libertatea celuilalt.

Mircea Eliade în Solilocvii

Suntem păcăliţi; ni se spune că a mai trecut o jumătate de oră, sau că e şase - ca şi cum asta ar avea vreo importanţă. Important e faptul că Timpul nostru, aşa zis al Vieţii, e un Timp al Morţii.

Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene

Ondrobot Adriana Tidrea Alexandra

Manga Lavinia