lucrare de licenta fantasticul in opera lui mircea eliade

8/18/2019 lucrare de licenta Fantasticul in opera lui Mircea Eliade

1/50

ARGUMENT

Prezenta lucrare, intitulată „ Particularităţile fantasticului litarar în opera lui Mircea

Eliade”, se doreşte a fi un omagiu adus, dacă mai era nevoie, marelui indianist, mitolog şi

cercetător al religiilor, ce a influenţat radical lumea culturală mondială a secolului trecut.

Despre Mircea Eliade s–au scris sute de cărţi şi, cu siguranţa, mii de articole, cele mai

multe dintre acestea favoraile autorului, dar a e!istat, "n special "n intervalul #$%&–#$'&, o

serie de pseudo–articole defăimătoare "n presa litarară a vremii. Este suficient să amintim "n

acest sens scandalurile din epocă legate de conceperea şi pulicarea nuvelei Domnişoara

Christina şi a romanelor Huliganii şi Maitreyi.

E!istă "n lume un număr mare de oameni care posedă o creativitate genuină, ocapacitate e!traordinară de cercetare, ordonare şi sintetizare a informaţiei. Printre aceştia, se

află şi Mircea Eliade. (a unul dintre cei mai influenţi istorici şi filosofi ai religiilor, el a

do)ndit concomitant şi o faimă literară mondială, datorită povestirilor şi romanelor sale,

traduse "n zeci de limi.

(ercetătorul roman şi–a adus o contriuţie "nsemnată "n definirea şi delimitarea

conceptului de „fantastic”, enunţ)ndu*şi celera teorie legată de „camuflarea sacrului "n

profan”. +n acest sens consider fundamentală lucrarea Sacrul şi profanul , o veritailă piatrăde otar "n ermeneutica fantasticului. -efiind total de accord cu teoriile lansate de oger

(allois, /zvetan /odorov sau Marcel 0rion, Mircea Eliade propune o variantă non–violentă,

lipsită de spaimă, teamă şi angoasă, o altă perspectivă de aordare a fantasticului.

evenind la conceperea lucrării, aceasta este structurată "n patru capitole, două

constituind suportul teoretic al discuţiei, următoarele două fiind o aplicaţie pe te!tul unor

nuvele fantastice1 a ţigănci! "oaptea de S#n$iene! "opţi la Serampore! Domnişoara

Christina! %arpele. (apitolul "nt)i aordează coordonatele fundamentale ale operei lui MirceaEliade, evoluţia lui literară. (el de al doilea capitol vizează o sinteză a fantasticului,

cuprinz)nd definiţii, reprezentanţi de marcă ai fenomenului. Dificultatea ma2oră "n conceperea

acestei lucrări a constituit–o selectarea unor naraţiuni „reprezentative”, deoarece orice creaţie

fantastică eliadească ar merita o aordare atentă, de sine stătătoare. (apitolul trei este o

analiză riguroasă a manifestării fantasticului "n c)teva capodopere ale stilului fantastic. +n

capitolul patru am "ncercat să identific şi să analizez cele mai semnificative elemente mitico

3 simolice din nuvelistica fantastică a lui Mircea Eliade. +ntruc)t dimensiunea componentei

fantastice a operei eliadeşti este suficient de amplă, "n atenţia mea s–au aflat nuvelele

Domnişoara Christina şi %arpele.

#


2/50

4nul dintre motivele pentru care l–am ales pe Mircea Eliade ca temă pentru lucrarea

mea de licenţă este că m*a impresionat puterea lui de a trece peste toate ostacolele care i–au

apărut "n cale de–a lungul activităţii sale literare. +n timpul comunismului, Mircea Eliade, fie

negat, fie curtat de reprezentanţii regimului, a rămas un model pentru intelectualii moderni, şi,

mai ales pentru tinerii care nu puteau a2unge să "l cunoască direct. 5ceştia "l priveau nu numaica pe un persona2 legendar, a cărui viaţă, din om)nia p)na "n 6ndia şi 5merica, trec)nd prin

7ranţa, părea a fi modelată ca un destin de e!cepţie.

M–a impresionat şi faptul că, alţi autori au "nvăţat lima rom)nă ca să poată să "l

cunoască, să "l poată „simţi original”, ca să "l poată plasa corect "n conte!tul social, istoric,

politic, cultural al timpului său. 4n e!emplu ar fi profesorul ic8etts, un energic intelectual

care „dincolo de ocean” continuă, ani uni după moartea lui Eliade, să completeze portretul

unei personalităţi universale, care fascinează si astăzi, cu o prospeţime uluitoare.Mircea Eliade este unul dintre acele nume "n operele căruia ermeneutica s–a

identificat drept „efort de descifrare a semnificaţiilor pierdute ale mitului şi sim&olului”# şi,

mai important, el este unul dintre cazurile secolului "nceiat, la care metodologia ştiinţifică a

fost asociată cu o ideologie politică sau alta9.

5rgumentele pentru care cineva şi*ar "ndrepta atenţia către Mircea Eliade sunt

multiple. 4nul dintre ele este că activitatea sa este multiplă1 istoric al religiilor, orientalist,

etnolog, folclorist, eseist, nuvelist, romancier, dramaturg, memoralist. Mircea Eliade este o

personalitate enciclopedică de tip renascentist, făc)nd parte din familia spirituală a lui Dimtrie

(antemir, -icolae 6orga, 0.P.:aşdeu.

;pera lui este aproape integral pulicată, e!cepţii făc)nd doar ediţia integrală a

'urnalului. Ediţia "n două volume a scrierilor din Portugalia, inclusiv a 'urnalului portugez

inedit, revelează, un „nou” Mircea Eliade. El a promovat adesea, mai ales "n opera sa de

tinereţe, marea linie naţioanală "n cultura rom)nă, de la (antemir la Eminescu, şi de la :aşdeu

la 6orga. -u cred că aceasta a fost singura linie importantă, dar este indiscutail că ea, "n ciuda

unui anume conservatorism, a acordat stailitate culturii rom)neşti.

4n alt argument care susţine alegerea mea este că Mircea Eliade a scris "n mai multe

genuri, neacoperite la un loc de nimeni altcineva "n om)nia1 povestire, roman, teatru, 2urnal,

memorii, ziaristică, politică, critică literară şi eseu cultural, şi lista poate continua.

Eu cred că nu numai noi am "nţeles meritul sintezei lui Eliade, ucur)ndu–ne că a dus

elemente rom)neşti "n conte!te internaţionale, ci şi mulţi admiratori ai lui din alte ţări, "n

primul r)nd americani, pentru că le–a adus valori rom)neşti, europene şi asiatice. ;pera şi

# Duuisson Daniel, Mitologii ale secolului


3/50

iografia lui Eliade determină amele atitudini. /reuie, finalmente, suliniată nu numai

valoarea lui Eliade, ci şi succesul lui.

(omple!itatea prozei eliadesti reprezintă cel mai "ntemeiat motiv pentru care lucrarea

a fost concepută. -u degeaa, de numele lui Eliade se leagă numeroase aprecieri ale

contemporanilor1 „credinciosul fără religie” @ Emil (ioranA, „enciclopedistul rătăcit "n operamodernă” @Eugen 6onescuA, "n vreme ce Euge >imion "l considera „un spirit al amplitudinii”.

Din aceste considerente, am optat pentru cercetarea creaţiei fantastice a lui Mircea

Eliade.

%


4/50

CAPITOLUL I

1.1.MIRCEA ELIADE – Personalitate complex a c!lt!rii rom"ne #i

!ni$ersale.

Biua de $ martie a anului #$&C a "nsemnat pentru literatura rom)nă, naşterea unui om, a

cărui personalitate puternică, sa impus prin intensa şi diversa activitate realizată dea lungul

vieţii.

Prin "nsuşi numele sau Mircea gr.”mir”F paceG şi Eliade gr.”:elios”F soareG, din

care a rezultat pace şi lume, adică cosmos, Mircea Eliade reprezintă spiritul unui „ cosmos”,

univers creat prin propriai personalitate.

(opilăria lui Mircea Eliade sa desfăşurat "n localităţi ca )mnicul >ărat, (ernavoda şi

0ucureşti, unde, Heorge Eliade, tatăl său, era mutat cu garnizoana. După asolvirea şcolii

primare din strada M)ntuleasa, liceul „>piru :aret” se "nscrie la 7acultatea de =itere şi

7ilosofie din 0ucureşti.

Mircea Eliade a avut parte de o copilărie plină de "nt)lniri şi descoperiri miraculoase,

pentru care a păstrat, de atunci "ncolo, o nostalgie profundă, ceea ce se pare că a şi avut o

oarecare influenţă, determin)nd o recurentă a temei paradisului pierdut. Prima e!perienţă

estetică a lui Eliade sa petrecut, conform memoriilor sale, "ntro pădure unde familia "l

adusese la picnic. 5colo, Mircea a "nt)lnit o „enormă şi splendidă şopîrlă al&astră”, de care

nui era frică, dar pe care mai t)rziu o descria ca fiind „de o stranie frumuseţe”. 7ascinaţia

pentru lumea naturală, pentru insecte şi cimie, a continuat o vreme şi a marcat şi primele

"ncercări literare ale lui Eliade, cum este cazul Minunăţiei călătorii a celor cinci cără&uşi în

ţara furnicilor roşii , o povestire scrisă la #' ani, care a avut un destin ilar. (ompusă la

"nceputul anilor 9&, a fost considerată periculoasă de cenzura comunistă, "ntruc)t conţineae!presii ca „ preşedintele a murit într(un accident în timpul alegerilor din luna mai” sau „ se

apropiau de frontiera occidentală).

(eleru "n tinereţe, „lider de generaţie”, aşa cum, cu siguranţă, şia dorit, citat, apoi, şi

frecventat intelectual de orice student occidental "n ştiinţe umaniste, profesorul Eliade nu a

fost părăsit de miopia adolescentină care ia 2ucat neplăcuta festa legată de anga2amentul

interelic alături de o cauză grotesctotalitară. +ncerc)nd să treacă su tăcere episodul şi

evit)nd e!plicaţiile care se impuneau, a contriuit involuntar la fascinaţia propriei sale iografii, din care a sperat să elimine st)n2enitoarele continuităţi.

'


5/50

Pentru un cititor maliţios sau animat de o credinţă "n predestinare, viaţa lui Mircea

Eliade "ncepe cu c)teva elemente care iar putea prevesti destinul. ; primă rescriere a

iografiei sale este opera părinţilor. 5ceştia au ţinut ca fiul lor, al cărui nume nu se regăsea pe

lista sfinţilor din calendarul ortodo!, să se fi născut e!act de Mucenici, asa că, deşi Mircea

venise pe lume pe #%, data naşterii a fost mutată pe $ martie. Ii numele de familie a suferitscimări radicale, aceasta fiind opera tatălui lui Mircea, un militar pentru care a te numi, pur

şi simplu, Heorge 6eremia trăda "n prea mare măsură originile modeste ale familiei.

Disciplina şcolară "i repugna elevului Eliade de la liceul ucureştean „>piru :aret”1

nimic nu mai mergea, profesorii nu "l apreciau la 2usta lui valoare, "n timp ce colegii "l

poreclesc „doctorul”, datorită faptului că, "n ciuda interdictiei tatălui, preocupat de prolemele

de vedere ale lui Mircea, el continuă să citească, "n special 0alzac, pentru care, ca şi eroul din

Cele *++ de lo,ituri ale lui /ruffaut, dezvoltă o adevărată fascinaţie.Deşi la liceu fusese coleg cu fraţii 5cterian, -oica sau Miail Polironiade, osesia

„ generaţiei” şi primele semne ale unei orientări politice au apărut mai t)rziu. (apitala a fost,

ine"nţeles, "nt)lnirea cu -ae 6onescu, profesorul religios şi desident "n raport cu mainstream

ul respectail de inspiraţie maioresciană de la 7acultatea de 7ilosofie din 0ucureşti1

P.P.-egulescu, ădulescuMotru, /udor Jianu, Dimitrie Husti. 6nfluenţa şi carisma figurii

faustice a viitorului ideolog legionar au cristalizat, desigur, elemente de2a prezente at)t "n

„ spiritul timpului”, c)t şi "n propria evoluţie intelectuală a lui Eliade.

1.%. De&!t!l l!i Mircea Elia'e

Mircea Eliade şia făcut deutul literar cu povestirea fantastică Cum am descoperit

piatra filosofului, pulicată la v)rsta de #' ani "n „Biarul Itiinţelor Populare” din 0ucureşti,

lucrare premiată de comitetul de conducere al ziarului. =a v)rsta de #K ani "ncepe să pulice

nuvele şi eseuri literare la diferite reviste, iar de la #C ani "ncepe să scrie articole "n care

tratează istoria religiilor şi cultura ;rientului "n cadrul revistei „Jlăstarul” revista liceului

>piru :aret.

5nul #$9? aduce scimări importante "n viaţa lui Eliade. Este momentul de "nceput al

carierei sale pulicistice, pe care nu a aandonato dec)t odată cu plecarea sa din om)nia, "n

#$'&. ;mul de presă Pamfil Ieicaru "i remarcase anumite recenzii incisive apărute "n gazete

universitare şi "l invită să scrie la „(uv)ntul”, un ziar la care colaora şi -ae 6onescu şi care

practica un lima2 violent "n ton cu epoca. +n acelaşi an se cristalizează "n spaţiul pulic ideea

că a apărut o nouă generaţie de tineri intelectuali rom)ni, grupaţi mai t)rziu "n 2urul asociaţiei

culturale „(riterion” şi al căror lider este ciar Eliade, autorul manifestului „itinerariu

L


6/50

spiritual ”. +n sf)rşit, tot "n #$9?, interesul său pentru religie, potenţat de apetitul pentru

mistică al originalului profesor de logică -ae 6onescu, "l determină să plece "n prima

„călătorie iniţiatică” "n 6ndia.

>e poate vori despre o „e-perienţă a ndiei” "n viaţa lui Eliade deoarece acesta, "n

6ndia, trăieşte sentimentul parcurgerii unei e!perienţe e!istenţiale de e!cepţie, şi i seconturează intrarea "ntro alta v)rsta artistică.

Mircea Eliade pleacă "n 6ndia să "nt)lnească realul, să trăiască e!perienţa indiană a unui

t)năr "nsetat de viaţă. Descoperă aici pofta de viaţă transigurată "ntro e!perienţă

sacramentală, descoperă importanţa simolismului religios "n culturile tradiţionale, dar şi o

civilizaţie "ntemeiată pe agricultură.

+ntors din 6ndia, scriitorul este plin de viaţa, de idei, de energie „ Mircea Eliade n(a fost

doar in ndii! el a calătorit prin nfern. ndia poate purta acest nume/ lumea de dincolo”%

.+n anul #$%% este premiat pentru romanul Maitreyi, devine un scriitor cunoscut "n epocă,

şi tot atunci oţine doctoratul "n filozofie la 4niversitatea 0ucureşti, cu teza „ Psihologia

meditaţiei indiene( studii despre yoga”, tipărită su un titlu modificat,”0oga! Essai sur les

origines de la misti1ue indienne”, "ncinată lui -anindra (andra -audi, -ae 6onescu şi

Dasgupta lucrare considerată a fi o contriuţie importantă la "nţelegerea tenicilor mistice

indiene, dar care "n om)nia nu a fost ine primită. +n aceste conditii, (onstantin -oica a

intervenit pentru al apăra "n articolul „Noga şi autorul ei”, semnaliz)nd valoarea lucrării şi

acuz)nd de superficialitate pe criticii acesteia.

5stfel, Mircea Eliade poate fi numit „omo universalis”, pentru că după cum spune

Eugen >imion, „ Mircea Eliade este un spirit al amplitudinii! al totalităţii! nu al

fragmentului”', „el este un om al procesului” spune Emil (ioran, „care merge p#nă la

rădăcinile fenomenului şi pre$inta fa$ele de,enirii lui! căut#ndu(i protoistoria)2.

/ot Eugen >imion spunea1 „ 3n el se unesc trei &lesteme/ al spiritului şi al singurătăţii!

&lestemul muncii si &lestemele si parado-urile condiţiei)4 .

+n Memorii savantul mărturiseşte1 „ 5aptul că mă ,edeau mai ur#t dec#t în realitate îmi

întăreau anumite con,ingeri de pe ,remea aceea şi chiar felul de a fi. "u a,eam altă ieşire

dec#t să mă singulari$e$! să fiu 6le ,euf l7inconsole)! să mă refugie$ în sine! într(o solitudine

m#ndră)8 .

% =otreanu,6on ntroducere în opera lui Mircea Eliade,Editura Dacia,(lu2-apoca,#$?&, p.p.#&L#&?' >imion, Eugen Mircea Eliade!spirit al amplitudinii,Editura Demiurg, 0ucureşti, #$$L, p. $KL 6idem , p. ##LK 6idem, p. #K'C Eliade, Mircea Memorii,vol #, Editura :umanitas, 0ucureşti, #$$C, p.p. 9$L9$K

K


7/50

(riza de puertate este accentuată de primele insuccese erotice, şi "i provoacă accese de

melancolie1” 9,eam impresia că pierdusem ce,a esenţial! de neînlocuit şi că ,iaţa mea nu mai

a,ea nici un rost):.

5stfel, puertatea lui Eliade este dominată de o inferioritate fizică dată de vederea slaă,

miopia, şi altă dată de o inferioritate psiologică, venită dintro "nfăţişare fizică considerată deel respingătoare. +nsă, pe parcurs, el "şi va "nvinge aceste comple!e naive mărturisind1 „ 9nii

tinereţii lui Papini păreau copiaţi după ai mei şi ma regăseam în ei aproape cu totul. Ca şi

el! eram timid! îmi plăcea singurătatea şi nu mă înţelegeam &ine dec#t cu acei dintre

camara$ii mei care erau mai inteligenţi şi mai în,ăţaţi dec#t mine);.

69 fi rom#n este! pentru mine! a trăi! a e-prima şi a ,alori$a această lume între lumi)

mărturiseşte Mircea Eliade lui ocOuet, in #$C?. Eliade a trecut prin e!il şi a murit "n e!il

e!ilul a fost pentru el ca o „practică iniţiatică”.Despre e!il Mircea Eliade spune1 „ Din c#nd în c#nd sinţeam ne,oia să îmi regăsesc

i$,oarele! păm#ntul natal. 3n e-il! pam#ntul natal e lim&a! e ,isul.. .”#&. +n e!il, scriitorul trăia

o ruptură cu trecutul, iar acestei rupturi a căutat să "i dea un sens, transform)ndo e!perienţă a

unei „morţi” iniţiatice, a unei renaşteri, şi "ntrun izvor de inspiraţie pentru că1 „oriunde e-istă

un Centru al lumii)


8/50

>copul lui Eliade este de a pune ordine "n multe domenii aotice ale vieţii spirituale "n

civilizaţiile neeuropene.

eferitor la unitatea operei sale, Mircea Eliade mărturiseşte "n 'urnal că1” pentru a

=udeca ceea ce am scris! cărţile mele tre&uie =udecate în totalitatea lor ”. Ma2oritatea ideilor

fundamentale din opera stiinţifică se regăsesc "n creaţia artistică1 raportul dintre sacru şi profan, mitul eternei re"ntoarceri, mitul coor)rii "n infern, motivul lairintului.

+n lucrările sale, Mircea Eliade a operat cu noţiuni şi concepte profund originale, din

care ar putea fi menţionate1 mitul , care constituie o manifestare a sacrului, e!prim)nd un fapt

de e!itenţă total şi originar. 4n mit fundamental este cel al „ eternei reîntoarceri” vazută ca

permanentă repetare a actului creator divin "n această lumină orice creaţie umană devine o

reiterare a creaţiei lumii, şi orice 2ertfă rituală repetă sacrificiul despre care voresc miturile

cosmogonice.(onceptul de sim&ol apare şi "n literatură Mircea Eliade "i oferă o altă semnificaţie,

tinz)nd spre sacru. 5stfel, "n accepţie eliadească, simolul este semnul oscur al unei realităţi

transcendente, iar „cheia” lui este originară.

;pera literară a lui Mircea Eliade este fascinantă şi valoroasă "nscriindul "n seria

scriitorilor reprezentativi ai acestui secol, alături de 5.Hide, 5.Malrau!, 5.(amus, E.6onesco.

(aracterizat drept „cea mai integrală şi ser,ilă întrupare a gidismului în literatura

noastră)


9/50

+n Maitreyi şi "untă în cer , "ntre faulaţie şi e!cursul ermeneutic se păstrează un

anumit eciliru. (asa fictiunii e mai gălăgioasă, cu "ncăperi care răsună de galsuri "n

Huliganii, umina ce se stinge sau 3ntoarcerea din rai. Pe c)nd "n sa&el şi apele dia,olului,

discursul ruiază autoritar şi uneori contraproductiv povestirea. Persona2ele prozei realiste a

lui Eliade suferă de oala prolematizării, acuză un sindrom logoreic, cu simptome care diferă"n funcţie de profesie, instrucţie sau "nzestrare. (ercetătorii, tenicienii, artiştii, iliotecarii

sau literaţii de profesie, ermeneuţii aceştia ilustrează, "n ultimă instanţă, două categorii

antinomice, cu rol determinat asupra scrisului lui Eliade şi a receptării lui1 insul „pozitiv” şi,

respectiv, insul „creator” şi imaginativ.

Dincolo de toate acestea, mocneşte "nsă un patos demostrativ şi polemic, care

"ntreţine riscul glisa2ului "n didacticism sau, mult mai rău, "ntrun discurs normativ. +n sa&el

şi apele dia,olului procesul didacticismului a devenit aproape agresiv. 4n nedorit efectsecundar al tensiunii de care voream pare a fi şi "nclinarea reducţionistă a criticilor lui

Mircea Eliade, gata să coteze „"n loc” proze neomogene valoric. ;noraile sunt "untă în

cer sau Maitreyi. >lae şi de un intens con2unctural umina ce se stinge sau 3ntoarcerea din

rai, "n timp ce Huliganii sa dovedit mai rezistent la timp.

Dacă nu "n plan valoric, atunci "n cel denomenal, proza realistă a lui Eliade trădează o

serie de note comune ce se regăsesc şi "n registrul fantastic, dar nu numai. 5r fi, "n primul

r)nd, „impuritatea formală”. Materia cu care lucrează Eliade este, de preferinţă, alia2ul de

„ fa&ulaţie şi de comentariu interpretati,”. 4n alia2 ce se oţine prin tratarea critică, uneori la

„rece” alteori la „cald” a povestirii.

Programatică şi atitudinală, proza lui Mircea Eliade trădează o oroare genuină de

enunţiativ, poartă o "ncărcătură ofensivă, pentru mulţi dintre contemporanii săi insuportailă.

+n a ţigănci, scriitorul lucrează cu o anumită economie de uanţe. ; confruntare se

produce, totuşi, "ntre ungiul frust de percepţie al celor „din afară” din stradă şi cel mai

rafinat care funcţionează „în interior ”. (ompetiţia răm)ne nedecisă1 stă dovadă uimaceala

intratailă a lui Havrilescu @a cărui iluminare reprezintă miza 2oculuiA.

-uvela Pe strada M#ntuleasa e dominată de un pluralism ermeneutic fertil. (am c)te

persona2e, at)tea versiuni de lectură. ; parte dintre cititorii lui 7ăr)mă dau tuturor faptelor o

tentă politică. Economul are simţ practic şi trage concluzii profitaile "ntrun plan mai

concret. -edecisă răm)ne 5nca Jogel. Ea suscrie parţial la varianta Economu, dar este mai

puţin pedestră urm)ndul fascinată, "n direcţia faulosului oniric şi a unor sceme livreşti

consacrate, pe inventivul 7ăr)mă. 5cesta "ncearcă, de fapt săi fenteze pe toţi, cre)nd

diversiune interpretativă "n direcţii opuse.

$


10/50

; analiză de detaliu a masivului roman "oaptea de S#n$iene ar demostra, punct cu

punct, cum funcţionează, la Mircea Eliade, dispozitivul ermeneutic cu alternative multiple şi,

mai cu seamă, care sunt riscurile lui. E!istă "nscrise "n roman versiuni "nclin)nd spre

realismul plat, spre 8itscul monden sau spre senzaţional. 5lte sugestii deviază spre cultural

şi au un aspect auoreferenţial şi creator, aparţin)nd unor scriitori prefesionişti sau oameni decarte, critici cu revet sau regizori. 5u acces la grila ezoterică asceţi ca 5nisin sau aspiranţi la

iniţiere ca Jiziru şi 6leana. +n mare parte livrescul şi speculaţia escatologică au lunecat "n

anal, "n vulgată. ;sesia variantelor este at)t de puternică "nc)t scriitorul "şi ordonează

persona2ele "n dulete, despic)nd polar o serie de prototipuri ideale ca să creeze simetrii uşor

reperaile.

Dacă e!istă anumite proze "n care un un regla2 tenic nu permite diversităţi sonore să

se degradeze "n zgomot de fond, "n altele, anemice precum DaQan sau domnişoara (ristina,regia de emisie răm)ne deficitară, interpretările trădează un sindrom logoreic şi au un efect de

ruia2.

/ot o cale de dominare a presiunii centrifuge este privilegierea uneia din variante.

6nvestită cu un patos demonstrativ special, aceasta do)ndeşte autoritate. 5stfel stau lucrurile

cu "ouăspre$ece trandafiri! ncognito la >uchen?ald! @niforme de general! 3n curte la

Dionis. 6ntră aici "n 2oc onoarea scriitorului de enunţiativ, "nclinarea spre performativ, ine

marcată şi "n proza realistă. +n consecinţă, o serie de persona2e, a căror versiune este

privilegiată, au tangenţe vagi cu performanţa artistică. Pentru aşi propaga mesa2ul siilinic,

poetul şi iniţiatul 5drian recurge la arta interpretativă a =eanei, specul)ndui fira misionară.

Henerăleasa (alomfir "şi traduce de asemeni lecţia "n spectacol, cu a2utorul fragedului

6oronim /anase, copil cu o "nzestrare scenică precoce. Persona2ul revine "ntro serie de proze

care formează o unitate distinctă, tocmai prin doza serioasă de didacticism. +ntre ele,

„-ouăsprezece trandafiri” se remarcă prin aceea că lecţia spectacolului eşuează "n dăscăleala

plicticoasă. Presiunea centrifugă a fost cei drept, aniilată1 efectul centripet capătă "nsă

aspectul unui sindrom normativ.

Prozele realiste ca şi cele fantastice au fost supuse at)t tratamentului reducţionist c)t

şi, "n compensaţie, aceluia care complică fastidios. +ntre răzoaie, literatura lui Mircea Eliade

a fost prizată de o serie de cititori pe lumea comercială şi pe aceea a senzaţionalului ieftin.

5lţii sau lăsat atraşi mai cur)nd de aspectul ei doctrinar şi de inserţiile masive de eseism.

CAPITOLUL II

#&


11/50

MODALITA)I ALE *ANTA+TICULUI ,N OPERA LUI MIRCEA

ELIADE

%.1.No-i!nea 'e /antastic0.

; aordare diacronică a conceptului de fantastic evidenţiază faptul că dea lungul

timpului şi p)na azi, termenul a cunoscut o serie de accepţiuni 6capacitatea de a crea

imagini! de a imagina)! 6pri,itor la imaginaţie)! 6ireal)! 6imaginar ”, unele ciar peiorative

6posedat)! 6produs al spiritului alineat)! 6himeric”.

+n poetica antică, discipolii lui >ocrates sunt tentaţi, su influenţa acestuia să

minimalizeze rolul elementului fantastic "n definirea conceptului de artă. 5stfel, Platon

recomandă "n artă mimesisul, recunoscut şi de către 5ristotel ca fiind impulsul fundamental.

/)rziu, "n secolul al Tedenerg, precum şi de teoreticienii germani ai

„,isului” şi filozofii „naturii”, de la sf)rşitul secolului al


12/50

(ategoria estetică a fantasticului treuie "nţeleasă, definită şi analizată prin

relaţionarea sa cu categoriile estetice "nvecinate straniul! enigmaticul! miraculosul!

fa&ulosul! feericul! alegoricul! a&surdul! comicul! grotescul. -u e!istă un fantastic „pur”,

„curăţat” de orice alte influenţe, diversele sale e!presii literare fiind determinate de proporţiile

"n care se realizează cominaţia sa cu alte categorii estetice, literatura fantastică fiind, astfel,una de frontieră.

*antastic!l2 en literar.

; prolemă controversată este aceea a definirii fantasticului ca gen literar, efortul

teoreticienilor şi criticilor de a staili constanţele acestuia concretiz)nduse "ntro multitudine

de lucrări care "nsă nu au reuşit să formuleze răspunsuri unanim acceptate. Dincolo de aflu!ul

terminologic, "nsăşi noţiunea de „gen” "nt)mpină dificultăţi ce provin din nivelul de analiză "n

care se operează.Pornind de la premisa definirii genului ca fiind o clasă de te!te literare cu proprietăţii

formale comune, care "mpărtăşesc acelaşi mod de raportare a suiectului creator la realitate,

admiterea e!istenţei unui gen fantastic va pleca, "n mod implicit de la ideea că operele grupate

su această „eticetă” prezintă "ntre ele o reală unitate de ordin semantic, stilistic şi structural.

Deşi definirea fantasticului prin temele şi motivele sale este un demers dificil,

oarecum azard şi nu foarte relevant, numeroşi teoreticieni ca oger (allois, 5drian Marino,

/zvetan /odorov, >ergiu Pavel Dan, au alcătuit inventare tematice mai mult sau mai puţin

cuprinzătoare. (aleidoscopului de teme şi de motive specifice scriiturii fantastice vin să i se

adauge alte două prezenţe recurente ale genului1e$itarea, indinspensailă, după unii

teoreticieni reprezentării fantastice @HaQ de Maupassant, /zvetan /odorovA şi spaima care,

deşi prezentă "n ma2oritatea creaţiilor genului, după cum o susţin, printre alţii, PierreHeorges

(aste!, =ouis Ja!, oger (allois, Marcel Proust, >tepan Ring nu constituie un ingredient

„sine Oua non” al acestuia, e!ist)nd te!te fantastice ce funcţionează "n afara conotaţiilor

an!iogene.

Despre fantastic au apărut numeroase studii cu caracter teoretic dar şi aplicativ, de pe

poziţii diferite1 studii istoricoliterare @P.H.(aste!, Marin 0eşteliuA, studii tematice @oger

(allois, 5drian Marino, >regiu Pavel DanA, studii structuraliste @/zvetan /odorov, 6rina

0ădescuA.

Pentru oger (allois, fantasticul nu se relevă ca un fenomen de voinţă, ci ca unul de

ine!plicailă şi oscură necesitate. El analizează fantasticul autentic, rezultat dintrun simplu

detaliu ciudat, care scimă "ntreaga logică a ansamlului o „ruptură” care tulură straniu o

configuraţie clară, normală, realistă.

#9


13/50

+n eseul „+n inima fantasticului” se face diferenţierea "ntre „ fantasticul ,oit ” şi

„ fantasticul institiţional ”. 7antasticul ţine mai cur)nd de modul "n care este tratat, dec)t de

suiect, şi reprezintă o aatere de la reproducerea fotografică a realului.

+n analiza fantasticului, 5drian Marino are "n vedere modul de funcţionare al fante$iei

care oferă informaţii despre structura estetică a fantasticului#C

.R'cinile /antastic!l!i rom"nesc.

ădăcinile fantasticului rom)nesc, acceptate de ma2oritatea specialiştilor sunt1

folclorul, cărţile populare, g)ndirea miticomagică, romantismului german şi proza lui

E.5.Poe.

*olclor!l.

7ormele de viaţă populară au trăit dincolo de vreme, cu sustrat magic şi religios. +n

folclor, timpul şi spaţiul au altă funcţie dec)t timpul şi spaţiul oiectiv. Diversitatea de formeale creaţiei populare poate fi "nţeleasă numai prin raportare la „ pre$enţa fantastică)!

e!perienţa iraţională de altădată. Doar tenicile magice dezvăluie creaţia din ad)ncuri, din

zonele oscure şi variante ale sufletului omenesc. ;iceiurile "n legatură cu moartea ocupă

un loc important. -u e!istă o teamă faţă de mort, ci doar faţă de mortul care putea deveni

strigoi.

L!mea &asmelor

+n poveştirile sau asmele rom)neşti, specialiştii au descoperit 9C& suiectetip

fantastice. Poveştirile au un „t)lc social”, viz)nd un conţinut etic1 moral, imoral, prostie,

cinste, ipocrizie, "n funcţie de persona2ele care sunt imagini generalizatoare ale inelui şi

răului.

+n poveştirile nuvelistice, persona2ele fauloase au fost "nlocuite cu persona2e

oişnuite. Povestitorii populari au renunţat la planul iperolic fantastic "n favoarea realităţii

anale.

>criitorii sau inspirat din creaţia populară, au căutat simoluri, eroi deoseiţi, practici

magice, "n dorinţa de a fi originali, răsturn)nd perspectivele tradiţionale au căutat izvorul

iraţional care lea dat naştere, elementele universale. 4n autor modern, atras de temele creaţiei

populare este interesat de anecdotă, dar şi de pitorescul e!terior, iar uneori de vocaular.

>imlul folcloric va fi interpretat original şi pus "n relaţie cu alte simoluri. Din snoa&e!

autorii de scrieri fantastice au reţinut caracterul satiric, demostrativ.

*rontierele literat!rii /antastice

-umeroase "ncercări de a defini fantasticul au ca punct de plecare noţiunea de

supranatural , oper)nduse cu o dulă confuzie ce vizează, "n primul r)nd, distincţia dintre un

#C 5drian Marino Dicţionar de idei literare! Editura Eminescu, 0ucureşti, #$$', p. K$

#%


14/50

anumit fond legendar , azat pe credinţe reale şi profunde şi un fond feeric, triutar tradiţiei

populare, căruia nu i se acordă, din start, premisa de real. +n al doilea r)nd, e!istă o confuzie

"ntre „ supranaturalul ” caracteristic acestor două fonduri şi fantastic, ce se "nscrie "ntrun al

treilea tip de prezentare a lumii, inseparail de fenomenul literar, politic şi ştiinţific, propriu "n

special secolului al


15/50

fantasticul asurd, ţin)nd de o anumită viziune a realului, ce presupune trecerea

acestuia printro prismă care deformează formele, perceptia merg)nd de la grotesc la

macaru. 5ceastă categorie regrupează scrieri ale lui M. 0lecer, Hi. Miăescu şi 6. Jinea.

fantasticul straniu şi energetic, ce e!ploateză resursele misterului, contur)nd o

atmosferă amiguă şi alucinantă, la limita dintre vis şi raelitate1 Mateiu (aragiale,=aurenţiu 7ulga şi J. 0enes.

fantasticul filozofic, inspirat din doctrinele ezoterice şi transcedentale şi "ncerc)nd

să refacă imaginea unui univers unitar, structurat şi ordonat de către o g)ndire magică şi

analogică1 Mircea Eliade şi =iviu ereanu.

fantasticul miticomagic şi folcloric, rănit din practici şi credinţe ancestrale,

constituite "ntro comple!ă şi inepuizailă sursă de inspiraţie pentru scriitorul modern. 5cest

tip de fantastic include operele unor autori precum Jasile Joicluescu, 5drian Maniu, (ezar Petrescu, Pavel Dan şi Mirecea Eliade, ce transpun "n formă epică inepuizailul fond al

mitologiei şi folclorului autoton.

Mircea Eliade apare "n opera interelică ca un reprezentant al „ noii generaţii”, ca un

scriitor ce şia inpus noua sa viziune asupra romanului rom)nesc, printro prolematică de tip

e!istentialist. >uiectele din eseuri se gasesc "n romane, e!pun)nd "n mod original proleme

de orientalistică, eros, moarte, viaţă intimă, literatură, mitologie, azată pe o trăire autentică.,

singurul mod de a cunoaste viaţa.

+n proza elidiană, critica anilor V'& a recunoscut două nivele1 un nivel realist

reprezentat "n romanele1 sa&el şi apele dia,olului! Maitreyi! 3ntoarcerea în Aai! Huliganii şi

altul iniţiatic, fantastic reprezentat de romanele1 Domnişoara Cristina! Secretele Domnului

Honig&erger! %arpele! "opţi la Singapore.

Eugen >imion, "n lucrarea Mircea Eliade( spirit al amplitudinii voreşte despre o

grupare a romanelor eliadine, "n cinci a!e stilistice1


16/50

spune că fantasticul său are izvorul "n folclorul autoton, dar şi "n g)ndirea filozofică

orientală.

„ Mircea Eliade scrie în lim&a rom#nă nu,ele şi romane de un fantastic intelectuali$at ”

spune Eugen >imion, scrieri ce "l definesc ca fiind 6cel mai important scriitor în pro$a

rom#nă! compara&il cu ofecraft şi olien)


17/50

9. 5nticiparea fantastică1 precizarea oroculară

%. (onsemnul fantastic1 locul sau oiectul nefast1 moara, anul, iazul, statuia, data,

numărul fatidic.

%.%. *antastica alct!ire a real!l!i.

Matei (ălinescu voreşte despre natura specifică a fantasticului "n proza lui Mircea

Eliade, "n care, relaţia dintre structurările cotidianului şi cele ale fantasticului este inversată1

„transcendentul sau supranaturalul nu mai repre$intă o ameninţare la adresa coerentei lumiF

dimpotri,ă! el constituie singura promisiune reală a unei asemenea corenţeF şi tocmai

cotidianul este acela care! la o pri,ire mai atentă! se do,edeşte a fi de neînţeles! crud şi! în

ultimă instanţă! lipsit de sens."umai atunci c#nd recunoaştem atracţia secretă! dar puternică!a celeilalte lumi a 6miraculosului)! sacrului şi miticului putem a=unge dincolo de inerenţa

lipsită de sens a ,ieţii cotidiene! a,#nd poate şansa de a a=unge la ade,ăratul sens al

e-istenţei”. ;riginalitatea şi consistenţa, concepţia autorului asupra fantasticului "şi are

rădăcinile "n ceea ce Eliade "nsuşi numeşte „teoria mea despre irecognosci&ilitatea

miracolului sau!în general! în credinţa mea că după 3ntrupare! transcendentul se camuflea$ă

în lume! sau în istorie! şi astfel de,ine irecognosci&il)B


18/50

esping)nd simolul, pe care "l considera neimportant, Eliade, şi implicit, persona2ele

pe care le construieşte optează pentru oiectele concrete "n care se manifesta sacrul. De altfel,

nemulţumit de modul "n care a fost comentată nuvela a ţigănci, Eliade nota "n 'urnal , la L

martie #$K?, că „nu s(a înţeles lucrul esenţialF po,estirea aceasta nu sim&oli$ea$ă nimic!

adică nu transformă realitatea imediată printr(un cifru. Pro&lema care se pune criticului nueste/ cum să descifre$e sim&olismul po,estirii ci cum să interprete$e mesa=ul pe care(l

ascunde realitatea ei”. 5 interpreta realitatea este, pentru Eliade, sinonim cu a produce sens, a

descoperit coerenţa si unitatea realului, dincolo de stridenta fragmentare a analităţii

cotidiene. Persona2ele sale au revelaţia unei alte lumi, a unei ordini misterioase, a unui

continuum spaţiotemporal care, o dată "ntrezărit, greu poate fi uitat. De aici uimăceala lor

perpetuă, senzaţia puternică de de2avu, ca şi impresia covărsitoare că retrăiesc evenimentele

trăite c)ndva de ei "nsişi sau de altcineva.Despre „ o fotografie ,eche de


19/50

interpretăm semnalele pe care ordinea irealului le difuzează "n ordinea, aparentă a realului.

Esenţa "nsăşi a fantasticului se modifică aşadar, nemaifiind vora despre izugnirea violentă a

unei alte lumi "n cotidian cum se "nt)mplă "n Domnişoara Christina sau "n %arpele! ci de o

contaminare permanentă a celor două lumi.

6 5antasticul nu mai este dialogul între cele două lumi! ori suspendarea între ele! ci pre$enţa neştiută a uneia în cealaltă, scria >orin 5le!andru "n Dialectica fantastică. (u alte

cuvinte, pentru a intra "n terminologia lui Mircea Eliade "nsăşi, fantastică este prezenţa

neştiută a >acrului, camuflată "n Profan, fantastică pentru că raţiunea noastră , aparţin)nd ea

"nsăşi Profanului, no mai poate integra firesc unui (osmos /otal, ci o refuză, adică o

proiectează "n lumea de dincolo”9%

Povestirile lui Mircea Eliade sunt, dincolo de dimensiunea lor metafizică, certe reuşite

literare, "n care autorul e!perimentează diverse formule narative şi construieşte persona2eleviaile. 5miguitatea nu este doar una de natură filozofică, ci şi –mai ales estetică,

reprezent)nd adese ori şi efectul unei programatice interte!tualităţi. Dacă posteritatea operei

ştiinţifice a lui Mircea Eliade a fost pusă deseori, "n ultimul deceniu "n special, su semnul

"ntreării, actualitatea operei sale este incontestailă, iar reeditarea prozei sale fantastice este

oric)nd inevenită.

%.(. Partic!larit-ile /antastic!l!i literar la Mircea Elia'e.

(el mai cunoscut scriitor de proză din ţinuturile mioritice răm)ne Mircea Eliade.

5utorul devine creatorul unei teorii originale despre fantastic, azată pe camuflarea sacrului

"n profan sau, altfel spus, pe teoria irecognosciilităţii miracolului. Pentru a facilita

dezvăluirea fantasticului "n realitatea cotidiană, scriitorul "si concepe naraţiunile pe mai multe

planuri, cre)nd nişte universuri paralele dominate de legi diferite ale spaţiului şi ale timpului.

Eroii lui Mircea Eliade vor fi preocupaţi "n permanenţă de descoperirea unor semnificaţii

profunde. 6naccesiile oamenilor de r)nd. 5cesta este motivul pentru care naraţiunile

prozatorului pot fi privite ca o lungă iniţiere spirituală a unor persona2e cu vădite preocupări

intelectuale. Pe parcursul formării lor, persona2elor li se fac diferite semne, "n măsură să le

călăuzească spre revelaţia misterului.

7antasticul este o altă dimensiune fundamentală a eletristicii lui Mircea Eliade,

"ncep)nd cu povestirea scrisă la #' ani Cum am găsit piatra filo$ofică , care va fi premiată de

„ Biarul Itiinţelor Populare”. 5celeiaşi perioade "i aparţine Minunata călătorie a celor cinci

cără&uşi în ţara furnicilor roşii. +min)nd ceea ce asimilase despre lumea necuv)ntătoarelor

9% 5le!andru, >orin, Dialectica 5antasticului, Editura pentru =iteratură, 0ucureşti, #$K$, p.#K?

#$


20/50

cu fantezia sa creatoare, autorul adoleşcent dă naştere unei opere literare. Paralelismul dintre

universul g)zelor şi cel uman are "n el, desigur, nimic original. -aturalismul amtor fantazează,

"ncipuinduşi o e!pediţie a cinci cărăuşi "ntro ţară vecină. Eliade "nsuşi "şi privea, peste

decenii, această descriere drept un roman de aventuri, "n care amesteca entomologia, umorul

şi fantasticul1 „ Ceea ce mă pasiona mai mult scriindu(l era descrierea di,erselor lacuri! aşacum le ,edeau cără&uşi! stră&ăt#ndu(le pe îndelete sau $&ur#nd pe deasupra lor. Era de fapt

o micromagie imaginară pe care o organi$ăm pe măsură ce o intentămF descopeream o lume

onirică şi parado-ală! căci era totodată mai mare sau mai mică dec#t lumea noastră cea se

toate $ilele).B*

Memoriile unui soldat de plum& e un roman fantastic de dimensiuni ciclopice, aşa cum

"şi amintea Eliade1 „ era un roman de nesă&uite proporţii! înglond nu numia istoria

uni,ersală! ci şi întreaga istorie a Cosmosului! de la începuturile gala-iei noastre laalcătuirea păm#ntului! la originea ,ieţii şi la apariţia omului”.

Primele nuvele ale lui Mircea Eliade scrise după răzoi sunt şi ele fantastice / @n om

mare @#$L9A, 5ata capitanului @#$LLA, hicitor în pietre @#$L$A, a ţigănci @#$L$A, Pe strada

Măntuleasa @#$KCA. E!egeţii sunt de acord, consider)nd drept capodopere Pe strada

Măntuleasa şi a ţigănci.

*orme #i /!nc-ii ale /antastic!l!i 3n pro4a l!i Elia'e.

>crisul, zămislit de oameni ca o facere a din nou a lumii, are o putere egală cu aceea

e!primată "n Heneză.

„@n document antic îl repre$enta pe oth scoţ#nd caracterele scrisului din portretele

$eilor. De aceea! scrierea este după chipul şi asemănarea lui Dumne$eu! are o origine sacră

şi se identifică cu omul. Ea este su& demnul ,i$ual al acti,ităţii di,ine! al manifestării

Cu,#ntului)B2.

Prin scris! prin cu,#nt , scriitorul devine creator asolut al unei lumi aflate su

stăp)nirea lui. Eliade este creatorul asolut al acestei lumi, condusă după reguli şi norme

inaccesiile celui neiniţiat. (ititorul naiv nu va şti niciodată care este realul şi care este

cealaltă lume. Pentru a descoperi modul şi instrumentele utilizate la "ntemeierea noii lumi este

necesară o analiză atentă a următorului fragment din nuvela „/inereţe fără tinereţe”1 „de a&ia

c#nd au$i clopotul Mitropoliei îşi aminti că e noaptea de 3n,iere. %i deodata i se păru

nefirească ploaia care îl înt#mpinase de cum ieşise din gară şi care ameninţa să de,ină

torenţială. 3nainta gră&it! su& um&relă! adus din umeri! cu pri,irile plecate! căut#nd să e,ite

şu,oaiele. 5ără să(şi dea seama! începu să alerge! apropiindu(şi um&rela de piept! ca o

pa,ă$ă I...J. Parcă ar fi fost aspirat de un ciclon fier&inte! i$&ucnit în chip neînţeles! chiar în9' Mircea Eliade! Memorii, vol. 6, Editura :umanitas, 0ucureşti, #$$C, p.p. #K?#C&9L Sean (evalier, 5lain Heerrant ! Dicţionar de sim&oluri, Editura 5rtemis, 0ucureşti, #$$', p. 9CK

9&


21/50

creştetul capului. 9 tră$nit pe aproape! îsi spuse! clipind cu at#ta putere m#nerul um&relei.

se păru curios că nu simte nimic! că! de fapt! nu(şi mai simţea trupul...şi în aceeaşi clipă se

tre$i foarte departe! fericit...)B4 .

Elementele definitorii pentru această lume sunt ploaia, trăsnetul şi adverul „atunci”.

(adrul acestei scene nu este ales la "nt)mplare. +n faţa Mitropoliei, imagine recunoscută alumii, "n noaptea de +nviere, simol al manifestării divine, are loc o "nt)mplare "n aparenţă

nefericită1 un om e lovit de trăsnet, dar nu moare. Primul element frapant este ploaia, simol

al influenţelor cereşti e!ercitate asupra păm)ntului, dar şi a aosului primordial. 9pa

este,potrivit „Dicţionarului de simoluri” ,mi2loc de purificare, centru de regenerescenţa”9C.

>criitorul foloseşte aceste elemente pentru aşi "ntemeia lumea. 5rma divină este

trăsnetul , simol al puterii creatoare care „zămisleşte şi distruge totodată” 9?. +n tradiţiile

ameridiene trăsnetul şi fulgerul reprezintă (uv)ntul lui Dumnezeu scris, "n opoziţie cutunetul, (uv)ntul lui Dumnezeu vorit. 6storicul religiilor cunoaşte foarte ine aceste

simoluri, dar nu le e!plică pentru că opera literară se vrea lieră de preocupările savantului.

Deşi e!istă o "nrudire de sustanţă "ntre scrierile literare şi cele teoretice, scriitorul se

mulţumeşte să receeze simolurile şi să reinterpreteze miturile. (u a2utorul trăsnetului "nlătură

aosul şi dă naştere unei lumi "n care eroul, Dominic Matei, poate renunţa la umrela de

ploaie, semn al "nsingurării şi evadării din real. El caută şi gaseşte un alt timp şi un alt spaţiu1

„%i în aceeaşi clipă se tre$i foarte departe! fericit! sau cum fusese atunci.”

>tarea de eatitudine, eudaimonia, este o imitaţie a condiţiei divine. 5tunci, adică

"ntoarcerea "n ellud tempus, ia forma Paradisului, a locului sacru, a realului asolut. Dominic

Matei se re"ntoarce rusc la starea larvară, „condiţie indinspensa&ilă a renaşterii ritualice,

după care are loc regenerarea întregului organism”9$. ; dată cu naşterea unei noi lumi,

Dominic va "nvăţa eul să se folosească de capacităţile deoseite de care dispune.

Motivul dulului se regăseşte şi "n creaţia lui Miai Eminescu "n nuvela Sărmanul

Dionis. omantismul german a conferit ideii de dulu o rezonanţă tragică şi fatală. Dulul

poate fi complementarul nostru, dar "n tradiţiile străveci, dulul este un eveniment nefast,

sau ciar, uneori, o povestire a morţii.

7inalul nuvelei şi moartea eroului amintesc de asmul inereţe fară &atr#neţe şi ,iaţă

fară de moarte. /ăr)mul imaginat de Eliade este Paradisul, ţinutl tinereţii veşnice. 5mintirea

va declanşa mecanismul tragic al timpului şi eroii, 7ăt 7rumos şi Dominic Matei, pierd

nemurirea.

9K Mircea Eliade ! Pro$a fantastică, Editura 7undaţiei (ulturale om)ne, 0ucureşti, #$$9, p. #L'9C Sean (evalier, 5lain Heerrant, Dicţionar de sim&oluri, Editura 5rtemis, 0ucureşti, #$$', p. 9?$9? Mircea Eliade, Pro$a fantastică, Editura 7undaţiei (ulturale om)ne, 0ucureşti, #$$9, p. #LL9$ He. Hlodeanu, 5antasticul în pro$a lui Mircea Eliade, Editura Hutinul, 0aia Mare, #$$%, p. #$?

9#


22/50

6niţial! fantasticul desemnea$ă ceea ce nu e-istă în realitate! ceea ce pare ireal ,

aparent! ilu$oriu! lumea fantasmelor ”. =iteratura fantastică va pune su semnul "ntreării

realul, căci ezitarea e at)t a persona2ului şi a cititorului, c)t şi a autorului.

+n anii V%&, Mircea Eliade vorea de e!istenţa unui „sentiment fantastic pur

rom)nesc”, ca modalitate a intuiţiei colective, pe care va căuta să o reconstituie "n naraţiuneacultă. Primul roman de acest tip Domnişoara Christina @#$%KA, este construit din aceeaşi

perspectivă, a spiritului care e!perimentează lucid. 5ici, Paradisul devine 6nfern pentru

persona2ul principal. Povestirea izvorăşte direct din folclorul rom)nesc, te!tul fiind „un soi de

mister uni,ersal! un &asm în care fantasticul de,ine un supranatural de factură magică+.

-uvela este construită pe aza a două principii narative1 apropierea (ristinei prin

materializarea ei treptată şi e!tinderea conflictului iniţial Egor (ristina la o confruntare "ntre

Jiaţă şi Moarte. Persona2ele nu "ndeplinesc dec)t funcţii simolice "ntrun ritual, ele neav)ndviaţă autonomă. 5pariţia (ristinei produce ruptura, căci fantasticul "nseamnă tocmai o

„întrerupere a ordinii necunoscute! o nă,ală a inadmisi&ilului în s#nul inaltera&ilei legalităţi

cotidiene)cema epică de aici reprezintă un „pattern” pentru proza fantastică eliadească. (omplotul

miticofantastic porneşte de la elementele simolice. Punctul de interes profan este activ la

suprafaţa te!tului. +n această structură de suprafaţă se insinuează, cu discreţie, procedee ale

epicii fantastice @metamorfoza, anticipaţia, confuzia omanimalA. >trucura de ad)ncime se

creează dintro interpretare, după alt cod, a aceloraşi aserţiuni. =a acest nivel se recunosc

scenarii mitice, precum cel al lairintului, al epifaniei, al cuplului primordial. Descifrarea

sensurilor filigranate dulează miza semantică şi măreşte interesul estetic.

4rmătoarele două proze, Secretul Doctorului Honin&eger @#$'&A şi ! "opţi la

Serampore @#$'&A,reprezintă o deplasare de pe teritoriul mitic autoton către acela indian,

prile2 de a pune "n valoare sistematica ezoterică a unei mari culturi, mai e!actă "n amănunte

epice, dec)t mitologia rom)nească. 7aţă de romanul „Iarpele”, sa făcut un pas "napoi, pentru

%& 5le!andrescu, >orin, Dialectica fantasticului, Editura pentru literatură, 0ucureşti, #$K$, p. #C&%# (allois ! oger, 3n inima fantasticului, Editura Meridiane, 0ucureşti, #$C#, p. 9&'%90eguin, 5lert, Sufletul romantic şi ,isul , Editura 4nivers, 0ucureşti, #$$?, p. #L'

99


23/50

că, "n amele proze, supranaturalul este utilizat "ntro perspectivă mai mult enigmatică şi

senzaţională dec)t iniţiatică.

eferinduse la cele două laturi ale oiectului cunoaşterii1 latura e!ternă „aparentă” şi

cea mai internă „transparentă”, Mircea Eliade spunea1 „-atura, care pune inviziilului masca

inviziilului este o aparenţă corectată de o transparenţă”. De altfel, aşa cum era şi opinia luiJaleriu 5nania "n cartea sa „Din spumele mării”%%, capitolul „Metodologia şi dialectica

sacrului”, „ @na dintre ideile cele mai noi şi mai îndră$neţe ale lui Eliade este aceea a

camuflării sacrului în profan).

=atura „aparentă” e latura vizziilă, fenomenală sau secundară a realităţii, aflată la

"ndem)na oricui, pe c)nd latura „transparentă” este latura esenţială, profundă a acesteia, şi

care poate fi relevată numai de spiritele meditative.

Plec)nd de la raportul aparenţăX transparenţă, detectail "n proza lui Mircea Eliade, se poate vori de un fantastic al toposului, unul al gesticii şi al traiectului psiologic al eroilor,

c)t şi de un fantastic al timpului.

Despre un fantastic al toposului se poate vori ca fiind prezent "n opera lui Mircea

eliade, dar mai ales "n nuvelele „=a ţigănci”, „Pe strada M)ntuleasa”, „Douăsprezece mii de

capete de vite”, „+n curte la Dionis şi "n romanul „MaitreQi”, unde "n fiecare colţişor, fiecare

pas făcut de cititor "nsemnă conruntarea cu sacrul camuflat "n profan. (a prim topos, "nt)lnim

gradina, care capătă valenţe deoseite. Hrădina e ca o poartă de intrare "n fantastic. ;dată

intrat "n grădina, simol al unei alte lumi cea sacră misterul te "nvăluie treptat. +n „=a

ţigănci”, grădian este o prezenţă concretă. Protagonistul, Havrilescu, aflat "n tramvai, "ntro

oarecare zi de lucru, e osedat at)t de căldura "năuşitoare, sufocantă, o căldură care

paralizează orice fel de reacţii, c)t şi despre „povestea” colonelului =aTrence, persona2 care

răm)ne "ntrun colţ de amiguitate. Este o situaţie care ţine de realul anticipativ al irealului, al

odiseei de la ţiganci. Este punctul de plecare spre o "nt)mplare care iese din timpul

aitudinilor protagonistului1 "ntorc)nduse săşi ia servieta cu partituri, Havrilescu nu mai

a2unge acolo. /rec)nd pe l)ngă ispititoarele grădini ale ţigăncilor, eroul este atras de umra

nucilor grădinii, "ntro zi toridă, amintind de senzaţia de sf)rşeală a protagonistului sciţei lui

(aragiale, „(ăldură mare”. ;dată pasul făcut "n misteriosul eden, viaţa lui Havrilescu se

scimă radical. 4rmează "nt)mplările din casele ţigăncilor, unde "i cere să gicească ţiganca,

grecoaica sau evreica, dar mai ales cele de după ieşirea lui de acolo, c)nd realul nu mai e cel

de la "nceput, căci lumea se scimase, fapt ce poate fi sesizat de către protagonist. Hrădina

ţigăncilor a fost atracţia fiinţei lui1 dorise cu toată fiinţa lui să aiă puţina umră. 6ntervenţia

%%5nania !Jaleriu Din spumele mării, Editura Dacia, (lu2-apoca, #$$L, p. $L

9%


24/50

azardului "i facilitează eroului nostru contactul cu sacrul grădian ţigăncilor. Pentru

Havrilescu, grădina "i prile2uieşte ieşirea din coşmarul cotidian şi intrarea "n oniric.

+n a ţigănci, anca se afla "n str)nsă legătură cu un timp pregătitor intrării pe tăr)mul

sacrului1 fiind "ncercat de o ciudată stare de sf)şeală, "n acea zi toridă, Havrilescu simte

nevoia să se aşeze pe o ancă. 5ici "l "nvăluie mirosul frunzelor de nuc, care venea ca un drog,dinspre grădina ţigăncilor. Dar anca facilitează persona2ului activarea funcţiei malefice1

st)nd pe o ancă, sora lui MaitreQi, (au, asistă la idila lui 5lan cu aleasa inimii, pentru ca

mai apoi să desconspire această iuire interzisă, De aici p)nă la destrămarea viselor celor doi

"ndrăgostiţi nu mai e dec)t un pas.

; altă ipostază a grădinii aceea de paradis "n destrămare o "nt)lnim "n Douăspre$ece

mii de capete de ,ite. Hore trăieşte "ntrun timp al memoriei, aflat "n contact cu realitatea

cotidiana zile teriile de răzoi. Enigmele lui nu se pot lămuri, de fapt, nu şi le poate e!plicaele nici măcar nu se destramă, ci continuă să e!iste "n el, "ntro permanentă glişare paralelă de

planuri, "n neputinţa lui de a le face să se suprapună, de a ieşi din ireal. ;ric)t ar părea de

verosimil, totul e "n contatimp.

+n proza lui Mircea Eliade se poate detecta şi un fantastic al gesticii, dulat de unul al

traiectului psiologic al persona2elor. Eroii săi sunt, de oicei, indivizi solitari, care au parte

de cele mai stranii "nt)mplări. 5ceştia, vr)nd să intre "n raport cu lumea, cad "n capcana

propriilor lor curioziţăţi. 5şa e Havrilescu prind de aitudinile cotidiene lecţiile de pian, el

ştie ce ştie toată lumea1 grădina şi casele ţigăncilor reprezintă un loc, de care ceilalţi se feresc

să vorească. :azardul face ca "n momentul "n care cooară din tramvai, să aiă senzaţia de

sf)rşeală. Prezenţa elementelor naturii, "ntrun 2oc al ielelor @ a ţigănciA, liniştea şi frumuseţea

soarelui @ "untă în cerJ! neliniştea florilor, ploaia @ MaitreyiA, atmosfera "ntotdeauna plina de

tristeţe şi meancolie @ 3n curte la DionisA tensionează căutarea, "mping)ndo la paro!esm,

declanş)nduse "n felul acesta criza. 5tunci, eroii trăiesc e!tazul spaimei, care nu "ntotdeauna

devine coşmar.

CAPITOLUL III

CAPODOPERE ALE +TILULUI *ANTA+TIC

(.1. La ţigănci

9'


25/50

4na dintre cele mai cuceritoare nuvele fanstastice ale literaturii rom)ne este a

ţigănci! nuvela apărută "n #$L$, la Paris, dar scrisă "n lima rom)nă, ca de altfel toată

literatura eletristică a lui Mircea Eliade.

5cţiunea nuvelei este plasată "n 0ucureşti, oraş pe care memeoria afectivă a

scriitorului la "ncremenit "n ultima secvenţă de timp real trăită "naintea plecării sale "n e!il1timpul interelic. >uspendat astfel "n virtualitate, irizat su proiecţia retrospectivnostalgică a

amintirii, oraşul natal devine, la acest scriitor, un spaţiu lairintic, care ascunde su străzi şi

locuri reperaile, mesa2e lente, semne sacre, mistere, comori, porţi camuflate ce conduc, toate,

spre lumi alternative. ;raşul aplatizat de căldură şi praf acealeaşi prin care siluetele

caragialiene se agită captive "n analitate devine, "n nuvelele lui Mircea Eliade, un teritoriu al

iniţierii, un loc ales pentru epifanii, un fertil producător de mituri.

6ndicii narativi din incipitul nuvelei plasează "n această atmosferă „de pitoresc&alcanic” un persona2 modest, onom şi cenuşiu. Profesorul Havrilescu, om către L& de ani,

se "ntoarce de la orele particulare de pian pe care le face la domiciliul unor tinere ce nu vor

deveni artiste, ci soţii onoraile, pentru care muzica e mai degraă divertisment domestic şi

stereotip de educaţie mic urgeză dec)t zucium al destinului creatot. De altfel, şi pentru

persona2, aspiraţiile creatoare, elanurile artistice ale tinreţii, visul „artei pure” au sf)rşit prin a

se cuminţi "n aceeaşi optică pragmatică, ciar dacă percepută vad ca povară1 „C#nd e omul

cult! mai uşor le suportă pe toate”%'. Marea artă omagiată plenar prin creaţie, a rămas o

amintire vagă, nostalgică a tinereţii ce se arătase promiţătoare, at)t "n planul iografic printr

o iuire e!cepţională, capailă săi "ndeplinească destinul c)t şi "n cel creator, prin „firea de

artist” cu care fusese dăruit. Muzica devenise, cu trecerea anilor, o meserie e!ercitată su

presiunea permanentă a rutinei şi a calculelor ce drămuiesc rezervele necesare unei

supraviuţuiri modeste.

„ De trei ori pe săptam#nă”, Havrilescu parcurge acelaşi traseu1 de acasă la ;tilia,

nepoata doamnei Joitinovici, cu tramvaiul prin geamurile căruia decorul ştiut "şi scimă

doar aina anotimpurilor. 4itarea partiturilor, fapt prin nimic e!traordinar, dar semn al unei

firi zăpăcite, prizonieră "ntro ordine de viaţă străină, determină ruperea automatismului.

5gasat de această "nt)mplare, persona2ul cooară "n mi2locul traseului, condamnat de

o soartă ironică săşi vadă multiplicată rutina zilnică a drumurilor. >trada "l primeşte "n lumina

ei incandescentă, iar soarele torid e acelaşi ca al 5raiei colonelului =aTrence, dar şi ca al

unei uitate veri din tinereţea petrecută la (arlottenurg. >entimentul „prea t)rziului”, difuz, e

"ntărit de tramvaiul care "l depăşeşte "ntre staţii. ;ligat săşi t)rască trupul vlăguit spre umra

deasă şi amăruie a unei grădini de nuci ce se decupează contrastant "n lumina oritoare a

%' Eliade, Mircea, a ţigănci! Editura :umanitas, 0ucureşti, #$$%, p. #9?

9L


26/50

străzii, ăratul costata că a2uns "n dreptul locului numit „la ţigănci”, despre care se dicutase

cu destulă precauţie şi pudoare anterior "n tamvai.

4mra, „nefireasca racoare”, e!plozia vegetaţiei de „ pădure la munte”, 6nălţimea

solemnă şi maiestuoasă a ătr)nilor copaci "i transmit un ciudat amestec de „respect” şi

„infinită tristeţe”, p)nă c)nd o t)nără apărută ca din păm)nt "l poteşte "năuntru. 7ără să"nţeleagă prea ine ce se "ntămplă, Havrilescu o urmează „ fanscinant) "ntro căsuţă vece

ascunsă "ntre tufe de liliac si oz, unde va fi ta!at, de o ătr)na imoilă ca un sfin!, cu trei

sute de lei, "n scimul celor trei fete pe cate i le oferă1 o evreică, o ţigancă şi o greacoaică.

>ocotită, suma risipea anii făcuţi pe 6trei ore de pian” care, adunate la lungul şir al

celor trecute şi viitoare ale unei e!istenţe fragmentate "n ore făceau şi mai evidentă distanţa

dintre valoarea casei ţigăncilor şi suma la care truda lui modestă ar fi putut vreodată aspira.

Precauţia gospodărească, reflu! al mescinăriei vieţii şi g)ndirii, e doar unul dintre „păcatele” pe care cu o dezarmată candoare le tot invoca, aluziv, Havrilescu.

=ăs)nduse condus de aceeaşi fată care "l ademenise, eroul străate grădina mai putin

răcoroasă, acum, şi a2unge "ntrun ordei semi"ntunecat, lairintic, impresie datorată

paravanelor "nşelătoare şi luminii tranlucide pe care o emana. /ot ceea ce se petrece de acum

pare proiecţie onirică, un straniu 2oc ce "i dă persona2ului, alternativ, semnzaţia fricii şi a unei

rusce, invadate, fericiri. Pus să gicească, fetele, Havrilescu se "ncurcă "n misterul etniilor şi

al raselor lor amigue, după cum se trezeşte prind "n complicata tesătură a propriei memorii,

ieşită la suprafaţa "n mod neaşteptat. /inereţea genială, "nfr)ntă de sărăcie, ca şi „ dragostea

,ieţii”lui pentru :ildegard, aandonată dintrun complicat amestec de un simţ, laşiate şi

calcul, "n favoarea Elsei acum soţia sa ies la iveală dintro memorie ce păruse moartă şi

"ngripată su povara unei maturităţi trăite ca prin ceaţă, tern şi stereotip.

Din acelaşi izvor ad)nc de memorie răsar „melodiile noi, necunoscute pe care le

asculta parcă pentru "nt)ia oară, deşi "i veneau una după alta "n minte, ca şi cum şi lear fi

amintit după foarte multă vreme”.

5ici, "n ordeiul ţigăncilor, Havrilescu pare reintrat "n poseia destinului sau autentic,

prin recuperarea trecutului şi a geniului creator, cu "ntoarcerea firului vieţii la punctul de

răscruce de la care eroarea unei căsătorii, alta dec)t cea predestinată, io deviase. /radarea

iuirii pentru :iedegard şi natrăirea dragostei cei fusese rezervată de un destin generos i se

revelează, aia acum, "n autenticitatea semnificaţiilor ei, ca „tragedia ,ieţii” lui.

atarea gicitului fetei ritualic 2oc de iniţiere pentru toţi cei a2unşi la ţigănci, atrage

panica fetelot. Havrilescu este „ pedepsit ” să ameţească, "ntrun 2oc al ieleleor şi şa rătăcească,

apoi, "ntrun lairint "nfricoşător prin metamorfozele la care sunt supuse oiectele. După ce se

trezeşte "nveşm)ntat "ntro draperie, „ca într(un giulgiu”, eroul are revelaţia propriei

9K


27/50

corporaliţăţi devastate de un timp rusc accelerat1 „în acea clipă se ,ă$u gol! mai sla& dec#t

se ştia! cu oasele ieşindu(i prin piele şi totuşi cu p#ntecum umflat şi că$ut aşa cum nu se mai

,ă$use niciodată”. /rezit de vocea aei din ceea ce pare un vis coşmăresc, el va pleca din

ordei aparent aşa cum venise1 cu aceleaşi aine, cu aceleaşi fraze stereotipe, demodate "n

retorica lor naivă, cu acelaşi aer deşuet, modest şi cam ridicol, spre aceeaşi realitate cotidianăa 0ucureştiului, cu ritmurile sale mecanice şi previziile. -umai că peste 0ucureştiul

aandonat c)teva ore trecuseră "ntro realitate paralelă, doisprezece ani.0anii se scimaseră,

ca şi preţul iletelor de tramvai, locuri altădată familiare "i apr lui Havrilescu drept stranii1 "n

casa Joitinovici locuiesc alte persoane şi ciar domiciliul său are acum alţi proprietari. +n

cartier nu mai cunoaştepe nimeni, dec)t pe c)rciumarul care "i povesteşte fără să "l

recunoască, faptul divers al dispariţiei unui fost profesor de pian, căutat zadarnic de soţie,

ulterior repatriată "n Hermania. Deşi lumea pare să "l fi elierat de servituţi, Havrilescu punetotul pe seama firii sale aiurite şi, "ncerc)nd săşi deslu2ească ceea ce "i pare a fi o concluzie se

re"ntoarce "n toiul nopţii, la ţigănci. +nt)mpinat de eterna aă, este atenţionat că sigura fată

disponiilă este „nemţoiaca”, pe care o refuzase la prima lui vizită.

:ildegard, iuita din anii studenţiei germane, moartă "ntre timp, dar rămasă ca la

optsrezece ani, "l preia pe Havrilescu, promiţ)ndui un nou "nceput, prin vis, prin moarte sau

prin reluarea "ntrun inivers paralel, al vieţii de la punctul din care curgerea ei firească fusese

deviată prin trădarea iuirii şi căsătoria cu Elsa. 6eşind din curtea ţigăncilor, „fără să mai

descidă poarta”, cuplul reunit se "ndreaptă, "n noaptea minunată de vară, spre o pădure

fauloasă. +n ir2a carei poartă lin, :ildegard "l linişteşte tandru, ironic1 „5şa "ncepe. (a "ntr

un vis...” .

7armecul nuvelei se generează din alunecarea amiguă "ntre cele doua planuri1 cel

realist şi cel fantastic, ca şi din "ndem)narea cu care este diri2ată, "n spaţiul epic, recuzita

mitologică cu un rol simolic. Deşi critica a oferit interpretări plauziile ale simolurilor din

te!t1 aa este ipoatazierea feminină a (ererului, ir2arul este (aron, ete trei fete pot fi ielel

din folclorul rom)nesc, gunele orientale sau parcee din mitologia grecească, cafeaua pe care

Havrilescu o ea este sustitutul apei uitarii, cifra #9 reprezintă ciclul astral complet, nucul

este un arore tanatic autorul nuvelei sa declarat nemulţumit de această decodificare

„alge&rică”, făcută prin stailire de ecivalente. El nota "n 'urnal! la L martie #$K?1” 9m

impresia că nu s(a înţeles lucrul esenţial/ po,estirea aceasta nu sim&oli$ea$ă nimic! adică nu

transformă realitatea imediată printr(un cifru. "u tre&uie să caut la ce se referă! înrealitatea

care nu este accesi&ilă nouă! diferitele episoade! nici ce repre$intă cutare sau cutare

persona=).

9C


28/50

7idel aceleiaşi poziţii cel departa2ează pe cercetătorul miturilor, al istoriei, religiilor,

de creatorul de literatură, autorul "şi e!plică, "n prefaţa ediţiei rom)neşti, din #$?&, a nuvelelor

sale, concepţia despre literatura fantastică, deoseită „ de cea a romanticilor germani! a lui

Edgar 9llan Poe sau a lui '..>orges. Destul să amintesc că e solidară de concepţia mea

despre g#ndirea mistică şi uni,ersurile imaginare pe care le fundea$ă! uni,ersuri paralelelumii de toate $ilele şi care se disting în primul r#nd printr(o altă e-perienţă a timpului şi a

spaţiului. Ceea ce nu însemnea$ă! e,ident! că pro$ele fantastice pe care n(ar putea fi înţelese

de cititorii familiari cu asemenea studii).

5şadar, e mult mai aproape de intenţia autorului o interpretare care consideră

e!perienţele persona2ului Havrilescu drept un transfer din lumea reală "ntrun „4nivers”

alternativ, faţă de care lumea reală apare dpret „un vis”. ; dată asorit "n acest culoar

paralel, Havrilescu va putea crede că viaţa sa „reală” e doar un vis ceşi va fi avut derularealui proprie, autonomă, "ntro altă dimensiune.

7igură aulică, traind ipnotic, sedat o v)stă, ca "nsă şi incertă, Havrilescu pare săşi

trăiască realitatea vieţii ca şi c)nd ar fi proiecţia propriului său vis. Mediocritatea, simptomele

ratării viaţa trăită "n gesturi mecanice şi osificarea sufletească locvacitatea şi onomia, aerul

candid şi vulnerail, precauţia firii sale laşe, de Yartist” destinat unui eroism al creaţiei,

confuzia şi pasivitatea "l "ncadrează pe Havrilescu "n „tipologia iniţiatică a idiotului”%L.

-uvela e!primă drama unui ratat, a unui om ce sa lăsat dominat de prfan, de viaţa

monotona şi măruntă carel apasă, de analitatea simolizată de căldura sufocantă.

4nul dintre simolurile osesive pentru Eliade este camera secretă. De oicei "ncisă,

adăpostind o taină "nfricoşetoare, la care nu are acces dec)t fiinţa iniţiată, camera este un

microcosmos care reeditează personalitatea fiecăruia. 6niţierea "nseamnă a te acorda sufletului

armonios al arelui şuflet al umii. -ota 75, considerată de fizicienii şi misticii orientali, nota

dominantă a naturii e!plică de ce Havrilescu este muzician. /recerea lui sugerează cu fiecare

cameră o altă etapă a vieţii marcată de cele şapte portaluri, cele şapte cei.

=a Eliade, camera are un sens special pentru că se leagă de o e!perienţă personală, pe

care el o numeşte „descoperirea misterului” şi care se "nscrie "n primele sale amintiri. Este

vora despre camera musafirilor de la )mnicul >ărat, "n care el intra pe furiş1”storurile erau

lăsate şi perdelel grele, de catifea verde, erau trase. +n odaie plutea o lumină verde, irizantă,

ireală”%K.

7antasticul nuvelei a ţigănci de Mircea Eliade se derulează "n regim diurn şi mizează

pe amiguitatea izvor)tă din dualităţi care construiesc periplul fantastic al persona2ului.

„ 5antasticul lui Eliade este &enign! o re,anşă a ,ieţii! a frumuseţii şi fecundităţii ei%L (ulianu, Petru, 6on, Mircea Eliade! Editura -emira, 0ucureşti, #$$L, p.p. $?#&L%K Eliade, Mircea ! Memorii! vol. 6, Editura :umanitas, #$$C, p.p. #LK#K#

9?


29/50

enepui$a&ile. Din acest punct de ,edere! acest fantastic răm#ne! în mod decisi, rom#nesc!

pentru că literatura rom#nă îmi pare una dintre puţinele literaturi ale lumii în care

fantasticul şi(a păstrat puritatea lirică! de alternati,ă mai &ună şi mai frumoasă a

Aealului)8 .

7antasticul nuvelelor scrise de Mircea Eliade după răzoi aduc "n prim plan persona2ecare trăiesc esperienţe insolite. eferinduse la această proză fantastică, Dumitru Micu afirma1

„ Pe diferite căi! unor inşi comuni li sere,elă sacrul. Aespecti,ii de,in actori ai unor

înt#mplări care! fără a fi palpitante! e-cel#nd chiar prin &analitate! unele îi smulg p#nă la

urma din ilu$ie! din insignifiant! din profan”.

Aspecte ale /antastic!l!i literar 3n La ţigănci 'e Mircea Elia'e #i 3n Lostriţa 'e

5asile 5oic!lesc!.+n povestirea lui Jasile Joiculescu apare o nouă dimensiune a fantasticului, acesta

fiind unul de tip popular, ancorat "n tradiţiile şin practicile ancestrale ale acelor locuri, pe

c)nd "n opera lui Mircealiade "nt)lnim un fantastic intelectualizat. Pescarul 5liman este

otăr)t să prindă lostriţa, devenită idealul vieţii sale, pe c)nd profesorul Havrilescu pare să se

fi nimerit "nt)mplător "n mi2locul unor fenomene ciudate.

7antasticul nuvelei a ţigănci are ca punct de plecare apariţia sacrului "n profan, care

se realizează treptat1 la "nceput prin sugestii vagi, iar apoi prin camera samZ. 5par contraste1

canicula lunii august este "nlocuită de răcoarea inefăcătoare a unor copaci. 4n alt termen

fantastic "l reprezintă cele trei fete din ordei. 5cestea sunt reprezentate ale unor culturi care

au practicat magia. Motivul lairintului este un alt element care accentuează nota fantastică

deoarece are ca scop producerea de alucinaţii, persona2ul principal trăind stări contrastante

"ntre vee şi coşmar.

+n ostriţa cititorul este proiectat "ntrun univers mitic şi "nşelător prin apariţii

demonice. 5cest lucru are ca scop ad)ncirea misterului şi nu e!plicarea acestuia. Pentru

persona2ul din ostriţa 3pescarul 5liman3 dimensiunea sacră a e!istenţei pare ceva normal.

5cesta ştie de prezenţa sacrului "n lumea profană "nsă nu "ncearcă săşi e!plice prezenţa ei

acolo deoarece consideră că locul ei a fost mereu printre oameni. ;amenii din „=ostriţa” sunt

oişnuiţi cu prezenţa lostriţei @a sacruluiA "nsă nu "ncearcă săi dezlege misterul. +n ostriţa

sacrul nu este reprezentat de partea sa pozitivă, ci de cea negativă de aceea oamenii se cam

tem de el. 5ici sacrul este reprezentat de apariţii demonice care duc la moartea celor care cad

pradă ispitelor.

%C5le!andrescu, >orin, Dialectica fantasticului, Editura pentru =iteratură, 0ucureşti, #$K$, p. #'K

9$


30/50

>pre deoseire de profesorul Havrilescu, care are o atitudine pasivă "n e!terior şi o

interiorizare meditativă, 5liman are o atitudine voliţională şi activă. 5liman nu se teme de

forţa malefică a lostriţei, ci dimpotrivă acesta ciar o st)rneşte cu scopul de a o captura.

5stfel, 5liman devine antrenat "n căutarea idealului său prinderea lostriţei ciar dacă lostriţa

este animată de o forţă diavolească. Prinderea lostritei nu era lucru uşor pentru 5liman. Demulţi ani "ncerca să o prindă prin mi2loace proprii. El, care 2urase că va prinde lostriţa, nuşi

pierdea rădarea. Practic, prinderea lostriţei ia marcat viaţa, iar el nu "ncerca dec)t să facă

acest lucru. 5 reuşit de c)teva ori să prindă lostriţa da de tot at)tea ori lostriţa „ i(a scăpat pe

su& degete”. >e oservă că lostriţa a devenit protectoarea lui 5liman deoarece de fiecare dată

prindea mult peşte şi mereu scăpa cu viaţă din apele "nvolurate ale 0istriţei.

Profesorul Havrilescu din a ţigănci a2unge "n contact cu lumea fantastică din

"nt)mplare. >pre deoseire de 5liman, Havrilescu "ncearcă săşi e!plice aceste fenomene,"ncearcă să le descifreze misterul şi toate acestea au pornit din pură curiozitate. Havrilescu dă

dovadă de o atitudine pasivă "n e!terior şi de o atitudine meditativg)nditoare "n interior. Dacă

"n ostriţa fantasticul este de tip aretipal care speculează vecile credinţe populare despre

fortele nefireşti risipite "n lume, "n a ţigănci fantasticul este citadin şi speculează concepte

miderne. >e oservă "n amele te!te o amiguitate dorită care lasă cititorului multiple

posiilităţi de interpretare. Havrilescu poposeşte timp de vreo două ore „la ţigănci” iar c)nd

iese "şi dă seama că de fapt trecuseră #9 ani. Havrilescu se vede „alungat) din lumea sa

oişnuită, "n care era profesor de pian şi se otărăşte să se "ntoarcă „la ţigănci”. 5ici o va

"nt)lni pe :ildegard, dragostea sa din tinereţe, cu care va răm)ne "mpreună.

5liman "nt)lneşte şi el o fată care nu era nici mai mult nici mai puţin dec)t lostriţa,

care lua diverse forme, care lua diverse forme şi cipuri pentru ai atrage "n v)ltorile 0istriţei

pe oameni. 5cea fată a fost luată de viitură şi purtată pe apa 0istriţei. 5liman a salvato. (ei

doi au petrecut mult timp "mpreună a ciar sau şi căsătorit. Hinionul sa coor)t asupra sa

astfel "nc)t a rămas fără iuită a mai "ncercat să se "nsoare o dată cu o fată din sat, "nsă "n ziua

nunţii acesta aproape şia atins idealul1 a prins lostriţa "n raţe, arunc)nduse după ea "n apele

"nvolurate ale 0istritei. El dorea să fie alături de ea. =ostriţa şia continuat oiceiurile de a

atrage spre pieire oamenii, "nsă 5liman nu a mai fost văzut.

+n concluzie, "n cele două opere fantasticul are rolul de a scima destinele oamenilor,

ale persona2elor principale. 5cest lucru nu se face dec)t prin accentul persona2elor , adică at)t

profesorul Havrilescu, c)t şi pescarul 5liman decid ce să facă "n continuare, după ce au intrat

"n contact cu sacrul. Havrilescu decide să se "ntoarcă "n lumea sacră alături de :ildegard, iar

pescarul 5liman decide că e timpul să se unească cu destinul său şi patrunde definitiv "n

lumea sacră, reprezentată "n ostriţa de r)ul 0istriţa.

%&


31/50

(.%. Noaptea de Sânziene.

5 apărut la Paris, mai "nt)i "n lima franceză "n anul #$LL, su titlul a 5orest

interdite, apoi "n rom)neşte "n #$C&. Este un roman mitic, structurat ca nuvelele de mai micăamploare, pe o scemă "n care scenariul temporal al lumii este cunoscut "ncă de la "nceput.

Mircea Eliade operează aici cu un simolism al rădăcinilor aretipale ale omului prin

construcţia unei perspective ireale ciar "n mi2locul realului celui mai concret. Despre geneza

acestui roman se e!prima "nsuşi Eliade1”()nd, acum ceva ani, am "nceput să scriu „-oaptea

de >)nziene”, nu ştiam nimic altceva "n afară de sf)rşit”.

6realul este omniprezent "n opera lui Mircea Eliade. Prin definiţie, oiectele care

aparţin irealului se opun celor reale, anale. 6realul se relevă "n mod special celor care aucapacitatea de al percepe1 fiind incompreensiil, e un fel de autoproiecţie pe care şio oferă

persona2ele cu acces "n spaţiul iniţiatic, fără a avea asupra lor un efect devanstator. +n

consecinţă, porţile irealului nu se descid dec)t iniţiaţilor, celor cu puteri de al stăp)ni, nu

celor profani, care şiau pierdut atriutele originale. +n aceste condiţii, evoluţia persona2ului

principal, Itefan Jiziru, implică o căutare a morţii, o călătorie iniţiatică similară cu aceea a

cavalerilor Mesei otunde.

omanul se descide cu imaginea linei case veci, stăp)nită de morultimpului1”deschise c#t putu uşa şi aprinse lumina. Kdaia era caldăF mirosea a praf.

K&loanele ferestrelor erau lăsate. 9laturi de pat se afla o masă de lemn încărcată cu cărţi!

aproape toate noi! unele cu foile încă netăiate.)

>untem introduşi dintro dată "ntrun decor aroc cu o notă de comoditate modernă,

unde aglomerarea spaţiului şi dezordinea, urmează parcă regulile universului aotic.

>ingurele elemente contrastante cu restul camerei sunt cărţile, toate noi, fapt ce sugerează o

prezenţă a logosului primordial, transcendent, infuzat "ntrun univers anal. Persona2e stranii,

răufnind "n spaţiul "ncis al imoilului sunt 5retia şi >piridon Jadastra, acesta av)nd un

oci de sticlă, amii vorind singuri "n acest spaţiu ordonat de legi necunoscute.

Itefan Jiziru este osedat de ieşirea din /imp, tema osedantă "n toată editura lui

Eliade1 „Să scapi de imp. Să ieşi din imp. Pri,eşte &ine în =urul d(tale/ ţi se fac din toate

părţile semne. 3ncrede(te în semne. @rmăreşte(le...”. Jiziru vrea să elimine timpul, să se

mineralizeze sufleteşte, aşa cum "i declara şi domnişoarea Bissu, un adevărat persona2

mitologic. Pendulează "ntre lumea reală şi cea ireală, prevăz)nd că o va iui pe 6leana, un

persona2 enigmatic deşi are un copil cu 6oana, soţia lui. El are revelaţia că 6...impul nostru!

aşa $is al ,ieţii! e un imp al morţii).3ncercarea de a parăsi timpul real este legată de

%#


32/50

e,enimentele ascunse din copilărie! de camera 6Sam&4 ”, „un spaţiu pri,ilegiat! un loc

paradisiac! pe care! dacă ai a,ut norocul să(l cunoşti! nu îl mai poţi uita toată ,iaţa”.

(amera secretă devine un punct de trecere "ntro altă lume, de cone!iune cu lumea cealaltă, a

irealilor, a situaţiilor fantastice.

Itefan Jiziru iueşte două femei şi motivează acest fapt prin aceea că una fusesecemată la Dumnezeu, "n timp ce 6leana mai este "ncă pe lume, gata a săv)rşi ritualul magic

al trecerii "n lumea eternă. 4ltima secvenţă a romanului marcează ieşirea totală din lairint,

"n afara universului cognosciil, "n atemporalitate, spre nemurire.

+n acest treaseu lairintic, marcat de ore atemporale şi camere ascunse, puncte de

legătură spre alte dimensiuni, simolurile timpului sunt profunde, sugerate prin replicile

aparent anele ale persona2elor1 „u citeşti chiar în noaptea de S#n$ieneW” – „ "(am ştiut că e

noaptea de S#n$iene” – „ 9 fost. 9cum a trecut de mie$ul nopţii”. Itefan Jiziru "şi aduceaminte printrun procedeu ce este mai cur)nd o anamneză, de padurile "nalte de lacurile

ad)nci "n care se scaldă, "mpreună cu 6onel. 5mele locuri conţin simolul profund al

porţilor de intrare "n altă lume.

/impul vine "napoi, prezentul, viitorul şi trecutul contopinduse "ntrun tot, "ntrun

spaţiu atemporal comple!1 69cum! timpul se întorsese înapoi şi cale puţine clipe petrecute

împreună îi re,eneau încărcate de dor). Discuţia despre /imp este importantă , pentru că, "n

viziunea persona2ului, timpul este o dimnsiune ce poate fi modelată după dorinţa, d)nduise

o aritectură supradimensională, care poate depăşi lumea comună, profană. Prolema căutării

timpului atimp, a căii de codificare a acestei dimensiuni mult prea liniare, este una esenţială1

6re&uie să cauţi asta acum! c#t eşti t#nără! te prinde ,iaţa şi te macină pe dinăuntru! şi

într(o $i te tre$eşti &ătr#nă”%?. Prolema este de scăpa de ţimp, de a ieşi din scenariul

acestuia, ca şi cum sar ieşi de pe un drum.

; apariţie stranie a lui >tefan Jiziru are loc la clinică, persona2ul principal fiind

cuprins de o aură deoseită. >enzaţia pe care o trăieşte Itefan este de „de=a ,u”1 el are

impresia că a intrat "ntro cameră din care cineva tocmai a ieşit, aia av)nd timp să lase

florile culese pe un antret şi să răspundă la telefonul care sună cu insistenţă. Itefan se mişcă

"n lairint, primeşte mesa2e pe care, printrun proces de „update” al minţii, printrun salt

colosal de c)teva milenii, "l poate "nţelege1 6Pro&a&il că în cur#nd am să rede,in ce(am fost!

am să rede,in eu însumi).

6eşirea din istorie, intrarea "n anistorie, este miza enormă a naraţiunii1 6pe ,remuri

spuneai că e-istenţa în imp e ilu$orie! nesemnificati,ă! ireală. Spuneai că singura scăpare

este ieşirea din timpul istoric.) 6dentitatea persona2ului este pierdută, pentru că nimic din

%? Hlodeanu, Heorge, 5antasticul în pro$a lui Mircea Eliade, Editura Hutinul, 0aiaMare, #$$%, p. #%K

%9


33/50

viaţa trecută nu se mai poate recupera, singuta modalitate de re"noarcere fiind camera

secretă. >ituaţia este similară cu a lui -arada, care se credea fermier "nsurat, cu copii, şi

căruia Jişnu "i da lecţia de mai sus. 6ntuiţiile persona2ului provoacă „irealitatea /impului

istoric”. Itefan se lăsase condus de semne şi de mistere, dar această "ncercare de regăsire a

paradisului pierdut fusese supusă greşelii. Povestea doamnei Bissu ţine seama de aceeaşifacticitate necunoscută a legilor universului. Discuţia dintre Itefan şi 0ursuc pune "n

evidenţă păcatul m)ndriei, acela de a "ncerca să e!iste dincolo de /imp, de a păstra fiinţa

iuită apărată de avalanşa entropiei temporale.

+n discuţia cu [eissmann, Itefan mărturiseşte că vrea să o descopere pe 6leana1 „ Eu

iu&esc de mulţi ani o fată! leana Sideri. "(am ,ă$ut(o de aproape şase ani. %tiu că trăieşte

ascunsă unde,a şi am ,enit s(o caut ”. (a orice istorie trăită de Itefan, şi de aceasta este o

revelaţie1 Itefan "ncearcă să descopere esenţialul, să afle ce este dincolo de limitele realului,dar "ncercarea aceasta e dificilă, pentru că mintea lui nu se adaptează solicitării ci "nfundă

ciar două "nt)mplări, una la restaurant de la 0ussaco, alta din #$'#, din noaptea de revelion.

(auza poate fi emoţia pe care o prile2uise zorul cu avionul, care era să fie door)t de

patrulele ruseşti. /impul mistuie, dooară, este un agent al măcinării forţelor1 „impul poate

ataca chiar re,elaţiile ,enite de dincolo de el! le poate ataca”, dar dincolo de /imp mai

e!istă şi altceva. 6oana fusese pierdută din cauza uitării1 omul, ca să iruie /impul, treuie

săşi aducă aminte integral de anumite revelaţii.

Itefan o va găsi "n cele din urmă pe 6leana, femeia atemporală, „ aşa cum o lăsase elF

arsă de soare! cu ochii de culoarea acelei speii rare de pansele”. +nt)lnirea are loc "ntro

noapte de >)nziene, departe de lumea profană, "ntro pădure, pădurea de la oQaumont, de

l)ngă Paris. 5mintirea porţilor ce duc către celelalte lumi revine cu insintenţă, figurate de

ălţile ad)nci şi de pădurile "nalte, toate ascunz)nd forţe increate, de dinainte de /imp. (iar

veiculul de transport către cealaltă lume se află acolo, maşina fiind trasă pe marginea aleei

la „um&ra rară a unui paltin”, iar "n fundul maşinii se aflau teancuri de reviste. 6maginea

maşinii "l osedase timp de #9 ani şi "i distrusese viaţa, e!istenţa ei enigmatică treuind săi

ofere calea ieşirii din timp.

6leana este un persona2 misterios, care "ncepuse să "l iuească pe Itefan Jiziru, "ncă

de pe vremea c)nd se "nt)lniseră "n pădurea 0ăneasa, "n noaptea de >)nziene a anului #$%K

ea "l iuise şi "n toţi cei #9 ani c)t fuseseră despărţiţi. 4rsita, regulile cărora li se supun

păm)ntenii, sunt stipulate dincolo de vreme, ciar dacă femeia ar trăi o sută sau cincizeci de

ani, cai dacă ar avea

lucrare de licenta fantasticul in opera lui mircea eliade

Documents