Sfântul Cuvios Ioan Casian s-a născut în jurul anului 360,în satul care azi îi poartă numele, în "Ținutul Casienilor și Peșterilor" (veyi la fața locului, PIETRELE DE HOTAR SCRISE, ALE CASIENILOR-sec.I-II d. Hr.) din Scythia Minor (Dobrogea de azi,]], pe Valea Casimcei, județul Constanța) - vatră de trăire duhovnicească profundă, a vestiților călugări sciți. În familie a avut parte de o adevărată atmosferă de trăire și educație creștină. A învățat să scrie și să citească în limba latină și în limba greacă. Hotărăște să-i urmeze lui Hristos, aidoma prietenului său Gherman, cu care se și înrudea ori asemenea altor mari sfinți născuți care au copilărit și au viețuit pe aceleași meleaguri, nevoindu-se în aceleași păduri seculare, ori peșteri: Sf. Teotim, Bretanion-Episcopi ai Tomisului, Sf. Cuvios Dionisie cel Mic, sau cel Smerit, (ori Exiguul), întemeietorul Calendarului Universal Creștin. În jurul anilor 378-380, pe la 20 de ani, doritor să cunoască locurile sfinte, pleacă cu sora sa și cu Gherman, prietenul său, la Bethleem, unde sora sa primește Taina călugăriei, rămânând aici. Casian și Gherman, rămân cam 5 ani la Sfântul Mormânt, la Ierusalim. Merg apoi în Asia Mică, cunoscând acolo, comunitățile înființate de Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Gură de Aur. În A.D. 385 iau drumul Nilului, pe urmele marilor pustnici Antonie și Pahomie, cunoscând viața monahală a cenobiților și anahoreților apoi, după șapte ani, se întoarce la Bethleem. Aici, cei doi timp de mai mulți ani, consemnează un adevărat tezaur din experiența Sfinților Părinți ai pustiului și al peșterilor Egiptului. Tot aici se pare că au dobândit și tainele rugăciunii inimii pe care le vor raspândi apoi pretutindeni! În jurul anului 399 se află la Constantinopol. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscop de Constantinopol, îl hirotonește diacon, iar pe Cuviosul Gherman, ca preot. În anul 404 d. Hr., în urma intrigilor de la curte, Sf. Ioan Gură de Aur este exilat în Munții Caucaz, în Georgia. Ioan Casian, însoțit de prietenul său, pleacă la Roma pentru a cere protecția Papei Inocențiu I (401-417). Între timp, află că Sf. Ioan Gură de Aur a murit (407). Aici s-a împrietenit cu viitorul papă Leon, căruia, în anul 430, i se va adresa cu cuvinte de stimă și de afecțiune, în prefața cărții „De incarnatione”. Este hirotonit preot probabil de către Papă. Pleacă mai departe, în Galia în anul 415, fiind trimis de către Papă pentru a continua încreștinarea galilor, începută deja de către sfinții Policarp și Irineu de Lyon. La Marsilia înființează două mănăstiri, una de călugări și alta de maici: Mănăstirea „Sfântul Victor” și Mănăstirea „Sfântul Salvator”. Organizează viața mănăstirească după modelul mănăstirilor din orient cu adaptările necesare locului. Prin aceasta, Sf. Cuv. Ioan Casian este un factor de legătură între cultura patristică a Răsăritului și cea a Apusului fiind considerat unul dintre cei mai mari promotori ai monahismului occidental.

A combătut învățătura augustiniană despre supremația harului căzând în semipelagianism. A adus mari servicii bisericii prin lupta împotriva nestorianismului și a pelagianismului.

După o trăire și dumnezeiască dăruire duhovnicească dusă în viața monahală vreme de peste 60 de ani, pleacă întru Înviere, spre a se alătura Cetelor Sfinților și Cuvioșilor, săvârșindu-și viața cea pamântească în liniște și pace, la Mănăstirea sa din Marsilia, în anul 435 d.Hr. Bujorul cel dumnezeiesc ce apăruse, odinioară, cu peste 80 de ani în urmă, în grădina minunată a Casienilor, înflorind în chip minunat și răspândind mireasma sa mai dulce ca mierea, pretutindeni, de la Constantinopol la Roma și de la Roma în Galia (Franța de azi), rodise întru desăvârșire la Marsilia, lăsând acum în urma sa sute, mii de ucenici-semințe bune de bujori care la rându-le au rodit-până azi! Este canonizat la Marsilia,în secolul al V-lea, fiind pomenit în ziua de 23 iulie. La data de 20 iunie

1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, hotărăște canonizarea Sfinților Cuvioși Ioan Casian și Gherman, fiind prăznuiți în ziua de 29 februarie (în anii bisecți), sau 28 februarie.

Opera[modificare sursă]

Se cunosc de la Ioan Cassian trei mari lucrări[1]:

Despre așezămintele cenobiților (mănăstirești) și despre remediile celor opt păcate principale (în latină De institutionis cenobiorum et de octo principalium vitierum remediis libri XII), cca. 420, 12 cărți;

Colațiuni sau convorbiri cu Părinții, „Colationes patrum”[2], cca. 428, în 24 de cărți;

Despre Întruparea Domnului, contra lui Nestorie (în latină De incarnatione Domini contra Nestorium), cca. 430, lucrare apologetică polemică în 7 cărți, redactată la cererea arhidiaconului Leon, devenit, mai târziu, papă al Romei.

Sfântul Cuvios Ioan Casian a fost un trăitor însuflețit de principiile ascetice creștine și un ostenitor al desăvârșirii în mediul monahal pe care l-a creat. Pentru apus, Sfântul Ioan Casian a adus inovația patericului, adică disciplina literară în care ideile principale ale vieții monahale sunt îmbrățișate prin convorbiri sau discursuri reale ori imaginare rostite de către părinții de seamă ai mănăstirilor din orient.

Bibliografie[modificare sursă]

Ioan M. Bota, Patrologia, Viața Creștină, Cluj-Napoca, 2002

Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, Casa de Editură „Viața Creștină”, Cluj-Napoca, 1994.

Alexandru Constantinescu, Despre Sf. Ioan Casian, in Biserica Ortodoxă Română, LXIV, 1964, nr. 4.

Note[modificare sursă]

1.^ Ioan M. Bota, Patrologia, pp. 277-279.

2.^ Titlul integral, în latină Collationes patrum in Scithico eremo commorantium.