viața unui soldat roman

4
Viața unui soldat roman Soldatul roman își petrecea 25 de ani în armată. Astfel, el ducea o viață separată de cea a lumii civile, făcând parte dintr-o ierarhie definită clar, rigidă, în care era obligat să respecte regulamentul militar. Originile soldaților romani erau diverse, iar de cele mai multe ori proveneau din toate provinciile imperiului. Existau delimitate clar două categorii de soldați: legionari, care aveau cetățenie romană și auxiliari, care proveneau din provincii. O parte din activitatea soldaților romani ne-a parvenit prin intemediul registrelor armatei. O parte mare din timpul petrecut în armată, soldatul se antrena pentru război, dar de multe ori lua parte și la alte tipuri de activități. Uneori acesta realiza activități specifice mestesugarilor, inginerilor, administratorilor, deoarece era nevoie ca cineva să realizeze și astfel de lucruri. Soldatul roman depindea foarte mult de zona în care era staționat, de resursele pe care le găsea acolo. El putea fi trimis în campanii de amploare și durată, sau în misiuni mai puțin importantă de patrulare, de supraveghere a frontierelor. Înrolarea în armata romană: Majoritatea recruților se ofereau voluntari. Încorporarea forțată era extrem de nepopulară. Existau trei feluri de soldați: voluntari (voluntarii), mobilizați (lecti) și înlocuitori (vicarii). Înlocuitorii mergeau în schimbul altui bărbat care dorea să nu săvârșească serviciul militar. Ei dăruiau înlocuitorului beneficii materiale pentru a merge în armată în locul lor. Un soldat beneficia în armată de hrană, îmbrăcăminte, servicii medicale și o soldă constantă. Deci armata oferea siguranța unui venit anual constant. Dezavantajul era

Upload: angela-mancas

Post on 25-Sep-2015

13 views

Category:

Documents


7 download

DESCRIPTION

.

TRANSCRIPT

Viaa unui soldat roman

Soldatul roman i petrecea 25 de ani n armat. Astfel, el ducea o via separat de cea a lumii civile, fcnd parte dintr-o ierarhie definit clar, rigid, n care era obligat s respecte regulamentul militar. Originile soldailor romani erau diverse, iar de cele mai multe ori proveneau din toate provinciile imperiului. Existau delimitate clar dou categorii de soldai: legionari, care aveau cetenie roman i auxiliari, care proveneau din provincii. O parte din activitatea soldailor romani ne-a parvenit prin intemediul registrelor armatei. O parte mare din timpul petrecut n armat, soldatul se antrena pentru rzboi, dar de multe ori lua parte i la alte tipuri de activiti. Uneori acesta realiza activiti specifice mestesugarilor, inginerilor, administratorilor, deoarece era nevoie ca cineva s realizeze i astfel de lucruri. Soldatul roman depindea foarte mult de zona n care era staionat, de resursele pe care le gsea acolo. El putea fi trimis n campanii de amploare i durat, sau n misiuni mai puin important de patrulare, de supraveghere a frontierelor. nrolarea n armata roman:Majoritatea recruilor se ofereau voluntari. ncorporarea forat era extrem de nepopular. Existau trei feluri de soldai: voluntari (voluntarii), mobilizai (lecti) i nlocuitori (vicarii). nlocuitorii mergeau n schimbul altui brbat care dorea s nu svreasc serviciul militar. Ei druiau nlocuitorului beneficii materiale pentru a merge n armat n locul lor. Un soldat beneficia n armat de hran, mbrcminte, servicii medicale i o sold constant. Deci armata oferea sigurana unui venit anual constant. Dezavantajul era acela c dac nu se supuneau regulamentului sever, soldaii plteau cu pedepse corporale pn la pedeapsa capital nesupunerea lor. Aciunile de recrutare erau conduse de guvernatorii de provincie i se desfura n mai multe etape. Potenialii recrui erau verificai, cetenii aveau dreptul s se nroleze n legiuni, iar sclavii nu aveau n mod normal s se nroleze deloc n armat. Dup verificare, recruii alei erau trimii n unitile lor. Recruii depuneau jurmntul de ncredere fa de mprat. Se trecea apoi la instrucia de baz, care consta n dezvoltarea condiiei sale fizice, soldaii mai nvau s mrluiasc n caden i s rmn n formaie. Apoi ncepeau s ia parte la simulri de btlii folosind diferite categorii de arme.

Echipamentul si Artileria de baza a soldatului roman Coiful, Armura, Gladiusul, Piliumul, Scutul, Mantia, SandaleleEchipamentul de baza

Echipamentul esential era format din coif (cassis), armura (lorica segmentata), sabie cu 2 taisuri (gladius), sulita de lungime medie pt. aruncare (pilium), scutul (scutum) si sandale.Coiful era era fabricat in general din bronz si incepand cu anul 100 i.e.n. acoperea ceafa si fruntea.Armura se numea lorica segmentata , fiind formata din mai multe lame din bronz suprapuse. Se purta de aseamenea si camasa de zale. Gladiusul era o sabie extrem de eficienta. Era de dimensiuni mici (aprox 50cm), fiind astfel mult mai usor de manuit decat una grea, necesitand si mai putina forta si energie. Piliumul (sulita) purta un rol essential in lupta. Se compunea dintr-un varf ascutit de metal asezat pe un suport de lemn. Sulita, lunga de 2m, era aruncata spre adversar putand sa zdrobeasca scutul acestuia, facandu-l mult mai vulnerabil in fata mortii.Apararea frontala a soldatului roman era oferita de scutum. Acesta era fie rotund, din bronz, fie oval, dreptunghiular, de lemn, iar mai tarziu urma sa fie semicilindric sau hexagonal.In lupta, soldatii mai purtau si o mantie rosie in timpul luptei. Aceasta tinea caldura si inducea frica in ochii inamicului.Un soldat nu era nimic fara incaltaminte. In acele timpuri, aveau sandale. Aceastea erau rezistente si usor de reparat.ArtileriaMulti soldati nu apucau sa vada oamenii pe care ii omorau. Acestia erau artileristii. Omorau dusmanii de la zeci de metrii de departare. Cele mai importante arme de artilerie erau:Scorpio, Balista, Catapulta.Cea mai celebra dintre cele 3 este fara indoiala catapulta. Aceasta a fost inventata in aprox. 400 i.E.N., de catre inginerii greci (printre care si Arhimede) in orasul Siracuza.

Catapulta dispunea de un arc care cand era desprins arunca pietre de dimensiuni mari, de multe ori pt. a distruge zidurile oraselor.Balista era similara unei catapulte, avand doar un mecanism schimbat de tragere, prin intinderea unei coarde. Exista si o versiune mai mica a balistei, care arunca pietre de dimensiuni medii in aer.Scorpio-ul se asemana cu un arc din Evul Mediu. Acesta arunca o sageata prin tragerea inapoi a unei coarde si apoi prin despridere brusca.Nota: Armele de artilerie nu se limitau doar la pietre, folosind mai multe tipuri de munitie. Se mai foloseau si bile in flacari din smoala.TacticiIn timpul luptei, soldatii romani stateau cu scurile in fata, cot la cot, cei din spate urmandui in siruri cu scuturile ridicate deasupra capului celui din fata. Aceasta tactica se numea testoasa. Grupul de romani care avansa era astfel era protejat impotriva artileriei.Soldatii se oboseau foarte usor in timpul unei batalii. Romanii au rezolvat aceasta problema. Soldatul lupta in primul rand doar 15 minute, dupa care se retragea lasand locul unui soldat odihnit.O tactica folosita pentru cucerirea oraselor era izolarea totala. Orasul asediat era inconjurat de artilerie si soldati, asteptandu-se astfel terminarea proviziilor.Totusi, daca asteptarea dura un timp indelungat, romanii construiau turnuri de asediu cu ajutorul carora puteau escalada cu usurinta zidurile orasului.Dar cea mai importanta tactica a romanilor era antrenamentul. Romanii erau instruiti pentru a lupta greu si pt. a improviza. Fiecare soldat era instruit ca un inginer.UNITATEA soldatilor romani era motivul pentru care Imperiul era victorios in cuceririle militare. Soldatii erau apropiati unul de celalalt, fiecare gandindu-se la cel de langa el ca la un frate. Daca ar fi fugit din lupta, ar fi similar cu abandonarea familiei, un fapt imposibil de conceput. Prin urmare, soldatii ramaneau impreuna, indiferent de dificultatea situatiei.

Viaa cotidian:Armata roman nu avea baze permanente. Campaniile active se desfuru de obicei primvara, vara i la nceputul toamnei. Cnd nu participau la campanii, mai ales iarna, soldaii erau staionai n fortree care aveau o valoare strategic ajutnd la controlarea teritoriului cucerit. O astfel de fortrea era format din cartierul general, locuinele proprii ale generalului i ofierilor superiori, cazarma n care erau cazai sodaii pe centurii, spitalul unitii, hambare pentru provizii i alte cldiri utile.Ziua ncepea cu strigarea apelului, dup care soldaii erau trimii s efectueze diferite corvezi individauale (unii patrulau, alii curau bile, unii aveau grij de echipament). Dar erau i zile n care acetia partticipau la parade i la ceremonii religioase. De asemenea urmau cu strictee procesul de instruire prin care se pregteau s devin soldai competeni pe care Roma se putea baza. Soldaii care se remarcau i realizau o carier militar beneficiau de gratificaii i de recompense perecum decoraiuni, distincii etc.Dup satisfacerea serviciului militar soldatul era mobilizat. Cunoatem trei tipuri de demobilizare: soldaii care deveneau inapi s lupte din pricina rnilor sau a bolilor erau lsai la vatr, excluderea pentru conduit dezonorant i demobilizarea regulamentar dup satisfacerea anilor de armat necesari. Dup aceea soldatul intra n rndul populaiei civile i i putea ntemeia o familie, fapt care nu era posibil ct timp erau nc n cadrul armatei.