vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720025844e-mail : vestea.de.mehadia@gmail.com pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 5 (18). ANUL III. MAI 2008. APARE LUNAR. PAGINI: 16. NUMÃR GRATUIT

Prietenia„Prietenia este unul dintre cele

mai minunate lucruri de pe faþapãmântului”.

Ion Marin Almãjan,scriitor

În context cu cele spuse de scriitorulAlmãjan, aºa adãuga cã prietenia este unsentiment nobil, ce înnobileazã fiinþa umanãîntru sublim, altruism ºi iubire de neam româ-nesc ºi nu numai românesc; prietenie ºi iubirede neam a însemnat ºi invitaþia primitã de laVasile Barbu, preºedintele Societãþii literar-artistice „Tibiscus” din Uzdin (Voivodina-Serbia) de-a participa la Simpozionul „Perso-nalitãþi bãnãþene ºi faptele lor”, care a avut locîn satul sãu, la data de 19 aprilie 2008.

Am fost primiþi noi, un grup de cãrturari dinMehadia, de cãtre Vasile Barbu ºi confraþii sãi,intelectuali ºi þãrani, cu braþele deschise, cu se-ninãtate în ochi ºi soare în inimã, cu o adevã-ratã prietenie, dezinteresatã, aºa cum sunt pri-miþi fraþii când se revãd dupã o cãlãtorie în altetãrâmuri. La Uzdin ne-am simþit ca acasã, poatechiar mai mult ºi aceasta datoritã modului o-menesc cum am fost întâmpinaþi, înconjuraþi,trataþi.

Seara, prin grija lui Vasile Barbu, am fostgãzduiþi, eu ºi NDP, la familia Viorica ºi TrifuSoºdeanu, români cu inima în palmã ºi cuzâmbetul pe buze, am simþit cã sunt omenoºi,prietenoºi ºi adevãraþi români, aº zice dornici ºiiubitori de neam românesc. A doua zi, la pleca-re ne-am despãrþit cum ne-am fi despãrþit depãrinþii noºtri! ªi aceasta datoritã sentimentelorlor curate, pãrinteºti, sentimente nobile de prie-tenie sacrã. Aºa, ca mine ºi NDP, au trãit ace-leaºi sentimente ºi ceilalþi colegi din delegaþiade unsprezece persoane. Desigur, la rândulnostru acolo unde am fost gãzduiþi am cãutat sãdãruim mici simboluri: o carte, un steguleþ tri-color, o ploscã, o carte, un semn religios. ªigazdele noastre au rãspuns gestului nostru cuatenþiile lor prieteneºti: La Uzdin, într-o pri-mãvarã, am semãnat seminþele prieteniei înogorul neamului românesc.

Ziua de 3 mai marcheazã pentrutoþi jurnaliºtii din lume aniversareaDeclaraþiei de la Windhoek, principiicare au fost formulate de cãtre jur-naliºtii africani în anul 1991. De-claraþia de la Windhoek atestã im-portanþa esenþialã a libertãþii preseipentru existenþa democraþiei.

Am plãcerea de-a mã bucura, alã-turi de jurnaliºtii români, la cea de-aVII-a ediþie a sãrbãtoririi presei dinRomânia.

Transmit, cu aceastã ocazie, me-sajul meu de apreciere pentru cea dea patra putere în stat* subliniind înmod deosebit Calitatea, Responsa-bilitatea ºi Transparenþa mesajelorprin care se mediatizeazã valorilesocietãþii ºi agenda publicã înconþinutul editorial.

Felicit în mod deosebit presa dinCaraº-Severin, dar nu pot uita cã înalte pãrþi ale lumii colegii dum-

neavoastrã sunt privaþi de libertate,molestaþi ºi chiar uciºi, doar pentrucã au ales sã spunã adevãrul.

Ziua Libertãþii Presei existã pentrua recunoaºte astfel sacrificiile fãcutepentru libertatea presei ºi pentru ademonstra cã libertatea de expri-mare este un drept de necontestat.

Mesajul meu este o consecinþã aaprecierii libertãþii de exprimare, ceconfirmã garanþia cã jurnaliºtii dinîntreaga lume trebuie sã beneficiezede dreptul de-a informa opiniapublicã în mod deschis ºi fãrã teamã!

Vã doresc succes ºi vã asigur detoatã consideraþia mea!

„La Mulþi Ani!”dr. ing. SORIN FRUNZÃVERDE,

Preºedinte PD-L Caraº-Severin(* Presa a patra putere în stat –

formulare fãcutã de contele francezSalaberry, în iureºul RevoluþieiFranceze (1789) – N.D.P.)

MESAJ CU OCAZIA ZILEIINTERNAÞIONALE A PRESEI

primar IANCU PANDURU

Iancu Panduru ºi dr. Sorin Frunzãverde

„Cred cã nu existã nimic mai frumos, mai adânc, mai iubitor ºimai perfect decât Isus. Bolnav de dragoste, îmi spun nu numai cã nueste altul ca El, deºi s-ar putea sã fie. Aº zice mai mult: dacã cinevami-ar dovedi cã Christos e în afara adevãrului, cã adevãrul L-arexclude pe Christos, aºa alege mai degrabã sã rãmân lângã Christosdecât în adevãr. Existã numai o singurã dovadã a frumuseþii absolute:Isus.”

DOSTOIEVSKI, scriitor rus

Subscriu ideii lansate de Excelenþa Sa Mitropolit Bartolomeu ValeriuAnania ca slujbaºii Domnului, oameni de culturã ºi binevoitori obºtei, sã fieºi emisari (demnitari), respectiv deputaþi ºi senatori în ParlamentulRomâniei. Poate doar aºa vom avea parte de un Parlament preocupat debinele ºi frumosul în general, pentru cã parlamentarii noºtri, cunoscuþi ºinecunoscuþi, în mare parte sunt oameni de afaceri pentru ei ºi neamul lor, nupentru neamul românesc!

Vã rog reþineþi: în perioada interbelicã a fost în Parlamentul Românieimarele teolog Miron Cristea, care ajunsese prim-ministru. Pe vremeapatriarhului Miron Cristea þara mergea cu mult mai bine de cum merge astãzicu toate în patru muchi, în loc de magicul cerc! (NDP)

Iubitului meu cler ºi popor, har ºi pacede la Dumnezeu, Tatãl nostru, iar din parte-mi,

arhiereºti binecuvântãri

Iubiþii mei fii sufleteºti,Hristos a înviat![Adevãrat, a învia!]

Una din cântãrile de la slujba Vecerniei începeaºa: „Hristoase, Cel ce cu patima Ta ai întunecatsoarele ºi cu lumina învierii Tale ai luminattoate...”. în numai câteva cuvinte sunt evocate celedouã momente de la sfârºitul vieþii pãmânteºti aDomnului Iisus: moartea, precedatã de convulsiilesuferinþelor, ºi învierea, precedatã de moarte ºiîngropare. Este aici confruntarea dintre douã stihiiantagoniste, care adicã nu pot convieþui împreunã,întunericul ºi lumina.

Sfântul Evanghelist Luca, în concordanþã cuceilalþi doi sinoptici, ne relateazã astfel momentulºi cadrul cosmic în care s-a petrecut moartea pecruce a Mântuitorului nostru: „ªi era acum ca la alºaselea ceas (adicã în jurul amiezii), ºi întuneric s-a fãcut peste tot pãmântul pânã la ceasul alnouãlea (adicã pe la trei dupã amiazã); ºi s-aîntunecat soarele”. [...] ªi Iisus, strigând cu glasmare, a zis: Pãrinte, în mâinile Tale îmi pun duhul.ªi aceasta zicând, ªi-a dat duhul”.1

Aºadar, bezna cuprinde pãmântul în plinã zi,soarele devine neputincios, Iisus îºi dã duhul pecruce, în timp ce cosmosul îi devine solidar.

Când e vorba de dispariþia luminii, cuvântulcel mai frecvent este verbul a atinge, în formatranzitivã: a stinge o lumânare, o lampã, o candelã,un bec electric, a stinge un incendiu, ºi, la modulgeneric, a stinge lumina; iar în forma intranzitivã,a se stinge: s-a stins lumânarea, lampa, candela,becul electric, s-a stins focul din vatrã.

Acelaºi verb însã este folosit ºi când e vorba deviaþa unui om: dacã e în agonie, se stinge încet,dacã a murit, s-a stins din viaþã.

Este exact ce se petrece pe Golgota: în timp ceIisus se stinge pe cruce, lumina se stinge de pefaþa pãmântului.

Noi ºtim însã cã lumina pãmântului, în timpulzilei, vine de la soare. Dacã ar fi sã tâlcuimfenomenul de pe Golgota dupã ºtiinþa ºi raþiuneanoastrã, ar trebui sã abordãm întâi cauza ºi apoiefectul ºi sã citim: soarele s-a Stins, ºi întunericmare s-a fãcut peste tot pãmântul. Dar ordinea dinScripturã e rãsturnatã: ni se oferã efectul, adicãîntunericul, dar nu ºi cauza.

Sã observãm însã, încã o datã, cã soarele nu s-a stins, ci doar s-a întunecat, adicã a pãlit sub îm-presurarea întunericului. Chiar dacã am pre-supune cã întunericul a fost cauzat de o eclipsã desoare, aceasta nu putea sã dureze mai mult de treiminute, dar aici e vorba de trei ore. În cazul acestase naºte întrebarea: de unde a venit întunericul,dacã el nu e altceva decât absenþa luminii?

Ei bine, dragii mei, gândul ne duce lamomentul de dinainte de facerea lumii, când, aºacum ne spune Sfânta Scriptura, totul era o genunã,

adicã un haos întunecat al materiei create dinnimic, dar încã informe: „ºi întuneric era deasupragenunii; ºi Duhul lui Dumnezeu se purta pe dea-supra apelor. ªi a zis Dumnezeu: Sã fie luminã! ªia fost luminã.2 Dar de unde venea lumina, devreme ce ne aflãm în ziua întâi, iar soarele ºi lunavor fi create doar în ziua a patra? Ei bine, aceasta

era lumina necreatã, latentã în fiinþa lui Dumnezeu,ºi pe care El a activat-o prin cuvânt. Revenind peGolgota, avem motive sã credem cã Dumnezeu-Tatãl ªi-a resorbit lumina pentru trei ore, adicã pedurata agoniei lui Iisus, fãcându-ªi simþitãprezenþa ºi rãspunzând astfel strigãtului disperat alFiului Sãu: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, dece M-ai pãrãsit?3 Nu, Tatãl nu-ªi pãrãsise Fiul.Dimpotrivã, El participã, atotputernic ºi deasupraoricãrei suferinþe, la patima ºi moartea Fiului Sau,pe care Acesta ºi le asumase - depãºindu-ºi clipade ºovãialã din grãdina Ghetsimani -, ºi acceptasesã soarbã paharul amãrãciunii pânã la fund.

Întunericul primordial precedase luminacreaþiei; lumina învierii este precedatã acum de undoliu la scarã cosmicã.

Dreptmãritori creºtini,Iatã-ne ajunºi în Duminica Paºtilor, când

preotul iese în faþa credincioºilor þinând în mânã ofãclie aprinsã ºi îi îndeamnã: „Veniþi de primiþiluminã!” Urmeazã cântãrile pascale, în care abun-dã cuvintele luminã, luminos, strãlucire, Strãluci-tor, precum: „Sã ne curãþim simþirile ºi sã-L ve-dem pe Hristos strãlucind cu neapropiata luminã aînvierii”; sau: „Lumineazã-te, lumineazã-te, nouleIerusalime, cã slava Domnului peste tine a rãsãrit!”Dacã ne întoarcem la cântarea Vecerniei, cu caream început, vom auzi din nou: „Hristoase, Cel ce

cu patima Ta ai întunecat soarele ºi cu luminaînvierii Tale ai luminat toate”.

Nedumerirea noastrã însã vine din aceea cãverbele a lumina, a strãluci, sau derivatele lor, nuse aflã în nici una din relatãrile celor patru SfinþiEvangheliºti asupra învierii Domnului. De la eiºtim, de pildã, cã schimbarea la faþã de pe munteleTaborului L-a înfãþiºat pe Domnul transfigurat, cuveºmintele strãlucitoare4, cã îngerul care I-a vestitînvierea avea înfãþiºarea unui fulger5, dar nici omenþiune despre propria Sa strãlucire. Dimpotrivã,Maria Magdalena l-a confundat cu grãdinarul, u-cenicii Luca ºi Cleopa L-au luat ca pe un drumeþoarecare, tot ca unui drumeþ I s-au adresat cei ºapteucenici ai Sãi (inclusiv Petru ºi Ioan) pe malul MãriiTiberiadei6; aºadar, nimic care sã arate strãlucireaunui înviat din morþi, nimic care sã contrabalanseze,triumfãtor, întunericul din jurul Crucii.

ªi totuºi, dragii mei, învierea Domnului nu afost lipsitã de strãlucire, dar nu exterioarã, în vãzullumii, asemenea unui spectacol de senzaþie - aºacum ni-L înfãþiºeazã neinspirata iconografieoccidentalã -, ci în intimitatea mormântului, cândpereþii de piatrã s-au pomenit inundaþi de luminatrupului care se subtiliza prin îndumnezeire, îºipãrãsea giulgiurile pãstrându-le forma ºi ieºeaprin toþi porii materiei stâncoase. În aura acesteilumini, a pogorât Hristos mai întâi în iad, de undei-a tras afarã pe morþii care-L aºteptau în întuneric,începând cu Adam ºi Eva, aºa cum ni-L înfãþiºeazãtradiþia rãsãriteanã în singura reprezentareiconograficã a învierii.

Revenit printre ai Sãi, El se reconstituie într-unIisus pe Care propriii Lui ucenici, stând la masã cuCel pe care-L crezuserã un strãin, nu îndrãzneausã-L întrebe: Cine eºti Tu?, ºtiind cã esteDomnul.” Lumina învierii nu a avut martori, dar ocunoaºtem prin credinþã.

Toate arãtãrile Domnului de dupã înviere auavut un singur scop, anume sã-i convingã pe oa-meni, începând cu ucenicii Sãi, cã El, Cel capabilacum sã intre într-o casã cu toate uºile încuiate,dar totodatã sã-i ofere lui Toma proba simþuluitactil, este una ºi aceeaºi Persoanã cu Cel caremurise pe cruce: acelaºi Iisus, acelaºi Hristos,acelaºi Fiu al lui Dumnezeu, acelaºi fiu al Mãriei,acelaºi Mântuitor.

Pe toate acestea le fãcea în pregãtireaapostolilor pentru urmãtorul mare eveniment dinviaþa Sa pãmânteascã, înãlþarea la cer.

1 Luca 23,44-46.2 Facerea 1,2-3.3 Matei 27,46; Marcu 15,34, Psalm 21,1.4 Luca 9,29.5 Matei 28,3.6Ioan 21,1-14.

BARTOLOMEUdin mila lui Dumnezeu,

Arhiepiscop al Vadului, Feleacului ºi Clujului,Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si

Maramureºului

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

PREOÞII ÎN POLITICÃ! IISUS E FRUMUSEÞEA ABSOLUTÃ

Ilustratã trimisã de Excelenþa Sa Mitropolitul Bartolomeu

PASTORALÃ LA ÎNVIEREA DOMNULUI

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 3

A facilitat ºi a grãbit Unirea untriunghi al gloriei româneºti:Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi Oituz!

Totalul efectivelor a fost grupat în douã armate: Ar-mata 2, pe front, permanent în contact cu inamicul, înzona Oituz-Mãrãºti, ºi Armata 1, care s-a organizat înspatele frontului pânã în iunie, când unitãþile ei au fostintroduse în sectorul Nãmoloasa, între Armatele 4 ºi 6ruse. La instruirea armatei noastre cu noua tehnicã deluptã ºi folosirea armamentului modern ºi-a aduscontribuþia Misiunea militarã francezã condusã degeneralul Henri Mathias Berthelot, care se distinsese înoperaþiile militare din Franþa.

În cadrul ofensivei generale împotriva PuterilorCentrale, în vara lui 1917, trupele româno-ruse dinMoldova trebuiau sã dezlãnþuie o ofensivã care sãimobilizeze forþele inamice de pe frontul românesc ºi sãducã la nimicirea celor care operau în sectorul Focºani-Nãmoloasa. Pentru aceasta, Armata 1 românã ºi flanculdrept ai Armatei 4 ruse urmau sã execute o loviturãprincipalã în zona Nãmoloasa; acþiunea acestor forþetrebuia precedatã de o loviturã secundarã, datã deArmata 2 românã ºi de dreapta Armatei 4 ruse, în zonaMãrãºti. Dupã ruperea apãrãrii inamice în cele douãsectoare, Armata 1 românã ºi Armata 4 rusã, acþionândpe direcþii convergente, urmau sa nimiceascã forþeleprincipale ale Armatei 9 germane; în acelaºi timp,Armata 6 rusã, rabatându-se spre Dunãre, avea misiuneasã distrugã forþele duºmane dintre sectorul de rupere ºifluviu. Aceastã ofensivã trebuia sã înceapã la 24 iulie.

La 24 iulie, Armata 2 românã ºi Armata 4 rusã audezlãnþuit, conform planului, ofensiva în sectorulMãrãºti. În acest timp însã în Galiþia ºi Bucovina,armatele germano-austriace respingeau spre est trupeleruseºti, creând un pericol serios pentru flancul de nordal forþelor româno-ruse din Moldova. Pentru trimiterea

unei grupãri de mari unitãþi în nordul Moldovei s-ahotãrât efectuarea unei regrupãri în rândul forþelorromâno-ruse, renunþarea la ofensiva din sectorulNãmoloasa ºi oprirea celei de la Mãrãºti. Regrupareaurma sã se încheie ia 10 august, dar ofensiva Armatei 9germane pe direcþia Mãrãºeºti a început cu patru zileînaintea acestei date ºi a surprins trupele româno-ruseîn curs de regrupare.

În acest cadru se înscriu eroicele bãtãlii de laMãrãºti, Mãrãºeºti: ºi Oituz, care au dovedit încã o datãcã peste voinþa de fier a poporului ce-ººi apãrã dreptul laviaþã ºi libertate «nu se poate trece».

Trupele noastre au zdrobit ofensiva inamicului ºi i-au provocat grave pierderi, cifrate la 50.000-60.000morþi, rãniþi ºi dispãruþi. Marile victorii din triunghiulMãrãºti-Mãrãºeºti-Oituz au constituit un aport consi-derabil la victoria împotriva imperialismului german ºiau contribuit la grãbirea înfrângerii Puterilor Centrale.

Participant la aceste mari bãtãlii, generalul H.M.Berthelot a consemnat desfãºurarea lor într-o serie dearticole publicate în La revue de France, în anul 1920.

(Din arhiva NDP)

Adunarea naþionalã a locuitorilor din Plugova adunându-se sub cerul liber înaintea sfintei bisericiunde neobositul preot al Mehadiei, Coriolan Buracu în absenta preotului local care e bolnav þine ovorbire plinã de însufleþire în care aratã adunãrii naþionale hotãrârile înaltei noastre stãpânirinaþionale române din Ungaria ºi Transilvania purcede la sfinþirea drapelului naþional român, apoiprovoacã adunarea a sã constitui în Consiliul naþional român.

Adunarea naþionalã cu unanimitate alege de preºedinte al consiliului român pre preotul locului TrifonAdamescu iar de notar pre învãþãtoriul Nicolae Vlãducean iar ca membri ai consiliului pre Domnul IoanRãdulescu, Dãnilã Tabugan, Luca Drãgulescu, Ilie Grozavescu ºi Constantin Adamescu.

Consiliul ales de adunarea naþionalã depune jurãment prescris de consiliul naþional româncentral înaintea adunãrii naþional locale sub salvele gardei din Mehadia.

Fiind defaþiã garda naþionalã din Mehadia dinpreunã cu viteazul ei comandant Grigorie Ion,dânsul explicã adunãrii naþionale ord. ce sã refer la înfiinþarea gardelor naþionale române în urmacãrei explicãri sã alege garda naþionalã româna a com. Plugova cu comandanþii ei locali subofiþeriPau Drãgan ºi Iancu Grozãvescu, care vor primi ord. comandanþilor superiori Iovan Domilescu saudirect prin comandantul gardei naþionale rom. Al Mehadiei.

Garda se compune din toþi bãrbaþii de 18 pânã la 50 ani fãrã de platã, care fiind toþi de faþiã depunjurãmântul prescris de înalta noastrã stãpânire rom. din Ungaria ºi Transilvania.

Cu autentificarea protocolului se implenipotenþiazã preºedintele ºi notariul consiliului, iar dinpartea gardei suboficierii comandanþi.

Ds.Nicolae Vladuceanu m.p. Trifon Adamescu notoriul consiliului m.p. preº. consiliuluiPau Dragan m.p.Iancu Grozãvescu m.p.SubpficieriCum se consuna cu originalul se adevereºte.Nicolae Vladuceanu m.p. Trifon Adamescu notoriul consiliului m.p. preº. consiliului* Arh. St Bucureºti, Fond Consiliul Naþional Român, Caransebeº, dosar 39 / 1918, f. 1 (original).Ca peste tot în Banat ºi la Plugova oamenii adunaþi „sub cerul liber în faþa sfintei biserici” au cinstit

drapelul tricolor ºi au ales pe cei mai buni dintre ei în Consiliul naþional român ºi garda naþionalã.Cu respectul cuvenit tuturor aleºilor, voi face în continuare vorbire numai despre învãþãtorul

Nicolae Vlãduceanu ºi subofiþerul Pau Drãgan.„Dascalu’ al bãtrân” cum îl numeau pãrinþii ºi bunicii noºtri pe învãþãtorul Nicolae Vlãduceanu a

fost, putem spune fãrã exagerare, venerat de concetãþenii sãi. La orice încercare de a vorbi despremeritele altor cadre didactice primeai, de la toþi interlocutorii acelaºi rãspuns: „ca dascalu’ al bãtrânnu se mai naºte”.

Cu tact, rãbdare ºi perseverenþã a ºcolit generaþie dupã generaþie de plugoveni, predând apoiºtafeta fiicei sale „doamna Neli”, care a moºtenit în mare parte calitãþile pãrintelui sau. ªi, poate nuîntâmplãtor nepoata „dascãlului al bãtrân” ºi fiica doamnei Neli a fost soþia regretatului scriitor IonFlorian Panduru.

Pe subofiþerul Pau Drãgan numai puþinãtatea studiilor l-au împiedicat sã avanseze în ierarhiamilitarã dupã ce a primit, de la reprezentantul împãratului, 3 decoraþii ºi onorul regimentului pentrufaptele sale de arme.

Om hotãrât ºi consecvent, nu a acceptat niciodatã compromisul ºi nu a abdicat de la principiilesale. Cât a trãit a avut motive sã se mândreascã cu urmaºii sãi.

În concluzie putem spune cã unirea s-a fãcut cu aportul unor oameni care au crezut sincer în cevaºi s-au strãduit ca acel ceva sã fie preluat de urmaºi.

Ei, ºi mulþi alþii ca ei, meritã respectul nostru ºi pentru eleganþa cu care au evitat asocierea cunonvalorile, ºtiind cã viitorul nu poate fi mai bun dacã-l construieºti cu „prefabricate” sau cu lozinci.

Cei care au trãit cu lozinci au lãsat în urma numai lozinci.Stau mãrturie cei peste 40 de ani de „aflare în treaba” cum spunea remarcabilul român care a fost

Petre Tutea. GHEORGHE MIRULESCU

Comandant al Misiunii militare francezedin România ºi sincer admirator al

ostaºului român: generalul H.M. Berthelot

90 DE ANI DE LA UNIREA CEA MARE1918, NOIEMBRIE 11(24), PLUGOVA

PROTOCOLLuat la 11-lea Noemvrie 1918 s.v. în adunarea naþionalã a locuitorilor români din comuna Plugova

În imagine se disting douã ilustre nume: preotul Gheorghe Tãtucu, dinIablaniþa (Caraº-SSeverin), luptãtor pentru Unire (rândul 2 de sus, stânga, altreilea mustãcios) ºi preotul Vasile Popovici, din Patas, printre primii autori

de monografie sãteascã din cultura românã (rândul 2 de sus, dreapta, mustãciosul cu pãlãrie) Din arhivaprofesorului Gh. Rancul din ªopotul Vechi

Panduru s-a nãsut în anul 1963 în Me-hadia (Caraº-Severin), fiul lui Dimitrie (ºofer)ºi Maria (casnicã), cãsãtorit ºi are doi copii(fiica – studentã, feciorul – elev la liceu).

Domnul Iandcu Panduru este absolvent alLiceului Agro-Industrial – SecþiaVeterinarã, din Lipova. În prezent studentîn ultimul an la Facultatea de ªtiinþeEconomice ºi Management din Craiova.Urmeazã sã susþinã examenul de licenþã.

Lucreazã în primãria Mehadia dinanul 1986, ca tehnician agricol pânã în1996, când, graþie capacitãþii sale,datoritã unei conduite de excepþie, înbine ºi utilitate publicã, a fost promovatviceprimar. Între anii 1997 – 2000 a fostprimar interimar al comunei Mehadia.Din anul 2000 ºi pânã în prezent esteprimarul acestei comunei patriarhale.

Iancu Panduru a realizat lucrurifrumoase, necesare, pentru prosperitateacomunei ºi a satelor aferente, a ridicatstandardul cultural al celor patrulocalitãþi: Mehadia, Plugova, ValeaBolvaºniþa ºi Globu-Rãu. Dar toateacestea se vãd pe viu, vom prezentacâteva date ºi fapte propuse de IancuPanduru, candidat pentru un nou mandatde primar în Primãria Mehadia. Dinvastul sãu program prezentãm câteva dinobiectivele propuse spre ºtiinþaelectoratului:

- repararea ºi amenajarea drumurilorcomunale ºi a strãzilor laterale;

- amenajarea rigolelor, podeþelor ºi acanalelor de scurgere a apei pluviale,amenajarea de trotuare în cele patru localitãþi;

- extinderea alimentaþiei cu apã potabilã ºirepararea Uzinei de apã din Mehadia;

- construirea unei grãdiniþe, lucrare aflatã

deocamdatã în faza de proiect, o grãdiniþã cuprogram normal ºi cu program prelungit înMehadia;

- repararea ºi modernizarea ºcolilor dincomunã ºi din satele aparþinãtoare, cu

mobilier ºi echipament nou, acolo unde estecazul;

- construirea unui Cãmin Cultural înMehadia, în acest sens s-a depusdocumentaþia în vederea finanþãrii;

- continuarea lucrãrilor de construcþie laterenul de sport din zona Mehadiei;

- amenajarea terenurilor de joc pentru

copii ºi tineret, în fiecare localitate;- amenajarea unei pieþe comerciale

moderne ºi civilizate în Mehadia;- înfiinþarea unui mini-muzeu etnografic în

zona Mehadiei, care sã reprezinte arta ºicultura popularã din cele patru localitãþi;

- reeditarea monografiei comunei Me-hadia, adusã la zi, în care sens deja a fostcontactat dl. ing. Ion Bãcilã (fiul autoruluiînv. Ion Bãcilã), din partea cãruia avemasentimentul, fãrã pretenþii pecuniare;

- ne propunem sã realizãm monografiisãteºti pentru fiecare localitateaparþinãtoare comunei (Plugova, ValeaBolvaºniþa ºi Globu-Rãu);

- vom continua, an de an, sã nse þinãSimpoziionul Cetãþii, prin rotaþie, înfiecare localitate, urmând ca la iarnaviitoare (ianuarie, a doua sâmbãtã) sã aibãloc în Valea Bolvaºniþa;

- facilitãri pentru investitorii români învederea deschiderii în zona noastrã a unormicro-întreprinderi pentru angajarea unuianumit numãr de muncitori, doar din zonaMehadiei;

- înfrãþirea comunei cu localitãþi dincomunitatea Europeanã precum ºi cele dinSerbia, în acest sens deja am realizatprimii paºi, gândindu-ne la înfrãþirea cucomuna Uzdin (Serbia), o comunã cuvitalitate economicã ºi culturalã.

Încheiem cu un citat din programul decandidat la Primãria Mehadia transmis dedomnul Iancu Panduru: „În realizareaprogramului meu consider cã cetãþeanul nudepinde de mine, ci eu depind de el, debunele sale intenþii, de interesele sale.Cetãþeanul nostru nu este cineva din afaraactivitãþii mele, ci este o parte vitalã, de luatîn seamã, a acestui program.”

În campania electoralã pentru funcþia deprimar al comunei Mehadia ºi-au depus can-didaturile, conform legislaþiei în vigoare,urmãtorii cetãþeni cu domiciliul pe raza co-munei Mehadia (inclusiv satele aparþinãtoare:Plugova, Valea Bolvaºniþa ºi Glbu-Rãu):Iancu Panduru (P.D.L.), Traian Stângu (PSD),Ionuþ-Nistor Lalescu (P.C.), Mihai Cornianu(PRM), Emilian Zãrescu (PNL), Petru

Feneºan (PNÞ) ºi Victor Cârstoi (P.N.G.).Domniile lor sunt fiii comunei Mehadia ºi

ai satelor aparþinãtoare, sunt locuitori aiacestor aºezãminte româneºti, oamenicunoscuþi de cetãþeni. La rândul lor,candidaþii cu toþii sunt animaþi de sentimentenobile faþã de electorat, au un gând solar,divin, acela de-a fi de folos comunitãþiisãteºti, de-a contribui fiecare, funcþie de

capacitate ºi de posibilitãþi, la propãºireabinelui public, la sporirea niveluluidumneavoastrã de trai. Cum vor face ºiconcret ce vor, publicãm mai jos, concis,date din programul lor electoral. Redacþianoastrã se angajeazã sã fie echidistantã ºi sãrealizeze prin intermediul ziarului nostru ocampanie civilizatã, corectã, dreaptã. Aºa sãne ajute Dumnezeu, cum facem. (Redacþia)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã4

CANDIDAÞII NOªTRI ÎN CAMPANIA ELECTORALÃPENTRU FUNCÞIA DE PRIMAR A COMUNEI

MEHADIA (CARAª-SEVERIN)

IANCU PANDURUPartidul Democrat Liberal

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 5

IONUÞ-NISTORLALESCU

Partidul Conservator

Nãscut la 13 iulie 1970 în Mehadia,posedã ca studii Liceul Agro-Industrial – Secþia veterinarã dinLugoj, promoþia 1987/1988, salariat înDirecþia Sanitar-Veterinarã Reºiþa(1988 – 1997), cadru veterinar înMehadia (1997 – 1999), în prezentsalariat în aceeaºi calitate la firma SCStaicons Company SRL, cãsãtorit ºiare un copil, cu domiciliul în Mehadianr. 169, telefon 0745632921.

Din programul electoral aldomnului Ionuþ-Nistor Lalescu rezultã,între altele, urmãtoarele: (citez)

„Doresc sã îmbunãtãþesc nivelulde trai al cetãþenilor prin diverseinvestiþii, prin crearea de locuri demuncã;

- sã îmbunãtãþesc infrastructura:apã – canal în cartierele periferice ºiîn localitãþile limitrofe Mehadiei;

- sã acord o atenþie sporitãprotecþiei sociale;

- mã voi preocupa pentrureabilitarea drumurilor din localitãþi,prin cimentare, bituminare.”

*La arborele genealogic al domnului

Ionuþ-Nistor Lalescu, redacþiainformeazã cititorii cã bunicul domnieisale, un anume Nistor Soroman, alcãrui nume îl poartã cu demnitatenepotul, a fost soldat în Regimentul43 Infanterie Caransebeº, a luptat pefrontul de la Piave (Italia), cu Boþoacã(„Þucã-l Tata”) din Mehadia ºi cufaimosul Luþã Ioviþã. Pe front a avut oatitudine româneascã, solidar ºiluptãtor pentru reîntregirea neamuluiromânesc. Amintim toate aceste, înacest an, când se vor împlini nouãdecenii de la Unirea de la Alba Iulia.

Redacþia îi ureazã succes încampania electoralã lui IonuþNistoricã Lalescu, urmaºul lui NistorSoroman, de pe frontul de la Piave.

EMIL ZARESCUPartidul Naþional Liberal

Date personale:Nãscut la 22.03.1979, domiciliat în comuna

Mehadia, jud. Caraº-SeverinStudii absolvite:* 2002 – Absolvent al Facultãþii de

Matematicã, specializarea Informaticã* Cursuri de perfecþionare (domeniu: tehnic)Experienþa profesionalã:* Din 2006 – informatician la Parcul

Naþional Domogled – Valea Cernei;* 2004 – 2006 – profesor informaticã –

Liceul Tehnologic „Nicolae Stoca de Haþeg”Mehadia;

* 2003 – 2004 – profesor informaticã –Liceul „Diaconovici Titez” Reºiþa;

* 2002 – 2003 – profesor informaticã – Grupªcolar Industrial Metalurgic Reºiþa

Activitatea politicã:* 2002 – membru PNL;* 2007 – Preºedinte organizaþia comunalã

PNL Mehadia.Obiective:„Primarul trebuie sã fie un bun manager”* Dezvoltarea structurii de bazã în localitãþile

comunei;* Dezvoltarea infrastructurii sociale;* Dezvoltarea serviciilor publice comunitare;* Protejarea patrimoniului cultural ºi al

ariilor naturale protejate;* Susþinerea tinerilor în proiectele de

dezvoltare ale comunitãþii.“Comuna mea în drumul spre Europa!”

PETRU FENEªANPartidul Naþional Þãrãnesc, Creºtin ºi Democrat (PNÞCD)

Prin bunãvoinþa domnului GheorgheZaberca, despre acest candidat am obþinutdate sumare: are 39 ani, cãsãtorit, doi copii,studii: posedã liceul, are o fermã de animaleºi angajat ca administrator în comerþ, laMehadia.

Domnul Petru Feneºan este originar dinValea Bolvaºniþa, unde este stabilit cufamilia.

Din echipa sa, propuºi pentru ConsiliulLocal Mehadia, fac parte urmãtorii:Gheorghe Zaberca, Ion Floria, GrigoreBlidariu, Maria Rujan, Elena Domilescu,Ionel Schirta, Ilie Blidariu, Mihai Golopenþa,Elisabeta Toma, Anton Stica, ValentinFeneºan ºi Mihai Belchite.

Domnul Petru Feneºan nu a prezentatdata ºi fapte cu privire la programul sãuelectoral.

TRAIAN STÂNGUPartidul Social

Democrat (P.S.D.)

Nãscut la 25 iulie 1954 în Mehadia, fiul luiIon (contabil) ºi Ecaterina (casnicã), cãsãtorit,soþia Icoana (contabilã), are o fiicã, economistãîn Timiºoara, cu domiciliul stabil în comunaMehadia.

Studii superioare: Institutul Tehnic de laUniversitatea „Eftimie Murgu” din Reºiþa, fostºef Serviciu Tehnic la Uzina Topleþ (SEMAG).

Programul sãu electoral vizeazã binele ºifrumosul comunei, ridicarea nivelului de trai alconsãtenilor sãi, atragerea de investitori învederea creierii de noi locuri de muncã.

*Glasul strãzii: „Primarul Iancu Panduru a

reuºit lucruri frumoase în comuna Mehadia, petoate liniile, deoarece l-aa avut în preajma sa pePuiu (Traian) Stângu”. Subscriu la aceastãconsiderare pertinentã în sensul cã Puiu Stângua fost om de acþiune, un bun colaborator alprimarului Iancu Panduru (Redacþia)

VotaþiPuiu Stângu“- omul potrivit la locul potrivit;- respectarea legii;- fapte, nu vorbe;- respect, înþelegere ºi colaborare;- drepturi egale pentru toþi cetãþenii comunei”

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã6

PROFESORUL MIHAIL CORNIANP.R.M. (Partidul România Mare)

Profesorul Mihail Cornian s-a nãscut la 3 septembrie 1949, în localitateaPlugova (Caraº-Severin), studii: Liceul Mixt din Mehadia. Facultatea delimbã ºi literaturã românã, specialitatea limba românã ºi francezã, cuexamenul de grad didactic I în literatura românã.

Domnia sa a absolvit în anul 2000 ºi cursurile de managementeducaþional, fiind profesor, dar ºi directorul ªcolii Generale (cls. I – VIII) dinPlugova.

Este cãsãtorit ºi are doi copii.Domnul profesor Mihail Cornian a prezentat, în scop de publicare pentru

electorat, urmãtorul program electoral:A. Cultura1. Reabilitarea fizicã ºi moralã a edificiilor culturale de pe raza comunei

)ºcoli ºi cãmine culturale).2. Înfiinþarea unei biblioteci comunale reale ºi înzestrarea acesteia.3. Acordarea de consiliere tinerilor absolvenþi de liceu ºi sprijinirea

acestora în iniþiaticele lor (proiecte, micro-întreprinderi).4. Asigurarea învãþãmântului cu cadre didactice stabile ºi înaltã

profesionalitate.B. Economie1. Sprijin acordat agricultorilor pentru a accesa Fonduri Bãneºti

Europene (prioritare vor fi asociaþiile agricole, zootehnice, agricole sauferme pomicole);

2. Consultanþã permanentã pe probleme legislative în agriculturã printr-un personal calificat.

3. Amenajarea cãilor de acces spre zonele montane cu pãºune.4. Încurajarea turismului rural prin construirea unor cabane turistice în

fiecare sat.5. Asigurarea unor locuri de muncã tinerilor.C. Administraþie1. Asigurarea primãriei cu personal administrativ care sã fie în slujba

cetãþeanului.2. Identificarea tuturor terenurilor care aparþin comunei Mehadia,

afiºarea unei hãrþi cu aceste terenuri la loc vizibil ºi precizarea clarã asituaþiei acestora.

3. Sistematizarea localitãþilor ce aparþin comunei.4. OOrrggaanniizzaarreeaa uunnuuii rreeffeerreenndduumm ppeennttrruu rreeîînnffiiiinnþþaarreeaa ccoommuunneeii PPlluuggoovvaa.

*Ca membru PRM, sprijin moral programul d-lui profesor Mihail

Cernãtan, deºi nu am drept de vot, având domiciliul stabil în Timiºoara.Mi se pare ineditã ideea (solidarã!) a identificãrii terenurilor localitãþilor

Mehadia, ºtiindu-se cã multe terenuri aºa-zise „Izlazuri” sunt ocupate abuzivde unii cetãþeni, în timp ce Primãria Mehadia este legatã, vorba aceea „demâini ºi de picioare”, ºi nu poate crea douã, trei terenuri de joacã pentrucopii. Aceºtia nu au pur ºi simplu unde sã batã mingea, sã joace „capra” sau„þurca”. Noi am sesizat în „Vestea” aceastã stare de lucruri, dar nu s-a miºcatnimic, deºi s-au fãcut promisiuni solemne din partea domnului primar IancuPanduru. Rog viitorul consiliu comunal sã fie sensibil la aceastã problemãimportantã, sã nu uite cã ºi ei au fost cândva copii! ((NNDDPP))

VICTOR CÂRSTOIPartidul Noua Generaþie (P.N.G.)

Domnul Victor Cârstoi este nãscut la 18 iulie 1947 în localitateaDogineºti (Gorj), fiul lui Gheorghe ºi Victoria (þãrani), posedã studii: ªcoalaMedie de Comerþ din Tg. Jiu, de profesie contabil, specialist în cooperaþie.

Din anul 1968 ºi pânã în prezent domnul Victor Cârstoi a deþinut ºideþine munci de rãspundere în cooperaþie, a fost ani de-a rândul contabilºef, apoi ºef la OCL, a organizat în zona Mehadia – Topleþ – HerculaneS.A.M.urile din Munþii Cernei ºi Munþii Almãjului (Societãþile deAprovizionare ale Muncitorilor), în vremea aceea muncitorii forestieri ºimuncitori constructori (Barajul de la km 64 Cerna-sat) au fost aprovizionaþide dl. Victor Cârstoi cu cele necesare existenþei lor ºi animalelor de muncãdin pãdurile Banatului de Sud.

În urma unor rezultate de excepþie, datoritã capacitãþii sale ºi conduiteiprofesionale Victor Cârstoi a fost promovat preºedintele Cooperaþiei dinMehadia, în anul 1977, calitate pe care o îndeplineºte ºi astãzi cu aceeaºiardoare ºi disponibilitãþi profesionale, apreciat pentru activitatea sa deorganele de resort.

Din 1990 ºi pânã în prezent, domnul Victor Cârstoi face parte, în calitatede consilier, pe linie de finanþe ºi bãnci, din Consiliul Local al ComuneiMehadia, a muncit cu primarul Iancu Panduru precum ºi cu precedesoriisãi: Costicã Cocorãscu ºi Constantin Budãnescu, fiind apreciat pozitivpentru dãruirea ºi capacitatea sa, având o vastã experienþã în materie definanþe ºi contabilitate.

Este cãsãtorit ºi areun copil, inginerelectronist în Bucureºti(specialist la FirmaOrange).

Domnul VictorCârstoi are un programelectoral impresionantpentru PrimãriaMehadia.

Din programuldomniei sale punctãmcâteva probleme maideosebite:

- voi cumpãraCãminul Cultural, prinCooperaþie, pentru bineleconsãtenilor mei, cuprecãdere pentru bineletinerilor din Mehadia;

- voi sponsoriza, dinbugetul familiei mele, ridicarea unui monument „General Nicolae Cena”, înParcul Central din faþa primãriei; Nicolae Cena, am aflat la simpozionul dinvara lui 2007 cã a fost un om de culturã, primul bãnãþean membrucorespondent a Academiilor de ªtiinþe din Viena ºi Budapesta. Este bine caºi generaþiile viitoare sã ºtie acest lucru de excepþie;

- voi sponsoriza orice acþiune culturalã a liceului „Nicolae Stoica deHaþeg”, aºa cum am sponsorizat monumentul spiritual din faþa liceului;

- voi recruta ºi trimite absolvenþi de ºcoli generale la calificare la loculde muncã în meseriile: mecanic auto, tinichigiu, vopsitori, frizeri ºi coafori,cofetari ºi bucãtari, cooperaþia are centre-ºcoalã în localitãþile: Constanþa,Vâlcea ºi Alba-Iulia;

- în 15 decembrie 2008, vom realiza un simpozion „Cooperaþia în slujbasãteanului”, cu program cultural-artistic, cu comunicãri prilejuite de a 51-a aniversare de la înfiinþarea Cooperaþiei în România. Vom cãuta ca an dean, în luna aprilie, sã serbãm „Ziua cooperatorului”, cu comunicãri, cuprogram ºi masã festivã;

- am propus ºi conducerea superioarã a Partidului Noua Generaþie a fostde acord sã sponsorizeze pictarea Bisericii Ortodoxe Române din Mehadia,precum ºi modernizarea Cãminului Cultural din Mehadia, în cazul cã vomreuºi sã-l cumpãrãm de la actualul proprietar;

- prin forþe proprii anunþ pe cei interesaþi cã din aceastã varã, CascadaBobot din Munþii Mehadiei va deveni un punct turistic ºi de agrement, cucãi de acces în siguranþã pentru copiii Mehadiei ºi nu numai ai Mehadiei.Deocamdatã atât!...

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 7

Acum, la început de Mileniu III, este vremeamonografiilor, dupã cum în literatura beletristicãeste vremea jurnalelor: jurnalul literar þine de-oanume modã, pe câtã vreme monografia uneicomunitãþi sãteºti þine de-o anume spiritualitate,ce izvorãºte din trecut, se pliazã pe timpul prezentpentru a fi zestre posteritãþii, pildã urmaºilor.

O asemenea monografie a scris profesoaraIcoana Cristescu-Budescu, sub genericul „Studiulmonografic”, apãrutã la Editura Tim („Timpul”),Reºiþa, 2007, 360 pagini, cu o postfaþã semnatã dereputatul critic ºi editor Gheorghe Jurma.

Din start frapeazã modestia autoarei, zicând„studiu monografic”, în realitate avem de lecturatun top enciclopedic, graþie voluminoasei lucrãri,valoarea informaþiilor ºi ineditul lor (în parte).Cititorul are în mânã o carte inteligentã, conceputãde un cãrturar doct, iar atmosfera ce se degajã dinfiecare paginã are în ea ceva inefabil, propriucãrþilor rare, fundamentale.

Nu fac gratuitãþi ºi nici nu mã hazardez înepitete nemotivate, dimpotrivã suportul spiritual alacestora rezidã din „îndrumãtorul” publicat, înpremierã, de tânãrul savant Vasile Pârvan, înrevista „Luceafãrul” de la Budapesta, la începutulveacului al XX-lea.

În anul 1895, la Tipografia Diecezanã din Ca-ransebeº, vede lumina tiparului prima monografiedin cultura românã, intitulatã „Hotarl comuneiMaidan”, o localitate din preajma burguluiorãviþan, autor învãþãtorul Marcu ªofronie Liuba(sprijinit de preotul Iana Aurel, ginerele sãu),referent academician Atanasie Marian Marienescu,din Lipova de Banat, magistrat.

Apariþia modestã, cu inexactitãþi editoriale, faptce l-a determinat pe Vasile Pârvan sã scrie un eseu,gen „îndrumãtor”, savant în felul sãu, de modul cumtrebuie întocmitã o monografie ºi ce probleme(capitole) se impun a fi tratate.

„Studiul monografic” al doamnei profesoareIcoana Cristescu-Budescu respectã „indicaþiile”savantului Pârvan, ba aº spune cã este superiorproblemelor tratate prin câteva puncte importante:vizitarea localitãþii sãteºti de cãtre personalitãþi

marcante în istorie, ample date geografice, istoriacultelor (altele decât Cultul Ortodox), o ico-nografie descriptivã, în miºcare, pe paliere sociale.

„Studiul...” profesoarei Cristescu-Budescu,prefaþat de un interesant „Argument” al autoarei,cuprinde capitolele: „Poziþia ºi localizarea geo-graficã”, „Condiþii naturale”, „Populaþia ºi aºezãri-le”, „Economia comunei”, „Religia” ºi „Învãþã-mânt, culturã ºi sport”. Fiecare capitol, la rândulsãu, este divizat în subcapitole motivate ºtiinþific,mai puþin capitolul „Religia”, chit cã în aceastã„secþiune” se prezintã cele douã culte dominatedin Dalboºeþ: Ortodox ºi Baptist.

Pentru realizarea acestei cãrþi monografice,profesoara a studiat, în prealabil, peste 77 tratate,la care se adaugã investigaþiile înfãptuite de dom-nia-sa în rândul oamenilor în etate. Nominalizãmcâteva opuri consultate: „Documentele InstitutuluiSocial Banat-Criºana (Albert Carmen), Banatulsub turci („Traian Birãescu), „Din trecutul Almã-jului...” (Coriolan Buracu), „Cercetãri arheologiceîn Banatul de Sud” (C. Daicoviciu), „Din istoriaBanatului Severin” (Patriciu Dragalina), „Adminis-traþie ºi fiscalitate în Banatul Imperial” (Costin Fe-neºan), „Istoria Banatului Timiºan” (Fr. Griselini),„Banatul de altãdatã...” (C. Grofºoreanu), „Voievo-datul Transilvaniei” (St. Pascu), „Folclor din ValeaAlmãjului” (Emil Petrovici), „Satul almãjan, stator-nicie ºi continuitate” (Dãnilã Sitaru), „Unitatea po-porului român” (I.D. Suciu), „ªcoalile româneºtibãnãþene în veacul al XVIII-lea” (Iuliu Vuia), „Isto-ria bisericeascã...” (N. Tincu-Velea), „Înfãptuireareformei agrare inedite din 1921” (V. Zaberca).

Intereseazã câteva din problemele inedite tra-tate de cãtre profesoara Icoana Cristescu-Budes-cu: în Valea Almãjului, respectiv în localitatea Dal-boºeþ, sârbizarea nu a pãtruns, chit cã au existatcele douã Diplome Leopoldine, prin care BisericaOrtodoxã Românã a fost pusã din punct de vedereierarhic sub obrocul Bisericii Sârbe, preoþii hiroto-nisiþi în perioada respectivã nu au fost obligaþi sã-ºi sârbizeze numele, ei au rãmas: Andrei Câmpia-nu (1794 – 1832), Ilie Bãdescu (1832 – 1841), A-dam Goanþã (1841 – 1842), ªtefan Câmpianu

(1842 – 1866). Se ºtie cã din anul 1865, BisericaOrtodoxã Românã iese de sub tutela Bisericii Or-todoxe Sârbe, prin mutarea Episcopiei de la Vârºeþla Caransebeº, primul episcop fiind Ioan Popasu(unchiul pe linie maternã al lui Titu Maiorescu).

Nici catolicizarea n-a reuºit penetra credinþa ºisufletul românilor din Dalboºeþ, de altfel nici în în-treaga Vale Almãjanã, apoi inedit (pentru unii) seaflã comportamentul românilor în perioada rãzboiu-lui austro-turc, din 1738 – 1739, românii bãnãþeniau trecut de partea turcilor. Se demonstrase înistorie cã asuprirea austriacã fusese mult mai cum-plitã decât cea turceascã. Pe turci îi interesau doarharaciul, pe austrieci îi preocupau îndepãrtarearomânilor din locurile lor de baºtinã ºi aducerea(colonizarea) în aceste tãrâmuri de alogeni (aus-trieci, germani – ºvabi - , unguri, sârbi, þigani etc.).

Inedite sunt ºi inserþiile: mitropolia Mehadia,dupã ce fusese în veacul al VI-lea episcopie,reºedinþã de judeþ (comitat) la Caransebeº, apoi laLugoj ºi Oraviþa.

Desigur, orice lucrare de acest gen are ºi unelescãpãri, în „Studiul...” doamnei profesoare IcoanaCristescu-Budescu, am gãsit câteva inadvertenþenesemnificative: prima ºcoalã trivialã din vremeaImperiului Habsburgic fusese la Mehadia, în 1774,urmãtoarea va fi la Bozovici (1777) ºi a treia laDalboºeþ (1778, cum precizeazã autoarea), avoca-tul Petre Nemoianu, figurã emblematicã a CerculuiBãnãþenilor din Bucureºti, o vreme ministru petimpul lui Antonescu, era originar din Petrilova deCaraº ºi nu din Mehadia, unde avea o rubedenie,pe doctorul Virgil Nemoianu, bunicul patern al fra-þilor Nemoianu din America. Petru Nemoianu,alintat Moº Petrache, a scris un studiu doct despresârbizaresa Banatului, în baza celor douã DiplomeLeopoldine.

În orice caz sunt încântat de „Studiul mono-grafic” al doamnei profesoare Icoana Cristescu-Budescu, mi-a fost colegã de ºcoalã primarã, unainteligentã, capabilã, talentatã ºi pe deasupra oblondã frumoasã, icoanã între icoane.

NICOLAE DANCIU PETNICEANUMehadia, aprilie 2008

„ICOANA CÃRêEANÔ(studiul monografic asupra comunei Dalboºeþ)

Gãsesc de folos ca, în Zi Mare, sã recapitu-lez pentru mine câteva din chipurile ºi prezen-þele care îmi sunt un reazem ºi argumente pen-tru a spune cã în ceea ce fac nu este o greºealaºi cã, dacã am pornit într-acolo unde socoteamcã trebuie sã pornim, înseamnã cã a venit tim-pul sã reclãdim ºi sã renunþãm la distrugerilesinucigaºe de pânã acum. La aceasta ne în-deamnã felul însuºi cum suntem constituiþi ºi,deopotrivã, ecourile ce ne vin din vechime înforme ºi cuvinte care ne sunt inteligibile ºi pecare, la rândul nostru, ne strãduim sã le facemînþelese ºi altora, pentru a fi utile azi, mâine ºiîn timpul nedesluºit ce ne aºteaptã. Cãci, ladrept vorbind, altã cale nu ar putea fi. Sã ne fa-cem cã nu le auzim ar însemna sã ne arãtãmneaºezarea ºi sã ne recunoaºtem nevrednici, sãle uitam ar fi sã nu mai avem principiul însuºide alcãtuire, sã le schimonosim nu se poate în-chipui cãci am trãi degeaba. Destul cã sunt unii,ºi nu puþini, care, în indefinitul compoziþiei lorsufleteºti mãrunte, nici mãcar nu mai ºtiu deunde vin ºi unde se duc ºi a cãror înclinaþiecãtre “urât” ºi rãu stã nu doar împotriva celuleioriginare negând întreaga istorie de unde auieºit ca întocmiri ci ºi în contra Naturii însãºi, cu

peceþile ei ce le sunt ininteligibile, strãine ºi desens abscons. Noi, însã, avem legitimitateafaptului trãit ºi a lumii de origina cu mesajele eii-modificabile, pe care ni le-am însuºit.

În anii de pânã acum, mulþi sau puþini, aºacum o vrea Dumnezeu, nu am avut decât nã-zuinþa de a privi în jur cu atenþie ºi cu bunã-voire, înþelegând cã, dacã viaþa ne-a fost datã caun mister inexplicabil, nimic nu o face mai binepurtãtoare de înþeles ireductibil decât rezultatulviu ºi definit, Fapta, de orice greutate. De aceea,atât “ieri” cât ºi azi si, - dacã voi avea zile, ºimâine - am simþit cã dacã dincolo de orice pre-judecãþi, reþinere nepãsãtoare ºi individualismsterp, voi afla, precum în nisipul râurilor mari,pepita de aur ºi o voi arãta ºi altora, ajutând, pecât pot, sã se scoatã mai lãmuritor în evidenþã,nu voi fi trãit fãrã rost, ºi nãdãjduiesc cã nu amgreºit.

Mulþi cred, ºi îmi spun, cã astfel deîndemnãri, deºi în esenþã lãudabile ºi poate cãºi creatoare de efect pozitiv, nu vor duce decâtla suferinþã ºi dezamãgire cãci ºtergerea dinmemorie a celor bune ce þi s-au fãcut este olege ireductibilã a “umanului” ºi cã gratitudineaapasã de obicei ca o boala grea ºi nu se suporta

decât de cãtre cei cu adevãrat puternici. Însãdacã aº gândi la fel, ar însemna sã nu mai potînainta cu lãrgime ºi sã cad cu totul pradãdeznãdejdii închipuindu-mi cã, în timpul ce vaveni, “lucrarea” noastrã, de oricâtã anvergurã,nu va mai însemna nimic ºi cã, în loculsufletelor dedicate, vor exista numai creaturidefinite de o stricãciune insondabilã undeapucãturile rele ar fi doar cele mai de îngãduit.Aceastã concluzie este de neimaginat. Viaþanoastrã nu se desfãºoarã în mãsuri ce depind denoi mai mult decât de însãºi Firea cãreia îiaparþinem iar în enigma ei insondabilã nu încapdecât principiile ce conduc la “întocmire”,creând organisme cu sens interior ºi nu arãtãrinecontinutistice. Suntem, deci, “în firea lu-crurilor “, adicã acolo unde esenþiale sunt “loculde unde venim”, limba ce o vorbim, rudeniile ceni s-au dat, sufletele însoþitoare, întregul ce neînconjoarã ºi pânã la urmã - Pãrinþii, adicãNeamul, alcãtuind o realitate nesfârºitã ºi inac-cesibilã pentru înþelegerea noastrã, fãpturi maimãrunte decât bobul de nisip.

Hristos a înviat! Adevarat a-nviat!

prof. dr. ARTUR SILVESTRI

27 APRILIE 2008, ÎNVIEREA DOMNULUI (SFINTELE PAªTE)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã8

Crâmpeie de viaþã, o lume specialã, zâmbetepierdute ºi peste 5 milioane de copii abandonaþi înRomânia. Într-o erã a tehnologiei ºi a comunicaþiei,oamenii vorbesc tot mai mult despre binefacere ºialtruism, fãcând exces de compasiune. Aºa se face cãajungi în situaþia de a percepe mesajul ca fiind vulgar.

De ziua mamei, þara este în sãrbãtoare. Se vorbeºteaproape mecanic despre legãtura dintre mamã ºi prunc.O zi plinã de flori, cadouri, felicitãri, poezii pentru„mama” ºi aparent zâmbete. Urmeazã ziua copilului.Dulciuri ºi jucãrii pe bandã rulantã, super-marketuriarhipline, adevãrate muºuroaie de furnici, campaniisiropoase ºi dezbateri aprinse despre drepturilecopilului. Un ambalaj drãguþ, nu ai ce spune.

Dincolo de toate acestea te trezeºti într-o altfel derealitate ºi îþi aminteºti de spusele bunicii: viaþa nu estenumai lapte ºi miere. Uneori e un corn cu lapte saupoate nici atât. În România existã un numãr alarmant decopii ce nu au gustat încã din viaþa de familie, aºteptândîntre patru pereþi sã vinã „minunea”. Se gândesc cã vaveni mama ºi tata ºi îi vor lua sã aibã grijã de ei ºi sã îiiubeascã. Dacã îi întrebi cine e mama sau tata îþi vorspune cã nu ºtiu, dar ei îi aºteaptã.

Toþi aceºti copii au niºte poveºti surprinzãtoare,unele þi se par chiar exagerate sau ca fiind produsulunui copil ce suferã de retard mintal, aceasta fiind primainformaþie pe care o primeºti despre ei atunci când calcipragul unei case de copii. ªi mai trist este când îi auzicum îþi spun cã au fost pãrãsiþi pentru cã sunt„handicapaþi” sau „proºti”. Aºa se autocaracterizeazã.Afli cã pentru ei fiecare zi este o luptã puternicã pentrusupravieþuire ºi cã pentru a rezista trebuie sã tecomporþi ca un lup. Tragi repede concluzia cã într-unastfel de loc dominã instinctele primare, sau cel puþin oparte din ele. Din când în când mai gãseºti o sclipire desperanþã în ochii unui copil care de îndatã ce te-a vãzut,te întreabã: „Când mã iei acasã?”

Într-un colþ stã o fetiþã cu faþa radiantã ca o lunãplinã ºi o umbrã de zâmbet îngheþatã în colþul gurii. Seapropie încet ºi dacã vede puþinã bunãvoinþã îþipovesteºte o parte din viaþa ei. Locuia la munte, într-ocabanã de lemn rãmasã aproape fãrã acoperiº ºi dormeaîntr-un coº de rãchitã. Fie cã era varã sau iarnã,

încãlþãmintea ei era aceeaºi: ciorapi de lânã – croºetaþide bunica, aºa cum putea ea la 80 de ani – sau papucide cauciuc. Mânca pe apucate coji de pâine, mergea lanunþi, botezuri ºi înmormântãri, aduna de pe mese,punea în coºul în care dormea ºi ducea la cabanã ca sãaibã ºi bunica ce mânca. Ce rãmânea, þinea pentrualtãdatã. „Bunica mã iubeºte, dar e prea bãtrânã sã maiaibã grijã de mine, cã o dor ºalele” îþi spune ea cu ovoce tremurândã.

Fetiþa nu poate munci prea mult fiindu-i greu ca lacei 8 ani ai ei sã meargã la sapã sau la strâns de cartofi,deºi a mai muncit ea din când în când. Tãlpile ei atât demicuþe îi sunt plate. O asistentã îþi spune cã are platfus,iar fata completeazã: „am ºi retard mintal mediu”.Cuvintele te lovesc cu o cruzime greu de suportat. Nuºtii cum sã reacþionezi, îþi îngheaþã ºi suflul la oasemenea cruzime. În schimb, surâsul ºi cãldura fetei teînmoaie imediat. E mulþumitã ºi bucuroasã cã aascultat-o cineva. Te roagã sã mergi cu ea sã o asculþiºi pe prietena ei „cã are nevoie s-o aline cineva”. Îiurmezi paºii îngrozit pânã la patul în care stã colega eide „celulã”. Se ridicã, te salutã ºi te roagã sã o ierþi cãva sta în pat. O doare spatele, are coloana vertebralãruptã pentru cã tatãl ei o bãtea cu lopata pe spinare. Îþispune cã a învãþat o poezie ºi cere sã þi-o recite. Oasculþi, îi zâmbeºti ºi îi mulþumeºti. Bucuroasã, scoateo acadea de sub pernã ºi þi-o face cadou. A pãstrat-opentru cineva special care o va înþelege.

Acum stai ºi te întrebi: eu ce am sã îi ofer? Dulciuri?Nu vrea, cã o sã vadã copiii mai mari ºi sã i le ia.Jucãrii? Nu, pentru cã i le stricã ceilalþi. Pleci mâhnit ºiîþi promiþi þie cã vei reveni.

Mai rãmâne un gând: oamenii ºtiu de aceastã lume?Vrei sã te ridici din mulþime ºi sã strigi în gura maredespre probleme lor, dar te copleºeºte tristeþea„sufletelor necãjite”.

ANCA TUDORstudentã la Facultatea de Jurnalisticã

Universitatea de Vest Timiºoara

(60.000 copii sunt în casele de copii înRomânia. Nu sunt mulþi? - NDP)

Literatura românã ºiliteratura rusã în doliu!

A plecat de lângã noi, de lângã familia saprofesorul universitar doctor Ivan Evseev, ºefde catedrã, decan ºi savant al literelor româneºi ruse din România, cadrul didactic de înaltãvaloare culturalã de la Universitatea de Vestdin Timiºoara, redactor la prestigioasa revistã„Zorile” din Bucureºti, publicaþia lipovenilordin România.

Nicolae Danciu Petniceanu, redactorul-ºefal „Vestei”, îi poartã o profundã recunoºtinþã o-mului de litere Vania Evseev, fãrã ajutorul sãuautorul „Peregrinului prin Siberia” nu ar fiputut efectua interesanta ºi curajoasa cãlãtoriepânã la Omks, în inima Siberiei, în august –septembrie 2000.

Domnul Profesor, solidar cu durereadoamnei Margarita (soþie) ºi cu tristeþeaAdrianei (fiicã) vã zic somn uºor, acolo,departe în lumea umbrelor, unde sigur l-aþireîntâlnit pe amicul dumneavoastrã Sorin Titel.Adio, domnule profesor Evseev.

KOLEA SIBERIANU

„O carte scrisã sau cititã este ca o boalã învinsã”spunea filozoful Lucian Blaga. Aºadar, cartea istoriculuiCostin Feneºan „Diplome de înnobilare ºi blazon dinBanat” apãrutã la Editura de Vest, Timiºoara, 2007, aremenirea de a-l vindeca pe cititor de boala ce planeazãasupra poporului român – pericolul de a se pierdeidentitatea – dovedindu-se a fi o rezistenþã a gândului ºia bunului simþ în vremurile de azi.

Apariþia cãrþii este un gest recuperator, dar ºi dejustiþie pentru nobilimea românã din secolele XIV – XVIIîn Banat. Ea demonstreazã continuitatea românilor înspaþiul bãnãþean, ca ºi în þarã ºi cã elementul þãrãnescera dominat de români în Banatul evului mediu.

Figurã proeminentã a istoriografiei contemporane,istoricul Costin Feneºan se dovedeºte a fi o impresio-nantã personalitate culturalã, cu o uimitoare perspica-citate, un cãrturar umanist multilateral, de formaþie enci-clopedicã. Este un savant ºi un gânditor autentic preo-cupat de descifrarea misterului originii ºi continuitãþiipoporului român în spaþiul dintre Carpaþi ºi Dunãre, careþine la adevãr ºi este strãin de orice linguºire.

L-am cunoscut cu prilejul simpozioanelor de istorienaþionalã organizate în judeþul Caraº-Severin de cãtreprofesorul Gheorghe Magas – inspector ºcolar de spe-cialitate, cât ºi din cãrþile Domniei Sale ºi am constatatcã are o þinutã ce exprimã mãreþie ºi demnitate, suge-rând în persoana lui un spirit luminat, care aduce veºtiînaintate, în epoca fripturiºtilor, menite sã împrospãtezecultura ºi sã deschidã societãþii româneºti noiperspective.

Cartea conþine 59 diplome de înnobilare ºi blazon,fiind astfel întocmitã încât sã intereseze publicul cultivat,dar este folositoare ºi stimulativã pentru studenþii, pro-fesorii ºi cercetãtorii interesaþi de istoria Banatului. Eaeste una dintre cele mai originale apariþii ale culturiinoastre în aceastã zonã. Este o lucrare istoricã în careautorul redã obiectiv faptele ºi fenomenele istorice, princercetarea cât mai complexã a izvoarelor inedite,analizându-le critic ºi apreciindu-le fãrã pãrtinire, lucidºi imparþial.

Scrierea este de un înalt nivel ºtiinþific, cu argu-mente temeinice ºi un aparat critic bine pus la punct.

Prin apariþia acestei cãrþi, în ansamblul lor,cunoºtinþele noastre asupra evului mediu bãnãþean aufãcut însemnate progrese, prin izvoare noi, uneorifundamentale, cu o metodã de lucru bazatã pe erudiþie ºicriticã severã. Din ea aflãm cã voievozii ºi cnezii româniaveau o puternicã bazã româneascã, disociatã demigratori ºi destul de puternicã încât sã-i poatã asimila.Ei au obþinut nobilitatea pentru serviciile militare ºicivile aduse regalitãþii maghiare, ori principilor ardeleni.Astfel – pãtura feudalã a românilor era numeroasã ºiputernicã economic, integratã pãturii feudale strãine,asigurând continuitatea poporului român, pe pãmântulþãri sale ºi corolarul ei necesar: unitatea sa etnicã,lingvisticã ºi politicã. Aºa cã în secolele XIX – XVII„nobilimea bãnãþeanã era româneascã în mare parte ºiîºi pãstreazã limba ºi etnia” ne spune autorul.

„Dar noi locului ne þinemCum am fost aºa rãmânem”.Cartea comunicã, în acelaºi timp cã, „prin

înnobilare, românii din pãrþile Caransebeºului ºiLugojului nu sau desprins de comunitatea din rândurilecãreia proveneau ºi nu ºi-au pierdut conºtiinþa de neam,credinþa ºi nici tradiþiile româneºti ºi locale.

Poporul român a fost mai întâi ºi a ajuns sã fie ºi celdin urmã stãpân al pãmântului sãu ºi va fi în veci.

Banatul de munte a fost, în aceste vremuri, o puntede legãturã între est ºi vest. Aºadar – strãmoºii sunt în-sãºi substanþa vitalã a poporului, iar a pierde identitateaeste totuna cu a pierde ce este mai scump pe Pãmânt.

Cartea prezentatã este un argument al continuitãþii ºisensibilitãþii conºtiinþei entice ce conservã tradiþiile deculturã ºi simþire româneascã esenþiale pentru istoriaromânilor. În ea se oglindeºte cerul nostru sufletesc, axaluminii noastre, ne învaþã iubirea care preface vorbele înrazã de luminã, ce încântã ºi purificã. Cu atât mai multse cade sã exprimãm gratitudinea noastrã pentru carterºi autor. profesor PAVEL PANDURU

O carte aºteptatã Emil Perºa,(ddiinn CClluujj)

Laureat al Festivalului Internaþional„Drumuri de spice”, Uzdin (Serbia, 2004)

PrivighetoareaCântã privighetoarea în teiul înfloritCând mã aºez pe banca primãverii,Sã citesc Cartea Nunþii tipãritã înCasa de Editurã Naþionalã în trecut,Sã-mi fie dor sã mã întorc cuSoarele Luminii Antice pe faleza mãrii,Sã-i visez pe strãmoºii adormiþi înPridvorul cu struguri albi ºi negriCopþi sub fereastra deschisã în Casa de Lut.

Vin la fântâna pãrãsitã de daco-romaniSã descopãr monede de aur cuChipul Împãratului Traian în nisipurile albe,Sã întâlnesc o Legiune Romanã sculptatã

în stâncaUmbrelor de douã mii de ani

pe Câmpia Românã,Mã duc pe pajiºtea dimineþii de varã,Sã respir aerul mioritic ce pluteºte înOglinzile cu flori dalbe,Sã iubesc cuvântul scris înCaietul Albastru, sã strãluceascã prin EROIÎn limba românã.

S-au spus prea multe?

S-au scurs atâþia ani de la sfârºitul ultimeiconflagraþii mondiale, ce s-a scris pagini de istorienaþionalã, file de istorie universalã, presãratã dinscoarþã în scoarþã cu nume de eroi morþi, cu numede eroi vii, mai vii decât noi, urmaºii lor.

Actul de la 23 August 1944 înseamnã un actistoric, cu profunde implicaþii politice, sociale ºimai ales militare. Armata Românã a întors armeleîmpotriva Armatei Germane, a luptat cot la cot cuArmata Sovieticã pânã la zdrobirea fascismuluigerman.

Sã rememorãm cu pietate faptele, câteva dintreele, de arme ale bravilor ostaºi români, dupã 25octombrie 1944, datã istoricã când s-a eliberat ul-tima palmã de pãmânt cotropitã de horthiºti. ArmiaRomânã a continuat lupta alãturi de Armia Roºie.Unitãþile militare de luptã ale armei noastre aufost: Armata 1 (Corpurile 4 ºi 7) ºi Armata 4(Corpurile 2 ºi 6) au avut o participare importantãla eliberarea Cehoslovaciei, luptând cu eroism în

Munþii Tatra. Iatã principalele forþe militare: 9divizii de infanterie, 2 divizii de munte, 3 divizii decavalerie, Divizia Tudor Vladimirescu – Debreþin(care a luptat în compunerea Corpului 49 dinArmata 53 sovieticã), Divizia 1 Artilerieantiaerianã, Regimul de pionieri, Grupul operatival Brigãzii de cãi ferate, batalioanele 1, 3, 4, 5 ºi 8drumuri, Corpul 1 aerian ºi Regimentul 2 care deluptã, alte subunitãþi de trupe speciale (informaþii,contrainformaþii etc.).

Vitejia ostaºilor români a fost apreciatã ºisalutatã de posturile de radio strãine:

- Radio „Vocea Americii”, emisiune în limbaromânã, din 9 februarie 1945, ora 0,005:„Participarea celor 15 divizii active române înUngaria ºi Cehoslovacia, precum ºi Actul de la 23August au ajutat mult pe Aliaþi. Când se va scrieistoria, Actul de la 23 August va însemna un factorimportant în mersul acestui rãzboi...”

- Radio Londra, emisiunea de la 16, 15, din 27

februarie 1945: „Înaltul comandament sovietic amulþumit Diviziei 21 infanterie (Armata 1 Românã)pentru rolul jucat de trupele române în cucerireamai multor localitãþi din Cehoslovacia.”

- Aprecieri ale ofiþerilor sovietici (Jurnalul deoperaþii al Regimentului 35 Infanterie pentrucucerirea cotei 503 – Vest Krivani), maiorulDresdor, comandantul Regimentului 1222, aflat laobservatorul Regimentului 35 infanterie îºiexprimã admiraþia faþã de ofiþerii români, de felulcum ºtiu sã-ºi facã datoria ºi cum ºtiu sã sejertfeascã Ofiþerul superior sovietic noteazã:„Extraordinari comandanþi de batalioane! Fãrãavântul lor, soldaþii nu ar fi mers niciodatã sã atacecota fortificatã. Ofiþerii au luptat cot la cot cusoldaþii în linia întâia.”

„Magazin istoric”, Anul XIV, Nr. 2 februarie1980. Pentru conformitate: NPD

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 9

Cu puþinã vreme în urmã, domnuldoctor Ghiþã Grecu, meginþ stabilit înBucureºti, dentist – mânã de aur, vinela Mehadia din primãvarã ºi pânã întoamnã târziu (dupã ogoitul grãdiniipleacã din nou la Bucureºti), aºadarîntr-o zi însoritã, sub umbrarul viþei salede vie (în casa pãrinteascã undetrãieºte sora sa) mi-a dãruit, înschimbul cãrþii mele „Tot ce am pesuflet” o carte rarã, de patrimoniu:„Oameni ºi locuri din Caraº” de VirgilBirou, Editura Astrei Bãnãþene,Timiºoara, anul 1940, cu 48 fotografiioriginale (fãcute de autor). Pe coperta(1) a cãrþii o semnãturã autograf: „E.Nedela”. Probabil e vorba de regretatulprofesor Nedela (bãºtinaº dinMehadia), care a trãit în Bucureºti ºicare a scris o carte importantã despre„Balada Iovan Iorgovan”.

Cartea „Oameni ºi locuri din Caraº”mi-era cunoscutã, dar nu o avem –ediþia princeps, acum o am graþiedomnului doctor Grecu, cãruia îimulþumesc ºi pe aceastã cale. Este ocarte unicat, gen reportaje literare,despre Caraº, în fond despre Banat,pentru cã Octavian Goga aflându-se în3 iulie 1933 la Oraviþa, în vizitã ladoctorul Ion Þeicu a spus într-o

adunare popularã în splendida„Grãdinã de Tir”: Banatul pentru mineînseamnã în primul rând Caraºul cusatele lui pitoreºti ºi cu minunaþii sãioameni. În Caraº este adevãratulsimþãmânt artistic în Caraº zicea ºiIorga, dupã cercetarea Banatului dinvara lui 1939 (a fost ºi la Mehadia,confirmã domnul doctor Iulian Lalescu)aºadar, Iorga entuziasmat grãise: „ÎnCaraº, prima datã se aud cântecele ºiapoi rãsare soarele.” Mulþumimprofesore!

Dar revenim la Virgil Birou, în afarãde aceastã carte a scris faimosulroman „Lume fãrã cer”, inspirat dinviaþa grea a minerilor de la Anina, undeinginerul miner ºi petrolist Birou fãcusepracticã ºi muncise o vreme.

Anul acesta s-au împlinit patrudecenii de la moartea scriitorului VirgilBirou. La un veac de la naºtere (2003),Societatea „Sorin Titel” din Banat l-avenerat la loc de cinstire româneascã,aºa cum ºtim sã ne preþuim înaintaºii.În Timiºoara existã, pe Strada Dacilor13, o placã comemorativã pe faþadacasei în care a trãit ºi a scris prozatorulromân Virgil Birou. Sã-þi fie þãrânauºoarã, Maestre al scrisului românescdin Banat. (NDP)

9 MAI 1945 – 9 MAI 2008

VIRGIL BIROU ªI DARUL DOCTORULUI GRECU!

Aflãm de la Mediafax:Militarii americani care se întorc în America de pe fronturile din Irak ºi

Afganistan sunt în procente de 20% bolnavi psihici, traumatizaþi sufleteºte, înurma crimelor comise ºi a celor vãzute pe viu: morþi peste morþi, bãtrâni, femei,copii nevinovaþi!

Întrebare: soldaþii români care se vor întoarce vii (s-au întors ºi morþi) din Irakºi Afganistan câþi dintre ei se întorc sãnãtoºi ºi câþi se întorc atinºi de nebunie?!Secret! Nu se spune! Dar acceptaþi, stimaþi cititori, cã marea lor majoritate suntbolnavi. Amintiþi-vã de ofiþerul care ºi-a ucis familia ºi apoi ºi-a tras un glonþ încap! Oare cine se face vinovat de toate aceste nebunii?! Capul Þãrii care probabilºi el are ceva la diblã. (L. Carabinã)

NATO ºi RusiaRusia nu poate intra în NATO, pentru cã

NATO nu ar mai avea obiectul „muncii”, al„democraþiei”, cum îl are în Irak ºi Afganistan.Crime, dezastre! Furt de petrol, zãcãminte ºicarne de tun! Stop rãzboaielor de ocupaþie, jaf ºiumilinþe. Stop!!! Stop!!! Stop!!!

Vergelulfetelor

Vergelul fetelor este un act de divinaþie, deaflare a ursitei, în serile ºi nopþile marilorsãrbãtori (Crãciunul, Anul Nou, Ajunul Bobotezei,Boboteaza, Lãsatul Secului de Paºti, PaºteleJoimari, Ispasul, Sânzienele, Ovidenia,Santandrei, Sânnicoarã ºi altele). Fetele seîntâlneau la casa uneia dintre ele sau la gazdaunde îºi þineau de obicei ºezãtorile, încuiau uºile,astupau ferestrele ºi, la lumina opaiþului sau lalumina lumânãrii, în prezenþa oficianteiceremoniei numitã, local, în Moldova, Ursitoare,începea vergelatul. Dupã ce aºezau pe masã maimulte obiecte cu valoare simbolicã ºimatrimonialã (cuþit, sare, piper, inel, piatrã etc.) ºiun numãr corespunzãtor de vase (blide, oale,farfurii), Ursitoarea, femeia-gazdã care aveaautoritate deplinã asupra participantelor, invita otânãrã sã pãrãseascã încãperea. În lipsa acesteiaerau ascunse sub vase obiectele prorocitoare.Fata ridica unul din vase iar femeia îi citea ursitainterpretând obiectul descoperit: cuþit însemnabãrbat aspru, cu limba ascuþitã ca tãiºul cuþitului,care rãneºte sufletul nevestei; sarea însemnabãrbat plãcut, ca sarea în fierturã dacã nu întrecemãsura; cãrbunele de lemn însemna bãrbatbrunet, înalt ºi sãnãtos dar care nu trebuie aprinspentru cã se poate stinge numai cu lacrimilesoþiei; pieptenele înseamnã bãrbat dârz ºi hotãrât,dar bun la inimã; inelul însemna bãrbat tânãr,frumos, subþire „tras printr-un inel”; piatraînsemna fata rãmasã nemãritatã în casã etc. etc.Ursita se mai poate afla cu ajutorul plumbului ºicerii de albine, topite la foc ºi aruncate în apa rece,cu albuºul oului de gãinã scurs într-un pahar cuapã neînceputã, cu arderea pe vatrã a perilor deporc, cu lumânãrile aprinse reflectate în apafântânilor, cu turþile sãrate date sã le mãnâncepisicile, prin numãrarea pe întuneric a parilor dela gard ºi însemnarea unuia dintre ei, sculareavitelor care dorm prin lovirea lor cu piciorul,ascultarea lãtratului câinilor ºi aflarea direcþiei deunde va veni ursitul etc. etc.

prof. dr. IULIAN LALESCU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã10

O viaþã dedicatã învãþãmântului în

general ºi matematicii în special, în

câteva cuvinte viaþa fostului profesor de

matematicã la liceul din Bãile

Herculane, actual pensionar, domnul

Vasile Drãgan.

Muncind cu pasiune, conºtiincio-

zitate timp de patruzeci de ani, domnul

profesor a obþinut de-a lungul prodi-

gioasei sale cariere peste 26 de premii

dintre care 18 pe judeþ ºi 8 premii la

faza interjudeþeanã ºi faza naþionalã.

Câteva superlative: În anul 1994

domnul profesor a obþinut premiul I, II ºi

III respectiv la clasele a VI-a, a VII-a ºi

a V-a, rezultat pe care nu l-a obþinut nici

un profesor din judeþ la matematicã sau

alt obiect.

La Concursul de matematicã

interjudeþean „Traiab Lalescu” unde

participã judeþele: Arad, Caraº-Severin,

Hunedoara ºi Timiº, domnul prof.

Vasile Drãgan a obþinut premiul II la

clasa a V-a, premiul III la clasa a VII-a

ºi prima menþiune (locul IV) la clasa a

VI-a, concurs desfãºurat

în 1994 la Lugoj.

Remarcãm ºi „Premiul

special” pe þarã la clasa a

VII-a obþinut de Simion

Ionela, elevã la Bãile

Herculane a domnului

profesor Vasile Drãgan.

Ionela Simion este

acum medic uman la

Timiºoara.

Mai evidenþiem dintre

elevii foarte buni, pregãtiþi

de cãtre domnul Drãgan

pe: Koszak Andrei,

absolvent al Facultãþii de

Matematicã, Olãricã

Oana, absolventã a

Facultãþii de ªtiinþe

Economice.

Domnul profesor

Drãgan a avut rezultate foarte bune ºi

cu elevi de la ªcoala Comeralã

Plugova. În anul 1898 din lotul judeþului

la clasa a VII-a, doi elevi au fost de la

Plugova, Cristescu Constantina ºi

Laitin Nicuºor, care au participat la

Concursul interjudeþean „Traian

Lalescu”, Constantina obþinând locul III.

Aceºti elevi au fãcut Facultatea de

Matematicã – Laitin Nicuºor, respectiv

Facultatea de ªtiinþe Economice –

Cristescu Constantina.

Domnul profesor Vasile Drãgan a

realizat la Bãile Herculane o expoziþie

de desene de geometrie pe o suprafaþã

de 10,5 mp.

profesor VASILE DRÃGAN

MATEMATICA A FOST VIAÞA MEA!

Problemã:

Ionel este întrebat de tatãl sãu câþi peºti a prins astãzi, iar el îi rãspunde cã a prins maimult decât 10 peºti. Marin, fratele lui Ionel, intervine spunând cã a prins mai mult decât 11peºti.

Câþi peºti a prins Ionel, ºtiind cã numai una din afirmaþii este adevãratã?Propunãtor

Prof. VASILE DRÃGANRãspunsul în numãrul urmãtor

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 11

„Nu ºtiu de ce mã dominã gândulcã atât de puternici ºi netulburaþi, înmisiunea lor de ultimi strãjeri aineamului, în orizontul dinspre vest,românii din Uzdin, încât dacã, printr-o absurdã catastrofã, nouã, români-lor dintre graniþele de azi, ni s-ar în-tâmpla ceva, de la ei, românii dinUzdin, ar putea reîncepe neamul ro-mânesc. Ceea ce trebuie sã ºtie, eiºtiu; ceea ce trebuie sã simtã, eisimt; ceea ce trebuie sã facã, eifac.”

Aceste cuvinte aparþinând luiAdrian Pãunescu, marele nostrupoet, participant, ca atâtea altepersonalitãþi ale culturii româneºti,la manifestãrile românilor de aici,din aceastã oazã de românitate, nu-mitã Uzdin, te întâmpinã azi scrisepe unul din pereþii de la intrarea în„Casa Româneascã”. Dintre acestemanifestãri nu putem sã nu amintimFestivalul Internaþional de Poezie„Drumuri de spice” printre ai cãruilaureaþi s-au numãrat, de-a lungulanilor, nume mari ale culturii româneca: Adrian Pãunescu, Mircea Dines-cu, Leonida Lari, Vasile Tãrâþeanu,

Petre Cârdu, Slavko Almãjan, primaediþie a acestui festival desfãºu-rându-se în anul 1994 cu ocaziadezvelirii ºi sfinþirii bustului lui MihaiEminescu în faþa Cãminului Cultural„Doina” din Uzdin. De asemenea oaltã manifestare a spiritului româ-nesc este Simpozionul Internaþional„Oameni de seamã ai Banatului”, cese desfãºoarã anual la Uzdin cuparticiparea unor personalitãþi alevieþii româneºti atât din þarã cât ºidin comunitãþile româneºti cetrãiesc în afara graniþelor.

Onoraþi de invitaþia lansatã deorganizatori, respectiv SocietateaLiterar Artisticã „Tibiscus” condusãde domnul Vasile Barbu, unul dintre

cei mai de frunte reprezentanþi airomânismului din Banatul Sârbesc,literat, membru în Uniunea Scriitori-lor din România, sâmbãtã 19 aprilie2008 am avut ocazia ºi mareaonoare de a participa la o astfel demanifestare, dupã cum spuneam,una din multele desfãºurate aici,sub semnul actului naþional-cultural,ºi anume la cea de-a XII-a ediþie aSimpozionului Internaþional „Oa-meni de seamã ai Banatului”.

Împreunã cu reprezentanþii Pri-mãriei Mehadia, în frunte cu prima-rul Iancu Panduru, a LiceuluiNicolae Stoica de Haþeg din Meha-dia, reprezentat de directorul Mihãi-þã Feneºan ºi prof. Gruia Cinghiza,a ªcolii de Arte ºi Meserii din Prigor,prin directorul acesteia, scriitorul ºiprofesorul Pavel Panduru, am parti-cipat ºi noi, redactorii publicaþiei„Vestea”, prezent fiind subsemnatulConstantin Vlaicu, alãturi de mai

tânãrul nostru coleg, doctorul în isto-rie, profesorul Iulian Lalescu, ºi nuîn ultimul rând, scriitorul NicolaeDanciu Petniceanu, care a fost defapt ºi principalul promotor al depla-sãrii noastre, dânsul aflându-se pre-zent an de an, cel puþin la ultimeleediþii, la lucrãrile acestui simpoziondedicate tradiþiei ºi culturii româ-neºti.

Desfãºurat într-o atmosferã desãrbãtoare, spiritul românesc, înspecial cel bãnãþean, a fost prezentclipã de clipã, pe durata întregiidesfãºurãri ai simpozionului, prinexpunerile celor prezenþi, atât dinrândul invitaþilor, cât ºi al gazdelor.

Cuvântul de deschidere l-a avutdomnul Vasile Barbu, preºedinteleSocietãþii Literar Artistice „Tibiscus”din Uzdin, principalul iniþiator alacestei întâlniri, urmat de scriitorulN.D. Petniceanu, preºedintele So-cietãþii Literar Artistice „Sorin Titel”din Timiºoara, fervent creator ºineobosit animator de culturã ºi tra-diþie localã, reprezentant de marcãºi susþinãtor al acelui concept, for-mulat în anii ’30 de profesorul ºi

UN CUIB DE ROMÂNITATE, UZDIN (SERBIA) –FOCAR CULTURAL ºI DE CONºTIINÞÃ NAÞIONALÃ

„Pecetea identitãþii de neam este expresia intenþiei din veºnicie.”ALEXANDRU NEMOIANU

Citeºte primarul Iancu Panduru

Prezintã comunicarea prof. dr. Iulian Lalescu

Citeºte NDP

Un colþ din Casa Româneascã din Uzdin

Vorbeºte prof. Mihãiþã Feneºan

academicianul Alexandru Dima, de„localism creator”. În deschidere aumai luat cuvântul profesorul Gheor-ghe Rancu din ªopotul Nou ºi IancuPanduru, primarul comunei Me-hadia. Moderatorii simpozionului aufost: Vasile Barbu, Ionel Stoiþ, IoþaBulic ºi Teodor Rãmianþ.

Materialele prezentate, cu unbogat conþinut documentar privindpersonalitãþi ale culturii româneºtidintr-o parte în alta a graniþei, auconferit manifestãrii un pronunþataccent ºtiinþific ºi au dat o înaltãþinutã întregii manifestãri.

Dintre delegaþii Mehadiei, au pre-zentat materiale scriitorul NicolaeDanciu Petniceanu – „Poetul Geor-ge Balteanu, luptãtor pentru reîntre-girea neamului românesc”, primarulcomunei Mehadia, Iancu Panduru„Mehadia – vatrã istoricã ºi milena-rã”, prof. dr. Iulian Lalescu – „Nico-lae Stoica de Haþeg, 175 de ani dela moarte” ºi Constantin Vlaicu „IonBãcilã, viaþa ºi opera literarã”. Dintreinvitaþi au mai susþinut comunicãri:profesorul ºi scriitorul Pavel Pandu-ru, directorul ºcolii din Prigor, scrii-torul Nicolae Sârbu, directorul Bi-bliotecii „Paul Iorgovici” din Reºiþa,prof. Gheorghe Rancu, din ªopotulVechi, ºi prof. Mihai Vlãdia dinEftimie Murgu.

Un moment inedit în desfãºura-

rea simpozionului, ce a dat un plusde culoare, a fost prezentarea uneipoezii a scriitorului Ion Florian Pan-duru recitatã într-un curat „grai bã-nãþean” de directorul Liceului „Nico-lae Stoica de Haþeg” din Mehadia,Mihãiþã Feneºan, aplaudatã decãtre întreaga asistenþã.

În cadrul manifestãrii s-au acor-dat numeroase premii, printre care,scriitorului Nicolae Danciu Petni-ceanu i s-a conferit premiul „Gheor-ghe Lifa” pentru contribuþia la afir-marea ºi promovarea valorilor cultu-ral-spirituale a satului bãnãþean, iarîn final organizatorii au acordat tutu-ror celor prezenþi diplome de partici-pare la simpozion. De asemeneaprimarul Iancu Panduru a primitDiploma de membru de onoare aSocietãþii Literar Artistice „Tibiscus”din Uzdin.

S-au fãcut numeroase schimburi

de cãrþi între organizatori ºi invitaþi.Delegaþia noastrã a oferit biblioteciiromâneºti din Uzdin o serie de cãrþicu o certã valoare culturalã, atât denecesare consolidãrii ºi satisfaceriiunei la fel de certe nevoi de carte ºide culturã româneascã, ce amsimþit-o în rândul românilor de aici.Primarul comunei Mehadia, IancuPanduru, a oferit organizatorilor oplachetã simbol a comunei Mehadiaºi a lansat propunerea de înfrãþireîntre cele douã localitãþi, Mehadia ºiUzdin, urmând ca pe viitor aceastãpropunere sã se materializeze. Ca oreflectare a importanþei evenimen-tului, pe toatã durata desfãºurãriimanifestãrii, ne-am bucurat de pre-zenþa Radio-Televiziunii Românedin Novi Sad.

Ca o concluzie a celor trãite, potspune cã, în momentele cât am fostprezent în mijlocul acestor oameni,am avut simþãmântul unei tainiceuniuni în spirit ºi simþire. Cãldura su-

fleteascã, ce irupe prin toatã fiinþalor, îþi creeazã acel sentiment de so-lidaritate ºi apropiere sufleteascã a-semenea celei ce o ai de obicei faþãde „neamuri”. În minte îmi vine acelmesaj transmis de un mare român,care deºi trãieºte departe de þarã,dar în aceeaºi uniune deplinã despirit ºi simþire cu noi, cu toþi româ-nii, cunoscut istoric ºi filozof al cultu-rii, scriitorul Alexandru Nemoianu, ºianume faptul cã trãim o „crâncenãvreme”, a confruntãrii dintre Globa-lism ºi Neamuri, iar o asemeneauniune culturalã ºi spiritualã mã facesã cred cã în aceastã confruntarebalanþa de forþe înclinã serios în fa-voarea „neamului”, a neamului ro-mânesc, a cãrui spirit, astfel, am cu-rajul de a crede cã va dãinui mereu.

Am pãrãsit Uzdinul cu convinge-rea, asemenea lui Adrian Pãunescu,cã românii de aici ºtiu cu adevãratceea ce trebuie sã ºtie, simt ceea cetrebuie sã simtã, ºi fac ceea cetrebuie sã facã, aceastã manifestarefiind numai o parte infimã a faptelorlor ce ne dau în final încrederea ºisperanþa în vitalitatea spirituluiromânesc ce poate, iatã, dãinui ºi încondiþii oricât de vitrege ar fi ele, ºine dau totodatã convingerea cãacesta nu va pieri niciodatã.

COSTEL VLAICU – Uzdin, 19.04.2008

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã12

urmare din pagina 11

Vorbeºte scriitoarea Ana NiculinaUrsulescu

Almãjenii: Vlãdia, Panduru ºi Rancu

Comunicarea lui C. Vlaicu

Trei fraþi de cruce: Pavel Panduru, Vasile Barbu ºi Nicolae Danciu Petniceanu

Înainte de plecare, cu gazdelenoastre

În satul Uzdin din splendida Voivodinã (Serbia),odinioarã localitate în Banatul istoric, trãieºte frumosTrifu Soºdeanu cu familia sa – soþie, doi feciori,nurori ºi nepoþi, trãieºte în douã case alãturate impo-zante, cum multe case impozante sunt în Uzdin, aºe-zare româneascã patriarhalã, care în ultimii ani a de-venit capitalã culturalã rusticã, graþie câtorva oamenide bine, cum a fost regretatul profesor Gheorghe Lifaºi cum este poetul ºi ziaristul Vasile Barbu-Baronu,preºedintele fondator al Societãþii Literar-Artistice„Tibiscus”, un Barbu – adevãrat catalizator spiritualîn zonã, în pofida unor „elitiºti”, cum elitiºti” (sic)sunt ºi pe la noi, în vorbe ºi nu în fapte de culturã.

Dar sã revin la bunul meu prieten, Trifu Soºdeanupe care l-am cunoscut într-o searã de februarie(2007) mulþumitã lui Vasile Barbu. Fusesem gãzduiþila familia Soºdeanu, eu ºi Gheorghe Jurma,cunoscutul cãrturar reºiþean.

Dupã o cinã copioasã, amfitrionul ºi Jurma s-aulansat în discuþii savante despre astrologie, de laastrologie au trecut la literatura de anticipaþie, temealese ºi preferate de Trifu Soºdeanu. Întrebãrile ºirãspunsurile sale docte l-au uimit pur ºi simplu peGheorghe Jurma, om înþelept ºi citit în de astea. Eum-am rezumat sã-i ascult ºi sã ofer câteva cãrþi deliteraturã beletristicã amfitrioanei, doamnei VioricaSoºdeanu, o femeie în etate ºi cultã, cu un vocabularales, datoritã cãrþilor sale din bibliotecã, literaturãromânã (clasicii noºtri ºi scriitorii contemporani) ºiliteraturã universalã.

Dupã aceastã întrevedere am rãmas prieteni, amtrimis cu regularitate „Vestea” noastrã de la Mehadia,în urma cãreia am primit de la familia Soºdeanumulþumiri pentru calitatea articolelor.

În aprilie trecut, mecena Vasile Barbu mi-a trimiso invitaþie de participare la Simpozionul„Oameni de seamã ai Banatului”. Am rãspunsafirmativ ºi i-am transmis lista colegilor de laMehadia dispuºi sã conferenþieze la Uzdin, în„Casa Româneascã” – un minunat muzeusãtesc, cum nu mi-a mai fost dat sã vãd în altãparte, chit cã am umblat ºi eu prin lume.

Am ajuns la Uzdin, prin Defileul Dunãrii, unuldivin de pitoresc de-o parte ºi de alta ale fluviului, amajuns la Uzdin în seara zilei de 18 aprilie. Delegaþia

noastrã, destul de numeroasã,formatã din scriitori, publiciºti ºicâþiva invitaþi, a fost întâmpinatãde Vasile Barbu ºi oamenii sãi cuprietenie, aºa cum doar fraþii suntîntâmpinaþi, de altfel amfitrionuldin Uzdin ni s-a adresat doar cuvorba dulce româneascã, oromâneascã strãveche, „fraþilor”!

Familia Soºdeanu, aflând cãam sosit, am fost solicitat sã le fiuoaspete, cerându-l oaspete ºi peprimarul Iancu Panduru, dorindsã-l cunoascã personal aºa cum

i-au cunoscut editorialele din „Vestea”, pe care le-ausavurat numãr de numãr.

În seara aceea primarul meu s-a întreþinut cuprietenul Trifu Soºdeanu, acesta vorbind despre„karma”, despre filozofia indianã a lui Mircea Eliade,dar ºi a lui Serghei Nikolaevici Lazarev: „Diagnostica-rea karmei. Privire în viitor”, o carte apãrutã la EdituraDharana, anul 2000, Bucureºti, traducere în limbaromânã de Viorica Odainic ºi Dorin Onofrei. Esenþafilozofiei: „Omul moºteneºte genetic de la pãrinþi ºistrãmoºii sãi ºi binele ºi rãul”, comenta gazda noastrã.

De la „karma” au trecut sã discute despre micro-centrale termice, specialist ºi Trifu ºi unul din fiii sãiîn materie de construcþii, apoi a doua zi, dis-de-dimineaþã discuþiile au continuat despre combine desecerat, Trifu Soºdeanu i-a prezentat lui IancuPanduru o serie de desene tehnice, de credeam cã înfaþa noastrã se aflã un ditamai inginerul ºi nu unsimplu þãran autodidact, în curte erau câteva combinemai mari ºi mai mici de cules porumbul, fãcute demâna gazdei noastre. Am rãmas gurã-cãscatã!!!

La despãrþire, uina Viorica ne-a cricit sã poftim laprânz, cã va face sarme ºi sarme cum face ea nu facealtcineva. Aceºtia sunt prietenii mei ºi ai primaruluiIancu Panduru. Dumnezeu sã-i þinã în sãnãtate, sã fieºi ei goºtii noºtri aºa cum am fost noi goºtii lor înaceastã splendidã primãvarã uzdineanþã.

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 13

Prietenii noºtri ºi ai dumneavoastrã: TrifuSoºdeanu ºi Viorica Soºdeanu, fotografiaþi

cu profesoara Mirela Eugenia Popa, dinBãileºti (România, venitã în vizitã la Uzdin).Govia (mireasa) Viorica Maran cãsãtoritã Soºdeanu

Juna Irina Soºdeanu, fiica lui Irinel Soºdeanudin Uzdin, nepoata bunicilor Viorica ºi Trifu

Soºdeanu, în port naþional românesc, cupartenerul din echipa de jocuri populare de la

Casa Naþionalã „Doina” din Uzdin (Serbia)

Izvorul credinþei

Binecuvânteazã, Doamne, Locul unde m-am nãscutªi mai dã-mi atâtea toamne,Cât sã ºtiu doina s-o ascult.

Nu e om sã nu-ºi trãiascãDragostea de grai ºi neam,Nu-i român sã nu-ºi doreascãSã devinã bãnãþean.

Oameni care-ºi poartã dorulªi prin viaþã ºi prin moarte,În Banat este izvorulDe credinþã ºi dreptate.

Nu-þi cer, Doamne-n astã lumeBogãþii mari ºi averi,Când eºti bãnãþean cu numeAltceva mai poþi sã ceri?

Iar când moartea-ºi schimbã umbra,Nu e jale, nici oftat,ªtim cã glia de deasupraE tot parte din Banat.

IONUÞ DRÃGAN, STUDENT,Plugova, Paºte 2008

Prietenul meu din UzdinAniversare

Bunicii Lizet ºi Slavko Milicin, Ana ºi NicolaeDanciu, pãrinþii Miriana ºi Caius Danciu, mãtuºaMilena ºi unchiul Mircea, naºii Rodica ºiGheorghe Mircea, cu toþii ureazã Mulþi ani drageilor Daria-IIoana, la împlinirea vârstei de doianiºori.

„...lãsaþi de-o parte orice supãrare pe Dumnezeu, pe pãrinþi, pe lumeaînconjurãtoare, pe dumneavoastrã înºivã ºi pe DESTIN.” S.N. LAZAREV

Menþiune:Epigramele din numãrul patru („Vestea” pe

aprilie) aparþin poetului Vasile Barbu din Uzdin.S-a comis o eroare de tipar, fapt pentru carecerem scuzele de rigoare atât autorului cât ºicititorilor noºtri. (Redacþia)

Doi redactori-ºefi,lideri cãrturari!

În 11 aprilie 2008, când a împlinit 72de ani, Institutul Biografic American (cureºedinþa în oraºul Carolina de Nord) l-adesemnat pe Nicolae Danciu Petniceanu(redactor-ºef, Gazeta “Vestea”) liderulcãrturar al anului cultural 2007/2008.Aceeaºi desemnare a primit-o ºi DinuDoru Glãvan, redactor-ºef al Radioului“Semenic” (Reºiþa). (Redacþia).

DEBUTDEBUT

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã14

La data de1 iulie 1881, vede luminazilei ºi mângâie cu privirea întâiul peticde cer copilul George Bãlteanu, fiulþãranilor sãraci Nicolae ºi Petria dincomuna Topleþ (Caraº-Severin).

Din fragedã pruncie, George bu-chiseºte alfabetul ºi descoperãfrumuseþea slovei tipãrite ºi astadatoritã bunicului Toma, militar înpensie, din armata crãiascã, careavea în casã o modestã bibliotecãromâneascã ºi câteva abona-mente la unele ziare apãrute înimperiul austro-ungar, dar ºi apã-rute dincolo de Munþii Cernei, înÞara Româneascã, foi ce vor aveao înrâurire beneficã asupra for-mãrii viitorului dascãl ºi poet.

Dupã absolvirea primelor claseprimare în satul natal, GeorgeBãlteanu urmeazã gimnaziul înoraºul de la Dunãre, în strãvecheaOrºovã, unde l-a avut, între alþii,ca dascãl ºi mentor spiritual pecunoscutul Traian Henþiu, luptãtorpentru limba românã în ºcoalã, celce refuzase sã predea în limbamaghiarã, aºa cum pretindeaLegea Contelui Aponyi, promul-gatã de Dieta de la Budapesta, în1907, fapt pentru care fusesedestituit din învãþãmânt.

Dascãlul Traian Henþiu desco-perise în elevul sãu talent ºiaplicaþie spre cântecul bisericesc,dar ºi spre cântecul popular româ-nesc, talent ca recitator de poezieîn graiul mamei de acasã. Laserbãrile ºcolare ºi în alteîmprejurãri, precum întâlnirile dela Casa Meseriaºilor, unde TraianHenþiu înjghebase un cor muncitoresc,aºadar, la aceste manifestãritopliceanul George Bãlteanu venea deacasã aciat de mama Petria în costumpopular, în opinci ºi în obiele ºi aºaurca pe binã, adicã pe scenã ºi recitacu farmec din poeþii bãnãþeni în grai:Victor Vlad Delamarina ºi Ion Popovici-Bãnãþeanu. În urma acestor acþiunispirituale, George Bãlteanu fusese alessecretarul Cercului Cultural din ºcoalade la malul Dunãrii.

Protopopul Mihai Popovici, de laProtopopiatul Mehadia, cunoscându-lpe elevul George Bãlteanu într-o ase-menea împrejurare artisticã, l-a sprijinitºi i-a îndrumat paºii spre InstitutulTeologic-Pedagogic din Caransebeº,enclavã de învãþãmânt românescintitulatã simbolic „Cuib de vulturi”,pentru cã aici, în vremuri de restriºtepentru neamul românesc, creºteau ºi

se formau dascãlii ºi preoþii noºtri, ade-vãrate candele pe cãrãrile iluminãriiromânilor, în dezrobirea lor.

George Bãlteanu absolvã în chipmerituos Institutul Teologic-Pedagogicºi la data de 1 septembrie 1990 a fostnumit învãþãtor la ªcoala confesionalã

din localitatea Jdioara, în Banat,localitate româneascã, strãveche,datând de pe vremea romanilor. Aici vadãscãli vreme de un sfert de secol,iubind ºcoala ºi poezia. Iatã o mãr-turisire de-a sa: „Am prins, la Jdioara,un dor de viaþã naþionalã nouã, m-am îmbrãcat în haine româneºti ºiaºa am umblat doi ani în ºcoalã ºi întot locul. În 1902 am fost laInspectoratul ªcolar din Lugoj, de undeam primit dovada cã sunt învãþãtor pecare s-o prezint la Cercul militar pentrurecrutare. Pe baza dovezii urma sã fiuscutit de armatã. M-am prezentat ºi ceide la „recrutare” s-au uitat la bilet, s-auuitat ºi la mine, eu îmbrãcat în portnaþional, ºi majurul acela nu a crezut cãsunt dascãl, a rupt biletul ºi m-a trimissã fac armata la tunuri, cu greu amscãpat ºi de atunci m-am îmbrãcat doarîn þoale „nemþeºti”.

În anul 1902, Bãlteanu se cãsã-

toreºte cu învãþãtoarea SavelaSavescu, fiicã de negustori, din RuscaMontanã, ea însãºi scria versuri ºipiese de teatru pentru ºcolari,împreunã mulþi ani la numãr vor creaviaþã româneascã în ºcoalã ºi în satulJdioara, precum ºi în satele învecinate.

Poetul George Bãlteanu scrieversuri de facturã ºi mentalitatepopularã, pentru a se adresa celormulþi, þãranilor, temele salepreferate fiind pe linie de educaþiereligioasã, civicã ºi naþionalã, princreaþia sa a combãtut unele tareproprii satelor noastre din aceavreme: beþia, lenea, parvenireaprin muncã necinstitã, necredinþã,apoi prin creaþia sa literarã apropovãduit un adevãrat cultpentru limba româneascã ºi pentrupãstrarea valorilor etnofolcloricemoºtenite ºi pãstrate din moºi-strãmoºi ca: port, limbã, datini,obiceiuri ºi tradiþii româneºti.

În esenþã poetul GeorgeBãlteanu este unul dintre primiipoeþi bãnãþeni care, prin creaþiasa poeticã, a ridicat naþiona-lismul românesc de bun augurla rang de dogmã, de normã încolectivitatea româneascã. Sãnu uitãm cã George Bãlteanu s-anãscut în acelaºi an cu poetul „pã-timirii noastre”, cu Octavian Goga,adicã fac parte din generaþialuptãtorilor ardeleni ºi bãnãþeni ceau militat pentru dezrobirea naþieilor de sub ocupaþia ungureascã ºiaustriacã, pentru reîntregireapãmântului românesc pentru

fãurirea României Mari.Cu poezii, pe o asemenea temã ºi

ideologie, George Bãlteanu a fost pre-zent frecvent în publicaþiile vremii,identificându-se pânã în prezent peste30 de asemenea titluri, din careamintim: „Învãþãtorul bãnãþean”, „Popo-rul român” (Budapesta), „ªcoala ºibiserica” (Arad), „Lumina” (Caranse-beº), „Valea Bârzavei” (Reºiþa), „Pro-gres” (Oraviþa), „Drum Nou” (BocºaMontanã), „Gazeta Orºovei”, „Semeni-cul” (Reºiþa), „Almanahul învãþãtorilor”(Lugoj), „ªcoala bãnãþeanã” (Timiºoa-ra), „Grãnicerul” (Mehadia), „Fruncea”(Timiºoara), „Vasiova”, „Libertatea”(Orãºtie), „Rãsunetul” (Lugoj),„Telegraful român” (Sibiu) etc.

Animat de idealurile naþionaleromâneºti, George Bãlteanu, înperioada Primului Rãzboi Mondial a

Înv. George Bãlteanu ºi doamna sa. Topleþ, 1947

NICOLAE DANCIU PETNICEANU: COMUNICAREPREZENTATÃ LA SIMPOZIONUL DE LA UZDIN -

GEORGE BÃLTEANU (1881 – 1961)GEORGE BÃLTEANU (1881 – 1961)

continuare în pagina 15

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 15

sprijinit armata Generalului Dragalina,care pãrãsise zona ºi se repliase cuarmata sa în Defileul Vãii Jiului, undepurta lupte grele cu armata germanãcotropitoare. Un detaºament deluptãtori din aceastã armatã a rãmasstrategic în spatele frontului, sub aripaceþoasã a Munþilor Cernei, detaºamentcondus de cãpitanul Nicolae Popescu,oltean pur-sânge, iubitor de þarã ºineam. Ostaºii sãi erau hãituiþi deinamic, au scãpat din situaþii limitã fiindgãzduiþi în casa învãþãtorului GeorgeBãlteanu, unde au gãsit hranã ºigãzduire, informaþii despre miºcareaduºmanilor, prin grija învãþãtoruluiBãlteanu George. A fost trãdat ºi ares-tat de poliþia maghiarã ºi internat înlagãrul de deþinuþi politici de la ªopron,din vestul Regatului Maghiar.

Dupã Unirea de la Alba-Iulia, Geor-ge Bãlteanu, drept recompensã, fusesenumit subinspector ºcolar laJudeþul Severin (Lugoj). Arefuzat aceastã promovare,a preferat sã rãmânã das-cãl, în continuare, ultimii ania dãscãlit în satul natal.

În anul 1936, poetul Geor-ge Bãlteanu participã la fon-darea Societãþii ScriitorilorRomâni din Banat, în oraºulTimiºoara, sub preºedinþiaepigramistului Mar Dan, pro-fesor la Politehnica din Timi-ºoara ºi directorul Fabricii deÞigarete din oraºul de peBega.

George Bãlteanu a scris peste 1400de poezii, în parte publicate în presa li-terarã amintitã mai sus. O parte dinpoeziile sale au fost adunate în celedouã volume de versuri tipãrite: „Poe-zii” (Lugoj, 1920) ºi „Pâine cereascã”(Cluj, 1928).

În afara celor douã volume de ver-suri, se reþin ºi câteva broºuri, precum:„Din copilãrie” (1925), „Din lumea To-pleþului” (1923), „Citesc ºcolarii – ascul-tã plugarii” (1943) ºi „Frãmântãri pentruvatra de luminã în Topleþ” (1943).

George Bãlteanu a decedat la 23Decembrie 1961, în Topleþ, unde se

aflã înhumat, lângã mult iubita sa soþieºi tovarãºã de idealuri naþionale.

*Poetul George Bãlteanu ºi-a semnat

multe din poeziile sale cu cele douãiniþiale: G.B., confraþii îi ziceau simplu„Ghebe”, dupã aceste iniþiale. Pentrutipãrirea volumului „Pâine cereascã”,dascãlul s-a îndatorat la unul ºi la altul,afirmativ ºi la „Bancã” ºi rãmãsese ovreme dator, nu reuºise sã recupereze„investiþia” în aceastã carte, ºi-amângâiat propria-i supãrare, scriindpoezia de mai jos:

„Aºa-þi trebuie Bãltene,Dacã mi-te umfli în pene,Ai bãgat în poeziiDouãzeci ºi trei de mii.Tu n-ai socotit-nainte,Cãrþile nu sunt plãcinte,Pâine caldã din cuptor,Sã le dai aºa uºor.Azi romane de senzaþii

Trebuie acestei naþii.Nu idei dumnezeieºtiDe prin cãrþi bisericeºti.Altã cale nu-þi rãmâneCuviosule creºtine.Când o fi ºi tu sã pieriÎþi iai cãrþile la ceri.Îþi deschizi o librãrieÎn vreo casã cu chirie,Pe la iad, sau pe la rai.C-altã treabã n-o sã aiªi atunci, ca la ouã roºiiAlerga-vor credincioºii,De prin toate pãrþile,Sã-þi apuce cãrþile.

urmare din pagina 14 Alte poezii de G.B. (George Bãlteanu)

Dintr-o icoanãÎntr-un vechi Ceaslov aflat-am O icoanã creºtineascã, Minunat de potrivitãCu viaþa plugãreascã:

Snop de grâu legat de Cruce,Ca s-arate-n douã semne – Cã tot darul de „Sus” vineri ªi plugarii sã-i îndemne,

La o sfântã legãturãA vieþii lor trudite,Cu pãmântul ºi cu Cerul,Pentru plug ºi pentru vite.

ªi sã þinã obiceiul,Ca oriunde se vor duce,Sã rosteascã „Doamne-ajut㔪i sã-ºi facã sfânta Cruce.

ªi-i frumos sã vezi ºi „litea”Luni în ziua de Rusale,Întorcându-se din þarini – ªi la steagurile sale,

Sus în vârf de sfânta CruceSpicele de grâu legate,Ca o binecuvântare –A plugarilor din sate.

Muncã ºi IubireBinecuvântatã-i muncaSfântã a plugarilor,Înfrãþitã cu pãmântul,Din adâncul veacurilor

Ei din zori ºi pânã-n noapteStau pe glia de pãmânt,Ceasul lot mai totdeaunaÎl aratã Ceriul sfânt.

Deschid ochii dimineaþa,Cautã-n sus la Rãsãritªi fãcându-ºi semnul Crucii,Vãd cã-i vremea de pornit.

Jos în luncã, sus pe dealuri,Fie cald, sau frig ori vânt,Pânea cea din „Tatãl Nostru”O frãmântã asudând

Aºa-i peste sãptãmânã,Rostul traiului mai greu,Iar Duminica ascultãSlujbele lui Dumnezeu.

Veniþi, fraþi, ai þãrii noastre,Muncitori, funcþionari,Sã luãm ca bunã pilda,Vrednicia de plugari.

Sã sfinþim prin muncã loculUnde Dumnezeu ne-a pus,Înfrãþindu-ne viaþaPrin iubirea lui Iisus.

Mare tainã e aceasta,Dacã-n fapte o urmãm,Ea ne-mpacã cu dreptateaDupã care însetãm.

Preabunul meu prieten, profesor doctor IonelBota, directorul Teatrului Vechi Eminescu dinOraviþa, autorul unor cãrþi importante de poezie,

esteticã ºi istoriografie, persoanã integrã, nureuºeºte sã intre ca membru în UniuneaScriitorilor, fãrã girul cunoscutului poet reºiþeanOctavian Doclin, membru în Comitetul FilialeiUniunii Scriitorilor din Timiº. (O.D. nu-ii gireazãnici pe Iosif Bãcilã ºi pe Camelia Tamaº. De ceoare?!)

Poate de data asta, cu diploma datã de„Teatrul Vechi”, va reuºi, dar personal mãîndoiesc! Certã era semnãtura doclinianã dacã i-ar fi dat lui Tavi o sticlã de „wisiki”, în loc de obiatã diplomã de carton! Poate data viitoare, Ionelva fi mai bine inspirat. (NDP)

Octavian Doclin primind „Diploma pentru poezie”

„Diploma pentru poezie” lui Octavian Doclin (!!!)

LIBERALII NOªTRI!

În data de 4 mai a.c. avut loc la Liceul„Nicolae Stoica de Haþeg” din Mehadiaadunarea popularã (circa o sutã de participanþi)cu prilejul lansãrii candidatoruu de Consilier

judeþean a domnului inginer Ion Tabugan,directorul Direcþiei Silvice a judeþului Caraº-Severin.

Domnul inginer Ion Tabugan a fost însoþitde stafful Partidului Naþional Liberal din Caraº-Severin ºi prezentat publicului de cãtre domnulHoria Eremia, ministru secretar de stat.

A luat cuvântul domnul director I. Tabugancare printre altele a fãcut cunoscut asistenþeiprogramul sãu electoral. (Redacþia)

PRIMARUL IANCUPRIMARUL IANCUPANDURU ESTEPANDURU ESTE

OMUL LEGII!OMUL LEGII!În adunarea popularã de la Liceul din

Mehadia din 4 mai 2008, câteva voci din salã auinvocat faptul (denaturat) cã Iancu Panduru, caprimar, are legea lui!

Domnilor! Existã o singurã lege, care estemai presus de toþi ºi toate ºi Iancu Panduru nuare dreptul s-o încalce de dragul cuiva. Vã rog înnumele adevãrului sã acceptaþi cã Iancu Pandururespectã Constituþia – mama tuturor legilor,legea fundamentalã din România!

De acord cu dumneavoastrã, stimaþi cititori,cã nu existã om perfect cã ºi Iancu Panduru, caorice suflet muritor, este supus greºelilor cu voieºi fãrã voie! Sã fim bucuroºi cã avem la cârmacomunei un bãrbat tânãr, frumos, prezentabil,elegant la vorbã ºi la port, sã nu aplecãm urecheala cârcotaºi cã iubeºte o femeie sau iubeºte trei!Vã spun pe a dreaptã: Napoleon Bonaparte aveaîn fiecare þarã (supusã) câte-o blondinã, LuþãIoviþã (marele rapsod) avea în fiecare sat dinBanat câte-o brunetã cu sâni de piatrã ºi cu foc înochi! ªi toate acestea nu l-au împiedecat peNapoleon sã fie un mare comandant de oºti, peLuþã Ioviþã sã cânte din torogoatã ºi din gurã,cum nu a cântat altul ca el, ºi pe primarul IancuPanduru sã fie corect în familia sa, în societate ºisã-ºi facã datoria sacrã de primar. VOTAÞIIANCU PANDURU!

LAE CARABINÃ

Sus, pe deal, cetatea Mehadiei, jos BisericaOrtodoxã Românã, cercetatã de Nicolae Iorga, încare au pãstorit români de viþã veche: Nicolae

Stoica de Haþeg, Coriolan Buracu, popaUrechiatu ºi pãrintele Puiu Grozãvescu. Pe podulde peste Belareca doi prieteni: Victor Cârstoi ºiNDP -, iubitori de þãrani ºi de adevãr.

Foto: COSTICÃ IªTFANOVICI

ING. ION OPRESCU – LIBERAL VECHI CUVEDERI MODERNE

Un om care iubeºte florile, copiii ºi cântecul românesc este un om cu suflet nobil ºi cu inima închip de stea în Pomul alb de Crãciun – acest om are un nume emblematic: inginer Ion Oprescu.

Liberalii ºi PDL-iºtiicolaboreazã

La 4 mai 2008, primarul Iancu Panduru(Mehadia) ºi ing. Ion Oprescu (primar BãileHerculane) au tãiat panglica de la Restaurantul„Gorjanul” (II), din zona Mehadia Nouã, un localultra-modern, 600 de locuri, construit de Firma„Staicons” SRL, proprietar Dumitru Staicu, unpatron european. Felicitãri! (Redacþia)

Telefonul sunã la redacþie!

Deunãzi am primi un telefon la redacþie de ladomnul Iosif Radu zis Coaitã, mecanic c.f.r.,pensionar, din Mehadia, care ne-a rugat sãpublicãm în „Vestea” dorinþa sa ºi a familiei sale,destul de numeroasã:

„Picioarele nu mã þin, aºa cã nu pot veni ladumneavoastrã. Rog s luaþi-aminte cã eu, IosifRadu ºi neamul meu, îl votãm ºi-l vrem de primarpe domnul Iancu Panduru, plugoveanul nostrudrag ºi scump!”

L-am întrebat ce motive are?! A rãspuns,redau ad-litteram: „Este singurul primar dupãdecembrie 1989 care are suflet ºi inimã ºi pentrusãracii ºi nãpãstuiþii de soartã. M-a vãzut beteag,în imposibilitate de-a mã deplasa din centrulcomunei acasã, în ªanþ, m-a pus în maºina sa,chit cã avea alte urgenþe ºi m-a dus acasã. IancuPanduru are suflet ºi inimã ºi pentru sãraci, nunumai pentru bogaþi!”

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã16

COLECTIVUL REDACÞIONAL: NICOLAE DANCIU PETNICEANU (redactor-ºef), COSTEL VLAICU (redactor ºef adjunct),dr. IULIAN LALESCU (consultant), SIMONA SORESCU (secretarã), MIHAI CORNEAN, preotul VASILE FORDON,

COSTICà IªTVANOVICI (fotoreporter), FLORICA GIAGIM MUSCALU ºi ROZICA BêULESCU

Tipãrit la Editura GORDIANEditura GORDIAN, Timiºoara, tel. 0256 / 215615

Domnule Comandant!ªi în acest an cetãþenii comunei

Mehadia ºi ai satelor aparþinãtoare(Plugova, Valea Bolvaºniþa ºi Globu-Rãu) au petrecut Sfintele Sãrbãtori dePaºte în tihnã ºi pace graþie mãsurilorde securitate întreprinse de oameniilegii de la Postul de Poliþie Mehadia,care, zi de zi ºi noapte de noapte, aufost prezenþi la datorie.

Vã mulþumim în numele cetãþenilor.(Redacþia)

Mulþumiri pe adresaInspectoratului Judeþean de Poliþie Caraº-Severin

Primarul care iubeºte copiii