Orice înnoire misionarã începe cu preotul,care trebuie sã-ºi înþeleagã vocaþia misiunii, sãcreadã cu adevãrat în necesitatea sfinþenieivieþii, în deºertãciunea ºi perisabilitatea vieþii

orientate spre cele materiale. Viaþa misionarã lanivelul parohiei trebuie sã fie vie ºi sã fie cen-tratã pe Isus Christos, pe împlinirea poruncilorlui Dumnezeu, pe cultul Bisericii, pe sfinteletaine, pe rugãciunea personalã. A face din eno-riaºi un popor de sfinþi nu stã în puterea preo-tului, dar strãduinþa de a-i apropia de învãþãtu-rile Sfintei Evanghelii se poate ºi este datoriasfântã a preotului: „Un amvon care tace dindelãsarea preotului este în crizã, o cuminecãtu-rã care nu este împãrtãºitã din prea multe scru-pule este o crizã. Un creºtin care nu iubeºte pesemenul sãu ca pe sine, un preot care ocoleºteproblemele esenþiale ale parohiei, un monahcare stã pe drum ºi nu se roagã permanent, toþiaceºtia agraveazã criza misionarã” (pr. prof. dr.Ion Bria, Ortodoxia în Europa, Editura Trinitas,Iaºi, 1995, pag.70). În mãsura în care se va re-creºtina spaþiul parohial ºi se va edifica parohiaca spaþiu sacru al eliberãrii de rãu ºi de pãcate,se va afirma ºi ortodoxia noastrã profundã ºi deefect în afarã, în cadrul UE, ºi se va depãºisituaþia europeanului de astãzi.

Ortodoxia sau creºtinismul „în duh ºi

adevãr” înseamnã viaþã sfântã ºi ea trebuie trãitãde toþi membrii Bisericii, credincioºi sau Cle-rici, iar pentru trebuinþele misionare ale Biseri-cii se pot înfiinþa, la nivel parohial, asociaþii de

interes comunitar-parohial ca-re sã poatã atrage fonduri euro-pene. Integrarea þãrii noastre înfamilia europeanã instituþio-nalizatã este un fapt ce s-a pe-trecut, motiv pentru care tre-buie judecate cu atenþie toateaspectele: integrarea este, pede o parte, o mare provocaredin punct de vedere duhovni-cesc, iar pe de altã parte, Bise-rica noastrã poate contribui lareaºezarea UE pe un nou fun-dament, ºi anume cel spiritual,prin pãstrarea identitãþii spiri-tuale creºtin-ortodoxe ºi cultu-rale a Poporului Român ºi prindezvoltarea comuniunii cu

celelalte popoare europene.Drd. STELIAN GOMBOª

(Renaºterea bãnãþeanã, 964, anul XX (20),16.01.2009.)

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720 025844e-mail : vestea.de.mehadia@gmail.com pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 3 (26). ANUL IV. MARTIE 2009. PERIODIC LUNAR. PAGINI: 20. PREÞ: 2 LEIRedactor responsabil: NICOLAE DANCIU PETNICEANU; Redactor: COSTEL VLAICU; Consilier: prof. doctor IULIAN LALESCU

REDACTOR CORESPONDENT: DANA OPRESCU, studentã

LLLL OOOO CCCC UUUU LLLL ªªªª IIII RRRR OOOO LLLL UUUU LLLL BBBB IIII SSSS EEEE RRRR IIII CCCC IIII IIII OOOO RRRR TTTT OOOO DDDD OOOO XXXX EEEE RRRR OOOO MMMM  NNNN EEEE ÎÎÎÎ NNNNIIII NNNN TTTT EEEE GGGG RRRR AAAA RRRR EEEE AAAA RRRR OOOO MMMM  NNNN IIII EEEE IIII ÎÎÎÎ NNNN UUUU NNNN IIII UUUU NNNN EEEE AAAA EEEE UUUU RRRR OOOO PPPP EEEE AAAA NNNN ÃÃÃÃPrin tradiþie, una româneascã, avem douã

luni pe an în care facem cadouri persoanelorapropiate, e vorba de luna decembrie, cândcolindãm magazinele, în vreme ce de suscerne cu fulgi de nea, ºi e vorba de lunamartie, când ne oprim prin pieþe pentru floriºi mãrþiºoare.

Propun sã discutãm mai pe larg de lunamartie. În calendarul vechi, strãmoºii noºtripomeneau aceastã lunã cu numele de„Germenar”. Cuvânt de origine latinã, înlatina vulgarã avea forma de „Germen”.Existã o explicaþie ºtiinþificã, în aceastã lunãgermeneazã sãmânþa, încolþeºte planta. Sãrememorãm vremea când bunicile noastrepuneau din vreme rãsadul ºi în luna martie,datoritã cãldurii scoteau din pãmânt cãpºorulplantele: ardeiul, roºia ºi altele.

Aºadar, de mãrþiºorul prins în pieptul fiinþeidragi, mã refer la tineri, însemna cã va încolþiceva miraculos: iubirea faþã de fiinþa dragã.

În luna martie este ºi Ziua Internaþionalã aFemeii, o zi prin care femeia de pe mapa-mond, prin luptã, a dobândit drepturi egalecu bãrbatul. Este o zi de adânc respect, depreþuire ºi iubire faþã de mamã, soþie,logodnicã, prietenã. Alergãm în faþa lor cubuchete de flori ºi cu alte atenþii, adevãratebucurii pentru sexul frumos.

În calitate de primar, doresc sã recomandbãrbaþilor, colegilor ºi prietenilor, consãteni-lor noºtri mai tineri ºi mai vârstnici: un ca-dou, mai cu seamã o floare, se poate dãruioriºicând fiinþei dragi, nu numai la „mãrþiºor”ºi la Opt Martie, e bine, e frumos atunci cândrevenim acasã dintr-o banalã deplasare, sãpãºim în faþa iubitei cu o floare. În sufletul eise va naºte o sãrbãtoare ºi tu, omule, te veibucura de cãldura ºi atenþia femeii iubite, veitrãi clipe de maximã fericire.

Luna martie –Luna martie –luna cadourilor!luna cadourilor!

primar IANCU PANDURU

Imagine din Biserica Ortodoxã Românã din MehadiaExcelenþa sa Episcop Lucian (*) ºi epigonii sãi

Foto: A. Legrand de Topleþ

DUMINICA UNUI ÞÃRANÞi-e plinã calea de gestul neodihnei. Numai duminicii i-ai închinat altar, Pe care sã jertfeºti sudoarea clipei Din grâul copt ºi fructul de pe ram.

În carnea lui cu iz de suferinþã,Lutul þi-ascultã palma netezind ulceaSã furi în ea, la ceasul tihnei, rodulCare din rana viei, sacru-a picura.

Când semeni peste pâine semnul cruciiSe-adunã Ceru-ntreg în gestul tãuªi nici nu bãnuieºti cã-þi stã alãturiDuminica în capul mesei Dumnezeu.

CAMELIA TAMAª

*

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

Au trecut peste sase decenii de la instaurarea în România a unui gu-vern condus de dr. Petru Groza, moment deosebit de discutat in istorio-grafie. Se cuvine precizarea ca martie 1945 a constituit obiect de disputepolitice în cadrul partidului comunist: în timp ce unii dintre marcanþii con-ducãtori ai partidului comunist (Ana Pauker, Vasile Luca, T. Georgescu,Leonte Rautu, Walter Roman º.a.) susþineau cã revoluþia comunistã înRomânia a început cu 6 martie, altã grupare (Gh. Gh. Dej, Gh. Apostol, N.Ceauºescu s.a.) susþineau cã revoluþia a început la 23 august 1944, 6martie 1945 fiind doar con-secinþa actului comunist.În esenþã, disputa se duceaîn cadrul luptei pentru cu-cerirea pârghiilor de con-ducere în cadrul PCR. Dacãse admitea cã revoluþia aînceput în 6 martie, atuncirolul principal revenea gru-pului aflat în exil la Mos-cova ºi revenit în þarã, decimeritele îi aparþineau în ex-clusivitate, dar comuniºtiiaflaþi în þara - în închisorisau în libertate - îºi arogaurolul de conducãtor ºi deiniþiator al actului de la 23August, fãrã nici un aportdin partea celor aflaþi înafara graniþelor. Cum Gh.Gheorghiu Dej a fost alesîn fruntea partidului, esteevident cã a triumfat punctul sãu de vedere.

În ceea ce priveºte lumea istoricilor, se pot distinge douã curentediametral opuse: pe de o parte, istoriografia occidentalã - româneascã ºistrãinã - afirma fãrã echivoc ca guvernul dr. Petru Groza a fost nelegitim,impus de armatã ºi puterea sovieticã, punct de vedere la care s-au raliattoþi istoricii post-decembriºti, pe de alta parte, istoricii din Româniapredecembristã au susþinut rolul hotãrâtor al factorului intern îninstaurarea guvernului.

Dupã pãrerea noastrã, ambele puncte de vedere pornesc de la o ideepreconceputã, cãreia îi sunt subordonate concluziile: atitudinea faþã deregimul politic existent, adicã procomunist sau anticomunism. Este unpunct de vedere simplist, care nu analizeazã fenomenul în întreaga luicomplexitate, selectându-se numai acele fapte ºi date pe care sã se ridiceedificiul dorit.

Analizând, sine ira et studio, situaþia creata în România dupã 23august 1944, ne surprinde o atmosferã extrem de contradictorie, cuingerinþe externe directe sau indirecte ºi cu forþe politice aliate în anumiteprobleme pe poziþii ireconciliabile. Se cuvine precizarea cã orientareaRomâniei spre Naþiunile Aliate ºi participarea ei la rãzboiul împotrivaGermaniei hitleriste au cãpãtat un sprijin necondiþionat din partea tuturorforþelor politice, realizându-se consensul naþional.

Asupra evoluþiei interne a Românie îºi exercitau influenþa factori demaximã însemnãtate: factorul extern, cu componentele sale rezultate dinConvenþia de Armistiþiu (septembrie 1944) si înþelegerea dintre MarilePuteri privind împãrþirea sferelor de influenþã, conform cãreia Româniaera la discreþia Uniunii Sovietice în proporþie de 90 la suta. Încã o datã seadeverea cã soarta þãrilor mici era hotãrâtã nu de voinþa lor, ci de deciziamarilor Puteri, conform intereselor lor imediate sau de perspectivã. Sãmenþionãm cã aceste interese erau secrete, din care cauzã creau îninteriorul þãrii speranþe deºarte sau nedumerire. În acest contextremarcãm încrederea pãguboasã a liderilor þãrãniºti ºi liberali îneventualul sprijin cãpãtat din partea puterilor occidentale pentru luptaanticomunista, fãrã a ºti cã demersurile lor disperate nu trezeau nici unecou în capitalele apusene. De acelaºi tratament se bucura însuºi RegeleMihai. Orbirea acestor lideri a fost alimentatã de rãsturnarea regimului-comunist din Grecia, fãrã a lua în calcul cã pentru aceastã þarã Moscovaºi-a declarat dezinteresul - în schimbul interesului “primordial” în

România ºi în alte þãri din regiune.Factorul intern, de importanþã majorã, era determinat de profundele

schimbãri ale regimului politic: repunerea în vigoare a Constituþiei din1923, asigurarea unui climat politic democratic, pluripartidismul,libertãþile cetãþeneºti, eliberarea deþinuþilor politici etc. Lucru deosebit deimportant era reorganizarea partidelor politice ºi angajarea lor în luptapentru cucerirea puterii politice. În România s-a pãstrat tradiþiademocraticã perioadei interbelice, dovadã fiind apariþia pe eºicherul vieþii

politice a partidelor politi-ce, activitatea cãrora a fostani îndelungi interzisã(PCR din 1924, PNÞ ºiPNL din 1938).

Problema care trezeºtevii controverse este numã-rul membrilor de partid,mai cu seamã cei ai Parti-dului Comunist, desprecare se afirma cã la 23 au-gust n-ar fi avut mai multde 800-900 membri, întimp ce în partidele “istori-ce’” erau încadraþi sute demii de membri. TTrreebbuuiiee aa-vvuutt îînn vveeddeerree aaddeevvããrruull ccoonn-sseemmnnaatt ddee eexxppeerriieennþþaa iissttoo-rriiccãã ppoottrriivviitt ccããrreeiiaa ccaalliittaatteeaauunnuuii ppaarrttiidd nnuu eessttee ddeetteerr-mmiinnaattãã ddee nnuummããrruull ddeemmeemmbbrrii îînnrreeggiimmeennttaaþþii,, ccii

ddee ccaalliittaatteeaa aacceessttoorraa ddee aa aattrraaggee uunn nnuummããrr ttoott mmaaii mmaarree ddee aaddeerreennþþii,, ddeessiimmppaattiizzaannþþii.. Una din metodele larg folosite era publicarea ºi rãspândireaideilor, intenþiilor respectivului partid pentru rezolvarea gravelor problemeale þãrii, concretizate în programe. Dacã analizam cu atenþie ideileprogramatice ale fiecãrui partid constatãm deosebiri de esenþã: PNT ºiPNL au trecut cu vederea faptul cã în perioada interbelicã s-au compromisprin promisiuni fãrã acoperire, demagogie ºi politicianism.

Dovada cea mai concludentã a constituit-o severa înfrângere înalegerile din decembrie 1937. În noile condiþii ele ºi-au pierdut simþulrealitãþii, s-au închistat în formule depãºite. De pildã, în acuta chestiune aîmproprietãririi þãranilor, rezolvarea ei era preconizatã a fi fãcutã dupãîncheierea rãzboiului. DDaarr þþããrraanniiii - ((aattââtt cceeii ddiinn þþaarrãã,, ccââtt mmaaii ccuu sseeaammãã cceeiiddiinn lliinniiaa ffrroonnttuulluuii)) vvooiiaauu ppããmmâânntt.. PPaarrttiidduull CCoommuunniisstt,, aappããrruutt ccaa uunn ppaarrttiiddnneeccoommpprroommiiss,, ddeeooaarreeccee nnuu ffuusseessee llaa gguuvveerrnnaarree îînn ppeerriiooaaddaa iinntteerrbbeelliiccãã,, aallaannssaatt lloozziinnccaa îîmmpprroopprriieettããrriirriiii iimmeeddiiaattee.. EEvviiddeenntt ccãã mmaasseellee ddee þþããrraannii ((ffããrrããaa ffii ccoommuunniiººttii)) aauu sspprriijjiinniitt aacceellee ppaarrttiiddee ccaarree llee ssaattiissffããcceeaauu cceerriinnþþeellee lloorrvviittaallee.. MMiiii ddee mmuunncciittoorrii ttrriimmiiººii îînn lluummeeaa ssaatteelloorr,, aajjuuttoorruull aaccoorrddaatt lleeîînnttããrreeaauu ccoonnvviinnggeerreeaa ccãã ppaarrttiidduull ccoommuunniisstt,, ccaa ppaarrttiidd nnoouu,, llee vvaa ddaa ppããmmâânntt,,mmããssuurrãã îînnffããppttuuiittãã llaa îînncceeppuuttuull aannuulluuii 11994455..

Dupã 23 august, principalul obiectiv al partidelor politice existente eracucerirea puterii politice. Lupta politicã devenea tot mai acerbã; cumpolitica nu se duce cu mijloacele cele mai ortodoxe, s-a dovedit ºi înRomânia - ca ºi în alte timpuri sau în alte locuri - cã politica este imoralã.

Cucerirea puterii politice, exerciþiu democratic recunoscut, putea fifãcutã numai prin asigurarea unei largi susþineri populare, realizarea uneibaze de masã. CCoommuunniiººttiiii,, ccaarree ffiiiinndd ttiimmpp ddee ddoouuãã ddeecceenniiii îînnllããttuurraaþþii ddiinnvviiaaþþaa ppoolliittiiccãã aa þþããrriiii,, aauu rreeuuººiitt ssãã ffiiee sspprriijjiinniiþþii nnuu nnuummaaii llaa ssaattee,, ccii ººii îînnoorraaººee,, mmaaii ccuu sseeaammãã îînn rrâânndduull mmuunncciittoorriilloorr.. CCrreeaarreeaa ssiinnddiiccaatteelloorr aa ffoosstt uunnrrããssuunnããttoorr ssuucccceess ppeennttrruu PPCCRR,, cceeeeaa ccee nnuu ssee ppooaattee ssppuunnee ddeesspprree ppaarrttiiddeellee““iissttoorriiccee””.. La mitingurile ºi demonstraþiile care au culminat la începutulanului 1945, au participai zeci ºi sute de mii de persoane. Au fost aduºicu forþa, cum susþine o anumitã istoriografie? Greu de presupus, atâtavreme cât pârghiile economice (instituþii, întreprinderi etc.) nu aparþineaucomuniºtilor. OOaammeenniiii iieeººeeaauu îînn ssttrraaddãã ppeennttrruu aa-ººii ccããppããttaa lliibbeerrttaatteeaa aavveeaauuccoonnººttiiiinnþþaa ccãã eerraauu oo ffoorrþþãã ccaarree nnuu ppuutteeaa ffii nneegglliijjaattãã..

Acordul interbelic de la Þebea ºi doctorul Petru Groza (*) înlupta contra fascizãrii României. Din arhiva N.D.P.

CCCCOOOONNNNTTTTRRRROOOOVVVVEEEERRRRSSSSEEEE ªªªªIIII IIIIPPPPOOOOTTTTEEEEZZZZEEEE PPPPRRRRIIIIVVVVIIIINNNNDDDDLLLLEEEEGGGGIIIITTTTIIIIMMMMIIIITTTTAAAATTTTEEEEAAAA GGGGUUUUVVVVEEEERRRRNNNNUUUULLLLUUUUIIII DDDDRRRR.... PPPPEEEETTTTRRRRUUUU GGGGRRRROOOOZZZZAAAA

**

continuare în numãrul viitor

Prof. Dr. IULIAN LALESCU

Preocupãrile tinerilor în societatea de astãzi sunt foartediferite. Modalitãþile de petrecere a timpului liber, diversitateamijloacelor de informare, alegerea prietenilor constituie pentru

tineri prilejuri de descoperire a unor modele ºi valori diferite,uneori contradictorii cu învãþãtura creºtinã. Apare astfel risculnerespectãrii poruncilor lui Dumnezeu ºi al cãderii în pãcat.

Întrucât cantitatea de informaþie este foarte mare ºi puternicdiversificatã, propunând ºi promovând valori, atitudini ºicomportamente diferite, tânãrul creºtin trebuie sã dispunã devoinþã ºi de criterii de selectare ºi de utilizare a acestora.

Învãþarea creºtinã este sursa unor asemenea criterii deselecþie, de prelucrare ºi de evaluare a informaþiilor.

În drumul cãtre desãvârºire, fiecare tânãr cautã, în familie, înºcoalã sau în comunitate, modele de comportament ca repere înformarea personalitãþii lor. Alegerea modelului trebuie sã aibedrept criterii valorile creºtine ºi practicarea învãþãturii creºtine înviaþa personalã ºi în viaþa cu semenii.

Creºtinismul este o religie a vieþii ºi a bucuriei, bisericaneinterzicând tinerilor accesul la informare sau la distracþie; ciîncearcã sã le dezvolte spiritul critic ºi capacitatea dediscernãmânt, dupã cuvintele Sfântului Vasile cel Mare: “Sãstudiaþi scrierile autorilor profani, aºa cum fac albinele; aceleanici nu se duc fãrã nici o alegere la toate florile, nici nu încearcãsã aducã tot ce gãsesc în florile peste care se aºeazã, ci iau câtle trebuie pentru lucrul lor, iar restul îl lasã cu plãcere. ªi dupãcum atunci când culegem flori de trandafir dãm la o parte spinii,tot aºa ºi noi sã împrumutãm atât cât este de folos ºi sã ne ferimde ce este vãtãmãtor.”

În creºtinism distracþiile sunt considerate manifestãri fireºtichiar necesare pentru om, alãturi de odihnã ºi de activitãþireligioase ºi sociale. Pentru tineri distracþiile pot fi considerateprilejuri de socializare, de manifestare a sentimentelor dar ºi deconsolidare a legãturilor de solidaritate cu ceilalþi, iar uneorichiar de înlãturare a plictiselii.

Pentru a nu fi considerate pãcate, aceste modalitãþi de dis-tracþie trebuie sã se desfãºoare în conformitate cu învãþãturacreºtinã: sã nu încalce poruncile Lui Dumnezeu, sã exprime co-municarea cu semenii, sã respecte perioadele de post ºi ru-gãciune, sã rãspundã deopotrivã nevoilor trupului ºi sufletului.

DANA OPRESCU

„Suntem o generaþie pierdutã” îmi spunea tatãl meu, nãscut înainte deprimul rãzboi mondial, trãitor în timpul celui de al doilea, trãitor -întrucâtva - ºi dupã. Puþin. Pânã la 60 de ani. Vârstã pe care eu am depãºit-o. Mai puþin de jumãtate din viaþa mea am fost contemporan cu tata. Nucred cã l-am înþeles în tot ce spunea ºi nici în argumentaþia asupra„generaþiei pierdute”. Desigur, se referea ºi la pierderea bunurilordobândite prin leafã, dar care pãreau prea multe noilor decidenþi de dupã’45, se referea ºi la pierderea poziþiei sociale, se referea ºi la scurgereaanostã a vieþii sale, þinut fiind departe de ceea ce ºtia ºi putea face pentrufamilie, pentru colectivitate. Þinut departe este un eufemism. Îmi maispunea tata, sã fiu mereu primul la ºcoalã, pentru cã numai aºa voi puteapromova, progresa, voi putea..., cu atât mai mult cu cât altceva nu m-ar fiputut recomanda. Pentru cã „dosarul”... lui era, prin origine, ºi al meu... ªitotuºi, totuºi eu nu am fost - ºi n-am devenit nici dupã ’89 - un rãzbunãtor.Ceva, cineva care sã încerce sã parvinã acum, sã se rãzbune acum pe ceicare... pe ceea ce... pe toþi foºtii, care au fost la putere dupã foºtii noºtri!Nu înþeleg de ce aº judeca aºa. Nici nu pot. Nici pe fiul meu - cu care spersã fiu contemporan o mai lungã perioadã - nu-l pot sfãtui sã fie aºa. Ce sã

rãzbune? ªi pe cine? La ce ne-ar ajuta? Mi se pare mai normal sã iert ceeace este în mod real de iertat ºi sã merg mai departe. Aºa mã învaþã ºimorala, ba chiar ºi dogma creºtinã. Nu cred cã ne vom ridica mai repededin nevoile economice, din neîmplinirile politice, din lipsurile culturale,din neînþelegerile cotidiene dacã vom urî mereu, dacã ne vom încrâncenamereu, dacã vom pizmui mereu, dacã vom dori mereu sã moarã capra...sau sã moarã vecinul? dacã... în fine!

Totuºi, mãcar am dreptul sã mã mir. Sã mã mir cum „unul” pe care-lcunosc bine, chiar bine de tot, a lãudat ºi atunci ºi laudã ( puteþi înlocuicuvântul cu ceea ce credeþi cã ar fi mai expresiv ) ºi acum - ºi-i merge bine! A înjurat la comandã (cu mânie proletarã) ºi înjurã ºi acum (cu mâniecapitalistã), ºi-i merge bine. A „luat” atunci ºi ia ºi acum, ºi-i merge bine.A fãcut politichie de complezenþã, totdeauna alãturi de cei tari (o fioportunism sau oportunitate), a trecut ºi trece dintr-o barcã-n alta ºi (încã)n-a cãzut din nici una, nici nu s-a udat, doar s-a mânjit. A propos, închestia asta este mare specialist: se dã pe lângã, se atinge cu coatele deputernicii zilei ca sã rãmânã ºi pe el puþinã putere, sã ia puþinã„personalitate”, de la democraþi, de la monarhiºti, de la liberali, de lasocial-democraþi, de la bogaþi, de la... Na, cã era sã zic tot adevãrul: de lasãraci chiar ia! la daruri pentru intervenþii (lobby se zice acum), ia câte-ofetiºcanã pentru... secretarã ºi cel mai cumplit - ia voturi când vrea sã sealeagã! ªi, culmea, se alege! El pe el. Prostindu-ne pe noi, pe cei care l-am iertat. Cei care, poate, nici nu l-am observat. Pentru cã nu aveam ce.Dar acum se vede! Se vede de departe. De acolo de unde am rãmas noi,fiindcã nu ne intereseazã politica. Nici averea fãcutã peste noapte. Nicivecinul. Nici aproapele, nici departele. Nu, noi iertãm ! ªi ne mirãm. Noiuitãm! ªi ne mirãm. Noi vrem liniºte! ªi nu prea avem. Noi dorimbunãstare, din pensia noastrã sau din leafa neindexatã! ªi nu se poate. Noidorim democraþie! ªi o aºteptãm. Sã vinã, sã ne-o aducã alþii, sã ne înveþealþii,sã nu mai fie aºa de originalã. Cã noi nu ne bãgãm, Doamne fereºte!

Uite, vezi, d-aia stau ºi eu. ªi mã mir!... MIHAI MIRON

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 3

DE MIRARE!DE MIRARE! TINERII ªI PREOCUPÃRILE LORTINERII ªI PREOCUPÃRILE LOR

Studentã cântând pentru a se întreþine

În excursie, la Orºova

În ultima vreme, tot mai des ºi tot maizgomotos, se vorbeºte despre „virtuþile” cu-tãrei înjghebãri politice, “uniuni”, nãscocitãde politicieni acuma câteva decenii. Încorpo-rarea României în aceasta contrapþie a provo-cat reacþii isterice, disproporþionate, triumfa-liste, fãrã acoperire. Aceste reacþii au fost întotalã asemãnare cu imnele trândãviei ve-hiculate în zona Orientului Apropiat, al trium-falismului mai înainte ca evenimentul sa fiavut loc, al zidirii jitnþelor pânã a nu adunarecolta. Mai înainte de orice mi se pare caeste vorba de o totalã nesocotire a stãrii realeºi a termenilor de baza. În esenþã mi se parecã asistam la neînþelegerea sfruntatã a terme-nului de “trup”. De aceea câteva vorbe pri-vind aceasta realitate,”trup”, sunt de folos.

“Trupul” este un complex organic, în carepãrþile se completeazã, se desãvârºesc, înstarea de comuniune. Fãrã îndoialã cã ceamai superbã desluºire a “trupului” o dãSfantul Pavel în Epistola I Corintieni 12,14-20, “Cãci ºi trupul nu este un mãdular, cimulte / Dacã piciorul ar zice: Fiindcã nu suntmânã, nu sunt din trup, nu pentru aceasta nueste el din trup / ªi dacã urechea ar zice:Fiindcã nu sunt ochi, nu fac parte din trup -nu pentru aceasta nu este ea din trup / Dacãtot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? ªi dacãar fi tot auz, unde ar fi mirosul? / Dar acumDumnezeu a pus mãdularele, pe fiecare dintreele, în trup cum a voit. / Dacã toate ar fi unsingur mãdular, unde ar fi trupul? / Dar acumsunt multe mãdulare, însã un singur trup.”Vedem deci cã esenþa “trupului” este chiardiversitatea lui, în comuniune. Cã nu numaicã unitatea existã în diversitate dar cã fãrã d-iversitate nu ar fi cu putinþã unitatea. Maimult încã esenþialã este aceasta unitate orga-nicã, în comuniune. Doar aºa diversitatea seexplicã, are rost ºi lumea se poate înfãþiºa aºacum a fost intenþionatã, doritã. În asemeneaduh organic, al dragostei “leul ºi cu mielulvor trãi la un loc.” Iar leul nu îºi va pierdebãrbãþia ºi nici mielul blândeþea, ci calitãþilelor vor înflori deplin, identitatea lor va fi mailimpede ca oricând, desãvârºitã, se vor com-pleta unul pe altul ºi vor înfãþiºa lumea întoatã splendoarea ei. Cu aceste gânduri tre-buie sã înþelegem cã “Europa Unitã” nu esteun asemenea trup.

În “Europa Unitã” “comisarii” (fioros nu-me!) de la Bruxelles urmãresc sã nimiceascãtoate deosebirile, toate specificitãþile, singu-

rele care dau farmec existentei, ºi sã le înlo-cuiascã printr-o uniformizare “reglementatã”,plictisitoare, degradantã. Mai mult.

“Principiul”, “religia” acestei “EuropeUnite” este cel mai suspect ºi mai nefondatprincipiu ce existã, al “binelui universal”.Toate religiile se întemeiazã pe “ceva”, “Iisuseste Fiul lui Dumnezeu”, “Mohamed esteprofetul lui Allah”, “Moise a dat Legea”, “bi-nele universal” nu se bazeazã pe nimic, esteireal, irealizabil, deci demonic. Încã ºi maimult.

Ce vom putea spune despre aceastã“uniune” care în mod hotãrât eliminarea dincartea ei fundamentalã pânã ºi amintirea cre-dinþei în Dumnezeu? “...este asemenea omu-lui care ºi-a zidit casa pe pãmânt fãrã temelieºi, izbind în ea puhoiul de ape, îndatã a cãzutºi prãbuºirea acelei case a fost mare”(Luca,6,49). O vizitã în Italia, în Ianuarie 2007 mi-a arãtat urâciunea “Europei Unite”. Preþurileerau absolut obscene (prin comparaþie mi s-a pãrut cã realitatea din SUA face, din aceaþarã, “pãmântul fãgãduinþei”). Tot ceea ceeste superb, mozaicul fascinant pe care îl nu-mim convenþional „Italia”, se aflã într-o dis-peratã luptã pentru supravieþuire cu normeleºi regulaþiile impuse de cãtre „comisari”.Toate uºile superbelor basilici erau împânzitede cea mai sarboasã specie cu putinþã, þiganiiromâni cerºetori ºi îmi vine sã cred cã pentru

„comisari” aceastã „etnie rrom” este modelulideal al „omului european unit” (Treabãevreiascã, domnule Profesor... N.D.P.)

„Uniunea Europeanã” este un ambalaj golºi o chemare de sirenã nocivã. Scurtã vremeºi vom vedea goliciunea ei fãrã putinþã detãgadã. Singura nãdejde ce o avem este înCredinþa Ortodoxã, în Tradiþia Româneascã ºiîn Pãmântul Românesc. Sã nu ne lepãdãm deele! (Aºa gândesc adevãraþii români depretutindeni .- N.D.P.)

doctor ALEXANDRU NEMOIANU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã4

Criza sauexcrocheria bancarã

În Germania de dupã rãzboi doi camarazi serevãd. Unul e bogat. Cum ai fãcut avere?întreabã cel sãrac. Bogatul: vând cartofi în stilmare, îþi vând ºi þie, dacã vrei. Sãracul îi dã toþibanii care-i avea ºi capãtã un vagon de cartofi,care-l aºtepta pe peronul 5 de la garã. Ajunsaici, sãracul nostru nu vede nici un vagon.Revenind la camaradul lui în care avea încrederedin tranºee îi cere banii. Acesta îi spune cã nu-imai are (i-a investit în alte vagoane, case ºiterenuri), dar sã nu fi trist sau îngrijorat, cel maibine ar fi pentru el sã vândã vagonul de peperonul 5 mai departe ºi astfel sã seîmbogãþeascã, ca ºi el.

În SUA dupã atacul terorist din centrulfinanciar din New York ºi criza de la bursãcauzatã de euforia IT asistãm la o acþiunesimilarã, numai cã acum toþi ºtiu cã la garã, peperonul 5, nu-i nici un vagon cu cartofi, darbãncile l-au vândut în stil nemaicunoscut înistorie ºi cã întreaga lume e în crizã economicã.

Totul a început cu fuga de acþiunile IT ºiîncrederea în case ºi terenuri Aºa cã bãnciledãdeau credite pentru construcþia de case lacine putea sau chiar ºi la cine nu, adicã nu. aveavenit, job sau alte valori. Creditul ninja: noincome, job or assets. Subprime. Banca încasaînsã comisionul ºi vindea mai departe ipotecadubioasã pe casã, acum frumos împachetatã cualte credite ºi înfrumuseþatã cu AAA (hârtie devaloare de cea mai mare încredere bancarã), deo agenþie plãtitã desigur de banca implicatã înexcrocherie. Orice tranzacþie de peste 10.000dolari sau euro este urmãritã de teama teroris-mului, dar faptul ca bãncile din SUA au vândutastfel de credite dubioase, infectate n-a bãgatnimeni de seamã? Ba da, dar atât timp cât seîncasau comisioane grase - profiturile bãncilorau ajuns sã fie 40% în totalul profiturilor dinSUA - administraþia Bush refuza orice aluzie laacest joc piramidal, bine cunoscut de la þigani(rromi), Caritas (Cluj), FNI (Bucureºti).

Acum, când totul se prãbuºeºte, constatãmca valoarea bursei pe plan mondial de 60bilioane, preþul materiilor prime (în afarã de aur)s-au înjumãtãþit, iar cel al imobilelor a scãzut cu20 ºi 50%. Încrederea în obligaþiile financiarenegarantate de stat s-a pierdut. Bãnci din SUA,Anglia dau faliment sau sunt naþionalizate.Anglia vrea în Euro-Land.

Vina este a celor doritori de case ºi abãncilor fãrã scrupul dar ºi a statelor. SUA are odatorie de 10 bilioane -10.000.000.0000.000 -,Germana de 1,6 bilioane, Japonia s-a îndatoratcu de douã ori BIP-ul º.a.m.d. Datoria externã aRomâniei de 60 miliarde euro pare minorã,poate de aceea se discuta atât de puþin aceastachestiune de interes public sau poate aredreptate dictonul clasic: „lumea vrea sã fieînºelatã, aºa cã hai sã o înºelãm / mundus vuitdecipi, ergo decipiatur”.

Prof. dr. VIOREL ROMAN, consilier academic, Germania

UN DECES NEAªTEPTAT!În acest martie friguros, a

trecut la cele veºnice artistul IONDOLÃNESCU, liderul muzicii po-pulare române, dintotdeauna.Fie-i þãrâna uºoarã! (Redacþia)

Scriitori timiºoreni ºi din Valea Jiuluila Mãnãstirea Vulcan

UUUUNNNN ““““TTTTRRRRUUUUPPPP””””

Recent, în luna ianuarie 2009, la televiziu-

nea românã s-a discutat din nou despre con-

turile financiare ale dictatorului Nicolae

Ceauºescu deschise în strãinãtate.

Domnilor! Nu a existat ºi nu existã un

cont bancar în strãinãtate pe numele lui

Ceauºescu ºi nici pe al copiilor sãi, ori pe

numele femeii sale. Conturi au fost pe

numele statului român ori pe numele unor

organizaþii ºi societãþi patronate de statul

român, precum „Dunãrea” în care erau

implicate organele de Securitate cu

activitãþi externe militare sau comerciale.

Doresc sã-mi informez cititorii mei cu

niºte date culese de mine ca fost ofiþer

acoperit, pe care nu le ºtie publicul, mã

refer la oamenii simpli, pe care-i preþuiesc

ºi cãrora mã adresez.

Am ajuns în Elveþia. L-am contactat pe dl.

Bãdulescu, oltean din Vâlcea, arhitect în oraºul

Zürich, cãruia i-am facilitat intrarea în þarã a

unui transport de materiale de construcþii: uºi,

ferestre, calorifere etc. Omul n-a uitat cã este

român ºi-a construit în Vâlcea, pe aproape de

Horezu, o vilã. Soþia sa, fiicã de ministru,

elveþiancã, cu care are doi copii titraþi, cu toþii

vorbesc româneºte.

Domnul Bãdulescu are un fiu, care, ca

student, prin 1990 – 1994 lucra la un Institut

de Credit din Zürich. Am aflat, pe bazã de

înscrisuri oficiale, cã în 1989, cu puþin înainte

de decembrie 1989, din dispoziþia lui

Ceauºescu s-au transportat la acest Institut de

Credit cantitatea de 80 (optzeci) tone aur în

lingouri, transportul s-a efectuat cu trenul. Era

garanþia unui împrumut bancar serios.

Nici astãzi, opinia publicã nu ºtie

ce s-a întâmplat cu împrumutul

financiar, cu soarta celor optzeci de

lingouri de aur.

Revenit în þarã, eu fiind pensionar,

am cãutat sã dau aceastã informaþie

organelor Serviciului Român de

Informaþie, în acest scop l-am

contactat pe colonelul Sorin Târziu

(tatãl bãºtinaº din Iablaniþa). Ofiþerul,

astãzi ºi el pensionar, nu a manifestat

interes faþã de informaþia mea. Când

m-am deplasat la Bucureºti pentru o

documentare la Biblioteca Academiei,

m-am dus la Direcþia Paºapoarte, unde am

lucrat, în teritoriu, peste douã decenii, ºi am

furnizat informaþia, la modul verbal,

generalului (nu-i reþin numele), directorul din

acea vreme. Rãspuns: „Se ºtie!” Altceva nimic.

Gândiþi-vã dumneavoastrã: cine a beneficiat

de bani, cine a beneficiat de aur?! Rãspuns:

vilele din þarã ºi strãinãtate, restaurantele ºi

maºinile de lux ale unora. Iatã, stimaþi cititori

rãspunsul.

România a fost furatã, distrusã, transfor-

matã în colonie americanã ºi colonie a unor

state bogate din Europa Occidentalã. Intrarea în

NATO ºi în Europa nu-ii o mare scofalã!

România, de la an la an, devine tot mai sãracã,

tot mai roabã a lumii interlope occidentale.

LAE CARABINÃ

În data de 21 februarie 2009, în miez denoapte, în reluare, emisiune realizatã dedoamna Eugenia Vãduva, interlocutor:ssccrriiiittoorruull MMiirrcceeaa HHoorreeaa SSiimmiioonneessccuu..

S-au discutat multe ºi mãrunte, redauesenþialul discuþiilor purtate. Domnul MirceaHorea Simionescu, cunoscut scriitor ºi ziarist,cu competenþã ºi credibilitate a spus: „ZZiiaarriiººttiiiippâânnãã îînn ddeecceemmbbrriiee 11998899 aauu ccoonnssttiittuuiitt aaggeennttuurraaPPaarrttiidduulluuii.. EEii ccuulleeggeeaauu ddaattee ººii iinnffoorrmmaaþþiiii,, eeiirreeddaaccttaauu aarrttiiccoolleellee ppeennttrruu pprreessaa ddee ppaarrttiidd,, eeii aauuccoonnttrriibbuuiitt llaa mmeennþþiinneerreeaa ccuullttuulluuii ppeerrssoonnaalliittããþþiiiilluuii CCeeaauuººeessccuu,, eeii iinnffoorrmmaauu,, ddaarr mmaaii aalleessddeezziinnffoorrmmaauu ooppiinniiaa ppuubblliiccãã”.

Pentru cititorii gazetei noastre adãugãm cãMircea Hore Simionescu a fost ani de-a rândulredactor la „Scânteia” ºi omul de încredere altovarãºului Dumitru Popescu zis Dumnezeu,redactor ºef la „Scânteia”, care va fi promovatsecretar al C.C. al P.C.R. În aceastã posturã l-aluat cu el pe Mircea Horea Simionescu, încalitate de ºef cabinet la Comitetul Central.

ÎÎnn rrâânndduull zziiaarriiººttiilloorr ddiinn pprroovviinncciiee ffuusseesseerrãã ººiizzeellooººiiii:: NNiiccoollaaee SSâârrbbuu,, aassttããzzii,, pprriinn mmiillaa aallttuuiippaarrttiidd,, ddiirreeccttoorr llaa BBiibblliiootteeccaa „„PPaauull IIoorrggoovviiccii””,,VVaassiillee IIoonniiþþãã,, aacceessttaa aajjuunnsseessee cceennzzoorr îînn pprreessaaddee ppaarrttiidd ddee llaa RReeººiiþþaa,, aaddiiccãã cceell ccaarree ddãã aavviizzuullppeennttrruu ccaa uunn aarrttiiccooll ssãã aappaarrãã îînn pprreessãã,, ººii nnuu îînncceellee ddiinn uurrmmãã,, IIoonn MMeeddooiiaa,, ddiinn TTiimmiiººooaarraa,, ccaarreessee ppllâânnggee ccãã aa ffoosstt ppllaaggiiaatt.. CCee þþii-aa ffoosstt ppllaaggiiaatt??!!AArrttiiccoolleellee ddee llaa „„RRoommâânniiaa lliibbeerrãã””??!!

Pe domnul Vasile Ioniþã adesea îl puteþi auzila Radio Reºiþa. Mã bucur sã-l aud vorbinddespre el, sau prezentându-i-se articole în

materie de lingvisticã, deºi unele subiecte suntdiscutabile sub raport ºtiinþific, bunãoarãexplicaþia cu privire la etimonul cuvântului„Rosalia”. Acest nume de botez nu provine dinmaghiarul „Rozalia”, ci din latinescul „Rosalia”(rosa – „trandafir”), era o sãrbãtoare la Roma,închinatã celor care decedau de tineri (Vezi IvanEvseev, „Dicþionar de magie”, Ed. Amarcord,Timiºoara, 1997, pag. 403).

Cu toate acestea îi propusesem domnuluiVasile Ioniþã o colaborare în paginile „Vestei”,iniþial fusese de acord, apoi s-a supãrat foc ci-tind o intervenþie a mea cu privire la pseudore-voluþionarii disidenþi Mircea Dinescu ºi AnaBlandiana, dovedindu-se solidar cu trecutul a-cestora. Ziceam ºi ziceam bine, pe baze de dateconcrete, cã lui Mircea Dinescu i se ordonase„marºrutizarea” pe la ambasadele strãineînainte de decembrie 1989, iar doamnei peote-se Ana Blandiana i se „servea” o anume uºãdeschisã zi ºi noapte, mai ales noaptea, la Co-mitetul Central PCR. În final, li s-au sugeratipostaza de revoluþionari. Ce uºor poate fi pã-cãlit poporul român! Nu-i aºa, domnule IoniþãVasile?

Un lucru l-am verificat pe pielea mea: agen-tura securisto-comunistã de ieri astãzi loveºteîn stânga ºi în dreapta, mai ales în stânga,pentru a-ºi fãuri o haltã hainã, o altã pãlãrie!Concluzia: altã Mãrie cu aceeaºi pãlãrie. Nu-iaºa, domnule Nicolae Sârbu, Vasile Ioniþã, IonMedoia (ºi alþi tovarãºi pe care, din o anumepudoare, nu le pomenesc numele, se ºtiu ei...)?

N.D.PETNICEANU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 5

MMMMiiii rrrrcccceeeeaaaa HHHHoooorrrreeeeaaaa SSSSiiiimmmmiiiioooonnnneeeessssccccuuuu:::: „„„„PPPPrrrreeeessssaaaaccccoooommmmuuuunnnniiii ssss ttttãããã aaaa ffffoooossss tttt aaaaggggeeeennnnttttuuuurrrraaaa ppppaaaarrrr tttt iiiidddduuuulllluuuuiiii””””

Ofiþer, deþinut politic, luptãtor pentru Basarabia. Soþiadin Plugova, neamul Vlãducianu, fost contabilã la

B.N.R. din Timiºoara

NICOLAE CEAUªESCU ªI LINGOURILE DE AUR!

15 martie - sãrbãtoareaungurilor de pretutindeni!

Apreciem poziþia preºedintelui Bãsescude-a împiedeca venirea în România la aceastãmanifestare ºovinistã a preºedintelui maghiar.EE dduurreerrooss ssãã vveezzii îînn iinniimmaa AArrddeeaalluulluuii fflluuttuurrâânnddssttiinnddaarrdduull mmaagghhiiaarr..

Românii nu au dreptul sã uite cã înRevoluþia de la 1848 - 1849 au fost uciºipatruzeci de mii de români de cãtre criminaliigeneralului Hatvani Emeric.

De ce nemþii, sârbii, bulgarii, turcii etc., dinRomânia nu au ºi ei asemenea manifestãrinaþionaliste?! Pentru cã au bun-simþ, pentru cãsunt etnii civilizate, pentru cã mãnâncã pâineîn România.

Presa scrisã ºi vorbitã din România artrebui sã ia atitudine, sã demonstreze cã ex-primã sentimentul patriotic-naþional româ-nesc. Se pare cã în aceastã presã, cu deo-sebire în cea scrisã, sunt doar alogeni ºi cozide topor, din Pãdurea D-lui LA FONTAINE!

(REDACÞIA)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã6

MITROPOLITUL VASILE LÃZÃRESCUMITROPOLITUL VASILE LÃZÃRESCU

Intenþia de a scrie despre personalitateamitropolitului Vasile Lãzãrescu este o în-cercare plinã de neprevãzut, deoarece sta-tura sa moralã a devenit peste ani tot maiimpunãtoare.

Nu se poate face un serios demersistoric în viaþa Bisericii Ortodoxe Române ºia societãþii bãnãþene dinsecolul XX fãrã a pomeninumele mitropolitului Va-sile Lãzãrescu, slujitorprin excelenþã al valorilormorale, spirituale ºi cultu-rale româneºti.

Schimbãrile politicesurvenite în România du-pã 23 august 1944, dar,mai ales, dupã instaura-rea regimului totalitar din6 martie 1945, au avuturmãri nefaste în viaþaBisericii Ortodoxe Româ-ne ºi a celorlalte bisericidin þarã.

De „arhipelagul ororii”n-a scãpat nici BisericaOrtodoxã din România, în frunte cu ierarhiiacesteia, îndatã ce comuniºtii au fost aduºila putere de cãtre armata roºie de ocupaþie,când s-a început sovietizarea þãrii dupãmodelul stalinist.

Cu privire la ierarhi, a fost emis decretulcu numãrul 166 din 1947, care prevedeaîndepãrtarea acelora în care regimul comu-nist nu avea încredere. Ceea ce s-a ºi în-tâmplat, de altfel. Iar, din anul urmãtor,1948, regimul comunist trecea ºi la exerci-tarea unui control riguros, permanent ºidirect asupra Bisericii, mai ales prin ofiþeriide Securitate, prezenþi mereu în toate insti-tuþiile bisericeºti (protopopiate, mãnãstiri,ºcoli teologice, centre eparhiale, Patriar-hie), gata oricând sã reprime orice acþiuneconsideratã contrarã intereselor statuluiateu». Erau acei aºa-numiþi „inspectori deculte” din cadrul Ministerului de Culte -devenit Departament al Cultelor în 1958 -care aveau sã-ºi înceteze funcþia abia lasfârºitul lui martie 1990.

Ceea ce a urmat instaurãrii regimuluicomunist în România a fost un plan bine

ticluit, aplicat în toate þãrile unde comuniºtiiau preluat puterea. Faptul fusese anticipatcu clarviziune de ierarhii ortodocºi transil-vãneni ºi bãnãþeni: mitropolitul NicolaeBãlan al Ardealului, episcopii Andrei Ma-gieru al Aradului, Vasile Lãzãrescu al ,Nicolae Popovici al Oradiei ºi Nicolae Co-

lan al Clujului, în „Pastorala episcopatuluiardelean împotriva comunismului”, din 22septembrie 1936.

În astfel de vremuri de grea restriºtepentru preoþimea ortodoxã, dar ºi pentrusocietatea româneascã în ansamblu, mitro-politul Lãzãrescu a ºtiut sã fie un mareierarh, dar ºi un bun pãrinte, ajutându-i pecei în suferinþã. Familiile preoþilor arestaþisau membrii fostelor partide istorice, acumpersecutaþi de cãtre regim, au gãsit - înpersona mitropolitului - ajutorul ºi mân-gâierea atât de necesare pentru acelevremuri.

Din materialul informativ existent îndosarul mitropolitului Vasile Lãzãrescu dela C. N. S. A. S., reiese clar ostilitatea safaþã de comunism, atât înainte, cât mai alesdupã 1944, inclusiv prin ajutorul datdiferitelor persoane cãzute în dizgraþiaregimului.

În mai multe note informative semnatede agenþi, se semnaleazã cã mitropolitulLãzãrescu a ajutat material mai multepersoane eliberate din detenþie, familiile

celor arestaþi pentru activitate politicã ºipersoane care, în trecut, au deþinut diferitefuncþii în fostele partide politice sau înaparatul de stat.

Astfel se menþioneazã cazul numiteiFãrcãºanu Felicia, soþia lui NicolaeFãrcãºanu, fost vicepreºedinte al comite-tului judeþean al PNL din Timiºoara, care seafla cu domiciliul forþat în regiunea Galaþi, ºifrate al lui Mihail Fãrcãºan, care a fostjurist, politician ºi scriitor român.

Un alt caz a fost cel al lui GheorgheMoraru, fost conducãtor de exploatareforestierã la Mehadia, a cãrui soþie fusesearestatã, pentru cã sprijinise grupurile derezistenþã din Munþii Banatului. Relaþiile luiLãzãrescu cu Gheorghe Moraru datau depe vremea când Lãzãrescu era episcop laCaransebeº. Gheorghe Moraru, cât ºi

fratele sãu, ConstantinMoraru, fost notar înTimiºoara, erau înrudiþicu fostul patriarh MironCristea. Aceºtia îl vizitaupe Lãzãrescu atât laCaransebeº, cât ºi laTimiºoara.

Dupã ce soþia luiGheorghe Moraru a fostarestatã în 1948, acestavenise la mitropolitpentru a-i povesti celeîntâmplate. În urmavizitei, a primit un ajutorfinanciar ºi moral destulde substanþial.

În cursul lunii iunie1955, Ioan Subþire, fost

vicepreºedinte al PNÞ- Maniu, dupãpunerea sa în libertate, l-a vizitat peLãzãrescu, cu care a discutat mai mult de oorã în biroul acestuia, fãrã sã fi putut aveaacces informatorii, deoarece la uºã a fostpus de pazã, de cãtre mitropolit, nepotulacestuia, Nicolae Lãzãrescu. A doua zidupã aceastã discuþie, mitropolitul i-a oferitlui Subþire suma de 1000 lei drept ajutor.

Ulterior, a mai trimis, periodic, câte1000-1500 lei ca ajutor lui Simion Grigo-rescu ºi ªerban Bleont din Bucureºti, fieprin poºtã, punându-l ca expeditor pe omulde serviciu al Mitropoliei, fie prin diferiþi alþiintermediari. Tot prin poºtã a fost trimis unajutor lunar de câte 100 lei lui Ioan Pop,fost magistrat din Beiuº, iar pentru a nu ficunoscut adevãratul expeditor, figureazãnumele lui Ilie Stepanescu, omul deserviciu de la Mitropolie.

Pentru a susþine material diferite per-soane din rândul prigoniþilor politici, Lãzã-rescu a numit în diferite funcþii, la catedralã,oameni ostili regimului, care nu au prestatreal nici un serviciu, în schimb au fost tre-

Prietenul nostru domnul profesor doctor Petricã Zamela, bãºtinaº dinBorlovenii-Vechi (Caraº-Severin), creatorul ºi dirijorul fanfarei ºcolare dinsatul natal, fanfarã cu care a dat concerte ºi în Mehadia (cu prilejul dezveliriiplãcii comemorative Ion Bãcilã) ºi-a susþinut doctoratul cu o disertaþie ºtiinþificãdespre regretatul mitropolit al Banatului, Vasile Lãzãrescu.

Vom publica un serial în paginile gazetei „Vestea” din lucrarea de doctorata domnului profesor dr. Petricã Zamela, de acum promovat profesor teolog laLiceul Teoretic din Bozovici. Precizãm spre ºtiinþa tinerilor cititori cãmitropolitul Vasile Lãzãrescu a fost victima regimului comunist din România(Redacþia).

La mijloc studentul V. Lãzãrescu, în Cernãuþi

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 7

AL BANATULUI ªI SECURITATEAAL BANATULUI ªI SECURITATEAcuþi lunar în statele de platã ale Catedralei.

Astfel, Iovin Gheorghe, fost demnitar în„Comitetul Naþional Român” de la Sibiu ºiapoi senator, prin decizia nr. 2195 B/1950din 14 martie 1950, semnatã de mitropolitulLãzãrescu, a fost numit ca intendent laCatedralã, cu un salariu lunar de 1500 lei.

Romulus Miclea, fost vicepreºedinte alcomitetului judeþean PNÞ Timiºoara, a fostnumit, la 1 decembrie 1950, prin decizia nr.8690/ 950, în calitatea de administrator alCatedralei, cu un salariu de 1500 de lei,figurând în acest post pânã la data de 1martie 1952, când a fost arestat. Dupãeliberare, la 1 ianuarie 1954, a fost trecutpe statele de platã ale Mitropoliei, în calita-tea de referent administrativ, iar mai târziu,ca jurisconsult, funcþie pe care a îndeplinit-o cel puþin pânã la întocmirea „notei sin-tezã” cu privire la activitatea anticomunistãa lui Lãzãrescu, în 5 martie 1959.

Ivanov Gheorghe, fost ziarist, apoitraducãtor la Opera din Timiºoara, a fostnumit la 1 februarie 1951, prin decizia nr.643/1951 în calitate de arhivar la Cate-dralã, cu un salar de 1000 lei, figurând pestatele de platã ale acesteia pânã lasfârºitul anului 1951.

Coriolan Prostean, a fost numit, înce-pând cu data de 1 martie 1951, prin decizia1370/1951, în calitate de supraveghetor demateriale la Catedralã, cu un salar de 1000lei, figurând pe statele de platã tot pânã lasfârºitul anului 1951.

Arcadie Lãzãrescu, fratele mitropolitului,catalogat drept „chiabur”, membru PNÞ, afost numit cântãreþ la Catedralã dupãeliberarea din detenþie, funcþie deþinutãpânã la 1 iunie 1958, când s-a pensionat.

Din repartiþia Fondului Central Misionar,primit de la Patriarhie, s-au aprobat, încursul anului 1958, câte 1000 de lei caajutor preoþilor Vasilescu Petru din Lugoj ºiCiucur Pavel din localitatea Prilipeþ, judeþulCaraº-Severin, ambii condamnaþi pentruactivitate legionarã.

În diferite posturi de conducere în cadrulMitropoliei, au fost angajaþi ºi o serie defoºti simpatizanþi ai Miºcãrii Legionare, ca:Marcu Bãnescu - consilier, Victor Vlãdu-ceanu - consilier, Nicolae Mieþ - inspector,Ioan Decan - casier, Longhin Opriºa –funcþionar. Trebuie menþionat cã unii dintreaceºtia, cum ar fi: Marcu Bãnescu, IoanDecan, au fost arestaþi dupã destituirea luiLãzãrescu.

Lãzãrescu a întreþinut legãturi ºi cuSever Bocu, fost preºedinte al PNÞ Banat,care a fost ascuns o perioadã la Mitropolie,în timpul arestãrilor conducãtorilor PNÞ,fiind cunoscut în cercurile de rezistenþãanticomunistã ca un patriot ºi adversar alregimului.

Din 1948, Lãzãrescu s-a împrietenit ºicu dr. Gheorghe Ciupe din Timiºoara,alãturi de care asculta posturile de radiostrãine.

Coriolan Bãran era unul dintre vizitatoriisãptãmânali ai mitropolitului. în duminici ºisãrbãtori participa regulat la slujbele de laCatedralã, ocupând loc în apropiereaimediatã a tronului arhieresc. Dupã slujbã,era invitatul mitropolitului la masã.

Aceste strânse legãturi de prietenie cupersona socotite, prin biografia lor, duº-mani ai „democraþiei populare”, dovedesc

suficient simþãmintele ºi atitudinile mitropo-litului. Toate aceste legãturi aratã afecþiu-nea legatã de trecutul politic al þãrii.

Securitatea, într-un raport, spunea cãmitropolitul Vasile Lãzãrescu, cu banii re-zultaþi din „afaceri”(vânzãri de lumânãri ºicalendare peste limita permisã), ajutã„reacþiunea”. Când a venit pentru primadatã la Caransebeº, dupã contopirea Epis-copiei Caransebeºului cu cea de laTimiºoara, a dat, mai întâi, prin preotulCreþu, lui Cornel Corneanu, fost membru alPartidului Naþional Liberal ºi simpatizant alMiºcãrii legionare, suma de 5 000 lei, caajutor.

Comandantului Securitãþii din Timi-ºoara, mitropolitul i-a dat suma de 3000 leipentru a nu da declaraþii împotriva sa.

Cã mitropolitul Vasile Lãzãrescu a fostun sprijinitor al rezistenþei române împo-triva comunismului rezultã ºi din faptul cã,la întrunirile ºedinþei adunãrii eparhiale,acesta îi mustra pe acei preoþi care cãutaua se acomoda cu dispoziþiile MinisteruluiCultelor. Pe protopopul Petru Toma dinOraviþa l-a mustrat în plenul ºedinþei pentrufaptul cã „s-a dat de partea comuniºtilor”.

În decembrie 1954, Securitatea îºi pro-punea sã acþioneze în scopul racolãriimitropolitului Vasile Lãzãrescu al Bana-tului, ca agent al ei. în acest scop s-auadunat destule probe care îi imputaumitropolitului un trecut „pãtat” din punct devedere politic cum ar fi faptul cã, înainte de23 august 1944, a fãcut parte din PartidulNaþional Þãrãnesc, având strânse legãturicu elementele de frunte ale acestui partid,precum Sever Bocu, Coriolan Baran, VaidaVoievod. A susþinut ºi sprijinit Miºcarea Le-gionarã prin diferite acþiuni sau pastorale. I-a fost apoi imputatã vizita în Basarabia ºiTransnistria, în 1940, unde a susþinut oasiduã propagandã anticomunistã, cuaceastã ocazie scriind mai multe articole ºibroºuri, în care critica regimul din U. R. S.S. ºi îndemna la lupta contra acestuia.

Pentru perioada de dupã 23 august1944, a fost acuzat cã s-a înconjurat de„elemente duºmãnoase”, alãturi de care asusþinut lupta contra comunismului11. Maimult: a acordat sprijin tuturor persoaneloroprimate de cãtre regimul de represiunesau unor organizaþii cu caracter anticomu-nist, cum a fost organizaþia „SumaneleNegre”, angajându-se sã se implice într-oeventualã rezistenþã armatã.

Din cele arãtate mai sus rezultã cã Se-curitatea a întocmit un plan bine ticluit, princare sã-l poatã ºantaja pe mitropolitulLãzãrescu, ori sã-i ofere douã alternative:cea a colaborãrii, sau cea a privãrii de liber-tate.

Profesorul dr. Vasile Lãzãrescu, viitorul mitropolit

continuare în numãrul viitor

NNNNeeeeppppooooaaaattttaaaa ddddoooommmmnnnnuuuu llll uuuu iiii EEEEmmmmiiii nnnneeeessssccccuuuu

eeeessss tttteeee ggggrrrraaaavvvv bbbboooo llll nnnnaaaavvvvãããã!!!!

Doamna profesoarã Didonia Emi-

nescu-Stanislav (pensionarã ºi vã-

duvã), domiciliatã în Predeal, strada

Trei Brazi 11 (telefon: 0268 456454)

suferã de boala lui “Parkinson”.

Fac apel la colegi, la prieteni, la

simpatizanþii ºi membrii Societãþii li-

terar-artistice “Sorin Titel” din Ba-

nat, rog pe iubitorii de Eminescu ºi

poezia sa, de-a o contacta pe doam-

na Didonia în ideea: sfaturi, relaþii,

posibilitatea procurãrii unui anumit

medicament etc. Apoi, un telefon, o

carte poºtalã sau o ilustratã au me-

nirea de a-i alina suferinþa, de-a de-

monstra prin aceste acte umane cã

existã solidaritate umanã, solidari-

tate cu Eminescu. Mulþumim.(REDACÞIA)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã8

STATUTUL FUNCÞONARULUI PUBLICOrganizarea funcþiei publice ºi a statutului funcþionarului public

este reglementatã de Legea nr. 188/1999.FUNCÞIONARUL PUBLIC= este persoana numitã într-o funcþie

publicã.FUNCÞIA PUBLICÃ = reprezintã

ansamblul atribuþiilor ºi responsabilitãþilorstabilite de autoritatea sau instituþia publicã,în temeiul legii pentru realizarea competen-þelor sale. Funcþionarii publici sunt selectaþiîn baza urmãtoarelor principii:

- asigurarea promptã ºi eficientã, liberãde prejudecãþi, corupþie, abuz de putere ºipresiuni politice a tuturor activitãþilor efec-tuate,

- funcþionarii publici sunt selectaþi exclu-siv dupã criteriul competenþei, cu egalitatede ºanse la intrarea ºi promovarea în corpulfuncþionarilor publici.

Pentru a ocupa o funcþie publicã, persoa-na trebuie sã îndeplineascã urmãtoarelecondiþii:

- sã aibã cetãþenia românã ºi domiciliul înRomânia;

- sã cunoascã limba românã,; scris ºi citit;- sã fi împlinit vârsta de 18 ani;- sã aibã capacitatea deplinã de exerciþiu;- sã aibã starea de sãnãtate corespunzãtoare funcþiei pentru

care candideazã;- sã aibã studiile prevãzute de lege pentru funcþia ce urmeazã

sa o ocupe.- sã nu fi fost condamnat pentru sãvârºirea unei infracþiuni care

l-ar face incompatibil cu exercitarea funcþiei publice. FUNCÞIONARII PUBLICI pot fi debutanþi sau definitivi. Funcþio-

narii publici debutanþi sunt persoane care ocupã, în urmaconcursului sau examenului, o funcþie publicã pânã la definitivare.În funcþie de categoria din care fac parte, funcþionarii publici desfã-ºoarã urmãtoarele activitãþi:

- aplicarea ºi executarea legii, consiliere, conducere, elaborarede reglementãri, luare de decizii, elaborare de proiecte dereglementari.

FUNCÞIILE PUBLICE se clasificã:- dupã natura competenþelor în funcþii de execuþie ºi funcþii de

conducere;- dupã nivelul studiilor absolvite în funcþii publice de categoria

A, B, C.În subordinea GUVERNULUI s-a înfiinþat AGENÞIA NAÞIONA-

LÃ A FUNCÞIONARILOR PUBLICI care are ca scop formarea unuicorp profesionist de funcþionari publici.

AGENÞIA NAÞIONALA A FUNCÞIONARILOR PUBLICI estecondusã de un preºedinte, cu rang de secretar de stat, numit decãtre primul ministru, fiind finanþat de la bugetul de stat. ANFP þineevidenþa funcþiilor publice ºi a funcþionarilor publici, elaboreazã ºiavizeazã propuneri de acte normative, elaboreazã propuneripentru crearea unui sistem unitar de salarizare aplicabil tuturor

funcþionarilor.ANFP îndeplineºte, de asemenea, orice alte atribuþii stabilite de

Guvern, legate de politicile de resurse umane ºi de managementulresurselor umane.

Fiecare funcþionar public are un dosarprofesional care cuprinde: documentul denumire în funcþie, documentul de atestare astudiilor ºi cel de depunere a jurãmântului,documente de evaluare anualã, avansãri înfuncþie, sancþiuni.

Funcþionarul public are urmãtoareledrepturi:

- dreptul la opinie, dreptul la asociere.- este interzisã orice discriminare între

funcþionari pe criterii politice, sindicale,religie, etnie, sex, stare materialã, originesocialã sau de orice altã naturã.

Pentru activitatea depusã funcþionariipublici au dreptul la salariu stabilit prin lege,avându-se în vedere urmãtoarele: nece-sitatea de restrângere a costurilor adminis-traþiei publice, crearea unei ierarhii a siste-

mului de salarizare pe categorii, grade etc.Funcþionarii publici sunt datori sã îºi îndeplineascã cu profe-

sionalism, loialitate, corectitudine ºi în mod conºtiincios îndatoririlede serviciu ºi sã se abþinã de la orice faptã care aduce prejudiciiautoritãþii sau instituþiei publice în care îºi desfãºoarã activitatea.

Funcþionarii publici rãspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribu-þiilor ce le revin din funcþia publicã pe care o deþin, le este interzissã solicite sau sã accepte direct sau indirect, pentru ei sau pentrualþii, în exercitarea funcþiei lor publice, daruri sau alte avantaje.

Funcþionarul public are îndatorirea sã-ºi perfecþioneze pregãti-rea profesionalã în cadrul autoritãþii sau instituþiei publice sau ur-mând cursuri de perfecþionare organizate în acest scop.Selectarea funcþionarilor publici se face doar prin concursuriorganizate de autoritatea sau instituþia publicã interesatã.Calitatea de funcþionar public este incompatibilã cu orice funcþiepublicã, cu excepþia calitãþii de cadru didactic.

avocat CONSTANÞA BARDAC-VASILESCU

ªTIRE DE ULTIMA ORÃ

Eleva ALEXANDRA NICOLETA COSTESCU, de la

Liceul “Nicolae Stoica de Haþeg”, din Mehadia

(Caraº-Severin), a participat la Olimpiada de Istorie,

faza judeþeanã. Alexandra a ocupat locul II. Profesor

îndrumãtor: Ionela Domilescu. Director: prof. Mihai

Feneºan. Urmeazã faza naþionalã.

Felicitãri, Alexandra! Felicitãri, Ionela Domilescu!

Felicitãri, domule director Feneºan! Baftã, pumni

strânºi la Faza Naþionalã. (Redacþia)

Un VLÃDUCEAN, cu obârºia în Plugova

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 9

În primãvara unui an literar, nu pot precizacare anume, în orice caz în deceniul al nouãlea,Veacul al XX-lea, fusesem invitat de cãtre Casade Culturã din Oraviþa de a participa alãturi dealþi confraþi la câteva ºezãtori în burgul orãviþeancu iz medieval. În ,,Dacia” luaserãm loc: MariusMunteanu, Damian Ureche, Titus Suciu, pe postºi de ºofer, ºi semnatarul acestor ºiruri.

În Oraviþa am stat douã zile, timp în care amparticipat la întâlniri literare cu elevii de la Liceul,,General Dragalina”, biblioteca oraºului ºi cucei de la mini-fabrica de confecþii îmbrãcãminte.La Oraviþa, a doua zi s-a ataºat grupului nostruºi ziaristul Iulian Costandache, de la ScânteiaTineretului- Suplimentul literar-artistic. Dupã-amiazã, cu toþii ne-am îmbarcat în maºinã ºi ampornit la drum, având ca þintã comuna Iablaniþa,din Caraº-Severin, pentru a onora în acelaºiscop invitaþia lansatã de Primãria din localitate.

Drumul de la Oraviþa la Bozovici a fostpresãrat cu popasuri ºi fotografii, ademeniþi depeisajul mirific ºi de gura izvoarelor reci, delegendarul Lac al Beiului ºi de întretãiereaParalelei 45, ºi alte minuni montane ce clãtãreauochiul ºi încântau sufletul.

A urmat apoi Valea Almãjului cu splendoareasa coloratã în verde crud ºi în culorilecurcubeului, strãjuitã de un crug senin, de unalbastru imperial, locuri ce amintesc de câtevapersonaje care au fãcut istorie pentru neamulromânesc: Eftimie Murgu, dr. Ion Sârbu, IlieIenea, Grigore Popiþi, Sabin Golopenþia, marelepreot Boldea ºi nepotul sãu, Coriolan Buracu.

La Petnic, în Craina bãnãþeanã, sat aparþi-nãtor de comuna Iablaniþa, am fost întâmpinaþicu ,,pâine ºi sare” de primãriþa Maria Lãzãrescuºi de un grup de elevi ºi eleve în port naþional, înurãri de ,,bine aþi venit” ºi în cântece. În aceastãacþiune se remarcase profesoara Ana Grivei,poetesa cu pseudonimul literar ,,Ana Grad”.

Primãriþa Maria Lãzãrescu, Marica pentrulocalnici, se dovedise o amfitrioanã de excepþie,cu gusturi rafinate în materie de ospeþie, dar ºicu gusturi estetice în materie de literaturã. Îl sor-bea din ochi pe regretatul poet Damian Ureche,pentru poemul sãu ,,Ne trebuie þãrani”.

În manifestãrile ce au urmat, la ºcoala de optani din Iablaniþa ºi la cele de la Cãminul Culturaldin Petnic, Iulian Costandache, simþindu-mã li-derul micului grup de condeieri, s-a apropiat maimult de mine ºi, la masa festivã, am fãcut con-fesiuni literare, ºi nu numai literare, unul altuia.

De la Iulian Costandache aflasem cã poetulDan Fruntelatã fusese instalat la conducerearevistei ,,Luceafãrul” cu scandal, în pofida maivârstnicilor cãrturari, pe motivul cã Fruntelatã nuera membru al Uniunii Scriitorilor, apoi cãGheorghe Suciu, prozator ardelean, din stirpearomancierului Rebreanu, era secretar general deredacþie, cã între redactori se afla ºi ArturSilvestri, un tip cult, care dã ,,replicile” deni-gratorilor de la ,,Europa Liberã”.

Câteºitrele nume îmi erau cunoscute din celecitite ºi auzite. Fruntelatã, oltean de la lângãSeverin, poet virulent, publicase poezii în presaliterarã din Banat, dar ºi în Almanahul Pãdurii,Gheorghe Suciu fusese remarcat de critica litera-

rã pentru romanul sãu ,,Boteazã- mã cu pãmânt”,roman ce anunþa trilogia: ,,De-aar fi puºca iarbãverde” ºi ,,Vã salut, domnilor þarani!”.

În ceea ce-l priveºte pe Artur Silvestri,ascultam cu regularitate postul de Radio “Euro-

pa Liberã”, din motive pur profesionale, de laacest post se difuzau în eter probleme de interesuman, plângeri, suferinþe, doleanþe pentru trata-ment medical, vizite ºi reîntregirea familiilor bul-versate de ultimul mãcel mondial, cereri legitimeale etnicilor germani din Timiº ºi nu numai.

Notam ce aveam de notat ºi a doua zi scoto-ceam prin arhivã ºi prezentam dosarele pentrusoluþii ºi decizii ºefilor mei. În mare parte, cere-rile erau soluþionate favorabil. Cu mâna pe inimãdeclar acum, dupã atâþia ºi atâþia ani: pe aceastãcoordonatã Postul de Radio ,,Europa Liberã”fãcuse servicii umanitare cetaþenilor români, în-tre cei cu jalba se aflau ºi români, cu precãderebaptiºti, penticostali ºi foºti condamnaþi pentruneafiliere la regimul de la Bucureºti. Aceºtiacereau aprobare pentru migrare în America, a-veau depuse cereri în acest sens, cu ani în urmã.

Dar de la ,,Europa Liberã” erau difuzate pe,,întuneric” ºi alte genuri de materiale, adesea cunuanþã denigratoare la adresa unor personalitãþipolitice ºi culturale, nume cu prestanþã popularã,faþã de care poporul român manifesta dragoste,respect ºi preþuire, cu care masele anonime seidentificau ºi se simþeau legate sufleteºte.

Între aceste personalitãþi, unele trecute în lu-mea umbrelor, altele încã în viaþã, amintesc, me-moria fiind reactivã: Mihail Sadoveanu, Tudor Ar-ghezi, Marin Preda, Alexandru Jebeleanu, NicolaeLabiº, Marin Sorescu, Nichita Stãnescu, NikolausBerwanger, Vladimir Ciocov, Dorian Grozdan,Mircea ªerbãnescu ºi alþii. Aceºtia erau taxaþidrept colaboraþioniºti (foºti sau actuali) ai Puteriide la Bucureºti.

Lumea era pur ºi simplu indignatã, mai alesîn cazul scriitorilor: Arghezi, Sadoveanu, Predaºi Labiº. Cineva trebuia sã le ia apãrarea, sã vinãcu argumente ºi sã vorbeascã despre opera lorliterarã profund umanitarã ºi naþionalã, ºi sãspulbere vorbele acre spuse pe ,,întuneric” de

cãtre glasurile antiromâneºti de la ,,Europa Li-berã”. Vocea autoritarã, purã, capabilã intelec-tual ºi dezinteresatã, era vocea cãrturarului AR-TUR SILVESTRI. Mã simþeam în aceeaºi barcãplutitoare pe creasta valului cu domnul Silvestri,redactor la ,,Luceafarul”, publicaþie de primãmãrime în peisajul revuistic din acea vreme.

La prima deplasare la Bucureºti, fãceam desedeplasãri la organul central - Direcþia de Vize ºiPaºapoarte, pe Nicolae Iorga 29, aºadar, laprima ,,marºrutizare” în Capitalã, mi-am aranjattimpul de aºa manierã încât sã fac o vizitã laCasa Scânteii, unde se afla ºi redacþia Revistei,,Luceafãrul”. Auzise de mine Gheorghe Suciu,cum auzisem ºi eu de el, aºa cã prozatorii s-aututuit din start ºi pe loc au programat o ieºire laun cochet local din inima Ciºmigiului. Suciuavea sã-ºi punã la punct câteva lucrãri redacþio-nale, m-a condus într-o încãpere alãturatã ºi m-a dat în primire lui Artur Silvestri, singur într-unbirou, fãrã dosare ºi dosãrele, stãtea la masã ºimedita la ceva, probabil la ,,replicile” ce le-a dat,în noaptea din urmã, celor de la ,,Europa Liberã”.Suciu fãcuse prezentãrile de rigoare ºi s-a retrasîn secretariat, dictând o ciornã unei dactilografe.

Artur Silvestri tânãr, brunet, cu mustaþã,jovial era încântat de cunostinþã aflând cã suntde la Timiºoara. Mi-a oferit un scaun ºi acãºunat cu întrebãrile pe capul meu:

- Ce mai face Anghel Dumbrãveanu? Darzglobiul Damian Ureche? Ion Velican mai faceparte din redacþia ,,Orizont” sau a plecat înVietnam? mai zise Artur Silvestri cu zâmbetulînflorit în buze. Poanta cu Velican ºi Vietnamulfãcuse istorie, ea fusese scrisã de Mircea Micuîn ,,Povestiri cu scriitorii”. Velican, DamianUreche ºi Teodorescu erau nume cunoscute înpresa literarã din metropola Banatului. DomnulAnghel Dumbrãveanu, liderul poeziei din aceastãparte de þarã, era Preºedintele Filialei UniuniiScriitorilor din Timiºoara.

- Da’ ce mai face Ion Marin Almãjan?- Bine, recent a fost uns director la Editura

,,Facla” din Timiºoara, rãspund eu.- ªtiu, ºtiu, fãcu precipitat Silvestri. Despre

una din cãrþile lui Almãjan am scris o cronicã,este important prozator din proza naþionalãromâneascã.

Discuþia fusese întreruptã de intrareaintempestivã a lui Gheorghe Suciu.

- Gata! Ne-asteptã în parcare un prietenar.- Unde vã duceþi? întreabã Artur Silvestri.- În Ciºmigiu, ne aºteaptã poetul Ion Banuþã.

Vii cu noi? provocã Suciu.- Vin, am o vorbã cu maestrul Bãnuþã.- Atunci, plecãm...ªi am plecat. Am coborât, în parcare un

,,Moskvici” roºu. Am urcat ºi am rulat spre Ciº-migiu. În poarta bãtrânei grãdini am coborât. ªo-ferul cu ale lui, noi cu ale noastre. Un cochet lo-cal, cu o grãdiniþã mãrginitã de terase ºi gãrdu-leþe din lemn proaspãt vopsit, la o masã, cu pa-tru scaune cu spãtar, un bãtrân cu cunoscuta-ichelie ºi mustaþã englezeascã: poetul Ion Banu-þã. Gheorghe Suciu mã prezentã ºi luã loc la ma-sã. Ion Banuþã mi-a strâns mâna, a lui caldã,

AAAArrrr ttttuuuurrrr SSSSiiii llll vvvveeeessss tttt rrrr iiii ºººº iiii rrrreeeevvvv iiii ssss ttttaaaa „„„„LLLLuuuucccceeeeaaaaffffããããrrrruuuullll””””

continuare în pagina 10

Artur Silvestri

uºor umezitã, schiþând un pui de zâmbet. El co-mandã:

- Votcã pentru toatã lumea!- Mie, nu! Un suc! interveni Artur Silvestri.- S-a marcat! fãcu ospãtarul, un tip înalt ºi

foarte profesional.Ciocnirãm paharele cu votcã ºi beam subþire.

Artur Silvestri sorbi o înghiþiturã de suc, miºcãnemulþumit din cap ºi ceru un pahar de apãmineralã. Vorbeau ei de ei, eu eram ochi ºiurechi, fericit cã îl cunoscusem pe Ioan Banuþã,pe Gheorghe Suciu ºi, nu în cele din urmã, peArtur Silvestri, un combatat pe ,,frontul nevãzut”.Îl admiram. Maestrul Banuþã îl felicitã pentru unmaterial transmis, Suciu pentru unul publicat,apoi fiecare se lauda, în felul sãu, Suciu ºiBanuþã, cã-i furnizaserã date inedite lui Silvestri.

Nu aveam cãdere sã mã amestec în vorbele loraluzive, cu subînþelesuri, pline de admiraþie. Mãmulþumisem sã îl privesc condescendent pemaestrul Ion Banuþã, cãzut în dizgraþia organelorde partid ºi de stat, el, Ion Banuþã, luptator laGriviþa în ’33 ºi ilegalist, arestat de siguranþa bur-ghezã ºi aruncat în temniþã. Îl simþeam apropiatsufleteºte pe Ion Banuþã, ca pe o rudã din Banat,fusese preºedintele presei ºi încurajase multeacþiuni, apoi ziarstul Alexandru Jebeleanu fusesecreaþia sa la ,,Luptãtorul bãnãþean”. Acum nu-l ve-deau cu ochi buni cei cocoþaþi la putere, mulþi din-tre cei care l-au judecat ºi condamnat nu aveauºcoala temniþelor ºi a închisorilor regimului bur-ghezo-moºieresc. Dar cu ce pãcãtuise maestrulIon Bãnuþã?! Cu ceva cu care evreimea ºi ciocoi-mea din presã, artã ºi culturã îl pusese la stâlpulinfamiei! Ion Bãnuþã fusese investit ca director laEditura pentru Literaturã în anul 1960. În 1968, l-au detronat pe considerentul cã încurajase tipãri-rea cãrþii ,,Poezia românã modernã”. De la Baco-via la Emil Bota (I-II), alcãtuitã de Nicolae Mano-lescu, apãrutã în Colecþia ,,Luceafãrul”, în Editura”Biblioteca pentru Toþi”, trecuse cu vederea câtevanume de scriitori indezirabili pentru Putere, întreei mastodonþii: Aron Cotruº, Nichifor Crainic,Radu Gyr ºi ªtefan Baciu, cu toþii membrii sausimpatizanþi ai Miºcãrii Legionare.

Dãdurãm fiecare câte-o turã de votcã, dãduun rând ºi Artur Silvestri, chit cã el rãmase pe,,apã mineralã”. La ultimul tur, Gheorghe Suciuavea ceva de discutat cu Ion Bãnuþã, îi cereaceva, habar n-am ce anume, se apropiarã cap lacap, mã apropiai ºi eu de Artur Silvestri ºi i-amcerut, cu reþinere în glas:

- Sunt colecþionar de fotografii cu ºi desprescriitori. Vã rog, dacã aveþi o fotografie, s-o daþilui Suciu, cu care voi pãstra legãtura, deh, caprozatorii între ei.

- Am o fotografie la mine. Nici o problemã.Vã servesc. ªi îndatã Silvestri vârî mâna înbuzunar ºi scoase o pozã, fãcutã recent defotograful Ion Cucu, de la revista ,,Luceafãrul”zise:

- Cu mine, nu doriþi sã pãstraþi legãtura? mãîntrebã ºi mã privi companionul pe sub ramaochelarilor de soare.

- Cum sã nu?! Mã bucurã...- Atunci, notez câte ceva pe spatele

fotografiei.ªi Artur Silvestri notase pe spatele pozei:

,,ARTUR SILVESTRI (majuscule subliniate – n.a.). Cãderea Bastiliei 60, et. 2, ap 4, cod 4319Bucureºti, telefon serv. 591647, 172992.”

** Anii s-au scurs cu repeziciune, s-au înghe-

suit unii în alþii pe nesimþite! Am mai fost la Bu-cureºti, fie la Direcþia Paºapoartelor, fie la Biblio-teca Academiei Române, în scop de cercetare, îlcãutasem în câteva rânduri pe redactorul Silves-

tri, dar nu fusese chip sã-l contactez din variamotive: era în ºedinþã, plecat în deplasare în in-teres de serviciu, ori în concediu. Mã mulþumi-sem sã mã vãd cu Gheorghe Suciu, secretarulgeneral de redacþie. Cu Suciu adesea mã vedeamacasã la el, locuia într-un cartier nou, într-un a-partament la etajul unui bloc, cu soþia, cadru di-dactic ºi cu copiii. Urcam cu liftul, ne aºezam lamasã ºi beam orinca adusã de mine ori coniac a-dus de Suciu, de la “Alimentara”, de la parterulblocului sãu, beam ºi tãifãsuiam despre prozã ºiprozatori. Gheorghe Suciu lucra la reeditarea ro-manului sãu de succes: “Boteazã-mmã cu pãmânt”.

Au sosit pe nepusã masã evenimentele dinDecembrie 1989, pentru unii o adevaratã revolu-þie, pentru alþii o adevãratã contrarevoluþie, pur-tând masca unei lovituri de stat. În orice caz, într-un fel sau alt fel, Decembrie 1989 ne-au aduspaºapoarte, dar, pe parcursul anilor, ne-a adus oviaþã încercatã de marasm, pestilenþialã ºi abu-zistã, care va coagula lumea româneascã în doipoli diametriali opuºi: bogaþi ºi sãraci-mãraci. Înacest context s-au desfãcut prietenii ºi s-auînchegat alte prietenii, bazate pe criteriul banului.

Între timp a decedat poetul Ion Banuþã, a de-cedat ºi prozatorul Gheorghe Suciu, pare-se deprea mult coniac, iar despre Artur Silvestri nu a-veam nici o ºtire! Pur ºi simplu dispãruse unde-va în Europa, undeva în lume, cu un anume rost.

În ceea ce mã priveºte, reuºisem sã-mi vãdîmplinit visul cu ochii: de-a cãlãtori în Siberia, înGubernia Omsk, pe urmele bunicului meu,Mihail Oprea, care stãtuse sub obroc douãzeci ºiunul de ani prizonier la ruºi. M-am dus, am vãzutce trebuia sã vãd, am aflat ce trebuia sã aflu, amrevenit în þarã ºi am scris dintr-o suflare cartea“Peregrin prin Siberia”, premiatã în Italia (2003),la un concurs de carte, în Sicilia.

În prealabil, publicasem un fragment în ,,Re-naºterea bãnãþeanã”, de la Timiºoara.

Cum-necum, fragmentul publicat în ,,Renaº-terea bãnãþeanã” fusese lecturat ºi de ArturSilvestri. Mã gãsise. Mi-a scris. I-am rãspuns.Reluasem relaþiile, curmate cu ani în urmã.

Artur Silvestri îmi trimise un pachet de cãrþi,subþirele, format broºurã, cum se editau cãrþile înperioada interbelicã, cãrþulii concepute ºi editatede domnia sa, în Editura Carpathia Press, ce-iaparþinea. De pe coperta cãrþilor aflasem, plãcutsurprins, cã autorul urmase studii înalte defilozofie creºtinã, cã era doctor în ºtiinþe ºimembru al unor Academii din strãinãtate. De pecopertã mã privea chipul unui sacerdot, o priviresolemnã, academicã, prelungitã de-o barbãstufoasã, neagrã tãciune, întregind imagineapreoþeascã. Nu mai era chipul bãrbatului tânãr deodinioarã! Nici o asemãnare...

Într-o epistolã, Artur Silvestri s-a mãrturisitcã îºi propune într-un viitor apropiat sã reeditezerevistele de culturã fondate de savantul BogdanPetriceicu Haºdeu. Pentru aceasta reuºitã aveanevoie de redactori, în care scop sã-i comunic câ-teva persoane din þarã ºi strãinãtate, cunoscute demine cu un profil moral de nota bene. Proiectulsãu mã bucurase, eram adeptul lui Haºdeu, cumadeptul sãu fusese în epoca ºi Mihai Eminescu,care aderase la Societatea ,,Românismului”, în-jghebatã de Haºdeu, societate anticarlistã ºi proCuza-voievod. În consecinþã, i-am transmis luiSilvestri trei sau patru ,,pomelnice” cu numeprestante, memoria fiind reactivã, menþionez câ-teva nume, premiate ulterior de Artur Silvestri: dr.Dimitrie Jompan, Iosif Bãcilã (poet), dr. DimitrieGrama (din Danemarca), dr. Alexandru Nemoianu(din America), preot Ioan Brânzei, Al. Fl. Þene(scriitor), dr. Costin Feneºan, Viorel Roman (pro-fesor, din Germania), Florian Copcea (ziarist, Se-verin), prof. univ. dr. Gheorghe Luchescu (Lu-goj), prof. Pavel Panduru, dr. Nicolae Georgescu(eminescolog, Bucureºti), dr. Iulian Negrilã.

Silvestri fusese mulþumit de oportunitateamea. A scris ceva, într-o carte de-a sa. La rându-mi trãisem o stare de mulþumire...

Dupã câteva pachete de cãrþi semnate de dr.Artur Silvestri, cãrþi de culturã, filozofie creºtinã ºinu numai, am primit de la domnia sa douã pache-te de cãrþi semnate de Doamna sa, scriitoarea Ma-riana Brãescu, botoºeneancã, din familia strã-lucitului prozator Brãescu, cãrþi de literaturã pentrucopii ºi pentru adulþi, din care traspare talentul deprozatoare al unei Doamne a literelor române.

În revista ,,Eminescu”, editatã aici, la Mehadia,în vremea aceea, am scris, eu ºi alþii, despre cãr-þile domnului dr. Artur Silvestri ºi ale doamneiMariana Brãescu. Cititorii erau încântaþi devaloarea creaþiei celor doi cãrturari români. Însemn de rãsplatã, domnul dr. Artur Silvestri asponsorizat douã numere ale revistei ,,Eminescu”.

Pe parcurs, am editat gazeta ,,Vestea”, cusprijinul primarului Iancu Panduru, un primarpentru culturã, conºtient cã o naþie prosperãprioritar prin culturã. În colegiu a fost cooptattânãrul Costel Vlaicu, un silvicultor cu talenteliterare, pe care l-am pus în contact, prin poºtaelectronicã, cu domnul Artur Silvestri, care a rã-mas impresionat de talentul redacþional al co-legului meu mai tânãr, devenit ulterior redactorde contact al A.R.P. De apreciat harul de recep-tare a noului din partea domnului Silvestri.

Prin aceeaºi ,,poºta electronicã”, prin colegulmeu, am aflat cã savantul Artur Silvestri era bol-nav. I-am scris, scurt, la obiect: ,,Aflând cã sun-teþi bolnav, mã simt trist, cum nu am fost vreo-datã trist”.

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã10

urmare din pagina 9

Art

ur

Sil

vest

ri b

ãtr

ân

continuare în numãrul viitor

Încã din start, de atunci când fondasemgazeta „Vestea”, primarul Iancu Panduruceruse sã realizãm o listã cu personalitãþiledin zonã, pe care sã le prezentãm mareluipublic. Printre primii pe aceastã listã fusesetrecut domnul profesor Molan Domilescu,inspector în Inspectoratul ªcolar Cãrãºean.Iatã cã s-a ivit prilejul de a mã deplasa însatul Valea Bolvaºniþa, localitate compo-nentã a comunei Mehadia, de-a discuta cuunul dintre pionierii învãþãmântului ºcolarmodern din judeþul nostru.

O casã impozantã, în care soareleînfloreºte de douã ori pe zi, pe aproape eun pârâu cu nume slav – Liubina – ceea ceînseamnã iubire, dragoste, ºi un pui decâine de-o frumuseþe aparte, un mioritic lacâteva luni, care, într-un viitor apropiat, vadeveni ochiul de veghe ºi siguranþã a caseiDomilescu.

- Sãrut mâna, Doamnã. (E amfitrioana,dupã cum se miºcã prin casã. O doamnãblondã, cu urme de frumuseþe naturalã, cuun zâmbet decent.) Domul profesor faceprezentãrile. Motivez scopul vizitei mele,domnul inspector anticipeazã, cu puþinãvreme în urmã primise „Vestea”, de ladomnul Iancu Panduru, care grijuliu seocupã ºi de difuzarea gazetei în caseleunor oameni de vazã din Mehadia,Plugova, Valea Bolvaºniþa ºi Globu-Rãu.Pornesc minicasetofonul ºi debutezdialogul cu domnul profesor Molan:

- Vã rog, pentru cititorii gazetei noastre,din þarã ºi strãinãtate, vorbiþi despreformarea dumneavoastrã intelectualã.

- Am urmat primele clase primare însatul natal, dragostea pentru carte mi-ainsuflat-o domnul învãþãtor Ion ªuvãgãu,bãºtinaº din Globu-Rãu, un dascãleminent, cu pasiune pentru naturã ºivânãtoare, tatãl domnului doctor Gheorgheªuvãgãu, din Toleþ.

Gimnaziul l-am urmat la Mehadia, undeprintre alþii am avut ca profesori pe domniiIlie Popescu ºi Ion Bãcilã, cadre didacticecu o vastã experienþã, modele de oameniîn ºcoalã ºi în afara ºcolii, iubitori de copiiºi de catedrã, profesionaliºti, oameni custudii la vechea ºcoalã româneascã Dupãgimnaziu am urmat Liceul „Traian Doda”din Caransebeº. Profesorul Iulian Lungu,

de istorie, ºi profesorul Traian Topliceanu,de limba românã mi-au marcat destinul.Profesorul Traian Topliceanu era originardin satul Pârvova, foarte bine pregãtit,filogerman, vorbea curent limba germanã,fusese promovat la Filiala AcademieiRomâne din Cluj.

- Aºa-i, domnule profesor, este singurulcãrturar care a scris douã cãrþulii despreEftimie Murgu ºi tot aºa despre savantul

Paul Iorgovici, dintre colegi?- Am fost coleg cu poetul George Suru ºi

cu savantul Romulus Ciric, acesta din urmãse aflã stabilit în strãinãtate.

- Apoi?

- Apoi au urmat studiile universitare laTimiºoara. Facultatea de Geografie, avândîntre alþi profesori pe dl. Vasile Ghibedea, osomitate în materie, autorul unor cãrþi dereferinþã.

- Cum a fost la repartizare în învãþã-mânt?

- Repartizãrile s-au fãcut pentru primaoarã la Minister, având notã mare, puteamsã-mi aleg ºi am ales la Valea Bolvaºniþa,acasã. Colegii mei, în mare parte, au fostrepartizaþi în Ardeal, în sate cu populaþiemaghiarã, era o metodã pentru cultura-lizarea ºi împrospãtarea învãþãmântului cuelemente româneºti.

- Cât timp aþi funcþionat în învãþãmânt?- Doar ºapte ani! Împotriva voinþei mele

am fost selecþionat ºi scos de la catedrã ºitrimis sã lucrez la Secþia ºcoli medii ºi pio-nieri. Nu mã prezentasem la Raionul Orºo-va, a trebuit sã vinã dupã mine cu maºinaprofesorul Trifu Adamescu, de la Plugova,pentru refuzul meu câþiva fuseserã criticaþiºi atenþionaþi. Nu puteai face ce voiai înperioada respectivã. Erai imediat taxat îm-potriva liniei partidului ºi aveai mari neplã-ceri. Aºa cã m-am prezentat ºi am muncitla Secþia Pionieri, apoi la Palatul Pionierilorºi în cele din urmã la “Resurse umane” dincadrul Inspectoratului ªcolar din Reºiþapânã la pensionare.

- Domnule profesor Domilescu, nutrebuie sã motivaþi, ºtiu cum a fost, apoiselecþionaþi pentru asemenea munci erauoameni de valoare, bine pregãtiþi profe-sional, cu o anumitã moralitate la catedrã ºicu un dosar curat. Dumneavoastrã aþifost unul din puþinii aleºi. Este o laudãpentru cine cunoaºte acele timpuri. Zic:

- Intereseazã câteva nume dintre foºtiidumneavoastrã elevi, care s-au remarcatde-a lungul activitãþii lor, care au devenitniºte nume în societatea româneascã.

L-am avut elev pe Vasile Drãgan, fiultrâmbiþaºului Drãgan din Valea Bolvaºniþa,a urmat liceul la Mehadia, apoi Facultateade Matematici. Are lucrãri publicate, este osomitate în matematica româneascã, a fostun timp profesor cooperant în Germania, alucrat ºi pentru NASA, dar din pãcate aorbit... Apoi între foºtii mei elevi îl apreciez

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 11

continuare în pagina 12

Bine aþi venit, domnule inspector!Bine aþi venit, domnule inspector!

Domnul profesor inspector MolanDomilescu (*)

Flori pentru Frau Hildegard Domilescu

*

ca o personalitate pe Ion Ferescu, fostprimar, în prezent inspector la Casa deasigurãri ºi pensii din Reºiþa.

- Doamna profesoarã Hildegard este deaceeaºi branºã cu dumneavoastrã?

- Nu! Doamna a terminat Facultatea defilozofie din Bucureºti ºi a lucrat la Secþiade învãþãmânt de la Raionul Orºova. Aºane-am cunoscut ºi ne-am cãsãtorit.

- Sunt originarã din Bãile Herculane,intervine Frau Hildegard, fatã de oamenimodeºti, tata meu a fost pantofar, a avut

atelierul din clãdirea fostului I.O.V.R.- Aveþi copii, doamnã?- Douã fete: Manuela, inginer chimist la

Uzina de apã din Reºiþa ºi Ioana-Oana,economist la Inspectoratul ªcolar dinCaraº-Severin.

- De ce, doamnã, Oana ºi Manuela ºi nuInge ºi Astrid, nume foarte frumoasegermane?

- Eu am ales numele... Mi-au plã-cut aceste nume româneºti. Trãimîn România ºi simþim româneºte.

- Mulþumesc, Frau Hildegard,pentru asemenea vorbe elegantespuse de-o nemþoaicã pur sânge.

- Nu chiar! Numele meu de fatãeste Andrè – e un nume francez,probabil strãmoºii tatãlui meu au fostdin zona francezã a Germaniei.

Declaraþia dumneavoastrã îmicere sã evoc un fapt de culturã maipuþin cunoscut: în vara lui 1882, cândla Chizãtãu, în Banat, s-a serbat jubileul de25 ani de existenþã a Corului þãranilor,

primul cor de plugari din România, fuse-serã invitate toate asociaþiile ºi organizaþiileculturale din Banat: unguri, nemþi, cehi etc.Nemþii din Caransebeº ºi Lugoj au fost pri-mii, ungurii nu au fost nici mãcar ultimii! Aulipsit cu desãvârºire, au boicotat serbarearomânilor. Acum, când am venerat jubileulde 90 de ani de la 1 Decembrie 1918, nem-þii au fost primii care au salutat unirea Ar-dealului ºi a Banatului cu România. Unguriiau fost contraºi... Sã nu mai discutãm...

Revin cu o altã întrebare:- Domnule profesor l-aþi cunoscut pe Ion

Florian Panduru?- Încã foarte bine! A fost un excelent

profesor de românã! El ºi colegul sãu IonCenda, de pe lângã Oraviþa, au fost dascãlide românã aici, la Bolvaºniþa, în vreme ceun alt om deosebit, Iancu Feneºan, eradirector de ºcoalã. Panduru, Cenda,sprijiniþi ºi încurajaþi de Iancu Feneºan, aumuncit mult pentru valorificarea datinelor ºitradiþiilor satului. Au înjghebat brigãziartistice, echipe de dansuri ºi de recitatoriºi au participat la o sumedenie de concur-suri zonale, regionale ºi interjudeþene, auvenit mai de fiecare datã cu premii, aºacum au venit de la Festivalul de Teatru ºiUmor de la Vaslui... Apoi Florian era untalentat condeier, a scris mai multe cãrþi,personajele sale au avut prototipuri înlumea satului Plugova ºi Valea Bolvaºniþaca: Fimfãru, Mreanã sau Breanã, Priboiude la Priboaie, zona Gãrii Herculane. Eraîncurajat ºi susþinut de soþia sa, deVirginica Panduru, nãscutã Vlaicu, fatã culiceu, contabilã de profesie. S-au dusamândoi prea de tineri... A fost o pierdere...

- Dupã Decembrie 1989, ce a urmat?- Serviciul „resurse umane”, din cadrul

Inspectoratului de Învãþãmânt, de aici amieºit la pensie.

- Ce face un pensionar, unul cadumneavoastrã, aici la Valea Bolvaºniþa?

- Pe lângã casã... Citesc ºi când nucitesc grijesc de-o vacã. Popa Dumitru areo vacã ºi un cal, eu deocamdatã nu m-amgândit la cal. Oi nu þin, nu mai renteazã. Înpodul casei pãstrez de la tata câþiva saci culânã. Nu intereseazã pe nimeni lâna...Pânã în decembrie 1989 au fost 12.000(douãsprezece mii) de oi, acum dacã sunt400 oi în tot satul.

- Unde se pasc oile?- La munte, la Arjana... Iarba e grasã, pe

poale, împãduritã cu brazi, sus, pe vârf la1400 metri altitudine, teren golaº. Munteleeste împãrþit între plugoveni, bolvãºneni,cornerievinþi ºi bogâltinþi. Cea mai mareparte o au ciobani din Cornereva ºiBogâltin... Muntele Arjana este ofrumuseþe a naturii... de la noi pânã la

Arjana sunt circa ºapte kilometri.- Ne-am stabilit acasã, la Valea

Bolvaºniþa, acum zece ani, intervinedoamna profesoarã Hildegard.Puteam sã ne stabilim în Reºiþa sauîn Herculane, nu am voit, am voit aici,în casa pãrinteascã.

- De ce?! Fac curios.- Pentru tradiþie... Pentru continui-

tate... Pentru Arjana... ªi fetelenoastre zic cã aici la Valea Bolvaºniþase simt acasã...

La un astfel de rãspuns, m-amsimþit elevul ºi discipolul lor.

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã12

Consãtence

Consãtence

Consãteni

urmare din pagina 11

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 13

Continuând firul amintirilor mele decodrean în cei 44 ani de meserie aº fi nedreptsã nu aºtern aceste rânduri pentru amintireace mã leagã de acel ce a fost Achim Stroescu(Lãzãrescu).

Era cam prin anii 1963 când aveam nevoiede un om care sã gestioneze pepiniera Sadu.Gheorghe Pãtraºcu îl aduce pe Achim careeste angajat ca muncitor pepinierist. Nuºtiam cine este, ce calitãþi are; din discuþiilepurtate aflu cã a fost deþinut politic datoritãfaptului cã a colaborat cu partizanii, ºi dincâte auzisem chiar a fãcut o vreme parte dinrândul lor. Fusese muzicant trâmbiþaº,membru al fanfarei din Petnic. În închisoare,ca deþinut politic, învãþase meseria de zidar.În raza Ocolului silvic Mehadia aveam peste15 pepiniere care produceau puieþi forestieridestinaþi împãduririlor. În timp scurt neaAchim se experimenteazã în aceastã nouãmeserie devenind un meseriaº în materie de

producere a materialului sãditor în pepiniere.La concursul ,,Cel mai bun pepinierist”,organizat de Direcþia Silvicã Reºiþa seclaseazã pe locul I, deci la faza pe judeþ,participând apoi la faza pe þarã, organizatã deDirecþia Silvicã Vâlcea, fiind însoþit aici ºi desemnatarul acestor rânduri.

Timpul înainteazã, nea Achim devine totmai ataºat colectivului nostru, ºi este ajutatde familie, de soþie (doda Sofia), fiicele(Maria, Mitra) ºi ginerii (Pãtruþ, Pãtru) înmunca sa. Pe lângã aceasta activitate, dupãcum vã spuneam, având ºi meseria de zidar,construieºte cantonul silvic Pleºoane obijuterie aflatã în mijlocul pãdurii la odistanþã de circa 30 de km atât de Mehadiacât ºi de Petnic.

Pentru mine nea Achim era un om deosebit;deºi þãran fiind, eu l-am considerat mai multdecât un pãdurar. Iarna, când accesul la can-tonul Pleºoane era îngreunat de stratul de

zãpadã, nea Achim împreunã cu nea GheorgheCiobanu, înfruntau nãmeþii ca nu cumva cevasã nu fie în regulã acolo sau în pãdure.

Distanþa de la cabana Doiu ºi pânã lapepiniera Sadu era de cca 1 km. Seara,împreunã cu colegii, din când în când nedeplasam la stânã la Achim (adicã lapepiniera Sadu), ºtiind cã nea Achim larãdãcina bradului avea ascunsã o sticlã derãchie, unde depãnam amintiri, spuneamglume. Nea Achim, având ºi darul de a cânta,preferând în special doinele bãnãþene, nefredona compoziþii proprii ,,Nea Achime, neaAchime” ºi ,,În poiana Sadului” . Când aºternpe hârtie aceste slove amintindu-mi astfel detinereþea mea, de munca mea de codrean, defoºtii mei colegi de breaslã, mã simt mândrucã înconjurat de aceºti oameni, împreunã amreuºit sã lãsãm ceva în urma noastrã. Dinpãcate însã munca noastrã astãzi nu esteapreciatã la valoarea ei realã, cãci nu estecunoscut îndeajuns efortul nostru ce l-amdepus pentru înfiinþarea acelor arboretepurtate astãzi de Valea Sfârdinului.

Având în vedere cã în aceastã lunãdebuteazã acea perioadã, cuprinsã între 15martie ºi 15 aprilie, cunoscutã sub numele de,,Luna Pãdurii” ce toþi silvicultorii, ºi nunumai ei, o marcheazã cu o serie demanifestãri dedicate ,,sãdirii arborelui” adicãîn cinstea a tot ce înseamnã codru, doresc sãmulþumesc redacþiei ziarului ,,Vestea”,redactorului ºef al acesteia, domnul NicolaeDanciu Petniceanu, pentru posibilitatea ce mis-a oferit de-a lungul ultimelor numere sã-miaºtern aici aceste amintiri legate de vechiimei colaboratori alãturi de care mi-amdesfãºurat cei 42 de ani de viaþã puºi înslujba pãdurii cu cinste ºi dragoste pentruaceastã preþioasã avuþie a noastrã, a tuturor,ce se numeºte PÃDURE.

COSTA VLAICU - pensionar silvic

STROESCU ACHIM – UN OM AL PÃDURIIPAGINA VERDE

Paginã realizatã de COSTEL VLAICU

ANUNÞ:Începând cu data de 15 martie

a.c. a apãrut în ediþie on-line revistade educaþie ecologicã ºi civilizaþietradiþionalã, PAGINA VERDE, editatãde Ocolul silvic Mehadia în colabora-re cu grupul de presa on-line INTER-MUNDUS MEDIA. Redactor ºef - Con-stantin Vlaicu, redactor de contactINTERMUNDUS MEDIA BUCURESTI.

Adresa site-ului este:http:/paginaverde.wordpress.com

În perioada 15 martie – 15 aprilie silvi-cultorii din întreaga lume sãrbãtoresc ,,LunaPãdurii” . Manifestãrile din acest an ce ºi le-au propus silvicultorii Ocolului silvic Meha-dia cuprind o serie de acþiuni ce au ca scopreîmpãdurirea a 7 ha terenuri unde s-auefectuat în ultimii doi ani tãieri de regenerareintervenindu-se acum cu împãduriri pentrucompletarea regenerãrii naturale pe toatasuprafaþa. De asemenea, în pepiniere se vorefectua culturi pentru producerea puieþilorforestieri pe o suprafaþã de 12 ari cu speciide molid ºi salcâm. Se vor semãna în solarulce aparþine ocolului, pe o suprafaþã de 60 dem.p., seminþe de larice ºi molid în vedereaproducerii de puieþi forestieri pentru repicajeîn pepiniere. Pentru împãduririle din acestan, Ocolul silvic Mehadia va asigura înaceastã primãvarã, din pepinierele proprii,un numãr total de 60.000 de puieþi forestieri,din care 35.000 se vor folosi la împãduririleefectuate în cadrul ocolului iar restul se vorlivra cãtre alte ocoale silvice.

În ideea sensibilizãrii acelei pãrþi a con-cetãþenilor noºtri ce sunt tentaþi a privi pã-durea doar ca pe o sursã de câºtig, neluândîn considerare cã prin faptele lor pun în pe-ricol siguranþa ºi sãnãtatea celor din jur, pre-cum ºi pentru refacerea echilibrului ecological unor suprafeþe afectate în urma despãdu-

ririlor, în prezent existând pericolul eroziuniisolului, Ocolul silvic Mehadia intenþioneazãca împreunã cu Primãria Mehadia ºi ªcoaladin Mehadia, sã intervinã cu împãdurireaunor astfel de suprafeþe prin plantarea depuieþi din speciile salcâm ºi gladiþã. Pentruaceeaºi categorie de cetãþeni, amintitã maisus, le facem cunoscut, sau le reamintim, cãtransportul oricãrui fel de material lemnosfãrã documente care sã facã dovadaprovenienþei materialului se sancþioneazã cuamendã ºi confiscarea acestuia. Subliniemcã nu face excepþie nici lemnul provenit dinproprietãþi dacã acesta nu este însoþit dedocumentele ce fac dovada provenienþei,obligatorie fiind ºi încadrarea în perioada deexploatare prevãzutã de acestea.

Serviciul de pazã la bariera Mehadia seface zilnic de cãtre personalul silvic alOcolului silvic Mehadia ºi are ca scopidentificarea cetãþenilor ce nu respectã legeaprivind exploatarea ºi transportul maseilemnoase. De asemenea personalul silvic vaverifica în permanenþã cu ocazia patrulãrilordocumentele celor ce transportã materiallemnos atât pe traseul drumului forestier, câtºi pe celelalte categorii de drumuri,indiferent de faptul cã sunt în interiorul sauîn afara fondului forestier, având competenþalegalã de a emite sancþiuni.

LUNA PÃDURII 15 MARTIE – 15 APRILIE

Muntele Arjana este o minune a naturii, elface parte din lanþul munþilor al Munþilor Cerneiºi se întinde în zarea albastrã ca o arcadã deluminã undeva deasupra satelor Plugova ºiValea Bolvaºniþa. În sezon estival, MunteleArjana magnetizeazã interesul amatorilor dedrumeþie, de imagini montane feerice ºi de aerpurificat, de tihnã la cabanã.

Într-o varã, cu câteva decenii în urmã, înveacul trecut, Muntele Arjana captivase intere-sul a doi tineri: medicul Caius Sgãverdea,proaspãt absolvent al medicinei timiºorene, elbãºtinaº, pare-se din Caransebeº ºi Ana ªer-ban, bucureºteancã, membrã în lotul de atletismal Clubului „Dinamo” Bucureºti, originarã dinArdealul de Nord, crescutã în Banat, în satulPãdureni, pe aproape de Timiºoara.

Ana ªerban ºi familia sa, pãrinþii ºi încã osurioarã, fuseserã prigonite din Ardealul deNord, îndatã dupã Dictatul de la Viena, dinaugust 1940, când Germania fascistã a impusRomâniei cedarea Ardealului de Nord, Ungarieihortyste. Evreii au fost prigoniþi, ei au gãsitsprijin moral ºi material din partea românilor.IInniimmaa bbiieettuulluuii rroommâânn eessttee mmaarree ººii ddee-oo bbuunnããttaatteepprroovveerrbbiiaallãã.. DDaarr,, mmaaii ttrrzziiuu,, eevvrreeiiii,, uunniiii ddiinnttrree uurr-mmaaººiiii lloorr,, aauu nneessooccoottiitt aacceessttee sseennttiimmeennttee uu-mmaannee.. CCee ppããrreerree aavveeþþii,, ddoommnnuullee ssccrriiiittoorr GGaabbrriieellDDiinniiººiiaannuu,, ccuumm ttaaxxaaþþii ddvvss.. aacceessttee sseennttiimmeenntteerroommâânneeººttii?? NNuu pprreeaa ppuutteeþþii ssccooaattee ccããmmaaººaa pprriinnccaapp......

Dar sã revenim la cuplul: Sgãverdea – ªer-ban. Dupã un sejur pe Muntele Arjana, viitoareadoamnã doctor a dat viaþã unui bibelou de fatã,pe care a botezat-o simbolic: Arjana!

Cuplul a „funcþionat” ºi nu prea a „funcþio-nat” cum trebuie. Ana ªerban trebuia sã fie pre-zentã la lot, apoi în cantonamente câte nu se

mai pot întâmpla într-unul prelungit?! Anaªerban, multiplã campioanã naþionalã, apoicampioanã balcanicã, europeanã ºi chiar

mondialã, era un nume cotat ºi catalogat înarena sportivã internaþionalã.

Într-o altã varã, pe când domniºoara Arjanaera prin penultima sau ultima clasã de liceu,Ana ªerban (care ºi-a pãstrat numele de fatã) acerut ºi obþinut vizã ºi paºaport pentru a-ºivizita o rudã, în Israel. Sportivii de renume, cumde renume era Ana ªerban, figurau într-oevidenþã specialã a organelor de partid ºi deSecuritate, obþineau asemenea acte cu vize

speciale de la Comitetul Judeþean de Partid.Însã (sã nu audã Sionismul), venise în ultimavreme un ordin strict secret: evreilor oricând ºioriunde sã li se elibereze paºapoarte pentru acãlãtori în Occident, fãrã opreliºti! Ceauºescuvoia sã scape de ei! LLii ss-aauu ddaatt ppaaººaappooaarrttee ccaa ssããnnuu rrããmmâânnãã nneeaamm ddee eeii îînn RRoommâânniiaa lluuii EEmmiinneessccuu..

Ana ªerban a primit paºaportul, a plecat înIsrael, a stat ºi nu a stat în Israel, la Haifa, s-adus aþã în Egipt, la Cairo. EErraa lluunnaa ttâârrgguulluuii ddeeffeettee ddee ccoommppaanniiee.. RReeþþiinneeþþii:: îînn ffiieeccaarree vvaarrãã,, llaaCCaaiirroo,, îînn iiuunniiee aarree lloocc aasseemmeenneeaa ttâârrgg.. EE vvaallaabbiillppeennttrruu aammaattooaarreellee ddee ddiissttrraaccþþiiee ººii bbaannii..

Pe o imensã scenã, în faþa publiculuiinteresat de licitaþie, se plimbã în þinutã de baiefetele blonde, brune ºi de alte culori. Pe scenãurcase ºi Ana ªerban, de-o frumuseþe picturalã,la cei 37 ani. Îndatã a fost licitatã la suprapreþ deambasadorul Venezuelei la Cairo.

Ana ªerban timp de câteva sãptãmâni fuseseanimatoare ºi damã de companie domnului amba-sador, care cãlãtorise spre þara sa, cu vaporul. Ladespãrþire Ana ªerban primise multe ºi mãruntede la ambasador, primise ºi o scrisoare de reco-mandare cãtre Federaþia de Atletism din Venezuela.

Ana ªerban ajunge antrenoarea lotului detineret al Venezuelei. Dupã aproape un an s-aîntors în þarã, la Timiºoara, unde se aflau dr.Caius Sgãverdia ºi fiica sa, domniºoara Arjana,ce purta numele muntelui unde fusese con-ceputã de doi tineri, care îºi juraserã fidelitatepânã la moarte.

RReecceenntt,, îînn pprreessaa bbããnnããþþeeaannãã aa aappããrruutt uunn aannuunnþþddee ccoommeemmoorraarree aa mmoorrþþiiii ddooccttoorruulluuii CCaaiiuuss SSggãã-vveerrddiiaa.. SSeemmnnaatt:: ffaammiilliiaa!! AArr ffii ffoosstt ccoorreecctt ººii ddrreeppttddaaccãã aannuunnþþuull aarr ffii ffoosstt sseemmnnaatt ssiimmpplluu:: AARRJJAANNAA..

L. CARABINÃ

Nãscutã Angelica, la 8iunie 1980, în Reºiþa, studiifilologice la Universitatea deVest din Timiºoara, speciali-tatea francezã – spaniolã,slujbaºã la fosta „CasaCreaþiei” din Reºiþa, directorprof. Gh. Þunea, cu do-miciliul în Reºiþa.

Avem bucuria de-a de-buta o nouã promisiune aprozei bãnãþene, dupã de-butul Cameliei Tãmaº, dinReºiþa, lidera de drept a prozei tinere din Banat.

Anghelina! Bine ai venit, fato, în proza româneascã. Felicitãri ºisucces! (N.D.P.)

Bunicul ºi vãcãriþaMã aflam pe drumul prãfuit ce ducea spre locul ce mi-a bucurat

copilãria. Cãldura ºi oboseala acumulatã m-au fãcut sã mã opresc larãdãcina unui stejar sã mã odihnesc. Deodatã, în rãcoarea dimineþii, amsimþit o prezenþã umanã. Nu m-am înºelat, lângã mine, la doi paºi era ooacheºã, de vreo 13-14 ani, îmbrãcatã în poale, cu o boatã în mânã.

- Ce faceþi? mã întreabã. - Stau, dar tu?- Eu, eu vin de la vaci.Vorbea de parcã ar fi fost crescutã la oraº. S-a aºezat în dreapta mea.- ªtiþi cã mie nu-mi place sã mã duc la vaci, eu vreau sã fiu medic

veterinar, sã îngrijesc animalele. Eu atunci, în câteva fraze, i-am spus cãdupã ce face anumite studii, îºi va vedea visul realizat. Dar ea, care abiaatunci ºi-a dat seama cã suntem vecine la câþiva kilometri, exclamã,

convinsã:- ªtiu cã aºa va fi ! Trebuie doar sã visez ºi sã vreau cu orice preþ ºi

voi reuºi! Eu, în acel moment, am încuviinþat mutual iar ea a continuat

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã14

Debut literar:

MMuunnttee ll ee AArr jjaannaa ,, ddoocc ttoorruullCCaaiiuuss SSggããvveerrdd iiaa ºº ii AAnnaa ªªeerrbbaann

Desen de Susa

ANGHELINASTANCIU

continuare în pagina 15

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 15

DDDDrrrreeeeppppttttuuuullll llllaaaa rrrreeeeppppllll iiiiccccããããReferitor la articolul:

FESTIVALUL DE FOLCLOR DIN VALEAALMÃJULUI A AJUNS... FESTIVAL POLITIC!

Publicat în ziarul d-voastrã VESTEA,NUMÃRUL 6 (19). ANUL III. IUNIE 2008,

Vã rog sã-mi acordaþi dreptul la replicã.Cu deosebitã stimã ºi urãri de Sãrbãtori

fericite ºi Un An Nou cu sãnãtate ºi împliniri!Prof. dr. ing. Alimpie IgneaTel 0740782089

Stimaþi domni,Un principiu de drept roman spunea: “au-

diatur et altera pars”, ceea ce înseam-nã, pe undeva, ºi dreptul la replicã.

Vã mãrturisesc cã nu am intenþia dea mã “reabilita” în faþa locuitorilorCrainei, oameni ale cãror afinitãþipolitice le respect ºi care, probabil,nici mãcar nu mã cunosc.

Ceea ce este adevãrat, este cãabsurdul - ca specie literarã - este citatpentru prima datlã în România, într-olocalitate din Craina!

Afirmaþia cã politicul s-a împletit cuFestivalul Vãii Almãjului la Bozovici mise pare oarecum hazardatã; conformtradiþiei, primãriile localitãþilor - carereprezintã principalul organizator almanifestãrii - stabilesc data la care urmeazãsã se desfãºoare festivalul. ªi bunul simþ nespune cã primarul reprezintã primãria înrelaþiile cu exteriorul!

Festivalul din anul 2008 trebuia sã se þinãla Bozovici unde a apãrut un element supli-mentar: în anul 2007, se împlineau 50 de anide la înfiinþarea Liceului din Bozovici, însãmanifestarea a fost amânatã pentru 2008.Prin urmare, trebuiau pregãtite douã acþiuni.

Cu tot regretul, pregãtirea mea de inginer(în Almãj nu s-au nãscut numai artiºti ºiliteratori), îmi sugera cã cele douã acþiuni arfi bine sã se desfãºoare împreunã, mai exact,în continuare, deoarece altfel puteau sã aparãprobleme de logisticã. Întrucât sunt român

bãnãþean, almãjan ºi bozovician, (dupãcunoºtinþa mea, chiar nepot sau strãnepot dechiabur, agã, primar, general - din Bozovici),eram convins cã Aniversarea a 50 de ani deînvãþãmânt liceal la Bozovici, indiferent deculoarea politicã, va atrage destul de mulþiparticipanþi care nu puteau decât sã se bucureºi de participarea la Festivalul Vãii Almãjului.

În ceea ce priveºte Societatea Culturalã“Þara Almãjului” - organizaþie apoliticã - pecare o reprezint, noi eram implicaþi, cu precã-dere. în organizarea Simpozionului “DespreAlmãj, almãjeni ºi faptele lor”.

În consecinþã. în exclusivitate, am dedicat

Simpozionul “Despre Almãj, almãjeni ºi fap-tele lor”, Aniversãrii a 50 de ani de învãþã-mânt liceal la Bozovici; lucrãrile prezentatededicate numai evenimentului s-au referit laBozovici, sediul liceului - la ºcoalã ºi la foºtiidascãli, s-au bucurat de o foarte largãaudienþã ºi îmi place sã cred cã au fost ºiapreciate, dacã nu prin inedit ºi cunoaºtere,cel puþin datoritã valorii lor nostalgice.

Ca sã rãmân în domeniul ingineriei (gene-ralii din armata Austro-Unuarã, proveniþi dinAlmãj, erau topografi sau artileriºti!), suntîntru totul de acord cã întreaga acþiune puteafi mai bine pregãtitã, însã cele afirmate în ar-ticol sunt paralele, tangenþiale sau chiar per-

pendiculare cu acþiunea (în termeni politici –rãutãcioase ºi colaterale). Cu puþinã atenþie,autorul articolului, ar fi remarcat cã în inter-venþia mea, am fost singurul care am amintit,printre alþii, despre Ion Luca Bãnãþeanu.

Nu cred cã a fost doar o simplã întâmplarefaptul cã bunicul meu, cu siguranþã, o fi bãutunul sau mai multe pahare de rãchie cu SimuLuca sau chiar cu Ion Luca, fãrã a ascultaneapãrat Balada Goznei, Gherghinã-gher-ghinã sau Patru boi cu lanþu-n coarne, dealtfel, erau cam de o seamã; cã rudele mele arfi apelat la fetele lui Ion Luca, aºa cum seafirmã în articol, este plauzibil, deºi mã

îndoiesc, deoarece nu au avut ocazia ºinici necesitatea! Iar concluzia finalã aarticolului, cel puþin sub aspectul ab-surdului, mi se pare de-a dreptul po-zitivã: întrucât întreaga manifestare s-abucurat de o apreciere pozitivã cvasi-generalã. (evident cã nu pot lipsi câr-cotaºii, oamenii ‘“de bine” care se pri-cep ºi ºtiu sã aprecieze orice sau sãdea sfaturi pline de utilitate ºi înþelep-ciune, de regulã, posteriori), amenin-þarea cã ceea ce dai o sã ºi primeºti, nupoate decât sã mã bucure! Dixit!

Prof. dr. ing. ALIMPIE IGNEA,Preºedintele Societãþii Culturale

„Þara AJmãjului” din Banat

Nota redacþiei: Domnul Profesor doctor Ignea! Nu am

vrut sã vã supãrãm. La fetele lui Ion LucaBãnãþeanu nu au fost rudele dvs. de sânge!Au fost în schimb rudele dvs. de spirit –almãjenii. Lectura trebuia fãcutã printrerânduri. Cu iertare, N.D.P.

La cazanªi-n cãzalniþã s-ajuungã,Din cãsuþa cu o plastã,Cu ocaua albastrã-n mânãIasã-o mândrã de nevastã,Tinericã-n voie bunã,

ea mereu face reclamãCã nu ia atâta vamã!

..............................................

HerculeTu, Hercule, Tu, semizeu,

sã ne asculþiPe noi, pe dascãli, c-acum ni-s mulþi,Tu eºti mare, Tu eºti tare ºi Tu poþSã ne ajuþi pe noi, pe toþi.Am auzit ºi noi cã eºti la Bãiªi stai sub cer, cã nu-s odãi;ªi ai sã mai stai, c-aici-i mai bine,Sã putem vorbi ºi noi cu tine,Sã vorbim, sã ne rugãm,Hercules.

Poezii de înv. NicolaeRoºeþiu din Valea Bolvaºniþa

sã-mi povesteascã despre tot ce citise înlegãturã cu viitoarea meserie, iar eu, cu gândulla acea frazã, m-am cufundat în visare. Oascultam doar, mintea-mi trecea peste munte.

Nimic nu se compara cu libertatea pe care oaveam acum ºi pe care nu mai voiam sã oînstrãinez. Era singurul lucru care-mi aparþineaîn întregime. Dacã tot ce trãisem pânã atunci erapelin, acum puteam face lucruri care sã mãmulþumeascã.

Cãderea florilor de liliac mã purta în ani. ªifiecãrui an îi descopeream frumuseþea de-abiaacum. Ce bucurie simþeam sã pot respirasingurã, sã vãd singurã, sã aud... Nimic nu mãmai putea opri, eram sigurã pentru prima datã,

dupã multã vreme, eram sigurã cã a vrea e egalcu a putea.

- Nu vreau sã mã rup de lumea asta, devacile mele, de ai mei, de sãlaº...

Am auzit ºi am zâmbit. Mã trezisem din vis,sau ce-o fi fost?! Lângã mine, nimeni!... Nuºtiam ce sã cred; unde a dispãrut minunãþia?!Poate nici nu fusese, dar atunci cine mi-avorbit?! M-am ridicat ºi am pornit spre sat. Mãtot gândeam. În afarã de faptul cã era oacheºã,nu-mi aduceam aminte de nimic, nici mãcar detimbrul vocii.

Soarele se ascundea dupã culme. Am ajunsîn faþa casei, iar nucul bãtrân pãrea un bunic,ce-ºi aºtepta nepoþii.

ANGHELINA STANCIU

urmare din pagina 14

Dalboþeº. Þãranii cãutau aur în albia râului. Din arhiva NDP

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã16

EDITURA “FACLA” ªI UNELE OFERTE...Scriu aceste rânduri cu dragoste ºi

respect faþã de ceea ce a însemnat editura„Facla” din Timiºoara, unicã în felul ei, înVestul þãrii, sub dictaturã. Ea fusesefondatã în 1972 ºi editase în premierã cãrþisemnate de Nicolae Stoica de Haþeg ºiVirgil Birou ºi alte nume importante aleBanatului, cu contribuþii la PantheonulCultural Român.

Primul director fusese domnul SimionSima, cândva ziarist la „Drapelul Roºu”,apoi venise la cârma sa un alt ziarist, de laacelaºi cotidian, domnul Ion MarinAlmãjan, care sub directoratul sãu EdituraFacla atinsese apogeu în materie de lucrãrieditate din varia domenii, apoi Almãjanîncepuse seria „Prozã scurtã”, formataparte, publicase o serie de prozatori tineri,ºi mai vârstnici, care nu visaserã sã-ºivadã vreodatã tipãrite creaþiile, creaþii carezãcuserã la „Cartea Româneascã”, deexemplu, ani în ºir, aºa cum zãcuserãcâteva opere scrise de Titus Suciu. „Facla”a dat prin Titus Suciu un prozator importantîn literatura românã contemporanã.

Mã voi opri în cele ce urmeazã asupraactivitãþii editorului Ion Marin Almãjan ºiasupra redactorului sãu Ion NicolaeAnghel, oameni cu care eu am lucrat, graþiecãrora am debutat ºi am editat la „Facla”cãrþile: „Apa de duminicã”, „Cantonulgalben” ºi „Când caii dorm în picioare”.

În calitatea sa de director la „Facla”,Almãjan era exigent din cale-afarã, nuaccepta pentru tipar lucrãri fãrã valoareliterarã, motivate artistic, tãia cu roºu fãrãmilã! Nu se lãsa impresionat ºi convins decolegi în ideea de-a face rabat valorii,pentru el valoarea prima, avea ultimulcuvânt, indiferent de calitatea autorului. Unexemplu edificator este cazul prozatoruluiIon Florian Panduru ºi manuscrisulacestuia „Pe sub merii sãlbatici” Înmanuscris se bea ºi beþivii, femei ºi bãrbaþi,nu se mai trezesc la realitate! Manuscrisulnu a vãzut lumina tiparului la „Facla”, deºicei doi, editorul ºi autorul, se aveau cafraþii! Manuscrisul a vãzut lumina tiparuluila „Cartea Româneascã”, dar pentruaceasta Florian ºi doamna sa, Virginia, ausuportat o lunã de vacanþã la Vila „TreiContese”, în Herculane, un editor de laBucureºti! Se cereau concesii ca sã vezi la„lumina” ceva dorit de tine!

Dar cu toatã exigenþa de care dãdusedovadã, Almãjan fusese pus în situaþia de-a face concesii la valoare, în împrejurãridelicate.

Cartea sa, „Tornada”, concurase lapremiere, merita sã fie premiatã, nu deaceeaºi pãrere fusese ºi dl. Anghel

Dumbrãveanu, marele de la FilialaScriitorilor din Timiºoara, fusese preferatãcartea lui Florin Bãnescu („Tangaj”), maislabã, dar Florin B. fãcea alte servicii, pecare nu le fãcea Almãjan, cu mândria sa.

În aceastã situaþie apare la „Facla” unins ciudat, dl. Ioan Carmazan, originar dinSatchinez, crescut în Bocºa, profesor dematematicã, regizor, ceva mahãr într-unstudiou de film în Bucureºti. În orice caz,Ioan Carmazan, era amic cu scriitorul TitusSuciu, care fusese mai mulþi ani profesor laLiceul din Bocºa.

Ion Carmazan se prezintã la „Facla” cumanuscrisul „Povestiri din Bocºa”, unmanuscris naturist, care nu era pe placul luiAlmãjan, dar auzind cã „Tornada” ar puteafi dramatizatã, scenariu ºi film pe ecran, lafel Titus Suciu îºi vedea „Logodna”, nuvelã,dramatizatã ºi pusã pe ecran (Titus animatde Crmazan s-a pus pe treabã ºi atransformat nuvela în scenariu). ªi cugândul la un film de lung metraj, Almãjan aadmis porcãria de manuscris, ce se voia sãfie „Povestiri din Bocºa”. Apare cartea(1983, având 184 pagini) în care cea mai

valoroasã povestire (sic)este starea decãcãnar a unuia, care îºi face nevoia ca sãaibã ce pãpa câinele, ºi priveºte admirândcum se înalþã aburii de pe cãcat! Prozãnaturistã. Almãjan a închis ochii... Asemnat ca insul sã obþinã ºi o cãciulã debani pentru „Scrisorile lui” fãrã seamãn înliteratura românã!!!

Redactor al cãrþii fusese ales cel maibun, domnul Nicolae Ion Anghel, care într-adevãr era fãrã pereche între redactorii decarte din România acelor vremuri. Anghelavea prizã la cuvânt! Simþea cuvântul cuvaloare artisticã, cum simþea ºi balastul,cuvintele umpluturã, fãrã valoare artisticã.La aceasta se adãuga capacitatea saintelectualã, profesionalismul în materie deortografie, ortopedie ºi topicã!

Anghel sesizase slaba valoare amanuscrisului prezentat de Carmazan,dar interesele celor doi, Almãjandirector, Suciu amic de zile mari, primauîn faþa mizeriei de manuscris.

Deºi fãcuse concesii, Almãjan sevãzuse pãcãlit! Individul ºi-a luat cãrþile,banii ºi roiul la Bucureºti. Pãcãlealã cu Pmare! Almãjan se învãþase minte! Va suflade acum ºi în iaurt!

Am scris aceste rânduri din dorinþa de ajustifica, pe undeva, refuzul lui Almãjan de-a publica manuscrisul lui Panduru, cum varefuza sã-i publice ºi lui Ion Medoialucrarea de licenþã despre „Viaþa ºiopera lui Paul Iorgovici”, chit cã Medoiaºi Almãjan erau prieteni ºi fuseserãcolegi de presã de partid, unul la„Drapelul roºu”, celãlalt la „Românialiberã”, ambii figurau în nomenclaturade partid, ambii se preþuiau ºi îºi fãceauservicii de amabilitate, dar nu de tipar!

Lucrarea domnului Medoia va vedealumina tiparului peste 15 ani, în octombrie2009, graþie toleranþei doamnei AdaCruceanu, care voia ºi domnia sa sãsprijine un act cultural (sic) pentru litereledin Banat. Cam puþin, doamnã directorAda Cruceanu, pentru al treilea mandatde director în cultura cãrãºeanã!

N.D. PETNICEANU

P.S.: Aflu cã domnul Cãrmãzan estecetãþean de onoare 2009 a Bocºei. Bine cãnu este ºi al Banatului!

N.D.P. în documentare la “OmskaiaPravda, în Siberia. În imagine curedactorul-ººef adjunct, o prozatoaredin clasa Valentin Rasputin Omsk, fine de august 2000

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 17

MATEMATICÃ

Invãþând matematicã, aajuns în America, cu bursã.

Studenta timiºoreancãRoxana Romaniþan,

pe plaja de la Atlantic

Preþul unui tort este egal cu

18 lei plus din preþul sãu.

Câþi lei costã tortul?

13

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã18

CCCCoooonnnnssssãããã tttt eeeennnniiii iiii nnnnooooºººº tttt rrrr iiii ,,,,

Ica Roºeþ

Nica Olaru ºi mireasa

O bunicã minunatã...

O vânzãtoare amabilã

O mamã excelentã

Eleva Alexandra Costescu (*), cu pãrinþii ºi fratele ei

*

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 19

ffff iiii iiiinnnnþþþþ eeee ddddrrrraaaagggg iiii

CÃSÃTORIE:Declaraþie de cãsãtorieBuletine de identitate a solicitan-

þilorCertificate de naºtereCertificat medical prenupþial, cu

menþiunea „apþi pentru cãsãtorie”Taxa extraconjugalã de timbruSentinþa judecãtoreascã de pro-

nunþare a divorþului, definitivã ºi irevo-cabilã (dacã unul din soþi a mai fostcãsãtorit)

Certificat de deces (dacã unuldintre soþi este vãduv)

LIVRET DE FAMILIE (LA CERERE)

Acte de identitate (ale soþilor ºi alecopiilor pânã la vârsta de 14 ani, dacãse aflã în întreþinerea pãrinþilor)

CerereCertificat de cãsãtorieCertificat de deces (în cazul în

care unul dintre soþi este decedat)

Hotãrâre judecãtoreascã de di-vorþ, definitivã ºi irevocabilã (dacã estecazul)

Dovada domiciliului comun alsoþilor

CERTIFICAT DE NAªTERE

Certificat medical de constatare anaºterii

Buletinul de identitate al mameiCertificatul de naºtere al mamei

(dacã este divorþatã sau necãsãtoritã)Certificat de cãsãtorie

Buletinul de identitate aldeclarantului (dacã pãrinþii copilului nusunt cãsãtoriþi)

Declaraþie de stabilire a numeluicopilului (dacã pãrinþii poartã nume defamilie diferite)

TERMENELE DE DECLA-RARE A NAªTERII

15 zile de la naºtere, dacã copilul

se naºte viu ºi este în viaþã3 zile de la naºtere, dacã copilul s-

a nãscut mort24 ore de la deces, dacã copilul s-

a nãscut viu, dar a murit în primele 15zile

dacã declaraþia naºterii se face lamai mult de 1 an, pentru înregistrareeste necesarã o sentinþã judecãto-reascã

nedeclararea naºterii în terme-nele prevãzute mai sus se sancþio-neazã cu amendã

DUPLICAT CERTIFICATDE NAªTERE

cereretaxa extrajudiciarãact de identitate solicitant (dupli-

catul se elibereazã numai titularului)

jurist GHEORGHE PANDURU

Acte de stare civilã

Fata de la telefoane

“Prinþesa”Ana de

Mehadia

Poeta Liana Sabãu

Scriitoarea Nina Ceranu ºi N.D.P.

Profesoara Mariana Vlãduceanu ºi N.D.P.

Artiºti români din Serbia

Sfaturi pentru viitoarele mãmiciAlimentaþia echilibratã ºi exerciþiileAlimentaþia echilibratã ºi exerciþiile

fizice sunt indicate pe parcursul sarciniifizice sunt indicate pe parcursul sarciniiSarcina reprezintã un moment deosebit în viaþa unei

femei. Viitoarele mãmici sunt, în aceastã situaþie, mult maipreocupate de propria stare de sãnãtate. Pentru a prevenicomplicaþiile, dar ºi pentru a avea un copil sãnãtos, trebuieacordatã o mare atenþie consulturilor prenatale Femeileînsãrcinate trebuie sã se prezinte la medic o datã pe lunã,în primele ºapte luni de sarcinã, apoi de douã ori pe lunã,iar în ultima lunã de gestaþie, sãptãmânal. Dacã ciclulmenstrual întârzie 7 – 10 zile, femeia trebuie sã consultemedicul specialist în obstetricã-ginecologie pentrustabilirea diagnosticului de sarcinã. În acest sens se vorefectua un consult ginecologic, o ecografie ºi o serie deanalize. Pe lângã grija deosebitã ce trebuie acordatã stãriide sãnãtate, viitoarele mãmici trebuie sã fie atente ºi laregimul alimentar ºi la tipul activitãþilor fizice. Femeiaînsãrcinatã trebuie sã ducã o viaþã normalã din toatepunctele de vedere: fizic, social, cultural ºi sexual, dar sãnu facã excese din nici un punct de vedere, Dieta gravideitrebuie sã fie sãnãtoasã ºi echilibratã. Alimentaþia va fibogatã în proteine, vitamine ºi minerale ºi nu va depãºi cumai mult de circa 300 calorii consumul de dinainte desarcinã. Viitoarele mãmici trebuie sã mãnânce raþional,astfel încât, pe tot parcursul sarcinii, creºterea în greutatesã fie de 10 – 12 kilograme. Gravidele nu trebuie însã sãþinã curã de slãbire. Fumatul este interzis pe perioadagestaþiei, nu însã ºi consumul de cafea. În ceea ce priveºtemedicamentele, acestea vor fi administrate numai laindicaþia medicului. Dintre sporturile pe care le potpractica femeile însãrcinate, pe primele locuri se claseazãînotul ºi gimnastica.

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã20

Tipãrit la Editura GORDIANEditura GORDIAN, Timiºoara, Str. Herculane nr. 35, tel. 0256 / 215615

SSSSffffaaaattttuuuurrrr iiii mmmmeeeeddddiiiiccccaaaalllleeeeBOLILE TIROIDIENE POT FI DEPISTATE DIN TIMP

Lipsa de iod, disconfortul cotidian ºi alimentaþiadeficitarã favorizeazã apariþia problemelor tiroi-diene. Aceastã categorie de boli este foarte largã,prezintã cauze diverse ºi simptomatologie com-plexã. Afecþiunile tiroidiene prezintã concomitentsau disociat modificarea volumului ºi aspectuluianatomic al glandei cu sau fãrã modificarea funcþiei.Atunci când tiroida creºte în volum poartã numele

de guºã. O boalã frecventã este reprezentatã de tiroidita cronicã autoimunã,care evolueazã cu sau fãrã guºã. Dacã pacienþii prezintã hipertiroidie (secreþiaîn exces a hormonilor tiroidieni), avem de-a face cu boala Graves-Basedow. Oaltã afecþiune este reprezentatã de guºa Nodularã.

De obicei, afecþiunile tiroidiene sunt nedureroase, pacienþii acuzând oumflãturã la baza gâtului. Durerea este prezentã în cazuri mai rare, atunci cândglanda tiroidã este inflamatã, afecþiune asociatã unor viroze respiratorii. Pentrudiagnosticarea bolilor tiroidiene, persoanele trebuie sã se adresezespecialistului endocrinolog. Printre investigaþiile cele mai frecvente pentrudepistarea afecþiunii se numãrã ecografia tiroidianã care oferã apreciereaaspectului anatomic al tiroidei, al volumului glandei ºi al prezenþei unornoduli. Pentru aprecierea funcþiei tiroidiene se efectueazã dozãrile hormonale,iar pentru identificarea bolilor autoimune, dozarea anticorpilor antitiroidieni.Sunt ajutãtoare în stabilirea diagnosticului ºi alte explorãri metabolice,radiologice, electrofiziologice. Dacã bolile tiroidiene sunt depistate din timp,instituirea tratamentului induce echilibrarea funcþiei tiroidiene cu condiþiarespectãrii indicaþiilor ºi a controlului medical periodic. În unele cazuri, estenevoie de intervenþie chirurgicalã.

conf. Dr. AURORA MILOª,

medic la clinica de Endocrinologie a Spitalului Judeþean din Timiºoara(„Renaºterea bãnãþeanã”, nr. 5803 din 09.02.2009)Nota redacþiei: Doamna doctor Miloº este un nume ºi o valoare - N.D.P.

Litiaza renalã se caracte-rizeazã prin prezenþa calculilor(pietrelor) la nivelul rinichilor.Apar mai frecvent calculii dinoxalat de calciu ºi din fosfat decalciu, în special la bãrbaþi, deobicei dupã vârsta de 30 de ani.Multe persoane care au avut opiatrã vor mai depista ºi altele,de obicei una la doi-trei ani,spun medicii, deoarece predis-poziþia spre pietre la rinichi semoºteneºte. Pietrele din fosfatamoniacomagnezian apar mai

ales la femei, dupã infecþii cu un microb numit Proteus.O piatrã se poate elimina fãrã nici o simptomatologie, situaþie mai

rar întâlnitã, sau poate produce o durere foarte puternicã, care începedin regiunea lombarã (zona mijlocului) ºi iradiazã în abdomen ºi

coloana vertebralã spre organele genitale ºi regiunea internã acoapsei. Frecvent, fenomenul este însoþit de senzaþia de a urina des,dar si de greaþã, vãrsãturi sau balonãri. În momentul în care piatracoboarã prin uretrã, freacã pereþii acesteia ºi astfel apare sângerarea,manifestatã prin urinã de culoare galben închis sau chiar roºiaticã. “Înunele cazuri, boala este asimptomaticã. Diagnosticul poate fi stabilitde cãtre medicul de familie în urma unui control ecografic de rutinã.Terapia litiazei renale se poate realiza în mai multe moduri: prinintervenþie chirurgicalã clasicã deschisã, prin metode minim invaziveºi prin litotriþie extracorporalã (fãrâmiþarea calculilor cu ajutorul unuiaparat)”, spune prof. dr. Viorel Bucuraº (foto), medic la Clinica deUrologie din cadrul Spitalului Judeþean Timiºoara.

Cei care au eliminat deja o piatrã sau care au microcalculi înrinichi, depistaþi ecografic, pot preveni problemele ulterioare printr-odietã corespunzãtoare. “Pacientul trebuie sã bea peste doi litri de apãpe zi. Alimentaþia trebuie sã fie bogatã în fibre ºi sãracã în carne ºigrãsimi. Sunt de preferat fructele ºi legumele”, susþine prof. dr. ViorelBucuraº. (Redacþia)

Pietrele la rinichi pot fi prevenite prin regim alimentarMedicul Viorel Bucuraº, din Plugova, ne oferã o scurtã consultaþie

MOAªA NUÞA