33

iunie 2014

TASIN GEMIL

HANATUL TÃTAR DIN CRIMEEA

Crimeea, numele peninsulei din nordul Mãrii Negre ce þineprima paginã a ºtirilor de câteva luni, a fost locul unde a fiinþathanatul tãtar cu acelaºi nume. Istoria acestuia a fost precedatãde cea a hanatului Hoardei de Aur (Magazin istoric, nr. 5/2014),a cãrui organizare ºi instituþii tãtarii crimeeni le-au preluat înbunã mãsurã.

Aparatul administrativ din Hoarda de Aur era oconstrucþie funcþionalã relativ simplã, alcãtuitã pebaza legislaþiei genghishanide ºi a tradiþiei locale.Eficienþa lui se baza pe respectarea cu stricteþe areglementãrilor legale. Instituþiile administraþieicentrale erau subordonate unui ulus emiri (prim-ministru de azi), iar fiecare departament al admi-nistraþiei era condus de cãtre un emir (ministru). Hoar-da de Aur era compusã din douã pãrþi: Apuseanã(europeanã), cu nucleul în Crimeea ºi centrul ad-ministrativ la Solhat (Eski Kîrîm) ºi Rãsãriteanã(asiaticã), cu nucleul în Horezm ºi centrul la Urghench(azi în Turkmenistan). Situaþia era identicã cu ceadin Imperiul Otoman de mai târziu: Anatolia ºi Ru-melia. Cele douã pãrþi erau subordonate puterii cen-

trale, dar aveau ºi o largãautonomie politico-admi-nistrativã în privinþa rela-þiilor cu provinciile pe carele controlau. Oraºele erauconduse de cãtre emirii deoraº. Fiecare oraº avea pro-priul aparat administrativ-fiscal ºi juridico-poliþienesc.Divanul sau consiliul ha-nului era organul execu-tiv-judecãtoresc (într-o anu-mitã mãsurã ºi legislativ)suprem.

Tamga

Palatul hanilor din Bagcesaray

Avangarda tãtarã a armatei otomaneaflate în expediþie în Ungaria,

în anul 1566; miniaturã de epocã

34

magazin istoric

Economia Hoardei de Aurera susþinutã de activitateaurbanã ºi de cea ruralã. ÎnHoarda de Aur au existat 170de oraºe mari, dintre care maimult de 100 au fost centreurbane noi. Multe dintre elefuncþioneazã ºi acum, cu nu-mele lor vechi ºi mai ales cunume noi, în primul rândruseºti. Dacã structura de statînchegatã a Hoardei de Aur sedatoreazã în principal lui BatuHan, lãrgirea ºi perfecþionareasistemului orãºenesc, expan-siunea ºi conexiunea triconti-nentalã a economiei urbanedin acest mare stat au fost înprimul rând opera lui BerkeHan (1257-1266), apoi ºi a luiÖzbek Han (1312-1341).

Evaziuneafiscalã,

practic exclusãCercetãrile arheologice din

câteva vechi aºezãri urbaneînsemnate – ca Saray, Solhat,Köneurghench, Buhara sauªehr-i Cedid (din R. Moldo-va), de pildã – au scos la ivealãun sistem urbanistic de înaltnivel, inspirat de urbanismulmameluco-sirian ºi de celhorezmian. Deºi noua capita-lã a Hoardei de Aur, SarayBerke, a fost distrusã completde oºtile lui Timurlenk, în1395, totuºi cercetãtorii (chiarruºi!) au gãsit dovezi incontes-tabile ale unei organizãriurbane net superioare faþã de

multe dintre marileoraºe ale vremii,mai cu seamã dinOccident. În cen-trul oraºului se a-flau edificiile pu-blice (palatul gu-vernamental, mos-cheea mare, baza-rul, piaþa) ºi în cer-curi concentriceerau situate locu-inþele, prãvãliile ºiatelierele locuito-rilor oraºului. Sa-

ray Berke era aºa de mare,încât cãlãtorului arab IbnBattuta i-a trebuit, în 1333,mai mult de o jumãtate de zipentru a-l strãbate cãlare dela un capãt la altul. Existauºi strãzi ale unor organizaþiiprofesionale, dupã cum exis-tau ºi cartiere confesionalecare se bucurau de autonomieadministrativã ºi independenþãspiritualã. Existau strãzi pa-vate, cu trotuare, rigole cu apãcurgãtoare permanentã ºi ilu-minat stradal. Nu puþine lo-cuinþe aveau etaj, instalaþii deapã curentã ºi canalizare, pre-cum ºi încãlzire centralã subpodeaua de teracotã; iar pe-reþii camerelor ºi bãilor erauacoperiþi cu faianþã coloratã(renumita faianþã roºie a fostinventatã în Hoarda de Aur, laUrghench). Exista chiar ºi unsistem municipal de colectarea gunoiului menajer. Se credecã pubela este o creaþie tãtã-reascã, probabil din secolulal XIV-lea.

Meseriile larg rãspânditeerau metalurgia ºi prelucrareametalelor. Numai într-un sin-gur loc din Saray Berke au fostgãsite opt cuptoare înalte, fie-care cu câte 70 de rãsuflãtori,ceea ce ne duce cu gândul la oadevãratã „uzinã metalurgicã“din secolul al XIV-lea. Existauºi în alte oraºe ateliere mari detip manufacturã (kiarhane)pentru þesãturi, ceramicã, sti-clãrie, pielãrie, armurerie ºiunelte de metal, tâmplãrie, de

pietrari, obiecte casnice º.a.Bazarurile erau extrem de lu-crative, fiind adevãrate pieþeinternaþionale. Aici erau vân-dute mãrfuri aduse aproapedin întreaga lume. În oraºeexistau ºi mari companii in-ternaþionale formate din aso-ciaþi (urtak) autohtoni ºistrãini. Negustorii occidentali(din Italia, Ungaria, Franþa,Spania, zona balticã etc.) vin-deau aici mari cantitãþi deproduse meºteºugãreºti, în-deosebi de metal ºi lânã, cum-pãrând în schimb mãtãsurichinezeºti, þesãturi de bumbac,blãnuri, robi, arme ºi obiecte demetal, animale, îndeosebi caietc. La fel ºi de la Saray Berkeveneau ºi plecau mari cara-vane compuse frecvent din5.000-6.000 de animale depovarã, însoþite fiecare de câ-teva mii de oameni. Tran-sportul pe Volga avea o însem-nãtate foarte mare. Hanii tãtariau susþinut în mod energicdezvoltarea comerþului peMarea Neagrã, ceea ce a fa-vorizat extinderea negustoriloritalieni în zonã. Cu toateacestea, veniturile obþinute dinactivitatea comercialã inter-naþionalã nu erau prea mari,deoarece drumurile care strã-bãteau Hoarda de Aur erauartere secundare ale traficuluiintercontinental. Tocmai deaceea, Hoarda de Aur a des-fãºurat aºa-numitul „rãzboi de100 de ani“ împotriva statuluiilhanid (mongol) din Iran,pentru controlul segmentuluiazerbaidjean (Tebriz) al „Ma-relui drum al mãtãsii“.

Veniturile statului Hoardade Aur erau obþinute în prin-cipal din taxele puse pe acti-vitatea productivã ºi comer-cialã internã. Dãrile perso-nale reprezentau un capitolsecundar în bugetul de statal Hoardei de Aur. Aparatulfiscal era riguros organizat ºistrict controlat, astfel cã eva-ziunea fiscalã era aproapeexclusã. Edificiile religioase ºi

Sãpãturi arheologice la Saray Berke

35

iunie 2014

slujitorii tuturor cultelor erauscutiþi de dãri cãtre stat.

Un stat moderntimpuriu

Securitatea drumurilor ºi acomunicaþiilor a reprezentat opreocupare permanentã pen-tru conducãtorii Hoardei deAur. Exista o reþea largã dedrumuri. Cãile principale detransport dispuneau, la dis-tanþe de 25-30 km, de staþii cucaravansaraiuri, construite caadevãrate fortãreþe ºi întãritecu garnizoane militare. Pedrumurile principale circulauzilnic, pe ambele sensuri, înmedie 500 de care mari în-cãrcate, trase fiecare de câteºase perechi de boi, la care seadãugau caravanele mari ºimici. Poºta de mesagerierapidã a fost organizatã deBatu Han ca un serviciu deînsemnãtate strategicã, cumenirea de a asigura legãturastrânsã dintre puterea centralãºi autoritãþile provinciale.Drumurile erau atât de sigureîn Hoarda de Aur, încât sespunea cã dacã un copil armerge, având în mâini un vasplin cu aur, de la un capãt laaltul al acestui imens stat, nuar pierde pe drum nici mãcaro singurã monetã.

Marea majoritate a popu-laþiei din Hoarda de Aur se

ocupa cu creºterea animalelorºi agricultura. Stãpânii deanimale erau de regulã no-mazi ºi seminomazi; ei aveauobligaþia de a da statului unanimal dintr-o sutã. Agricul-torii sedentari erau concen-traþi în zonele propice pen-tru cultivarea pãmântului(Crimeea, Horezm, bazinulVolgãi) ºi dãdeau o zecime dinrecoltã pe an. Existau ºi altebiruri legate de întreþinereadrumurilor, aprovizionareaarmatei, a olãcarilor ºi soliloretc. O obligaþie majorã a uneipãrþi a populaþiei masculine,fãrã deosebire de origineetnicã sau religioasã, era ºiparticiparea la campaniimilitare. Dezertorii eraudecãzuþi din drepturile de„cetãþeni“, ceea ce însemnapierderea familiei, bunurilorºi vieþii. „Cetãþenii“ Hoar-dei de Aur erau liberi dinnaºtere, indiferent de origineetnicã ºi religioasã. Exista ºipãtura destul de numeroasãa robilor (prinºi în rãzboaieºi raiduri prãdalnice), careerau folosiþi în diverse munci,precum ºi cea a robilor eli-beraþi (urtakci), asemãnãtoripânã la un punct cu ºerbii dinEuropa, în sensul cã ei lu-crau pãmântul stãpânului, cuobligaþia de a-i da acestuiapânã la jumãtate din recoltã.În a doua jumãtate a secolului

al XIV-lea, în Hoarda de Aurdeveniserã predominantedomeniile ereditare de tipfeudal, numite soyurgal, alecãror venituri aparþineau înîntregime stãpânilor lor.

În 1360 s-a stins dinastiaSayîn, fondatã de cãtre BatuHan. Luptele interminabilepentru putere care au urmat,între atât de numeroºiipretendenþi la tron, au devastatstatul ºi au dus la declinul luiiremediabil. Lovitura cea maimare a fost aplicatã Hoar-dei de Aur în 1395, de cãtreTimurlenk, care era originardin tribul tãtar Barlas. Însecolul al XV-lea, Hoarda deAur a pierdut nu numai putereºi teritorii, ci ºi titlul sãu au-rit. În sursele istorice ale pe-rioadei, referirile la ea se facnumai sub forma de HoardaMare (Ulug Orda); aceasta adispãrut în 1502. Cele maiînsemnate hanate tãtãreºtidesprinse din Hoarda deAur, cel de Crimeea ºi cel deKazan, au dus mai departeevoluþia istoricã a poporuluitãtar, divizat ºi limitat acum laarii restrânse. Hanatul deCrimeea ºi-a asumat întreagamoºtenire a Hoardei de Aur.

Unul dintre cei mai avizaþicercetãtori ai istoriei tãtarilorcrimeeni, americanul AlanW. Fisher, este convins cã... ºi dans tãtar, gravuri de Carlo Bosoli, secolul al XIX-lea

Costume tãtãreºti...

36

magazin istoric

„Hanatul tãtarilor crimeenia fost unul dintre cele maiimportante state ale Europeirãsãritene. De fapt – subliniael – Hanatul din Crimeeaîndeplinea toate condiþiilenecesare unui stat moderntimpuriu“.

Insistenþa ruºilorde a-i elimina

Întemeietorul Hanatuluiindependent din Crimeea afost Hadji Ghiray (1440-1466), descendent pe liniedirectã din Tokay Timur, nepotal lui Genghiz Han. Aceastãramurã genghishanidã seaflase neîntrerupt la condu-cerea pãrþii apusene (cu nu-cleul în Crimeea) a Hoar-dei de Aur. Iar la începutulsecolului al XV-lea, Crimeeadevenise de facto o posesi-une a familiei ghiraide. De-numirea dinastiei ghiraide,care a domnit fãrã întreru-pere în Crimeea pânã la sfâr-ºit (1783), vine de la renumi-tul trib Kerey, care l-a crescut(atalîk) pe tatãl lui HadjiGhiray, hanul Kiyaseddin.Acesta ºi-a manifestat recu-noºtinþa faþã de clanul Kerey,dând numele lui primului sãunãscut. Nu este lipsit de inte-res sã menþionãm faptul cãunul dintre cele cinci triburimari care compun fondulpoporului kazah de astãzieste cel al Kereyzilor. Casa

genghishanidã, cã-reia îi aparþineau ºighiraizii, s-a bucu-rat în lumea turco-musulmanã de celpuþin acelaºi pres-tigiu de care s-abucurat Casa ca-rolingianã în lumearomano-catolicã.

Hanul Crimeiia folosit în modoficial numele deGhiray (Kiray/Ki-rey) pentru primaoarã în 1441, când

Hadji Ghiray a bãtut monetãîn calitate de han independent.Primul document crimeeantãtar de cancelarie (yarlîk),cunoscut pânã acum, în careapare acest nume dinastic,dateazã din 1453. În acesteacte oficiale apare ºi unînsemn (tamga) cu trei braþe,care a devenit emblema di-nasticã a ghiraizilor ºi sim-bolul naþional al tãtarilor deastãzi. Acest însemn oficial afost preluat de la Hoarda deAur, având menirea de asublinia de la început faptul cãnoul stat tãtãresc din Crimeeaeste moºtenitorul direct alHoardei de Aur. Hanii ghiraizinu au renunþat niciodatã laacest drept de moºtenire,afirmându-l în mod concretori de câte ori au avut posi-bilitatea, mai cu seamã însecolele XVI-XVII. Deasupra„Porþii ambasadorilor“ (obijuterie renascen-tistã italianã) dinPalatul Bagcesaraya fost aºezatã în1503 (deci, ime-diat dupã dispari-þia Hoardei de Aur,în 1502) o inscrip-þie, în care hanulMengli Ghiray I îºiafirma rãspicat ti-tlul sãu de marehan al Hoardei deAur, de stãpân alcelor douã conti-nente ºi al celor

douã mãri (M. Neagrã ºi M.Caspicã).

În calitatea lor de moº-tenitori ai Hoardei de Aur,hanii crimeeni s-au strãduit sãapere hanatele tãtare de Kazanºi de Astrahan de agresiunearuseascã, ducând campaniimilitare victorioase chiar ºipânã la Moscova. Þarii ruºi auplãtit tribut (tîyîº) hanilor tãtaridin Crimeea pânã la pacea dela Istanbul, din anul 1700.Numai cã, inaugurând politicalor agresivã în secolul al XVI-lea, ºi þarii ruºi au început sãemitã pretenþii la moºtenireaHoardei de Aur, pretenþiimanifestate chiar ºi astãzi(vezi proiectul eurasiatic,reanexarea Crimeii...). Aºa sepoate explica ºi insistenþacârmuitorilor Rusiei (inclusivai U.R.S.S.) de a-i eliminape tãtari, nu numai ca enti-tate politico-culturalã, ci ºi cafiinþe umane.

Cea mai mare parte a li-toralului crimeean a trecut înstãpânirea Porþii otomane în1475, când hanatul a acceptatsuzeranitatea sultanului de laIstanbul. Hanatul se întindeaºi în afara Peninsulei Crimeea,cuprinzând Caucazul apusean,pânã aproape de Soci în est,stepa kâpceacã pânã la râulSamara, în nord, ºi pânã lagurile Dunãrii (Bugeac), învest. Dacã în zona caucazianãpopulaþia majoritarã supusãhanilor crimeeni era cea cer-

Palatul hanilor, picturã de Carlo Bosoli, 1857

Mausoleul lui Hadji Ghiray

37

iunie 2014

chezã, în zonele de stepã dinCrimeea ºi, îndeosebi, dinnordul Mãrii Negre prepon-derenþi erau tãtarii nomazi ºiseminomazi, cunoscuþi subdenumirea de nogai. Începândcu secolul al XVI-lea, subpresiunea crescutã a Rusiei,nogaii din stepele Donului ºiKubanului au fost împinºiîncontinuu cãtre apus. HaniiCrimeii i-au luat sub protecþialor, oferindu-le locuri de aºe-zare, inclusiv în nordul Pe-ninsulei ºi în Bugeac. Nogaiierau subordonaþi cãpeteniilorproprii, dar ºi guvernatorilorcrimeeni (serasker), numiþidintre prinþii ghiraizi.

Republica tãtarãDeºi, începând cu secolul al

XVI-lea, în Crimeea a pãtrunsputernic influenþa turco-osmanã, totuºi hanatul de aicia rãmas, în esenþa sa, un stattãtãresc, legat indisolubil demodelul ºi structura Hoardeide Aur. Din cauza întinderiiteritoriale mult restrânse faþãde Hoarda de Aur, în HanatulCrimeii nu a fost aplicabilsistemul trilateral: centru ºicele douã aripi. El a fost însãpracticat în ceremonialul destat. În schimb, împãrþireaputerii a fost valabilã ºi înHanatul din Crimeea. Hanulera nevoit sã þinã seama de pu-terea aristocraþiei feudale dinhanat, care avea putinþa sã îlaleagã ºi sã îl demitã, chiar ºiîn condiþiile suzeranitãþii oto-mane. Instrumentul cel mai

eficient folosit în acest sens eraretragerea susþinerii poli-tice, implicit ºi militare, înfavoarea unui alt prinþ ghiraid.Aristocraþia crimeeanã eracondusã de un consiliu re-strâns, numit Karachi, formatdin ºefii a patru clanuri de bazãdin hanat. Termenul karachiderivã din sintagma mongolãkharachu bo’ol, ceea ce în-semna „poporul“, „cei aflaþi înafara dinastiei domnitoare“.Hanul nu putea lua nicio hotã-râre importantã fãrã consul-tarea celor patru karachi beysau cel puþin a liderului aces-tora (baº karachi/bey), funcþiedeþinutã permanent de cãtreconducãtorul celui mai puter-nic clan tãtar din hanat, cel alªîrînilor. Ceilalþi membri ka-rachi s-au mai schimbat, darde regulã ei au fost ºefii tribu-rilor: Kâpceak, Argân ºi Ba-rân; ultimele douã fiind alenogailor. Aceastã diarhie aîncurajat opoziþia faþã de

abuzurile sau puterea crescutãa hanului, ducând la un regimde tip nobiliar în Hanatul Cri-meii, asemãnãtor cu Repu-blica nobiliarã polonezã. Însituaþii de crizã politicã, beiikarachi convocau întreaganobilime tãtarã (mârza) lalocul numit „Sub stânci“ (Ka-ya astî), loc cu semnificaþiesacrã, deoarece acolo eraugravate, încã din perioadapreislamicã, tamgalele tribu-rilor tãtare din Crimeea. Nicihanul ºi nici sultanul otomannu puteau ignora voinþa mâr-zalelor. Consulul Franþei laBagcesaray, Xaverio Glavani,scria, în 1724, cã beiul ªîrî-nilor era „ºeful Republicii“tãtare din Crimeea.

Acest dualism politic a fostun factor pozitiv, pânã la unpunct, dupã care a devenitun factor de subminare în evo-luþia statului tãtar crimeean.Situaþia este în mare mãsurãasemãnãtoare cu cea a Polo-niei din secolele XVI-XVIII.Statul polonez ºi statul tã-tar din Crimeea au dispãrutaproape în acelaºi timp, lasfârºitul secolului al XVIII-lea, în condiþii istorice com-parabile. Polonia a renãscutdupã Primul Rãzboi Mon-dial. Republica DemocratãTãtarã din Crimeea, procla-matã în decembrie 1917 (pri-ma republicã din întreagalume islamicã), a fost înecatãîn sânge de armata bolºevicã,în februarie 1918.

(Va urma)

Tãtãroaice