Versuri "Tudor Arghezi - Testament"

Nu-i voi lsa drept bunuri, dup moarte, Dect un nume adunat pe o carte, n seara rzvrtit care vineDe la strbunii mei pn la tine, Prin rpi i gropi adnciSuite de btrnii mei pe brncii care, tnr, s le urci te-ateaptCartea mea-i, fiule, o treapt.

Aeaz-o cu credin cpti. Ea e hrisovul vostru cel dinti. Al robilor cu saricile, plineDe osemintele vrsate-n mine.

Ca s schimbm, acum, ntia oarSapa-n condei i brazda-n calimarBtrnii au adunat, printre plvani, Sudoarea muncii sutelor de ani. Din graiul lor cu-ndemnuri pentru viteEu am ivit cuvinte potrivitei leagne urmailor stpni. i, frmntate mii de sptmniLe-am prefcut n versuri i-n icoane, Fcui din zdrene muguri i coroane. Veninul strns l-am preschimbat n miere, Lsnd ntreag dulcea lui putereAm luat ocara, i torcnd uureAm pus-o cnd s-mbie, cnd s-njure. Am luat cenua morilor din vatri am fcut-o Dumnezeu de piatr, Hotar nalt, cu dou lumi pe poale, Pzind n piscul datoriei tale.

Durerea noastr surd i amarO grmdii pe-o singur vioar, Pe care ascultnd-o a jucatStpnul, ca un ap njunghiat. Din bube, mucegaiuri i noroiIscat-am frumusei i preuri noi. Biciul rbdat se-ntoarce n cuvinteSi izbvete-ncet pedesitorOdrasla vie-a crimei tuturor. E-ndreptirea ramurei obscureIeit la lumin din padurei dnd n vrf, ca un ciorchin de negiRodul durerii de vecii ntregi.

ntins lene pe canapea, Domnia sufer n cartea mea. Slova de foc i slova fauritmprechiate-n carte se mrit, Ca fierul cald mbriat n clete. Robul a scris-o, Domnul o citete, Fr-a cunoate ca-n adncul eiZace mania bunilor me.