variante romana partea i rezolvate 2009 mateiu caragiale

1
33. Mateiu I. Caragiale, Grădinile Amăgirii 1. Sinonimele contextuale ale cuvintelor sunt: ursuză -posomorâtă, întunecată; taină - mister, secret. 2. Cratima este folosită pentru a marca, la nivel fonetic, pronunţarea într-o singură silabă a două cuvinte, prin dispariţia sunetului î, iar, la nivel prozodic, contribuie la păstrarea măsurii şi a ritmului poeziei. 3. Fără apă, floarea s-a ofilit foarte repede. De atâta dor, sufletul i se ofilise. 4. Tema poeziei este trecerea timpului, susţinută prin motivele ofilirea, luna, grădina, oglinda, iluzia. 5. Sentimentul dominant ce se desprinde din poezie este de melancolie/de tristeţe produsă de trecerea timpului şi de efectele sale asupra fiinţei umane. Perspectiva asupra timpului este una sumbră, dureroasă, reliefând sentimentul de nostalgie cu privire la caracterul ireversibil al curgerii timpului spre moarte. Gravitatea exprimării şi tonul poeziei accentuează sentimentul elegiac, sporind efectul meditaţiei poetice asupra trecerii timpului. 6. În a doua strofă, epitetul personificator ursuză luna sugerează starea umană proiectată asupra lunii, martor mut al trecerii timpului, afectată de sentimentele eului liric. Epitetul tulburi nori indică starea naturii, ecou al durerii provocate de trecerea timpului. 7. textul poetic analizat dezvoltă tema trecerii ireversibile a timpului. În text, conotaţia termenilor „grădinile-amăgirii” şi „flori” este a destinului uman, supus trecerii spre moarte, fără posibilitatea ieşirii de sub dominaţia iluziilor, a eforturilor inutile: „Grădinile amăgirii te-aşteaptă-acolo unde / Apusa tinereţe s-a ofilit de dor, / Şi apa ce-aţipeşte, în luciul rânjitor, / Visările-ţi oglindă şi-ncheagă-ale ei unde. Tema îşi asociază motivul singurătăţii, ca element care măsoară efectele dureroase ale timpului, accentuând sentimentul de tristeţe provocat de revelaţia că toate strădaniile fiinţei umane sunt inutile: „Şi singur iar vei plânge în searbedele zori / Amara soartă care te-a prigonit cu ură, / Încununându-ţi fruntea cu mohorâte flori.” Epitetul antepus searbedele zori conturează lipsa de culoare a vieţii, a răsăritului, a noii zile, întinând ideea de speranţă. Amara soartă este o metaforă pentru predestinarea la eşec a fiinţei umane, care trăieşte sub semnul amăgirilor, al iluziilor. Epitetul metaforic mohorâte flori atrage atenţia asupra suferinţei transpuse vizual prin albirea tâmplelor, ca o cunună care poartă simbolic amprenta trecerii timpului. 9. Titlul Grădinile Amăgirii desemnează spaţiul iluziilor, în care Amăgirea devine principiul ordonator al lumii. De asemenea, titlul poate fi asociat şi cu imaginea din primele versuri care subliniază ideea de orizont al bătrâneţii, al ofilirii, al trecerii: „Grădinile amăgirii te-aşteaptă acolo-unde / Apusa tinereţe s-a ofilit de dor / Şi apa ce-aţipeşte, în luciul rânjitor, / Visările-ţi oglindă şi- ncheagă-ale ei unde.”

Upload: elyzu

Post on 19-Jun-2015

559 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

33. Mateiu I. Caragiale, Grădinile Amăgirii 1. Sinonimele contextuale ale cuvintelor sunt: ursuză -posomorâtă, întunecată; taină - mister, secret. 2. Cratima este folosită pentru a marca, la nivel fonetic, pronunţarea într-o singură silabă a două cuvinte, prin dispariţia sunetului î, iar, la nivel prozodic, contribuie la păstrarea măsurii şi a ritmului poeziei. 3. Fără apă, floarea s-a ofilit foarte repede. De atâta dor, sufletul i se ofilise. 4. Tema poeziei este trecerea timpului, susţinută pr

TRANSCRIPT

33. Mateiu I. Caragiale, Grdinile Amgirii 1. Sinonimele contextuale ale cuvintelor sunt: ursuz -posomort, ntunecat; tain - mister, secret. 2. Cratima este folosit pentru a marca, la nivel fonetic, pronunarea ntr-o singur silab a dou cuvinte, prin dispariia sunetului , iar, la nivel prozodic, contribuie la pstrarea msurii i a ritmului poeziei. 3. Fr ap, floarea s-a ofilit foarte repede. De atta dor, sufletul i se ofilise. 4. Tema poeziei este trecerea timpului, susinut prin motivele ofilirea, luna, grdina, oglinda, iluzia. 5. Sentimentul dominant ce se desprinde din poezie este de melancolie/de tristee produs de trecerea timpului i de efectele sale asupra fiinei umane. Perspectiva asupra timpului este una sumbr, dureroas, reliefnd sentimentul de nostalgie cu privire la caracterul ireversibil al curgerii timpului spre moarte. Gravitatea exprimrii i tonul poeziei accentueaz sentimentul elegiac, sporind efectul meditaiei poetice asupra trecerii timpului. 6. n a doua strof, epitetul personificator ursuz luna sugereaz starea uman proiectat asupra lunii, martor mut al trecerii timpului, afectat de sentimentele eului liric. Epitetul tulburi nori indic starea naturii, ecou al durerii provocate de trecerea timpului. 7. textul poetic analizat dezvolt tema trecerii ireversibile a timpului. n text, conotaia termenilor grdinile-amgirii i flori este a destinului uman, supus trecerii spre moarte, fr posibilitatea ieirii de sub dominaia iluziilor, a eforturilor inutile: Grdinile amgirii te-ateapt-acolo unde / Apusa tineree s-a ofilit de dor, / i apa ce-aipete, n luciul rnjitor, / Visrile-i oglind i-ncheag-ale ei unde. Tema i asociaz motivul singurtii, ca element care msoar efectele dureroase ale timpului, accentund sentimentul de tristee provocat de revelaia c toate strdaniile fiinei umane sunt inutile: i singur iar vei plnge n searbedele zori / Amara soart care te-a prigonit cu ur, / ncununndu-i fruntea cu mohorte flori. Epitetul antepus searbedele zori contureaz lipsa de culoare a vieii, a rsritului, a noii zile, ntinnd ideea de speran. Amara soart este o metafor pentru predestinarea la eec a fiinei umane, care triete sub semnul amgirilor, al iluziilor. Epitetul metaforic mohorte flori atrage atenia asupra suferinei transpuse vizual prin albirea tmplelor, ca o cunun care poart simbolic amprenta trecerii timpului. 9. Titlul Grdinile Amgirii desemneaz spaiul iluziilor, n care Amgirea devine principiul ordonator al lumii. De asemenea, titlul poate fi asociat i cu imaginea din primele versuri care subliniaz ideea de orizont al btrneii, al ofilirii, al trecerii: Grdinile amgirii te-ateapt acolo-unde / Apusa tineree s-a ofilit de dor / i apa ce-aipete, n luciul rnjitor, / Visrile-i oglind i-ncheag-ale ei unde.