VALORIFICAREA

DEŞEURILE

INDUSTRIALE

PERICULOASE

„ Nimic nu se pierde , nimic nu se câştigă , totul se transformă „

(Lavoisier)

MOTTO:

Noţiunea de deşeu, este definită în anexa nr. 1 A la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 426/2001: ca fiind orice substanţă, un material sau obiect apărut în urma unui proces biologic (defecaţie, excreţie, respiraţie, căderea frunzelor etc.) sau tehnologic (fabricarea unor piese, prepararea cimentului, a negrului de fum, spălarea cărbunilor etc.), care prin el însuşi, fără a fi supus unei transformări, nu mai poate fi utilizat ca atare.

Deşeurile industriale includ diferite forme de deşeuri ce provin dintr-o gamă largă de procese industriale, în special din: producţia de metale de bază, alimente, băuturi, produse din tutun, lemn şi produse din lemn, precum şi produsele din hârtie. Conform legislaţiei europene deşeurile industriale (inclusiv cele agricole) se clasifică astfel:

- Deșeuri industriale stocabile - Deșeuri agro-zootehnice, - Deșeuri speciale (explozibilii şi substanţele

radioactive) O clasificare simplistă a deşeurilor industriale le împarte pe acestea în două mari categorii:

A. Deşeuri nepericuloaseB. Deşeuri periculoase

Deşeurile periculoase, generate în anul 2008, în cantitate de 434.941 tone, au reprezentat circa 0,3% din totalul deşeurilor generate (inclusiv deşeuri din industria extractivă). Majoritatea deşeurilor periculoase au fost eliminate prin depozitare, co-incinerare sau incinerare în instalaţiile proprii ale generatorilor sau în instalaţii specializate aparţinând operatorilor privaţi.

Deşeurile periculoase au cel mai mare impact potenţial asupra mediului înconjurător şi sănătăţii populaţiei.

Cantităţile de deşeuri periculoase generate de principalele activităţi industriale în perioada 2004 - 2008 sunt prezentate în tabelul următor

Deşeurile periculoase generate pe principalele activităţi economice, în perioada 2004 - 2008

Principalele categorii de deşeuri periculoase produse de către industrie sunt:

- deşeuri de sodă calcinată (leşii caustice);

- fosfogips;

- deşeuri petroliere;

- zguri din metalurgia neferoasă (a plumbului);

- deşeuri halogenate din chimia organică;

- nămoluri cianurate cu metale grele;

- baterii uzate cu plumb;

- deşeuri de la epurarea gazelor;

- amestecuri de grăsimi şi uleiuri de la separarea grăsimilor din apele uzate.

Periculozitatea acestor deşeuri este dată de proprietăţile/particularităţile acestora, care le fac să fie periculoase, şi anume:– inflamabile - substanţe şi preparate lichide care au

punctul de aprindere egal sau mai mare de 21°C şi mai mic sau egal cu 55°C;

– foarte inflamabile: • substanţe lichide şi preparate care au punctul de aprindere sub

21°C (inclusiv lichide extrem de inflamabile); • substanţe şi preparate care se pot încălzi şi apoi se pot aprinde

în contact cu aerul la temperatura mediului ambiant, fără adaos de energie suplimentară;

• substanţe solide şi preparate care iau foc cu uşurinţă la contactul cu o sursă de aprindere şi care continuă să ardă sau să se consume şi după îndepărtarea sursei de aprindere;

• substanţe gazoase şi preparate care sunt inflamabile în aer la presiune normală;

• substanţe şi preparate care, în contact cu apa sau cu aerul umed, produc gaze uşor inflamabile în cantităţi periculoase;

– explozive - substanţe şi preparate care pot exploda sub efectul unei scântei sau care sunt mai sensibile la foc ori la frecare decât dinitrobenzenul;

– oxidante - substanţe şi preparate care produc reacţii puternic exoterme în contact cu alte substanţe, mai ales cu cele inflamabile;

– iritante - substanţe şi preparate necorosive care, prin contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea sau cu mucoasele, pot cauza inflamaţii;

– nocive - substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate ori dacă penetrează pielea, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate;

– toxice - substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau dacă penetrează pielea, pot provoca vătămări serioase, acute sau cronice ale sănătăţii şi chiar moartea;

– cancerigene - substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate ori dacă penetrează pielea, pot induce cancer sau un risc crescut de incidenţă a acestuia;

– corosive - substanţe şi preparate care pot distruge ţesuturile vii la contactul cu acestea;

– infecţioase - substanţe cu conţinut de microorganisme viabile sau toxinele acestora, care sunt cunoscute ca producând boli omului sau altor organisme vii;

– teratogene - substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate ori dacă penetrează pielea, pot induce malformaţii congenitale neereditare sau creşterea incidenţei acestora;

– mutagene - substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate ori dacă penetrează pielea, pot produce defecte genetice ereditare sau creşterea incidenţei acestora;

– substanţe şi preparate care, în contact cu apa, cu aerul sau cu un acid, produc gaze toxice sau foarte toxice;

– substanţe şi preparate capabile ca, după depozitare, să producă pe diferite căi altă substanţă (de exemplu, levigat), care posedă una dintre caracteristicile prezentate mai sus;

– ecotoxice - substanţe şi preparate care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate sau întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului.

O sinteză a modalităţii de încadrare a deşeurilor periculoase este prezentat în tabelul de mai jos

Valorificarea deşeurilor, în special a celor periculoase, are ca şi obiectiv principal înlăturarea efectelor dăunătoare ale deşeurilor şi anume:- răspândirea de infecţii prin agenţi patogeni;- înmulţirea unor insecte şi rozătoare (răspândirea unor maladii);- poluarea solului, apelor de suprafaţă şi subterane, atmosferei;- aspectul inestetic al mediului.

Valorificarea potenţialului util din deşeuri are următoarele obiective subsidiare:– dezvoltarea pieţei pentru materiile prime secundare

şi susţinerea promovării utilizării produselor obţinute din materiale reciclate;

– decuplarea generării deşeurilor de creşterea economică şi realizarea unei reduceri globale a volumului de deşeuri;

– promovarea prioritară a valorificării materiale în măsura posibilităţilor tehnice şi economice în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi mediu;

– promovarea valorificării energetice în instalaţii cu randament energetic ridicat în cazul în care valorificarea materială nu este fezabilă din punct de vedere tehnico-economic, beneficiul energetic rezultat în urma incinerării este pozitiv şi există posibilitatea utilizării eficiente a energiei rezultate.

Valorificarea deşeurilor este parte componentă a strategiei de gestionare a deşeurilor, strategie ce are următoarea ierarhizare a priorităţilor:– prevenirea apariţiei – prin

aplicarea “tehnologiilor curate” în activităţile care generează deşeuri;

– reducerea cantităţilor – prin aplicarea celor mai bune practici în fiecare domeniu de activitate generator de deşeuri;

– valorificarea – prin refolosire (reutilizare), reciclare materială şi recuperare energetică;

– eliminarea finală – prin depozitare.

Valorificarea deşeurilor periculoase se face de către operatori autorizaţi în domeniul valorificării şi eliminării deşeurilor. Aceştia având următoarele obligaţii, conform legii (art.27, OUG.78/2000, cu modificările şi completările de rigoare):a) să deţină spaţii special amenajate pentru

depozitarea temporară a deşeurilor; b) să evite formarea de stocuri de deşeuri ce

urmează să fie valorificate, precum şi de produse rezultate în urma valorificării, care ar putea genera fenomene de poluare a mediului sau care prezintă riscuri de incendiu faţă de vecinătăţi;

c) să folosească cele mai bune tehnologii disponibile şi care nu implică costuri excesive pentru valorificarea deşeurilor;

d) să supună eliminării finale reziduurile rezultate din valorificarea deşeurilor.

Modalităţi de reducere a deşeurilor industriale:• Analizarea din etapa de proiectare a impactului

produselor lor de-a lungul perioadei de utilizare;• Folosind procese de producţie care minimizează

folosirea materiilor prime şi consumul de energie;• Eliminând sau reducând acolo unde este posibil

folosirea substanţelor sau materialelor periculoase pentru sănătate sau mediu; şi

• Fabricând produse astfel încât ele să dureze mai mult şi să fie reciclabile sau reutilizabile la sfârşitul duratei de viaţă.

Politicile UE şi ale guvernelor statelor membre exercită o presiune crescândă asupra sectorului industrial să ia în considerare aceste recomadări.

BIBLIOGRAFIEBIBLIOGRAFIE• Moşneguţu Emilian Florin – Gestionarea deşeurilor industriale -curs-

http://facultate.regielive.ro/cursuri/ecologie/gestionarea-deseurilor-industriale-186351.html

• Valorificarea energetică a deşeurilor – obiectiv al strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor - http://www.agir.ro/buletine/255.pdf

• Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/200 privind regimul deşeurilor - http://www.bauelrecint.eu/files/Ordonanta_de_urgenta_nr78_din_2000.pdf

• http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_14072/Reciclare.html

• http://mmediu.ro/RO-EEA-EIONET/_State%20of%20%20Env%20report/Lansare%20SOER%202010%20-%2015%20decembrie%202010/CD%20lansare%20SOER%202010%20-%2015%20decembrie%202010/Raport%20national%20de%20stare%20a%20mediului%202009/DESEURI%202009.pdf

• http://scoalaverde.webgarden.ro/menu/mediul-un-semnal-de-alarma/deseurile

• http://www.twinning-waste-bacau.ro/waste-1/despre-deseuri/cateva-informatii-despre-diferotele-tipuri-de-deseuri/#industrial

• http://ro.wikipedia.org/wiki/Gestionarea_de%C8%99eurilor