Valori si principii etice in nursing

Etică = ethos – este considerată ştiinţa comportamentului, moravurilor, studiul teoretic al principiilor care guvernează problemele practice.

     Asistenta medicală pe lângă îngrijirile profesioniste oferite mai are un rol deosebit de important, şi anume urmărirea principiilor etice şi respectarea standardelor de îngrijire integrate, într-un mod cât se poate de responsabil şi riguros. Consumatorul de servicii trebuie să primească o îngrijire foarte sigură şi potrivită stării în care se află.      Principii etice - stabilesc dacă acţiunile trebuie sau nu trebuie să aibă loc şi au ca scop justificarea regulilor de urmat în îngrijirea pacientului. Aceste principii sunt valabile în toate ţările, dar pot fi aplicate diferit, de la ţară la ţară, în funcţie de educaţie şi model cultural.      Se identifică câteva principii şi valori etice de care trebuie să ţină seama asistentul medical:

autonomia binefacerea (beneficienţa) non-maleficienţa dreptatea veracitatea sinceritatea confidenţialitatea

Autonomia – conform acestui principiu, individual trebuie să i se dea posibilitatea de a hotărî singur asupra propriilor acţiuni .

Beneficienţa – reprezintă obligaţia de a face bine şi de a evita producerea de prejudicii altor persoane. A acţiona conform acestui principiu înseamnă a-i ajuta pe pacienţi să obţină ceea ce le este benefic şi de a reduce riscurile. Asistentele medicale sunt obligate ”să promoveze sănătatea, să prevină îmbolnăvirile, să redea sănătatea şi să aline suferinţele” (I.C.N., 1973, Codul de Etică). Aceste linii de conduită profesională se materializează în efecte benefice pentru persoana îngrijită sănătoasă sau bolnavă.

Non-maleficienţa - prin tot ceea ce facem nu trebuie să facem rău persoanei îngrijite.

Dreptatea - asistentul medical trebuie să trateze cu aceeaşi responsabilitate şi profesionalism toţi pacienţii indiferent de vârstă, condiţie socială, economică, criterii religioase, etnie.

Veracitatea - obligaţia de a spune adevărul, de a nu minţi pacientul. Relaţia între asistentul medical şi pacient trebuie să se bazeze pe adevăr.

Sinceritatea - este considerată o dovadă de respect datorată persoanei îngrijite. Asistentele medicale au obligaţia să fie sincere şi de bună credinţă, să spună adevărul despre boală, despre tratament, fără însă să-şi depăşească limitele de competenţă.

Confidenţialitatea - asistenta medicală este obligată să păstreze secretul profesional; toate informaţiile cu privire starea pacientului nu vor fi împărtăşite altei persoane din afara echipei de îngrijire, decât cu consimţământul pacientului, facând excepţie cazurile prevăzute în mod expres de lege.

Răspundere şi responsabilitate în nursing sunt două atribute fără de care asistentul medical nu-şi poate desfăşura activitatea.

Răspunderea profesională – concept etic important care are la bază relaţia asistent medical-pacient în acordarea îngrijirilor. Asistenta medicală are răspundere faţă de pacient, profesia sa şi societate, pentru ce a făcut sau nu a făcut în activitatea de îngrijire.Responsabilitatea profesională - este o autoangajare conştientă şi voită într-o acţiune. Fiind conştienţi de fiecare atitudine şi acţiune, înţelegem să justificăm şi să luăm asupra noastră toate consecinţele. Asistentul medical are responsabilităţi individuale, de grup precum şi specificului unde lucrează. El îşi desfăşoară activitatea în cadrul echipei de îngrijire bazându-se pe relaţii de parteneriat şi solidaritate profesională, complementaritate. Activitatea în echipă presupune respectarea autonomiei profesiei cât şi buna colaborare pentru realizarea scopului propus ducând astfel la satisfacţia profesională.

Nursele au responsabilitatea de a propaga drepturile pacientului:

să-i asigure o îngrijire adecvată în orice condiţie; îngrijirea să fie echitabilă, umană şi fără discriminări privind, rasa, culoarea,

naţionalitatea, resursele financiare ori convingeri etice; să informeze pacientul despre tratament, riscurile aferente, în termeni pe care ei şi

familia lor să-i înţeleagă cu uşurinţă, iar ei să-şi dea consimţământul după ce s-au informat şi au înţeles tot;

să-i informeze şi să-i facă să participe la toate deciziile legate de sănătatea lor; să li se asigure confidenţialitatea în timpul discuţiilor, examinării şi tratamentului; să le respecte decizia privind refuzul tratamentelor, participarea la cercetări sau

experimente, fără să recurgă la acţiuni primitive împotriva lor; pacienţii au dreptul să fie educaţi şi informaţi de către personalul care îi îngrijeşte în aşa

fel încât să fie capabili să-şi asigure un nivel optim de stare de bine şi să înţeleagă care le sunt nevoile de bază.

Legislativ – asistenta medicală are datoria de a :

promova ce e cel mai bine pentru pacient se asigura că toate nevoile pacientului au fost rezolvate

proteja drepturile pacientului.

Standarde de îngrijire – asistenta medicală trebuie să respecte :

standardul de îngrijire profesională: evaluare, diagnostic, identificarea efectelor, rezultatelor, planning;

standardul de practică profesională: îngrijiri de calitate, educaţie, colaborare, etică, utilizarea resurselor, cercetare, performanţă, evaluare.

Concluzii:

1. Exista 4 responsabilităţi esenţiale ale asistentului medical:

promovarea păstrării sănătăţii; prevenirea îmbolnăvirilor; restaurarea sănătăţii; inlăturarea suferinţei.

Acestea au o semnificaţie de nezdruncinat, pe care se pot structura metode şi programe indiferent de definiţii, strategii, opinii, metalităţi şi care stau la baza standerdelor peentru un comportament etic.

2. In procesul de îngrijire se impune necondiţionat parteneriatul cu pacientul, echipa de îngrijire ( medic, as.med, medic, infirmieră, etc)

3. Persoanele îngrijite au nevoie de asistenţi medicali, iar asistenţii medicali au nevoie de recunoaşterea importanţei activităţii lor de către pacienţi, medici, cât şi de societate.

După cum ştiţi sistemul medical este într-un process de schimbare structurală majoră. Această schimbare necesită timp şi se confruntă cu o rezistenţă la nou , deşi se ştie că schimbarea înseamnă progres, chiar dacă este însoţită de imprevizibil. Trebuie să milităm pentru transformarea mentalităţii individualiste spre munca în echipă şi în acest context a rolului tradiţional al asistentei medicale de “asistare a medicului” într-o profesionistă respectată şi considerată un partener egal în cadrul echipei de îngrijire a sănătăţii, cu sarcini, limite de autonomie şi responsabilităţi bine precizate

Bibliografie: -Codul de etică; International Council of Nurses ICN, 1973

-Legea 46/2003 privind drepturile pacientului

-Legea 307/2004, privind exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România

-Ghid de etică în nursing pentru asistenţi medicali, Asociaţia de Nursing din România.